ASPECTE ALE COMPORTAMENTULUI PERTURBAtOR IN

INVAtAMANtUL PREUNIVERSItAR

Enache Vlad-Cristian ,Raducu Cristina-Florentina

Facultatea Ingineria si Managementul Sistemelor tehnologice , Anul

3,enachevlad31@yahoo.com

Conducator stiintific :Melania Macovei

Rezumat : Una dintre temele recurente cu care se confrunta societatea contemporana o reprezinta violenta
umana. Aceasta este un fenomen complex , avand determinari psihologice, sociale, culturale si economice
.Specialistii isi pun multe intrebari cum ar fi care sunt formele de violenta intalnite in scoli , care sunt cauzele
acestora , de ce unii copii adopta un comportament violent in relatiile cu colegii , prietenii , profesorii si parintii .

In studiul de fata se propune oferirea unor imagini asupra dimensiunilor fenomenului aparitiei al acestui
comportament perturbator in scoala romaneasca si totodata identificarea cauzelor si a factorilor care determina acest
lucru ,

Cuvinte cheie : Comportament perturbator, Comportament violent

1.INtRODUCERE

In ciuda eficientei actului educativ, acesta depinde de raporturi concrete zilnice dintre
profesor si elevi.Pe langa experienta acumulata in decursul anilor a profesorilor se poate
manifesta prezenta arbitrariului , a unor practici invechite si a unor prejudecati , mentinute de
atitudinea conservatoarea a cadrelor didactice .

Se poate constata ca in ultimul timp scoala romaneasca se confrunta cu fenomene

antisociale si reprobabile din partea unor elevi.Nu de putine ori, mass media prezinta aceste cazuri
de violenta si fapte antisociale petrecute in scoli care au ca faptasi elevi de varste diferite , ca pe
niste delicii ale audio-vizualului.

Si totusi aceste acest comportament destul de violent al elevilor ,cat si comportamentul

indezirabil al acestora pot fi rezultatul unor frustari personale , a lipsei de comunicare dar si al
scaderii autoritatii profesorului in fata elevilor .
 Pentru multi elevi , scoala nu face parte din anticiparile lor ,aceasta devenind irelevanta
pentru unii dintre ei , ba chiar agasanta .

Conform unei teorii elaborate de Saunders, cauzele comportamentului inadecvat,

perturbator, al elevilor in clasa sunt:antipatie in raport cu scoala; . nevoia de recunoastere socială;
izolarea socială; comportamentul impulsiv; . ignorarea regulilor; conflicte intre sistemele opuse de
reguli; transferul afectiv; agresivitatea umană innăscută; anxietatea; modul de manifestare al
profesorului.

K.Paul Kasambira considera in cartea lui ,”Lesson Planning and Class Management, 1993”
ca principalele cauze ale problemelor de disciplină sunt proprii campului educativ scolar si se pot
grupa astfel: probleme legate de profesor, probleme legate de elevi.

Probleme legate de profesor pot fi datorate : lipsei de experienţa; problemelor de

comunicare eficientă; diferenţelor de atitudine; problemelor personale; lipsei proiectării;
resurselor materiale inadecvate; mediului scolar inadecvat.

Probleme legate de elevi pot fi datorate:presiunilor din partea colegilor;absenţei

succesului academic; hranei necorespunzatoare si somnului;plictiselii.

Pentru a reduce si chiar elimina astfel de comportamente in rândul elevilor se pot utiliza
strategii şi tehnologii didactice moderne, centrate pe aspectul formativ al educaţiei, care asigură
selecţionarea şi întărirea comportamentelor adecvate, realizarea în condiţii optime a conexiunii
inverse, aprecierea performanţelor şcolare ale elevilor pe baze stiinţifice, obiective.

