UNIVERSITATEA BABES-BOLYAI CLUJ NAPOCA

FACULTATEA DE ISTORIE ȘI FILOSOFIE

CURS PROFESOR DOCUMENTARIST

De la biblioteca scolară la biblioteca publică

Sustinător:

Grupa Buzău

1
 De la biblioteca scolară la biblioteca publică

"Lumea informaţiei este lumea cunoaşterii,

lumea de mâine, un viitor pentru care lucrează deja
milioane de oameni şi în care vor trăi miliarde de
oameni. Cele mai multe soluţii pentru a apropia, nu
pentru a împăca, nevoile cu resursele şi aspiraţiile cu
posibilităţile urmează încă a fi găsite. Dar provocarea
este imensă şi, abia acum, se ridică la măsura
adevăratului potenţial al minţii omeneşti.
Ce profesie şi-ar putea permite să rămână deoparte?"1

Informatia si accesul la informatie reprezintă o conditie esentiala a progresului. Se poate

spune că informatia a devenit plămânul societătii, fără de care ne-am cufunda în sufocare si
întuneric.
Informatia a revolutionat modul de gândire, a adus modificări majore în însăti existenta
societătii, a schimbat toate activitătile, relatiile si legăturile dintre ele. Fluxul informatiilor a
devenit tot mai dinamic si odată cu introducerea calculatoarelor a necesitat existenta unor
activităti de organizare informationala, a unei planificări a informatiei si prin urmare a unui
management informational. S-au creat noi profesii legate de transferul de informatii, iar
biblioteca a devenit un "spatiu tehnologic"2, o importanta structura info-documentară.
Relaţionarea funcţiei utilizatori cu cea a managementului de bibliotecă a căpătat statut de
implicaţie biunivocă: biblioteca modernă trebuie să-şi reconsidere "conceptele şi competenţele,
mijloacele şi modalităţile de acţiune"3.
Redefinirea bibliotecii şcolare în contextul societăţii informaţionale, oricât de dureroasă
pentru bibliotecarul cu studii medii şi care în nici un caz nu trebuie decimat, este totuşi un fapt
1
Ion Stoica, Criza în structurile info-documentare. Constanţa, Ex Ponto, 2001
2
Ibidem, p. 61
3
Idem, Contribuţii la studiul managementului în structurile info-documentare (XXIII). În: Biblioteca: revista de
bibliologie şi ştiinţa informării, nr. 11-12/2000, p. 342-343
2
împlinit. Oricât de jos s-ar proiecta starea bibliotecilor româneşti, invariabil catalogate în media
cu „catastrofa" şi „dezastrul"e aberant să nu se ia în considerare prestaţia onestă a celor mai mulţi
bibliotecari de la noi.
„Biblioteca şcolară este o colecţie de documente (cărţi, reviste ziare, materiale
audiovizuale, alte suporturi informaţionale) cu caracter enciclopedic , adecvate nivelului şi
profilului unităţii de învăţământ în care funcţionează biblioteca şcolară; ea are personal
specializat afectat pentru achiziţionarea, prelucrarea, organizarea şi valorificarea fondurilor de
publicaţii şi a celorlalte categorii de documente."4
Sunt delimitate patru funcţii majore ale bibliotecii şcolare: pedagogică, gestiune a
documentelor, culturală, comunicare.
Potrivit Manifestului bibliotecii şcolare al UNESCO: „Biblioteca şcolară pune la
dispoziţie informaţii şi idei care sunt fundamentale pentru funcţionarea cu succes a informaţiei
actuale şi în societatea bazată pe cunoaştere. Biblioteca şcolară înzestrează elevii cu deprinderi
de învăţare pe termen lung şi dezvoltă imaginaţia".5
Funcţiile bibliotecii şcolare, aşa cum sunt exprimate în Manifestul UNESCO, privesc:
susţinerea şi intensificarea obiectivelor educaţionale aşa cum sunt subliniate în misiunea
bibliotecii şi a curricumului; dezvoltarea şi susţinerea copiilor în obiceiul de a citi şi de a învăţa
şi în utilizarea bibliotecii în viaţa cotidiană; oferirea de oportunităţi pentru acumularea
experienţei în crearea şi utilizarea informaţiei pentru cunoaştere, înţelegere, imaginaţie şi
amuzament; oferă suport pentru toţi elevii în învăţarea şi punerea în practică a abilităţilor de
evaluare şi utilizare a informaţiei, indiferent de formă, format sau mediu; oferă acces la resurse
locale, regionale, naţionale şi globale şi oportunităţi care permit celor implicaţi în procesul de
învăţare să răspândească idei, experienţe şi opinii; organizarea activităţilor care încurajează
sensibilitatea şi formarea atitudinii responsabile; promovarea lecturii, cât şi a resurselor şi
serviciilor bibliotecii şcolare întregii comunităţi şcolare, şi nu numai.
Biblioteca şcolară oferă tuturor membrilor comunităţii şcolare servicii de educaţie, cărţi şi
alte surse care le dezvoltă reflexia critică şi le permite să folosească în mod eficient informaţia,
indiferent de formă şi suport. Bibliotecile scolare sunt legate la marea reţea a bibliotecilor
conform principiilor Manifestului UNESCO pentru biblioteca publică. Personalul bibliotecii
şcolare ajută la folosirea cărţilor şi altor surse de informare, de la operele de ficţiune la lucrările
documentare, de la cele imprimate la cele electronice, pe loc sau în distanţă. Aceste elemente de
informare completează şi îmbogăţesc manualele şi materialele auxiliare cu rol pedagogic.

