CONSILIEREA PĂRINŢILOR ÎN PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI

Studiile din ultimele decenii au demonstrat că mediul familial poate determina comportamentul
copiilor faţă de droguri şi poate constitui fie un factor de risc, fie un factor de protecţie. De la cea mai
fragedă vârstă copiii sunt supuşi unor influenţe multiple, care în societatea actuală se exercită de multe
ori în direcţii diferite şi contradictorii. Începând din familie continuând cu influenţa educativă a şcolii,
a grupului de egali şi a comunităţii în care trăieşte, copilul este supus unor influenţe educative diverse,
dintre care cea mai bine structurată şi orientată ştiinţific este cea a şcolii. Familia, prin natura legăturii
afective particulare şi diversificate ce-i uneşte pe membrii ei, poate juca un rol securizant necesar unei
lente maturizări a copiilor. Datorită permanenţei sale ea îi învaţă pe copii să trăiască în durabil, să
decanteze încet lecţiile primite în interiorul şi în afara casei părinteşti. Din păcate nu toate familiile
sunt pregătite să joace aceste roluri dificile, în numeroase cazuri ele aflându-se la originea ,,inegalităţii
şanselor” copiilor, în primul rând prin diferenţele existente între mijloacele lor materiale, între
competenţele lor, între modalităţilor lor de inserţie într-o societate în plină bulversare. Unele familii
pot să constituie efectiv un cadru de securitate afectivă şi de continuitate, în timp ce altele sunt sfâşiate
de conflicte interne sau de dispreţul reciproc al membrilor lor. În aceste condiţii se pune efectiv în
discuţie problema drepturilor familiilor, al statului şi al altor instanţe în educarea şi dezvoltarea
copiilor. Mediul familial, care a fost prezentat ca ,,democraţie la scara cea mai mică” trebuie să
funcţioneze realmente pe baza recunoaşterii şi respectului reciproc, iar familia să fie deschisă
influenţelor exterioare - şcoală, alte instituţii de educaţie - nu pentru a primi ,, indicaţiile” unui stat mai
mult sau mai puţin autoritar, ci pentru a contribui la progresul comunităţii din care face parte şi pentru
a primi în schimb suportul şi ajutoarele pe care este îndreptăţită să le primească.
Celula familială nu este nici atotputernică în privinţa devenirii membrilor săi, dar nici o etapă oarecare
a dezvoltării copilului. Pentru copii, familia este un mediu în care trebuie să înveţe să devină treptat
autonomi, prin primirea dar şi prin asumarea voluntară de către aceştia a unor responsabilităţi casnice
şi sociale în vederea integrării în comunitatea în care trăiesc. Din această perspectivă familia trebuie să
fie un mediu deshis şi să ofere posibilitatea copiilor să se confrunte din timp cu medii şi sisteme de
referinţă diverse care să le prezinte moduri/modele de viaţă şi atitudini în măsură să-i ajute să-şi
definească şi să-şi construiască propria personalitate. Legătura copil - şcoală – comunitate este
indisulubilă în ceea ce priveşte educaţia şi formarea personalităţii viitorului adult – cetăţean.
Aşadar, pentru a creşte eficienţa intervenţiilor noastre referitoare la consumul de alcool, tutun şi
droguri este importantă cooptarea în programele de prevenire atât a părinţilor, cât şi a comunităţii,
indiferent de vârsta copiilor şi este de preferat ca acest lucru sa se întâmple cât mai de timpuriu.

1
Obiectivul general al programului:
Creşterea gradului de conştientizare a părinţilor în ceea ce priveşte importanţa factorilor
familiali de risc şi de protecţie legaţi de consumul de droguri şi încurajarea acestora în a-şi
asuma un stil parental democratic.
Prin aceasta înţelegem asumarea controlului din partea părinţilor dar şi încurajarea eforturilor şi
iniţiativelor copiilor/adolescenţilor, ca şi factor motivant în cadrul legăturii afective şi comunicării
permanente ce trebuie să existe în familie. Prin familie înţelegem atât părinţii cât şi bunicii sau rudele
care locuiesc împreună cu copiii. Este important ca adulţii care fac parte din familie să ofere modele
pozitive cu privire la consumul de alcool, tutun sau alte substanţe dăunătoare sănătăţii.
Cei ce pot conştientiza acest aspect în sânul familiilor sunt educatorii, cadrele didactice din
învăţămăntul preuniversitar, legătura între şcoală şi familie fiind esenţială în creşterea influenţei
factorilor de protecţie în prevenirea consumului de alcool, tutun şi droguri de către copii şi tineri. În
multe state europene şi nu numai, educaţia antidrog începe încă din învăţământul preşcolar şi continuă
pe toată perioada şcolarităţii.
Întregul demers educativ cu privire la consumul de alcool, tutun şi droguri trebuie realizat în contextul
colaborării permanente dintre familie şcoală şi comunitate deoarece ,,copiii fac ce văd”, aşa cum de
altfel spune o vorbă, în condiţiile implicării active a copiilor în propria lor educaţie.

Obiective specifice:
- să informeze părinţii despre importanţa influenţei familiei în ceea ce priveşte
consumul de substanţe;
- să ajute părinţii să înţeleagă schimbările fiziologice şi de comportament prin
care trec copiii lor şi să îşi însuşească o concepţie de ansamblu a fenomenului în
acest context;
- să ajute părinţii în stabilirea unui set clar de reguli în familie şi în formarea
unor abilităţi de negociere;
- să formeze stategii de creştere a coeziunii familiale.

Programul pentru părinţi include:

a) 3 şedinţe / întâlniri cu părinţii pe şcoală (una pe lună)
b) Realizarea unor pliante care să cuprindă informaţii pentru părinţii grupului-ţintă.
Pliantul poate conţine:
1. Tema şi rezumatul şedinţei

2
 2. Scurtă descriere a principalelor aspecte abordate în cadrul şedinţei
3. Referinţe bibliografice

Structura intervenţiei:
Această intervenţie a fost destinată părinţilor ai căror copii au participat la proiectul Unplugged
(Necenzurat - versiunea românească a proiectului). Ţinând cont de experienţa specialiştilor, în
primii ani de implementare a proiectului participarea părinţilor la acest tip de şedinţe a fost
foarte scăzută (aproximativ 20% din părinţii ai căror copii au fost implicaţi în proiect ).
Pentru creşterea ratei de participare a părinţilor la activităţile destinate lor este necesar ca
şcolile să elaboreze propriile strategii de atragere şi motivare a participării părinţilor la acest
gen de activităţi. Părinţii pot fi invitaţi prin scrisori elaborate de conducerea şcolii la fiecare
dintre cele trei întâlniri. La fiecare întâlnire le vor fi înmânate pliante care vor cuprinde
informaţii, dar şi subiectele / temele principale care au fost abordate în cadrul şedinţei. Ar fi
indicată chiar găsirea unei persoane din grupul de părinţi care să se să noteze aspectele
importante ale discuţiei şi care vor fi cuprinse în pliantul pentru întâlnirea următoare. De
asemenea, în pliant vor fi trecute informaţii generale despre programul EU-DAP, din care face
parte proiectul Unplugged (Necenzurat). Întâlnirile pot fi programate şi în afara şcolii într-un
cadru nonformal, unde pot să fie servite răcoritoare, cafea, prăjituri / fursecuri.

