Tema:Traficul de persoane

Chișinău
2020

Cuprins:/sau obiective

Introducere
1.
2.
3.
Concluzii
Bibliografia

1
 Introducere
Traficul de persoane este o problemă internațională, o gravă încălcare a drepturilor omului, care
afectează în primul rând femeile și copiii (statisticile estimează că 80%din numărul total de victime sunt
femei, dintre care 50% sunt minore). Sărăcia și lipsa educației îi determină să cadă în capcanele
traficanților, fiind supuși ulterior diferitor tipuri de abuzuri. Conducerii îi este foarte greu să monitorizeze
aceste acțiuni ilegale și să identifice victimele sau posibilele victime din cauza unei lipse masive de
înțelegere a problemei. Biroul Națiunilor Unite pentru Droguri și Criminalitate (UNODC) a descris
traficul de ființe umane ca fiind cea mai profitabilă formă de business a criminalității organizate – din
cauza numărului mare de persoane implicate, a profitului generat pe scară largă și a naturii lor multiple.
Traficul afectează funcționarea eficientă a instituțiilor de pe piața muncii, care oferă muncă decentă și
productivă în condiții de libertate, securitate, echitate și demnitate umană. (International Labour
Office,2009, p.12-15)
I.Abordarea conceptuală a fenomenului de trafic. Definiția traficului de persoane acceptată la nivel
internațional o găsim stipulată în Convenția ONU împotriva criminalității transnaționale organizate:
,,Traficul de persoane înseamnă recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea sau primirea
persoanelor prin amenințare cu forța sau a altor forme de constrângere, prin răpire, fraudă, înșelăciune,
abuz de putere sau situație de vulnerabilitate sau prin oferirea sau acceptarea de plăți sau foloase pentru
obținerea consimțământului unei persoane care deține controlul asupra unei alte persoane în scop de
2
exploatare. Exploatarea include, la nivel minim, prostituția sau exploatarea sexuală, muncă sau servicii
forțate, sclavie sau practici similare, servitute sau prelevarea de organe.’’
Definiția traficului de persoane este esențială atunci când abordăm acest subiect din perspectiva
resurselor umane, ce presupune transparență, profunzime și realitate.
II. Date statistice. Caracterul global al fenomenului de trafic se reflectă în statisticile îngrijorătoare a
acestei probleme. Anual peste 27 milioane de persoane devin victime ale traficului de ființe umane.Un
copil devine victimă a traficului la fiecare 2 minute.32 % din victime sunt traficate de membrii familiei
lor.
III. Traficul de persoane în România.România este în principal o țară de origine și de tranzit pentru
victimele traficului de persoane. Anual, cetățenii români reprezintă un procent substanțial din numărul
total de victime identificate în Europa. Printre cele mai frecvente forme de exploatare se numără
exploatarea sexuală, munca forțată și cerșetoria forțată. De-a lungul anilor,printre țările de destinație au
fost incluse state precum Italia, Spania, Franța, Germania, Marea Britanie, Grecia, Cehia; în ultimii ani,
numărul cetățenilor români
exploatația crescut și în nordul Europei,în țări precum Norvegia, Suedia, Danemarca.Conform statisticilor
recente, în România au fost înregistrate 661 de victime ale traficului de ființe umane în anul 2017
(76%femei 24% bărbați; 52%minori 48%adulți; 70%-până la 8 clase 25 % liceu 5% studii superioare).
(S.A.Berbec et al, 2015, p.6)
IV. Profilul traficantului. Majoritatea traficanților au vârstele cuprinse între 20-45 ani . Această etapă
se caracterizează, din punct de vedere psiho-social, prin orientarea vocațională și structura carierei.
Aspectul fizic este unul îngrijit. Poveștile de succes spuse de traficant trebuie să aibă o reflectare a
realizărilor acestea în vestimentație, accesorii, înfățișare, care să promoveze, alături de ceilalți factori,
imaginea succesului promis. (Ghid de informare în domeniul traficului de persoane, Fundația Alternative
sociale, 2006, p.23)
Nivelul de educație este mediu. Recrutarea și traficarea persoanelor presupun abilități de
comunicare și de persuasiune dobândite într-o educație care depășește nivelul minim. Traficanții posedă
inteligență emoțională ridicată. Această caracteristică este întâlnită, în special, în cazul recrutorilor, care
folosesc tehnici de manipulare mai subtile, empatizând cu ceilalți pentru a veni în întâmpinarea nevoilor
lor, asigurându-și în acest mod atingerea scopului final. (I.G. Oltei, 2008, p.81)
Unele cercetări psihologice au condus la concluzia că, în multe cazuri, cei care abuzează au fost, la
rândul lor, victime. Este posibil ca, în perioada copilăriei, traficanții să fi fost martori la manifestările
violente dintre părinți ori victime ale abuzurilor fizice și emoționale în familie. Între caracteristicile celor
care abuzează, regăsim stima de sine scăzută, minimalizarea propriilor responsabilități, resimțirea unei
3
nevoi de a se impune și de a controla persoanele cu care intră în contact. Comportamentul manifestat este
unul violent, mai ales în etapa exploatării.
V Piramida lui Maslow
Nevoile victimelor traficului de persoane pot fi identificate raportându-ne la teoria ierarhiei nevoilor,
elaborată de Abraham Maslow.
1. Nevoi fiziologice – necesitățile vitale pentru supraviețuire: hrană, adăpost, îmbrăcăminte; care
nefiind satisfăcute corespunzător au devenit o cauză ce le-a expus fenomenului de trafic. După
experiența nefastă, nevoile victimei sunt amplificate ca urmare a traumelor fiziologice și psiho-
somatice la care au fost expuse;
2. Nevoi de securitate – devine o preocupare permanentă a victimei ca urmare a experienței trăite;
3. Nevoi de apartenență – ca urmare a traumei suferite, victimele devin sensibile, sceptice și
neîncrezătoare față de mediul și grupul de apartenență. De aceea au nevoie de sprijin emoțional și
înțelegere din partea celor apropiați;
4. Nevoi de stimă – victimele au nevoie să fie acceptate și respectate pentru a reuși să scape de
sentimentul de rușine și vinovăție;
5. Nevoi de autoîmplinire – indiferent de nivelul educațional a victimei traficului de persoane,
