UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE DREPT
Master: Științe penale și criminalistică

TEHNICI ȘI PROCEDEE DE
INVESTIGARE CRIMINALISTICĂ
TRAFICUL DE PERSOANE
 TRAFICUL DE PERSOANE
Introducere
Traficul de persoane constituie, fără îndoială, una dintre cele mai grave forme de
manifestare a ilicitului penal, pentru motive evidente, enumerate de doctrină și practica
judiciară: natura valorilor vizate, întinderea fenomenului atât la nivelul țării noastre, cât și
internațional, dimensiunea transfrontaliere, conexiunile cu criminalitatea organizată și, la
nivel uman și moral, efectul de profundă dezumanizare produs asupra victimelor, încălcarea
gravă și ireparabilă a unor valori esențiale ce țin de însăși condiția umană ca individualitate.
Traficul de persoane reprezintă un fragment extrem de grav al fenomenului criminal.
Multiplicarea faptelor ce intră în sfera traficului de persoane, internaționalizarea și
organizarea din ce în ce mai complexă a activităților criminale din acest domeniu, necesită o
reacție fermă, adecvată și coordonată din partea autorităților naționale, a organismelor
europene și internaționale. Amploarea și dinamica fenomenului, pe de o parte, diversitatea și
permanentă adaptare a măsurilor preventive în privința actualității unei cercetări cu privire la
traficul de persoane. Acest fenomen există din cele mai vechi timpuri. Punerea și ținerea în
stare de sclavie a persoanelor, precum și comercializarea sclavilor sunt binecunoscute.
Dezvoltarea civilizației umane a influențat inclusiv modalitățile de exploatare a persoanelor.
Inventarea aparatelor de fotografiat, a camelor de filmat, dezvoltarea tehnicii informatice au
servit la realizarea materialelor pornografice, adesea fiind implicați și copii. Ca urmarea a
evoluției medicale, a devenit posibilă transplantarea organelor, țesuturilor sau celulelor de
origine umană, această activitate intrând treptat în sfera scopului traficului de persoane.
Chiar dacă modalitățile de manifestare sunt diferite și în permanentă schimbare,
elementele de baza rămân aceleași. Traficul presupune, în mare, săvârșirea, anumitor
activități de constrângere, prin care se urmărește înfrângerea libertății de voință și acțiune a
victimelor, în scopul exploatării acestora. Se aduc atingeri grave dreptului omului, îndeosebi
libertății, integrității și demnității persoanei. Mărturiile victimelor traficului de persoane sunt
cutremurătoare. De multe ori sănătatea lor este afectată iremediabil, iar traumele psihice nu se
vor vindeca niciodată.