Structura unei şedinţe:

a. Cuvânt de deschidere adresat de organizator. Acesta poate fi la prima şedinţă directorul
şcolii.
b. Prezentarea temei de discuţie de către un moderator (profesor diriginte / profesor
consilier)
c. Desfăşurarea activităţilor conform temei alese şi planului de desfăşurare imaginat de
(profesorul diriginte / profesorul consilier)
d. Încheierea. Distribuirea către părinţi a pliantului corespunzător şedinţei.
Această structură este orientativă, iar punctele c., d. şi e, care sunt metode, pot fi alese în funcţie de
tema şedinţei şi de modul de desfăşurare gândit de formator.
Câteva comentarii asupra metodologiei propuse:
Studiile şi experienţa anterioară demonstrează că metodele interactive cresc eficienţa proiectelor de
prevenire.

3
Programele de prevenire sunt cele mai eficiente atunci când sunt utilizate metode şi tehnici interactive
cum ar fi discuţiile de la egal la egal (metoda conversaţiei) jocuri de rol, brainstormingul,
problematizarea, lucrul în echipă.
Cu toate acestea sunt părinţi care se pot simţi stânjeniţi sau incomod să vorbească în public sau să-şi
asume roluri active în cadrul şedinţelor. Dacă forţăm, riscăm să-i pierdem pentru următoarele şedinţe.
Metoda lucrului pe grupuri mai mici, formate din 4-5 părinţi solicitaţi să găsească rezolvări unor
probleme şi-a dovedit de multe ori eficienţa în astfel de cazuri. Formatorului îi revine rolul de a decide
situaţiile în care să utilizeze o metodă sau alta. De exemplu jocurile de rol nu sunt eficiente de la
început, unii refuzând să participe, alţii fiind mai puţin comunicativi. Această metodă poate fi
introdusă spre sfârşitul programului de formare, în funcţie de dinamica grupului de părinţi, de tema
şedinţei, de atmosfera creată şi de momentul „lecţiei” . Jocul de rol are succes atunci când părinţii se
cunosc bine între ei şi atmosfera este destinsă.
Folosirea mijloacelor moderne uşurează munca formatorului mai ales în cazul prezentării unor
materiale video (filme scurte). Experienţe similare trăite de părinţi sau cunoştinţe ale acestora
generează în majoritatea cazurilor discuţii aprinse şi chiar polemici între participanţi, moderatorul
având sarcina să orienteze discuţiile spre găsirea de soluţii constructive în direcţia rezolvării problemei
puse în discuţie.
Durata şedinţelor
Durata fiecărei şedinţe va fi de maxim 2 ore, dar poate fi prelungită dacă participanţii o doresc,
întâlnirea având un caracter nonformal şi fără constrângeri.
Se pot organiza 3 şedinţe (1 / lună) în paralel cu desfăşurarea activităţilor în cadrul proiectului
Unplugged pentru care pot fi alese următoarele teme:

Tematica şedinţelor:
1. O mai bună înţelegere a adolescenţilor
- Informaţii despre caracteristicile sociale şi psihologice ale adolescenţilor;
- Informaţii despre droguri;
- Consumul de substanţe ca şi comportament de risc;
- Influenţa şi rolul familiei în această etapă a dezvoltării

2. A fi părinte pentru un adolescent înseamnă a creşte odată cu el

- Independenţa adolescenţilor şi modalităţi de a-i recâştiga;
- Conflictul dintre generaţii şi importanţa dezvoltării întregii familii;

4
- Asertivitatea parentală

3. Reguli şi limite clare în familie privind consumul de substanţe

Obiectivele coordonatorului de proiect:

- Să invite părinţii la fiecare şedinţă;
- Să susţină fiecare şedinţă cu scopuri, obiective structură şi metodologie clar stabilite;
- Să elaboreze pliantul pentru părinţi şi să îl distribuie în cadrul şedinţelor;
- Să evalueze fiecare şedinţă.
- Să motiveze permanent participarea părinţilor

TEMA 1. Să înţelegem mai bine adolescenţii

Obiective:
- Să ajute părinţii să înţeleagă schimbările prin care trec copiii lor şi să privească
consumul de substanţe din această perspectivă
- Să determine părinţii să înţeleagă faptul că familia poate preveni consumul de droguri

Deschiderea (30 min)

- Cuvânt de deschidere susţinut de directorul şcolii / dirigintele clasei
- Prezentarea participanţilor
- Prezentarea proiectului şi a obiectivelor proiectului
- Brainstorming: „De ce este greu să fi părinte pentru un adolescent” (la această vârstă
comportamentul copiilor este imprevizibil)

Prezentarea temei de către moderator:

Să empatizăm cu un adolescent de 12-13 ani şi să ne închipuim ce nevoi şi responsabilităţi are la
această vârstă

Dezvoltarea în perioada adolescenţei

Adesea adolescenţa este descrisă ca o etapă de tranziţie de la copilărie la maturitate. În acelaşi timp
este considerată o perioadă dificilă, în care abilităţile de adaptare şi de schimbare ale unei familii

5
 sunt puse la încercare. Părinţii îşi pun de multe ori întrebarea dacă mai pot schimba ceva în
comportamentul copiilor lor.
Ca perioadă de timp adolescenţa începe la 11-12 ani (unii susţin 13-14) şi este definită ca o
perioadă de schimbare majoră în dezvoltarea copilului.
- schimbări fiziologice
- apar modificări de comportament şi se structurează personalitatea
- schimbări în planul social (devine importantă apartenenţa la un grup)
- modificări în plan cognitiv - se structurează logica gândirii şi capacitatea de abstractizare
- începutul formării unui sistem propriu de valori

În această perioada de dezvoltare un adolescent va trebui să facă faţă unor situaţii noi, provocate de
schimbările de ordin fiziologic şi psihologic. Astfel, printre multe altele acesta va trebui:
- Să se obişnuiască cu schimbările fiziologice şi psihologice prin care trece şi să le accepte
- Să îşi analizeze şi să îşi înţeleagă emoţiile şi sentimentele – să înveţe să le gestioneze
- Să îşi formeze o imagine de sine echilibrată şi o identitate stabilă, care îi va permite să
devină o persoană adaptabilă în plan social, individual şi familial
- Să înceapă să îşi asume diverse roluri în plan social. Pentru aceasta va avea nevoie de o
serie de aptitudini, de o gândire creativă, de spontaneitate. Va trebui să identifice soluţii
noi pentru situaţii familiare vechi şi să fie pregătit să facă faţă unor situaţii necunoscute
- Să fie capabil să gândească la modul abstract şi să empatizeze, să privească lucrurile şi din
alte perspective sau din punctul de vedere al altor persoane
- Să îşi formuleze propriul sistem de valori şi propria atitudine faţă de viaţă
Nu exisă nici o îndoială că aceste adaptări pe care trebuie să le îndeplinească adolescentul încep într-o
etapă premergătoare vârstei la care ne referim. Cu toate acestea, adolescenţa este o perioadă de
schimbare şi o oportunitate pentru părinţi de a rămâne aproape de proprii copii, de a-i ajuta să
depăşească greutăţile de adaptare la situaţiile nou apărute, pentru a-i influenţa într-o manieră decisivă.
Oricare ar fi nivelul stimei de sine ale unei tinere persoane, aceasta va creşte sau descreşte în perioada
adolescenţei, în funcţie de încurajările sau descurajările pe care le primeşte, în timp ce el încearcă să se
adapteze numeroaselor schimbări interne şi externe prin care trece.
Adolescenţii de 12-13 ani sunt în prima fază a adolescenţei. Aceasta perioada este o etapa de tranzit
între copilărie şi adolescenţă. Cei mai mulţi părinţi şi profesori cunosc deja faptul că la aceasta vârstă
copiii îşi schimba adeseori comportamentul din „matur” în „copilăresc” şi invers.

