3.

CLASIFICAREA PUBLICAȚIILOR UNEI

BIBLIOTECI

Scopul clasificării este acela de a pune cartea la dispoziția

cititorului cât mai repede, deoarece biblioteca este un depozit
de informații, iar aceste informații nu pot fi regăsite dacă nu le
organizăm după un anumit sistem de clasificare.
Rolul clasificatorului într-o bibliotecă este de a organiza
sistematic o bibliotecă care să reprezinte corespunzător
domeniile cunoștințelor umane.
O clasificare de bibliotecă implică elaborarea unei
scheme, formată și clase și diviziuni care trebuie să exprime o
ordine ierarhică.
Notația constituie ansamblul simbolurilor care
desemnează clasele și subdiviziunile, limitându-se la simboluri
din litere și cifre.
Indicele de clasificare reprezintă ansamblul simbolurilor
care servesc la transcrierea subiectului unui document.
Tipuri de clasificări
Acestea pot fi:
a) științifice – sistematizând fenomenele lumii naturale;
b) documentare – pentru organizarea documentelor în
scopul facilitării regăsirii informației; clasificările
documentare pot fi:
 de bibliotecă – pentru aranjarea fizică a colecțiilor;
43
  bibliografice – pentru indexarea și descrierea
detaliată a documentelor.
Clasificările mai pot fi:
a) speciale – concentrate pe un anumit subiect;
b) generale – ce acoperă universul informațiilor;
c) clasificări pe subiecte – când aceste subiecte sunt
aranjate strict alfabetic;
d) sistematice – când subiectele sunt codificate și aranjate
conform unei scheme ce corespunde unui sistem de
clasificare.

3.1. CLASIFICAREA ZECIMALĂ

UNIVERSALĂ (C.Z.U.)

C.Z.U. este o clasificare documentară, dar în același timp,

este și generală.
Clasificarea zecimală este o schemă de clasificare
sistematică bazată pe principiul divizării zecimale a
ansamblului cunoștințelor umane.
Clasificarea zecimală universală este utilizată în toate
rețelele de bibliotecă din România, și constituie principalul
sistem de așezare a publicațiilor în bibliotecile cu acces liber
la raft.

Principiile clasificării zecimale

C.Z.U. se caracterizează prin trei principii fundamentale:
1) Este o clasificare sistematică – analizează conținutul
subiectelor și noțiunilor.
44
2) Este o clasificare zecimală – se bazează pe principiul de la
particular, la general, prin împărțirea totalității cunoștințelor
umane în 10 mari clase.
3) Este o clasificare universală din două puncte de vedere:
a) în privința conținutului – încearcă să cuprindă
ansamblul cunoștințelor umane;
b) în privința modalității de notare – se bazează pe un
sistem de indexare compus din cifre arabe și semne
matematice sau de punctuație a căror înțelegere este
identică în orice țară.
Totalitatea cunoștințelor umane (universul informației)
este concepută ca un sistem unitar împărțit în 10 mari clase,
notate cu cifre arabe de la 0 la 9. Fiecare clasă, la rândul ei,
este subdivizată în alte 10 subclase care, la rândul lor, iar se
subdivid în alte 10 ș.a.m.d., principiul de bază al diviziunii
fiind cel ierarhic.
C.Z.U. conține, în general, trei tipuri de tabele:
- tabela principală
- tabele auxiliare
- indexul alfabetic pe materii.

3.2. CATALOAGE DE BIBLIOTECĂ.

Cataloagele de bibliotecă, fiind de mai multe tipuri,
organizate după diverse criterii, au ca scop de a face cunoscut

45
fondul unei biblioteci și de a ușura regăsirea informațiilor
dorite.
Cataloagele de bibliotecă sunt instrumente de lucru, atât
pentru cititori, cât și pentru biblioteci, și neapărat necesare
într-o bibliotecă.
Un catalog bine organizat atrage atenția cititorului și
asupra altor cărți, îndemnându-l să le citească. Catalogul își
dovedește utilitatea și în munca de completare a fondului de
carte.
Tipuri de cataloage.
Practica biblioteconomică a impus mai multe tipuri de
cataloage care se clasifică după următoarele criterii:
1) După aspect formal – numele autorului, titlul lucrării,
denumirea colecției, cota topografică, anul de apariție.
Acestea sunt:
a) Catalogul alfabetic pe nume de autor și titluri de
lucrări: elementul de ordonare este vedeta uniformă.
Este organizat alfabetic.
b) Catalogul de titluri – elementul de ordonare: titlul;
organizat alfabetic; se folosește în special pentru
beletristică.
c) Catalogul colecțiilor – element de ordonare: titlul
colecției; organizat alfabetic și în interiorul fiecărei
colecții după număr sau după numele autorului.
d) Catalogul topografic – element de ordonare: cota
topografică; organizat numeric sau alfanumeric.

46
 e) Catalogul cronologic – element de ordonare: anul de
apariție; organizat cronologic; este utilizat rar, numai
în bibliotecile care au colecții de carte veche.

2) După conținut
a) Catalogul sistematic – element de ordonare: indice
C.Z.U.; organizat zecimal.
b) Catalogul pe subiecte – element de ordonare: vedeta
de subiect; organizat alfabetic.
c) Catalogul tematic – element de ordonare: rubricile
planului tematic stabilit; organizat alfabetic sau
alfanumeric.
d) Catalogul geografic
 alfabetic – element de ordonare: locul geografic
despre care se vorbește; organizat alfabetic.
 Sistematic – element de ordonare: indici de
clasificare atribuiți noțiunilor geografice;
organizat zecimal.

3) După criterii mixte: alfabetic și de conținut

a) Catalogul dicționar – element de ordonare: vedeta
uniformă pentru nume de autori, titluri și vedete de
subiect; organizat alfabetic.

4) După adresabilitate
a) Catalogul pentru public
b) Catalog de serviciu

47
5) După apartenența fondurilor
a) Sistemul de cataloage al bibliotecii
b) Catalogul colectiv – cuprinde evidența cărților dintr -o
serie de biblioteci permițând cunoașterea și folosirea
lor în orice bibliotecă.

6) După gradul de reflectare a fondurilor

a) Cataloage generale – cuprind toate colecțiile
bibliotecii
b) Cataloage speciale – cuprind doar anumite colecții.

7) După felul materialelor reflectate

a) Catalog de cărți
b) Catalog de periodice
c) Catalog de discuri
d) Catalog de casete audio sau video
e) Catalog de compact discuri

8) Cataloage obligatorii
a) pentru cărți
- un catalog alfabetic
- un catalog sistematic
- un catalog topografic
b) pentru periodice
- un catalog alfabetic pe titluri de seriale
- un catalog sistematic
- un catalog de serviciu pe fișe de evidență
preliminară.

48