În acest caz profesorul trebuie să rezolve două probleme: mai întâi, creşterea relevanţei, a
succesului muncii şcolare, apoi evitarea conflictelor de interes cu elevii in cauza. Calea cea mai
potrivita pentru rezolvarea unor astfel de conflicte este negocierea.
 2.Studiul actual

Pentru ca profesorul sa poata rezolva aceste probleme procedura pe care o va folosi poate
sa cuprinda:

a. Confruntarea poziţiilor (exprimarea deschisă a sentimentelor de către ambele părţi;

sentimentele trebuie orientate către problemele implicate şi nu către persoane.)
b. Definirea conflictului în termeni acceptaţi de ambele părţi (în acest scop centrarea
trebuie făcută pe comportamente şi nu pe caracteristicile indivizilor , pe probleme şi
nu pe persoane.)
c. Stimularea dorinţei de cooperare – ceea ce va avea ca efect reducerea suspiciunii si
neîncrederii
d. Negocierea şi adoptarea unei perspective comune de abordare a conflictului –
presupunând disponibilitatea de a privi problema şi din punctul de vedere al
celuilalt.
Nevoia de recunoaştere socială o simt unii dintre elevi care îşi doresc sa fie considerati
egali cu cei de aceeasi varsta.

Izolarea socială ii determină pe unii elevi să-şi exagereze comportamentul provocându-le

dificultăţi cadrelor didactice.

Incapacitatea anticiparii consecintelor actelor savarsite de elevi conduc la aparitia

comportamentului impulsiv. Acestia ignora regulile inconstient.

Aparitia unor probleme in familie poate conduce la transferul afectiv cu efecte negative in
comportament .

Relaţiile bazate pe stimă şi respect reciproc presupun şi un limbaj adecvat. Expresiile

ironice şi jignitoare tulbură atitudinea elevilor faţă de profesorul lor, îi provoacă pe aceştia,
obstrucţionează crearea unui climat favorabil în activitatea educativă.

Anxietatea poate fi generata de : examinări, situaţia de a vorbi în faţa clasei, de a se şti

judecat de colegi.De asemenea, modul de manifestare al profesorului poate crea probleme de
disciplină în loc să le rezolve. De obicei profesorii nu agreează ideea că propriul lor
comportament poate constitui sursa unor probleme de disciplină.
 Atunci când se foloseşte în mod exagerat critica si dojana ,şi când aceasta nu păstreaza un
caracter limitat, de genul „pentru astăzi nu ţi-ai invătat lectia”, ci ia forma unei presupuneri
negative , de genul „n-o sa iasă nimic din tine”, “nu eşti în stare de nimic”, se poate ajunge la o
afectare personalităţii elevului.

Iată câteva atitudini inadecvate:

 De asuprire a elevilor, pornind de la premisa că ordinea este Alpha şi Omega in

educaţie;
 De ignorare dispreţuitoare a elevilor ;
 De evaluare a elevilor în termeni constant negativi şi depreciativi ;
Reacţia elevilor la asemenea atitudini poate lua forme extreme : furie, vandalism, bătăi.

Lipsa de experienţă, probleme de comunicare, diferenţe de atitudine, probleme personale,

proiectarea, resurse materiale adecvate, mediul, se numara printre factorii care ar putea
determina probleme de comportament în sala de clasă.

Diferenţa dintre sala de clasă de ieri şi aceea de astăzi vizează tipul de ordine şi nu abolirea
acesteia.

3.Articole si concluziile acestora

“Violenta in scoala -institutul de stiinte ale educatiei UNICEF“, BUCURESTI 2005

Interesul şi preocuparea față de violența şcolară se află astăzi pe agenda politică a unor
instituții şi organisme naționale şi internaționale, dar şi în centrul atenției unor structuri ale
societății civile şi ale specialiştilor din domeniul universitar şi academic. Faptul că multe şcoli se
confruntă cu problema violentei este bine cunoscut la nivel global şi național.

Prezentăm mai jos câteva concluzii ale unor studii şi cercetări, relevante în acest sens:

- Din statisticile din SUA reiese că 14% dintre profesori au raportat că au fost amenințați cu arma
de către elevi în 19973 , iar, între 1992-1996, 4 profesori la o mie de locuitori au fost victime ale
crimelor cu violență. Între 1996-1997, 10% din totalul şcolilor publice au raportat cel puâin o
crimă violentă în incinta lor .
-În ceea ce priveşte violența şcolară în Franța, o anchetă desfăşurată între 1994-2000, asupra unui
eşantion de 35000 elevi, arată că, în opinia lor, violența şcolară a crescut, mai ales în zonele de
mare excludere socială.

