Functiile educatiei

Selectarea, prelucrarea si transmiterea valorilor de la societate la individ. Educatia

de realizeaza prin transmiterea experientei sociale, stocata sub forma valorilor culturalstiintifice. Natural ca numai o parte din aceste valori vor fi utilizate in procesul educatiei.
Selectarea si transmiterea lor urmeaza sa se faca pe baza unor principii pedagogice si in
conformitate cu anumite particularitati psihice indiciduale si de varsta ale copiilor carora li se
transmit. Pe masura ce sosietatea evolueaza, ritmul de acumulare a valorilor este tot mai
intens, fapt pentru care principiile dupa care se face selectarea si transmiterea se
restructureaza incontinuu. Cele doua operatii, selectarea si transmiterea, se afla intr-o
dependenta reciproca, o selecatare adecvata se va rasfrange pozitiv asupra transmiterii dupa
cum o rationalizare a acesteia va avea influente positive asupra selectiei.
Acesta functie asigura, deci, continutul educatiei. Volumul continutului s-a modificat
de la o epoza la alta si de la un tip de educatie la altul, prin aceste transformari exprimandu-se
carcterul istoric al educatiei.
Dezvoltarea constienta si progresiva a potentialului biopsihic al omului. ca actiune
sociala, educatia vizeaza omul conceput ca un tot unitary, ca fiinta biopsihosociala. Desi
actioneaza din exterior, educatia este intotdeauna dependenta de anumite particularitati
biopsihice, urmarind in acelasi timp dezavoltarea lor. Este un adevar recunoscut ca
valorificarea acestora se poate face numai prin exersare, prin actiune. Ori, educatia creeaza in
mod constient posibilitatea aparitiei unor astfel de ocazii si imprejurari.
Functia despre care vorbim este realizata numai pe baza valorificarii descoperirilor
biologiei si psihologiei a fundamentarii actiunii educationale pe aceste dprinderi. Dezvoltarea
potentialului biopsihic raspunde unro nevoi individuale si, prin intermediul acestora, si unor
nevoi sociale.
Pregatirea omului pentru integrarea active in viata sociala. Din definitia pe care
am dat-o educatiei rezulta ca urmareste formarea unui timp de personalitate solicitat de
conditiile prezente si din perspective ale societatii. Sarcina educatiei este de a-l pregati pe om
ca element activ al vietii sociale, ca forta de munca si subiect al relatiilor sociale. Deoarece in
integrarea in viata sociala, ca forta de munca si subiect al relatiilor sociale, este un proces
1

continuu, neintrerupt, se apreciaza ca acesta functie este specifica educatiei, indifferent de

varsta individului. Din aceasta perspective, putem considera ca asigurand pregatirea
profesionistului, educatia este un factor al progresului social.
Prin functia la care ne referim educatia raspunde unor necesitati sociale pe care
societatea, in ansamblul sau, le pune in fata oamenilor ca agenti ai devenirii sociale.
Privita din perspective pregatirii fortei de munca, educatia indeplineste si o funtie
economica. Intrucat integrarea in viata sociala se face in primul rand prin activitatea de
munca, putem considera functia economica ca un aspect al acesteia din urma.
Functiile educatiei prezentate mai sus trebuie private ca un tot, intrucat actiunea
educationala vizeaza dezvoltarea personalitatii umane in concordantacu anumite cerinte ale
societatii. Prin aceste functii educatia poate fi apreciata ca o conditie indispensabila atat
pentru existenta si dezvoltarea societatii, cat si a fiecarui individ in parte.

6. Continuturile, formele si tendintele educatiei

Coninuturile educaiei vizeaz dimensiunile principale ale activitii de formaredezvoltare permanent a personalitii, proiectat-realizat n plan: intelectual, moral,
tehnologic, estetic, fizic.
Formele educaiei vizeaz ansamblul aciunilor i al influenelor pedagogice realizate,
simultan sau succesiv, la nivel instituional (educaia formal-educaia nonformal) i la nivel
noninstituional (educaia informal).
Tendinele de evoluie a educaiei, angajate, n perspectiva secolului XXI, la scara
modelului cultural al societii postindustriale, vizeaz:
-formarea-dezvoltarea permanent a personalitii, posibil i necesar prin integrarea
tuturor formelor i coninuturilor educaiei pe verticala i pe orizontala sistemului de educaie;
-autoformarea-autodezvoltarea personalitii umane, posibil i necesar prin proiectarea i
realizarea superioar a ciclurilor de educaie permanent, desfurate, la nivel optim, pe
verticala i pe orizontala sistemului de educaie;
-valorificarea deplin a educabilitii la nivelul corelaiei pedagogice existente ntre factorii
care asigur (auto)formarea-(auto)dezvoltarea personalitii umane: educaia-mediulereditatea;
2

