Master: Consiliere în asistența socială

Combaterea și prevenirea abandonului școlar în România

Am ales această temă deoarece abandonul școlar reprezintă o problemă gravă a sistemului
românesc de educație, care este prea puțin tratată. E nevoie de multe demersuri de prevenire a
acestui fenomen des întâlnit în sistemul educațional din România. E nevoie de un studiu diagnostic
care să scoată în evidență care este rata abandonului școlar, care sunt zonele cele mai problematice
de acest fenomen, care sunt cauzele principalele pentru care tinerii renunță timpuriu la educație și
mai ales care sunt activitățile de prevenire și combatere.
Lucrarea de față prezintă definițiile abandonului școlar date de specialiști care au tratat
acest fenomen și definiția oficială a abandonului școlar, precum și cauzele și metodele de
prevenire. Am prezentat programele realizate de societate pentru a ajuta diferite categorii sociale
pentru a-și continua și instituțiile naționale, cât și cele locale care se ocupă de prevenirea și
combaterea abandonului școlar.
Definiția oficială a abandonului școlar este detaliată în Regulamentul de Organizare și
Funcționare a Unităților de Învățământ Preuniversitar, articolul 68 alin. 5. Conform acestuia,
”elevul care nu frecventează cursurile de zi a învățământului obligatoriu se află în situație de
abandon școlar”. Rata abandonului școlar este definită de Ministerul Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului și este reprezentată de ”diferența întru numărul de elevi înscriși la începutul
anului școlar și cel aflat la sfârșitul anului școlar”. (Proiectul ”Parte de Carte”, 2012, p. 12)
Cristina Neamțu definește abandonul școlar ca fiind ”conduita de evaziune definitivă ce
constă în încetarea frecventării școlii, părăsirea sistemului educativ, indiferent de nivelul la care s-
a ajuns, înaintea obținerii unei calificări sau pregătiri profesionale complete sau înaintea încheierii
ciclului de studii începute”. Cei care abandonează educația nu mai sunt reprimiți mai târziu în
aceeași instituție școlară ci în alta. (Neamțu, 2003, p. 199)
Cauzele abandonului școlar precum și a altor forme de devianță sunt greu de evidențiat
deoarece există o cauză comună. În primul rând este dificil să credem că niște comportamente atât
de diferite între ele precum: hoția, agresiunea, toxicomania și altele au aceleași cauze. Aceste
devianțe au tendința de apropiere apărând corelații atât de puternice, fiind greu de diferențiat. De
exemplu, devianța școlară este legată puternic de delincvența juvenilă, pentru că tinerii delincvenți

1
sunt agitați, nedisciplinați, chiulesc și copie la diferite discipline, iar în afara școlii devin
delincvenți în comportament din ce în ce mai grav. (Boudon, 2005, p. 470)
Prin identificarea cauzelor care au generat o problemă socială, împreună cu stabilirea
efectelor acestei probleme sociale, se elaborează arborele problemei, care reprezintă o metodă de
reprezentare vizuală a procesului de identificare a problemei sociale.
Cauzele abandonului școlar sunt:
1. ”Cauze psihologice care țin de personalitatea și starea de sănătate a elevului”, de exemplu prin:
motivație școlară redusă, lipsă de interes, încredere redusă în educația școlară, slăbiciune,
nervozite, imagine de sine degradată, sentimente de inferioritate;
2. ”Cauze sociale care țin de familie, condițiile socio-economice ale familiei”: sărăcia, stil
parental indiferent, neglijent, părinți foarte ocupați sau plecați în străinătate;
3. ”Cauze psihopedagogice care țin de contextul școlar specific” (inclusiv relația profesor-elev):
presiunea colectivului, supraîncărcarea școlară, comunicarea între elev-dascăl prin batjocoră,
umilirea tânărului; frica de apreciere, altercație cu colegii.1
Cauzele psihologice sunt acele cauze care țin de elev, de structura lui particulară și se referă
la:
 anumite probleme grave ”de sănătate de natură anatomic-fiziologic (malformații corporale sau
defecte senzoriale, inclusiv handicapul fizic)” care dau naștere unor complexe de inferioritate
și în cazul în care acest copil nu este susținut afectiv de către cei din jur, el va deveni tot mai
descurajat în situațiile școlare evitând pe cât posibil acțiuni de grup și în final să abandoneze
școala;
 cauze psihologice care țin de ”deficiențe ale dezvoltării psiho-intelectuale (nivel redus al
inteligenței, autismul infantil, profunda interiorizare a ideilor, a sentimentelor proprii,
îndepărtarea de realitate, stau la baza crizelor impulsive)”.
Cauzele sociale ale abandonului școlar sunt reprezentate de:
 ”Familia și influența ei”. Părinții au obligația de a-și pregăti copilul pentru a deveni
independent în viață. Dacă educația este una reușită, atunci tânărul v-a deveni o ființă umană
cu respect de sine, responsabil pentru el și capabil să răspundă cu entuziasm provocărilor vieții.
Situația familiei este principala cauză a abandonului școlar;

