Master: Grupuri de risc și servicii sociale de suport

Femeia, victimă al traficului de ființe umane în România

-Lazăr Adina

Traficul de persoane, sau așa cum mai este numit, sclavia erei moderne este un fenomen
la nivel global care vizează persoanele vulnerabile; persoanele cu un nivel de educație scăzut,
sau eventual, persoane fără studii care doresc să aibă o viață mai bună fără, însă, a depune prea
mult efort. Victimele traficului de persoane pot fi minore sau majore; în funcție de metoda de
recrutare folosită provin din familii dezorganizate, monoparentale, sau minori aflați în grija
bunicilor cu părinții plecați la muncă în străinătate.
Pe de altă parte, climatul familial (limbajul, atitudinea părinților, gesturile, starea de
sănătate a părinților) își pune amprenta asupra comportamentului persoanelor care se află în
situația de a fi traficate. Sclavia erei moderne sau traficul de persoane este o industrie de
miliarde de dolari la nivel internațional și a doua ca profitabilitate după traficul de droguri.
Scopul acestei cercetări este acela de a prezinta aspectele societății care influențează
exploatarea femeii, marginalizarea ei; traficul de persoane sau sclavia erei moderne, serviciile
pe care le primesc femeile abuzate.
Traficul de persoane reprezintă o realitate a fiecărei societăți bazat pe vulnerabilitatea
persoanelor defavorizate. Traficul de ființe umane este un fenomen subteran de dimensiuni
globale, o încălcare gravă a drepturilor omului, un fenomen economic și social cu consecințe
pentru întreaga societate. Traficul de ființe umane este o activitate infracțională prin care se
obține un profit mare cu riscuri scăzute, ce are efecte grave pentru siguranța și bunăstarea
victimilor sale. (Onofrei, 2008, p. 52)
Conform legii 678 din 21/11/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de
persoane, articolul 13, aliniatul 1, redau următoarea definiție: ”Recrutarea, transportarea,
transferarea, găzduirea sau primirea unei persoane cu vârsta cuprinsă între 15 și 18 ani, în
scopul exploatării acesteia, constituie infracțiunea de trafic de minori și se pedepsește cu
închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi.1”
Prin exploatarea unei persoane se înțelege:

1
http://www.politiaproximitate.ro/lege_678_traficul_de_persoane.html, accesat la data de 07.07.2016.

1
 • executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod forțat ori cu încălcarea
normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate;
• ținerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de
aservire;
• obligarea la practicarea prostituției, cerșetoriei, la reprezentări pornografice în vederea
producerii și difuzării de materiale pornografice sau alte forme de exploatare sexuală;
• prelevarea de organe, țesuturi sau celule de origine umană, cu încălcarea dispozițiilor
legale;
• efectuarea unor alte asemenea activități prin care se încalcă drepturi și libertăți
fundamentale ale omului.2
Exploatarea se manifestă atât în condițiile traficului de persoane cât și în cadrul familiei,
amintesc situațiile copiilor obligați să muncească de mici în timp ce părinții sunt “ocupați” cu
alcoolul sau alte activități de lenevire.
Convenția de la Palermo din 13 noiembrie 2000, articolul 3, definește traficul de ființe
umane astfel:
a) expresia trafic de persoane indică recrutarea, transportul, transferul, adăpostirea sau
primirea de persoane, prin amenințare de recurgere sau prin recurgere la forță ori la alte forme de
constrângere, prin răpire, fraudă, înșelăciune, abuz de autoritate sau de o situație de
vulnerabilitate ori prin oferta sau acceptarea de plăți ori avantaje pentru a obține consimțământul
unei persoane având autoritate asupra alteia în scopul exploatării. Exploatarea conține, cel puțin,
exploatarea prin prostituarea unei alte persoane sau alte forme de exploatare sexuală, muncă sau
serviciile forțate, sclavia sau practicile analoage sclaviei, folosirea sau prelevarea de organe;
b) consimțământul unei victime a traficului de persoane pentru exploatarea amintită,
astfel cum este enunțată la lit. a) din prezentul articol, este indiferent atunci când unul din oricare
dintre mijloacele enunțate la lit. a) a fost folosit;
c) recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea sau primirea unui copil în scopul
exploatării este considerată trafic de persoane, chiar dacă aceștia nu fac apel la nici unul dintre
mijloacele menționate la lit. a) din prezentul articol;
d) termenul copil indică orice persoană cu vârsta mai mică de 18 ani.3