4
Regulamentul de organizare şi funcţionare a bibliotecii şcolare, p.9
5
Manifestului UNESCO pentru bibliotecile şcolarel, p. 1
3
 S-a demonstrat că, atunci când bibliotecile şi utilizatorii colaborează, elevii progresează
în scris-citit şi ştiu mult mai bine să rezolve unele probleme. Ei dobândesc o experienţa a
tehnicilor de informare şi comunicare.
Serviciile bibliotecii şcolare trebuie oferite în mod egal tuturor membrilor comunităţii
şcolare, fără discriminare de vârstă, rasă, sex, religie, naţionalitate, limbă, situaţie socială. Celor
care nu pot utiliza serviciile documentare clasice trebuie să li se asigure servicii şi documente
speciale.6
În baza prevederilor Regulamentului cadru de functionare a bibliotecilor scolare în
sistemul national, aprobat prin Ordinul ministrului nr. 3944/9.05.2003, „În şcolile primare săteşti
se pot organiza biblioteci cu dublă funcţie, şcolară şi publică” 7, putem vorbi de transformarea
bibliotecii scolare în bibliotecă publică (comunitară).
Biblioteca publică, poarta locală de acces la cunoaştere, asigură condiţiile necesare, de
bază, pentru educaţia permanentă, formarea deprinderilor decizionale independente şi
dezvoltarea culturală a individului şi grupurilor sociale.
BIBLIOTECA PUBLICĂ este centrul local de informare asigurând furnizarea
cunoştinţelor solicitate de către utilizatori, în forme gata prelucrate pentru uzul acestora.
Serviciile bibliotecii publice sunt asigurate, în mod egal, pentru toţi, indiferent de vârstă,
sex, rasă, religie, naţionalitate, limbă sau statutul social. Serviciile şi materialele speciale trebuie
asigurate pentru acei utilizatori care, din diferite motive, nu pot beneficia de formele şi
materialele curente pentru activitatea instituţiei, de exemplu, minorităţile lingvistice, cei cu
handicap fizic sau social, cei aflaţi în spitale sau închisori.
Toate grupele de vârstă trebuie să găsească la biblioteca publică, materialele relevante
pentru nevoile lor. Colecţiile şi serviciile trebuie să includă toate tipurile de purtători de
informaţie, ca şi tehnologiile moderne, fără ca să neglijeze tehnologiile informaţionale.
Colecţiile şi serviciile trebuie să prezinte un mare grad de relevanţă pentru necesităţile şi
circumstanţele localităţii pentru care funcţionează biblioteca publică. Materialele trebuie să
reflecteze tendinţele şi evoluţia societăţii ca şi valorile fundamentale ale umanităţii.
Colecţiile şi serviciile trebuie să fie libere de orice ingerinţe ale ideologicului, politicului,
cenzurii sau profitului comercial.8
Misiunea Bibliotecii este aceea de a comunica utilizatorilor documentele aflate în
colectiile sale, de a răspunde "cerintelor complexe si diverse de studiu, informare si
documentare". Colectiile bibliotecii scolare reprezintă documente apartinând multiplelor