- În Anglia, în 2003 , au fost raportate 7000 de fapte de violență şcolară, din care 6899 în timpul
orelor de curs.

- În fiecare țară studiată de Christian Pfeiffer pentru Departamentul de Justiție al S.U.A. , se

constată creşterea ratei delincvenței juvenile: în Anglia şi țara Galilor, în 1986, aproximativ 360
de copii între 14 şi 16 ani au fost condamnați sau supravegheați pentru săvârşirea unor infracțiuni
cu violență, iar în 1994 numărul lor a crescut la 580 la 100000 de locuitori.

-În Germania, în 1984 numărul copiilor şi adolescenților între 14 şi 18 ani suspectați de

infracțiuni violente era de 300 la 100000 de locuitori, pentru ca, în 1995, să se ajungă la 760 la
100000.

“RESPONSABILITATEA PROFESORULUI ÎN FORMAREA MORAL-AFECTIVĂ A

TINERILOR”-Institutul de Ştiinţe ale Educaţie I, Bucuresti 2011

Cercetarea de față este una calitativă desfăşurată pe parcursul anului 2011 (1.01.2011 –
30.12.2011), în mai multe şcoli şi licee din ţară, atât din mediul urban cât şi din mediul rural.
Fără pretenţia de a acoperi toate zonele ţării, am încercat culegerea de date (prin interviu şi
focus-grupuri) din cât mai multe judeţe: Bistriţa Năsăud, Botoşani, Brăila, Bucureşti, Călăraşi,
Cluj, Dolj, Galaţi, Ialomiţa, Maramureş, Mureş, Neamţ, Olt, Prahova, Tulcea, Sibiu, Suceava.

Scopul cercetării a fost de a oferi repere şi instrumente pedagogice pentru formarea iniţială şi
continuă a cadrelor didactice în domeniul educaţiei morale şi afective. În susţinerea acestui scop
principalele noastre obiective au fost: identificarea problemelor și dificultăților actuale în
educația moral-afectivă din școală, identificarea aspectelor problematice în formarea profesorilor
în domeniul educaţiei morale şi afective; investigarea modului în care profesorii îşi înţeleg rolul
în educaţia morală şi afectivă a tinerilor cu care lucrează în şcoală; formularea unor recomandări
şi sugestii psihopedagogice pentru ameliorarea formării iniţiale şi continue a profesorilor în
vederea conştientizării rolului lor în educaţia morală a copiilor şi a tinerilor.

Metodele utilizate în cadrul cercetării noastre sunt cele potrivite cercetării calitative: Analiza
documentelor și cercetare exploratorie, în cadrul acesteia am iniţiat contacte cu consilierii
şcolari şi cu profesorii de la nivelul gimnaziului şi al liceului pentru a vedea în mod cât mai
direct care sunt problemele cu care profesorii se confruntă în şcoală.

Aspecte ale vieţii zilnice ne arată contradicţii între spuse şi fapte, între gânduri şi exprimări, între
morala cerută altora şi cea practicată, între aşteptările diferiţilor factori educativi şi metodele
utilizate.

Ca cercetători în domeniul ştiinţelor educaţiei însă, ne simţim datori să descoperim şi înţelegem

situaţia în care se află educaţia precum şi să evidenţiem acele direcţii ce se văd conturate, să
desluşim căi de armonizare a diferiţilor agenţi educativi ai societăţii contemporane.

