UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ DIN BUCURESȚI

FACULTATEA DE DREPT
Master: Științe penale și criminalistică

INSTITUȚII DE DREPT
PROCESUAL PENAL II

CLASAREA
 CLASAREA
Introducere
Clasarea reprezintă o soluție de neurmărire sau de netrimitere în judecată care se
dispune când nu sunt întrunite condițiile de fond și formă esențiale ale sesizării sau atunci
când există unul dintre cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) C. pr. pen.
Clasarea poate interveni și anterior începerii urmăririi penale, ea fiind totală sau
parțială. Atunci când stingerea cauzei penale are loc în întregime reprezintă clasare totală, iar
dacă în aceeași cauză sunt mai mult suspecți sau inculpați ori dacă mai multe fapte fac
obiectul aceleiași cauze, iar cazul de împiedicare exercitării acțiunii penale se aplică numai
pentru anumiți suspecți sau inculpați ori numai la anumite fapte reprezintă clasare parțială.

Clasarea

Soluția de clasare. Soluția de clasare poate fi dată exclusiv de procuror, prin

ordonanță, din oficiu sau la propunerea motivată a organului de cercetare penală.
Legea reglementează două cazuri ce determină dispunerea clasării:
a) Clasarea exclusiv ca soluție de neurmărire penală - atunci când nu se poate începe
urmărirea penală, întrucât nu sunt întrunite condițiile de fond și de formă esențiale ale
sesizării.
Suntem în prezența unei soluții de neurmărire, întrucât în aceasta ipoteză, absența
condițiilor esențiale de fond și de formă ale sesizării împiedică însăși începerea urmăririi
penale.
Cazul de clasare este posibil doar în situațiile în care sesizarea se realizează prin
plângere sau denunț (eventual plângere prealabilă); nu este posibil în cazul sesizării din oficiu,
întrucât aceasta, fiind realizată de însuși organul judiciar, nu poate fi – aparent - întocmită fără
respectarea elementelor formale sau substanțiale, iar procesul-verbal de sesizare din oficiu,
spre deosebire de plângere sau denunț, nu mai este supus unei verificări prealabile conform
art. 294 C. pr. pen..
Cazul de clasare reglementat de legiuitor în ari. 315 alin. (1) lit. a) este criticabil,
contrazicând obligațiile organului judiciar prevăzute în art. 294 alin. (2) C. pr. pen.. Astfel,
din economia art. 294 se deduce că primirea unei sesizări (plângere sau denunț) nu semnifică
automat și învestirea argonului de urmărire penală. Examinând conținutul și forma sesizării,
în ipoteza în care constată că acestea nu întrunesc cerințele de ordin formal și pe cele de
conținut (descrierea faptei este incompletă sau neclară), în ipoteza în care nu ar decide să se
sesizeze din oficiu, organul de cercetare penală ar trebui să dispună restituirea pe cale
administrativă. Această manieră de restituire nu implică emiterea unei soluții de clasare, ci
realizarea unei comunicări administrative cu petentul. Mai mult, verificarea are caracter
prealabil-ca primirea sesizări - și obligatoriu pentru organul de urmărire penală.
Prin urmare, încă din acest filtru de admisibilitate s-ar decide dacă plângerea sau de-
nunțul are abilitatea să învestească organul judiciar sau ar trebui restituite petiționarului în
vederea completării omisiunilor.
A admite posibilitatea emiterii soluției de clasare întemeiate pe lipsa elementelor de
fond sau/și de formă ale sesizării înseamnă a recunoaște implicit, contrar prevederilor legale,
posibilitatea ca această verificare-filtru impusă de art. 294 alin. (2) C. pr. pen. să nu fi fost
făcută ori să fi fost făcută superficial, astfel încât ulterior, după ce organul de urmărire penală
s-a apreciat a fi legal învestit, să constate toate aceste deficiențe și să dispună clasarea.
b) Un alt caz de clasare este cel legat de constatarea incidenței unuia dintre cazurile
de împiedicare prevăzute de ort. 16 alin. 11) C. pr. pen.. Acest caz poate interveni în oricare
2
dintre fazele anchetei (prin raportare la începerea sau nu a urmăririi penale, dobândirea
calității de suspect, dobândirea calității de inculpat).
Astfel:
- dacă intervine după ce sesizarea este verificată și declarată admisibilă sub aspectul
condițiilor de fond și de formă, dar din conținut rezultă fără echivoc incidența unui caz de
împiedicare, organele de cercetare înaintează procurorului actele împreună cu propunerea de
clasare [art. 294 alin. (3) NCPP). în acest caz, clasarea are natura juridică a unei soluții de
neurmărire;. Dacă intervine după începerea urmăririi penale in rem, cazul prevăzut de art. 16
va împiedica continuarea urmăririi penală in personam, clasarea fiind în acest caz o soluție de
netrimitere în judecată, dispunându-se cu privire la faptă. Tot soluție de netrimitere în
judecată va fi clasarea și în ipoteza în care se dispune față de suspect sau față de inculpat.
Momentul la care, în cursul anchetei penale, intervine clasarea nu prezintă relevanță în
privința efectelor soluției de clasare, însă este importantă prin prisma soluțiilor ce pot fi date
de judecătorul de cameră preliminară învestit cu o plângere împotriva unei soluții de clasare,
soluții care depind de împrejurarea dacă s-a început sau nu urmărirea penală, dacă s-a pus sau
nu în mișcare acțiunea penală [art. 341 alin. (6) și (7) C. pr. pen.].