6
În perioada adolescenţei are loc maturizarea fizică, intelectuală, maturizarea emoţională, stabilirea
unei identitaţi personale, independenţa faţă de părinţi, iar ajutorul acordat cu tact şi răbdare de către
părinţi este imperios necesar.

Prima problemă pe care o întampină adolescentul este aceea a modificărilor corporale care se succed
într-un ritm rapid, bulversandu-l, făcandu-l să se întrebe dacă toate acestea sunt normale. Aspectul
fizic devine astfel o preocupare destul de importantă atât în viaţa fetelor cât şi a băieţilor, deoarece de
ea depinde în mare măsură acceptarea sau respingerea într-un anumit grup. Micile "defecte", ca de
exemplu un nas mai mare sau nişte urechi mai clăpauge, o înălţime prea mare sau prea mică, sau
cateva kg în plus, pot deveni un adevarat motiv de depresie, anxietate, sau alte forme de tulburări
comportamentale.

Adolescentul îşi doreşte cu ardoare să facă parte din grupurile pe care le frecventează, să fie admirat şi
apreciat, ba chiar să devină un lider şi orice aspect care i se pare că-l face diferit de ceilalţi îl poate
marca teribil pe plan psihologic. Cele mai frecvente temeri legate de aspectul fizic la acestă vârstă sunt
legate de organele genitale la băieţi şi de sâni la fete. Preocuparea dominantă pentru aspectul fizic
poate intra foarte uşor în conflict cu concepţiile şi dorinţele părinţilor. Orice observaţie pertinentă sau
nu a părinţilor va declanşa fără doar şi poate revolta acestuia.

Transformările fizice sunt percepute de adolescent ca o primă parolă, dovada de acces în lumea celor
"mari". Astfel, transformările psihice care le acompaniaza pe cele fizice, pleacă de la dorinţa de a nega
cu ardoare, uneori cu revoltă, identitatea sa de până atunci, aceea de "copil". Adolescentul începe să-şi
ceară dreptul de adult, deşi încă nu este pregătit nici psihologic, nici social, nici profesional, nici
economic să o facă. Conflictele care apar nu sunt numai între acesta şi părinţi, ci şi în interiorul său.

Ieşirea din conformismul infantil, specific copilului mic, în ideea adolescentului este independenţa.
Mai ales cea emoţională şi mentală (a valorilor), din păcate de cea materială depinzând încă foarte
tare.

Dobândirea acestei independenţe este cu atât mai revendicativă şi mai dură cu cât limitele sunt mai
restrictive, cu cât parinţii sunt consideraţi mai "mărginiţi" şi mai ales cu cât valorile impuse de părinţi
sunt stricte şi "nenegociabile". În aceste condiţii comunicarea este la acesta vârstă esenţa modelării.

Criza adolescentină poate consta deci, într-o izbucnire de negaţie sistematică a valorilor impuse şi
neînţelese sau inacceptate, a identitatii sale anterioare, de copil, pe care parintii se încăpăţâneaza s-o

7
păstreze. În mintea adolescentului acest lucru, dreptul la statutul de matur, se obtine sub orice formă,
chiar prin încăpăţânare, rea voinţă, imoralitate, fapte antisociale, infracţionalitate. Conformismul pare
ca nu face parte din conceptele pe care le agreează la acestă vârstă.

Criza de originalitate este alt aspect al acestei vârste. Adolescentul consideră omul matur lipsit de de
orizont, de imaginaţie, conservator şi mărginit. Orice creaţie, artistică, tehnică, stiinţifică etc. este
modul de delimitare faţă de ceilalţi, dovada a maturităţii şi capacităţilor sale, de independenţă. Cerinţa
de originalitate este de fapt baza creării indentităţii de sine. Din pacate însa, criza de originalitate nu
are doar o parte înclinată spre creaţie. Există cealaltă parte, care se manifesta acut prin
nonconformism, prin agresivitate şi decizii şocante, doar pentru a ieşi în evidenţă. De aici
originalitatea, uneori prea mare, în vestimentatie şi coafuri, în modul de ascultare a muzicii şi a unor
genuri muzicale care par de neînţeles pentru cei maturi, şi... temutul conformism de grup.

In general, aceste aspecte dacă nu sunt acutizate de catre parinţi printr-un comportament
excesiv de restrictiv şi impunător, sau dinpotrivă unul excesiv de "laisse fair", trec odata cu
maturizarea şi conturarea identităţii de sine.

Discuţii (15 min.)

Întrebări şi comentarii asupra discursului
Lucru în grupuri mici (15 min.)
Tema: Discutaţi în grupuri mici pe urmatoarea problema: „Cati dintre adolescentii de varsta copiilor
dvs. credeti ca folosesc droguri? Aveti in vedere atat droguri legale cat si cele ilegale. Deasemenea sa
aveti in vedere consumul de-a lungul vietii, dar si in ultima luna.” Puteti face un grafic colorat cu
statistici si cu raspunsurile parintilor.
„De ce credeti ca adolescentii sunt o categorie mai vulnerabila cand ne referim la consumul de
droguri?”
Rezumat (30 min.)
Recapitularea celor discutate
Prezentarea unor statistici reale si actualizate referitoare la problematica discutata.

Prezentare: de ce sunt adolescentii vulnerabili la consumul de substante.

Consumul de droguri reprezinta o problema de mare importanta si complexitate pentru noi toti. El
semnifica o speranta sau o provocare pentru tineri, o problema serioasa pentru parinti si pedagogi si un
8
semnal de alarma pentru societate. Adolescenta este varsta la care aparea nevoia de identificare, de a
se gasi si intelege pe sine si pe cei din jur. Este varsta experientelor personale, varsta cautarii
coordonatelor proprii sufletului si corpului, varsta descoperirii dimensiunilor realitatii.

Drogul are de multe ori forma unei astfel de experiente, care reuneste: curiozitatea, dorinta de a
incerca ceva nou, de a experimenta totul, dorinta de a-si ridica performantele intelectuale si chiar
dorinta de a fi modern pur si simplu. Autori americani care au studiat fenomenul, au demonstrat ca
exista o adevarata "foame" de a descoperi si cunoaste realitatea inconjuratoare in toate ipostazele
incitante şi sensurile ei profunde .