1
http://www.cie.roedu.ro/index_htm_files/2h.%20Prevenirea%20si%20combatarea%20abandonului%20scolar%20
lb%20romana.pdf, pp. 4-5, accesat în data de 05.06.2016.

2
 ”Starea materială a familiei”. Dacă starea materială este bună, atunci este un factor important
al reușitei școlare deoarece familia poate să îi susțină școlarizarea și reușește să îi creeze un
mediu potrivit de studiu. Dacă familia nu are o situație materială bună atunci părinții nu își pot
trimite copii la școală din cauza următoarelor situații:
 îmbrăcămintea și încălțămintea sezonieră;
 condițiile locului necesar studiului;
 Școala îi obligă pe părinți să aibă un ”control accentuat asupra copiilor, familiile a căror copii
abandonează școala” se manifestă prin lipsa ajutorului la efectuarea temelor și lipsa controlului
parental asupra activităților extrașcolare a copiilor;
 ”Absența controlului parental”.
Cauze psihopedagogice ale abandonului școlar sunt reprezentate de:
 Profesorii care nu acordă atenția cuvenită ”fenomenului de abandon școlar și neglijează
activitatea cu elevii slabi”, dorind să lucreze cu elevii cu rezultate bune la învățătură;
 Problemele de ordin financiar, de exemplu: resurse insuficiente alocate pentru studiu.2
Metodele de prevenire a abandonului școlar sunt:
 Metodele care vin din partea cadrelor didactice prin: multă atenție pentru a descoperi situația
în care se află elevul, exigență în analizarea fiecărui caz, comunicarea între profesor și elev
prin teme speciale la orele de consiliere și orientare în viață, organizarea unor activități
extrașcolare menite să își atragă elevii pe partea educațională, sancționarea elevilor care
absentează nemotivat în conformitate cu legislația țării;
 Realizarea unei baze de date cu elevii ce sunt în situație de risc de abandon școlar, solicitarea
consilierului școlar în alegerea programelor, includerea elevilor cu risc de abandon școlar într-
un program de consiliere psihopedagogică, menținerea în clasa de studiu a unei atmosfere
potrivite care să asigure securitate pentru toți elevii;
 Un sistem potrivit de sancțiuni care să mențină motivația școlară a tinerilor, modul de notare
să fie privit ca o măsură obiectivă a performanței și nu de o modalitate de sancționare a
elevului, programe de consiliere a părinților, precum și un forum dedicat lor;
 Colaborare cu autoritățile comunității locale, precum poliția, jandarmeria, ONG-uri.
Prevenirea abandonului școlar s-ar putea îmbunătăți prin:

2
http://www.cie.roedu.ro/index_htm_files/2h.%20Prevenirea%20si%20combatarea%20abandonului%20scolar%20
lb%20romana.pdf, pp. 4-5, accesat în data de 05.06.2016.