6
Ibidem
7
Regulament cadru de funcționare a bibliotecilor școlare în sistemul național, p. 1
8
Manifestul UNESCO pentru bibliotecile publice, 1994, p. 1
4
discipline scolare, iar utilizatorii specifici erau elevii, cadrele didactice, dar prin transformare, ea
trebuie să-si deschidă portile către totii membrii comunitătii locale.
Scopurile bibliotecii sunt multiple dar chintesenta lor este comunicarea. Calitatea
procesului de comunicare este o latura a interfetei cu utilizatorii si necesită o orientare profunda
către utilizator, o "fluidizare a transferului de informatii, construirea cadrului si a mijloacelor
care să permită oferirea celor mai valoroase si mai individualizate răspunsuri"9.
Dezvoltarea colectiilor de documente, prelucrarea si valorificarea informatiei,
comunicarea documentelor constituie doar fatete ale activitătii de bibliotecă.
Această transformare se poate realiza cu o oarecare usurintă deoarece obiectivele si
functiile bibliotecii scolare se înrudesc cu cele ale bibliotecii publice, chiar sunt perfectionate de
cele a celei comunitare.
OBIECTIVELE FUNDAMENTALE ALE BIBLIOTECII PUBLICE, ca şi misiunea sa
socială, sunt stabilite în relaţia pe care aceasta le are cu procesele de informaţie, educaţie,
alfabetizare şi cultură. Ele constau în:
1. Creşterea şi accentuarea interesului pentru lectura şi preocupările copiilor de la vârsta
cea mai fragedă.
2. Susţinerea proceselor de educaţie, atât la nivel individual, cât şi la toate nivelele
structurii formale ale învăţământului.
3. Asigurarea şanselor pentru dezvoltarea capacităţilor creative ale tuturor membrilor
comunităţii.
4. Stimularea imaginaţiei şi creativităţii la copii.
5. Promovarea preocupării pentru conservarea patrimoniului cultural, cunoaşterea şi
preţuirea artelor, ştiinţei şi noutăţilor din toate domeniile.
6. Asigurarea accesului la valorile culturale şi marile creaţii artistice.
7. Promovarea dialogului intercultural şi favorizarea diversităţii culturale.
8. Susţinerea tradiţiei orale.
9. Asigurarea accesului la informaţiile care privesc comunitatea.
10. Asigurarea unor servicii de informare adecvate pentru activitatea agenţilor economici,
asociaţiilor şi grupurilor de interes din zonă.
11. Facilitarea accesului la informaţie, prin sistemele informatizate şi pregătirea
utilizatorilor în vederea folosirii noilor modalităţi de organizare a informaţiei.
12. Susţinerea şi participarea la toate activităţile care vizează alfabetizarea, pentru toate
categoriile de vârstă, ca şi iniţierea de activităţi de acest gen, dacă este necesar. 10
9
Ion Stoica, Contribuții …
10
Manifestul UNESCO pentru bibliotecile publice, 1994, p. 1-2