Un alt aspect deosebit este ca drogul incepe sa fie din ce in ce mai prezent in principalele grupuri in
care se poate afla adolescentul la aceasta varsta: anturajul si scoala. Este ceea ce determina formarea
unui model biopsihosocial, care este dezvoltat de interactiunea dintre factorii psihologici, de mediu si
cei fiziologici.

Astfel, schimbarile datorate dependentei trebuie interpretate prin raportarea nivelului individual la
contextul sociocultural in care are loc comportamentul dependent-consum de droguri, la mediul din
care face parte tanarul adolescent. Personalitatea in formare a acestuia este intr-o permanenta cautare
de repere valorice, de modele si puncte de referinta. Drogul si consumatorii lui (liderii in special) pot
indeplini de multe ori aceste roluri.

Adesea, atat in mediul scolar si universitar, cat si in anturajele obisnuite, are loc un fenomen de
imitatie in grup, in care adolescentii, copiindu-si "eroul", recurg la drog, si in care factorul psihologic
este determinant. Orice consumator dovedeste, de asemenea, o dorinta patologica de a-si face adepti,
personalitatea lui fiind neinteleasa de cei care nu au venit in contact cu drogul. Este cert insa ca, sub
efectul drogului, adolescentii par a depasi dificultatile si incertitudinile si isi gasesc o iluzorie siguranta
si identitate.

Astfel, cei care cerceteaza acest fenomen spun ca halucinogenele le permit consumatorilor "sa
pluteasca"; este un voiaj care ii face sa iasa din dificultatile si contradictiile cotidiene si sa se simta
stapani pe situatie. Adolescenta este si varsta tensiunilor emotionale si angoaselor, aparent
insurmontabile si de neinteles pentru cei din jur. De multe ori, pentru adolescentii bulversati de
propriile intrebari, de barierele si agresiunile, mai mult sau mai putin reale, din exterior, drogul pare
singura si cea mai buna solutie.

In profilul psihologic al tanarului consumator domina trasaturile nevrotice, dependenta afectiva,

intoleranta la frustrare, angoasele de separatie, izolarea si dependenta afectiva, iritabilitatea, timiditatea
si hipersensibilitatea. Are loc o opozitie a eului impotriva lumii, pe care o considera un element
agresiv, nedrept si opresiv. Solutia pe care adolescentul in cauza o gaseste pentru a rezolva aceste
conflicte este retragerea intr-o lume construita, determinata si intretinuta de drog. Aceasta lume il face
fericit, ii satisface instinctele primare, ii estompeaza pentru un timp conflictualitatea.

In urma unor studii s-a constatat de altfel, la consumatorii de droguri, prezenta unei stari emotionale
necontrolate si demonstrative, in sensul alienarii fata de cei din jur si al unui slab control al
impulsivitatii. Autocunoasterea si autodefinirea, rezolvarea propriilor probleme este limitata, pe langa
acestea, si de imaturitatea cognitiva a adolescentului.

Astfel, principalii factori de risc ce pot determina consumul de droguri ar putea fi: toate tulburarile
emotionale, anxietatile, depresiile, insingurarile, frustrarile si conflictele interpersonale. Faptul ca unii

9
tineri adolescenti consuma droguri arata in continuare ca exista baraje de netrecut intre oameni si
generatii.

Pauza de cafea (10 min.)

Joc de rol (15 min.)

Un grup de parinti pune in scena un scenariu in care un adolescent se pregateste sa mearga la o

petrecere, iar parintii care sunt acasa sunt foarte nelinistiti. Ei incearca sa ii dea cateva ultime sfaturi.

Discutii (20 min.)

Reflectati:
- cum credeti ca se simt acei parinti in situatia data?
- ce trebuie sa faca niste parinti in aceasta situatie?
- ce sfaturi le-ati da acestor parinti?

Prezentare (10 min.)

Legatura dintre sistemul de reguli din cadrul familiei si consumul de droguri

Existenţa unor reguli familiale clare în legătură cu consumul de tutun, alcool şi alte droguri este un
factor de protecţie faţă de abuzul de droguri din timpul adolescenţei. În acelaşi fel, constituie factori
de protecţie atât percepţia de dezaprobare familială cu privire la consum, cât şi faptul că părinţii sunt
modele adecvate prin atitudinea şi comportamentul lor în ceea ce priveşte drogurile.

Transmiterea regulilor cu privire la subiecte sensibile

Părinţii trebuie să aibă criterii clare cu privire la ce pot şi ce nu pot face copiii lor adolescenţi (referire
la şedinţa patru). Multe dintre aceste norme au legătură cu activităţi din viaţa zilnică, cum ar fi ora la
care trebuie să se întoarcă acasă sau îndeplinirea activităţilor şcolare (să meargă la cursuri, să îşi facă
temele la timp, să studieze).

Este important ca aceşti copii să aibă clare aceste norme de convieţuire în casă, la fel cum adulţii ştiu
cum trebuie să se comporte în diferite situaţii (cum trebuie să ne îmbrăcăm pentru o nuntă,
semnificaţia culorilor semaforului în trafic). Dacă regulile nu sunt clare, este foarte dificil să acţionezi
adecvat.

Există subiecte care sunt foarte importante pentru viaţa copiilor însă este dificil să vorbeşti despre ele,

10
sau să cădeţi de acord şi să stabiliţi nişte norme. Un astfel de exemplu sunt relaţiile afective şi sexuale
ale adolescenţi, consumul de tutun sau de băuturi alcoolice şi alte droguri.

Explicaţi participanţilor că acum ne-ar plăcea să ştim ce pot face copiii lor şi ce nu în legătură cu
tutunul, alcoolul şi celelalte droguri.

Importanţa existenţei normelor familiale cu privire la consumul de tutun, alcool şi celelalte

droguri

Consumul de droguri ilegale este un subiect care îi preocupă pe mulţi părinţi. În schimb, uneori nu
conştientizăm suficient riscurile pe care le reprezintă abuzul de alcool sau obiceiul de a fuma între
adolescenţi; două comportamente care pot avea un impact foarte negativ asupra sănătăţii şi bunăstării
sale pentru tot restul vieţii.

Consumul de tutun, alcool şi alte droguri este iniţiat de obicei în adolescenţă. De fapt, nu există practic
nici un consumator adult de astfel de substanţe care să nu fi început înainte de 18 ani. În consecinţă
este important să se întârzie cât mai mult vârsta de iniţiere a consumului de tutun, alcool şi alte
droguri.

În plus, copiii care încep foarte devreme să consume tutun şi alcool prezintă o probabilitate mai mare
de a testa şi a consuma alte droguri ulterior. Astfel, dacă se evită consumul de tutun şi alcool în timp
ce aceştia sunt foarte tineri, se reduce de asemenea riscul de a ajunge să consume alte droguri.

Există mulţi factori care pot contribui la faptul că un adolescent începe să consume una dintre aceste
substanţe, de exemplu:

 Curiozitatea şi dorinţa de a face lucruri noi (caracteristici ale adolescenţei).

 Influenţa prietenilor.

 Influenţa publicităţii.

 Diverşi factori relaţionaţi cu familia (cum ar fi faptul că părinţii au consumat şi ei astfel

de substanţe).