Procedura de soluționare a cauzei prin clasare

Cuprinsul ordonanței de clasare. Soluționarea fazei de urmărire penală prin clasare

este realizată de procuror, din oficiu sau la propunerea organului de cercetare penală.
Propunerea organului de cercetare penală - ipoteză valabilă doar atunci când procu-
rorul supraveghează activitatea organelor de cercetare penală în acel dosar va fi realizată prin
întocmirea unul referat motivat, care va cuprinde descrierea elementelor de fapt și de drept pe
care se întemeiază propunerea de clasare. Lucrările cauzei, împreună cu referatul, sunt
înaintate procurorului, Iar acesta le va verifica și, după caz, își va însuși propunerea sau o va
respinge. în ambele cazuri, procurorul se va pronunța prin ordonanța-In prima situație, va
emite ordonanța de clasare, în cea de-a doua, va emite o ordonanță de restituire a dosarului
organului de cercetare penală, conform art. 317 C. pr. pen.
Verificările efectuate de procuror la primirea referatului cu propunerea de clasare
vizează îndeplinirea condițiilor legale pentru a se putea dispune această soluție. Astfel, se
verifică dacă situația de fapt, așa cum este descrisă în actul de sesizare (clasarea propusă ca
soluție de neurmărire) sau așa cum a fost stabilită pe baza datelor și probelor strânse după
începerea urmăririi penale (clasare ca soluție de netrimitere în judecată), se încadrează în
cazul de clasare propus de organul de cercetare penală (sau în alt caz prevăzut de art. 16 C. pr.
pen.),
Propunerea organului de cercetare penală poate fi apreciată ca integral întemeiată și admisă în
sensul dispunerii clasării. Procurorul își poate însuși integral sau parțial argumentele furnizate
de organul de urmărire penală în referat sau poate dispune clasarea cu alte argumente ori chiar
pe un alt temei de drept decât cel invocat. în acest caz - al unor motive noi sau suplimentare,
ordonanța de clasare emisă de procuror va trebui să cuprindă motivele noi, diferite de cele
invocate în referatul înaintat de organele de cercetare penală. Dacă își însușește integral
motivele organului de cercetare penală, procurorul nu va mai fi obligat să motiveze ordonanța
de clasare, făcând trimitere doar la cuprinsul referatului.
Propunerea poate fi însă apreciată ca parțial întemeiată, doar cu privire la unele fapte
sau cu privire la unele persoane, sens în care, dacă este posibilă disjungerea, procurorul o va
dispune, dispunând, totodată, clasarea pentru unele fapte sau/și unele persoane, iar pentru
celelalte fapte și persoane (formând obiectul unui dosar înregistrat separat) se va dispune
restituirea în vederea începerii sau, după caz, a completării urmăririi penale.
Soluția de clasare poate fi dispusă și atunci când, fiind considerată terminată urmărirea
penală, organul de cercetare penală înaintează cauza procurorului împreună cu un referat
cuprinzând propunerea de trimitere in judecată. în această ipoteză, procurorul, în etapa de
3
soluționare a cauzei, dacă apreciază că au fost respectate dispozițiile legale care garantează
aflarea adevărului, că urmărirea penală este completă și se întemeiază pe probatoriul necesar
și legal administrat, dar nu este de acord cu propunerea acestuia, poate decide adoptarea unei
alte soluții, inclusiv cea de clasare [art. 327 lit. b) C. pr. pen.], dispunând în acest sens prin