3
 existența unor ”programe guvernamentale care să vizeze prevenirea abandonului școlar”;
 existența unor ”programe inițiate de ONG, care să urmărească reducerea fenomenului de
abandon școlar”;
 acțiuni eficiente ale ”organismelor locale care se ocupă cu prevenirea și combaterea
abandonului școlar, precum și cu ajutarea copilului aflat în situația de abandon școlar”;
 promovarea și încurajarea ”cercetărilor în domeniul prevenirii și combaterii abandonului
școlar”.3
În perioada 1990-1995, societatea a găsit o rezolvare pentru fenomenul de abandon școlar,
aceea de a da o alocație de stat doar pentru copii care frecventează învățământul obligatoriu. În
2010 s-a implementat legea numărul 227 care este întitulată legea privind alocația de susținere a
familiei. Această lege proclamă în articolul 27, respectiv 28 că inspectoratul școlar are obligația
de a transmite agenției teritoriale situația elevilor cu absențe nemotivate în luna în curs, pentru a
le diminua proporțional alocația de susținere a familiei cu câte absențe au, iar la un număr de 20
de absențe avute într-un semestru, familia nu mai primește alocație timp de maxim 6 luni, până
când inspectoratul școlar transmite că acesta are sub 20 de absențe pe semestru.
Din cauza creșterii numărului de copii care abandonează școala sau sunt în risc de abandon
din cauza mediului din care provine și a problemelor sociale, s-au realizat câteva programe ce
asigură încă de la învățământul pre-școlar până la cel primar, un strict necesar pentru prevenirea
timpurie a fenomenului de abandon școlar precum:
 Programul ”Cornul și laptele” implementat din anul 2002 de Hotărârea Guvernului nr.
932/2002 privind acordarea de produse lactate și de panificație pentru elevii din clasele I-IV,
apoi prin Hotărârea Guvernului nr. 714/2008 s-a decis ca să beneficieze elevii din clasele I-
VIII din învățământul de stat și copiii preșcolari din grădinițele de stat ce au program normal
de 4 ore; (Parte de carte, 2012, p. 24)
 Programul ”Burse pentru rezultate deosebite” pe parcursul unui an de studiu;
 Programul ”Bani de liceu” implementat din anul 2004 prin Hotărârea Guvernului nr.
1488/2004 privind acordarea unor elevi din diferite categorii sociale;

3
Prevenirea și combaterea abandonului școlar, p.9 , pdf:
http://www.cie.roedu.ro/index_htm_files/2h.%20Prevenirea%20si%20combatarea%20abandonului%20scolar%20l
b%20romana.pdf

4
 Programul ”Achiziția de calculatoare pentru elevi” implementat de Legea nr. 269/2004 privind
acordarea unui ajutor financiar pentru achiziționarea unui calculator. (Parte de carte, 2012, p.
24)
În cadrul unităților de învățământ au fost implementate câteva practici de prevenire a
părăsirii timpurii a școlii prin proiecte educative de atracție și de implicare școlară a tinerilor. În
zonele cu o rată ridicată a abandonului școlar au fost realizate unele activități precum:
 parteneriate între școli, familie și comunitate;
 echipe formate din membrii comunității care se ocupă de reintegrarea școlară a tinerilor;
 informarea și consilierea părinților despre abandonul școlar;
 activități de consiliere educațională;
 consilierea elevului;
 implementarea unor programe pentru reintegrarea lor școlară, de tipul ”a doua șansă”;
 consilierea părinților și a elevilor privind fonduri și alocații legale, de tip: burse, rechizite, bani
pentru calculator.
Practicile enumerate anterior pot fi adaptate și în mediul rural cât și urban, pentru
implementarea acestor practici e nevoie de implicarea autorităților locale și a cadrelor didactice,
precum și a părinților. (Voicu, 2010, pp. 25-29)
Când România s-a integrat în Uniunea Europeană i s-a oferit posibilitatea ”de intervenție
în prevenirea și încetarea abandonului școlar prin proiecte finanțate de Fondul Social European și
realizate prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane”. De atunci
România are în curs de implementare sau deja implementate câteva programe de prevenirea
abandonului școlar, precum:
1. ”Vreau să termin școala și eu!”, program realizat de Fundația Română pentru Copii,
Comunitate și Familie din anul 2010 până în prezent, a fost realizat în colaborare cu
inspectoratele școlare din Cluj, Bihor, Satu Mare, Alba Iulia. În acest proiect în jur de 400 de
copii au fost ajutați să nu abandoneze educația. Activitățile s-au desfășurat în centrele de zi ale
Fundației Română pentru Copii, Comunitate și Familie din Cluj-Napoca, Oradea, Satu Mare,
în aceste centre copii au fost ajutați să treacă peste greutățile de acasă și peste problemele de
la școală, având ajutor la teme, participând la meditații dar și de consiliere psihologică și de o