-proiectarea curricular a educaiei, centrat asupra obiectivelor formative i a

corespondenelor pedagogice, posibile i necesare ntre obiective-coninuturi-metodologieevaluare.
Aceste orientri asigur integrarea tendinei de abordare social a educaiei, la nivel de
produs, cu tendina de abordare psihologic a educaiei, la nivel de proces. Educaia este astfel
conceput ca activitate de (auto)formare-(auto)dezvoltare permanent a personalittii,
deschis perfecionrii n plan intellectual-moral-tehnologic-estetic-fizic, la nivel formalnonformal-informal.
Cele trei forme ale educaiei sunt: educaia formal, informal i cea nonformal.
7. Educatia formala
Educaia formal reprezint ansamblul aciunilor pedagogice proiectate instituional
prin structuri organizate sistemic, pe niveluri i trepte de studii (grdinie, coli, universiti,
centre de perfecionare etc.), in cadrul unui proces de instruire realizat cu rigurozitate, n timp
i spaiu: planuri, programe, manuale, cursuri, materiale de nvare etc.
Educaia formal valorific activitatea de educaie/instruire organizat n cadrul
sistemului de nvmnt sub indrumarea unor cadre didactice specializate n proiectarea unor
aciuni educaionale, care asigur realizarea corelaiei subiect/educator-obiect/educat la
niveluri de rigurozitate pedagogic maxim.
Obiectivele pedagogice specifice educaiei formale angajeaz toate coninuturile
activitii de formare-dezvoltare a personalitii n plan intellectual, moral, tehnologic, estetic,
fizic operaionalizabile n raport cu particularitile fiecrei trepte I discipline colare:
a)

dobndirea cunotinelor fundamentale n interdependena lor sistemic

b)

exersarea aptitudinilor i a atitudinilor general-umane ntr-un cadru metodologic

stimulativ, deschis (auto)perfecionrii

aplicarea instrumentelor de evaluare social la diferite niveluri i grade de integrare
colar, postcolar, universitar,profesional
Coninutul i metodologia educaiei formale valorific urmtoarele coordonate
funcionale, valabile la nivelul sistemului i al procesului de nvmnt:
a)

proiectarea pedagogic organizat pe baz de planuri, programe, manuale colare,

cursuri universitare, materiale de stimulare a invrii etc.

b)

orientarea prioritar a ,,finalitilor,, spre parcurgere ,,programei,, pentru ,,asigurarea

succesului unui numr ct mai mare de elevi i studeni,,(Vaideanu,George, 1988, p.226).

c)

nvarea colar/universitar sistematic, realizat prin corelarea activitii cadrelor

didactice de diferite specialiti la nivelul metodologic al unei ,,echipe pedagogice,,

d)

evaluarea pe criterii sociopedagogice riguroase, realizat prin: note, calificative,

aprecieri, caracterizri etc.

Aceste coordonate funcionale asigur substana pedagogic a aciunii educaionale de
tip formal, a crei structur de proiectare I de organizare permite: intrarea ,,educatului,, n
tainele muncii intelectuale sistematice; recunoaterea achiziiilor individuale n condiii de
activitate sistematic; deschiderea sistematica achiziiilor individuale spre alte modaliti
educative, existente la nivel social (Cuco, Constantin, 1996, p.37).
Deschiderea educaiei formale spre alte modaliti de organizare a aciunii
pedagogice permite depairea limitelor sale inerente care in de normativitatea excesiv a
programelor, de tendina didacticist a metodelor, de predispoziia spre rutin a organizaiei
colare, de orientarea spre informare i evaluare cumulativ a proceselor instrucionale.
9. Educatia informala

