PERSONALITATEA ȘI COMPETENȚELE

PROFESORULUI

Specializare: Masterandă:
Consiliere școlară Șimon Ileana Firuța
și asistență psihopedagogică Anul I, ZI
 Teme

I. Teorii privind personalitatea și relevanța/impactul acesteia pentru teoria și

practica educațională

II. Realizați o analiză succintă a conceptului competență și a modului în care

acestea se formează

III. Strategii de optimizare a procesului de formare inițială și continuă a

profesorilor
IV. Competențe esențiale pentru exercitarea cu succes a profesiunii didactice
I. Teorii privind personalitatea și relevanța/impactul acesteia
pentru teoria și practica educațională

Personalitatea reprezintă ansamblul de însușiri

stabile proprii, care caracterizează mental și
comportamental o persoană și o distinge ca
individualitate conștientă și liberă. Este construită din
două trăsături complet diferite, și anume,
temperament și caracter.
 Începând cu G. Allport, psihologia personalităţii se constituie ca un
domeniu particular al psihologiei, actualmente existând câteva
paradigme bine conturate, care abordează personalitatea din diverse
perspective, pe care le considerăm a fi complementare, chiar dacă în
anumite puncte înregistrează clare dezacorduri.
• Freud a relevat structura personalităţii, care integrează trei instanţe aflate
într-un dinamism continuu generat de raporturile dintre ele şi de
necesitatea adaptării la mediu.

Cele trei instanţe sunt:

Sinele
Eul (Ego)

SupraEul
 Sinele conţine toate achiziţiile
filogenetice şi reprezintă izvorul energiei
instinctive a individului. Instinctele vieţii
şi cele ale morţii işi au locul la nivelul
sinelui.

Eul acţionează în direcţia: îmblânzirii

pornirilor sălbatice ale Sinelui şi
diminuării exigenţelor mult prea severe
ale SupraEului, prin negociere sau
compromis

SupraEul reprezintă normele sociale, mai

ales cele morale, imprimate in psihicul
nostru din prima copilărie, inainte de
formarea conştiinţei
II. Realizați o analiză succintă a conceptului competență și a modului în care
acestea se formează

Competenţa desemnează un ansamblu de resurse în vederea

rezolvării unei situaţii complexe
aparţinînd sferei situativ-problematice. Prin competenţă de
bază înţelegem acele competenţe necesare a fi asimilate pentru
a putea trece la un nivel superior de instruire
Competenţa
este potenţialul de acţiune al unei persoane (capacitate), acţi-
unea de atingere a fi nalităţilor propuse (realizarea scopurilor
situativ-problematice, luarea deciziei, elaborarea proiectului)
mobilizînd resursele însuşite în diferite situaţii (cunoştinţele
disciplinare şi strategi
 Ruxandra Gherghinescu (1999, p. 21) descrie un set de
competențe, pornind de la ideea cǎ aptitudinea pedagogicǎ este o
modalitate relaționalǎ prin intermediul cǎreia orice informație
trebuie sǎ devinǎ “un bun circulant” între professor și elev  

 Competența moralǎ, face referire la capacitǎțile care asigurǎ buna

funcționalitate a conduitei etico- morale a cadrului didactic

Competența profesional- științificǎ, care cuprinde ansamblul de

capacitǎți necesare unui anumit obiect de învâțǎmânt;

Competența psiho- pedagogicǎ, asiguratǎ de totalitatea capacitǎților

care conduc la “ construirea” diferitelor componente ale personalitǎții
elevilor;
Competenţa are următoarele
caracteristici:
• competenţa este complexă: ea p e t e n ţ a este
• com o s e b ire de
integrează cunoştinţele, spre d e
relativă: tiv
strategiile, abilităţile, atitudinile un obiec
într-un proces bazat pe p o a t e fi atins,
care n u va fi
manifestări; competenţa constă în e te n ţa
comp tinsă;
mobilizarea ciclică d a tă a
nicio p a r c urs,
şi repetată, în contexte din ce în ce z voltă p e
ea s e d e nivel
e l a u n
mai complexe, a trecînd d or
unui proces care solicită simultan inferi v elul
rio r ; n i
toate componentele p re u n u l supe a cte-
s s e c a r
unei competenţe; e z vo l tă r ii sale e a şi
d v e r s it a t
r i n di
rizează p co n t e x telor
o m p le x i tatea
c a c eastă
în c a re
p o a te s ă se
nţă
compete feste;
mani
 III . Elaborați și propuneți câteva strategii de optimizare a
procesului de formare inițială și continuă a profesorilor

Formarea iniţială pentru cariera

didactică este segmentul de educaţie care
asigură, cel puţin la nivelul prevederilor
legale, dobândirea competenţelor şi a
certificărilor oficiale necesare accesului la a) formarea de specialitate,
exercitarea calificată a profesiei didactice. asigurată şi certificată prin
promovarea programelor de studii
universitare, sau, după caz, a
studiilor de specialitate de nivel
liceal ori postliceal, oferite de
instituţii de învăţământ autorizate
b) formarea psihopedagogică şi didactică, sau acreditate, potrivit legii;
de specialitate, teoretică şi practică,
asigurată şi certificată prin promovarea
programelor de studii psihopedagogice
oferite de departamentele pentru
pregătirea personalului didactic
 Formarea continuă are  două funcţii generale:
a) perfecţionarea şi înnoirea practicilor profesionale prin
“actualizarea cunoştinţelor însuşite în timpul formării
iniţiale”;
b) b) completarea formării iniţiale, inclusiv prin “schimbarea
eventuală a orientării profesionale, cu noi competenţe
sancţionate prin diplome”.