5
 masă consistentă în fiecare zi, de activități privind timpul liber și de socializare cu ceilalți copii
din grupuri vulnerabile.4
2. Fundația Dezvoltarea Popoarelor a realizat proiectul ”Parteneriatul multiregional pentru
prevenirea părăsirii timpurii a școlii” din 2010 până în 2013. Acest proiect a fost realizat în
patru regiuni din România în București, Dâmbovița, Cluj și Galați. Au beneficiat 1200 de elevi
din cele 4 regiuni, 440 de părinți și 432 de persoane implicate în dezvoltarea programelor de
prevenire a abandonului școlar.5
3. Proiectul ”Valorizarea Inovației în Suportul Educațional – Centre de Educație și Producție
Media pentru Prevenirea Abandonului Școlar” a fost realizat de Inspectoratul Școlar Județean
Constanța din anul 2011 până în 2012. Obiectivul principal a fost promovarea și înființarea de
programe educaționale pentru a crește interesul pentru educație. Beneficiarii proiectului au fost
660 de elevi care au fost asistați prin acțiuni de prevenire a abandonului școlar, 48 de profesori
care au urmat cursuri de formare în domenii precum psihopedagogia, au fost introduse 6 centre
multimedia teritoriale care s-au dezvoltat în cele 6 școli primare din județul Constanța, a fost
înființată o școală de vară unde s-au implementat multe activități de creare.6
4. Patriarhia Română împreună cu Fundația World Vision România au implementat proiectul
”Alege școala!” din anul 2009 până în prezent. Obiectivul general al proiectului este prevenirea
și combaterea abandonului școlar și prevenirea delincvenței juvenile. Proiectul și-a propus să
instruiască peste 2000 de formatori care voi instrui la rândul lor peste 1800 de copii în parohiile
lor.7
Strategii instituționale de prevenire a abandonului școlar din România și localitatea Galați:
La sfârșitul anului 2011, Federația Filantropia avea 17 organizații membre care acționează
în 8 regiuni de dezvoltare a României. Federația Filantropia au acordat asistență peste 36000 de
beneficiari: copii abandonați, persoane fără adăpost, familii monoparentale sau familii sărace,
persoane infectate cu HIV/SIDA, victime ale violenței în familie sau ale traficului de persoane,
vârstnici, persoane cu nevoi speciale, persoane dependente de alcool sau droguri în cadrul a 100
de tipuri de servicii. (Federația Filantropia, 2011, p. 28)

4
http://www.frccf.org.ro/project/school-supplies/, accesat în data de 05.06.2016.
5
Ibidem.
6
http://www.isjcta.ro/?p=1189, accesat în data de 05.06.2016.
7
http://alegescoala.ro/despre-noi/descriere-proiect/, accesat în data de 05.06.2016.

