Biblioteca, organizare i tipuri de biblioteci Biblioteca este ca o colecie de cri periodice, documente grafice, i audio vizuale i partituri muzicale

i publice i servicile unic personal capabil s dezvluie i s pun la dispoziie aceste materiale i scopul satisfacerii necesitiilor de informare, editure recreere a cititorilor noi. Conform acestei definiia este necesar o schimbare de mentalitat, a ceia ce nseamn biblioteca i bibliotecare. O bibliotec bine organizat trebuie s rspund urmtoarelor deziderate: calitatea servicii, imaginea instituiei, i adaptarea problemelor de marketing la cerinele utilizator. n romnia biblioteciile sunt structurate: -reele publice subordonate de ministerul culturii, reeaua biblioteciilor de nvmnt. Educaiei i cercetrii Bibliotecii de nvmnt se mpart: -biblioteci scolare, -biblioteci universitare, -i biblioteci universitare technice Bibliotecile de nvmnt este unul dintre spaiile n care se formeaz viitoarea clas intelectual i politic. Biblitecile universitare trebuie s se formeze specialiti care vor activa n viaa economic tiinific i cultural a Romniei i n acest sens este esenial cu acestea s le poat oferi o informaiei de calitate i ct mai nou, ct mai complet i mai valoroas. Biblioteci universitar trebuie s ofere i accesul la surs de informare din afara lor, posibilitatea comunicrii i informrii la nivel naional i internaional. Spre deosebire de bibliotecii publice n care cartea ocup primul loc iar periodicele n bibliotecii universitare sunt foarte importante publicaiile seriale de specialitate pentru fiecare domenii. Acestea loc se circule informaia cea mai recent de care are nevoie specialiti n curs de pregtire ct i cadrele didactie i alii specialiti. Alte domenii n care latur teoretic este susinut de o activitate practic specific au devenit extrem de importante informaiile de pe suportul electronice. Informare documentar n biblioteca universitar. Biblioteca este laboratorul creaiei i reprezint instituia fundamental a tinei. Este universul cunoaterii , informarea tiinific este o component indispensabil a nvmntului superior. Trebuie manifestat o grij sporit fa de ce revin documentrii didactice. Micloace de informare i serviciile din biblioteca i serviciile de prelucrare documentar pot fi utilizate n mod eficient de ctre diferite de categorii de utilizatori.

Mijloacele de informare sunt de mai multe feluri: 1. Mijloace formale care cuprind indexul, bibliografii, cercetri bibliografice pe tem, etc. 2. Mijloace neformale prin care se neleg informaiile transmise verbal, referinele bibliografice care nsoesc diferitele categorii de lucrri, etc. 3. Mijloace situate ntre cele dou categorii: informarea curent, difuzarea selectiv a informaiilor. Utilizatorii unei biblioteci universitar sunt n primul rnd studenii, doctoranzii, i cadrele didactice, ale universitare respective i apoi utilizatori extern care pot fi: 1. Inginerii i technicieni din producie cu activitate executiv 2. Cercettorii cu activitate executiv 3. Cercetrorii cu activitate creaie care ntocmete i conduc proiecte de certetare i dezvoltare. 4. Cadrele de conducere ale unitiilor. Modul de informare al studeniilor, al absolveniilor i ar corpului didactic universitare se caracteriazeaz printr-o frecventare mai asigur a biblioteciilor. Acestea prefer consultarea didactic a publicaiilor. n privina ndrumrii studeniilor n folosirea curent a instrumentelor de informare exist n practice bibliotecar dou puncte de vedere: 1. Consider c studentul trebuie ndrumat pas cu pas prin indicaii bibliografice stricte cea ce aduce la limitarea orinzontului su de cunotine. 2. Pretinde c studentul s fie lsat s cerceteze singur toate sursele de informaii existene n biblioteca i si selecteze documentele necesare studiului cea ce duce la scderea timpului de studiu al studentului. Datorit creterii tot mai mult a volumului de informaii ar fi mai util ndrumarea flexibil a studentului este mai eficient s selecteze la cererea utilizatorii de ei, documentele corespunztoare s pun la dispoziia studeniilor bibliografice, urmnd ca acetea s foloseasc i surse mai largi, furnizate de biblioteca. Acest procedeu este indicat i n pregtirea temelor de cas, seminar, de laborator, a referatelor, etc. Este mai util c studentul s-i foloseasc tipul pt studiului documentelor i mai puin pentru descoprirea surselor. Elaborarea proiectelor de diplom i licen necesit o asisten documentar complex, similar celei indicate n cercetarea tiinific. Aceste lucrri presupun abordarea original a unui subiect, a ndrumare documentar complex cu studierea i altor documente n afar cursurilor predate de ctre profesor. Numai atunci lucrarea de diplom are originalitate i este bine cotat cnd aduce o abordare nou ceva aparte.