Spuneţi-le participanţilor că înainte am văzut cum mulţi dintre ei au clare normele familiale cu privire
la consumul de tutun, alcool şi alte droguri cu privire la copii. Pe de altă parte, în cea de-a patra şedinţă
am observat cum unul dintre lucrurile necesare pentru a fi îndeplinite de copii este să ştii cum să le
comunici.

Explicaţi-le părinţilor că vom vedea un exemplu practic despre cum ar putea explica unul copil
adolescent normele familiale în legătură cu consumul de alcool.
11
Expuneţi această situaţie: „Copilul nostru în vârstă de 13 ani a fost invitat de un prieten de-al său la
o petrecere de aniversare la el acasă. Părinţii săi fiind plecaţi, vor avea o petrecere sâmbătă seara.
Fiecare invitat trebuie să aducă ceva la petrecere iar copilul nostru s-a gândit să ducă o sticlă de
lichior de fructe. Ne cere permisiunea de a merge la petrecere şi bani pentru a cumpăra băutura...”.

Căutaţi voluntari pentru a face un joc de rol şi continuaţi cu situaţia expusă. Un părinte poate
reprezenta rolul „părinţilor”. Un alt participant va juca rolul copilului.

Monitorul grupului va nota unele aspecte ale jocului de rol care vor servi ca exemplu în următoarele
comentarii:

 Informaţiile aduse de „părinţi” sunt obiective sau mai degrabă exagerate?

 Conţinuturile sunt adecvate la vârsta „copilului”? În cazul în care „copilul” face unele
observaţii cu privire la rolul exemplar (sau nu) al „părinţilor”, aceştia îi răspund într-o
manieră adecvată?

 „Copilul” îşi poate exprima liber punctele de vedere?

 Comentaţi aceste subiecte cu participanţii şi repetaţi dacă este cazul.

Incheierea (15 min.)

Ce parere au parintii despre cele discutate in aceasta zi? Au invatat ceva nou despre ei sau despre
copiii lor?
Rugati-i sa completeze urmatoarele fraze:
Unul dintre lucrurile pe care le-am invatat in aceata seara este......
Nu m-am asteptat sa..........
Un cuvant care sa descrie ceea ce simt acum este........

Rugati-i apoi sa discute cu un parinte sau maxim doi despre ceea ce au scris si sa sublinieze ce este
mai important.

2. A fii parinte pentru un adolescent inseamna a creste odata cu el

Obiective:
Sa ajute parintii sa inteleaga schimbarile prin care trebuie sa treaca o familie cu un membru adolescent
Sa ajute parintii in insusirea unor abilitati de crestere a coeziunii familiale

12
Deschiderea (20 min.)
Feed-back-ul sedintei anterioare (recapitulare pentru eventualii nou-veniti)
Prezentarea obiectivelor sedintei
Brainstorming „cum se simte un parinte cu un copil adolescent?”

Prezentare: Familiile care au un membru adolescent

Ati avut uneori impresia ca vorbiti cu peretii si nu cu propriul vostru copil? Probabil pentru ca el nu
vrea sa va asculte sau pur si simplu se gandeste in alta parte si nu da atentie la ce i se spune. O buna
comunicare cu copiii nu se obtine fara efort. Parintii trebuie sa se gandeasca la modul in care ar trebui
abordat copilul lor atunci cand vor ca acesta sa ii asculte si sa raspunda pozitiv cerintelor formulate.
Comunicarea deschisa intre copii si parinti este extrem de importanta, stabilirea unei bune comunicari
fiind de un real folos in viitor, pentru ambele parti.

Care ar putea fi principalele etape in stabilirea unei comunicari deschise cu copilul dvs?

In primul rand, tanarul trebuie sa simta mereu ca parerile si deciziile lui sunt ascultate si respectate, ca
sentimentele lui sunt acceptate. Aveti mereu in vedere acest fapt atunci cand vorbiti cu copilul dvs.
Acceptati si respectati sentimentele copilului dvs chiar daca nu impartasiti aceleasi pareri. A accepta
ceea ce simte nu inseamna, in mod necesar, ca acceptati si modul in care actioneaza ca urmare a
sentimentelor lui (de exemplu, puteti accepta faptul ca e furios, dar nu trebuie sa acceptati faptul ca
incepe sa devina violent). Daca esuati in a accepta sentimentele propriului copil, atunci acesta va
intampina greutati in a comunica cu dvs.

Atitudinea pe care o adoptati atunci cand vorbiti cu copilul dvs este o alta problema foarte importanta.
Adoptarea unei atitudini pozitive fata de adolescent este tot atat de importanta ca si cuvintele pe care
le alegeti pentru a va exprima fata de el. Chiar daca alegeti sa va exprimati prin intermediul unor
cuvinte pozitive, o atitudine negativa le va contrazice, cuvintele ajungand sa-si piarda sensul pozitiv.

Cand adolescentii sunt tristi sau suparati, ultimul lucru pe care ar vrea sa-l auda este sfatul sau punctul
de vedere al altcuiva. Acest gen de discutie s-ar putea sa-i faca sa se simta si mai rau. Incercati sa va
ascultati copilul atunci cand e trist sau suparat, admiteti-i durerea interioara si dati-i o sansa sa
vorbeasca despre durerea lui. Acest tip de abordare il va ajuta sa se simta mai bine, sa nu mai fie

13
confuz si mult mai capabil sa faca fata problemelor sentimentale.

Uneori parintii se supara pe copiii lor si folosesc cuvinte nepotrivite. Parintii ar trebui sa lucreze
asupra autocontrolului atunci cand ii deranjeaza o anumita situatie. Autocontrolul ii va ajuta sa nu
raneasca sentimentele propriului copil, astfel putand sa-i dea un bun exemplu despre cum sa procedeze
atunci cand e suparat, pentru a nu rani pe ceilalti.

O buna comunicare necesita multa munca, timp si practica. Iata cateva exemple pentru a aborda o
discutie cu copilul dvs:

Utilizati limbajul personal pentru a va exprima sentimentele. De exemplu, in loc sa-i spuneti "M-ai
enervat atunci cand...", spuneti "M-am simt destul de enervat/a cand..."

Incurajati-l sa comunice prin intrebari deschise: in loc sa intrebati "Iti place scoala?", intrebati:
"Ce-ti place la scoala? Ce nu-ti place?"

Faceti ca rezolvarea problemelor sa va transforme intr-o echipa pe dvs si pe propriul copil. S-ar putea
sa va surprinda in mod placut!

Sprijiniti-l intotdeauna, chiar daca nu sunteti mereu de acord cu actiunile lor.

Acordati-i incredere. Daca aveti incredere in el, atunci si el va va acorda mai multa incredere.

Laudati-l si incurajati-l. Nu-l etichetati, spunandu-i "incapatanat", "oaia neagra a familiei" etc.