ordonanță.
În ipoteza în care cauza privește mai multe persoane sau/și mai multe fapte, iar
acestora li se dau rezolvări diferite, unele dintre ele semnificând dispoziție de trimitere în
judecată, atunci procurorul va emite un singur rechizitoriu, care va cuprinde toate aceste
soluții [art. 328 alin. (3) C. pr. pen].
Așadar, subliniez faptul că putem întâlni soluții de clasare care să fie dispuse și prin
intermediul rechizitoriului (ca soluții subsidiare celei de trimitere in judecată). în acest caz
însă, motivarea soluției de clasare nu mai este facultativă, ci, în opinia noastră, obligatorie,
chiar dacă procurorul își însușește argumentele organului de cercetare penală.
în ceea ce privește conținutul ordonanței de clasare, acesta este cel standard, descris de art.
285 alin. (2) N C. pr. pen; suplimentar, în raport de actele și măsurile dispuse pe durata
urmăririi penale, procurorul trebuie să dispună măsurile legale și referitoare la:
a) Măsurile asigurătorii. în privința acestora, cele luate in cursul urmăririi penale
trebuie, după caz, menținute ori ridicate. Deși, aparent, ne am aștepta ca printr-o soluție de
netrimitere în judecată să se dispună și ridicarea acestor măsuri de indisponibilizare (luate
asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale părții responsabile civilmente), în funcție
de scopul pentru care acestea au fost aplicate1 și în raport cu temeiul ce a stat la baza clasării,
ele se vor putea menține atunci când:
- au fost luate în vederea confiscării speciale2 și există bunuri sau valori ce se impun a fi
supuse unei asemenea măsuri, sens în care, conform art. 315 alin. (1) lit. c) C. pr. pen,
procurorul, prin ordonanța de clasare, va dispune și sesizarea judecătorului de cameră
preliminară, singurul competent a decide luarea sau nu a măsurii în ipoteza netrimiterii în
judecată. în acest caz, măsurile se mențin cel puțin până la rămânerea definitivă a încheierii
judecătorului de cameră preliminară (în raport de ceea ce dispune acesta);
Un exemplu îl reprezintă următoarea decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție
– Secția Penală:
Asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Prin decizia nr. 22 din 17 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală
și pentru cauze cu minori și de familie, s-a dispus respingerea contestația formulată de
revizuentul A. împotriva deciziei penale nr. 2 din data de 24.10.2017 pronunțată de Tribunalul
Mehedinți în dosarul nr. x/2016, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut că, prin decizia penală nr. 2 din 24
octombrie 2017 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. x/2016, în temeiul art. 463
rap. la art. 459 alin. (7) din C. proc. pen. a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată
de petentul A. împotriva sentinței penale nr. 7 din 06.05.2016 pronunțată de Judecătoria
Drobeta Turnu Severin.
S-a reținut că, la data de 26.09.2017, pe rolul Tribunalului Mehedinți, sub nr.
x/101/2017, s-a înregistrat contestația formulată de petentul A. împotriva sentinței penale nr. 7
din 06.05.2016 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr. x/2016 (având
ca obiect revizuire), criticând soluția pronunțată de instanța de fond pentru nelegalitate și
netemeinicie, fiind în dezacord cu normele legale în materie. În susținerea contestației, a

