“ Biblioteca publică – instituţie comunitară”

“Fără biblioteci ce ne-ar mai rămâne?

N-am mai avea nici trecut şi nici

viitor”.

Ray Bradbury

Biblioteca – lume a liniștii, studiului și înțelepciunii...trăiește intens

zvîcnetul zilei, se mistuie din suferință și dăruire, e ca un ” far pe marea
navigației spirituale și culturale”, un tezaur unde se păstrează peste vremi
expresia scrisă a gîndirii și a creativității naționale și universale.

1. Probleme generale

În epoca informației, totul se desfășoară într-un ritm nemaiîntîlnit vreodată.

Bibliotecile, instituții prin tradiție conservatoare, sunt și ele supuse unei presiuni
sociale și culturale intense, cu consecințe imprevizibile asupra profesiei însăși,
precum și asupra instituției bibliotecare.

Toată lumea este astăzi de acord că biblioteca actuală oferă servicii fizice și servicii
virtuale.
Biblioteca publică caracterizată prin colecții enciclopedice și categorii extrem de
diverse de cititori încearcă și ea să răspundă dezideratelor actuale. Conform celor
mai avizați specialiști, biblioteca publică contemporană trebuie să îndeplinească
astăzi următoarele deziderate:

− să pună la dispoziția cititorilor documente cultural și de informare actualizate,

sub diferite formate, astfel organizate încît accesul la ele să fie foarte rapid;
– să dispună de personal profesional;
– să dispună de programe informatizate care să răspundă normelor internaționale;
– să fie conectată la rețele naționale și internaționale de informare.

Rolul său tradițional ca instituție de cultură și de educație nu va dispărea, ci va fi

extins prin serviciile moderne de informare și de
consiliere.

2. Definiția bibliotecii publice

Bibilotecile publice sunt un fenomen mondial. Ele se regăsesc în diverse societăți,

culturi și la diverse etape de dezvoltare. Prin urmare, biblioteca publică reprezintă

2
 ”poarta locală” deschisă spre cunoaștere, asigură o condiție de bază pentru
educația permanentă, luarea independentă de decizii și dezvoltarea culturală a
individului și a grupurilor sociale. Deși varietatea contextelor în care acestea
activează determină inevitabil diferența la nivelul serviciilor oferite și al modului
de prestare a acestora, bibliotecile publice au caracteristici comune ce pot fi
definite după cum urmează:

Biblioteca publică este o organizație constituită, susținută și finanțată de

comunitate, fie prin autoritățile locale, regionale sau naționale, fie prin alte forme
de organizare comunitară. Ea oferă acces spre cunoaștere, informație sau opere
ale creației prin intermediul unui șir de resurse și servicii și este în mod egal
disponibilă tuturor membrilor comunității, indiferent de rasă, naționalitate, vîrstă,
sex, confesiune, limbă, condiție fizică sau mintală, statut economic, loc de muncă,
nivel de studii.

De asemenea trebuie asigurate servicii și materiale speciale, pentru acei utilizatori

care, din diferite motive, nu se pot folosi de serviciile și materialele obișnuite, cum
ar fi minoritățile lingvistice, persoanele dezavantajate fizic sau cele din spitale și
închisori. Toate grupele de vîrstă trebuie să găsească materialul relevant pentru
nevoile lor. Colecțiile și serviciile trebuie să includă toate tipurile de purtători de
informație, tehnologii moderne precum și materiale tradiționale. Ele trebuie să
prezinte un grad înalt de calitate și relevanțăpentru nevoile și condițiile locale.
Materialele trebuie să reflecte tendințele curente și evoluția societății precum și
memoria străduințelor și imaginației umane.

3. Scopurile bibliotecii publice

Scopurile primordiale ale bibliotecii publice sunt furnizarea resurselor și

serviiciilor prin diverse media în scopul satisfacerii necesităților de educație,
informare, dezvoltare personală, inclusiv recreare și delectare ale indivizilor și
grupurilor sociale. Bibliotecile publice dețin un rol important în dezvoltarea și
menținerea societății democratice prin oferirea accesului individual la o vastă și
variată gamă de cunoștințe, idei și opinii.
Din Manifestul IFLA/UNESCO pentru bibliotecile publice din 1995,
menționăm următoarele obiective-cheie, care se referă la informație, grad de
instrucție, educație și cultură, trebuie să constituie fundamentul serviciilor
bibliotecii publice :
1) Crearea și dezvoltarea deprinderilor de lectură la copii, de la o vîrstă fragedă.