2
http://www.mae.ro/sites/default/files/file/userfiles/file/pdf/servicii-consulare/2011.08_ghid_trafic_pers.pdf,
accesat la data de 07.07.2016.
3
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=38603, accesat la data de 07.07.2016.

2
 Traficul de persoane este o modalitate prin care traficantul/traficanții constrâng
persoanele traficate să desfășoare anumite activități (prostituție, cerșit, sclavie).
Această problemă este de mare anvergură deoarece reprezintă o realitate socială ce nu
poate fi ignorată, aceste lucruri se întâmplă nu numai în țară, ci și în străinătate. Majoritatea
persoanelor traficate provin din mediul sărac, din familii dezorganizate, lipsite de educație,
condiții de viață insalubre, etc.
”Convenția europeană a drepturilor omului” enunță o listă a drepturilor și libertăților
fundamentale:
 dreptul la viață;
 interzicerea torturii;
 interzicerea sclaviei și muncii forțate;
 dreptul la libertate și siguranță;
 dreptul la un proces echitabil;
 nicio pedeapsă în afara legii;
 dreptul la respectarea vieții private și de familie;
 libertatea gândirii, conștiinței și religiei;
 interzicerea discriminării.4
Printre cele mai importante cauze care generează și susțin fenomenul traficului de persoane
se numără:
 standardul socio-economic scăzut;
 situația materială precară este cel mai des motiv de trafic;
 șomajul;
 nivelul scăzut de trai afectează echilibrul economic al familiei, ceea ce determină
schimbarea locului de muncă și căutarea altuia mai avantajos din punct de vedere
financiar.
 nivelul educațional scăzut. Educația este cel mai important factor al unei conduite.
Metoda cea mai des întâlnită este cea a recrutării sub falsa promisiune a asigurării legale
a unui loc de muncă bine plătit în străinătate, iar aceasta încă persistă, deoarece persoanele
recrutate au un nivel scăzut de instruire și nu pot percepe inadvertențele din argumentele

4
http://www.infoeuropa.md/tratatele-coei/conventia-pentru-apararea-drepturilor-omului-si-a-libertatilor-
fundamentale, accesat la data de 07.07.2016.

3
traficanților, nu sunt în măsură să ceară informații suplimentare. Firmele care derulează
contracte comerciale prin care promit plasarea în diferite servicii în Occident nu sunt verificate
sub aspectul corectitudinii informațiilor oferite, al realității unor contracte verificabile cu
partenerii străini, al unor asigurări a contractelor de muncă.5
Factorii de risc ai traficului de ființe umane pot fi grupați în factori macro-sociali, micro-
sociali și individuali, care interacționează în proporții diferite, la un caz la altul:
a) Factorii macro-sociali au un nivel ridicat de generalitate și se referă la:
 scăderea drastică a nivelului de trai a populației și șomajul sau lipsa de acces la mijloace
legitime de trai pentru mari segmente de populație;
 lipsa ori insuficiența unor programe educaționale relevate (educație sexuală, relații de cuplu
etc.) precum și deficitul de oportunități educaționale ori profesionale pentru anumite
segmente de populație;
 dezastre naturale sau catastrofe care provoacă sărăcirea bruscă a unui număr mare de
gospodării, în principal a celor care trăiesc predominant din agricultură.
b) Factorii micro-sociali plasați la nivelul unor grupuri sociale și a gospodăriilor:
 sărăcia gospodăriei și lipsa de acces la locurile de muncă, prestațiile și programele de
asistență socială disponibile;
 nivel redus de educație și lipsa unei pregătiri profesionale, atât a persoanelor traficate, cât și a
membrilor familiilor lor de origine. Traficul de ființe umane este deseori asociat cu abandonul
școlar;
 dezagregarea familiei și/sau relații deficitare între adulți și copii.
 comportamente deviante precum alcoolismul, violența domestică și/sau antecedente penale;
c) Factorii individuali sunt extrem de diverși, spre exemplu:
 disponibilitatea de a încălca unele norme legale în vederea unui loc de muncă în străinătate și
lipsa de informare privind riscurile asociate;
 dorința de aventură și/sau presiunea din partea “anturajului”;
 relații sentimentale ratate și/sau debutul vieții sexuale la vârsta adolescenței, precum și o
posibilă istorie de agresiuni sexuale;
 lipsa de încredere în propriile forțe și/sau un complex de inferioritate;