nevoia de autoperfecționare și împlinire profesională este esențială a fi satisfăcută pentru o
integrare armonioasă a victimei atât în comunitate, cât și la locul de muncă.
Fără îndoială, în procesul de recuperare a victimelor este necesar să se ia în calcul aceste nuanțe și
să raportăm fiecare caz la ele.
VI.Manifestări și consecințe ulterioare experienței de trafic
De asemenea, este important să cunoaștem manifestări și consecințe ale traficului de persoane
pentru a putea identifica victimele și a le acorda suport în mod corespunzător. La întoarcerea în țară (dacă
este vorba de trafic extern) sau la evadarea din rețeaua de trafic intern, victimele prezintă stări de
anxietate, depresie, încercări de suicid, izolare, sentimente și comportament agresiv, dificultăți de
comunicare cu familia și de asemenea existența unui pattern vicios legat de consumul de droguri, alcool,
fumat excesiv, palpitații de inimă, insomnii, dureri îndelungate de cap, lipsă acută de poftă de mâncare,
stare de panică, frică, lipsă de control sau dimpotrivă manifestă o liniște și un calm bolnăvicios.(A.Vechiu,
2009, p22-24)
VII. Reintegrarea victimelor la locul de muncă
Specialiștii în resurse umane au un rol important în depistarea și reintegrarea victimelor traficului
de persoane la locul de muncă. Acest proces de reintegrare continuă să fie o provocare. Există o serie de
principii, concepte, strategii, sfaturi practice, și instrumente de coaching care ajută specialiștii din acest
4
domeniu să lucreze cu această categorie vulnerabilă de persoane. De asemenea pot apela la serviciile
asistentului social, psihologului etc. pentru a oferi suportul necesar și a găsi soluții pentru cazurile
speciale.
Coaching-ul este o modalitate inovativă, utilizată în diferite domenii în scopul
sprijiniriipersoanelor în cadrul proceselor de învățare, a amplificării gradului de conștientizare de sine
pentru a dobândi o mai mare încredere în depășirea diferitelorobstacole și provocări din viața actuală, dar
și în scopul creșterii motivației.Conform definiției din dicționar, coaching-ul este o metodă de
direcționare, instruire și formare a unei persoane sau a unuigrup de persoaneîn scopul atingerii unei ținte
sau dezvoltării de competențe specifice.În ultimul timp, coaching-ul, numit și coaching de carieră, a
devenit din ce în ce mai recunoscut și valorificat în acest domeniu ca o modalitate viabilă de a ajuta
oamenii. Departamentul de resurse umane a companiilor au început să ofere aceste servicii, întrucât a fost
demonstrată eficacitatea acestora nu doar din punct de vedere financiar. De multe ori,efectele pozitive se
regăsesc și la sporirea loialității angajaților față de companie. În cazul victimelor traficului, coaching-ul le
poate ajuta să transpună înțelegerea trecutului lor într-o nouă perspectivă de carieră. Un prim pas ar fi
identificarea nevoilor psihologice, emoționale și profesionale a victimei pentru a o ajuta să-și depășească
anumite temeri din trecut și să-și atingă scopurile. Fără îndoială, această tehnică are efecte valoroase
asupra angajaților, motivându-i și ajutându-i să-și continue cursul firesc al vieții profesionale și nu numai.
(International Labour Office,2009, p.12-15)
Coaching-ul mai este apreciat ca fiind terapie prin întrebări. Specialiștii au de obicei o serie de
întrebări ajutătoare, care urmăresc să ghideze persoana în pașii pe care urmează să-i parcurgă:
- Ce experiență de muncă ai până acum? De ce ești în căutarea unui job? (stare psihologică generală;
aspirații, temeri)
- Ce cunoștințe ai? Ce te pricepi să faci? (cunoștințe, abilități)
- Ce îți place să faci? Ce te motivează? (interese, motivații)
- Munca pe care o faci ți se potrivește? Sistemul tău valori și principii coincide cu cel al organizației
în care lucrezi? Munca pe care o prestezi este în concordanță cu tine? (convingeri, valori,
preferințe)
În cele din urmă, coach-ul ajută victima să-și seteze niște țeluri realiste pentru viitorul său și să
creeze împreună cu ea un plan bine structurat prin care să le poată atinge pas cu pas.
Un alt aspect important ce trebuie luat în considerație legat de reintegrarea victimelor traficate la
locul de muncă este mediul și anturajul în care acestea lucrează. Având în vedere nevoile victimelor din
piramida lui Maslow, instituția în care își desfășoară activitatea ar trebui să le ofere stabilitate financiară,
care să le asigure un trai decent, o atmosferă caldă, colegi de muncă amabili, politicoși și gata să ajute în
5
cazul apariției unor dificultăți sau neînțelegeri și oportunități de dezvoltare (cursuri, trening-uri). Toate
acestea oferă persoanei în cauză un confort psihologic și o ambianță potrivită pentru o creștere
profesională armonioasă. În același timp, sentimentul de apartenență la colectivul cu care lucrează o poate
ajuta să depășească neîncrederea în oameni pe care a căpătat-o în urma traumei suferite. Toate aceste
măsuri trebuie întreprinse pentru a evita reîntoarcerea victimei în cercul vicios din care provine și re-
traficarea ei.
VIII. Re-migrație legală și sigură
Există însă posibilitatea ca victima să-și dorească să emigreze din nou în cazul în care situația de
acasă nu îi asigură reintegrarea economică și socială care ar determina-o să rămână. Lipsa oportunităților
de angajare , a abilităților necesare pentru a ocupa anumite posturi vacante sau a salariilor prea mici o
poate forța să plece din nou în străinătate. Prin urmare, este important ca victima să conștientizeze nevoia
de a se proteja de repetarea trecutului său traumatic. Este esențial să înțeleagă că emigrarea trebuie să fie
în primul rând legală, chiar dacă și legalitatea nu este lipsită de riscuri. Sunt cazuri legale de migrație care
au avut ca finalitate exploatarea. De aceea, înainte de a lua decizia să plece trebuie să analizeze bine toate
riscurile, să se informeze bine despre firma sau compania unde urmează să lucreze și să se familiarizeze
cu legile din țara respectivă ce oferă protecție migranților de muncă.