3
 Biblioteca publică trebuie să depună efort pentru a satisface necesitățile tuturor
grupurilor din comunitate, indiferent de vîrstă, circumstanțele fizice, economice
sau sociale. Totuși, ea are o responsabilitate specială de a satisface necesitățile
copiilor și tinerilor. Atunci cînd copiii, de la o vîrstă fragedă, simt emoția
tulburătoare la contactul cu lumea cunoștințelor și a operelor artistice, este foarte
probabil că ei vor beneficia de aceste elemente vitale pentru dezvoltarea
personalității pe parcursul întregii vieți.

2) Sprijinirea atît a educației individuale și a autoinstruirii, cît și a educației

instituționalizate la toate nivelurile.

Biblioteca publică trebuie să ofere materiale în formă adecvată atît în sprijinul

instruirii formale, cît și al instruirii informale. De asemenea, ea trebuie să-i ajute
pe beneficiari în utilizarea cît mai eficientă a acestor resurse educaționale, precum
și să ofere condiții care stimulează procesul de instruire. Capacitatea de a accesa
informația și a o utiliza eficient este vitală pentru o educație reușită. De cîte ori
este posibil, bibliotecile publice trebuie să coopereze cu alte instituții educaționale
în formarea abilităților de utilizare a resurselor informaționale.

Biblioteca publică trebuie, de asemenea, să se implice activ în campaniile de

alfabetizare, întrucît știința de carte este cheia atît spre cunoaștere și educație, cît
și spre utilizarea serviciilor bibliotecare și informaționale.

3) Oferirea oportunităților pentru dezvoltarea personală creativă.

Existența posibilității de dezvoltare a creativității personale și de apariție a noilor

interese este importantă pentru dezvoltarea umană. Pentru a obține toate acestea,
oamenii au nevoie de acces la cunoaștere și la produsele imaginației. Biblioteca
publică poate oferi acces, prin diferiți purtători de informație, la un bogat și vast
patrimoniu de cunoștințe și realizări ale creației, la care în mod individual nu s-ar
putea ajunge. Oferirea accesului la cele mai importante colecții de cunoștințe și
literatură mondială, inclusiv la literatura comunității, a constituit întotdeauna o
contribuție unică a bibliotecii publice și continuă să rămînă o funcție de
importanță vitală a ei. Accesul la realizările cunoașterii și creației este o
contribuție importantă la educația personală și la activitatea utilă de recreare.

4) Stimularea imaginației și creativității copiilor și tinerilor

5) Promovarea conștientizării patrimoniului cultural, aprecierii artelor, realizărilor
științifice și inovațiilor
6) Oferirea accesului la expresia culturală a tuturor artelor interpretative
7) Sprijinirea dialogului intercultural și favorizarea diversității culturale
8) Susținerea tradițiilor orale
4
 9) Asigurarea accesului cetățenilor la toate tipurile de informație comunitară
10) Oferirea serviciilor de informare adecvate antreprenorilor, asociațiilor și
grupurilor pe interese locale
11)Facilitatrea dezvoltării deprinderilor de cultură informațională și utilizare a
computerului
12) Susținerea și participarea în activități și programe literare pentru toate
grupurile de vîrstă, inițierea unor astfel de activități, dacă este necesar.

4. Cerinţele faţă de biblioteca publică la diferite nivele

Pentru a-și îndeplini misiunea, biblioteca publică trebuie să corespundă cerințelor

deopotrivă la nivel local, regional, naţional și international. Fiecare nivel trebuie să
preia și să dezvolte acele activități care sunt imperios cerute de utilizatori.

La nivel local – într-o comună, o zonă rezidențială sau un oraș, biblioteca publică
are următoarele atribuții:
-să ofere documente pentru întreaga populație;
− să fie un refugiu cultural pentru colectivitate;
− să ofere acces la cultură și la universul informațional;
− să ofere informații privitoare la colecții;
− să dețină un serviciu de informare și de acces la informații;
− să îndrume utilizatorii în căutarea documentară independentă;
− să prelucreze informațiile locale;
− să difuzeze cunoștințele de bază privitoare la drepturile cetățeanului;
− să intre în legătură directă cu serviciile publice locale;
− să intre în legătură cu serviciile private locale;
− să ofere servicii de informare instituțiilor și industriei locale;
− să fie un forum de dezbatere pentru activitățile civice;
− să organizeze o rețea de voluntari, sprijinitori ai bibliotecii;
− să organizeze evenimente și servicii culturale.

