UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANȚA

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI

PSIHOLOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘU PREȘCOLAR
ANUL III, SEM.I

Politici educaționale în Franța și

România

Prof.coord:lect.univ.dr. Tușa Enache Studente: Stoian (Crăciun) Mihaela

Efimov (Țîmpu) Cristina Daniela

1
 UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANȚA
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
PSIHOLOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘU PREȘCOLAR
ANUL III, SEM.I

Dreptul la educaţie – drept uman fundamental

Prin educaţie se înţelege „suma procedeelor prin care, în orice societate, adulţii transmit celor mai
tineri credinţele, cutumele lor şi alte valori, în timp ce învăţământul şi instruirea vizează
transmiterea de cunoştinţe şi formarea intelectuală.”
Din perspectiva dreptului la educaţie ca drept social, statul are o dublă obligaţie: de protecţie şi de
deplină realizare a dreptului, de a evita şi a interzice încălcarea dreptului de către terţi. Deplina
realizare a dreptului reprezintă o obligaţie – program, potrivit căreia statul trebuie să ia toate
măsurile pentru asigurarea deplinului exerciţiu al dreptului la educaţie.
Angajarea comunităţii internaţionale în problematica educaţiei pentru toţi – a educaţiei universale –
a început în mod sistematic o dată cu anul 1948 prin adoptarea Declaraţiei Universale a Drepturilor
Omului. Aceasta recunoaşte “dreptul tuturor oamenilor la educaţie”, stipulează că educaţia
elementară este obligatorie şi gratuită, iar nivelurile superioare ale învăţământului trebuie să fie
accesibile tuturor pe baza meritelor (performanţelor).
Ideile şi cuvintele cheie care fundamentează în plan ideologic paradigma educaţiei pentru toţi sunt:
dreptul la educaţie este esenţial pentru toţi copiii (imprescriptibil, necondiţionat), dar şi pentru
fiecare în parte;acest drept trebuie realizat pe baza egalităţii de şanse ceea ce reflectă discriminările
privind accesul la educaţie a numeroşi copii;demnitatea umană a copilului trebuie respectată
(inclusiv prin disciplina şcolară);
Obiectivele fundamentale ale educaţiei sunt: dezvoltarea personalităţii copilului la nivelul
potenţialului maxim; pregătirea pentru viaţă activă şi responsabilă, într-o societate liberă dar
diversă;
Sunt necesare măsuri pe linie naţională şi internaţională în asigurarea educaţiei universale.
În România, conform legislaţiei în vigoare, „copilul are dreptul de a primi o educaţie care să îi
permită dezvoltarea, în condiţii nediscriminatorii, a aptitudinilor şi a personalităţii sale.”

Politicile educaționale ca domeniu de studiu particularizat la realitatea educațională, face

parte din domeniul de studiu mai larg al Politologiei (gr. polis „stat”, „cetatae” şi logos „ştiinţă”)
care desemnează ştiinţa politică. În limbajul comun, politica este un concept container, incluzând
2
 UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANȚA
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
PSIHOLOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘU PREȘCOLAR
ANUL III, SEM.I

