CLASIFICAREA PUBLICAȚIILOR

2021,MAI
 Clasificarea de bibliotecă este operația prin care se realizează ordonarea documentelor și
informațiilor deținute de aceasta, după un anumit sistem, oferind, totodată, posibilități de
regăsire a acestora.
Clasificarea reprezintă un limbaj documentar bazat pe reprezentarea structurată a unuia
sau mai multor domenii ale cunoașterii in clase și în care noțiunile și relațiile dintre
acestea sunt reprezentate prin indiciile unei notații.
Evoluția clasificării de bibliotecă este strâns legată de dezvoltarea științelor,
disciplinelor și caracterului interdisciplinar al studiilor și cercetărilor, precum și a
necesității sistematizării informațiilor sau conținutului documentelor aflate într-o
bibliotecă.
De la primele colecții de cărți alcătuite cu multe milenii în urmă, în anticul Sumer, și
până astăzi, două probleme fundamentale s-au impus în activitatea bibliotecilor:
completarea fondurilor de publicații și sistematizarea acestuia, în vederea folosirii de
către cei interesați.
Clasificarea de bibliotecă, indiferent de formă, este operația prin care se determină clasa
căreia îi aparține un document cu scopul de repartiza materialul pe domenii, după
conținut, pentru a putea fi regăsit ușor.
Clasificarea de bibliotecă, prin sistematizarea documentelor, urmărește împărțirea lor
după criterii formale, cum ar fi: - limba(română, engleză, franceză, etc.)
- genul abordat(versuri, teatru, etc.)
- forma publicației(manuscrise, periodice, etc.)
- categoria de cititori căreia i se adresează (manual, tratat, etc)
Sisteme de clasificare de bibliotecă
Dinamica dezvoltării științelor a făcut ca oricare sistem de clasificare să se învechească.
Acest fapt a dus la căutarea unor noi și noi sisteme.
Cele mai cunoscute sunt: 1. Clasificarea zecimală Dewey; 2. Clasificarea zecimală
universală; 3. Clasificarea Cutter; 4. Clasificarea pe fațete sau pe colon a lui
Ranganathan; 5. Clasificarea bibliotecar-bibliografică sovietică; 6. Clasificarea
Cunningham; 7. Clasificarea Bibliotecii Congresului SUA; 8. Clasificarea
bibliografică Bliss; 9. Indexarea coordonată
Clasificarea zecimală Dewey – este o clasificare ierarhizată, bazată pe principiul
diviziunii zecimale a cunoștințelor umane. Acesta a marcat fiecare din cele 9 clase
existente la Harris cu câte o cifră de la 1 la 9, iar zero pentru generalități. Dezavantajele
acesteia sunt: - structură rigidă de ierarhie între diverse nivele ale schemei de clasificare
- împărțirea cunoștințelor umanr în numai zece clase
- imposibilitatea de a ține pasul cu dezvoltarea științelor
Clasificarea zecimală universală – poate fi definită ca o schemă de clasificare
sistematică în care toate cunoștințele umane sunt grupate într-o ierarhie ținând seama de
relațiile dintre ele. Este împărțită in zece clase ce sunt notate cu cifre arabe de la 0 la 9,
considerate ca unități zecimale. Cifrele arabe poartă numele de indici, iar tabela cifrelor
notații.
Schem generală a C.Z.U.:
00 Generalități
0,1 Filozofie
0,2 Religie. Teologie
0,3 Științe sociale
0,4 rezervată inițial pt. lingvistică
0,5 Științe matematice, fizice și naturale
0,6 Științe aplicate și tehnice
0,7 Artă. Distracții. Sport
0,8 Literatură și lingvistică
0,9 Geografie. Biografii. Istorie
Fiecare clasă se divide după principiul zecimal în zece prin adăugirea uneia din cifrele de
la 0 la 9 în dreptul cifrei care simbolizează clasa.
C.Z.U. folosește o serie de semne matematice și diviziuni analitice pentru clasificarea
unor subiecte complexe. Mai avem indicii auxiliari comuni cu ajutorul cărora se
marchează caracteristicile generale ale documentelor indexate.
Instrumente de lucru: - tabelele C.Z.U folosite vor fi pe cât posibil cele cu caracter
internațional, complete și medii
- Indexul alfabetic al C.Z.U.
- Indexul alfabetic al catalogului sistematic
- Catalogul sistematic al bibliotecii etc.
Operația de clasificare a documentelor presupune: - cunoașterea principiilor C.Z.U.
- cunoașterea tabelelor pe care le utilizează
- cunoașterea cu precizie a conținutului documentului
Clasificarea Cutter – asigură ordinea alfabetică în prezentarea documentelor în cadrul
fiecărei diviziuni.
Clasificarea pe fațete sau pe colon a lui Ranganathan – este o clasificare analitico –
sintetică ce permite exprimarea raporturilor complexe dintre anumite științe.
Clasificarea bibliotecar-bibliografică sovietică – folosită de bibliotecile din fosta
UR.S.S. Este o clasificare alfa-numerică.
Clasificarea Bibliotecii Congresului SUA – utilizează indici ierarhizați numeric,
aplicând notația alfa-numerică.
Indexarea coordonată – în sens larg se înțelege redarea conținutului unui document cu
ajutorul unor cuvinte sau simboluri sau a unor termeni care reprezintă concepte unice,
astfel încât regăsirea informațiilor să se poată realiza prin recombinarea cuvintelor sau a
simbolurilor, respectiv a termenilor folosiți la indexare.
MARZANO, Robert
Arta și știința predării: un cadru cuprinzător pentru o instruire
eficientă / Robert Marzano; traducere de Nadia Vișan . – București:
Trei, 2015
Bibliogr.
ISBN 978-606-719-318-3

MAR ZANO, Robert

Arta și știința predării: un cadru cuprinzător pentru o instruire
eficie ntă / Robert Marzano; traducere de Nadia Vișan . – București:
Trei, 2015
Bibliogr.
ISBN 978-606-719-318-3