5
http://gardianul.md/?p=4446, accesat la data de 07.07.2016.

4
 lipsa de încredere în ceilalți și în instituțiile care ar putea oferi asistență și suport. (Onofrei,
2008, pp. 54-55)
Etapele traficului de persoane:
 Etapa de racolare este prima fază a procesului de trafic, în care victimele sunt studiate, alese
și ademenite în circuitul traficului. Această etapă se realizează prin obținerea
consimțământului unei persoane în schimbul unor beneficii, utilizarea unor situații
vulnerabile, abuz de putere, înșelăciune și, uneori, chiar răpire de pe stradă sau din spații
publice de distracție. Metodele de recrutare sunt destul de diverse și depind de modul de
operare și de nivelul de organizare a traficanților, care pot acționa individual, căutând femei și
bărbați interesați în baruri, cafenele, cluburi și discoteci sau prin intermediul rețelelor
„particulare” sau „neconvenționale” de familii sau prieteni.
În ceea ce privește modalitățile de racolare, în funcție de persoanele-țintă, acestea pot
include:
 Racolarea directă, cu propunerea de asigurare a unui loc în care să practice prostituția, să
cerșească sau să fure, cu asigurarea cazării, protecției, transportului și aranjarea trecerii
frontierei, după ca, cu promisiunea unor câștiguri mari sau racolarea pentru activități
sexuale cu riscuri scăzute, cum ar fi dame de companie, protagoniste în dansuri sau show-
uri erotice, actrițe pentru producții pornografice, prestații sexuale în cluburi private și
luxoase sau în săli de masaj.
 Promisiunea asigurării legale a unei ocupații, fie în hoteluri și restaurante, ca menajere,
recepționere, cameriste, dansatoare, fie în case sau instituții private (ca ajutor menaj,
îngrijitoare, secretare, muncitor în construcții sau agricultură).
 Racolarea prin anunțuri în ziar, pentru desfășurarea de activități artistice (dansatoare,
cântărețe, fotomodele) ori anunțuri matrimoniale.
 Etapa de transportare este organizată de recrutor, se face pe trasee cunoscute, stabilite
anterior și poate presupune și cazarea și primirea victimei în mai multe etape. Are loc la scurt
timp după recrutare, astfel încât victimele să nu aibă timp să se răzgândească, pentru a le
îndepărta de comunitățile, familiile și prietenii cu care sunt obișnuite și a le izola în locuri în
care traficanții pot obține și menține controlul. De cele mai multe ori, atât în cazul traficului
intern cât și în cazul celui internațional, victima este însoțită pe timpul deplasării de recrutor
pentru a se asigura ajungerea la destinație fără incidente.