6
 Dintre cele 17 organizații membre, 10 dintre ele se ocupă de problema abandonului școlar,
în rândul copiilor. Acestea sunt:
 Asociația ”Diaconia”- Patriarhia Română;
 Fundația ”Bucuria Ajutorului”- Arhiepiscopia Bucureștilor;
 Fundația ”Solidaritate și Speranță”- Arhiepiscopia Iașilor;
 Asociația ”Filantropia Ortodoxă Sibiu”- Arhiepiscopia Sibiului;
 Asociația ”Vasiliada”- Arhiepiscopia Craiovei;
 Asociația filantropică medical- creștină ”Christiana”- Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și
Clujului – Filiala Cluj;
 Misiunea socială ”Diaconia”- Mitropolia Basarabiei;
 Asociația ”Filantropia Ortodoxă Alba Iulia”- Arhiepiscopia Alba Iulia;
 Fundația ”Episcop Melchisedec”- Arhiepiscopia Romanului și Bacăului – Filiala Bacău;
 Asociația Socio-Culturală ”Matei Basarab”- Episcopia Sloboziei și Călărașilor.
Voi prezenta doar 2 dintre organizațiile membre care fac parte din Federația Filantropia și
3 centre din Arhiepiscopia Dunării de Jos din Galați care se ocupă de prevenirea și combaterea
abandonului școlar:
Fundația ”Bucuria Ajutorului” din București a fost înființată în anul 2010 și este acreditat
de servicii sociale din anul 2011. Organizația oferă servicii familiilor cu copii aflați în dificultate,
în situații de risc ridicat de marginalizare socială care solicită sprijin pentru orientare școlară sau
profesională, a copiilor aflați în sistemul de protecție de exemplu centre rezidențiale, asistenți
maternali și se află în diverse forme de școlarizare. Proiectele fundației sunt:
 ”Acces la online și pentru tine” venind în sprijinul a 30 de copii aflați în sistemul rezidențial
de protecție, prin inițierea în utilizarea computerului și dobândirea de abilități de comunicare
socială și interpersonală;
 ”Sprijin pentru școală” dorind să prevină abandonul școlar în rândul elevilor cu rezultate
excelente la învățătură dar care provin din grupuri vulnerabile. Acest proiect este în colaborare
cu DGASPC Sectorul 2 împreună cu un grup de persoane fizice din cadrul Băncii Naționale a
României. (Federația Filantropia, 2011, pp. 31-32)
Misiunea socială ”Diaconia” este o organizație nonguvernamentală care acționează în
domeniul social pe teritoriul Republicii Moldovei și este înființată în anul 2001. Principalele
direcții de activitate ale asociații sunt: acordarea de sprijin material sau financiar persoanelor