Documentarea didactic are o importan deosebit n cadrul universitar i trebuie s fie n pas cu cerinele actuale i de viitor ale nvmntului universitar. Informarea documentar trebuie s intervin eficient cu mijloace speficice n dou direcii principale: 1. Lrgirea sferei de cunotine a studentului prin depirea informaiei furnizate numai de cursuri 2. Asigurarea pe calea informrii i documentrii a unui judiios raport ntre cele 3 zone de cunotine de cunotine de cultur general, fundamental i de specialitate.

Tipuri de documente: ntr-o bibliotec sunt mai multe tipuri de documente din care utilizatorii se pot informa. 1. documente primare: cri, reviste, ziare, publicaii audio-vizuale 2. documente secundare: bibliografii, lucrri de sintez, lucrri de referin, dicionare, enciclopedii etc. 3. documente teriale: o sintez a politicii de informare tiinific i technic Documentele se realizeaz n mai multe etape: 1. adunarea literaturii pe o anumit tem prin consultarea de bibliografii periodice i experi. 2. Selectarea textelor adecvate prin numrul de informaii i actualitatea lor. 3. Compilarea i redactarea unui text de sintez concentrat, citnd sursele Cutarea documentelor ntr-o bibliotec: Se refer la mai multe aspecte 1. 2. 3. 4. cutarea catalogul alfabetic cutarea la raft cutarea n catalogul sistematic cutarea periodicelor ntr-o bibliotec

Cutare documentelor n bibliotec este o operaie care necesit luarea unor decizii din partea utilizatorului atunci cnd investigheaz fondul publicaii. Acestea se refer la: 1. Familizarea utilizatorului cu tema cercetrii i cu practica de biblotec. 2. Domeniul cruia i aparine tema de cercetare. 3. Se refer la sursele biblioteci, fondul de publicaii.

Cutarea catalog alfabetic Cutarea unui cri se face n dou etap 1. Const n cutarea catalog alfabetic. 2. Localizarea filiarei unde se afl cartea Toate crile unei biblioteci sunt reprezentate n catalog alfabetic n ordinea alfabetic a vedetelor de autor, persoane fizice, autor colectiv sau a primului cuvnt din titlu cnd lucrarea are mai mult dect de trei autor. Cutarea la rafturi Exist biblioteci care expun o carte de fondul de publicaii direct cititorilor ei putnd circulnd liber ntre raftrui i acest procedeu se numete acces liber la raft. Cutarea n catalogul sistematic: Se caut n acest fiier atunci cnd nu tiu exact autorul documentelor ce doresc spre consultare. n acest caz se cunoate bine coninutul temei de cercetat, se cere indexul alfabetic unde n dreptul fiecru termen este trecut clasificarea zecimal a subiectului a crii sau a temei de cercetare. Cutarea periodicelor ntr-o bibliotec Articolele periodice prezint un interes unui mai mare de cititor deoarece prezint informaia la zi. Dac biblioteca reine periodicele cutate, atunci el trebuie s caute n fiierul periodicelor unde se afl n ordinea alfabetic , rilor i n cadrul acestora, revistele sunt grupate alfabetic. De obicei bibliotecile au sli speciale pentru reviste. Ultimele sunt expuse pe rafturi iar cele mai vechi se afl n depozitele ale bibliotecii. Descrierea bibliografic a publicaiilor monovolum, multivolum i a serialelor. Stabilirea vedetei uniforme Are ca scop realizarea unui sistem unitar de cataloage tradiionale sau computerizate de bibliotec, care se ofer cititorilor su ct mai liberi c de regsire a publicaiilor. Dac prin stampilare nregistrare n registerele de inventar i cotarea publicaiei a intrat n patrimoniul bibliotecii prin descrierea bibliografic ea capt identitate ntre circuitul lecturii fiind reprezentat n fia de catalog.

