GOLOGUS IOANA, EDUCATOARE

GRADINITA CU PROGRAM PRELUNGIT GUGESTI

JUDETUL VRANCEA

MANAGEMENTUL GRUPEI DE PRESCOLARI

I. PERSPECTIVE DE ABORDARE A GRUPEI DE PRESCOLARI

Grupa de prescolari are dimensiunile unei organizatii, la nivelul careea functioneaza
toate, sau majoritatea elementelor specifice oricarui grup social primar:
 Are un numar de indivizi ce se afla in interactiune;
 Educatoarea desfasoara activitati organizate in scop comun intregii grupe:
informarea, formarea, educarea si devenirea personalitatilor in formare ale
prescolarilor;
 Fiecare copil indeplineste roluri comune grupului , dar si individualizate;
 La nivelul grupei se relationeaza copiii fiind implicati in activitati comune;
 Grupa utilizeaza o serie de resurse in comun;
 Implicarea intr-o activitate comuna dezvolta in timp norme si valori ce
reglementeaza comportarea comuna;
 Grupa de copii satisface tendinta naturala de asociere, facilitand constituirea
unei mentalitati comune si a unei note specifice microgrupului (sintalitate).
Organizatia grupa de prescolari este o configuratie tot la fel de complexa ca oricare alta,
evolutiva si dinamica.

Pozitia educatoarei este foarte importanta .Educatoarea trebuie privita din interiorul
grupului , ca membru al acestuia si ca variabila existentiala determinanta a organizatiei,
pentru ca ea este singurul adult intr-un grup de copii, reprezentand lumea adultilor si
promovand valorile acestei lumi pentru care se pregatesc cei mici. Ea este figura centrala
pentru copii, ea formuleaza judecati de valoare, ea este modelul.
S-a definit in multe feluri conceptul de “management”, dar toate continuturile
definitiilor surprind unghiuri de vedere diferite. Considerand valabila definitia
managementului clasei de elevi data de Romita Iucu [Domeniul de cercetare in stiintele
educatiei, care studiaza atat perspectivele de abordare a clasei de elevi (didactica si
psihosociala) , cat si structurile dimensionale ale acesteia (ergonomica , psihologica,
psihosociala , normativa, relationala, operationala si creativa) in scopul facilitarii
interventiilor cadrelor didactice in situatii de criza educationala (indisciplina, violenta,
nonimplicare , etc.) si a evitarii consecintelor negative educationale ale acestora , prin
exercitiul deciziilor] si in cazul grupei de prescolari , identificam doua perspective de
abordare a grupei, specifice managementului: perspectiva didactica si perspectiva
psihosociala, ambele perspective scotand in evidenta rolul educatoarei in acest context.
Din perspectiva didactica, grupa de prescolari este abordata mai ales in raport cu
tipurile de activitate didactica desfasurata in gradinita (activitati comune, jocuri si activitati

1
alese, optionale si extinderi) aspectul studiat fiind acela al gradului de implicare si dirijare a
educatoarei in raport cu activitatea copilului.
Activitatile comune implica cel mai mare grad de dirijare din partea educatoarei, fie
ca activitatea se desfasoara frontal, pe grupuri sau individual.
Procesul instructiv-educativ realizat in cadrul activitatilor dirijate pune accent pe
participarea tuturor copiilor, dar si pe conceperea activitatilor la un nivel accesibil care sa
permita realizarea obiectivelor invatamantului prescolar. Maniera in care sunt organizate si
se desfasoara , in general, activitatile dirijate din gradinita de copii presupune o conducere, o
indrumare permanenta si un control din partea educatoarei. Proiectarea situatiilor de instruire
nu poate fi realizata numai din perspectiva cognitiv-didactica , ea trebuie intregita cu o
perspectiva social-relationala.In acest sens educatoarea este privita ca un conducator al
grupului , ea nu mai ramane doar un simplu transmitator de cunostinte sau organizator al
conditiilor de asimilare a acestora de catre copii, ci si un manager al grupei de prescolari.
Fata de perspectiva didactica, perspectiva psihosociala a managementului grupei
scoate in evidenta necesitatea socializarii copiilor , cat mai timpuriu, in vederea dezvoltarii
comportamentului social si a personalitatii acestora.
Gradinita este aceea care permite o largire a campului relational al copilului prin
plasarea sa intr-un sistem relational al covarstnicilor . Mediul social al grupei , motivarea
sociala a invatarii, climatul de lucru , lectia ca forma de organizare a procesului de
invatamant , sunt componente ale unui proces social. Rezultatele sunt dependente de
performantele grupului, de aprecierile celorlalti, de afirmarea unor lideri, de climatul
educational si moral al grupului, de indeplinirea rolului de lider al educatoarei in grupa.
Viata si activitatea in grupa de prescolari presupune interactiunea acestora, formarea
fiecaruia pentru participare la viata grupului, dezvoltarea si antrenarea abilitatilor
psihologice de adaptare si de integrare , de participare, si a aptitudinilor lor creative.
Situatiile de instruire sunt interventii asupra personalitatii umane in devenire. Copiii trebuie
pregatiti pentru lumea viitorului. Acesta presupune si schimbarea cadrului didactic.
Educatoarea trebuie sa incite capacitatile de initiativa ale copiilor, sa-i plaseze pe acestia in
centrul unor experiente integrale de invatare, traire, comunicare, evaluare, actiunea sa fie
inaintea vorbei pentru a nu forma pseudonotiuni legate de cuvinte goale.

