Referat pedagogie

Facultatea de Educatie Fizica si Sport

Specializarea : Sport si performanta motrica
Anul 1
Ojica Florin grupa 2

EDUCATIA
reprezinta obiectul de studiu specific pedagogiei
(stiintelorpedagogice). Datorita complexitatii profunzimii si
amplitudinii sale,educatia estestudiata si de alte stiinte
socioumane inrudite cu pedagogia.Conceptul pedagogic de
educatie urmareste cunoasterea stiintifica,la un gradinalt de
generalitate si abstractizare,a unei realitati psihosociale cu o
foarte marearie de extindere in timp si spatiu si de desfasurare
complexa si contradictorie
lanivel de sistem si proces.Pedagogia este stiinta care studiaza
fenomenul educational cu toate implicatiilesale asupra formarii
personalitatii umane in vederea integrarii active a persoanei
inviata sociala.De-a lungul istoriei,societatea a acumulat
experienta de cunoastere teoretica sipractica condensata in
valori materiale si spirituale ce constituie ereditatea sociala
aculturii si civilizatiei. Conservarea valorilor si transmiterea lor
se realizeaza prineducatie care,in aceasta ipostaza ,reprezinata
institutia constituirii si transmiteriiereditatii sociale a culturii si
civilizatiei. Pe acest fundament de experientacondensata se
actioneaza,prin educatie, pentru formele omului ca utilizator
siconsumator de valori,ca producator si creator de valori.
Educatia este o functieesentiala si permanenta a societatii in
doua ipostaze: de institutie a ereditatii socialea culturii si
civilizatiei si de instrument de actiune pentru formarea
omului.In sens social-istoric educatia este procesul de
transmitere si asimilare aexperientei –
economice,politice,religioase,filosofice,artistice,stiintifice si
tehnice – dela inaintasi la urmasi. In fazele de inceput ale
societatii transmiterea experientei serealiza ocazional
nesistematic si oral in comunitatile gentilicotribalica. In
etapeleavansate de dezvoltare a societatii, la unele popare,spre
exemplu la egipteni,indienietc.,educatia se realiza ca initiere in
temple, cunoasterea fiind un act sacru.Concomitent si ulterior
educatia se institutionaliza prin scoli si universitati.Indiferent de
nivelul de dezvoltare a culturii si civilizatiei si de modalitatile
detransmitere, s-a realizat dialogul generatiilor, s-a asigurat
continuitatea existenteimateriale si spirituale a omenirii.In sens
social-cultural,educatia este procesul de ridicare a individului
din starede natura biologica la cea culturala. Din ins biologic cu
predispozitii normalecognitive, afective, si volitive, in mediul
social si prin el, individul devine o fiintaculturala,asimiland
cultura si in situatii de exceptie, creand-o. Omul este,
dupaRalph Linton, natura ± educatie.Din punct de vedere
psihologic, psihogenetic, educatia este procesul de formare
aomului ca personalitate in plan cognitiv ,afectiv-
motivational,volitiv, aptitudinal,atitudinal. Structura psihica a
personalitatii se construieste pe fundamentul eredo-nativ al
fiintei biologice, in cadrul relatiei educationale prin continutul
cultural alexperientei adultului-parinte, invatator, profesor.
