PRIORITĂȚILE POLITICILOR EDUCAȚIONALE

(LA NIVELUL UNIUNII) EUROPENE

Impactul mondializării asupra educaţiei şi formarii profesionale se manifestă în

primul rând prin extinderea educaţiei transnaţionale, a universităţilor „virtuale” în care
învaţă astăzi peste un milion de studenţi, prin schimbarea relaţiilor student-profesor, prin
necesitatea cunoaşterii mai profunde a cel puţin două limbi străine de circulaţie
internaţională, prin plasarea accentului în educaţie pe multiculturalism, prin răspândirea
învăţământului deschis şi la distanţă şi a învăţământului pe tot parcursul vieţii, prin
necesitatea revizuirii curriculei în vederea internaţionalizării conţinuturilor şi proceselor
academice (S. Tiron, 2001).
Creșterea competenței profesionale și cea a calificărilor, consolidarea capacității
de inovare și a capacității de desfășurare de noi activități, îmbunătățirea gradului de
concurență a intreprinderilor sunt doar câteva dintre obiectivele ale căror realizare a fost
posibilă prin dezvoltarea unui învățământ superior și a unei cercetări mai moderne și mai
eficiente.
Pentru analizarea dimensiuniloe sociale ale Spațiului European de Învățământ
Superior sunt patru abordări din perspectiva educației:
• condițiile de acces la învățământul superior – dezvoltarea universitară poate
conduce la o diversificare a profilurilor admise în cadrul unei instituții
• elaborarea studiul de licență (3 ani) Aspectele tehnice de integrare a
învățământului superior, trebuie să fie complementate cu îmbunătățirea calității studiilor,
sporirea autonomiei reale a universităților și a competivității absolvenților universitari
locali pe piața europeană și globală.
Procesul de pregătire a cadrelor didactice din Uniunea Europeană, conform
Procesului de la Bologna, urmărește introducerea unui sistem de credite și include două
etape:
și implementarea măsurilor și proiectelor orientate spre aranjamentele legate de
condițiile de viață ale studenților pe parcursul instruirii lor
 • elaborarea schemelor care au ca scop îmbunătățirea eficienței activității
academice și oportunitățile reușitei studenților
• oportunitățile integrării economice și ale accesului la angajare oferite noilor
absolvenți ai instituțiilor educaționale universitare.
Definiţia generală a politicilor educaţionale se referă la conducerea procesului de
schimbare şi a inovaţiilor în sistemul educaţional, reprezentând opţiuni materializate în
documente oficiale.
În literatura de specialitate pot fi identificate mai multe criterii de clasificare a
tipurilor de politici educaţionale.
La general, conţinutul politicii educaţionale vizează organizarea sistemului de
învăţământ, funcţionarea instituţiilor de toate nivelurile, finanţarea învăţământului,
evaluarea, managementul, curriculumul, selectarea, formarea, perfecţionarea şi
promovarea personalului didactic.
Obiectul de studiu al disciplinei politica educaţiei: “A studia politicile educaţiei
presupune a aborda modalitatea în care distribuţia puterii şi luarea deciziilor afectează
rezultatele educaţiei» Acţiunea politică în educaţie este un proces în care se pun întrebări,
se prezintă probleme, se oferă explicaţii şi se sugerează soluţii (Reich, 1993).
Politica educaţiei poate fi imaginată în sens de acţiune a grupărilor sau a
personalităţilor politice.
Un set de principii, proceduri şi procese acţionale stabilite în statut, cod
administrativ şi reglementări instituţionale care determină starea şi orientarea de
educabilitate a populaţiei.
În prezent, şcolile au mai multă libertate în ce priveşte activităţile educaţionale de
zi cu zi, cum ar fi alegerea metodelor didactice şi a manualelor, gruparea elevilor pentru
activităţile de învăţare şi organizarea evaluării interne. În cadrul şcolilor, cadrele
didactice au o libertate mai mare în luarea deciziilor privind metodele didactice, stabilirea
criteriilor de evaluare internă.
Ştiinţa este un corp de teorii si legi cu valoare explicative pentru un anumit
domeniu al realităţii. O ştiinţa, pentru a avea statutul de ştiinţa trebuie sa îndeplinească
următoarele condiţii: un domeniu propriu de cercetare, adică un obiect de studio specific
o metodologie adecvata, mijloace anume de studierea domeniului un limbaj specific,
constituent pentru a descrie domeniul de realitate respective formularea pe baza legilor
descoperite, a constatărilor teoretice explicative anumite predicţii despre evoluţia
fenomenelor supuse cercetării conturarea unui obiect de interogaţie a fenomenului
educativ si implicaţiile sale asupra dezvoltării personalităţii umane regularităţile din sfera
fenomenului educaţional au permis formularea unor legii, a unor principii rezultatele
cercetării din fenomenul educaţiei se regăsesc sub denumirea de teorii.