Jucand rolul parintelui de adolescent, ajutati-va copilul sa-si dezvolte respectul de sine. Iata cateva
moduri in care il puteti ajuta sa faca acest lucru:
 tratati-l cu respect
 spuneti-i ca-l iubiti
 acceptati-l asa cum este
 acordati-i atentie
 acordati-i libertatea de a incerca lucruri noi
 stabiliti teluri realiste pentru el

14
 ghidati-l spre activitati potrivite lui
 ajutati-l sa-si dezvolte un sistem de valori
 permiteti-i sa ia decizii.
Discutii (15 min.)
Intrebari si comentarii asupra discursului
Lucru in grupuri mici (15 min.)
Tema: Discutati in grupuri mici pe urmatoarea problema: „Cum pot face fata parintii schimburilor de
roluri in familie? ”; „Care sunt aspectele pozitive in a avea un adolescent in familie?„
Rezumat (15 min.)
Recapitularea celor discutate de fiecare grup. Subliniati efectele pozitive.
Pauza de cafea (10 min.)
Joc de rol: Autonomia in cadrul familiei si in afara ei
Un grup de parinti pn in scena un scenariu o discutie despre planificarea unei vacante de vara, iar
parintii inceasca sa respecte deciziile copiilor lor.
Un alt grup pune in scena o discutie in care parintii isi exprima indoiala si dezacordul cu privire la
prietenii copiilor lor, dar nu ii insulta si nici nu isi nici nu ii cearta. (prietenii sunt mai mari, iar partintii
ii suspecteaza ca a consuma droguri)
In ambele jocuri de rol parintii sunt rugati sa se gandeasca la ce simt copiii lor; cum se simte mama;
cum se simte tatal care cred ca va fi rezultatul acestei discutii; ce sfaturi le-ar da parintilor sau
copiilor?
Rezumat
Puneti accentul pe legaturle emotionale din cadrul familiei si rolul lor protector in privinta consumului
de substante.
Discutati despre eventuale strategii de intarire a legaturilor familiale

Incheierea (15 min.)

Ce parere au parintii despre cele discutate in aceasta zi? Au invatat ceva nou despre ei sau despre
copiii lor?
Rugati-i sa completeze urmatoarele fraze:
Unul dintre lucrurile pe care le-am invatat in aceata seara este......
Nu m-am asteptat sa..........
Un cuvant care sa descrie ceea ce simt acum este........

Rugati-i apoi sa discute cu un parinte s maxim do despre ceea ce au scris si sa sublinieze ce este mai

15
important.

3. A avea o relatie buna cu copilul meu inseamna a stabili reguli si limite

Obiective

Să înţeleagă necesitatea stabilirii de reguli şi limite comportamentului copiilor.

Să înveţe să stabilească norme şi limite de comportament şi să le comunice copiilor.

Să înveţe să întărească îndeplinirea normelor din partea copiilor.

Deschiderea (30 min.)

Revizuirea şedinţei anterioare

Prezentarea obiectivelor şedinţei

Întrebaţi participanţii dacă le place fotbalul şi dacă cunosc regulile de bază.

Întrebaţi-i ce reguli din fotbal îşi amintesc (notaţi-le pe tablă). Faceţi astfel încât – în cazul în care este
necesar, să aducă contribuţii – care să fie atât convenţii proprii jocului (de ex.: să nu atingă mingea cu
mâinile) cât şi norme destinate să protejeze integritatea fizică a jucătorilor (de ex. să nu faulteze
adversarii).

Întrebaţi care sunt motivele care justifică aceste norme (o pereche din fiecare categorie).

NOTĂ: Luaţi în considerare posibilitatea ca o bună parte din grup să nu cunoască suficient
regulamentul din fotbal. În acest caz, înlocuiţi acest exerciţiu şi exemplele din acest sport cu o altă
temă, ca de exemplu, regulile de circulaţie, sau orice altceva ar fi adecvat pentru majoritatea
participanţilor.

Sensul şi necesitatea regulilor şi limitelor de comportament

La fel cum fotbalul are un regulament care reglementează comportamentul jucătorilor şi le arată ce pot
face şi ce nu pot face, şi în familie este importantă stabilirea normelor care le arată copiilor ce
comportamente aşteaptă părinţii de la ei, ce este acceptabil şi ce nu.

Pe lângă stabilirea de norme, trebuie precizate limitele: până unde se poate ajunge, din ce moment nu
mai este acceptabil un comportament. Limitele sunt complementare normelor în funcţia lor de
structurare a comportamentului persoanelor în general şi concret, în cazul nostru, pe cel al copiilor.
16
O regulă generală în fotbal este să nu produci daune evitabile adversarilor; o limită a acestei reguli este
să nu joci ridicând picioarele mai sus de o anumită înălţime. O regulă de circulaţie este să nu conduci
sub influenţa alcoolului; o limită a acestei reguli este să nu depăşeşti un indice al alcoolemiei de 0,8
gr/l. O regulă de familie poate fi aceea că copilul nu are voie să petreacă noaptea în afara casei; o
limită a acestei reguli poate fi să vină acasă înainte de ora 12.

- Solicitaţi participanţilor să explice câteva dintre regulile pe care le-au stabilit în familia lor
în relaţie cu copiii.

- Întrebaţi dacă au stabilit limite şi, în caz afirmativ, care sunt acestea.

Stiluri educative şi interiorizarea regulilor din partea copiilor

Prezentaţi grupului următoarele: „Copilul vostru de 12 ani a fost surprins furând un joc video
dintr-un magazin. Proprietarul a telefonat la poliţie. V-aţi întors acasă după ce aţi fost să
recunoaşteţi copilul la poliţie şi să semnaţi formularele”.

Întrebaţi-i Ce ar face ei? Totuşi, nu comentaţi răspunsurile. Treceţi apoi la citirea celor patru
răspunsuri tipice următoare, făcând exerciţiul corespunzător pentru fiecare dintre ele.

Faţă de situaţia anterioară, nişte părinţi autoritari şi-ar pedepsi imediat copilul într-o manieră
foarte severă – ameninţând cu pedepse mai severe în cazul în care se va repeta. Totuşi, nu vor face
nici o referire la motivele care fac inacceptabil faptul că a furat şi ar folosi expresii cum ar fi: „Ce
ruşine! Cum ai putut? Îţi pare bine?” pentru care nu aşteaptă răspuns. Cu atât mai puţin vor
încerca să asculte şi să înţeleagă motivele care au determinat copilul să recurgă la astfel de
comportament.

Exerciţii cu privire la părinţii autoritari

Întrebaţi părinţii ce consecinţe cred că vor avea aceste lucruri asupra copilului.

Arătaţi că acest răspuns va contribui puţin la a determina copilul să îşi interiorizeze regula de a nu
fura. Poate că nu va mai face acest lucru - de teama repercusiunilor. Sau poate că a învăţat că este
necesar să îţi iei mai multe precauţii pentru a nu fi descoperit şi pentru a-şi îmbunătăţi tehnica,
poate se va transforma chiar într-un delincvent juvenil destul de abil.

