18.

METODELE EDUCAŢIEI MORALE

Asimilarea comportarii morale a fost de mii de ani considerata drept preocupare centrala a educatiei. Chiar si azi – a fi
bine educat – semnifica a sti si a putea sa te comporti corect din punct de vedere moral, iar – a fi civilizat – inseamna a
avea o temeinica educatie morala.

In civilizatia europeana si nu numai, morala s-a dezvoltat sub influenta crestinismului care a promovat Tablele
legii sau Cele zece porunci: sa nu ucizi, sa nu furi, sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti etc.

In zilele noastre, din cauza globalizarii mai ales, morala s-a relativizat foarte mult, in raport cu epocile trecute,
incluzand noi principii si norme de comportare cum sunt: toleranta, acceptarea diversitatii comportamentelor,
interculturalitatea etc.

Valorile morale asigura integrarea in grupul din care face parte, incurajeaza manifestarea activa in procesul
invatarii si genereaza acea competitie loiala intre elevi pentru afirmarea plenara a fiecarei personalitati.

Obiectivele educatiei morale vizeaza formarea constiintei si comportamentului moral, a trasaturilor pozitive de
vointa si caracter. Prin asimilarea şi interiorizarea noţiunilor, regulilor şi normelor morale de către elevi şi studenţi se
realizează ceea ce se numeşte formarea convingerilor morale, activitate deosebit de complexă şi importantă pentru orice
om.

Conşinutul educaţiei morale urmăreşte realizarea acestor obiective şi are un specific al său care îl deosebeşte de
ale celorlalte tipuri de educaţie. Este vorba, în primul rând, de o anumită preponderenţă a activităţilor cu un puternic
conţinut emotiv, al trăirilor prin care se interiorizează, dar se şi exprimă diferitele sentimente. Un loc aparte îl ocupă în
cadrul pregătirii pentru receptarea primară a conţinutului acestor valori morale, învăţarea de către elev să observe, să
privească, să asculte şi să verbalizeze ceea ce a văzut, auzit şi făcut în relaţiile cu semenii. El învaţă pe această cale să
comunice cu cei din jur. Dacă nu este învăţat s asculte şi să poată comunica, să privească şi să observe activitatea
celorlalţi, dobândirea mijloacelor sale de expresie şi control al trăirilor emotive în planul conştiinţei nu se poate realiza.

Activitatea din scoala este zona unde copilul asimileaza continutul informational despre fenomenele morale.
Faptele, intamplarile, evenimentele, atitudinile capata sensul moral pentru elev prin aprecierea facuta de parinti, de cadrele
didactice, prin explicarea mai ampla a urmarilor lor sociale pentru grupul respectiv.

Modalitatile si mijloacele de educatie morala sunt multiple. Ele pot fi grupate in 3 mari categorii: expozitive
(povestiri, relatari, istorisiri etc.), interogative (intrebari, raspunsuri, dialog etc.), practic-demonstrative (invatare prin
activitatile de grup, jocul de rol, dramatizari ale unor povestiri etc.) si mai ales prin exercitiul moral.

Dintre jocurile didactice cu cel mai inalt potential educativ, sub aspect moral, sunt cele sportive. Acestea presupun
competitie, regulamente, ordine, respectarea adversarului,spiritul de dreptate, cinste, corectitudine, fair-play, incredere in
fortele proprii, devotament pentru echipa etc. Astfel se invata nu doar un set de exercitii motrice, dar mai ales unul de
exercitii morale. Este un fel de repetitie generala a modului moral si social de a fi in grup, cu prilejul unei activitati in care
sunt in joc unele calitati precum onoarea, curajul, indemanarea, priceprile, viteza de actiune etc.