aproape toate realităţile determinate, direct sau intermediat, de guverne sau alte organisme de
conducere instituite la nivelele naţional şi internaţional.
Disciplina Politici educaţionale studiază finalităţile, modalităţile şi consecinţele diferitelor
decizii și strategii de adaptare a educaţiei la realităţile societăţii existente sau dezirabile. Cele mai
multe dintre deciziile și strategiile de politică educațională determină, pe termen mediu și lung, noi
realităţi sociale. Acest proces de adaptare/ inovare a educației este intenționat și condus de grupările
care dețin puterea politică la momentul respectiv, la nivel macro-structural.
Politica educațională constă în principiile și politicile guvernamentale din sfera educației.
Politica educațională serealizează printr-o serie de instrumente, dintre care cele mai importante sunt
legile și regulile (metodologiile) care guvernează funcționarea sistemelor de învățământ. Politicul
poate fi definit ca obiect de studiu al ştiinţei politice sau ca un câmp de acţiune al politicii.
În sens mai larg, politicul reprezintă un câmp social de contradicţii, de agregări de aspiraţii saude
interese controlate de o putere legitimă.
Educaţia ca şi politica, este un domeniu public al cărui organizare şi reglementare se
proiectează prin legi şi se materializează prin instituţii şi reguli de conducere. În funcţie de gradul
de centralizare a sistemelor naţionale de învăţământ, grad care reflectă prin el însuşi o realitate
politică, expresia instituţională a politicii educaţiei se centrează în jurul ministerului, inspectoratelor
şcolare, organizaţiilor guvernamentale şi neguvernamentale sau, în cazul unei descentralizări
accentuate, universităţilor şi şcolilor.
Educaţia este, prin excelenţă, un proiect, un act teleologic care prefigurează devenirea
adultului din copil. Însă, spre deosebire de politică, a cărei putere este de scurtă durată, supusă în
cazul democraţiilor jocului alternanţei dintre două legislaturi, dimensiunea temporală a unui proiect
sau a unei reforme în educaţie este mai amplă, reclamând în general, mai mult de zece ani. În acest
timp actorii politici se schimbă, opiniile evoluează în alte direcţii, condiţiile sociale şi tehnologice
se transformă, fapte ce determină aceelerări, modificări, frânări sau chiar abandonare în realizarea
proiectelor educative iniţiale.
În România, conform legislației în vigoare, ”copilul are dreptul de a primi o educație care să
îi permită dezvoltarea, în condiții nediscriminatorii, a aptitudinilor și a personalității sale”.
Platon definea educația ca fiind ”arta de a forma bunele deprinderi sau de a dezvolta
aptitudinile native pentru virtute ale celor care dispun de ele. ” Aristotel, în lucrarea sa ”Politici”,
considera că ”educația trebuie să fie un obiect al supravegherii publice, iar nu particulare”.

3
 UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANȚA
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
PSIHOLOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘU PREȘCOLAR
ANUL III, SEM.I

În România este promovată mentalitatea concurențială, în care copilul învață să-i întreacă pe
ceilalți, nu pentru a se întrece permanent pe sine.

Caracteristici ale sistemului de învăţământ din Franţa

Sistemul de învățământ din Franța este organizat în mare parte ca și în România. Pornind de
la creșe și școli de stat sau private până la facultăți de stat, dar și universități de renume
internațional. Depinde de fiecare părinte, ce buget are și unde dorește să își înscrie copilul. În
Franța, toate legile și modificările aduse sistemului de înățământ sunt adoptate riguros de către
Ministerul Educației.
Sistemul de învățământ francez este, conform tradiției, puternic centralizat. Ministerul
Educației are în competența sa definirea strategiilor, politicilor, cadrului și programelor de învățare
și de predare, asigurând recrutarea personalului și managementul activităților de formare. Ministerul
este deci responsabil pentru dezvoltarea curriculumului național, pentru examene și eliberarea
diplomelor, pentru recrutarea, formarea și selecția cadrelor didactice, a celor care urmează să devină
funcționari publici, recrutează și formează inspectorii. Inspectorii răspund de controlul calității
educației din sistemul de învățământ. Mai mult, structura Ministerului, cu numele Consiliul
Superior pentru Evaluare evaluează performanțele și activitățile profesorilor, pentru întreg domeniul
formării profesionale la nivel secundar. Prin procesul de descentralizare inițiat în anul 1980
autoritățile locale au dobândit atribuții semnificative în administrarea școlilor (construcție și
întreținere, transport, asigurarea de resurse de învățare etc).
Școlarizarea în Franța este gratuită și obligatorie pentru vârstele cuprinse între 6 și 16 ani.
Ultimii doi ani de pregătire sunt opționali, iar dacă elevul se decide să îi urmeze, la final trebuie să
susțină o probă de aptitudini. După absolvirea celor 12 ani de studii și trecerea cu brio a examenelor
finale, elevul poate opta pentru a merge la facultate. Manualele școlare sunt gratuite până la clasa a
VIII-a, precum și materialele de uz comun. În liceu costurile acestea intră în grija familiei.
Școlile private din Franța sunt contracost și se împart în două categorii: cu contract Sous sau
contract Hors. Diferența dintre ele fiind ca cele cu contract Hors au un nivel de înățământ mai
ridicat și nu sun subordonate Ministerului Educației. Cheltuielile unui an școlar se încadrează între
1500€ și 4000€.