Consider ca, prin formarea continuă trebuie să se realizeze schimbarea în

educaţie in ceea ce priveste interactiunea profesor elev, menirea
dascalului de a acorda si consultatii, nu numai transmiteri de cunostinte,
de a colabora si consilia educabilii, de a face accesibile cunostintele.
 Analizând programele de formare şi dezvoltare profesională din diverse
sisteme de învăţământ, putem formula concluzia că demersurile formative
eficiente sunt cele care: se bazează pe cunoştinţe ample despre
complexitatea activităţii de predare-învăţare-evaluare, oferă provocări
intelectuale, urmează un model al profesiei, formează profesionişti şi
manifestă respect faţă de cadrele didactice ca profesionişti, acordă timp
suficient, ocazii şi suport cadrelor didactice, cu scopul de a-i determina să-şi
formeze noi competenţe şi să le integreze în propriile achiziţii profesionale.
IV. Prezentați trei competențe pe care le considerați esențiale
pentru exercitarea cu succes a profesiunii didactice, indicând
modalitatea prin care acestea ar trebui formate și dezvoltate

Cadrului didactic, reprezintă un indice al calităţii instruirii şi succesului

profesional. Un cadru didactic competent trebuie să cunoască conţinutul
ştiinţific al disciplinei, să realizeze corelaţii inter-intra şi pluridisciplinare şi
să adapteze acest conţinut vârstei şi particularităţilor specifice grupului de
elevi prin tehnologii didactice proprii.
 D. Sălăvăstru menţionează că profesorul nu este
doar o persoană care propune conţinuturi,
formulează sarcini şi cere anumite conduite, dar lui
îi revine rolul primordial în cadrul următoarelor
activităţi didactice:
– stimularea şi întreţinerea curiozităţii elevilor;
– cunoaşterea/descoperirea noului;
– formarea de competenţe şi comportamente
necesare pentru integrarea în societate;
– consolidarea încrederii în forţele proprii;
– descoperirea identităţii personale
• Evoluţia activităţii de formare profesională a cadrelor didactice are loc prin
circuitul:

-formare iniţială

Formarea iniţială este

insuficientă pentru un
cadru didactic
competent de aceea
-formare continuă-autoformare. este nevoie de
formare continuă şi
de perfecţionare la
nivelul standardelor
cerute de un
învăţământ modern.
• Un cadru didactic competent trebuie să cunoască conţinutul ştiinţific al
disciplinei, să realizeze corelaţii interintra- şi pluridisciplinare şi să
adapteze acest conţinut vârstei şi particularităţilor specifice grupului de
elevi prin tehnologii didactice proprii.

În viziunea noastră, competenţa profesională a cadrului didactic este

reprezentată de:
• competenţa de comunicare;
• competenţa managerială;
• competenţa de investigare,
• competenţa metacognitivă.
Competenţa manarialgeă vizează luarea de decizii adecvate, în scopul realizării
obiectivelor stabilite şi obţinerea de rezultate eficiente. Profesorul conduce
procesul de formare/dezvoltare a personalităţii elevului atât prin intermediul
disciplinei de specialitate, cât şi prin alte activităţi extracurriculare

Competenţa comunicativă
În cadrul activităţii pedagogice comunicarea, reprezintă atât o artă cât şi un
instrument profesional necesar şi indispensabil cadrului didactic pentru
stabilirea relaţiilor constructive cu elevii, părinţii, cadrele didactice.

Competenţa de investigare permite cadrului didactic să valorifice cercetările

pedagogice în direcţia reglării şi autoreglării procesului de învăţământ în general
şi în special să realizeze diverse investigaţii în scopul eficientizării procesului
educaţional.

Competenţa metacognitivă -aspectul fundamental al acestei competenţe este

autocunoaşterea, adică o mai bună cunoaştere de sine, a strategiilor utilizate în
diverse situaţii, a punctelor forte şi a celor slabe, pentru a deveni mai flexibili în
diverse situaţii prin antrenarea proceselor de monitorizare, control, reglare.
Web bibliografie:

 https://iteach.ro/experientedidactice/competentele-cadrului-didactic
 https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Competenta%20profesional
a%20a%20cadrului%20didactic_conditie%20decisiva%20in%20implemen
tarea%20curriculumului%20scolar.pdf
 https://www.academia.edu/28596750/Teorii_ale_personalitatii