1
Conform art. 249 alin. (1) CPP. măsurile pot fi luate pentru a evita ascunderea, distrugerea,
înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al
confiscăm extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei ori a reparări pagubei produse
prin infracțiune.
2
Dacă măsura a fort luată doar în vederea confiscării extinse, prin ordonanța de clasare se dispune
întotdeauna ridicarea acesteia, întrucât ea nu poate fi dispusă decât fată de persoana condamnata
4
anexat următoarele: ordonanța nr. x/P/2015 din 07.04.2015 a Parchetului de pe lângă
Judecătoria Drobeta Turnu Severin și extras din Legea nr. 295/2004.
S-a reținut că prin ordonanța nr. x/P/2015 din 07.04.2015, s-a dispus renunțarea la
urmărirea penală privind săvârșirea infracțiunii prev. de art. 342 alin. (6) C. pen., cu
motivarea că, deși suspectul A. a săvârșit infracțiunea pentru care a fost cercetat, respectiv
aceea de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, constând în aceea că, deși suspectul a
posedat o armă de vânătoare în baza permisului seria x emis la 16.09.1993, valabilitatea
acestui permis a expirat la 05.12.2013, nu a depus arma la un armurier autorizat în termen de
10 zile. Procurorul de caz, având în vedere împrejurările comiterii faptei și persoana
suspectului care a avut o atitudine sinceră și nu este cunoscut cu antecedente penale, a
apreciat că în cauză sunt aplicabile disp. art. 318 alin. (1) și 2 C. proc. pen., nefiind un interes
public în urmărirea acestuia.3
- au fost luate în vederea garantării executării cheltuielilor judiciare în acest caz,
măsurile asigurătorii se pot menține raportat la valoarea acestor cheltuieli determinată prin
ordonanța de clasare șl în măsura și în limita în care suspectul sau inculpatul este obligat la
plata lor4.
- au fost luate în vederea garantării executării reparării pagubei. în acest caz, deși
procurorul nu are competența de a soluționa acțiunea civilă, are dreptul de a lua astfel de
măsuri în cursul urmăririi penale și, în situația în care au fost luate, trebuie să se pronunțe prin
ordonanța de clasare asupra menținerii sau ridicării lor. Conform art. 315 alin. (2) lit. a) C. pr.
pen, se deduce că măsurile asigurătorii luate pe acest temei se mențin întotdeauna în caz de
clasare, urmând ca ele să înceteze de drept dacă persoana vătămată nu introduce acțiune în
fața Instanței civile, in termen de 30 de zile de la comunicarea soluției. Astfel, măsurile
asigurătorii se mențin, chiar dacă clasarea s-ar dispune pe baza altui temei decât cele arătate în
art 25 alin. (5) C. pr. pen - ce ar obliga instanța de judecată să lase acțiunea civilă
nesoluționată, de pildă, și atunci când clasarea s-a dispus pe temeiul art. 16 alin. (1) lit. a)
(fapta nu există). Acest lucru se explică prin aceea că ordonanța de clasare nu are autoritate
de lucru judecat în fața instanței civile cu privire la existența faptei și a persoanei care a
săvârșit-o (art. 28 NCPP), persoana vătămată, în caz de clasare, putând introduce acțiune la
instanța civilă indiferent de cazul din art. 16 invocat centru a se dispune, în procesul penal,
netrimiterea în judecată.
b) Restituirea bunurilor ridicate sau a cauțiunii. Noțiunea de „bunuri ridicate” se
poate referi atât la obiectele ridicate cu ocazia cercetării la fața locului (apreciindu-se inițial că
au valoare probatorie ca mijloc material de probă), cât și la cele ridicate cu ocazia
perchezițiilor domiciliare, personale sau a autovehiculului;în aceeași categorie am putea
include înscrisurile predate sau ridicate, precum șl trimiterile poștale reținute art. 138 alin. (1)
lit. f) CPP). Astfel, conform art. 162 alin. (3) și (4) CPP. Mijloacele materiale de probă se
păstrează de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată la care se găsește dosarul,
până la soluționarea definitivă a cauzei", iar „Obiectele care nu au legătură cu cauza se
restituie persoanei căreia îi aparțin, cu excepția celor care sunt supuse confiscării, în
condițiile legii"; potrivit alin. (5) al aceluiași articol, „Obiectele ce servesc ca mijloc de probă,
dacă nu sunt supuse confiscării, în condițiile legii, pot fi restituite, chiar înainte de
soluționarea definitivă a procesului, persoanei căreia ii aparțin, în afară de cazul când prin
această restituire S-ar putea stânjeni aflarea adevărului. Organul de urmărire penală sau
instanța de judecată pune în vedere persoanei căreia i-au fost restituite obiectele că este
obligată să le păstreze până la soluționarea definitivă a cauzei".
Așadar, se vor restitui doar bunurile care nu fac obiectul confiscării speciale, iar
restituirea nu se va face oricui, ci doar celui care avea dreptul legal de deținere.