La nivel regional, biblioteca publică are următoarele atribuţii:

− să prelucreze şi să gestioneze informaţii regionale cu parteneri regionali (de

exemplu, producînd în comun cu muzee şi arhive metadate referitoare la cultura
regională);
− să ofere servicii interbibliotecare eficiente;
− să fie în reţea cu serviciile culturale regionale.

La nivel naţional, biblioteca publică are următoarele atribuţii:

− să ofere servicii de informare cetăţenilor de pe tot cuprinsul ţării;

− să se constituie într-o bibliotecă electronică;
− să contribuie la actualizarea băncilor de date naţionale;
5
− să producă metadate sau cataloage colective;
− să ofere servicii interbibliotecare eficiente;
− să producă licenţe naţionale;
− să ofere servicii de logistică.

La nivel internaţional, biblioteca publică are următoarele atribuţii:

− să ofere resurse şi procese de cunoaştere globală, precum şi acces la metadatele

produse global;
− să gestioneze informaţia proprie şi să o pună la dispoziţia oricărui stat din lume;
− să ofere acces virtual pentru oamenii din străinătate originari din ţara respectivă
care efectuează cercetări genealogice.

În viziunea Uniunii Europene, biblioteca publică trebuie să fie o instituţie activă şi

eficientă în care oamenii au uşor acces. Ea prezintă următoarele caracteristici:

− este deschisă tuturor reprezentînd un element al democraţiei;

− valorifică patrimoniul cultural şi sprijină pluralitatea culturilor;
− formează şi întreţine spiritul comunitar;
− adaugă valoare documentelor selecţionînd şi organizînd diferite colecţii de
documente;
− constituie un mediu de învăţare ajutînd persoanele de toate vîrstele care doresc
să înveţe;
− constituie un mediu de lucru eficient al profesioniştilor competenţi;
− formează o reţea cu partenerii, făcînd colecţiile şi serviciile disponibile local;
− colecţiile şi serviciile sunt accesibile prin reţele (biblioteci digitale);
− reprezintă un partener eficient care poate contribui la succesul şi prosperitatea
regiunii.

5. Accesul la informaţie în biblioteca publică

Aici, la biblioteca publică, poți obține informații despre orice. Ai acces la toate
documentele aflate pe diverse suporturi ( hîrtie sau electronic). Asigurarea
accesului la Internet, nu mai constituie o noutate chiar și pentru multe biblioteci
publice din comunități rurale de oameni gospodari și inteligenți. Ea deschide noi
orizonturi de informare, formare și comunicare interumană.

Accesul la informaţie presupune capacitatea de a face faţă la creşterea

exponenţialţă a informaţiei. Astfel că bibliotecile publice trebuie să ia toate
măsurile posibile pentru a aduna o cantitate cît mai mare de informaţii. Accesul la
informaţii în biblioteca publică are la baza următoarele elemente:

− biblioteca publică oferă resurse selecţionate şi organizate ale informaţiilor şi

cunoştinţelor actualizate sub diferite forme;
6
− biblioteca publică deţine personal care are o imagine globală a informaţiilor şi
cunoştintelor disponibile, a surselor de informare, a sistemelor de comunicare şi
a serviciilor de informare;
− biblioteca publică este în măsură să evalueze validitatea şi fiabilitatea surselor de
informare;
− biblioteca publică deţine acel personal capabil să formeze persoanele apte să
gestioneze informaţia.

6. Valoarea adăugată a bibliotecii publice prin utilizarea reţelelor de

informare

Rolul tradiţional al bibliotecilor publice în reţele va rămîne, în principal, acelaşi,

dar noile tipuri de documente, care se schimbă, se mişcă şi dispar constant,
necesită noi aplicaţii de competenţe profesionale. Serviciile de reţea completează
colecţiile fizice, dar nu le înlocuiesc.

Competenţele bibliotecarilor în domeniul cercetării documentare şi cunoaşterii

surselor de informare se extind pentru a cuprinde şi documentele electronice.
Bibliotecarii analizează, clasifică şi descriu informaţiile destinate a fi utilizate în
sistemele de cercetare sprijinind utilizatorii în a găsi ceea ce ei caută. În reţea,
bibliotecarii răspund la întrebările utilizatorilor pe teme de informare, oferind acces
la colecţiile bibliotecilor şi la instrumentele de cercetare documentară.