17
2. Nişte părinţi supraprotectori vor fi, în primul rând, foarte preocupaţi să ştie cum a fost tratat
copilul în timp ce era reţinut, dacă a fost bine tratat. Apoi vor cerceta motivele care l-au determinat
să fure. Copilul le va spune că se simţea foarte prost pentru că toţi prietenii lui aveau acel joc mai
puţin el, pentru că este foarte scump, iar în casă nu au mai rămas bani de când tatăl său este şomer.
Mâhniţi de relatare – şi simţindu-se în parte vinovaţi – îi vor spune că ar fi trebuit să le spună că îşi
dorea atât de mult acel joc şi că se simţea prost din această cauză. Situaţia este foarte emoţională şi
sunt de acord să îi cumpere jocul şi să îl ierte. „Doar pentru că a fost prima dată!”.

Exerciţii cu privire la părinţii supraprotectori

Întrebaţi părinţii ce consecinţe consideră că va avea acest lucru asupra copilului.

Trebuie să noteze că nici acest lucru nu va contribui la interiorizarea regulii de a nu fura din partea
copilului. Se va simţi foarte sprijinit de părinţii săi. Însă datorită atitudinii acestora, copilul va
deveni o persoană imatură şi cu toleranţă scăzută la frustrare.

3. Nişte părinţi dezinteresaţi îi vor spune copilului în drum spre casă, lucruri ca: „Neruşinatule! Te
aduc eu pe calea ce bună!”. O dată ajunşi şi fără a discuta despre motivele pentru care furtul este
inacceptabil şi fără a cerceta ce l-a determinat să facă acest lucru, îl vor pedepsi trei luni fără
calculator. Două sau trei zile mai târziu, copilul va face o nouă prostie. În sfârşit, unul dintre
părinţi îi spune celuilalt: „Vorbeşte tu cu el! Eu nu mai pot!”. Acesta, şi el sătul de situaţie, va
răspunde: „Lasă-l să facă ce vrea. Şi-a învăţat deja lecţia cu sperietura pe care a tras-o. În plus,
toţi fac năzbâtii”. Astfel, îl vor scuti de pedeapsă, avertizându-l, totuşi, că dacă va mai păţi la fel,
nu va mai pune mâna pe calculator un an!

Exerciţii cu privire la părinţii dezinteresaţi

Întrebaţi părinţii ce consecinţe consideră că va avea acest lucru asupra copilului.

Să se noteze faptul că nici această atitudine nu va contribui la interiorizarea regulii de a nu fura din
partea copilului şi nici nu îl va ajuta să conştientizeze consecinţele faptelor sale. Ci doar favorizează o
persoană imatură şi impulsivă

4. Nişte părinţi „stimulativi” vor face mai mult sau mai puţin după cum urmează: o dată ajunşi acasă
– mai liniştiţi şi mai bine decât pe stradă sau în maşină, unde este dificil să vorbeşti faţă în faţă –
vor investiga ce l-a determinat pe copil să fure. Îl vor lăsa să vorbească, încercând să îi înţeleagă
18
 motivele (invidie, dorinţă foarte intensă, frustrare etc.). după aceasta, îi vor spune că asta nu îi
autorizează să fure şi vor discuta despre motivele care fac ca acest comportament să fie
inacceptabil. După aceasta, îi vor stabili o pedeapsă rezonabilă, relaţionată cu faptele. De exemplu,
îi vor reţine jumătate din suma pe care o primea săptămânal, până la achitarea valorii jocului furat,
cumpărând cu aceşti bani jucării pe care să le ofere cadou populaţiei defavorizate.

Exerciţii cu privire la părinţii „stimulativi”

Întrebaţi părinţii ce consecinţe consideră că va avea acest lucru asupra copilului.

Să se noteze că această atitudine îl va ajuta pe copil să-şi interiorizeze regula de a nu fura. Părinţii
transmit, în acelaşi timp, control şi sprijin. Favorizează o persoană reflexivă şi matură.

Normele se fundamentează în principal pe consecinţele care derivă din îndeplinirea sau

neîndeplinirea acestora, pentru copii sau pentru ceilalţi; nu pentru părinţi.

Adresaţi părinţilor următoarea întrebare: Dacă acel copil care a încercat să fure jocul video ar fi
fost copilul dvs., cum aţi fi justificat regula de a nu fura? Întăriţi („foarte bine”, „perfect” etc.)
intervenţiile referitoare la demnitatea copilului, la evitarea de a fi respins şi pedepsit de societate,
la necesitatea de a-i respecta pe ceilalţi şi lucrurile acestora, astfel încât el să îşi dorească să fie
respectat etc. Nu comentaţi referirile la suferinţa sau preocuparea ca părinţi.

Întrebaţi dacă ar impune copiilor lor regula de a merge la şcoală (în fiecare zi şi la toate
cursurile), dacă nu ar face acest lucru. Întrebaţi, atunci, cum ar justifica acest lucru.

Întăriţi argumentele bazate pe consecinţele asupra copiilor (faptul că nu învaţă, suspendarea,

limitarea oportunităţilor lor etc.). Nu comentaţi răspunsurile referitoare la starea negativă produsă
părinţilor: „o să mor de supărare!”, „ce ruşine am păţit!” etc.

3. Părinţii stabilesc normele de acord cu copiii şi iau în considerare posibilitatea de a le

modifica, dacă le aduc motive suficiente. Totuşi, dacă nu sunt de acord, părinţii îşi asumă
responsabilitatea educativă, impunând normele şi limitele pe care le consideră adecvate.

Părinţii sunt dispuşi să asculte şi să aprecieze argumentele copiilor cu privire la normele şi limitele
acestora (atunci când sunt impuse şi apoi ocazional, nu în fiecare zi) şi nu ezită să le modifice în
cazul în care copiii aduc motive suficiente. Chiar şi aşa, dacă nu se pun de acord, îşi asumă
19
 obligaţia de a impune normele pe care le consideră adecvate. În acelaşi timp, atunci când sunt de
acord cu copiii, relaţionează „responsabilitate” şi „libertate”.

Citiţi următorul exemplu, punând accentul pe conceptele scrise între paranteze:

„Dacă îţi respecţi angajamentul de a studia în fiecare zi în tot acest trimestru (mai multă
responsabilitate), următorul trimestru vei putea să-ţi aranjezi timpul de studiu cum vrei (mai
multă autonomie). Între timp, trebuie să studiezi o oră pe zi înainte de cină şi două sâmbăta
înainte de masă (regulă). În caz contrar, nu vei putea ieşi din casă sâmbătă seara (sancţiune
pentru neîndeplinire)”.

Citiţi acum următorul exemplu, fără a da indicaţii şi solicitaţi participanţilor să spună unde apare
interschimbarea între „libertate” şi „responsabilitate”, care este „regula” şi „limitele” acesteia şi
care este „sancţiunea” pentru neîndeplinire.

„Dacă vrei să te întorci mai târziu acasă sâmbăta (mai multă libertate), demonstrează în timpul
săptămânii că eşti mai responsabil ca acum: îţi faci patul în fiecare zi, studiezi o oră pe zi şi îţi
faci sarcinile care îţi revin în fiecare seară: să pui masa, să speli vasele sau să scoţi gunoiul (mai
multă responsabilitate). Dacă faci acest lucru, vei putea veni cu o jumătate de oră mai târziu
decât acum (noi limite de câştigat). Dacă nu, va trebui să vii la aceeaşi oră (limită actuală), şi
dacă întârzii mai mult de zece minute, nu vei putea ieşi duminica (sancţiune).”