4
 UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANȚA
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
PSIHOLOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘU PREȘCOLAR
ANUL III, SEM.I

Programul de învățământ francez este împărțit în 180 de zile școlare pe an și 26 ore pe

săptămână, pentru ultimii 2 ani adăugându-se până la 40 ore pe săptămână; ore ce sunt introduse
pentru pregătirea elevilor pentru examen. Elevii trebuie să vină la școală de luni până vineri, cu o
pauză miercuri, iar în multe școli, elevii sunt chemați și sâmbăta pentru o jumătate de zi.
Orele de studii sunt împărțite în 3 ore de curs dimineața și 3 ore de curs după-amiaza, elevii având 2
ore pauza de masă, pauză în care pot opta pentru cantina școlii sau pot pleca acasă. Vacanța școlară
este împărțită în 4 perioade a câte 2 săptămâni fiecare și vacanța de vară Vacanțele sunt în lunile:
Octombrie-Noiembrie, Decembrie, Februarie-Martie și Aprilie-Mai.
În România, anul școlar cuprinde 173 de zile împârție în două semestre. Cursurile se
desfășoară cinci zile pe săptămână.În anul școlar 2022-2023 s-au produs modificări prinvind
structura acestuia: cele două semestre s-au transformat în 5 module a câte 6-7-8 săptămâni și
separate prin minivacanțe. Mediile semestriale au dispărut, o singură medie fiind încheiată la finalul
anului școlar.
În Franța sistemul de educație se împarte astfel:
 Școala primară sau elementară: copiii cu vârste între 2 și 6 ani frecventează grădinița sau
creșa, unde încep deja să citească și să scrie, dar deprind și noțiuni de aritmetică.
Curriculumul include și studiul unei limbi străine și activități recreative.
Durata școlii primare este de 5 ani: de la 6 la 11 ani, iar programa este similară cu cea a celorlalte
țări și include ore de limba franceză, aritmetică, geografie, istorie, arte și o limbă străină.
 Școala generală: durează 4 ani: între 11 și 15 ani, iar elevii se pregătesc de susținerea
Brevetului, o examinare națională esențială pentru trecerea în liceu. Aici, elevii își pun
bazele cunoștințelor generale, studiind franceza, matematica, istoria, geografia, arte/muzica,
educație fizică, științe, educație tehnică și, cel puțin, o limbă străină. După obținerea
Brevetului, elevii pot renunța la școlarizare sau pot merge la un liceu tradițional, tehnic sau
școală profesională.
 Liceul: copiii cu vârste cuprinse între 16 și 18 ani se pregătesc pentru susținerea examenelor
finale de bacalaureat (Baccalaureat), asigurându-și astfel un loc la o universtitate. În funcție
de competențele academice și opțiunile personale, elevii pot alege trei profile: specializare
în limbă și literatură (L), înclinații în știință și matematică(S) și specializarea în economie și
științe sociale (ES).


