Neuronul

Structura neuronului a) Corpul celular are o membrană -

neurilema și o citoplasmă - neuroplasma. În citoplasmă se află
organite celulare și un nucleu, de obicei central, cu unul sau mai
mulți nucleoli.
Organite specifice neuronului sunt: corpusculii Nissl (corpii
tigroizi) care sunt alcătuiți din aglomerări de reticul endoplasmatic
rugos și neurofibrile care reprezintă o rețea de fibre care
traversează întreaga citoplasmă, cu rol în transportul substanțelor
din celulă și de susținere. Neuronul nu prezintă centrozom. b)
Prelungirile neuronale sunt: Dendritele sunt prelungiri foarte
ramificate, care captează influxul nervos de la receptori sau de la
alți neuroni și îl conduc spre corpul celular. Axonul este o
prelungire unică, lungă, care se ramifică în porțiunea terminală,
ultimele ramificații fiind butonii terminali. Axonii conduc impulsul
nervos dinspre corpul neuronal spre butonii terminali. Butonii
terminali conțin mediatori chimici, substanțe prin care impulsul
nervos este transmis altui neuron. Fibra axonului este acoperită de
mai multe teci: teaca de mielina - din loc în loc, această teacă
prezintă întreruperi numite ștrangulații Ranvier.
Mielina se comportă ca un izolator electric, motiv pentru care
impulsurile nervoase sar de la o ștrangulație Ranvier la alta.
Majoritatea axonilor sunt mielinizați și conduc impulsul nervos
mult mai repede decât cei nemielinizați; mielina este secretată de
către celulele Schwann. teaca Schwann - este formată din celule
gliale Schwann, care înconjoară axonii. teaca Henle - este o teacă
continuă, care însoțește ramificațiile axonice până la terminarea
lor. Este alcătuită din țesut conjunctiv și acoperă teaca Schwann,
cu rol de nutriție și protecție.
Celula glială Celulele gliale susțin și hrănesc neuronul. Aceste
celule nervoase se asociază cu țesut conjunctiv, vase și nervi, cu
rol de susținere și nutriție. Celulele gliale, se află printre neuroni și
îndeplinesc mai multe funcții: unele asigură susținerea, altele sunt
macrofage tisulare, cu rol în fagocitoză, altele au rol în hrănire.
Celulele gliale se pot divide, ocupând parțial locul neuronilor
distruși. Unele celule gliale (celulele Schwann) secretă mielina
Sinapsa Definiție: Sinapsa reprezintă legătura dintre doi neuroni
sau dintre un neuron și o celulă efectoare. În organismul uman
majoritatea sinapselor sunt chimice. Ele sunt alcătuite din: o
Componentă presinaptică: butonul terminal al neuronului
presinaptic; o Fanta sinaptică (spaţiul sinaptic): 200 Å (angstromi,
1 Å = 10-10m): conţine proteine cu rol în conducerea mediatorilor
chimici; o Componenta postsinaptică: membrane neuronului post-
sinaptic care conţine receptori pentru mediatorii chimici. După
componentele pre- şi postsinaptică, sinapsele pot fi:  Neuro-
neuronale: Axo-axonice (între axonul neuronului presinaptic şi
axonul neuronului postsinaptic); Axo-dendritice (între axonul
neuronului presinaptic şi dendrita neuronului postsinaptic Axo-
somatice (între axonul neuronului presinaptic şi corpul celular al
neuronului postsinaptic).  Neuro – musculare: între neuron şi o
fibră musculară (placă motorie
Nervii Neuronii, în traseul lor, se grupează formând nervi. Fiecare
nerv este protejat de o teacă de țesut conjunctiv. În funcție de
sensul în care circulă informația pe care o transmit, nervii pot fi:
senzitivi, motori și micști. nervii senzitivi - transmit informațiile de
la receptori (aflați în piele sau alte organe) până la centrii nervoși,
unde informațiile sunt transformate în senzații (exemplu: senzația
tactilă, văzul); nervii motori -transmit informațiile de la centrii
nervoși până la organele efectoare (mușchi sau glande), unde
informațiile sunt transformate în comenzi (exemplu: contracția
musculară); nervii micști – conțin și neuroni senzitivi și neuroni
motori.