Resursele infomare bibliografice 1. 2. 3. 4. Pagina de titlu sau subtitlul ei Surse informare: alte pagine de titlu, verso pagin de titlu, csua tipgrafic. Restul publicaiei: cotorul, prefa i cuprinsul Surse exterioare publicaiei: lucruri de referin, bibliografia, liste editorale, enciclopedii i dicionare

Elementele descrieii Cea mai important parte a descrierii o reprezint vedeta, deoarece n catalogul alfabetic este elementul de baz de care se ine baza n ordoinea fielor Tipuri de vedete: 1. Vedeta de autor persoan fizic: reprezint nume de persoane fizice. Dificultatea vedetei uniforme n cazul autorilor cu nume compuse sau cu nume prefixe. 2. Vedeta de autor colectiv reprezint denumiri de colectiviti, instituii, organizaii sau o denumire colectiv care a elaborat o lucrare. 3. Vedeta de titlu: se exprim prin titlul documentului de scris iar vedete indiferent de tip se scrie cu majuscule. Este standardizat la nivel internaional, n cadrul descrierii elementele componente au o ordine fix i punctuaie specific ce percepe fiecare element. Tipuri de descriere: 1. 2. 3. 4. Descrieri principale Descrieri complementari Descrieri analitice Trimiteri: generale, speciale sau informative

Descrierea principal: Se intocmete la numele autoriilor i se ntocmete la titluri. Descrierile complementare: Se ntocmete la coautori, prefaatori, redactori, locuri geografice, lucrri de referin Descrieri analitice: Se ntocmesc pentru lucrri cuprinse n antologie, culegeri, articole din periodice, capitole de publicaii.

Trimiterile: Constituie un mijloc ajuttor de orientare a cititorului n catalogul de bibliotec, indicndu-i utilizatorul unde s caute. Trimiterile generale conduc o form neacceptat a unui nume de autor fie el personal sau colectiv, ori a unei denumiri geografice, titlu la vedeta uniform. Trimiteri speciale fac legtur ntre dou vedete uniforme Trimiteri informative indic faptul c anumite documente cu titluri generice se gsesc n catalog la denumirea colectivitii sau autoritii teritoriale.

I.S.B.N. International Standard Book Number, I.S.S.N.- International Standard Serial Number I.S.B.N. identific un singur titlu sau o singur ediie dintr-o carte. Se compune din 10 cifre de la 0-9 repartizate n 4 grupe desprite prin linioar sau prin spaiu. Ex: 973-9528-27-3 Prima grup reprezint numrul de identificare al crii sau al zonei lingvistice. A doua grup reprezint numrul de identificare al editorului sau productorului. A treia grup reprezint numrul de identificare al titlului crii. A patra grup reprezint cifra de control care d posibilitatea verificrii corectitudini I.S.B.N. Cnd aceast cifr este 10 se nlocuiete cu X. I.S.B.N trebuie tiprit pe versoul al paginii de titlu sau dac nu este posibil atunci partea jos a paginii de titlu. I.S.S.N identific n mod concis i univoc titlul publicaiei respective pe toat perioad apariiei sale. Publicaiile seriale cuprind periodic, ziare, pubicaiile anuale, reviste colecii etc. Poate fi atribut oricrei publicaii seriale fie c este tiprit, fie c este pe un alt suport. Este un cod numeric care servete identificrii oricrei publicaii seriale indiferent de ara de editare de lim sau alfabet utilizat, periodicitate, suport i nu are nici o semnificaie intrinsec i nu comport n sine nici o informaie relativ la originea sau coninutul publicaiei. Se prezint sub forma I.S.S.N format de dou grupe de cte 4 cifre legate cu linioar sau cu spaiu liber. Ultima cifr este cifra de central care dac este 10 trebuie nlocuit cu X. Semnificaia C.I.P (Catalogarea naintea Publicrii) Este descrierea bibliografic a unei cri i cuprinde datele publicaiei, adic autor, titlu, editur, ISBN. Editurile trebuie s furnizeze datele bibliografice ale crilor pe care urmeaz s le editeze, i aceste date se completeaz pe un formular C.I.P oferit de biblioteca national.

