Activitate

1. DEMONSTRAȚI utilitatea cunoașterii sistemului științelor educației de către profesorul de

pedagogie ! Indicați două argumente.

Pentru un viitor profesor de pedagogie este util să cunoască sistemul științelor educației
deoarece el reprezintă un sistem de ştiinţe pedagogice ce au drept obiect de studiu,educaţia/
formarea personalităţii.
În primul rând, ca profesor de pedagogie cunoștințele pedagogice generale reprezintă o
condiție esențială pentru o predare eficientă, iar aceste cunoștințe generale includ și sistemul
științelor educației. Rolul profesorului de pedagogie este de a valorifica paradigmele vehiculate
în cadrul acestui sistem. Un profesor are nevoie să ştie să creeze şi să menţină un cadru specific
educaţiei. Acest cadru ţine de capacitatea lui de a fi asigurator, de a fi de încredere, de a se
conduce după repere echitabile şi acceptate de către copii.
În al doilea rând,
2. Selectați 5 domenii pedagogice din listele anterioare și explicați la ce se referă.

a. Pedagogia socială - promovează o viziune teoretică, metodologică şi practică, în

cadrul căreia societatea joacă un rol fundamental în conceperea şi desfăşurarea
educaţiei.
b. Pedagogia filosofică - Filosofia educației, ca ipostază a științelor educației,
vizează un plan reflexiv, de proiectare a unei viziuni, de articulare sau adunare a
unor demersuri secvențiale, de integrare a tehnicului sub panoplia unei direcții, a
unui scop, a unei valori.
c. Pedagogia Interculturală - poate fi defi nită ca o nouă ştiinţă a educaţiei pe cale
de constituire în condiţiile afi rmării unor noi valori în societatea postindustrială,
informaţională.
 d. Teoria curriculum-ului - se referă la oferta educaţională a şcolii şi reprezintă
sistemul experienţelor de învăţare directe şi indirecte oferite educaţilor şi trăite de
aceştia în contexte formale, neformale şi chiar informale.
e. Pedagogiei familiei - este o disciplină fundamentală întemeiată din nevoia de a
orienta studenţii ca viitori părinţi asupra obligaţiunilor pedagogice, venind ca o
completare a pedagogiei şcolare, preşcolare şi sociale, cu preocuparea de a aşeza
pe baze ştiinţifice creşterea copilului în familie, a relaţiilor parteneriale şcoală-
familie, copii-părinţi şi pregătirea tinerilor pentru viaţa de familie.
 
3. Raporați-vă la tema lucrării de licență proprie și rețineți 5 domenii pedagogice care vă pot fi
de folos în tratarea temei. Explicați în ce constă acele domenii ?

Tema lucrării de licență pe care am abordato este “Efecte ale parteneriatului școală-familie în
combaterea eșecului școlar în învățământul primar”. Consider că în tratarea temei alse de folos
mi-ar fi următoarele cinci domenii pedagogice: pedagogia familiei, pedagogia școlară, pedagogia
grupurilor, pedagogia socială și pedagogia experimentală. Pedagogiei familiei este o disciplină
fundamentală întemeiată din nevoia de a orienta studenţii ca viitori părinţi asupra obligaţiunilor
pedagogice, venind ca o completare a pedagogiei şcolare, preşcolare şi sociale, cu preocuparea
de a aşeza pe baze ştiinţifice creşterea copilului în familie, a relaţiilor parteneriale şcoală-familie,
copii-părinţi şi pregătirea tinerilor pentru viaţa de familie.  Este orientată spre formarea viitorului
specialist în vederea lucrului cu părinţii. Deoarece tema licenței este centrată pe importanța
parteneriatului cu familia consider că pedagogia familiei este un aspect important în tratarea
acestei teme.
Următorul domeniu ales este cel al pedagogiei școlare deoarece o altă componentă
importantă abordată în lucrarea de licență face referire la rolul școlii în susținerea parteneriatului.
Pedagogia școlară promovează o viziune teoretică, metodologică şi practică, în cadrul căreia
societatea joacă un rol fundamental în conceperea şi desfăşurarea educaţiei.
De asemenea, un alt domeniu ales este pedagogia grupului, important deoarece, atât
școala, cât și familia sunt două grupuri. Un grup presupune activarea şi asumarea unor sarcini şi
instaurarea unei reţele complexe de comunicare interumană. El devine o echipă în măsura în care
între membrii săi se manifestă interacţiuni, schimburi intelectuale şi verbale, într-o atmosferă de
lucru pozitivă, constructivă. Tendinţa majoră în pedagogia grupului este de a înlocui activitatea
şi intervenţiile sistematice ale profesorului printr-un sistem de activităţi, de mediaţii diverse, de
schimburi reciproce în interiorul şi în afara grupului, rolul profesorului fiind de a pune în aplicare
activităţi care fondează grupul şi îi asigură coeziunea.
Urmează domeniul pedagogiei sociale, care promovează o viziune teoretică,
metodologică şi practică, în cadrul căreia societatea joacă un rol fundamental în conceperea şi
desfăşurarea educaţiei.
Ultimul domeniu ales este reprezentat de pedagogia experimentală, util pentru ultimul
capitol al lucrării referitor la partea practică. Specificul pedagogiei experimentale  face referire la
investigarea fenomenului educatiei prin intermediul experimentului, pentru a pune în valoare
relațiile cauzale și a contribui la desprinderea legilor educației.