1. Un reper important în cercetarea noastră l-a constituit sesizarea numeroaselor influenţe

educative bine intenţionate (în general), dar care intră în conflict cu comportamente sociale
apreciate, cu valori familiale sau chiar cu comportamente ale profesorului (care “una spune
şi alta face”). Aceste contradicţii alimentează tensiuni negative care lasă fără sprijin copilul
care creşte. Ca şi în situaţia iedului cu mai multe mame-capre care rămâne nealăptat, şi
copilul zilelor noastre poate rămâne fără educaţie, atâta vreme cât numeroase instituţii de
educație formală, nonformală ori numeroșii agenți de educație informală îşi dispută dreptul
la respect, dar îşi declină competenţa în situaţii de asumare a responsabilităţii
2. O altă constatare este aceea a cerinţei copilului de model viabil social, cerinţă care rămâne
fără vreo ofertă consistentă. Adulţii profesori şi părinţi cer copilului comportamente
dezirabile, fără ca ei înşişi să le practice întotdeauna. De pildă, toţi adulţii sunt de acord cu
nocivitatea fumatului, cu faptul că nu este o practică acceptabilă la copii, cu toate acestea nu
li se pare inacceptabil ca ei să fumeze. Aceasta se întâmplă deoarece adulţii propun un model
teoretic, care ţine de “cum ar trebui să fie”, “cum ar trebui să ajungă”, dar care nu prea are
legătură cu felul în care sunt ei de fapt, cu societatea contemporană şi cu ceea ce i se
potriveşte copilului. Pe adulţii educatori – fie că sunt profesori, fie că sunt părinţi – îi ajută
mult maturitatea lor afectivă, capacitatea lor de a- şi impune pentru sine regulile pe care le
vor practicate de către copil, răspunsul echilibrat pe care îl oferă permanent. În acest sens, se
 poate vedea cât de necesară ar fi dublarea formării teoretice ca profesor cu o formare pentru
dezvoltare personală.
3. Sunt şi situaţii în care valorile promovate de şcoală sunt cu totul opuse celor din celelalte
medii cu influenţă educativă. De pildă, profesorul spune copiilor să nu-şi facă dreptate
singuri, să nu lovească dacă au fost loviţi. Părinţii însă îi îndeamnă pe copiii lor să “dea şi
ei”. De asemenea, o valoare promovată de şcoală: reuşita prin muncă nu reiese nicidecum
din ceea ce prezintă mass-media unde doar “proştii muncesc, iar deştepţii fac bani pe spatele
celorlalţi”.

4.Statistici

Tabel 1. Formele de manifestare a violenŃei scolare si frecvenŃa acestora (%)

Tabel 2. Formele de violentă scolară, pe tipuri de unităŃi scolare, medii si zone de

amplasarea scolii (%)
 Tabel 3. UnităŃi de învăŃământ cu elevi care prezintă comportamente violente grave

Tabel 4. DistribuŃia unităŃilor de învăŃământ, în funcŃie de prezenŃa/absenŃa formelor

grave de violenŃă, pe tipuri de unităŃi de învăŃământ, medii si zone de amplasare

Tabelele au fost preluate din lucrarea “Violenta in scoala -institutul de stiinte ale educatiei
UNICEF“, BUCURESTI 2005

5.Concluzie

In concluzie , elevii trebuie puşi în acele situaţii care să le arate că este mult mai profitabil
pentru ei să respecte standardele comportamentale acceptate de profesor, printre altele, şi pentru
că acestea sunt considerate dezirabile de comunitatea în cadrul căreia trăiesc.

6.Bibliografie

[1] Cauze ale comportamentului perturbator ale elevului,didactic.ro

[2] Emil Stan „Managementul clasei” Editura „Aramis” Bucureşti 2003

[3] Principalele cauze ale comportamentului perturbator al elevilor oferind solutii pentru
prevenirea aparitiei acestor cauze, Prof. Dumitru Lucia - C.J.R.A.E. Prahova
[4] “Violenta in scoala -institutul de stiinte ale educatiei UNICEF“, BUCURESTI
2005,Florentina Anghel,Magdalena Balica,Ciprian Fatusnic,Irina Horga,Mihaela
Ionescu,Mihaela Jigau , Aurora Liiceanu , Andreea Marutescu, Doina Saucan , Lucian Voinea.

[5] “RESPONSABILITATEA PROFESORULUI ÎN FORMAREA MORAL-AFECTIVĂ A

TINERILOR”-Institutul de Ştiinţe ale Educaţie I, Bucuresti 2011,Dan Badea , dr.Speranta Farca,

dr.Simona Velea .