Educatia in acest caz esteinstrumentul formarii individului ca
personalitate.In sens pedagogic, educatia este fenomenul social
complex privit in treidimensiuni:-activitate constienta a
subiectului educatiei (educator) de stimulare,
indrumare,formare a obiectului educatiei (educat);-proces de
formare a omului pentru integrarea activa in societate, proces
deformare intelectuala, morala, profesionala, fizica, estetica;-
rezultat prin preluarea selectiva a actiunilor informationale si
includerea instructuri comportamentele proprii de cunoastere si
actiune.Pentru Platon,educatia ar fi “arta de a forma bunele
deprinderi sau de adezvolta atitudinile native pentru virtute ale
acelora care dispun de ele”Aristotel, in lucrarea sa “Politica”,
considera ca educatia “trebuie sa fie unobiect al supravegherii
publice,iar nu particulare”. In consecinta,ea trebuie
sapregateasca viitori cetateni. Aceasta pregatire trebuia sa se fac
diferentiat dupamodelul in care cele trei aspecte ale sufletului
(vegetativ,animal, rational) sedistribuie in randul
oamenilor.J.A.Comenins,in lucrarea sa “Didactica magna”,
considera ca la nastere,naturainzestreaza copilul numai cu
“semintele stiintei, ale moralitatii si religiozitatii”.Acestea nu se
desavarsesc prin sine si de la sine, ele devin un bun al fiecarui
omnumai prin educatie. Rezulta ca, in conceptia sa, educatia
este o activitate destimulare a acestor “seminte” si implicit, de
conducere a procesului de umanizare,omul “nu poate deveni
om decat daca este educat”Pentru pedagogul englez din secolul
al XVII-lea, John Locke,educatia seprezinta sub forma unei
relatii interpersonale de supraveghere si interventie ce
sestabileste intre “preceptor” (educator) si copil (viitor
“gentlemen”). Esteindispensabil ca educatorul sa cunoasca
zestrea naturala a copilului pentru ca peaceasta baza sa intervina
cu modalitati adecvate pentru a-l modela in concordantacu
prototipul omului in care se impletesc trasaturi ale nobilimii si
burgheziei” (ungentlemen in actiune).Filosoful german Imanuel
Kant, in reflectiile sale,aprecia ca educatia contribuiela
valorificarea naturii umane in folosul societatii: “Este placut sa
ne gandim canatura omeneasca va fi mai bine dezvoltata prin
educatie si ca se poate ajunge a i seda o forma care sa-i convie
cu deosebire. Aceasta ne descopera perspectiva fericiriiviitoare
a neamului omenesc”.Zi de zi, fiecare dintre noi suntem supusi,
vrand/nevrand unui afluxinformational si unui bombardament
mediatic cu sau fara intentie pedagogica.Aceste influente
multiple, resimtite sau nu ca fiind de tip educativ, pot
actionaconcomitent, succesiv sau complementar, in forme
variate, in mod spontan,incidental sau avand un caracter
organizat si sistematic.In pedagogie, aceasta realitate este
reflectata cu ajutorul conceptului caredefineste formele generale
ale educatiei. Acesta se refera la principalele ipostazeprin care
educatia se poate obiectiva, “pornind de la varietatea situatiilor
deinvatare si de la gradul diferit de intentionalitate actionala”.
(Constantin Cucos)
 
Se considera astfel ca “formele generale ale educatiei reprezinta
modalitatile derealizare a activitatii de formare-dezvoltare a
personalitatii prin intermediul unoractiuni si (sau) influente
pedagogice desfasurate, in cadrul sistemului
deeducatie/invatamant in conditiile exercitarii functiilor
generale ale educatiei (functiede formare-dezvoltare a
personalitatii, functia economica, functia civica, functiaculturala
a educatiei).(Gabriela C. Cristea)Toate influentele si actiunile
educative care intervin in viata individului, in modorganizat si
structurat (in conformitate cu anumite norme generale
sipedagogice,desfasurate intr-un cadru institutionalizat)
sau,dimpotriva, in modspontan (intamplaror,difuz,neoficial)
sunt reunite sub denumirea de forme aleeducatiei.In functie de
gradul de organizare si de oficializare, al formelor educatiei,
putemdelimita trei mari categorii:-educatia formala(oficiala);-
educatia non-formala(extrascolara);-educatia
informala(spontana).Suportul psihologic al relatiei educationale
este trebuinta de a comunica. Secomunica nu numai cunostinte,
informatii ci si atitudini, sentimente si convingeri.Se comunica
prin cuvant, gest, mimica, prin intreaga conduita.Relatia
educativa este complexa,determinata de numerosi factori. Se
realizeazaintre comportamente globale (educator-educat).