Concluzii:

6
 Bibliografia:
1. Vechiu, A. (2012). Traficul de persoane. București: C.H. Beck.
2. Limanowska, A. . (2003). Trafficking in humanbeings in South Eastern Europe.
Unicef. Sarajevo
3. Fundația Alternative sociale. (2006). Ghid de informare în domeniul traficului de
persoane. Iași: C.H. Beck
4. Zaharia. (2009). Traficul de persoane. Iași: Lumen.
5. I.G. Oltei. (2008). Metodologia investigării infracțiunilor de trafic de persoane.
Teză de doctorat. Universitatea din București.
6. International Labour Office. (2009). Coaching Returned Victims/Survivors of
Trafficking Toward Gainful Career: A Manual for Coaches. Geneva: ILO,
Disponibil la:
7. https://www.ilo.org/wcmsp5/groups/public/---asia/---ro-bangkok/---ilo-
manila/documents/publication/wcms_125115.pdf
8. S.A. Berbec, G. Ionescu, C.F. Garcia, P. Pineira, I. Sasiain, A. Zemkova, B.
Bendova. (2015). Îmbunătățirea serviciilor de consiliere și asistență pentru copii și
tineri victime ale traficului de persoane. Manual de trening. Praga: Caritas,
Disponibil la: http://prorefugiu.org/wp-content/uploads/2015/10/Manual-Training-
versiune-Rom%C3%A2n%C4%83.pdf

7
8