7
nevoiașe, înființarea unor grupuri de voluntari care să se implice în oferirea anumitor servicii
sociale. Proiecte ale asociației:
 7 Centre de zi în cadrul parohiilor din diverse localități, unde sunt organizate activități
extrașcolare pentru copii și funcționează cantine sociale și spălătorii sociale;
 Taberele Solidarității , sunt tabere de o zi pentru copii cu voluntarii din Italia și Moldova;
 Proiect ”Spre independență”, acest proiect oferă instruire pentru tinere orfane pentru a le ajuta
la integrarea socială și profesională. (Federația Filantropia, 2011, p. 45)
În Arhiepiscopia Dunării de Jos din Galați sunt trei centre de zi care se ocupă de copii
având principalul obiectiv prevenirea abandonului școlar. Acestea sunt: Asociația Filantropică
Creștin-Ortodoxă ”Sfântul Vasile cel Mare” care patronează două centre de asistență socială:
Centrul rezidențial de fete ”Sfântul Vasile cel Mare” și Centrul multifuncțional de servicii sociale
”Speranța”, Asociația Filantropică ”Sfântul Antonie cel Mare” și Asociația ”Sfântul Spiridon”.
Asociația Filantropică Creștin-Ortodoxă ”Sfântul Vasile cel Mare”, care este alcătuită din
două centre ambele acordând servicii de asistență socială pentru copii și tineri, a fost înființată în
anul 2001. Misiunea Asociației este asigurarea ocrotirii, educării, combaterii marginalizării
sociale, a sărăciei, a suferinței, aceasta implementează proiecte de asistență socială, spirituală,
cultural-educativă în beneficiul copiilor și a familiilor sărace. Activitatea principală a asociației
este legată de proiectele ce asigură asistență socială copiilor orfani și pentru copiii proveniți din
familii lipsite de posibilități materiale. (Federația Filantropia, 2011, p. 53)
Centrul de zi pentru copii ”Sfântul Cuvios Antonie cel Mare” a fost înființat în anul 2009
în parohia ”Sfântul Cuvios Antonie cel Mare”, unde s-a construit un centru destinat copiilor
proveniți din familii nevoiașe. Clădirea conține o sală de meditație, o sală de calculatoare, două
birouri, o sală de mese, o bucătărie, o magazie și grupuri sanitare. Beneficiarii centrului sunt 50 de
copii care sunt selectați în baza anchetelor sociale, aceștia primesc o masă caldă în timpul
săptămânii, consiliere socială, psihologică, duhovnicească și sprijin la efectuarea temelor primite
de la școală. (Celmare, 2016, pp. 56-57)
Centrul de zi pentru copii ”Sfântul Spiridon” a fost construit prin finanțare europeană, în
cadrul unui proiect PHARE, implementat în anul 2009. Beneficiarii centrului sunt 70 de copii care
provin din familii defavorizate. Serviciile sociale oferite de centru sunt: consiliere individuală și
de grup cu scopul de a oferi cele mai bune exemple de comportament în viața de familie; consiliere
psihologică și întocmirea fișei de profil psihologic a copilului; socializare și petrecerea timpului

8
liber; oferirea zilnică de meditații și îndrumări la materiile școlare; oferirea zilnică a unei mese
calde de prânz în timpul săptămânii; ajutoare materiale precum rechizite și materiale școlare; lecții
de familiarizare cu tehnica de calculator; acțiuni cultural artistice și sportive precum excursii,
spectacole, concursuri și activități de educație religioasă precum participare la slujbele din biserică,
programul catehetic ”Hristos împărtășit copiilor”, spovedire și împărtășire și concursuri de pictură.
(Celmare, 2016, p. 58-59)
De când a intrat România în Uniunea Europeană, s-au realizat diverse programe de
susținerea copiilor din diferite categorii sociale pentru a avea un trai decent și o educație bună.
Statul oferă o serie de programe sociale, printre care programul ”Euro 200” pentru achiziționarea
de calculatoare personale, prin diferite tipuri de burse sociale sau de studiu, prin rechizite școlare,
prin îmbrăcăminte specială pentru școală, prin decontarea biletelor de transport pentru elevii din
mediul rural.
Biserica Ortodoxă Română s-a alăturat și ea pentru a ajuta copii necăjiți de a-și continua
studiile, prin diferite programe teologice, prin centrele de zi care au scopul de a-i ajuta la efectuarea
temelor, de a le da o masă pe zi caldă, de a-i ajuta la începutul unui semestru cu rechizite și
îmbrăcăminte specifică instituții de învățământ.

9
 BIBLIOGRAFIE
Boudon R.(2005), Tratat de sociologie, București: Editura Humanitas
Celmare, V., Rotaru, I., (2016), Liturghie și Filantropie în Arhiepiscopia Dunării de Jos, Galați:
Editura Arhiepiscopiei Dunării de Jos
Federația Filantropia, raport anual 2011, disponibil online la www.federatia-filantropia.ro/wp-
content/uploads/2012/01/Raport-2011-RO.pdf
Neamțu C.(2003), Devianța școlară, Iași: Editura Polirom
Proiectul ”Parte de carte” disponibil online la: file:///E:/downloads/Parte%20de%20Carte-
Raport%20de%20Cercetare.pdf
Voicu, B. (2010), Renunțarea timpurie la educație: posibile căi de prevenire, București: Unicef

SITOGRAFIE
www.cie.roedu.ro
www.frccf.org.ro
www.isjcta.ro
www.alegescoala.ro

10