Clasificarea bibliografiilor unei biblioteci. O clasificare de bibliotec implic elaborarea unei scheme format din clase i diviziuni care trebuie s exprime o ordine ierarhic. Indicele de clasificare reprezint ansamblul care servers la transcrierea subiectului unui document. Tipuri de clasificri: 1. tinifice 2. Documentare-de bibliotec -bibliografic pentru indexarea i descrierea detaliat a documentelor 3. speciale: concentrate pe un anumit subiect 4.generale: acoper universul informaiilor 5. clasificri pe subiecte: este aranjat strict alfabetic 6. sistematice: subiectele sunt clasificate i aranjate i conform unei scheme C.Z.U- Clasificarea Zecimal Universal Este clasificarea documentar dar este i general. Este o schem de clasificare sistematic bazat pe principiul divizrii zecimale a ansamblului cunotinelor umane. Principile CZU: se caracterizeaz prin 3 principii fundamentale: 1. Este o clasificare sistematic, adic analizeaz coninutul subiectelor i noiunilor. 2. Este o clasificare zecimal deoarece se bazeaz pe mprirea convenional a cunoaterii umane n zece mari clase 3. Este o clasificare universal de dou puncte de vedere: -n privina coninutului -n privina modalitii de notare se bazeaz pe un sistem de indexare compus din cifre arabe i semne matematice sau de punctuaie a cror nelegere este identic n orice ar Fiecare clasa este subdivizata la rndul ei n alte 10 subclase, care la rndul lor sunt de asemenea subdivizate n 10 subclase. CZU- conine n general 3 tiprui de tabele: 1. Tabela principal 2. Tabele auxiliare 3. Indexul alfabetic pe materii

Partea de comunicare

Comunicarea n cadrul grupului Comunicare reprezint nstiinare, stire, veste, raport, relaie, legtur. Desi pare simplu ntelesul comunicarii este mult mai complex si plin de substrat. Comunicarea are o mulime de ntelesuri, o mulime de scopuri i cam tot attea metode de exprimare si manifestare. Comunicarea nseamn transmiterea intenionat a datelor, a informaiei. Prin comunicare se nelegem: 1. o provocare constant pentru psihologia sociala 2. o activitate; 3. satisfacerea nevoile personale 4. legtura ntre oameni Comunicarea este cea care asigura dispozitii emotionale si intelectuale asemanatoare, moduri similare de a raspunde la asteptari si cerinte. Comunicarea se realizeaza pe trei niveluri:
1. 2. 3.

Logic Paraverbal Nonverbal

Dintre acestea, nivelul logic (deci cel al cuvintelor) reprezinta doar 7% din totalul actului de comunicare; 38% are loc la nivel paraverbal (ton, volum, viteza de rostire...) si 55% la nivelul nonverbal (expresia faciala, pozitia, miscarea, imbracamintea etc.) Daca intre aceste niveluri nu sunt contradictii, comunicarea poate fi eficace. Tipuri de comunicare 1. Comunicarea intrapersonala . Este comunicarea n si catre sine 2. Comunicarea interpersonala. Este comunicarea ntre oameni. 3. Comunicarea de grup. Este comunicarea ntre membrii grupurilor si comunicarea dintre oamenii din grupuri cu alti oamenii 4. Comunicarea de masa. Este comunicarea primita de sau folosita de un numar mare de oameni. Pentru a descrie numeroasele ntelesuri ale comunicarii pe care o folosim si o traim zilnic, folosim urmatorii trei termeni

a. Forma comunicarii Este un mod al comunicarii asa cum sunt vorbirea, scrierea sau desenul. Aceste forme sunt distincte si separate una de alta asa de mult, nct au sistemul lor propriu pentru transmiterea mesajelor. Astfel, cnd semnele sunt facute pe foaia de hrtie potrivit anumitor reguli (cum sunt cele ale gramaticii si ortografiei), atunci noi cream cuvinte si "forma" scrierii. b. Mediul comunicarii Este un mijloc al comunicarii care combina mai multe forme. Un mediu adesea poate implica utilizarea tehnologiei asa ca acesta este dincolo de controlul nostru. Spre exemplu, o carte este un mediu care foloseste forme ale comunicarii precum sunt cuvintele, imaginile si desenele. c. Media Sunt acele mijloace de comunicare n masa care s-au constituit ntr-un grup propriu Exemple binecunoscute sunt radioul, televiziunea, cinematograful, ziarele si revistele. Toate acestea sunt distincte si prin modul prin care pot include un numar de forme de comunicare. Spre exemplu, televiziunea ofera cuvinte, imagini si muzica. Adesea termenul mass-media identifica acele mijloace ale comunicarii bazate pe tehnologie care fac o punte ntre cel care comunica si cel care recepteaza. Limbajul este codul cu care este transmisa informatia, reprezinta unealta comunicarii. Limbajul reprezinta codul comunicarii,este liantul ntre cel ce transmite informatia ,emintator, si cel ce primeste informatia, receptor. Limbajul determina forma comunicarii. El este de trei feluri: 1. Limbaj scris. 2. Limbaj verbal. 3. Limbaj nonverbal. Judecata, sinele si societatea nu sunt structuri discrete, ci procese de interactiune personala si interpersonala. Interactiunea simbolica subliniaza importanta limbajului. Personalitatea este ceea ce este propriu, caracteristic fiecarei persoane si o distinge ca individualitate. Comunicarea are o foarte mare influenta asupra personalitatii deoarece in ziua de azi individul se defineste in functie de ceilalti iar comportamentul reprezinta o constructie a persoanei in interactiunea cu ceilalti. Interatiune atrage concomitent comunicare. Sinele se construieste in interactiune cu ceilalti. In felul acesta, definirea unei situatii nu este niciodata strict individuala, desi apare astfel; in acelasi timp, nici individul nu este doar o oglinda a celorlalti, ci introduce note personale in orice evaluare si raspuns. Cu