Actiunea educatorului estedirectiva, intentionata, constienta,
orientata de scopuri si obiective care anticipeazatransformari in
comportamentul invatat al educatului. Acesta nu
asimileazaautomat, el fixeaza, filtreaza, prelucreaza activ,
include cele invatate in propriilestructuri.Relatia este asimetrica,
se realizeaza intre personalitatea formata a educatoruluisi
personalitatea in formare a educatului. In acest context apar
concordante sidisconcordante in actul de comunicare
educationala.Clasificarea formelor educatiei angajeaza doua
categorii de criterii valorice:
a)
Criteriul proiectarii care delimiteaza intre formele
educatiei institutionalizate(care au in vedere realizarea unor
finalitati specifice,intr-un cadruinstitutionalizat)-educatia
formala si nonformala ;Si forma
educatiei neinstutionalizata (“realizata implicit, fara
obiective specificeinstitutionalizate”)-educatia informala.b)
Criteriul organizarii conform caruia diferentiem educatia
realizata pe bazaunor actiuni explicite si influente implicite
(educatia formala si nonformala) sieducatia realizata doar pe
baza unor influente implicite (educatia informala)O diferenta a
educatiei formale a fost data de catre Philip Coombs, in anul
1973,conform careia educatia formala este “sistemul
educational structurat ierarhic sigradat cronologic, pornind de la
scoala primara si pana la universitate, care include,in plus fata
de studii academice, o varietate de programe de specializare si
institutiide pregatire profesionala si tehnica cu activitate full-
time”.Educatia nonformala a fost definita de catre J.Kleis drept
“orice activitateeducationala,intentionata si sistematica,
desfasurata de obicei in afara scolii traditionale, al carui
continut este adaptat nevoilor individului si situatiilor speciale,in
scopul maximalizarii problemelor cu care se confrunta acesta in
sistemul formal(stresul notarii in catalog, disciplina impusa,
efectuarea temelor etc.)”Educatia informala se refera la
experientele zilnice ce nu sunt planificate sauorganizate si
conduc catre o invatare informala. Cand aceste “experiente
suntinterpretate de catre cei mai in varsta sau de catre membrii
comunitatii ele seconstituie in educatie informala”. Educatia
informala este procesul care se intindepe toata durata vietii,prin
care individul dobandeste informatii,isi formeazapriceperi si
deprinderi, isi structureaza convingerile si atitudinile, se
dezvolta, prinintermediul experientelor cotidiene.Functiile
generale ale educatiei reprezinta proprietati intrinseci,
specificeactivitatii de formare-dezvoltare permanenta a
personalitatii umane, exprimate lanivelul consecintelor sociale
angajate in mod obiectiv, la nivelul de sistem (societateain
ansamblul sau) si de subsistem (cultural, comunitar, economic,
politic, natural)Functia fundamentala a educatiei este aceea de a
vehicula, selecta, actualiza sivalorifica experienta sociala in
vederea asigurarii unei integrari eficiente si rapide aindividului
in societate si, prin aceasta, in vederea crearii
premiselorautodeterminarii individului ca factor de progres
social. Prin educatie, in principal,omul trece de la stare de
existenta pur biologica la aceea de existenta sociala. Dacaomul
ar fi la nastere inzestrat prin ereditare, cu posibilitatile adultului,
nu ar existaeducatie. In ceea ce priveste procesul devenirii
omului ca fiinta sociala nu este nici odeosebire intre copil
nascut intr-o mare metropola si cel nascut intr-un trib
primitiv,intrucat amandoi trebuie sa invete totul. O parte a
invataturii este rezultatulcontractului spontan al omului cu
diferite aspecte ale vietii sociale, dar cea maiconsistenta parte a
invataturii se acumuleaza prin instruire, prin forme organizatesi
sistematice.Piaget considera ca scoala trebuie sa fie conceputa
cu un centru de activitati reale,practice, desfasurate in comun, in
asa fel ca inteligenta logica sa se formeze infunctie de actiunea
si de schimbarile sociale.Educatia reprezinta, astefel, activitatea
psihosociala cu functie generala deformare-dezvoltare
permanenta a personalitatii umane pentru integrarea
socialaoptima, angajata conform finalitatilor asumate, la nivel
de sistem si de proces,proiectate, realizate si dezvoltate prin
actiuni specifice avand ca structura de bazacorelatia subiect
(educator) obiect(educat),intr-un context deschis,(auto)
perfectibil.