5
 UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANȚA
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
PSIHOLOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘU PREȘCOLAR
ANUL III, SEM.I

Caracteristici ale sistemului de învăţământ din Romania

Sistemul naţional de învăţământ român este constituit din ansamblul unităţilor şi instituţiilor
de învăţământ de stat şi private de diverse tipuri, niveluri şi forme de organizare a activităţii de
instruire şi educare. Este structurat în niveluri educaţionale, astfel încât să fie asigurată coerenţa
instrucţiei şi educaţiei conform particularităţilor de vârstă şi individuale ale elevilor şi studenţilor.
Sistemul național de învățământ cuprinde următoarele niveluri:
1. Educația timpurie (0—6 ani):
• nivelul antepreșcolar: (0—3 ani), în creșă
• învățământul preșcolar (3—6 ani), care cuprinde grupa mică, grupa mijlocie și grupa mare.
În instituțiile de stat educaţia timpurie este gratuită.
2. Învățământul primar (ISCED 1)
• clasa pregătitoare
• clasele I—IV.
Trecerea de la învățământul primar la cel secundar inferior (gimnaziu) este condiționată
numai de promovarea învățământului primar.
Părinții ai căror copii împlinesc vârsta de 6 ani până la data de 31 august 2021, inclusiv, au
obligația de a înscrie copiii în învățământul primar în clasa pregătitoare, în conformitate cu
prevederile legii și ale prezentei metodologii. Procesul de înscriere în învățământul primar nu este
condiționat de frecventarea grupei mari a învățământului preșcolar Părinții ai căror copii împlinesc
vârsta de 6 ani în perioada 1 septembrie - 31 decembrie 2021, inclusiv, pot să își înscrie copiii
în învățământul primar, în clasa pregătitoare, dacă nivelul lor de dezvoltare este corespunzător.

3. Învățământul secundar inferior (ISCED 2) sau gimnazial

Învățământul secundar inferior (ISCED 2) cuprinde clasele V—VIII. Accesul la nivelul
superior se realizează prin examen de evaluare națională și de repartizare în unități de
învățământ secundar superior.

4. Învățământul secundar superior (ISCED 3)

Învățământul secundar superior (ISCED 3) poate fi:
a) învățământ liceal, care cuprinde clasele de liceu IX—XII/XIII, cu următoarele filiere:

6
 UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANȚA
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
PSIHOLOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘU PREȘCOLAR
ANUL III, SEM.I

• teoretică;
• vocațională;
• tehnologică;
b) învăţământ profesional cu durata de 3 ani.
Absolvenţii învăţământului profesional care promovează examenul de certificare a calificării
profesionale pot urma cursurile învăţământului liceal.
Învățământul profesional și tehnic este format din:
• învățământ profesional;
• învățământ tehnic;
• învățământ postliceal.

5. Învățământul terțiar nonuniversitar (ISCED 4)

Învățământul terțiar nonuniversitar (ISCED 4) cuprinde învățământul postliceal.
Învățământul preșcolar, primar, secundar şi postsecundar non-terţiar formează învăţământul
preuniversitar .
Învăţământul preuniversitar este subordonat Ministerului Educaţiei Naționale prin
inspectoratele şcolare judeţene. Învăţământul primar şi secundar inferior (învătamânt obligatoriu
de 11 clase) este obligatoriu.

Comparând cele două țări, avem mici diferențe privind sistemul educațional:
Școala primară Gimnaziul Liceul
România 6-10 ani 10-14 ani 14-16 ani
Franța 6-11 ani 11-15 ani 15-18 ani

Elevii francezi din învățământul profesional pot obține un certificat de aptitudini profesionale, după
studii cu durata de doi ani, după care se pot angaja, sau după încă doi ani de studiu pot obține
bacalaureatul profesional.
În ultimii ani, în Franța, au fost adoptate numeroase inițiative pentru introducerea
standardelor de calitate în sistemul de învățământ. Spre exemplu, pentru a cheltui mai înțelept banii
publici și pentru a face acțiunile publice mai eficiente la nivel național, din 1 august 2001 a fost
legiferată o cultură a rezultatelor. Conform acesteia, bugetul general național este acum defalcat în