5
 Etapa de vânzare constituie stadiul în care începe exploatarea propriu-zisă a victimelor,
acestea fiind transformate în marfă de traficanții-cumpărători. În unele cazuri, victimele sunt
vândute de către rude sau de către prieteni. De cele mai multe ori vânzarea constituie
momentul în care victima conștientizează pericolul.
 În etapa de exploatare victimele sunt amenințate și abuzate, supuse unor tratamente inumane
și exploatate în regim de sclavie. Principalul țel al traficanților este obținerea unor sume mari
de bani sau a unor servicii din exploatarea victimelor pe o perioadă îndelungată de timp.
Indiferent de scopul exploatării, pentru controlul victimelor traficului în faza de exploatare se
folosesc diferite mijloace și metode:
1. Constrângerea prin datorii. Victimei i se cere să înapoieze sume exagerate, pretinzându-
se că aducerea ei în țara sau regiunea de destinație a costat foarte mult. La aceste sume se
adaugă dobânzi exagerate, chirii la suprapreț pentru cazare și locul de muncă, costurile
pentru protecție și pentru transport, alte sume fictive care cresc permanent și devin
imposibil de achitat.
2. Izolarea prin confiscarea documentelor de identitate și/sau a celor de călătorie.
Victimelor li se confiscă documentele de identitate și de călătorie imediat după sosirea în
țara de destinație. Astfel, li se răpește identitatea oficială, confirmând statutul lor de
imigranți ilegali.
3. Izolarea lingvistică și socială. Victimele sunt cazate și deplasate în locuri și condiții care
le împiedică să comunice în limba maternă sau să aibă orice fel de contact social cu
persoane din medii de proveniență asemănătoare.
4. Folosirea violenței și a amenințărilor. Un alt mijloc de control al victimelor este folosirea
violenței și a amenințării cu violența. Victimele sunt bătute, închise, ținute în lungi
perioade de izolare, lipsite de mâncare și apă, drogate sau torturate cu cuțite sau țigări,
violate.
 Etapa de eliberare/evadare. În unele cazuri, cu ajutorul unor clienți, al poliției sau
profitând de neatenția celor care le supraveghează, victimele reușesc să evadeze din
situația trafic. Dacă exploatarea a avut loc pe teritoriul altui stat decât cel de proveniență,
victima este repatriată cu sprijinul unor organizații neguvernamentale internaționale sau
al ambasadelor/consulatelor, fiindu-le eliberate documente de călătorie.

6
 Traseul tipic al unei victime, de la racolare până la eliberare este marcat de abuzuri grave.
Prinse în capcana traficanților, victimele sunt supuse unor tratamente înjositoare și exploatate în
regim de sclavie. În majoritatea cazurilor, ele sunt forțate să accepte exploatarea sexuală ori
lucrativă, dar și alte forme de servitute. (Onofrei, 2008, pp. 56-76)
Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane funcționează sub rigida Ministerului
Afacerilor Interne și are ca scop coordonarea, evaluarea și monitorizarea la nivel național a
aplicării politicilor în domeniul traficului de persoane de către instituțiile publice, precum și a
celor din domeniul protecției și asistenței acordate victimelor acestuia. Totodată, Agenția este
liantul între victima traficului de persoane și organele de aplicare a legii, precum și între acestea
și O.N.G.-urile din țară care oferă servicii în acest domeniu. Agenția cooperează cu organizațiile
neguvernamentale române și străine, precum și cu organizațiile interguvernamentale și în
vederea conștientizării opiniei publice asupra fenomenului traficului de persoane și asupra
consecințelor acestuia.6
Rolul principal al centrelor regionale ale ANITP este de coordonare a activității anti-trafic
regionale din zonele de competență, având ca principale atribuții:
 analiza fenomenului la nivel local și informarea asupra apariției unor noi moduri de
operare;
 monitorizarea aplicării prevederilor Planului Național Anti-trafic la nivel local;
 identificarea disfuncționalităților și formularea unor propuneri de îmbunătățire a
sistemului național de identificare și referire;
 facilitarea comunicării locale și regionale între structurile implicate în lupta anti-trafic;
 sprijinirea inițiativelor locale anti-trafic;
 sesizarea autorităților competente pentru soluționarea problemelor cu care se confruntă
victimele traficului, în procesul de asistare și în cel de reintegrare.
Campania „Cere ajutor, nu cerși!” 9 octombrie 2015, Agenția Națională împotriva
Traficului de Persoane (A.N.I.T.P.) împreună cu partenerii săi: Inspectoratul General al Poliției
Române – Institutul pentru Cercetarea și Prevenirea Criminalității (IGPR-ICPC), Asociația
Telefonul Copilului, Asociația Zâmbetul Îngerilor (AZI) și ADPARE (Asociația
pentru Dezvoltarea Practicilor Alternative de Reintegrare și Educație) , implementează