În noul mediu digital, biblioteca publică continuă să aibă un bogat conţinut

intelectual şi cultural. Se asteaptă ca ea să evolueze valorificînd informaţiile
disponibile pe reţea în acelaşi mod în care studiază şi colecţionează literatura
avînd ca suport hîrtia.

Utilizarea informaţiei din reţea se poate rezuma la sintagma „a face mai mult cu
mai puţine mijloace”. Specialiştii din biblioteca aleg din reţea acele site-uri care
răspund întrebărilor utilizatorilor – selecţia fiind mai rapidă cînd avem de-a face
cu documentele electronice decît cu documentele tipărite. Dar selecţia de
informaţii utile din totalitatea informaţiilor din reţele şi evaluarea acestora cer
competente.

Biblioteca deţine un potenţial considerabil care poate fi exploatat la maximum cu

ajutorul noilor unelte informatice.
Biblioteca trebuie să aibă o viziune generală asupra surselor de informare, a
sistemelor de transfer al informaţiei şi a serviciilor de informare. Bibliotecarii
profesionişti sunt singurii în măsura să determine dacă un site Internet dat
constituie o sursă de informare interesantă sau este de dorit să cauţi răspuns în
sursele imprimate tradiţional fie să le foloseşti pe ambele.

7
 7. Accesul la bibliotecă – un drept fundamental în societatea
informaţiei

1. Dreptul la informaţie şi creativitate este unul din drepturile fundamentale ale

omului în societatea informaţiei.
2. Dreptul la informaţie face, de asemenea, parte integrantă din drepturile
cetăţeniei totale: fără el nu există democraţie.
3. Dreptul la informaţie este indispensabil creativităţii (reprezintă o
autoîmplinire şi o autoexpresie, pe de o parte, şi o participare la producţia
de bunuri intelectuale potenţiale, pe de altă parte).
4. Dreptul la informaţie implică posibilitatea de acces la metadate şi la
informaţii pentru cetăţeni.

Capitalul intelectual, cunoştinţele şi cultura se caracterizează prin faptul că se

acumulează. Ca să fie în măsură să creeze, artiştii,cercetătorii, animatorii culturali
şi, din ce în ce mai des, cetăţenii obişnuiţi trebuie să aibă acces la cultură şi să
cunoască valorile patrimoniale. Accesul la sursele de cultură şi la cunoştinţe
trebuie garantat într-o societate bazată pe cunoştinţe.

8. Concluzie:

Bibiloteca publică este, nu numai în condiții de criză, o formă de protecție socială

tot mai vizibilă.

Totul e să înțelegem și să vrem să utilizăm numeroasele servicii asigurate gratuit,

prin această instituție de utilitate publică.

Simpla trecere a pragului unei biblioteci publice de tip european rezolvă, în marea
majoritate orice problemă. Persoana în formare sau în reconversie profesională
( elev, student, șomer..) va găsi materialul necesar documentării sau cercetării
pentru obținerea de bune rezultate în plan școlar, profesional, va găsi idei de
afaceri, de reintegrare socială, oferte de muncă...Cei dornici de un concediu plăcut,
la costuri potrivite pentru buzunarul lor, pot accesa ofertele a mii de firme de
profil. Alții cu probleme de sănătate și le pot rezolva, de multe ori, tot prin
accesarea informațiilor și a suporturilor de informare deținute de biblioteca
publică. Se pot face programări, rezervări, se pot obține online formulare,
autorizații fără a te mai deplasa și a sta la cozi. Se poate comunica la distanță
online.

Totul e să conșientizăm că există, că-ți poate schimba viața. În condiții de criză

sau de normalitate, biblioteca publică te așteaptă !
8
Bibliografie:

1. Magazin bibliologic. – 1995. – Nr.3 – 4.- P.7-8

2. Regneală, Mircea. Studii de biblioteconomie. – Constanţa: EX-PONTO,
2001. – 388 p.
3. Stoica, Ion. Criza în structurile infodocumentare. Sensuri şi semnificaţii. –
Constanţa: EX PONTO, 2001. – 220 p.
4. Costiuc, Tatiana. Reconsiderarea modelului de bibliotecă publică într – o în
schimbare // Magazin bibliologic.-2001.-Nr.4.-P.41-43