CURS: PERSONALITATEA ȘI COMPETENȚELE EDUCATORULUI

PROF. UNIV. DR. CRISTIAN STAN

TEMA. NR. I : Prezentați una dintre teoriile privind personalitatea și

relevanța/ impactul acesteia pentru sfera fenomenului educațional.

STUDENT: BUGNAR SIMONA ELISABETA

MASTER, ANUL I, SEM II, CSAP
 Personalitatea este unica. Constatam similaritatea intre oameni si cu toate acestea,
sesizam ca indivizii poseda caracteristici speciale sau combinaţii de caracteristici care-i
disting uni de ceilalţi. Fiecare psiholog ofera o versiune unic, o perspective proprie asupra
naturii personalitatii, care devine definitia sa de lucru Personalitatea se refera la acele
caracteristici ale unei persoane care justifica consecventa comportamentelor sale.
Personalitatea este un termen destul de larg răspândit în limbajul comun. Majoritatea
folosesc termenul pentru a se referi la un ansamblu de caracteristici care definesc modul în
care o persoană percepe lumea și reacționează la împrejurări - ceva ce ține de procesele
cognitive și comportamentele asociate în anumite împrejurări. În psihologie el ar putea fi
definit ca fiind suma trăsăturilor emoționale, cognitive și comportamentale, unice fiecărui
individ, învățate și dezvoltate prin experiență, relativ consistente de-a lungul timpului.

Teoriile asupra personalitatii pot fi comparate prin intermediul conceptelor pe care

acestea le utilizeaza, atunci cind autorii le ofera raspunsuri la intrebarile ce ? de ce ?cum ?.
Teoria freudiana a personalitatii reprezinta prima si cea mai influenta teorie psihologica
asupra persoanei. Toate celelalte teorii sau modele au aparut in reactie la sau in prelungirea ei.
Conceptul ei cheie este cel de interactiune (intre elementele ei structurale :id,ego,supra-
ego) ,de unde si denumirea consacrata de abordare psihodinamica . Cercetările lui Freud s-au
centrat preferenţial asupra problematicii conştientului, pe care a studiat-o cu multa pasiune.
Cea mai însemnata contribuţie a sa la studiul inconştientului rezida in accentul pus pe
modalităţile prin care inconştientul ne poate influenta gândirea si acţiunile .

In primele teoretizări asupra psihicului uman , Freud a definit structura personalitatii in

termeni de inconştient, preconstient si conştient –modelul topografic. Conştientul, in viziunea
freudiana, se relaţionează cu toate acele fenomene sau reprezentări de care noi suntem
conştienţi la un moment dat. Preconstientul decupează fenomenele care pot deveni
conştiente , daca ne concentram atenţia asupra lor . Inconştientul circumscrie fenomene sau
reprezentările inaccesibile conştientei si care nu nici nu pot fi conştientizate dacit in condiţii
cu totul speciale. Cu toate ca Freud nu a fost prima persoana care a acordat atenţie proceselor
inconştiente, el a fost primul psiholog care a explorat analitic calităţile proceselor inconştiente
si a evidenţiat importanta majora pe care acestea le au in derulare experienţelor cotidiene .
Pentru a depăşi neajunsurile modelului topografic ,1923 Freud a dezvoltat un model alternativ
– modelul structural . Aceasta descrie personalitatea apelând la alte trei construcţii:
ID,EGO,SUPRAEGO. El atrage atenţia asupra faptului ca cele trei componente
(ID,EGO,SUPRAEGO) nu trebuie judecate ca trei compartimente separate in mintea noastră;
dimpotrivă accentul trebuie sa cada pe interacţiune, deoarece ele se îmbina precum secţiunile
unui telescop sau culorile intr-o pictura. Tocmai dina acest motiv, tratarea lor nu poate fi
făcuta separat.

