Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Structura educatiei
Educatia este compusa din mai elemente, organizate in sistem, aflate în stranse relatii, si care
fac ca o modificare produsa in unul dintre ele sa se resimta si in celelalte, astfel incat, fiecare
element al actiunii educative poate fi cauza si efectul altuia.
- sistemul de invatamant;
Agenţii educaţiei şi
relaţia dintre ei, -practica educativa creata şi acumulata in
inclusiv relaţia
societate.
pedagogica
Scopurile educatiei
Conditiile educatiei şi
situatia pedagogica
Obiectul educatiei
Normele educatiei
Formele
educaţiei
Conţinuturile
educaţiei
Rezultatul global si
diferential al educatiei Evaluare
(personalitatea
umana)
EREDITATEA
Ereditatea este primul factor care influenteaza dezvoltarea umana, care cuprinde un
complex de dispozitii virtual sau scheme functionale ce se transmit de la antecesori la
succesori prin intermediul mecanismelor genetice.Patrimoniul ereditar al fiecarui individ
rezulta din combinarea unitatilor genetice materne si paterne.Deoarece exista posibilitati
infinite de combinare a celor doua categorii de unitati genetice in cadrul celulei germinale,
probabilitatea aparitiei unor indivizi identici este practice imposibila.Exceptie de la aceasta
diversitate o fac gemenii monozigoti care,provenind din acelasi ou ,sunt identici din punct de
vedere ereditar,unitatile genetice materne si paterne fiind repartizate egal.
In zestrea ereditara cu care fiecare copil vine pe lume sunt structurate trei categorii de
“caractere”:
- preformat (nivelul sau de valorificare prin educatie nu poate depasi o anumita limita);
- format (valorificarea prin educatie poate fi mai mult sau mai bine realizata).
MEDIUL
Al doilea factor al devenirii umane il constituie mediul. Interactiunea dintre mediu şi
zestrea genetica a unui individ se numeste biologic “fenotip”.Prin “fenotip” se intelege modul de
exprimare si obiectivizare a genotipului si potentialului epigenetic in conditii de mediu date.
Pentru intelegerea cat mai exacta a conceptului de “mediu” se impune stabilirea unui
cadru de referinta in functie de care sa se poata delimita aria sa de cuprindere.Acest cadru poate
fi “cromozomul sau organismul”.Din punct de vedere pedagogic putem lua drept cadru de
referinta organismul si putem include in mediu totalitatea influentelor postnatale ce se exercita
asupra asupra individului.Toate aceste influente constituie un “camp” de conditii in care fiecare
individ ocupa un anumit loc si intre care se realizeaza schimbul reciproc de informatii.
Mediul si individul constituie doua entitati corelative cu functii complementare, prima
oferind posibilitati nelimitate pentru actiunea celeilalte,iar aceasta imbogatind si diversificand
componentele celei dintai.Se delimiteaza in acest fel actiunea mediului,pe de o parte,de rolul
experientei umane,pe de alta parte.
Omul se afla sub influenta mai multor tipuri de mediu (de la cel fizic-chimic pana la
cel socio-uman). Mediul fizico-chimic si cel biotic il obliga sa lupte pentru supravietuire.
Este dificil sa distingem astfel intre om si animal. Mediul socio-uman il obliga pe om sa
respecte reguli de convietuire, care nu ii sunt transmise pe cale genetica, ci sunt achizitionate
prin invatare si educatie. De aceea le poate sfida sau respecta.
In primul caz este sortit inadaptarii sociale, iar in cel de-al doilea integrarii sociale.
Ambele situatii arata ca omul nu este conditionat doar de lupta pentru supravietuire. Conditia
umana obliga individul la formare pe calea educatiei, intrucat, in absenta ei, nu poate lua
parte la convietuirea sociala.
Concomitent cu recunoasterea influentei mediului asupra omului trebuie sa admitem si
reciproca sa,aceea ca omul influenteaza si transforma mediul.Omul nu este,deci,un produs
pasiv al mediului,el este un subiect active care,transformand mediul,se transforma pe sine
insusi.Aceasta relatie se exprima si se materializeaza in procesul practicii sociale.
HOMEORHESIS-UL EPIGENETIC
Al treilea factor este homeorhesis-ul epigenetic. Acesta este mecanismul structural-organic care
regleaza procesele de crestere si dezvoltare la nivelul interactiunilor dintre individ si mediu. El stabileste
nu numai caile, ci si limitele dezvoltarii. Sfidarea normelor homeorhetice este primejdioasa.
EDUCATIA
Al patrulea factor este educatia. Pentru formarea umana ar putea fi considerata primul
factor. Educatia este un mod de organizare a influentelor mediului socio-uman asupra
individului.
Individul beneficiaza de o anumita educaţie spontana exercitata asupra lui. Educatia organizata
se realizeaza prin institutii specializate, cea mai importanta dintre ele fiind scoala.
Educatia este posibila numai la om, deoarece ea este un proces constient si numai
membrii speciei homo au constiinta de sine.(aceasta implica realizarea conditiei de fiinta unica,
irepetabila si perisabila). O asemenea fiinta ar putea cu ususrinta sa renunte la lupta pentru
supravietuire;viata este absurda din perspectiva pe care o da certitudinea mortii.Pentru a
persevera in viata, omul are nevoie de suport – convietuirea.