3
Decizia nr. 233/2018 – confiscare specială(art. 315 lit. c, C. pr. pen., Înalta Curte de Casație și
Justiție – Secția Penală
4
Conform art. 275 alin. (5) CPP.
5
în ceea ce privește cauțiunea, aceasta a fost depusă de inculpat în vederea aplicării măsurii
controlului judiciar pe cauțiune. Dispoziția de clasare face ca măsura preventivă menționată să
înceteze de drept [conform art. 241 alin, (1) lit. b. CPP], procurorul având obligația, conform
art. 315 alin. (4) din același cod, să constate acest lucru prin ordonanța de clasare. Totodată,
constatând încetată măsura preventivă a controlului judiciar pe cauțiune, procurorul va
dispune și restituirea acesteia [art. 217 alin. (8) NCPP).
c)Sesizarea judecătorului de cameră preliminară cu propunerea de luare a măsurii de
siguranță o confiscării speciale. în acest sens, sunt supuse confiscării speciale, chiar dacă nu
s-a dispus trimiterea în judecată, bunurile arătate de an. 112 CP.
d)Sesizarea judecătorului de cameră preliminară cu propunerea de desființare totală
sau parțială a unui înscris. Deși nu poate fi angajată răspunderea penală a unei persoane (de
exemplu, făptuitorul a decedat) ori chiar motivat de împrejurarea că fapta nu constituie
infracțiune (de pildă, fapta a fost comisă de un minor de 10 ani), înscrisurile constatate ca
fiind false, pentru a nu mai produce efecte juridice, trebuie desființate.
Atât sesizarea cu propunerea de luare a măsurii de siguranță a confiscării speciale, cât și
propunerea de desființare totală sau parțială a unui înscris se vor adresa judecătorului de
cameră preliminară, legea reglementând o procedură socială de judecată în aceste situații
(conform art. 5495 CPP).
e)Sesizarea instanței competente potrivit dispozițiilor legii speciale în materia
sănătății mintale, in vederea dispunerii Internării nevoluntare. Formularea de mai sus este de
natură $5 ridice problema unor necorelări cu prevederile legii speciale la care se face trimitere
- Legea nr. 487/2002 a sănătății mintale și a protecției persoanelor cu tulburări psihice,
republicată1*’. Astfel, potrivit art. 5 lit. p) d n lege, prin internare nevoluntară se înțelege
internarea împotriva voinței sau fără consimțământul pacientului. Internarea nevoluntară se
realizează numai în spitale de psihiatrie care au condiții adecvate pentru îngrijiri de
specialitate în condiții specifice (art. 55), în baza unei proceduri ce implică analizarea
propunerii de internare nevoluntară de către o comisie special constituita în acest sens, în
termen de cel mult 48 de ore de la primirea propunerii, după examinarea persoanei respective,
dacă aceasta este posibilă. Decizia de internare nevoluntară a comisiei se va consemna în
dosarul medical al pacientului și va fi comunicată de îndată acestuia, precum și
reprezentantului său legal sau convențional. în baza acestei decizii, pacientul va fi internat
nevoluntar. Decizia de internare nevoluntară a comisiei va fi înaintată de către conducerea
unității medicale, în termen de 24 de ore, judecătoriei în a cărei circumscripție se află