cat se comunica mai mult cu atat cresc sansele de a se crea personalitati puternice. Comunicarea este cheia individului spre societate si integrarea n aceasta. Lipsa comunicarii atrage o indepartare iminenta fata de grup, echipa, societate, etc. Daca luam n discutie termenul de grup observam caci, chiar societatea din care facem parte este un grup. Grupul nseamna reguli, reputatie, tel, munca n echipa, etc . Sensuri determinate de interanctiune deci de comunicare. Atata timp cat exista o buna comunicare exista si un randament maxim, nsa daca aceasta lipseste se poate ajunge la disensiuni sau, chiar mai rau. Arta de a comunica nu este un proces natural ori o abilitate cu care ne nastem. Noi nvatam sa comunicam. De aceea trebuie sa studiem ce nvatam ca sa putem folosi cunostintele noastre mai eficient. Orice comunicare implica creatie si schimb de ntelesuri. Aceste ntelesuri sunt reprezentate prin "semne" si "coduri". Se pare ca oamenii au o adevarata nevoie sa "citeasca" ntelesul tuturor actiunilor umane. Observarea si ntelegerea acestui proces poate sa ne faca sa fim mai constienti referitor la ce se ntmpla cnd comunicam.

Comunicare interuman

Comunicarea verbal Comunicarea verbala are un rol primordial atat din punctul de vedere al secmentului de negociere pe care il ocupa cat si din punct de vedere al continutului. Comunicarea verbala permite un joc logic al intrebarilor si al raspunsurilor intr-o derulare flexibila, spontana, lucru care nu este posibil atunci cand negocierile au loc scris sau prin alte tehnici. Prin comunicarea verbala au fost realizate o serie de activitati: obtinerea si transmiterea de informatii, elaborarea unor propuneri, exprimarea unor opinii. Limbajul in tratative sau negocierea presupune in primul rand o buna comunicare intre partenerii de tranzitie. Arta de a vorbi se dobandeste prin acumularea de cunostinte si o continuitate care elimina nesiguranta, vorbirea dezordonata, lipsa de expresivitate, echilibrul in vorbire. Cunoasterea si folosirea justa a mijloacelor de exprimare a ideilor pe care dorim sa le comunicam constituie o conditie primordiala in comunicare. Aceste mijloace sunt: limbajul si stilul. 1. Limbaje inferioare (folosite si in lumea animala), avand functia de semnalizare, de autoexpresie ; 2. Limbaje superioare, exclusiv umane, capabile de descriere si argumentare. 3. Limbaje mixte

