Baciu Olivia Maria

Școala Gimnazială ,,Radu Popa’’ – mun. Sighișoara, jud. Mureș

Metode de prevenire și combatere a abandonului școlar

Abandonul școlar este o realitate din ce în ce mai izbitoare, o problemă gravă care pare să
se accentueze din cauza problemelor economice. Abandonul școlar nu este o problemă numai a
școlii ci una națională. Cercetarea desfăşurată la nivel european scoate în evidenţă faptul că
fenomenul de părăsire timpurie a şcolii implică un număr tot mai mare de elevi. Această situaţie
subliniază faptul că două drepturi fundamentale ale copiilor sunt încălcate: dreptul la educaţie şi
dreptul la securitate.
Abandonul şcolar este o realitate socială complexă având o multitudine de cauze şi având
nevoie, în consecinţă de răspunsuri diversificate. Din acest motiv, această problemă trebuie
privită prin intermediul activităţilor interdisciplinare şi transversale integrate în programa
şcolară, prin activităţi extraşcolare adecvate.
Prevenirea fenomenului de abandon şcolar comportă anumite limite. Eficacitatea acţiunii
preventive este subminată de limite interne sau limite externe.
Pentru a putea reduce numarul abandonurilor şcolare ar fi bine să încercăm sa
identificăm şi să studiem câteva cauze:
şcolile din zonele defavorizate sunt caracterizate de izolare, sărăcie şi lipsa oportunităților
de succes socio-profesional pentru absolvenți. Lipsiți de motivație, mulți dintre elevii
claselor gimnaziale renunță în primii ani de studiu, rămânând să dea o mână de ajutor în
gospodăriile proprii sau chiar muncind ca zilieri la oamenii mai avuți din satele
respective. Sărăcia comunităților din zonele defavorizate limitează posibilitățile părinților
de a oferi copiilor resursele necesare educației. Această stare provoacă deseori
exploatarea copiilor prin muncă de către părinți. Lipsa interesului pentru şcoală se explică
prin presiunile de ordin economic, prin dezamăgirile personale ale părinților şi prin lipsa
de cultură a comunității care poate fi susceptibilă față de instituțiile formale. Aceste cauze
ar putea fi eliminate prin orientarea fondurilor disponibile spre şcolile din asemenea zone,
prin stabilirea unor legături cu centre de instruire existente, prin asigurarea unei
infrastructuri care să asigure transportul elevilor, dar şi asigurarea hranei pentru elevi care
au domiciliul la distanțe mari de şcoala. De asemenea, este menţionată aprecierea (fară
vreo susţinere) potrivit căreia, în mediul rural, abandonul şcolar creşte iarna, ,,în
condiţiile lipsei de subsistenţă’’ şi din cauza ,,lipsei hranei sau imbrăcămintei necesare’’.
E o simplă părere fără cunoaşterea generală a realităţii. Pe de altă parte, încălzirea vremii,
1
crearea condiţiilor naturale de practicare a unor îndeletniciri îi fac pe copii să-şi urmeze
părinţii la muncă, abandonând şcoala.
cultura de origine a elevilor – cercetările din domeniul educațional au relevat faptul că
mediul socio-cultural de proveniență al elevilor este una dintre cele mai importante
variabile în reuşita sau eşecul şcolar şi profesional al elevului. Este foarte importantă
atitudinea familiei în raport cu şcoala. Există şi cazuri în care părinţii încurajează să
încalce normele valorilor şcolare prin atitudinea lor faţă de şcoală. Ca forme principale de
manifestare a deviaţiei şcolare putem aminti ca fiind mai grave din punct de vedere social
şi comportamental: fuga de la şcoală, absenteismul, abandonul şcolar, vandalismul,
conduitele violente, toxicomania, copiatul şi suicidul. Cunoaşterea acestor atitudini şi
identificarea surselor de posibile tensiuni sau blocaje manifestate în raport cu
cariera şcolară a tinerilor constituie un factor important în prevenirea abandonurilor.
Elevii au fost încurajaţi şi de atitudinea părinţilor pentru care cartea nu mai reprezintă o
prioritate, nici garanţia asigurării unui loc de muncă. Mai mult, emigrarea forţei de
muncă îi afectează tot mai tare pe elevi, care fie că-şi urmează părinţii, fie sunt lăsaţi în
grija unor rude sau cunoştinţe apropiate care se ocupă superficial de situaţia şcolară a
copiilor.
climatul familial are un rol hotărâtor în cauzele de abandon şcolar. Astfel, dezorganizarea
vieții de familie, consecință a divorțului, climatul familial conflictual şi imoral, excesiv
de permisiv, divergența metodelor educative şi lipsa de autoritate a părinților, atitudinea
rece, indiferentă sau, dimpotrivă, tiranică a acestora sunt alte câteva aspecte care conduc
spre abandonul şcolar.
factori de natură socială şi economică cum ar fi: crize politice, economice, sociale şi
morale, prăbuşirea sistemului de protecție socială, confuzia sau absența unor norme sau
valori sunt alte cauze care conduc la dezorientarea elevilor, îndepărtarea lor de mediul
educațional şi, în final, abandon şcolar.
factorii de natură educatională: insubordonare față de normele şi regulile şcolare, chiul,
absenteism, repetenție, motivații şi interese slabe în raport cuşcoala, greşelile dascălilor
(de atitudine şi relaționare, competența profesională, autoritate morală) au şi ei un rol
important în apariția fenomenului de abandon şcolar.
anturajul de proastă calitate debusolează elevii cu un psihic labil datorat unor carențe din
copilărie; dorința de a scăpa de sub tutela educațională sau familială, dorința de a capta
obiecte, haine sau mâncare prin căi ocolite, necurate reprezintă cauze pentru care elevul
abandonează şcoala. Anturajul reprezintă un factor negativ în viața elevului; el poate să-l