7
 UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANȚA
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
PSIHOLOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘU PREȘCOLAR
ANUL III, SEM.I

funcție de misiuni, programe și măsuri, astfel încât indicatorii de performanță pot fi mai ușor
elaborați și utilizați. În același timp, în Franța, există o reală preocupare pentru analiza statistică și
pentru realizarea de studii pentru a evalua eficiența politicilor implementate, cât și pentru decizia
bazată pe evidențe.
Principalele instituții implicate în astfel de activități sunt Departamentul de Cercetare,
Sondaje și Dezvoltare a Statisticii (DARES) din cadrul Ministerului pentru Ocuparea Forței de
Muncă, Evaluare și Prognoză, în Departamentul pentru Performanță (DEPP) al Ministerelor
Educației, Învățământului Superior și Cercetării, și în Centrul pentru Studii de Calificare și
Cercetare (CEREQ). Preocupări pentru asigurarea calității există și la nivel regional. Astfel,
consiliile regionale, care se ocupă de ucenicie și de formarea profesională pentru tineri și adulți, au
adoptat carta calității.
Concret, această cartă se concretizează în documente care acoperă diverse aspecte de formare
precum: îmbunătățirea ofertei pentru ucenici prin plasarea lucrătorilor la locuri de muncă în
calificările adecvate; creșterea calității serviciilor oferite de instituțiile de formare; monitorizare și
ajutor în găsirea unui loc de muncă. Documentele sunt aprobate de organismele profesionale care
reprezintă diverse sectoare de activitate, sau de furnizorii de formare care încheie acorduri
contractuale cu regiunea. La nivelul furnizorilor de formare, un număr de mărci de calitate au fost
introduse în Franța la începutul anilor 1990, în vederea certificării calității organizațiilor de formare
și a formatorilor. Există și în România școli profesionale sau de specializare, care oferă locuri de
muncă după absolvirea acestora.
Un lucru interesant este că în Franța se acordă note de la 0 la 20. Începand cu nota 16
profesorii spun mențiunea maxima tres bien, adica foarte bine, asemeni calificativelor din Romania.
Nota minimă de trecere este 10.
Cele trei obiective franceze aflate în centrul educației artistice și culturale atât în interiorul,
cât și exteriorul școlii, urmăresc ca toți elevii să dobândească o cultură personală, amplă, bogată și
coerentă; să practice o formă de arte la alegere și să își îmbogățească experiența personală cu cel
puțin o întâlnire, în spații artistice și culturale, cu artiști, practici artistice, opere de artă, produse
artistice și culturale.
Obiectivele strategice ale României privesc restructurarea învățământului pentru a satisface
necesitățile unei societăți competitive economic; creșterea capacității de cuprindere a
învățământului, simultan cu sporirea calității sale în concordanță cu standardele europene și

8
 UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANȚA
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
PSIHOLOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘU PREȘCOLAR
ANUL III, SEM.I

internaționale; stimularea populației pentru menținerea unei motivații înalte de participare la

educație, mai ales a celor defavorizate economic.
Educaţia oferită de sistemul de învăţământ din Franţa este una cuprinzătoare şi se consideră
în general că standardele sunt unele ridicate. Dascălul deţine autoritatea absolută, sistemul de notare
este unul strict şi elevilor li se cere să înveţe pe de rost. Studiul are prioritate, iar distracţia are prea
puţin de-a face cu actul educaţional.
Majoritatea şcolilor din Franţa sunt şcoli de stat, iar cele mai multe dintre şcolile private sunt
conduse de biserica catolică. O caracteristică importantă a şcolilor publice este laicismul, fiind
interzise simbolurile religioase foarte vizibile, în timp ce sărbătorile religioase nu sunt marcate în
vreun fel şi nici măcar discutate în mod special la şcoală.
Echivalentul notei 10 de la noi este nota 20 în şcolile din Franţa, iar nota maximă nu este
uşor de obţinut.
În şcolile de stat elevii nu poartă uniforme şi în general nu sunt lăsaţi să vină la şcoală cu
„pacheţel”, ci mănâncă la cantina şcolii sau pot merge acasă pentru a lua prânzul. Activităţile
extracuriculare nu sunt de obicei legate de şcoală în Franţa.
Instituţiile de învăţământ superior din Franţa sunt de trei feluri: universităţi, şcoli
specializate (care îi pregătesc pe elevi pentru cariere în domenii precum arte, arhitectură sau turism)
şi prestigioasele Les Grandes Écoles.
Sistemul universitar din Franţa poate fi unul elitist, însă chiar şi instituţiile cu taxă sunt de obicei
accesibile mai degrabă pe bază de merite academice, decât în funcţie de posibilităţi financiare
Francezii pun accent pe educația timpurie și părinții sunt încurajați să-și înscrie copiii la
școală cât mai devreme. Sistemul educațional din Franța este destul de asemănător cu cel din
România, atât la programul școlar, cât și la modul de evaluare al elevilor și este, în primul rând,
avantajos datorită gratuității acestuia. În Franța copiii sunt obligați să urmeze cel puțin 10 clase, în
timp ce în România 10 ani de studii sunt obligatorii.