Modul de operare și etapele traficului de persoane

Între cauzele traficului de persoane se regăsește perspectiva profiturilor obținute de pe
urma acestui timp de activitate infracțională, lipsa unui nivel de trai mulțumitor al victimelor,
carențele educaționale ale acestora, existența unei cereri pentru serviciile persoanelor
traficate, legislația penală permisivă sau lipsa diligență în punerea în aplicare a prevederilor
legale.
Prin, Directiva 2011/36/UE privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și
protejarea victimelor acestuia se precizează elementele cheie ale traficului de persoane și
anume:
Următoarele acte intenționate sunt incriminate:
· recrutarea;
· transportul;
· transferul;
· adăpostirea sau primirea de persoane prin uz de forță
în vederea exploatării.
Exploatarea include cel puțin:
· exploatarea sexuală sau prostituția;
· muncă sau serviciul forțat (inclusiv cerșitul, sclavia, exploatarea
activităților infracționale sau prelevarea de organe).
Strategia națională privind combaterea traficului de persoane 2006-2010 a fost
adoptată de România în 2006. Strategia națională stabilește obiective strategice, cu obiective
clare și termene de monitorizare și evaluare, care sunt puse în aplicare de către două Planuri
naționale de acțiune.
Printre cele mai importante obiective ale Strategiei naționale se află:
- consolidarea rolului Agenției Naționale Împotriva Traficului de Persoane sub forma
unui mecanism echivalent pentru coordonarea activităților de combatere a traficului de
persoane;
- adoptarea, în 2008, a unui Mecanism național de identificare ţi referire, printr-un
ordin comun al ministerelor ţi agențiilor naționale din domeniu;
- elaborarea, în 2007, a Standardelor naționale pentru serviciile de asistentă
specializate, în scopul de a îmbunătăți calitatea asistentei acordată victimelor traficului de
persoane;
- crearea și aducerea la un nivel de funcționalitate deplină a Bazei de date naționale
privind victimele traficului de persoane (începând din 2007);
- înființarea unei linii telefonice de urgentă cu apel gratuit privind combaterea
traficului de persoane (0800 800 678), disponibilă cu începere din 2007;
 - punerea în aplicare a protocoalelor de colaborare la nivel central ţi regional cu
instituțiile publice ţi private care desfășoară activități în domeniu, precum ţi crearea unor
echipe regionale interinstituționale.
În procesul de traficare a persoanelor pot exista mai multe etape. Între acestea,
recrutarea se regăsește întotdeauna. Fiecare victimă este inițial, recrutată. Ulterior pot fi
înregistrate și alte etape, cum sunt transportul, transferul, găzduirea, exploatare. În
majoritatea cazurilor recrutarea se realizează prin promiterea unor locuri de muncă bine
plătite în străinătate. Contractul intre traficaţi şi victime are loc, de cele mai multe ori, în
urma unor anunţuri făcute la mica publicitate sau ca urmare a intermedierilor venite din
partea unor cunoştinţe comune. Există și situații în care traficanții și victimele se cunosc de
mai mult timp. O metodă nouă și des întâlnita o reprezintă metoda lover boy.
Loverboy este una din cele mai utilizate metode ale traficanţilor de persoane, în
special a recrutorilor, prin care se urmăreşte înşelarea victimelor. Recrutorii reprezintă prima
verigă a unei reţele de trafic de persoane. Tehnica de recrutare a tinerelor de către reţelele de
trafic de persoane este denumită metoda 'prin îndrăgostite', iar cel care o practică este
denumit de către specialiştii structurilor de prevenire şi combatere a fenomenului ca
'Loverboy'. Pe scurt, prin aceasta metodă, recrutorii intră în cercul de prieteni ai victimei sau
în contact direct cu aceasta, îi câştiga încrederea oferindu-i o variantă "mai bună" a vieţii,
reuşind să satisfacă necesităţile acesteia şi folosind tactici manipulative ajungând să aibă
control total asupra ei. Traficantul îi dă impresia victimei că s-a îndrăgostit de ea, iar aceasta
se îndrăgosteşte de el, acceptând să facă orice pentru dragostea sa". Metoda nu este mai puţin
periculoasă decât altele, întâlnite în traficul de persoane. Are însă un potenţial de risc ridicat,
pentru că implică un factor psihologic. ANITP, instituţia publica cu atribuţii de coordonare,
evaluare şi monitorizare la nivel naţional a aplicării politicilor în domeniul traficului de
persoane, deţine statistici legate de victimele traficului de persoane."Numărul total al
populaţiei de victime ale traficului de persoane aferent anului 2011, indiferent de modalitatea
de exploatare, a fost de 1.048 de victime, cu aproximativ 9% mai puţine fata de anul anterior.
406 victime de gen feminin au fost recrutate de către cunoştinţe, prieteni sau chiar partenerul
de viaţă, cifra care reprezintă 61% din totalul populaţiei de gen feminin", adaugă
reprezentantul agenţiei.
După ce încrederea victimelor a fost câştigată, se trece la cea de-a doua etapă,
transportul. Pe parcursul călătoriei, acestea sunt tratate civilizat, li se oferă cazare şi masa, pot
lua legătura cu familia. Trecerea graniței se realizează în mod legal. După ajungerea la
destinaţie documentele persoanelor sunt reţinute, fie în mod paşnic fie în mod violent.
Victimele încep să realizeze că au fost înşelate, în realitate neurmărindu-se angajarea lor
pentru meseriile promise. În continuare, exista două posibilități. Fie sunt cazate sau găzduite
și exploatate direct de către traficanții care le-au recrutat, fie sunt transferate către alți
traficanți, în schimbul unor sume de bani, pentru a fi exploatate de aceștia.
Profilul traficantului
Majoritatea traficanților au vârste cuprinse între 20-45 de ani, deşi există cazuri de
traficanţi cu vârste mai mici sau mai mari. Această etapă de vârsta se caracterizează, din
punct de vedere psihosocial, prin orientarea vocațională și structurarea carierei. Orientarea
spre activități cu caracter ilicit are la bază lipsa unor modele alternative şi a suportului
necesar unei bune dezvoltări a identităţii personale. Aspectul fizic este unul îngrijit. Poveştile
de succes spuse de traficanţi trebuie să fie dublate de o reflectare a realizărilor acestora în
vestimentaţie, accesorii, înfăţişare, care să promoveze, alături de ceilalţi factori, în imaginea
succesului. 1
Nivelul de educație este mediu. Recrutarea și traficarea persoanelor presupun abilități
de comunicare și de persuasiune dobândite printr-o educație care depăşeşte nivelul minim.
Majoritatea traficanţilor sunt absolvenţi de licee sau de scoli profesionale, deşi acest criteriu
nu este unul general valabil. În multe cazuri, experiența de viaţă şi implicit, experienţa în
cadrul reţelelor de criminalitate organizată au contribuit substanţial la educarea abilitaţilor
necesare. Traficanții posedă, de asemenea, inteligență emoţională ridicată. Această
caracteristică este întâlnită, în special, în cazul recrutorilor, care folosesc tehnici de
manipulare mai subtile, empatizând cu ceilalţi pentru a veni în întâmpinarea nevoilor lor,
asigurându-şi în acest mod atingerea scopului final, reprezentat de recrutare.
Traficanții sunt foarte bine organizați. Este posibil ca, în faza de recrutare, aceştia să
lase impresia că accepta varianta în care persoanele care urmează să fie traficante se
răzgândesc. În ciuda acestor aparente, ei urmează planuri bine stabilite. Evenimentele
neprevăzute sunt combătute prin tehnici de manipulare. Spre exemplu, dacă persoana care
urmează să fie traficata doreşte să amâne dat plecării, i se va spune: ,,Acum ori niciodată”.
Unele cercetări psihologice au ajuns la concluzia că, în multe cazuri cei care abuzează
au fost la rândul lor, victime. Este posibil ca în perioada copilăriei, traficanţii să fi fost
martori la manifestările violente dintre părinţi ori victime ale abuzurilor fizice şi emoţionale
în familie. Între caracteristicile celor care abuzează, regăsim stima de sine scăzute,