6
http://www.anitp.mai.gov.ro/, accesat la data de 07.07.2016.

7
proiectul „Modele de bune practici privind asistența acordată victimelor traficului de
persoane”.7
Campania de prevenire a traficului de persoane (25 mai 2016) „Cu un apel îi vei salva
viața! Fii salvatorul ei!” Portalul de știri AngliaMea.ro, cu sprijinul Agenției Naționale
Împotriva Traficului de Persoane și al Ambasadei României în Regatul Unit al Marii Britanii și
Irlandei de
Nord, a lansat în luna martie a.c. campania de prevenire a traficului de persoane în scopul
exploatării sexuale „Cu un apel îi vei salva viața! Fii salvatorul ei!” Campania este destinată
comunității românești din Marea Britanie și se adresează atât persoanelor aflate în situație de
risc, victimelor/potențialelor victime ale traficului de persoane, cât și publicului larg.8
În concluzie, traficul de persoane sau sclavia erei moderne reprezintă un fenomen social
care degradează echilibrul mediului social. Persoanele vulnerabile reprezintă o țintă ușoară
pentru rețelele de traficanți. Factorii care influențează traficul de persoane sunt: sărăcia,
educația, procentul crescut al șomajului, lipsa informării cu privire la oferta de muncă în
străinătate; persoanele cu o situație materială mai puțin bună sunt expuse traficului de persoane.
Ministerul Afacerilor Interne din care face parte Agenția Națională Împotriva Traficului
de Persoane a desfășurat o serie de campanii pentru prevenirea și combaterea traficului de
persoane. Traficul de persoane înseamnă exploatare fizică, traume, stereotipuri, prejudecăți,
cerșetorie, muncă forțată.
Victima traficului de persoane devine confuză atunci când autoritățile îi oferă ajutor
deoarece în multe cazuri chiar organele poliției sau procurori, judecători sunt implicați în
exploatarea sexuală. Este rigidă la început, nu dorește să coopereze cu specialiștii din domeniu:
psihologul, asistentul social, avocatul, polițistul, etc. deoarece consideră că orice ar face cu
privire la ajutorarea ei este în zadar fiind traumatizată de amintirile lăsate de traficant. În situația
în care victima cooperează cu autoritățile în vederea inițierii procesului judiciar ( în cazul în care
depune plângere împotriva traficantului), ea este protejată prin lege, escortată la tribunal,
primește adăpost pe baza unei cereri pentru serviciile sociale adresată autorităților (sau ONG).

7
http://www.anitp.mai.gov.ro/programs/cere-ajutor-nu-cersi/, accesat la data de 07.07.2016.
8
http://www.anitp.mai.gov.ro/programs/campania-de-prevenire-a-traficului-de-persoane-cu-un-apel-ii-vei-salva-
viata-fii-salvatorul-ei/, accesat la data de 07.07.2016.

8
 BIBLIOGRAFIE
Onofrei V. (2008), Traficul de persoane: practici și resurse pentru combaterea și
colaborare, București: Editura Hamangiu
SITOGRAFIE
www.anitp.mai.gov.ro
www.gardianul.md
www.infoeuropa.md
www.mae.ro
www.cdep.ro
www.politiaproximitate.ro