SCOALA SI SOCIETATEA-JOHN DEWEY:TREI SCRIERI DESPRE EDUCATIE(P.

87-100)
Scoala in sine in activitatea ei educativa, este o intreprindere de coop
erare. Multi au fost angajati in modelarea ei.
Putem sa privim scoala dintr-un punct de vedere individualist, ca o rela
tie intre profesor si elev sau intre profesor si parinte. Ceea ce ne intereseaza
cel mai mult este progresul facut de fiecare copil, dezvoltarea sa fizica norma
la, cresterea capacitatii de a citi, scrie si socoti, imbogatirea cunostintelor
de geografie si istorie, desavarsirea modului de comportare, formarea deprinderi
lor de punctualitate, ordine si munca-acestea sunt criteriile dupa care judecam
activitatea unei scoli. Totusi ceea ce doreste cel mai bun si mai intelept un pa
rinte, trebuie sa vrea comunitatea pentru toti copiii. Orice alt ideal pentru sc
olile noastre este ingust si dezagreabil si daca se actioneaza potrivit lui, dem
ocratia noastra se ruineaza.
Cand ne referim la scoala, ne dam seama ca din tendintele cele mai pregn
ante in etapa actuala este legata de introducerea asa-numitei pregatiri-manuale,
atelier si indeletniciri casnice.
Nici o suita de lectii cu lucrurile facute de dragul transmiterii de inf
ormatii nu poate constitui nici macar o umbra palida care sa inlocuiasca cunoast
erea directa a plantelor si a animalelor.
O societate reprezinta un numar de oameni care convietuiesc impreuna pen
tru ca actioneaza de-a lungul unor linii comune, intr-un spirit comun, si in leg
atura cu scopuri comune. Tendintele si scopurile comune pretind un schimb sporit
de idei si o unitate sporita de sentimente simpatetice. Motivul principal pentr
u care scoala actuala nu se poate organiza ca o unitate sociala naturala este ac
ela ca ii lipseste tocmai acel element de activitate comuna si productiva.
In ceea ce priveste aspectul etic, marea slabiciune a scolii actuale est
e ca se straduieste sa pregateasca pe viitorii membri ai ordinii sociale intr-un
mediu in care conditiile spiritului social lipsesc cu desavarsire.
Acolo unde activitatea scolara consta in simpla invatare a lectiilor, aj
utorul reciproc, in loc sa fie cea mai fireasca forma de cooperare si asociere,
devine un efort clandestin de a scuti pe vecin de propriile datorii. Totul se sc
himba atunci cand se desfasoara o munca activa. Ajutorarea altora, in loc sa fie
o forma de caritate care inabusa pe cel care o primeste, este pur si simplu un
sprijin in eliberarea fortelor si declansarea impulsului celui ajutat. Un spirit
de comunicare libera, de schimb de idei, sugestii, rezultate, atat succese, cat
si esecuri ale experientelor anterioare, devine nota dominanta a examinarii. Ca
nd emulatia apare, ea compara indivizii nu dupa cantitatea de informatii asimila
ta de fiecare, ci in legatura cu calitatea lucrului facut. Intru-un mod neoficia
l, dar cu atat mai influent, viata noastra scolara se organizeaza pe o baza soci
ala.
Scoala are ocazia sa se alature vietii, sa devina habitatul copilului un
de acesta invata prin traire dirijata si nu numai un loc unde se invata lectii,
avand o legatura abstracta si indepartata cu o traire posibila din viitor.
Cand scoala va introduce si va pregati pe fiecare copil al societatii ca
membru in cadrul unei astfel de mici comunitati saturandu-l cu spiritul de intr
ajutorare si dandu-i instrumentele de auto orientare efectiva, vom avea garantia
cea mai profunda si mai buna a unei societati mai largi care sa fie valoroasa,
frumoasa si armonioasa.