unitatea medicală, odată cu documentele medicale referitoare la pacientul în cauză. Până la
pronunțarea hotărârii instanței cu privire la confirmarea deciziei de internare .nevoluntară,
pacientul internat nevoluntar va fi examinat periodic de către comisia menționată, la un
interval ce nu va depăși 5 zile (art. 61 din Legea nr. 487/2002). Legea specială îl recunoaște
procurorului dreptul de a sesiza comisia specială [art. 56 lit. d}], și nu direct instanța de
judecată așa cum prevede art. 315 afin. (2! lit. e) NCPP. Mai mult, contrar dispozițiilor din
Codul de procedură penală, legea specială prevede faptul că măsura internării nevoluntare se
dispune de către comisia specială, prin decizie, sesizarea instanței de judecată fiind făcută cu
scopul de a confirma sau a infirma măsura, dispunând încetarea Internării medicale
nevoluntare [art. 62 alin. (6) din Legea nr. 487/2002].
În ceea ce privește instanța competentă să dispună asupra internării nevoluntare,
făcând trimitere la competența reglementată de legea specială [alta decât cea stabilită de
normele Codului de procedură penală în materia măsurii internării medicale provizorii - art.
248 alin. (1) NCPP], vom avea n vedere prevederile art. 61 alin, (6) din Legea nr. 487/2002,
competența atribuită judecătoriei in a cărei circumscripție se află unitatea medicală (în cadoul
căreia funcționează comisia specială ce a decis internarea nevoluntară).
Raportat la criteriul în baza căruia sc determină instanța competentă a dispune în
legătură cu măsura internării nevoluntare (Judecătoria în a cărei circumscripție se află unitatea
5
M. Of. nr. 6S2 din 13 septembrie 2012.
6
medicală), apreciem astfel că, în pofida dispozițiilor mai sus amintite din Codul de procedură
penală, procurorul nu ar putea sesiza direct instanța de judecată, ci s-ar impune sesizarea de
către acesta a comisiei speciale, care, astfel învestită, va putea dispune, în baza constatărilor șl
verificărilor efectuate, în privința luării sau nu a măsurii menționate, implicit, sesizarea
judecătoriei, dacă este cazul, pentru confirmarea măsurii.
f) Cheltuielile judiciare. Noțiunea de „cheltuieli judiciare" se referă la cheltuielile
necesare pentru efectuarea actelor de procedură, administrarea probelor, conservarea
mijloacelor materiale do probă, onorariile avocaților, precum și orice alte cheltuieli ocazionate
de desfășurarea procesului penal [art. 272 alin. (1) CPP]. Dintre acestea, prin ordonanța de
clasare se va reglementa obligația de plata doar a cheltuielilor judiciare avansate de stat. Cele
efectuate de subiecții procesuali principal sau de către părți nu pot fi stabilite în sarcina unei
persoane decât prin hotărâre judecătorească, aspect ce se desprinde din interpretarea
dispozițiilor ari. 276 CPP.
Prin ordonanța de clasare, procurorul stabilește ca cheltuielile judiciare avansate de stat să
rămână in sarcina statului ori, în alte cazuri, pot fi puse în sarcina fie a persoanei vătămate, fie
a suspectului sau inculpatului ori a ambilor, conform diferențierilor indicate de art. 275 alin.
(1)(5) NCPP.

