Universitatea din Pitești

Facultatea de Științe ale Educației,Științe Sociale și Psihologie

Specializare-Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar

FUNDAMENTELE PEDAGOGIEI

Profesor:Conf.univ.dr.Soare Emanuel

Studentă:Costea Niță Alexandra Elena

Anul I- semestrul I grupa I

 Educația ca proces de formare/modelare

Educația este un fenomen social care a însoțit istoria omenirii de la începuturile ei și

va continua să existe de-a lungul întregii evoluții a acesteia. Ea este cea care conservă și
transmite experiența de cunoaștere teoretică și practică, valorile culturii și civilizației de la o
generație la alta. Din perspectiva dimensiunii sale structural-funcționale, educația este
obiectul de studiu al pedagogiei.
Etimologic, conceptul de educație cunoaște două explicaţii, oarecum distincte:
 educo- educare(lat.)- a alimenta, a creşte, a îngriji;
 educe- educere (lat.)- a duce, a conduce, a scoate.
Prin reunirea într-un singur concept, a celor două interpretări obţinem sintagma
„evoluţie dirijată” cu înţelesul primar de „scoatere din natură” iar pe de altă parte
„creştere, actualizare a unor potenţialităţi existente doar în stare latentă”.
Termenul este întâlnit în limba franceză în secolul XVI. Pe parcursul
timpului, educaţiei i s-au dat mai multe definiţii, care au încercat să surprindă esenţa şi
complexitatea fenomenului.
Astăzi, termenul “educaţie” are o largă circulaţie mondială, fiind unanim acceptată
în ceea ce este esenţa ei. Cu semnificaţie similară, dar nu identică, se folosesc în prezent
sintagme precum: formarea, modelarea, cultivarea personalităţii.
Elaborarea conceptului de educație ridică numeroase probleme de ordin metodologic
și praxiologic, datorate complexității realității psihosociale reflectate, a căreia cunoaștere
profundă depinde de stadiul atins în cercetarea științifică de specialitate.
Perspective de abordare a conceptului de Educație

Perspectiva acțională

Educaţie este o Acțiune ca un ansamblu de acţiuni desfăşurate voit într-o societate

pentru transmiterea la generaţiile tinere a comportamentului şi valorilor acumulate în timp
 Perspectiva procesuală

Educația este un Proces - de transformare pe termen lung a ființei umane, în

perspectiva unor finalități explicit formulate. Transformarea se realizează pe două dimensiuni
fundamentale:
1. dimensiune psihologică, de transferare individuală prin acumularea culturii
transmise în acțiunea educațională;
2. dimensiunea socială, de socializare, dobândire de noi comportamente, atitudini,
conduite dezirabile din punct de vedere social.
Perspectiva relațională

Educația este o Relație socio-umană fiind o relațieumană şi socială între educatori şi

educați, relație în care educatorul urmărește o schimbare intențională pentru educat, în
conformitate cu un scop bine definit.

Educaţia reprezintă obiectul de studiu al pedagogiei şi urmăreşte

cunoaşterea ştiinţifică profundă a realităţii educaţionale la nivel de sistem şi proces,
delimitează nucleul de bază al domeniului prin abordarea problemelor pedagogice
fundamentale (elaborarea conceptului de educaţie, analiza educaţiei la nivel funcţional-
structural şi contextual, caracteristicile generale aleeducaţiei), atenţionînd asupra aspectelor
de fond ale teoriei pedagogice la nivelul practicii educative.
 Importanța fundamentului social al educației

Educaţia este un fenomen socio-uman ce asigură transmiterea acumulărilor

teoretice şi practice, obţinute de omenire de-a lungul evoluţiei istorice, cu scopul
formării personalităţii în vederea integrării socio-profesionale.
Educaţia a fost definită ca un fenomen social - uman specific care constă în
transmiterea acumulărilor teoretice şi practice obţinute de omenire de-a lungul dezvoltării sale
social- istorice către tânăra generaţie în special, cu scopul formării personalităţii, a pregătirii
pentru viaţă, pentru integrarea în activitatea social-utilă ca şi pentru dezvoltarea societăţii.
Educația este un proces complex de formare a personalității în conformitate cu
potențialul sau individual și în corespundere cu așteptările sociale.
•Acțiune de transformare pozitivă a ființei umane, de trecere ”condusă”de la un stadiu
inferior la unul superior
•Ansamblul de măsuri aplicate în mod sistematic, în vederea formării și dezvoltării
însușirilor intelectuale, morale sau fizice ale tinerii generații sau ale oamenilor ale societății.
Din perspectiva societății educația este interpretată prin prisma pregătirii omului
pentru exercitarea diferitor roluri sociale. Educația este o activitate socială complexă care se
realizează printr-un lanț nesfârșit de acțiuni exercitate în mod conștient, sistematic și
organizat, în fiecare moment, un subiect individual sau colectiv –acționând asupra unui obiect
–individ sau colectiv –în vederea transformării acestuia din urmă într-o personalitate activă și
creatoare, corespunzătoare atât condițiilor istorico-sociale prezentate și de perspectivă, cât și
potențialul sau biopsihic individual.
Educaţia este activitatea conştientă de a-l influenţa pe om printr-o triplă acţiune: de
îngrijire, de îndrumare şi de cultivare, în direcţia creării valorilor culturale şi a sensibilizării
individului faţă de acestea.
Educația - acțiune sociala datorita faptului ca educația este o acțiune specific umana,
iar omul este o ființă sociala, înseamnă ca educația se realizează numai in cadrul societății,
prin urmarea educația si societatea sunt interdependente. Ea nu este o simpla prelungire a
sistemului social, ci reprezintă o componente distincta a acestui sistem, diferențiata calitativ
de alte fenomene sociale.