Complexitatea fenomenului educaţional.
Curriculumul şcolar/universitar devine un instrument prioritar în promovarea
educaţiei interculturale. Obiectivele promovate de acest tip de educaţie au devenit:
- cunoaşterea şi respectarea propriei culturi, conştientizarea tangențelor şi
divergențelor culturilor cu care se intră în contact;
- identificarea principalelor surse de diversitate în lume şi respectarea diversității;
- depăşirea egocentrismului/etnocentrismului;
- dezvoltarea gândirii independente şi critice asupra semnificaţiei
interculturalităţii;
- depăşirea prejudecăţilor şi stereotipurilor;
- tolerarea şi acceptarea alterității; - formarea competenţelor interculturale
(cognitive, afective şi comportamentale);
- abordarea conflictelor etnopolitice şi socioculturale.
În prezent, disciplina Educația interculturală este implementată ca disciplină
opțională în instituțiile de învățământ primar, gimnazial şi superior.
ducaţia în spiritul cetăţeniei democratice şi al coeziunii sociale. Sistemele de
învăţământ trebuie să facă faţă la diverse provocări, evoluţii şi probleme legate atât de
domeniul propriu al învăţământului, cât şi de societatea în ansamblu. În aceste condiţii
creşte rolul educaţiei ca factor ce contribuie în mod hotărâtor la coeziunea socială.
Astăzi, învăţământul nu se limitează numai la tineret. Învăţământul pe tot
parcursul vieţii este o nouă cerinţă fundamentală. Formarea profesională şi învăţământul
pe întreg parcursul vieţii devin elemente esenţiale ale sistemului educativ. Procesul
educativ este tot mai puţin închis într-un spaţiu-timp dat, cum era alta dată.
Problema locului de studii nu mai este atât de importantă pentru foarte mulţi
studenţi şi elevi. Astăzi problema majoră este „ce şi cum să înveţi?”, precum şi problema
dezvoltării talentelor fiecăruia. Din acest motiv, în sectorul educativ accentul se pune mai
mult pe cerere, decât pe ofertă (C. Brătianu, 2001).
Grație finanțărilor oferite de Uniunea Europeană pentru cercetare în cadrul
programelor cadru anterioare, oameni de știință și reprezentanți ai industriilor din Europa
și din întreaga lume și-au unit eforturile pentru a găsi soluții la o gamă vastă de provocări.
Inovațiile lor au contribuit la îmbunătățirea nivelului de viață, protecția mediului și
sporirea durabilității și competitivității industriei europene.
Horizont 2020 este deschis participării cercetătorilor din întreaga lume.
Experiența lor a fost esențială pentru dezvoltarea acestui program de pionierat – Comisia
a colectat feedbackul primit și a ținut seama de recomandările statelor membre și ale
Parlamentului European, precum și de învățămintele trase din programele anterioare.
Horizont 2020 va reprezenta un instrument-cheie pentru punerea în aplicare a iniţiativei
emblematice „O Uniune a inovării”, pentru îndeplinirea angajamentelor asumate prin
aceasta și pentru a răspunde concluziilor formulate de Consiliul European la 4 februarie
2011 și Rezoluţiei din 12 mai 2011 a Parlamentului European referitoare la o Uniune a
inovării. Iniţiativa reunește toate programele de fi nanţare existente ale Uniunii în materie
de cercetare și inovare, inclusiv Programul-cadru pentru cercetare, activităţile legate de
inovare din cadrul Programului-cadru pentru competitivitate și inovare și Institutul
European de Inovare și Tehnologie (EIT).
Această abordare este recunoscută pe scară largă de către părţile interesate ca fi
ind cea mai bună modalitate de acţiune pe mai departe și a fost sprijinită de Parlamentul
European în Rezoluţia sa din 27 septembrie 2011, de Comitetul Economic și Social
European și de Comitetul pentru Spaţiul european de cercetare. Horizont 2020 răspunde
în mod direct provocărilor societale majore identifi cate în Strategia Europa 2020 și în
iniţiativele sale emblematice.
Acesta va contribui, de asemenea, la crearea în Europa a unei poziţii de lider în
sectorul industrial.
Horizont 2020 va stimula și excelenţa bazei știinţifi ce, esenţială pentru
durabilitatea, prosperitatea și bunăstarea pe termen lung a Europei. Pentru a atinge aceste
obiective, propunerile includ o gamă completă de sprijin, care este integrată în ciclul de
cercetare și inovare.
 În general, se bucură de prioritate pentru fi nanţare proiectele de cercetare care
abordează în mod clar provocările defi nite și care pot duce la dezvoltarea unor noi
cunoștințe sau a unor noi tehnologii. Pentru acțiunile de inovare, fi nanțarea este
focalizată mai mult pe activitățile mai apropiate de piață.
De exemplu, crearea de prototipuri, demonstrații, realizarea de proiectepilot,
validarea la scară largă etc. dacă proiectele vizează realizarea unor produse ori servicii
noi sau ameliorate. În cazul acțiunilor de coordonare și sprijin, fi nanțarea acoperă