PROFESORUL
-factor educativ-
Conceptul de profesor ii cuprinde,in sfera sa,pe toti specialistii investiti ca educatori in
invatamantul de toate gradele,indiferent ca este vorba de invatator,dascal,institutor,educator,
profesor de liceu sau universitar,care alcatuiesc detasamentul corpului didactic,componenta
remarcabila a intelectualitatii.
Profesorul este principalul factor al educarii si pregatirii tinerilor.El este investit cu un rol
indrumator,contribuind,insa,la pregatirea omului pentru activitatea si creatia independent,in
contextual unor relatii de cooperare si ajutor reciproc intre el si tineri.
FAMILIA
-factor educativ-
In societate,familia de baza este familia oficiala,legala si complete,formata din sot,sotie
ca parinti si copii.In societatea moderna au aparut insa si alte forme de familie:
Pentru ca familia sa-si indeplineasca in mod corespunzator functiile sale este necesar ca
sotul si sotia,ca parinti si manageri ai familiei,sa-si conceapa si sa realizeze un statut de parteneri
egali,manifestandu-se ca doua alternative in interactiune,cu drepturi si obligatii egale,inlaturand
orice fel de discriminari care dauneaza vietii de familie,educatiei si socializarii corecte si elevate
a copiilor.
SOCIETATILE COMERCIALE,ORGANIZATIILE
NONGUVERNAMENTALE – ONG-urile
-factori educativi-
Societatile economico-industriale si comerciale,ONG-urile,fundatiile sunt in primul
factori de productie,de proiectare,desfacere,de protectie sociala,de aparare a interesului
copiilor.Aceste institutii lucreaza cu oameni specializati in diverse domenii,care se
perfectioneaza,se recalifica si in acest fel se realizeaza,in mod obiectiv si necesar si o functie
educational,transformadu-le in factori educativi.
Functiile educative ale societatii comerciale,ONG-urile pot fi :
- perfectionarea pregatirii profesionale,pentru ca oamenii sa tina pasul cu noul,cu progresul
stiintifico-tehnic,in general
- stimularea si educarea creativitatii tehnico-economice
- dinamizarea modernizarii continue a tehnologiilor si mijloacelor de productie,
retehnologizarea acestora.
MASS-MEDIA
-factor educativ-
GRUPUL SCOLAR
-factor socioeducativ-
Grupul scolar este o comunitate sociala de persoane (elevi sau studenti) cu o structura si
coordonare manageriala unitare,constituita in baza unor interese si obiective comune.ctivitatile
commune ce caracterizeaza grupul scolar privesc realizarea unor obiective care contribuie la
pregatirea si dezvoltarea personalitatii si profesionalitatii fiecarui elev sau student,avand ca
demersuri commune invatarea scolara,pregatirea pentru o profesie,actiuni commune de munca si
creatie in cadrul unor activitati didactice si extradidactice teoretice si practice.
a)a grupului neomogen – etapa inceputului de existenta a grupului scolar ,care se prezinta
neunitar,fara interactiuni cu fenomenele psihosociale sau intre persoanele ce alcatuiesc grupul.
Omul are la dispozitie pentru, propria sa maturizare, intre un sfert si o treime din durata
intregii sale existente. El nu se maturizeaza numai anatomo-morfologic si psihic, ci si socio-
cultural, pentru ca el este si o fiinta culturala, care se adapteaza activ mediului, perioada este
destinata astfel educatiei. Aceasta caracteristica a fiintei umane este cel dintai fundament al
educabilitatii.
Cel de-al treilea factor al educabilitatii consta in specificul fiintei umane de a fi o fiinta
–altfel decat celelalte fiinte, o fiinta culturala, un “animal symbolicum”, cum numea
individul uman Ernst Cassier.
Primii doi factori ajuta la intelegerea educatiei, dar este nevoie de cel de-al treilea
pentru a intelege statutul pedagogiei ca stiinta.
DIMENSIUNILE EDUCABILITATII
Dresajul este acea actiune care are ca obiect constituirea in fiinta preumana a unor
obisnuinte, pe baza reflexelor conditionate. In plus, dresajul se face din perspectiva unor
scopuri artificiale, care nu sunt de natura animalului respectiv, printr-o translatare fortata a
unor comportamente cu coloratura antropomorfa, reeditate prin automatisme.
Domesticirea este un dresaj mai complicat, intrucat el se realizeaza din ratiuni practice.
Daca functia dresajului este prioritar ludica, domesticirea are finalitati utile pentru omul ce
foloseste un animal domesticit. Domesticirea stabilizeaza instinctul animalului, deviindu-l de
la finalitatea fireasca; ea sfarseste prin a fixa la animal niste obisnuinte care se vor transmite
ereditar.
Adaptarea umana este intotdeauna activa (omul modifica mediul), iar cultura este
semnul cel mai important al acestei atitudini active si creatoare.
Omul este o fiinta culturala si, din acest motiv, educabila. “A dresa oameni inseamna
a atenta chiar la ceea ce face specificul existentei umane in lume, respectiv la statutul lor de
fiinte culturale si, prin urmare, libere. Cultura inseamna libertate. Cultura si libertatea nu
semnifica, desigur, lipsa de responsabilitati si chiar constrangeri, insa acestea sunt liber
asumate si normate cultural” .