Politica educațională din Franța

1. Definiție
Educația este un tip particular de acțiune umană, o intervenție sau direcționare, o categorie
fundamentală a pedagogiei.
Platon definea educația ca fiind „arta de a forma bunele deprinderi sau de a dezvolta aptitudinile
native pentru virtute ale acelora care dispun de ele.” Aristotel, în lucrarea sa „Politica”, considera
că „educația trebuie să fie un obiect al supravegherii publice, iar nu particulare”.

2. Sistemul educațional din Franța

Sistemul de învățământ din Franta este organizat in mare parte ca si in Romania. Pornind de la
crese si scoli de stat sau private pana la facultati de stat, dar si universitati de renume
international. Depinde doar de fiecare parinte, ce buget are si unde doreste sa isi inscrie copilul.
În Franta, toate legile si modificarile aduse sistemului de invatamant sunt adoptate riguros de
catre Ministerul Educatiei.
Scolarizarea in Franta este gratuita si obligatorie pentru varstele cuprinse intre 6 si 16 ani.
Ultimii doi ani de pregatire sunt optionali, iar daca elevul decide sa ii urmeze, la final trebuie sa
sustina proba de . Dupa absolvirea celor 12 ani de studii si trecerea cu brio a exemenelor finale,
elevul poate opta pentru a merge la facultate.
Scolile private din Franta sunt contra cost si se impart in doua categorii: cu contract Sous sau
contract Hors. Diferenta dintre ele fiind, ca cele cu contract Hors au un nivel de invatamant mai
ridicat si nu sunt subordonate Ministerului Educatiei. Cheltuielile unui an scolar se încadrează
intre 1500Euro si 4000Euro.

2.1 Calendarul Scolar

Programul de invatamant este impartit in 158 de zile scolare pe an si in 26 de ore pe saptamana,
pentru ultimii 2 ani de studii adaugandu-se pana la 40 de ore pe saptamana; ore ce sunt introduse
pentru pregatirea elevilor pentru bacalaureat. Elevii trebuie sa vina la scoala de Luni pana Vineri,
cu o zi pauza Miercuri, iar in multe scoli elevii sunt chemati si Sambata pentru o jumatate de zi.
De obicei, scoala incepe pe data de 2 septembrie, dar poate varia usor.
Orele de studii sunt impartite in 3 ore de curs dimineata si 3 ore de curs dupa amiaza, elevii
avand 2 ore pauza de masa, pauza in care pot opta pentru cantina scolii sau pot sa plece acasa.
Vacanta scolara in Franta este impartita in 4 perioade a cate 2 saptamani fiecare si vacanta de
vara. Lunile de vacanta fiind: Octombrie-Noiembrie, Decembrie, Februarie-Martie si Aprilie-
Mai.

 Scoala primara/elementara (École primaire/École élémentaire)

Copiii cu varsta cuprinsa intre 2 si 6 ani frecventeaza gradinita (École Maternelle) sau cresa,
unde deja incep sa invete sa citeasca si sa scrie, dar deprind si notiuni de aritmetica.
Curriculumul include, de asemenea, si studiul unei limbi straine si activitati recreative.
Durata scolii primare este de 5 ani (de la 6 la 11 ani). Programa scolara este similara cu cea a
celorlalte tari, si include ore de limba franceza, aritmetica, geografie, istorie, arte si o limba
straina.

 Scoala generala (Collège)

De-a lungul celor 4 ani de studiu (intre 11 si 15 ani) in școala generală elevii se pregatesc de
sustinerea Brevet-ului, o examinare nationala esentiala pentru trecerea in liceu. In aceasta etapa,
copiii isi pun bazele cunostintelor generale, studiind: franceza, matematica, istoria, geografia,
arte/muzica, educatie fizica, educatie civica, stiinte, educatie tehnica sic el putin o limba straina.
Dupa luarea brevet-ului, elevii pot renunta la scolarizare sau pot merge mai departe la un liceul
traditional, la unul tehnic sau la o scoala profesionala.