Comunicarea ordonanței de clasare

Comunicarea ordonanței de clasare. Potrivit art. 316 alin. (1) CPP, procurorul are
obligația ca, după emiterea soluției de clasare, prin ordonanță, să dispună a se comunica o
copie a acesteia" celui ce a făcut sesizarea (persoană vătămată sau denunțător), suspectului ori
inculpatului, precum și altor persoane interesate (de pildă, părții responsabile civilmente). în
ipoteza în care ordonanța nu este motivată în fapt și în drept, deoarece procurorul și-a însușit
argumentele din referatul cu propunerea de clasare înaintat de organele de cercetare penală,
atunci copia ordonanței va fi comunicată împreună cu o copie a acestui referat.
Rațiunea comunicării copiei ordonanței (și nu doar a unei înștiințări despre clasare) și,
dacă este cazul, a unei copii după referatul cu propunerea de clasare, comunicare efectuată
către toate persoanele interesate, este determinată de dreptul pe care aceste persoane îl au de a
ataca soluția procurorului prin procedura plângerii reglementate de dispozițiile art. 340
raportat la art. 339 CPP. Pentru deplina exercitare a acestui drept, este necesar ca persoanele
interesate să aibă acces nu doar la soluția de clasare dispusă, ci și la motivele în fapt șl în
drept ce au condus la această soluție, motivare pe care o află fie din cuprinsul ordonanței, fie
din cuprinsul referatului cu propunerea de clasare.
Reglementarea C. pr. pen. nu prevede expres obligația organului de urmărire penală de
a dispune comunicarea soluției de clasare atunci când aceasta este dispusă prin rechizitoriu,
prevederile art. 316 alin. (1) CPP făcând referire exclusiv la ordonanța de clasare. O asemenea
obligație rezultă, Indirect, din cuprinsul art. 339 alin. (4) CPP, conform căruia, în cazul
soluțiilor de clasare ori de renunțare la urmărire, plângerea se face în termen de 20 de zile de
la comunicarea copiei netului prin care s-a dispus soluția (s.n.).
În cazul soluției date prin rechizitoriu, copia actului prin care s-a dispus soluția
reprezintă copia rechizitoriului, Însă dacă există situații mai ales în cazul dosarelor complexe
(sunt situații in practică în care rechizitoriile au peste 300-400 pagini), este justificat ca unei
persoane să i se comunice întreg rechizitoriul, chiar dacă soluția de clasare șl motivarea ei ar
însemna doar câteva pagini din acesta. În absența unei prevederi exprese care să oblige la
comunicarea întregului rechizitoriu, apreciem că procurorul poate dispune comunicarea unui
extras al acestuia, caro să cuprindă motivarea în fapt și în drept a soluției de clasare,
comunicare ce poate fi considerată ca legal efectuată.
În afară de obligația de comunicare a soluției de clasare către persoanele interesate, art.
316 alin. (2) CPP obligă, în ipoteza în care dispoziția de clasare este însoțită de constatarea
încetării de drept a măsurii arestării preventive, ca procurorul să înștiințeze prin adresă
7
administrația locului de deținere cu privire la încetarea de drept a măsurii, astfel ca aceasta să
îl pună de îndată în libertate pe inculpatul arestat.

Bibliografie:
 Constituția României;
 Lorincz A.L., Drept procesual penal, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2015;
 Neagu I., Damaschin M., Tratat de procedură penală. Partea generală.,Ediţia II-A, Editura
Universul Juridic, Bucureşti, 2015;
 Nicolae Volonciu, Andreea Simona Uzlău, Noul Cod de procedură penală, ediția a 2-a, Ed.
Hamangiu, București 2015;
 Olariu M., Marin C., Drept procesual penal. Partea generală, Editura Universul Juridic,
Bucureşti, 2015;
 Udroiu M., Procedură penală. Partea generală. Noul Cod de procedură penală, ediţia 2, Editura
C.H.Beck, Bucureşti, 2015;
 Cod de Procedură Penală actualizat prin: Legea nr. 255/2013 - pentru punerea în aplicare a
Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea
unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale din 19 iulie 2013, Monitorul
Oficial 515/2013;
 https://legeaz.net/noul-cod-procedura-penala-ncpp.