Procesele personalitatii sunt expresia acestor modalitatea prin care energia individului
este exprimata , transformata sau blocata. In concepţia freudiana,toata energia psihica rezida
in stări de excitaţie ale organismului care căuta as se exprime pentru a obţine detensionarea
sistemului. Aceste stări e excitaţie , Freud le-a numit instincte. In primele sale formulări
teoretice au fost supuse atenţiei doua categorii de instincte: ego-instinctele – ce exprima in
tendinţele autoconservative ale individului si instinctele sexuale – care au fost relaţionate cu
nevoia de perpetuare a speciei. Intr-o varianta teoretica ulterioara întâlnim instinctul vieţii si
instinctul morţii. In teoria psihanalitica , procesele reflecta de fapt funcţionarea dinamica a
personalitatii, mai precis dinamica instinctelor. Freud spune despre instinc: poate fi blocat ,
poate fi exprimat intr-o forma modificata sau descărcata in forma sa primara de existenta.
Relaţiile de influenta reciproca dintre exprimarea si inhibarea unui instinct fundamentează
caracterul dinamic al teoriei psihanalitice. Elementul cheie al acestei funcţionari îl constituie
conceptul de anxietate. Mecanismele anxietăţii reflecta cel mai bine relaţiile funcţionale dintre
structurile personalitatii. In aceasta triada a personalitatii, ego-ul menţine echilibrul intre
cerinţele mediului, presiunea libidoului si severitatea egoului. Freud a identificat trei tipuri de
anxietate:nevrotica, realista, morala. Ego-ul are la dispoziţie o serie de mecanisme defensive:
represia, raţionalizarea , negarea si regresia, pe care le utilizează pentru a face fata atât
ameninţărilor severe din partea id-ului, cat si celor ale supraegoului.

Teoria personalității nu este o teorie concretă, ci mai degrabă o multitudine de teorii

ale personalităților prezentate de numeroase figuri din psihologie în multe perioade diferite de
timp. Teoriile personalităților pot fi împărțite în patru categorii sau perspective majore, așa
cum sunt mai cunoscute:
 Perspectivă psihanalitică sau psihodinamică
 Perspectivă umanistă
 Teoria trăsăturilor
 Perspectivă cognitivă socială

O serie de persoane influente au contribuit mult la aceste perspective și au contribuit la

formarea înțelegerii noastre despre personalitate și dezvoltare.
 Freud a interpretat functionarea psihicului uman in termeni biologici, prin analogie cu
functionarea somatica. Cu alte cuvinte, Freud considera ca la baza activitatii psihica sta asa
numita energie psihica, care difera sub aspectul formei, dar nu si al continutului de energia
fizica. Mai mult, el considera ca energia fizica poate influenta psihicul, de unde rezulta
conceptul psihanalitic de instinct. Instinctul constituie reprezentarea mentala a unor stimuli de
natura fiziologica. Instinctul devine, la Freud, baza care activeaza si directioneaza
personalitatea. Termenul cel mai potrivit este cel de impuls (driving force). Instinctele
reprezinta o forma de energie care face legatura dintre nevoile biologice si dorintele de natura
psihica si are rol motivator. Se poate spune ca Freud este partizanul unei teorii homeostatice
asupra personalitatii. Scopul instinctului este satisfacerea nevoii si prin aceasta, reducerea
tensiunii nervoase. Freud este de parere ca energia psihica poate fi insa si deplasata iar modul
in care se realizeaza aceasta deplasare determina modul in care se structureaza personalitatea.

Initial, Freud diviza personalitatea in trei nivele sau instante: constient-utilizat in

sensul obisnuit al termenului, subconstient si inconstient.

Constientul  reprezinta pentru Freud un aspect limitat al personalitatii pentru ca doar o

mica parte a gandurilor, sentimentelor, senzatiilor se afla in constiinta la un moment dat.

(Facand o comparatie cu un iceberg, Freud considera ca fiind constientul ceea ce se vede la

suprafata).