10

Ca activitate sociala comunicarea verbala in relatiile comerciale are un limbaj de specialitate de corespunzator proceselor, operatiilor si relatiilor pe care le exprima. Terminologia acesteia, in general, este comuna tuturor domeniilor de activitate. Acest limbaj general se completeaza in fiecare domeniu de activitate prin includertea termenilor tehnici care exprima procesele de munca specifice acesteia, luand astfel fiinta limbajul specific activitatii comerciale. Stilul poate fi determinat ca: 1. La nivel individual: mode de exprimare intr-o comunicare, specific definitor pentru emitator (stilul unui jurnalist, stilul unui scriitor, stilul unui orator, stilul unui muzician sau interpret) 2. La nivel colectiv: modul de exprimare intr-un domeniu (stil publicitar, stil literar, stil stiintific, stil artistic). Acesta adica stilul, cel folosit in comunicarea verbala care are loc in activitatea comerciala, se deosebeste in mod simtitor de stilul literar, stiintific, juridic sau familiar. Comunicarea in negociere trebuie sa foloseasca un stil sobru si concis potrivit cu obiectul si rolul ei. In fiecare act de comunicare se trateaza o singura problema concreta. Pentru ca aceasta sa-si atinga scopul trebuie sa se utilizeze acele mijloace si procedee de exprimare care sa asigure o calitate superioara a actului de comunicare, rezolvand in felul acesta scopul pentru care a fost initiat. Comunicare nonverbal Limbajul non-verbal se uneste cu limbajul verbal pentru comunicarea unui mesaj corect. Studiul acestui limbaj non-verbal vine sa dea forta, sa ne improspateze cunostintele intuitive pe care le avem despre un individ sau un grup. Expresiile psihice urmatoare reflecta starile de spirit cel mai frecvent exprimate in limbajul nonverbal: surasul indica o persoana amicala deschisa discutiei; bratele incrucisate denota o atitudine negativa mainile pe masa indica faptul ca o persoana este gata de actiune a fi asezat pe scaun, mainile incrucisate la ceafa, tot corpul inclinat pe spate reprezinta atitudinea tipica patronului in biroul sau care este tentat sa-si delimiteze teritoriul; persoanele care-si freaca dosul mainilor din cand in cand are adesea ceva de ascuns persoanele care-si freaca palmele mainilor sunt pe cale de a realiza o buna actiune.

11

Comunicarea tactila Posibila numai in cadrul comunicarii inter-personale, aceasta forma de a transmite un mesaj, semnal este comuna si lumii animale. Ea se pastreaza inca si in societatile cele mai evoluate si are un caracter preponderent instinctual, desi de la un anumit nivel intervine constiinta. Cercetatorii au stanilit cinci clase de atingeri, dintre care numai patru privesc convorbirea: 1. Atingeri care transmit emotii pozitive, mangaierea, atingerea ca semnificatie consolatoare, atingerea de incurajare (strangerea tacuta de mana, batai pe umar), atingerea linistitoare, comunica afectiunea, participarea, aprecierea si au un efect pozitiv asupra starii de spirit a receptorului. 2. Atingeri ludice si acestea pot fi autonome sau in legatura cu comunicarea verbala (simularea unei mangaieri sau loviri, intr-un anumit context ludic), asemenea atingeri au un caracter abuziv si presupun un referential comun precum si o relatie de apropiere. 3. Atingeri de control, in aceasta categorie sunt incluse acele semnale tactile care au rolul de a orienta comportamentul sau atitudinea, o asemenea atingere poate atentiona cu discretie, poate sugera un indemn sau din potriva, o retinere, in respect cu comunicarea verbala sau cu alta actiune. 4. Atingerea rituala, din aceasta categorie fac parte atat atingeri cu semnificatie magica, in spatiul religios, cat si atingeri specifice spatiului profund, care si-au pierdut vechile sugestii, transmiterea harului prin atingeri de la preot la preot sau de la preot la credincios, atingerea cu un obiect sacru, atingerea cu rol taumaturgic, pastreaza caracterul ritual; strangerea mainii in semn de salu, lovirea palmei drepte a doua persone in semn de urare de succes sau de felicitare sunt atingeri care transmit implicarea desi uneori se golesc de sens si devin pur formale. b.Comunicarea gestuala-kinezicaLa fel ca si comunicarea tactila, comunicarea prin gesturi poate sa se substituie, pe unele secvente multeori reprezinta o completare, accentuare, contrazicere sau reglare a acesteia. Aducand un spor de expresivitate, gestul este folosit cu precadere in comunicarea artistica. In raport cu destinatarul mesajului, gestul poate fi prezentat in comunicarea interpersonala, de grup si de masa. Gesturile cu valoare comunicationala pot fi grupate in mai multe categorii: a.Emblemele acestea sunt miscari care se substituie comunicarii verbale si formeaza un limbaj constituit dintrun numar mare de gesturi, care semnifica sunete ori cuvinte si compenseaza imosibilitatea e exprimare verbala in anumite situatii, exemplele curente se refera la codurile surdo-mutilor, la o populatie australiana (Aranda) si, in domeniul artistic, la practicantii pantomimei. b.Ilustratorii sunt gesturi de insotire si montare a comunicarii verbale uneori spontane, universale si au fost inventariate in cadrul mai multor categorii: bastoanele, pictografele,