2
 determine pe elev să fumeze, să consume bauturi alcoolice, să consume droguri, să fure
sau chiar să chiulească de la şcoală.
Principalele obiective în cadrul unui program de prevenire a abandonului şcolar:
identificarea elevilor aflaţi în abandon sau risc de abandon şcolar în vederea menţinerii
acestora în sistemul învăţămîntului guvernamental de zi;
implicarea sistemului familial în reabilitarea şcolară şi socială a elevului;
creşterea gradului de implicare a comunităţii locale în soluţionarea situaţiilor de
abandon şcolar sau a situațiilor ce prezintă risc de abandon şcolar.
În măsura în care aceste obiective vor fi îndeplinite, abandonul şcolar nu va mai
reprezenta un pericol imediat de abandon, fiind urmărite în cadrul unui program de
prevenţie bine organizat, ce se desfăşoară pe o perioadă foarte îndelungată.
Se impun măsuri de prevenire a abandonului şcolar:
psiho-pedagogice şi psiho-sociologice – care urmăresc cultivarea unor relații
interpersonale adecvate pentru realizarea unei inserții socio-familiale pozitive;
socio-profesionale – ele decurg din măsurile psiho-pedagogice şi psiho-sociale;
psihiatrice – depistarea precoce a minorilor cu diferite probleme caracteriale,
comportamentale, emoționale, tendinte agresive;
juridico-sociale – aceste măsuri permit creşterea gradului de influențare socială prin
popularizarea legilor şi prin propaganda juridică, în general.