1
Ghid de informare în domeniul traficului de persoane, Fundația Alternative Sociale, Ed. Asociația Sociale, Iași
2006, p. 23.
minimalizarea propriilor responsabilităţi, resimţirea unei nevoi de a se impune şi de controla
persoanele cu care întră în contact.
În cele mai multe cazuri, traficanţii fac parte din adevărate reţele. Obţinerea unui
control asupra victimelor implica participarea mai mult făptuitori, care au sarcini bine
stabilite. Spre exemplu, unii dintre aceștia se pot ocupa cu recrutare, alţii de transportarea
peste graniţă. În etapa exploatării, existenţa mai mult traficanţi şi colaborarea acestor ea este
foarte importantă pentru înfrângerea dorinţei victimelor de eliberare. Totodată, modalitatea de
realizare a elementului material al infracţiunilor de trafic de persoane şi de trafic de minori,
contra în transferarea victimelor, presupune prin ea însăşi participarea mai multe traficanți.
Profilul victimelor
Victimele traficului de persoane au, de regulă, o situaţie materiale precară. Acestea
accepta oferta traficanţilor de a le găsi locuri de muncă în străinătate, din dorinţa de a obţine
venituri mai mari şi de a-şi îmbunătăţi condiţiile de viaţă. În cazul în care se urmăreşte
obligarea la practicarea prostituţiei, sunt preferate persoanele foarte tinere, cu vârste cuprinse
între 14-25 ani.
De cele mai multe ori, nivelul de educaţie este unul redus, nefiind depăşite, de regulă,
studiile liceale. Totodată, victimele nu au experienţă de viaţă şi se încred foarte uşor în
spusele traficanţilor. Ele receptează pozitiv experienţele unor cunoşti care au lucrat sau
lucrează în străinătate şi sunt gata să-şi asume riscurile pe care le implica o eventuală decizie
de plecare peste hotare. Totodată prezintă o dorinţă intensă de independentă, în special
financiară.
Într-o speţă să reţinut că modalitatea de săvârşire a faptelor de către inculpaţi era
aceeaşi: recrutau şi transportau în Italia diferite persoane de sex feminin, exploatându-le în
mod special gravele probleme socio-familiale şi situaţia financiară precară, lipsa de pregătire
școlară şi mediul de provenienţa. Inculpaţii le promiteau acestora, în mod mincinos, obţinerea
de locuri de munca oneste şi bine remunerate în Italia. În realitate, victimele erau vândute cu
sume de bani cuprinse intră 1000 şi 3000 de euro diferiţilor proxeneţi, în principal albanezi şi
obligate de către aceştia la practicarea prostituţie în stradă.
Nu toate persoanele vulnerabile devin victime ale traficului de persoane. Există însă
anumite momente dificile, aparent fără ieşire pentru acestea.
Prevenirea și combaterea traficului de persoane este o prioritate a Uniunii Europene și
a statelor membre. Abordarea UE recunoaște caracterul marcat de gen al traficului de
persoane, plasează victima și drepturile omului în centrul discuției și recunoaște necesitatea
unui regim adaptat copiilor, subliniind necesitatea unei acțiuni coordonate și
multidisciplinare.