coordonarea și punerea în relație a proiectelor, programelor și politicilor de cercetare și
inovare.
La acest tip de apeluri pot participa entități unice sau consorții de parteneri din
diferite țări, sectoare industriale și medii academice.
Granturi pentru cercetarea de frontieră – Consiliul European pentru Cercetare
alocă fi nanțarea proiectelor evaluate pe baza criteriului unic al excelenței științifi ce în
orice domeniu de cercetare, derulate de o echipă națională sau multinațională unică de
cercetare condusă de un „cercetător-șef ”.
Fondurile Consiliului European pentru Cercetare sunt destinate cercetătorilor
tineri, cercetătorilor debutanți, cercetătorilor deja independenți sau cercetătorilor-lideri
care excelează. Cercetătorii pot avea orice naționalitate, iar proiectele lor pot fi în orice
domeniu de cercetare.
Dacă Europa vrea să găsească soluții la provocările societale și să stimuleze
creșterea și competitivitatea, ea are nevoie de o rețea complet funcțională de excelență în
cercetare - de un spațiu european de cercetare (SEC). Această piață unică a cunoașterii,
cercetării și inovării este dezvoltată cu ajutorul fondurilor Uniunii Europene și ajută
cercetătorii, cunoștințele și rezultatele acestora să circule liber în Europa.
SEC garantează partajarea ideilor și cunoștințelor la nivel european, reducând
astfel riscul irosirii fi nanțării pe acțiuni de cercetare duplicate – oameni de știință din
diferite laboratoare europene care desfășoară aceleași acțiuni de cercetare simultan.
Această abordare coordonată promovată de Horizont 2020 este menită să asigure
investirea strategică a fi ecărui euro cheltuit pentru cercetare.
Domeniile și partenerii de cooperare fi gurează în programul de activitate relevant
.
 Comisia Europeană va investi aproape 16 miliarde euro în cercetare și inovare în
următorii doi ani în cadrul Horizont 2020, programul Uniunii Europene de fi nanțare a
cercetării și inovării în școli, conform unui nou program de lucru pentru perioada 2016-
2017.
Noile oportunități de fi nanțare oferite de programul de lucru corespund direct
priorităților de politică ale Comisiei prezentate de președintele Jean-Claude Juncker și
vor contribui substanțial la Pachetul în materie de locuri de muncă, creștere și investiții,
la Piața unică electronică, la Uniunea energetică și politica privind clima, la o Piață
internă cu o industrie mai puternică și la transformarea Europei într-un actor mai puternic
pe plan mondial.
Abordând dimensiunea Cadrul strategic european al educaţiei și formării
profesionale, vom sublinia că Uniunea Europeană oferă o platformă pentru schimbul de
bune practici și recunoaștere reciprocă, pentru colectarea și difuzarea de informații și
explicații cu privire la instrumentele care s-au dovedit funcționale, precum și consultanță
și sprijin în favoarea reformelor.
Pentru a asigura buna implementare a cadrului strategic pentru educație și
formare, grupuri de lucru formate din experți nominalizați de statele membre și din alte
părți interesate elaborează orientări strategice și instrumente comune la nivelul Uniunii
Europene. Erasmus+ permite fi nanțarea proiectelor inovatoare care vin în sprijinul
politicii, în favoarea activităților care promovează învățarea și educația la toate nivelurile
și pentru toate grupele de vârstă.
Apreciind diversitatea europeană și oportunitatea unică pe care aceasta o oferă și
respectând pe deplin responsabilitățile statelor membre pentru propriile sisteme
educaționale, un cadru strategic actualizat pentru cooperarea europeană în domeniul
educației și formării creat pe baza progreselor înregistrate în cadrul programului de lucru
„Educație și formare 2010”, ar putea îmbunătăți în continuare efi ciența cooperării și
asigurării benefi ciilor continue și sprijin pentru sistemele de educație și formare ale
statelor membre până în anul 2020.
Educația și formarea au adus o contribuție substanțială în sensul atingerii
obiectivelor pe termen lung ale strategiei de la Lisabona pentru creșterea economică și
ocuparea forței de muncă.
 BIBLIOGRAFIE:

1. European Commission. Better Regulation „Toolbox”, 2015. Available

at: http://ec.europa.eu/smart regulation/guidelines/ toc_tool_en.htm;
2. Iosifescu Şerban. Tendinţe europene în asigurarea calităţii educaţiei //
Tribuna învăţământului. - 2006. - Bucureşti. Nr. 869. - P.11.
3. Ionescu M. (2011), Instrucție și educație, Editura Casa Cărții, Cluj-
Napoca
4. Marinescu, C., Educaţia – perspectivă economică, Bucureşti, Editura
Economică, 2001
5. Măţăuan, G., Gheorghe, M., Strategii manageriale de firmă, Bucureşti,
Editura Economică, 1996
6. Pătrăuță T. (2009), Politici educaționale europene, Editura Promun,
Arad