Activități educaționale:
Actiuni umanitare (initiative proprii ) pentru ajutorarea copiilor care provin din familii
sarace în vedera evitării absenteismului
Oferirea de ajutoare /cadouri copiilor cu ocazia unor evenimente: (Craciun,Ziua
copilului) cu sprijinul unor sponsori.
Acţiuni realizate conform Programelor de activităţi recomandate de MEC şi ISJ
Asigurarea unui climat atractiv si afectiv , motivant pentru invatare si pentru stimularea
elevilor de a veni“cu placere” la scoala:
Organizarea de ore de consultatii pentru elevii in regres scolar
Asigurarea unor relatii optime profesor-elev fara a stirbi prestigiul/autoritatea cadrelor
didactice
Implicarea tuturor elevilor in actiuni de infrumusetare a scolii
Stimularea elevilor sa formuleze propuneri pentru oferta educationala a scolii
Antrenarea tuturor elevilor in activitatile din Calendarul propriu de Activitati
extracurriculare
Integrarea corespunzatoare in colectivele claselor a tuturor elevilor;evitatarea
fenomenului de “marginalizare”
Succesul şcolar al elevilor depinde de sprijinul acordat în familie, de calitatea timpului
acordat studiului individual acasă, de interesul elevilor pentru carte.
3
 În categoria particularităţilor individuale determinate prin succesul şcolar al copilului,
literatura de specialitate menţionează:
1. starea de sănătate fizică;
2. caracteristici ale dezvoltării psiho-intelectuale;
3. imaginea de sine a copilului;
4. atitudinea faţă de cunoaştere, respectiv faţă de şcoală;
5. nivelul motivaţiei faţă de învăţare.
Pe lângă problemele de sănătate care reprezintă o cauză importantă a abandonului şcolar,
o altă cauză este întârzierea în dezvoltarea psiho-intelectuală. În afara cazurilor mai grave care
necesită cuprinderea copiilor în învăţământul special, aceste întârzieri pot fi recuperate cu succes
printr-o acţiune educativă sistematică. Faptul că aceste probleme nu sunt evaluate corect de către
părinţi şi profesori şi nu se iau măsuri concrete de ameliorare şi sprijin pedagogic adecvat
conduce adesea la rezultate şcolare slabe şi chiar la situaţii de abandon. O altă variabilă
individuală care poate influenţa succesul şcolar este rangul de frăţie. Unele studii susţin ipoteza
conform căreia există un factor de risc pentru dezvoltarea fizică şi psiho-intelectuală a ultimilor
născuţi, dintr-o familie numeroasă, iar deficienţele de creştere şi dezvoltare se pot repercuta
asupra evoluţiei şi rezultatelor şcolare ale copiilor. Acest rang este în relaţie cu vârsta părinţilor.
De multe ori, în familiile de etnie romă numeroase şi cu mulţi copii, veniturile şi spaţiul
de locuit, hrana se distribuie la un număr mare de membri, devenind astfel insuficiente.
Pe lângă problemele reale de adaptare a copiilor romi la mediul şcolar ei refuză anumite
sarcini de învăţare. Reprezentările copiilor privind importanţa educaţiei pentru parcursul
individual se construiesc atât în mediul familial cât şi în mediul şcolar. Astfel, atitudinea negativă
faţă de şcoală a copiilor translatează problema cauzelor abandonului şcolar din planul factorilor
individuali către cei de tip socio-familial şi educaţional.
Atitudinea faţă de şcoală şi motivaţia pentru învăţare pot fi interpretate şi ca manifestări ale
imaginii de sine a copilului. Reprezentările despre propria persoană se formează în timp ca
rezultat al unui complex de factori şi experienţe trăite atât în mediul socio-familial cât şi în cel
şcolar: reuşite sau eşecuri, încurajări sau etichetări, susţinere sau constrângere.
Un exemplu îl constituie cazul unor copii romi care, deşi au rezultate bune la învăţătură
consideră că elevii români sunt mult mai bine pregătiţi şi că nu vor putea niciodată să intre în
competiţie cu aceştia.
Deşi rezultatele şcolare ale elevilor reprezintă expresia impactului diferitelor categorii de
factori unii profesori asociază rezultatele şcolare slabe ale elevilor cu nivelul redus al dezvoltării
psiho-intelectuale a acestora şi sunt invocate ca fiind principala cauză a abandonului şcolar.

4
 Un alt aspect urmărit este relaţia dintre abandonul şcolar sau neşcolarizare şi
comportamentul deviant. Formele de acea devianţă comportamentală sunt diverse de la atitudini
de indisciplină în grup la comportamente grave de delincvenţă (furt, vagabondaj, prostituţie etc.).
De cele mai multe ori acest comportament deviant este consecinţa neintegrării tinerilor în
organizaţia şcolară şi are o cauzalitate multiplă.
În concluzie abandonul şcolar şi diversele situaţii de neşcolarizare apar în toate unităţile
de învăţământ atât în mediul rural cât şi urban şi de aceea consider că ar trebui să se ia diverse
măsuri pentru a-i acapara şi pentru a-i menţine cât mai mult timp la şcoală pe elevii romi cu toate
că, la drept vorbind după ora douăsprezece ei sunt foarte obosiţi şi atunci ar trebui solicitaţi la
diverse activităţi practice la care se pricep de minune sau la cele artistice.

Bibliografie:

 Salade, D., (1995), Educaţie şi personalitate, Cluj - Napoca, Casa cărţii de Știință
 Albert-Lorincz, E., Carcea, I.M., (1998), Prevenirea dezadaptării şcolare, Iaşi, Ed. Cermi