Educatia informala reprezinta ansamblul influentelor pedagogice exercitate spontan si

continuu asupra personalitatii umane la nivelul familiei, localitatii, strazii, (micro)grupurilor
sociale, mediului social (cultural, professional, economic, religios etc.), a comunitatii
(nationale, zonale, teritoriale, locale) a mass-mediei (presa scrisa, radio-televiziune etc.)
Educatia informala nu angajeaza o activitate/ actiune pedagogica bazata pe
institutionalizarea corelatiei subiect- obiect. Acest fapt o deosebeste fundamental de
educatia formala (bazata pe actiunea pedagogica de tip formal) si de educatia nonformala
(bazata pe actiune pedagogica de tip nonformal).
Educatia informala evolueaza in plin camp psiho-social, preluand direct sau indirect
influentele cu efecte pedagogice rezultate din contextul situatiilor si al activitatilor cotidiene
care nu isi propun in mod deliberat atingerea unor teluri de ordin eductiv (Cerghit, Ioan in
Curs de pedagogie, coordinator: Ceghit Ioan; Vlasceanu Lazar, 1988, p.28).
Specificul educatiei informale consemneaza doua tendinte contradictorii: a) diminuare
functiei formative in conditiile inexistentei unei actiuni pedagogice organizate sistematic, la
4

nivel functional-structural; b) accentuarea functiei informative, in conditiile extinderii (re)

surselor de influenta pedagogica, dezvoltata in societatea moderna si postmoderna,
contemporana.
Influentele pedagogice spontane disponibile pe tot parcursul existentei umane,
conditioneaza procesul de acumulare a unor cunostinte, capacitate si comportamente care
probeaza resursele educatiei informale in plan cognitiv, afectiv, socioprofesional. In aceasta
perspectiva sistemele (post) moderne de invatamant asigura valorificarea experientelor de
viata a elevilor, studentilor, adultilor etc., angajate la nivelul planului de invatamant, a
programelor si manualelor scolare/universitare elaborate pe criteriile pedagogice curriculare.
In conditiile societatii contemporane, postindustriale aria de influente educatiei informale
inregistreaza o crestere substantiala, constanta, sustinuta de o masa informationala enorma ca
volum dar eterogena, foarte variata si inegala de la zi la zi si de la persoana la persoana
(Vaideanu, George, 1988, p.232, 233).
Pe de alta parte, ascensiunea mass-mediei, cu implicarea mijloacelor tehnologice de
varf, generalizeaza fenomenul de suprainformare si de hiperstimulare senzoriala, care
atinge proportii greu controlabile pedagogic, in special in cazul posturilor de televiziune prin
cablu, emisiunilor de radio pe unde ultrascurte, retelelor de calculatoare/internet etc.
Influentele pedagogice tipice educatiei informale pot fi grupate la nivelul a doua
coordinate orientative: a) influente neorganizate, spontane, difuze, eterogene, cantitative,
neselectate, neprelucrate provenite si giferite medii sociale: familie, strada, cartie, localitate,
(micro)grup etc.; b) influente organizate, transmise de la nivelul unor institutii mass-media,
care le proiecteaza si le orienteaza insa din perspectiva altor instante si interese decat
pedagogice (Cucos, Constantin, 1996, p.36).
Aceasta ultima categorie de influente mass-media se deosebeste fundamental de
actiunea pedagogica organizata deliberat in cazul unor programe specifice institutionalizate la
nivelul presei, radioului, televiziunii, etc. scolare sau universitare.
Extinderea institutiilor mass-media, fenomen specific societatii contemporane,
plaseaza educatia informal ape terenul unei performante paradoxale. Pe de o parte, ea
precede si depaseste ca durata, continutul si modaliatati de insinuare, practicile educatiei
informale (ibidem). Pe de alta parte, educatia informala ramane in limitele unor sfere de
influente care, prin largirea lor, devin tot mai aleatorii in lipsa unor scopuri si efecte
pedagogice directe, specifice actiunii educationale de tip formal sau informal.