 Liceu (Lycée)
Elevii cu varsta cuprinsa intre 16 si 18 ani pot studia fie la un liceu traditional (Lycée Classique)
sau la unul tehnic (Lycée Technique). Curriculum-ul din acesti trei ani de liceu pregateste elevii
pentru sustinerea examenelor finale de bacalaureat (Baccalauréat), care vor asigura intrarea la o
universitate. In functie de competentele academice si de optiunile personale ale elevilor, acestia
pot alege intre trei profile: “L” specializeaza in limba si literatura; “S” este potrivit celor cu
inclinatii in stiinte si matematica; “ES” specializeaza in economie si stiinte sociale.
Inca din primul an de liceu (denumit Seconde) elevii sunt orientati spre anumite domenii – de
exemplu, daca tu ti-ai alege profilul “L” pentru bac, atunci va trebui sa iti alegi si o treia limba
straina de studiu. La sfarsitul celui de-al doilea an (Première), toti elevii vor sustine probele de
bacalaureat la limba si literatura franceza (atat proba orala, cat si cea scrisa). In ultimul an
(Terminale), tuturor elevilor li se va introduce si filosofia printre materiile studiate, iar la finalul
anului, se vor sustine celelalte probe de bacalaureat ramase.

3. Programe educaționale din Franța

La începutul anulor 1970, campania “Fără educație artistică sunt infirm” orig.: Sans education
artistique je suis un infirme) a atras atenția asupra necesității de a revizui atât rolul, cât și statutul
educației artistice în cadrul sistemului de educație și a declanșat o dezbatere continuă
influențată de ideologii și argumente economice diverse din toate timpurile.
De la „Cultura pentru toți” a lui André Malraux, până la „Cultură făcută de toți” a noului
mileniu, poziția Franței a ținut pasul cu vremea, reflectând schimbări societale și de paradigmă.
Cel mai recent set de măsuri juridice (din 2013 încoace) par să favorizeze o abordare integratoare
și o dorință de a aborda chestiuni care variază de la formarea profesorilor, la
coroborarea(sprijinirea) serviciilor oferite de resursele culturale, la conținutul disponibil prin
noile media.

În 2005, Înaltul Consiliu pentru Educație Artistică și Culturală (acronim în franceză – HCEAC) a
fost constituit preponderent ca un organism consultativ interministerial pentru a susține
cooperarea dintre educație și cultură spre beneficiul noii generații de elevi.
Legea educației din iulie 2013 (la refondation de l’ecole) are drept scop repoziționarea sistemului
școlar în ansamblu și includerea educației artistice și culturale în curriculumul de bază pe
întreaga durată a studiilor pentru a crea cadrul unei dezvoltări coerente pe tot parcursul
procesului formativ. Acest așa-numit proiect major de educație artistică și culturală este un plan
prioritar inițiat de președintele Franței, pentru a da un nou avânt acestui tip de educație atât în
interiorul, cât și în exteriorul sistemului școlar.
În această etapă a reformei, Ministerul Educației supervizează conținutul și cadrul de livrare,
Ministerul Culturii și Comunicării are grijă ca organismele culturale să-și revizuiască și să-și
alinieze serviciile educaționale în raport cu etapele-cheie și calendarul activităților școlare și să
dezvolte oferte care răspund priorităților locale (cum ar fi zonele urbane defavorizate), în timp ce
autoritățile regionale sunt responsabile de schemele de finanțare.
Cele trei obiective aflate în centrul educației artistice și culturale atât în interiorul, cât și în afara
școlii urmăresc ca toți elevii să:
1. dobândească o cultură personală amplă, bogată și coerentă
2. practice o formă de artă la alegere
3. își îmbogățească experiența personală cu cel puțin o întâlnire, în spații artistice și
culturale, cu artiști, practici artistice, opere de artă, produse artistice și culturale.

În prezent, istoria artei este inclusă în programa școlară din ciclul primar până la liceu și poate fi
aleasă ca
probă de examen de absolvire la nivel național.

