Sunteți pe pagina 1din 1

30.

EDUCAŢIA CA PROCES DE HOMINIZARE

Cercetarea contemporană a activităţii de formare şi dezvoltare a omului tinde, paralel cu extensia zonei de investigaţie, şi
spre regândirea conceptului educaţiei. Nevoia este resimţită mai ales pentru a depăşi conceptual vechea viziune asupra
educaţiei, ca activitate posibil de desfăşurat doar în prima parte a vieţii omului.

G.G. Antonescu consideră că educaţia poate fi definită drept formarea individului în vederea integrării în societate
prin adaptare personală. Aici integrarea are sensul de relaţie pozitivă între om şi comunitate, în acord cu ştiinţa, valorile şi
practicile acesteia, iar adaptarea personală ne apare ca o modalitate personală de a gândi, a aprecia şi a acţiona.

Educaţia e privită ca un sistem al acţiunilor de formare şi dezvoltare umană. Se recunoaşte dificultatea definirii
acţiunii de formare, ca obiect de studiu al ştiinţelor educaţiei, existând o mare varietate de termeni utilizaţi în înţelegerea
unui astfel de fenomen uman şi care au adesea conotaţii diferite: educaţie, învăţământ, instruire, învăţare, formare etc. Mai
mult nu există o corespondenţă riguros determinată între denumirea faptelor, publicul vizat (elevi, studenţi, adulţi etc.),
finaltăţile esenţiale şi strategia de acţiune corespunzătoare.

Se vorbeşte de educaţie înţelegându-se, cel mai adesea, prin aceasta acţiunea de asimilare de către copii şi tineri a
experienţei adulţilor, iar dacă se vorbeşte de educaţie ca acţiune referitoare la adulţi, se utilizează termenii de formare,
învăţare, instruire – acestea apărând ca fiind concepte subordonate.

Formarea stă sub semnul elementelor de transformate, semnificând schimbările profunde în personalitate produse
într-un timp dat, cu participarea celui ce se formează.

Acţiunea de formare este ea însăşi ceva complex, constituind un ansamblu de conduite, de interacţiuni între cel ce
se formează şi cei care formează, între cererea de formare şi conţinuturile, metodele şi mijloacele de formare.

Din perspectiva analizei sistemice a educaţiei ca formare de competenţe umane avem: educaţia fizică,
intelectuală, morală, estetică, religioasă, cetăţenească etc.

S-ar putea să vă placă și