4. O dată fixate, regulile sunt stabile şi sunt cerute mereu şi de ambii părinţi. În acelaşi timp,
nerespectarea conduce la aplicarea, întotdeauna, a sancţiunii prevăzute.

Normele sunt schimbate doar atunci când nu mai sunt adecvate. Astfel, ora la care se poate
întoarce acasă sau timpul alocat studiului tebuie să varieze – între altele – în funcţie de vârsta
copilului. Însă nu în fiecare săptămână!

Între timp, părinţii cer întotdeauna (nu astăzi da, mâine nu, poimâine nu ştiu) îndeplinirea acestora
din partea copiilor. În acelaşi timp, ambii părinţi cer aceleaşi norme şi aceleaşi limite copiilor. De
asemenea, în cazul în care copii nu respectă o regulă, ambii părinţi vor aplica în aceeaşi măsură
sancţiunea corespunzătoare, care face parte din regulă şi, ca urmare, copiii o cunosc dinainte.

Oferiti-le participanţilor exemplul urmator:

20
 „Copilul său ascultă muzica la volum extrem de ridicat. Tatăl (sau mama) se uită la televizor şi îl
roagă să dea volumul mai încet, pentru a nu deranja vecinii şi pentru că îl împiedică în urmărirea
programului. Copilul protestează puţin, totuşi, dă volumul mai încet. Ziua următoare, situaţia se
repetă, însă de data aceasta tatăl/mama nu spune nimic. În cea de-a treia zi se întâmplă la fel, iar
mama/tatăl îi spune copilului să dea volumul mai încet. Totuşi, de această dată copilul
protestează, strigând iritat: „Ieri am făcut la fel şi nu te-ai plâns. Nu te-a deranjat atât de mult!
Faci aşa doar ca să mă pui la punct!”.

Disciplina inductivă

1. Menţinerea clară a motivelor care justifică regulile şi explicarea acestora copiilor, ca şi a

consecinţelor în cazul neîndeplinirii acestora.

2. Normele se fundamentează în principal pe consecinţele care derivă din îndeplinirea sau

neîndeplinirea acestora, pentru copii sau pentru ceilalţi; şi nu în consecinţe pentru părinţi.

3. Stabilirea normelor de acord cu copiii şi iau în considerare posibilitatea de a le modifica, dacă

le aduc motive suficiente. Totuşi, dacă nu sunt de acord, părinţii îşi asumă responsabilitatea
educativă, impunând normele şi limitele pe care le consideră adecvate.

4. O dată fixate, regulile sunt stabile şi sunt cerute mereu şi de ambii părinţi. În acelaşi timp,
nerespectarea conduce la aplicarea, întotdeauna, a sancţiunii prevăzute.

Model pentru a le comunica copiilor regulile şi limitele

1. Vrem să vorbim cu tine despre (COMPORTAMENTUL CU PRIVIRE LA CARE SE

DOREŞTE STABILIREA UNEI REGULI), şi să ştii cum sperăm să te comporţi în legătură cu
acest subiect.

2. Noi considerăm că (REGULA), pentru că (MOTIVELE REGULII). Astfel, poţi

(COMPORTAMENTUL ÎN CADRUL LIMITELOR) însă nu poţi (COMPORTAMENTUL ÎN
AFARA LIMITELOR).

3. Dacă nu respecţi această regulă, atunci (SANCŢIUNEA CARE SE VA APLICA).

4. Ai vreo nelămurire? Eşti de acord? (SPAŢIU PENTRU NEGOCIERE).

21
 5. Negociere?

a. Nu  1) TOTUL ESTE CLAR  FINAL

2) NU ESTE POSIBILĂ NEGOCIEREA  REPETAREA REGULII 

FINAL

b. Da  1) SE ACORDĂ MODIFICAREA 

REDEFINIREA NORMEI SAU LIMITELOR  FINAL

Exemplu: „Vrem să vorbim cu tine despre ora la care trebuie să ajungi acasă în nopţile când pleci la
petreceri sau distracţie. Credem că eşti suficient de responsabil pentru a te întoarce mai târziu de ora
obişnuită de până acum. Însă, de asemenea credem că nu trebuie să îţi petreci noaptea în afara casei
şi nici să te întorci mai târziu de ora la care se încheie activităţile. Credem acest lucru pentru că, o
dată încheiate activităţile, persoanele care rămân pe stradă pot fi mai agresive, pentru că unele dintre
ele au băut prea mult. În plus, trebuie să dormi chiar dacă mergi la petrecere. Astfel, poţi ajunge
acasă cel târziu la unu jumătate. De acord? Dacă ajungi mai târziu, considerăm că nu eşti atât de
responsabil cum credeam şi următoarea seară specială va trebui să te întorci la aceeaşi oră ca în
orice sâmbătă obişnuită. Ai înţeles?

Joc de rol

LĂSAŢI LA VEDERE MODELUL PENTRU COMUNICAREA REGULILOR şi solicitaţi două

persoane voluntare care să reprezinte (tată/mamă şi fiu/fiică) cum se comunică regula la care s-au
gândit în exerciţiul anterior. Solicitaţi celui care interpretează rolul copilului să reacţioneze aşa cum
crede că ar reacţiona propriul copil.

Solicitaţi celorlalte persoane din grup să aducă critici constructive. Acordaţi atenţie tonului vocii
(neutru), justificării regulii, posibilităţii de negociere şi informării asupra sancţiunii în caz de
nerespectare etc.

Repetaţi, în cazul în care este necesar, încă o dată sau de două ori, până când iese bine.

Restul grupului va forma perechi şi va practica acelaşi lucru, inversând apoi rolurile.

Pauza de cafea (10 min.)

Întărirea respectării regulilor

Atunci când copiii nu respectă normele, părinţii trebuie să pedepsească comportamentul lor. În acelaşi
mod, totuşi, atunci când se arată responsabili şi respectă normele şi limitele stabilite, părinţii trebuie să

22
întărească (premieze) comportamentul pozitiv al copiilor. O bună modalitate de a face acest lucru este
prin intermediul recunoaşterii verbale. Aceasta, în plus, va crea un climat favorabil pentru a putea
adresa întrebări.

De exemplu:

„Sunt mulţumit să văd că respecţi ceea ce am stabilit şi că în fiecare seară studiezi o oră şi
jumătate când vii de la şcoală. Cum îţi este? Ai mai puţine dificultăţi acum? Te pot ajuta cu
ceva?” sau,

„Suntem mulţumiţi să vedem că nu ne-am înşelat când am considerat că eşti suficient de responsabil
pentru a ieşi noaptea şi că vei veni la ora stabilită. Ieri chiar ai ajuns mai devreme. Totuşi, te-ai
distrat? Cum a fost?”

Incheierea (15 min.)

Ce parere au parintii despre cele discutate in aceasta zi? Au invatat ceva nou despre ei sau despre
copiii lor?
Rugati-i sa completeze urmatoarele fraze:
Unul dintre lucrurile pe care le-am invatat in aceata seara este......
Nu m-am asteptat sa..........
Un cuvant care sa descrie ceea ce simt acum este........

23