Deschiderea educatiei informale evidenteaza cresterea continua a influentelor

pedagogice realizate in special prin intermediul mass-mediei. Valorificarea lor presupune
elaborarea unor raspunsuri semnificative la nivelul urmatoarelor intrebari-problema:
a) Cat din informatia perceputa devine cultura, adica informatie prelucrata si
integrata in ansambluri (?);
b) In ce masura elementele invatate in cadrul informal sustine optiunile si deciziile
individuale si sociale (?);
c) Care este beneficul formative produs in timpul celor 4-6 ore zilnice de vizionare a
televiziunii (?);
d) Ce procent din imaginile s-au datele percepute informal sunt (re) actualizate in
dezbateri si analize, inainte de a patrunde in depozitul imens al uitarii (?) vezi
VAideanu, George, 1988, p.233, 234.
Raspunsurile pedagogice posibile si necesare, valorifica doau fenomene social
obiective: a) cresterea permanenta a potentialului informativ general al educatiei/instruirii
informale realizate prin mass-media; si apoi de situarea educatiei /instruirii formale (realizata
prin mass-media) in avangarda informatiei, in raport cu actiunile educatiei/instruirii formale si
nonformale vezi transmiterea imediata a noutatillor din stiinta (de exemplu: cucerirea
cosmosului, primul pas pe luna etc.) si din viata sociala (de exemplu: evenimentele politice,
economice, culturale etc. prezentate zilnic, la scara universala).
Aceste doua fenomene solicita o mediere pedagogica atenta si permanenta, realizabila
prin intermediul institutiilor, specializate in proiectare unor actiuni specifice de
educatie/instruiere formala si nonformala, care valorifica influentele pedagogice si
experientele de viata, acumulate la nivel de educatie/instruire informala.
8. Educatia nonformala

Educatia nonformala reprezinta ansamblul actiunilor pedagigice proiectate si realizate

intr-un cadru institutionalizat extradidactic sau/si extrascolar constituit ca o punte intre
cunostintele assimilate la lectii si informatiile accumulate informal (vezi Vaideanu, George,
1988, p.232).
Educatia nonformala valorifica activitatea de educatie/instruire organizata in afara
sistemului de invatamant dar si in interiorul acestuia (vezi rolul cluburilor, taberelor
6

elevilor/studentilor) sub indrumarea unor cadre didactice specializate in proiectarea unor

actiuni educationale, care asigura realizarea corelatiei subie/educator-obiect/educat la nivelul
de flexibilitate complementara in raport cu resursele pedagogice formale.
Educatia nonformala sprijina, direct si indirect, actiunile si influentele sistemului de
invatamant pe doua circuite pedagogice principale:
A) Un circuit pedagogic situate in afara clasei: a) cercuri pe disciplina de invatamant,
cercuri interdisciplinare, cercuri tematice/transdisciplinare; b) ansambluri sportive, artistice,
culturale etc.; c) intreceri competitii, concursuri, olimpiade scolare.
B) un circuit pedagogic situate in afara scolii: a) activitati periscolare, organizate
special pentru valorificarea educative a timpului liber: cu resurse traditionale: excursii, vizite,
tabere, cluburi, universitati populare, vizionari de spectacole : (teatru, cinema, etc.) si de
expozitii etc.; cu resurse moderne: videoteca, mediateca, discoteca; radioteleviziune scolara;
instruire asistata pe calculator, cu retele cu diferite programe nonformale etc.; b) activitati
parascolare organizate in mediul socioprofesional, ca solutii alternative de perfectionare,
reciclare, instruire permanenta, institutionalizate special la nivel de: presa pedagogica, radioteleviziune scolara; cursuri, conferinte tematice - cu programe speciale de educatie
permanenta etc.
Obiectivele pedagogice specifice educatiei nonformale completeaza resusrsele
educatiei formale la nivelul unor coordonate de vocatie (vezi D Landsheere, Viviane,1992,
p.566, 567) : sprijinirea elevilor, studentilor adultilor etc. cu sanse speciale/minime-maxime,
de reusita scolara, profesionala etc.; stimularea dezvoltarii personalitatii elevilor, studentilor
etc. si a comunitatii educative locale, la niveluri de performanta si de competenta superioara,
relevante in plan intelectula, moral, tehnologic, estetic, fizic; valorificarea adecvata a
strategiilor de proiectare-realizare a actiunilor (de formare si perfectionare profesionala; de
oreganizare a timpului liber; de alfabetizare functionala a grupurilor sociale defavorizate).
Continutul si metodologia educatiei nonformale evidentiaza urmatoarele note specifice
care apar la nivel functional-structural pe fondul unui plus de flexibilitate-realizat in raport cu
educatia formala si de deschidere asumat in raport cu educatia informala: a) proiectarea
pedagogica neformalizata,cu programe deschise spre interdisciplinalitate si educatie
permanenta la nivel general-uman, professional, sportiv, estetic etc.; b) organizarea
facultativa, neformalizata, cu profilare dependenta de optiunile elevilor si ale comunitatilor