Concluzii

Învatamântul contemporan reprezintă, pentru toate statele europene, un segment foarte sensibil şi
extrem de semnificativ în raport cu sistemul social-politic pe ansamblu si cu întreaga societate.
Faptul că Uniunea Europeană consideră acest domeniu drept o prioritate naţionala demonstrează

9
 UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANȚA
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
PSIHOLOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘU PREȘCOLAR
ANUL III, SEM.I

faptul că acest aspect constituie o necesitate obiectivă. Societatea actuală nu poate să funcţioneze în
bune conditii fără un sistem de educaţie bine pus la punct. Ideea Strategiei naţionale pentru
educaţie, care presupune un program coerent şi riguros pe termen mediu şi lung, asumat de toţi
factorii implicaţi, nu este nouă în context european, doar în ţara noastră ea a început sa prinda
contur abia în ultima perioadă, la iniţiativa instituţiei prezidenţiale.
Un sistem educaţional competitiv este acela capabil să dezvolte resursa umană prin contribuţia sa la
promovarea abilităţilor, a creativităţii, a inteligenţei, a discernământului, a iniţiativei, a originalităţii.
Sistemele de evaluare europene ne aruncă însă la periferia performanţelor educaţionale şi inovative.
Înregistrăm o singură exceptie: ponderea populatiei între 25 şi 64 ani având cel puţin studii
secundare şi superioare este mai mare decât în multe alte ţări europene. Totuşi, doar 10% dintre
romanii de peste 25 de ani au studii superioare încheiate, reprezentând jumătate din nivelul mediu al
celor 25 de tari europene (22%) şi aproximativ o treime din cel al SUA (28%).
În sistemul de educaţie românesc există probleme grave legate de: subfinanţare, slaba calitate a
actului educaţional, absenţa unei descentralizări reale a sistemului de educaţie, cumulul iraţional de
ore al multor cadre universitare, stabilirea priorităţilor naţionale de alocare a fondurilor în funcţie de
competenţe şi de nevoile pieţei, garantarea egalităţii de şanse pentru cei din mediul rural.

Bibliografie

10
 UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANȚA
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
PSIHOLOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘU PREȘCOLAR
ANUL III, SEM.I

1.ANDRIŢCHI, Viorica. Management educaţional. Ghid metodologic pentru

formarea/autoformarea continuă a managerilor şcolari. Chişinău, 2014.
2.BERTRAND, Olivier. Planification des ressources humaines : méthodes, expériences, pratiques.
IIPE, 1992.
3. BEYNON, John. Installation et bâtiments éducatifs : ce que les planificateurs doivent savoir.
IIPE, Paris, 1998.
4.DURAND-PRINBORGNE, Claude. Aspects légaux de la planification et de l’administration de
l’éducation. IIPE, Paris, 2000.
5.Legea nr.272 din 21/06/2004 privind promovarea și protecția dreptului copilului.
6.TUDORICĂ, Roxana. Dimensiunea europeană a învăţământului românesc. Institutul European,
2004
www.scribd.com

11