Inconstientul reprezinta partea ce a mai importanta a psihismului uman si cuprinde

instinctele, dorintele care directioneaza comportamentul uman. Inconstientul este principala
sursa motivatorii- a vietii psihice si cuprinde forte si energii pe care omul nu le poate controla.

Preconstientul este depozitul amintirilor, gandurilor, imaginilor de care subiectul nu
este constient pe moment, dar care pot fi aduse cu usurinta in constiinta. Ulterior, Freud si-a
revizuit teoria si a descris trei structuri psihice cunoscute.

Id-ul

- corespunde conceptului de inconstient (desi exista si aspecte neconstientizate si la nivel de

ego si super-ego)

- este rezervorul tuturor instinctelor;

- contine energia psihica numita libido;

- are drept obiectiv satisfacerea nevoilor fiziologice;

- opereaza pe baza principiului placerii (adica pentru evitarea durerii si cresterea satisfactiei
prin reducerea tensiunii);

- cauta satisfacerea imediata a instinctelor;

- este o instanta psihica primitiva, amorala, insistenta si turbulenta care nu percepe realitatea
(se comporta ca un copil mic);

- obtine satisfactie prin activitati reflexe sau prin intermediul unor actiuni halucinatorii sau
fanteziste, de tip substitutiv, pe care Freud le numeste procese primare. Pe masura ce copilul
evolueaza, el incepe sa-si dea seama de cerintele lumii reale (nu poti lua hrana de la altcineva
fara a suporta consecintele), dezvoltand capacitati psihice specifice adultului, capacitati pe
care Freud le denumeste procese secundare.

Ego:

- se comporta in acord cu principiul realitatii;

- este stapanul rational al vietii psihice;

- are  rolul de a ajuta Id-ul sa obtina satisfactii intr-o maniera convenabila, acceptabila social;
(Deci nu blocheaza, ci amana sau redirectioneaza maniera de satisfacere a tendintelor ld-ului)
(Freud compara Ego-ul cu calaretul care struneste un cal naravas.)

- serveste la doi stapani Id-ul si realitatea, cautand sa realizeze o mediere intre cei doi.

Super-ego

- un set inconstient de credinte, atitudini, norme morale insusite de individ in copilarie
(notiunile de bine sau rau).

- latura morala a personalitatii;

- se insuseste in jurul varstei de 5-6 ani si cuprinde regulile de conduita pe care le transmit
parintii copilului. Prin intermediul pedepselor, recompenselor si exemplelor, copilul invata
care sunt comportamentele agreate de parinti. Aceste reguli de comportament moral sunt
internalizate si mai tarziu se constata ca adultul incepe sa-si autoadministreze recompense si
sanctiuni. Controlul parental este inlocuit de autocontrol.

Super-ego-ul:

- este puternic, irational, orb;

- are rolul de a inhiba tendintele instinctive ale Id-ului;

- are drept obiectiv perfectionarea morala.

Ego-ul se afla sub presiunea celor doua puternice forte opuse, aflate in conflict. Ego-ul
are de luptat cu: Id-ul, realitatea si cu Super-ego-ul. Cand Ego-ul este prea sever presat, apare
anxietatea (teama tara obiect bine precizat).

Freud considera ca anxietatea reprezinta o importanta parte a psihicului si are un

rol decisiv in declansarea comportamentelor psihopatologice: nevrotice si psihotice. El era de
parere ca sursa anxietatii primare se afla in trauma cauzata de nastere. (Fatul se afla protejat in
interiorul organismului mamei si toate nevoile sale sunt satisfacute pe loc. Odata cu nasterea,
copilul este aruncat intr-o lume ostila).

BIBLIOGRAFIE:

Freud, Sigmund, Introducere în psihanaliză. Prelegeri de psihanaliză. Psihopatologia

vieții cotidiene, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1998.

Opre Adrian, Psihologia personalității. Pedagogia învățământului primar și

preșcolar. MEC 2007.