scolare si locale, cu deschideri speciale spre eveniment si inovatie; c) evaluarea facultative,

neformalizata, cu accente psihologice, prioritar stimulative, fara note sau calificative oficiale.
Aceste note specifice explica avantajele dar si limitele educatiei nonformale
dependente de incapacitatea momentana a acesteia de validare sociala a rezultatelor care nu
conduc decat rareori la o calificare oficiala a competentelor (vezi De Landsheere, Viviane,
1992, p.566)
Limitele amintite reflecta fluiditatea structurilor organizatorice focalizate in prea mare
masura asupra obiectivelor pe termen scurt si asupra libertatii metodologice a educatorilor.
Strategiile asumate nu asigura nici continuturile pedagogice necesare pentru sustinerea sociala
a actiunilor educationale declansate, si nici resursele de adaptabilitate, individuale si
comunitare, valorificabile in directia educatiei permanente.Ele comporta, astfel, trei riscuri
pedagogice majore : promovarea unui activism de suprafata, dependent doar de indeplinirea
obiectivelor concrete, rupte adesea de obiectivele specifice educatiei formale; avansarea unui
proiect dependent doar de mijloacele tehnice disponibile, care pot dezechilibra corelatia
functionala dintre subiectul si obiectul educatiei;eludarea posibilitatilor de validare sociala
reala a rezultatelor in raport cu diplomele si certificatele obtinute la nivelul educatiei
formale.
Dezvoltarea educatiei nonformale ofera sugestii si chiar solutii pentru depasirea
prelungitei crize a scolii.
Teoria descolarizarii societatii (Illich, Ivan, 1971) propune patru retele ale
cunoasterii caracteristice pentru noile institutii educative de tip nonformal:
a) O retea de servicii utilizata in activitatea zilnica in uzine, aeroporturi, ferme
etc., care pun la dispozitia publicului diferite obiecte educative:
instrumente, bibiloteci, laboratoare, sali de expozitie, sali de spectacol, muzee,
etc.;
b) O retea de schimburi de cunostinte actualizate, bazata pe o lista de
personae dispuse si capabile de asemenea activitati;
c) O retea de comunicare sustinuta printr-un organism care faciliteaza intrunirile
intre semeni si inregistrarea dorintelor in materie de educatie;
d) O retea de adrese ale persoanelor profesioniste sau amatoare, capabile de
servicii educative diferite chiar la nivelul unui anuar.

In comditiile societatii contemporane , dezvoltarea educatiei nonformale angajeaza

noile mass-media care intervin din ce in ce mai mult in sprijinul educatiei: presa scrisa,
radio-televiziunea, sistemele de retele video si de calculatoare- cu profil scolar, universitar,
etc. Aceste mijloace, perfectionate si modernizate din punct de vedere tehnologic, vizeaza nu
numai difuzarea surselor educatiei, ci , in primul rand, determinarea unui tip superior de
invatare prin asumarea unor obiective-continuturi si metotdologii adecvate, valorificate de
cadre didactice specializate in proiectarea si realizarea instruirii nonformale.
Obiectivele specifice acestui tip aparte de instruire nonformala vizeaza:

ridicarea nivelului genereal al educatiei prin difuzarea programelor in scoli isolate

sau incadrate necorespunzator;

ridicare nivelului de pregatire a cadrelor didactice, din unele scoli sau zone, prin

calitatea exemplara a modelelor pedagogice propuse;

extinderea proceselor de invatare sistematica pana la nivelul organizarii

programelor universitare prin intermediul televiziunii;

completarea cunostintelor in domenii care solicita un grad ridicat de operativitate a

informatiei: limbi straine, stiinte socioumane, matematica, biologie, tehnologie, etc;

stimularea alfabetizarii functionale in domenii productive care solicita

perfectionarea si chiar (re)-calificare profesionala continua.