NIVELURI DE ORGANIZARE GENERALĂ ALE

CORPULUI UMAN

Corpul omenesc - sistem biologic - are mai multe nivele de

organizare morfofuncţională. Fiecare nivel are propriile sale legi,
care se subordonează legilor nivelului superior: nivelul chimic
sau molecular este constituit din diferite tipuri de atomi care se
combină pentru a forma molecule complexe, care la rândul lor
formează subansambluri celulare - organitele celulare; nivelul
celular.
Celula este unitatea de bază structurală, funcţională şi genetică
a organismului. În organismul uman există peste 200 de tipuri
diferite de celule; nivelul tisular. Ţesuturile sunt grupări de
celule organizate în scopul efectuării unei anumite funcţii. Cu
toată marea varietate de celule din corpul nostru (peste 200),
există patru tipuri fundamentale de ţesuturi: epiteliale,
conjunctive, musculare şi nervos, fiecare având o funcţie
caracteristică. Ţesuturile puternic specializate, fără capacitate de
regenerare, sunt ţesutul muscular şi nervos, iar cele slab
specializate, capabile de regenerare, sunt reprezentate de ţesutul
epitelial şi conjunctiv; nivelul de organ.
Organul este o structură formată din cel puţin două tipuri de
ţesut, dar cele mai multe sunt constituite din cele 4 tipuri
fundamentale. Organul este un centru funcţional ultraspecializat,
îndeplinind o funcţie specifică; sistemul de organe este format
din mai multe organe care lucrează coordonat, pentru
îndeplinirea unei funcţii comune. În corpul nostru există mai
multe sisteme de organe (sistemul osos, muscular, nervos,
endocrin, cardio-vascular, respirator, digestiv, urinar,
reproducător); nivelul de organism reprezintă nivelul superior de
organizare. Organismul este un tot unitar morfologic şi
funcţional, care include toate celelalte nivele. Prin sistemele sale,
organismul îndeplineşte trei categorii de funcţii principale: de
relaţie, de nutriţie şi de reproducere. Miliardele de celule ale
organismului uman lucrează continuu şi coordonat, asigurând
structura normală a ţesuturilor şi organelor şi constanta mediului
intern. Mediul intern este format din sânge, limfă şi lichid
intercelular (interstiţial).
Corpul uman este un tot unitar morfologic şi funcţional aflat în
strânsă corelaţie cu mediul înconjurător. Ca orice organism, şi
cel uman este alcătuit din unităţile fundamentale ale lumii vii -
celulele. Acestea alcătuiesc ţesuturi, iar prin asocierea lor,
diferite tipuri de ţesuturi alcătuiesc organele. Organele pot fi
asociate în sisteme sau aparate pentru îndeplinirea unei funcţii.
Cel mai înalt nivel de organizare este organismul, care
reprezintă ansamblul tuturor sistemelor de organe care sunt
capabile, prin cooperare coordonată, să realizeze funcțiile
fundamentale de relație, nutriție și reproducere. Un organism
este un sistem deschis care face schimburi de materie, energie şi
informaţie cu mediul înconjurător, este “viu” şi dispune de
“viață” (trăieşte) o anumită perioadă limitată, care se sfârşeşte
odată cu moartea organismului. Este alcătuit din celule, ţesuturi,
organe, aparate şi sisteme. Trăsătura dominantă a organismului,
ca sistem biologic, dar şi a părţilor sale componente o constituie
unitatea indisolubilă dintre structură şi funcţie. Integrate într-un
tot unitar, sistemele de organe realizează, ca orice organism viu,
procese vitale caracteristice: metabolism, mișcare, sensibilitate,
creștere, diferențiere și homeostazie.