II. DIMENSIUNILE MANAGEMENTULUI GRUPEI DE PRESCOLARI.

Definind managementul clasei , Romita B. Iucu subliniaza ca variabile ale

managementului educational structurile dimensionale ale clasei/grupei:
 dimensiunea ergonomica (ce se refera la trei aspecte importante din punct
de vedere al managementului grupei: dispunerea mobilierului, vizibilitatea
si pavoazarea salii de grupa);
 dimensiunea psihologica (este reprezentata de cunoasterea , respectarea si
exploatarea particularitatilor individuale ale prescolarilor);
 dimensiunea sociala (are in vedere functionarea grupei ca microgrup
social, care se caracterizeaza prin parametrii :extensie, interactiune,
scopuri comune, structura, compozitie, coeziune);

2
  dimensiunea normativa (se refera la ansamblul de norme si reguli care
reglementeaza desfasurarea activitatii in gradinita de copii);
 dimensiunea operationala (se refera la perceptia membrilor grupului fata
de norme, traducerea in comportament a acestora);
 dimensiunea inovatoare-creativa ( se refera la adoptarea unor decizii care
presupun schimbarea).

Dintre aceste structuri dimensionale ale managementului grupei , voi detalia in cele ce
urmeaza DIMENSIUNEA NORMATIVA .

Interactiunea copiilor in cadrul activitatilor desfasurate in gradinita presupune

respectarea unui ansamblu de reguli , solicitate de natura activitatilor, dar si de necesitatile
de comunicare curenta. Regulile pentru desfasurarea eficienta a activitatilor din gradinita
vor fi stabilite de comun acord intre educatoare si copii, acestia fiind solicitati sa initieze si
sa formuleze ei insisi asemenea norme. Formularea regulilor va fi simpla , precisa, la modul
afirmativ. Se va stabili un ansamblu de reguli care privesc comportarea copiilor in general,
valabile pentru toate tipurile de activitati si jocuri desfasurate in gradinita( de
exemplu:”Trebuie sa vorbim intotdeauna frumos cu ceilalti”, “Copiii parasesc sala de grupa
numai cu acordul educatoarei”, “Dupa gustare toti copiii fac ordine acolo unde au mancat,
etc.). La acestea se vor adauga reguli specifice , generate de natura fiecarei activitati (de
exemplu: reguli de utilizare a toaletei, reguli specifice la sectorul “Biblioteca”-privind
manipularea cartilor, a instrumentelor de scris, a calculatorului, etc).
Educatoarea va manifesta fermitate in respectarea regulilor, care, interiorizate
de catre copii, vor genera comportamentele dorite.
Comportamentele dezirabile , conforme cu regulile stabilite, se formeaza
eficient prin sistemul recompenselor si al pedepselor (al intaririi pozitive si negative ).
Comportamentele conforme cu regulile vor fi intarite pozitiv prin lauda, aprecieri pozitive
verbale si nonverbale, incurajari, recompense, care genereaza satisfactie copiilor, incredere
in ei insisi, multumire, crescand astfel probabilitatea ca ele sa se repete, in timp ce
comportamentele indezirabile vor fi intarite negativ – si uneori ignorate-( prin dojana,
dezacord verbal sau nonverbal, pedeapsa), determinand , prin trairile afective negative pe
care le produc, ca acel comportament sa isi reduca frecventa.
Studiile in acest domeniu insista, totodata pe importanta explicatiilor care sa
clarifice prescolarilor motivele pentru care se cere respectarea regulilor, dar si consecintele
nerespectarii acestora.
Ceea ce se poate spune despre reguli si norme, in general , este faptul ca au
functii majore cum ar fi reglarea comportamentului de atenuare a potentialelor surse de
conflict si sustinerea unui schimb de recompense care motiveaza partile implicate ale normei
sa ramana intr-o relatie.
BIBLIOGRAFIE: Romita B.Iucu-Managementul clasei de elevi-Aplicatii pentru
gestionarea situatiilor de criza educationala,Editura Polirom-Iasai 2006;
Emil Paun –Sociopedagogie scolara ,E.D.P.,Bucuresti,1982.