Drepturile conferite de UE victimelor traficului de persoane

Victimele au dreptul la asistență și sprijin de îndată ce autoritățile competente au
motive rezonabile să creadă că este posibil ca aceste persoane să fi făcut obiectul traficului.
Victimele au dreptul la asistență și sprijin înainte de procedurile penale, pe parcursul
acestora și pentru o perioadă de timp suficientă după încheierea lor.
Acordarea de asistență și sprijin nu ar trebui să fi e condiționată de dorința victimei de
a coopera pe parcursul cercetării, urmăririi penale sau al procesului; în cazurile în care
victima nu își are reședința legală în statul membru respectiv, ar trebui să se acorde asistență
și sprijin în mod necondiționat cel puțin pe parcursul perioadei de reflecție.
Asistența și sprijinul pot fi acordate numai cu consimțământul victimei și în cunoștință
de cauză.
Victimele au dreptul la un standard de viață în măsură să le asigure cel puțin
subzistența, la o cazare adecvată și sigură și la asistență materială.
Victimele au dreptul la tratamentul medical necesar, inclusiv la asistență psihologică,
consiliere și informare.
Victimele au dreptul la servicii de traducere și interpretariat, dacă este cazul.
Victimele cu necesități speciale (cu precădere în ceea ce privește sarcina, starea de
sănătate, un handicap, o boală fi zică sau mintală sau cele care au făcut obiectul unor forme
grave de violență fi zică, sexuală sau psihologică) beneficiază de tratament corespunzător.
Victimele au dreptul, în funcție de necesitățile lor și în mod gratuit, la servicii
confidențiale de sprijinire a victimelor, care acționează în interesul victimelor înainte, în
timpul și pentru o durată adecvată după încetarea procedurilor penale. Membrii familiei au
dreptul la servicii de sprijinire a victimelor în funcție de necesitățile lor și de gravitatea
prejudiciului suferit ca urmare a infracțiunii săvârșite împotriva victimei.
Serviciile specializate de sprijinire trebuie să pună la dispoziție: (a) adăposturi sau
orice altă cazare provizorie adecvată pentru victimele care au nevoie de un loc sigur din
cauza unui risc iminent de victimizare secundară și repetată sau de intimidare și răzbunare;
(b) sprijin orientat și integrat pentru victimele cu nevoi specifice, precum victimele violenței
sexuale și victimele violenței bazate pe gen, inclusiv sprijin în cazul traumelor și consiliere.
Victimelor care sunt resortisanți ai țărilor terțe trebuie să li se ofere informații cu
privire la perioada de reflecție și de refacere, precum și cu privire la posibilitățile de a obține
protecție internațională.
Victimele au dreptul de a solicita azil și de a fi informate cu privire la posibilitățile de
a obține protecție internațională și ar trebui protejate împotriva returnării (întoarcerea în țara
în care există un risc de deces, tortură sau alte pedepse sau tratamente inumane sau
degradante).
Copiii victime
Interesul superior este considerat primordial și este evaluat în mod individual.
Prevalează o abordare orientată spre copil, care ia în considerare în mod corespunzător vârsta,
nivelul de maturitate, opiniile, nevoile și preocupările acestuia. Copilul și, dacă există,
titularul răspunderii parentale sau alt reprezentant legal al copilului sunt informați cu privire
la orice măsuri sau drepturi destinate în mod specific copilului.
Copiii victime au dreptul la asistență și sprijin care să țină seama de circumstanțele
speciale ale acestora. Statele membre trebuie să ia măsurile necesare pentru a oferi o soluție
durabilă, pe baza unei evaluări individuale a interesului superior al copilului.
Atunci când titularii răspunderii părintești sunt excluși de la garantarea interesului
superior al copilului și/sau nu mai au dreptul de a reprezenta copilul, se va numi un tutore
sau un reprezentant pentru copilul victimă.
Victimele au dreptul la o protecție adecvată, pe baza unei evaluări individuale a
riscurilor. Evaluarea individuală ar trebui să fi e promptă și să identifice nevoile specifice de
protecție și să stabilească dacă și în ce măsură victimele ar putea beneficia de măsuri speciale
pe parcursul procedurilor penale, din cauza unei vulnerabilități deosebite la victimizare
secundară și repetată, la intimidare și la răzbunare.