4. Probleme actuale

Lunga criză a educaţiei în Franţa

În cele mai recente clasamente PISA (program pentru evaluarea elevilor din ţările membre și
asociate OECD, rezultate publicate în decembrie 2016), Franţa are poziţii alarmante. E pe
locurile 26, 27 şi 19 la matematică, ştiinţe şi citire de text respectiv, sub Rusia, Polonia şi
Vietnam, şi, cam pe unde se află şi Statele Unite (România, pentru perspectivă, e pe locurile
45,49 şi 46). Cu toate criticile aduse PISA, legate de eşantioanele de elevi folosite, care nu ar fi
reprezentative, sau de metodologia -test grilă- care nu reflectă diferitele moduri de însuşire a
cunoaşterii, clasamentele sunt considerate fiabile şi au creat dezbateri în mai toate ţările
europene, devansate de tigrii asiatici (Singapore şi Hong Kong sunt primele în top). Pe lângă
măsurătorile internaţionale, Franţa se confruntă cu rate înalte de abandon şcolar şi, dincolo sau
dincoace de statistici, unde se vede cu ochiul liber, cu o generaţie în derivă intelectuală, care
naufragiază în diferite extreme politice, de la dreapta naţionalistă la islamism.
Cauzele fenomenului sunt discutate aprins şi se schimbă în funcţie de ideologia vorbitorului. În
general, stânga critică le vede în condiţiile materiale, cu argumente clare: în situaţie de criză
economică şi de probleme bugetare serioase, în care măsurile de austeritate au lovit pe cei mai
vulnerabili, învăţământul francez a suferit diminuări financiare substanţiale. Rezultat: reducerea
efectivelor şi formarea mai slabă a profesorilor şi institutorilor, sau scăderea numărului orelor de
clasă.
Un studiu a arătat că, pentru fiecare abandon, au existat motive diferite. Nu sunt două situații la
fel. Este, așadar, dificil să avem profile ale elevilor care abandonează școala. Există cifre globale,
dar cauzele sunt distincte. Sunt fenomene care se întind în timp, un tânăr nu va abandona școala
de pe azi pe mâine. Sunt probleme care se instalează în timp, copiii încep să aibă dificultăți la
colegiu, adică la vârsta de 11 ani. Debutează poate cu probleme la școală, cărora li se adaugă
cele din familie, apoi apar dificultăți cognitive, le va fi mai greu să învețe… și așa avem un tânăr
care va părăsi sistemul școlar după 4, 5, 6 ani de dificultăți. Va ieși din sistem la 16 sau 17 ani,
înainte să-și ia diploma. Sunt așadar, fenomene care se dezvoltă în timp și e greu să faci un profil
al abandonului. Fiecare caz e diferit.

5. Soluții și recomandări la rezolvarea acestor probleme

- existența unor politici care să acopere întreg ciclul educational, eliminând factorii care
determină abandonul școlar, rezolvând din timp problemele care apar și oferind o a doua
șansă tinerilor care regretă deciziile luate la un moment dat.
- atenție sporită la nevoile elevilor
- solicitarea de sprijin din partea profesorilor pentru a nu adăuga asupra elevului presiune,
în plus față de ceea ce trăiește în afara școlii. Le cerem să fie atenți pentru ca acești elevi
și tineri să nu fie penalizați pentru situații de care nu sunt responsabili
- gândirea unui program care poartă numele Tema Făcută. Toți copiii de la colegiu își pot
face temele pentru acasă, la școală. Dacă nu vor să-și facă temele acasă, pot fi ajutați la
școală, înainte să plece. La liceu avem un program de acompaniere personalizată pentru
sprijinul tinerilor pe care îi simțim în dificultate.
- existența cel puțin a unui psiholog în fiecare școală la care copiii să poată apela cu
încredere.

6. Concluzii
Francezii pun accent pe educaţia timpurie şi părinţii sunt încurajaţi să-şi înscrie copiii la şcoală
cât mai devreme. Sistemul educațional din Franța este destul de asemănător cu cel din România,
atât la programul școlar cât și la modul de evaluare al elevilor și este, în primul rând, avantajos
datorită gratuității acestuia. Un alt avantaj al sistemului educațional din Franța este faptul că
copii sunt obligați să urmeze cel puțin 10 clase. Din punctul meu de vedere, este un punct de
pornire foarte bun, deoarece totul trebuie să aibă o limită, educația este foarte importantă și
fiecare are dreptul la educație. Dacă educația nu ar fi obligatorie, societatea s-ar confrunta cu un
haos desăvârșit din care nu consider că ar fi capabilă să iasă.
Deși problemele nu sunt în totalitate inexistente, faptul că francezii încearcă să le depășeacă și
încurajează în profunzime copiii și tinerii să meargă la școală prin diverse activități interesante,
le conferă acestora un plus de valoare în dezvoltarea personală și profesională a oamenilor.