12

kinetografele, ideografele, miscarile deictice, miscarile spatiale, miscarile ritmice, ilustratorii emblematici. c.Gesturile de reglaj miscarile capului, ale fetei, mai rar ale mainilor; pentru o sugerare solicitarea de a se vorbi mai tare, mai incet, mai rar, mai repede, mai putin. d.Miscarile afective sunt expresii ale starii de spirit, sunt folosite pentru a comunica trairi, scutruiente, reactii. e.Adaptorii gesturi de toaleta, de corectare a tinutei, de control al comportamentului in societate. c.Comunicarea prin intermediul obiectelor Este o forma de transmitere a unui mesaj non-verbal, care foloseste, inafara de resursele corporale, recursul la obiecte. Asocierea gest-obiect poate interveni in comunicare in unele situatii. Gesturile care folosesc batiste, esarfe, palarii pentru semn de salut sau despartire ori pentru semnalizarea unei prezente. d.Comunicarea prin situare Un alt gest de comunicare non-verbala neanalizat in literatura cu acest profil din romania. O persoana care nu doreste sa fie abordata se plaseaza intr-o zona retrasa, extrema sau marginala aratand ca nu este disponibila, o persoana interesata sa fie remarcata se plaseaza si se misca in centrul actiunii comunicandu-si disponibilitatea. 3.3.COMUNICAREA SCRISA Limbajul scris constituie una dintre cele mai importante si mai revolutionare cuceriri dobandite de oameni, in procesul muncii si in conditiile convietuirii in societate. El joaca un rol deosebit in pastrarea si raspandirea stiintei si a culturii in precizarea si realizarea diferitelor raporturi sociale. Prin comunicare scrisa se intelege: scrisoare, continutul unei scrisori, schimb de scrisori intre doua sau mai multe persoane, raport sau legatura intre fapte, lucrari, fenomene si situatii. Este procedeul de comunicare intre oameni prin scrisori, instiintari sau comunicari scrise. Prin comunicare scrisa se mai intelege totalitatea comunicarilor scrise care intervin in activitatea unei persoane juridice cu privire la relatiile si interesele ei. Comunicarea facuta in scris de catre o persoana fizica sau juridica reprezinta un act de corespondenta. Actele de corespondenta au caracterul si poarta denumirea de scrisori. In cazurile concrete, insa, actele de corespondenta au denumiri diferite: oferta, adresa, intampinare, cerere, telegrama, reclamatie, proces-verbal, afis comercial. Comunicarea scrisa este folosita atunci cand nu este posibila comunicarea orala, cand nu exista alt mijloc de comunicare, cand comunicarea scrisa este mai avantajoasa in comparatie cu

13

celelalte mijloace de comunicare si, indeosebi, intotdeauna este necesara existenta unei forme scrise. Obiectul comunicarii il formeaza: pastrarea relatiilor existente si convenabile dintre oameni, dintre organizatiile lor, dintre ei si acestea, initierea, stabilirea si desfasurarea unor relatii noi, modificarea si stingerea relatiilor vechi, schimbul de stiri, ganduri, informatii, pareri si idei care prezinta interes pentru relatiile lor Pentru persoanele fizice, comunicarea scrisa constituie o activitate ocazionala. Pentru organele de stat, institutii, intreprinderi si celelalte organizatii, comunicarea constituie o activitate continua, o metoda de lucru, o modalitate de rezolvare a multor probleme. Corespondenta a facut pozibile noi relatii in viata politica activitatea comerciala, in lumea culturala si in existenta cotidiana. Ea respecta un anumit protocol si presupune, atat pentru emitator cat si pentru receptor, cunoasterea si respectarea unor reguli. Ea mai presupune confidentialitate, fiind protejata de altfel de prevederile legale. Violarea corespondentei este un act abuziv si ilegal. Rolul comunicarii scrise in activitatea societatilor comerciale reuneste atat definirea corespondentei cat si importanta ei. Corespondenta este comunicarea scrisa intre doua persoane, institutii, scrisori primite, trimise de o institutie, organism, persoana. Importanta ei decurge din rolul pe care il joaca in activitatea societatilor comerciale.

14