Concluzii
În fiecare an, copii, adolescenţi, femei şi bărbaţi cad victime ale reţelelor de trafic,
fiind obligaţi să cerşească, să muncească în condiţii inumane sau să se prostitueze. Traficul de
persoane este un fenomen cu consecinţe grave asupra siguranţei, sănătăţii şi drepturilor
fundamentale ale victimelor. Acest fenomen se manifestă cu precădere în zonele în care
lipseşte o legislaţie corespunzătoare. Recunoscut ca un fenomen infracţional internaţional, de
crimă organizată şi o încălcare gravă a drepturilor umane, prevenirea şi combaterea traficul
de persoane, precum şi asistenţa victimelor necesită eforturi interinstituţionale şi
multidisciplinare comune ale tuturor celor implicaţi în lupta anti trafic.
Traficul de persoane constituie, în prezent, un fenomen infracțional de maximă
gravitate, atât prin natura valorilor sociale vizate, cât și, mai ales prin urmările devastatoare
provocate asupra victimelor. Pe cale de consecință, și activitatea organelor judiciare în
combaterea acestui fenomen trebuie să aibă un caracter susținut, atât la nivelul acțiunilor
polițienești specifice, cât și, sau poate în special, la nivelul practicii judiciare a instanțelor de
judecată. O înțelegere mai aprofundată a acestui fenomen, inclusiv din perspectiva urmărilor
asupra victimelor, o imagine corectă asupra cauzelor și mecanismelor caracteristice, precum
și o perspectivă rațională asupra dificultăților inevitabile în realizarea anchetelor penale sunt
cerințe necesare ce trebuie observate de toți participanții la înfăptuirea actului de justiție în
cazul acestei categorii de fapte penale.
Traficul de fiinţe umane a ajuns unul dinte cele mai îngrijorătoare fenomene, victime
ale sclaviei moderne fiind inclusiv persoane din toate județele României. Nivelul de educație
scăzut este cea mai mare vulnerabilitate.

Bibliografie:

1. Gabriela MATEI, „Traficul de persoane. Elemente de investigare penală şi de

protecţie a victimelor acestuia”, în volumul Perspectivele dreptului românesc în
Europa Tratatului de la Lisabona, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2010, p.289-296);
2. Traficul de persoane. George-Cristinel Zaharia Ed. C.H.Beck, București 2012;
3. Traficul de persoane, Anamaria Trancă, Ed. Hamamgiu, București 2014;
4. Traficul de persoane, Ioan Gârbuleț, Ed. Univesrul Juridic, București 2010;
5. Suport de curs pentru disciplina: CRIMINOLOGIE, Lector univ. dr. Gabriela
MATEI.