5
 Biblioteca şi serviciul lecturii publice trebuie să constituie partea componentă a oricărei
strategii pe termen lung, ce vizează cultura, accesul la informaţie, alfabetizarea şi educaţia.
Organizarea bibliotecii publice trebuie să respecte cu stricteţe standardele profesionale
pentru toate operaţiunile şi serviciile. Cooperarea cu partenerii relevanţi pentru serviciul lecturii
publice de exemplu, cu grupurile de utilizatori şi specialişti în organizarea informaţiei de la nivel
local, regional, naţional şi internaţional – trebuie asigurată.
Serviciile trebuie să fie fizic accesibile tuturor membrilor comunităţii. Din această
perspectivă, sediul bibliotecii trebuie să fie astfel localizat, încât să se poată ajunge cu uşurinţă,
din orice zonă a localităţii. Totodată este necesară existenţa unor facilităţi pentru studiu, sala de
lectură, tehnologia adecvată, ca şi un program de deschidere pentru public, convenabil pentru
aceasta, servicii speciale, pentru cei ce nu se pot deplasa, trebuie organizate de biblioteca
publică.
Serviciile bibliotecii trebuie adaptate în funcţiile de necesităţile diferite ale locuitorilor
din zonele rurale sau urbane. Bibliotecarul este un intermediar activ între utilizatori şi resursele
de acces la informaţie şi cunoaştere. Este necesar de aceea să existe structuri specializate de
pregătire şi perfecţionare profesională în biblioteconomie şi ştiinţa organizării informaţiei, pentru
a se asigura standardele adecvate acestui serviciu. Este necesar, totodată, să se asigure programe
de pregătire a utilizatorilor pentru a beneficia de serviciile bibliotecii, apelând la toate resursele
sale.
Dacă biblioteca scolară nu are personalitate juridică, conform legii bibliotecilor
334/2002, transformându-se în bibliotecă publică, trebuie să-si câstige personalitatea juridică. Îşi
structurează şi dimensionează activitatea în raport cu populaţia şi necesităţile întregii comunităţi
locale, finanţându-se din bugetul localitătii respective.
Ca instituţie de cultură ce face parte integrantă din sistemul informaţional naţional,
îndeplineşte, corespunzător nivelului de organizare, resurselor alocate şi cerinţelor comunităţii,
următoarele atribuţii:
a) constituie, organizează, prelucrează, dezvoltă, conservă şi pune la dispoziţia
utilizatorilor colecţii enciclopedice de documente.
b) asigură servicii de împrumut de documente la domiciliu şi de consultare în sălile de
lectură, de informare comunitară, documentare, lectură şi educaţie permanentă, prin secţii, filiale,
puncte de informare şi împrumut.
c) achiziţionează, constituie şi dezvoltă baze de date, organizează cataloage şi alte
instrumente de comunicare a colecţiilor, în sistem tradiţional şi/sau automatizat, formează şi
îndrumă utilizatorii în folosirea acestor surse de informare;

6
 d) desfăşoară sau oferă, la cerere, activităţi/servicii de informare bibliografică şi de
documentare, în sistem tradiţional sau informatizat. Elaborează, editează ori conservă în baza de
date bibliografia locală curentă;
e) facilitează, potrivit resurselor şi oportunităţilor, accesul utilizatorilor şi la alte colecţii
ori baze de date, prin împrumut inter-bibliotecar intern si internaţional ori servicii de accesare şi
comunicare la distanţă;
f) iniţiază, organizează sau colaborează la programe şi acţiuni de diversificare,
modernizare şi automatizare a serviciilor de bibliotecă, de valorificare a colecţiilor de documente
şi a tradiţiilor culturale, de animaţie culturală şi de educaţie permanentă;
g) efectuează, în scopul valorificării colecţiilor, studii şi cercetări în domeniul
biblioteconomiei, ştiinţelor informării şi al sociologiei lecturii, organizează reuniuni ştiinţifice de
profil, redactează şi editează produse culturale necesare membrilor comunităţii.
h) întocmeşte rapoarte periodice de autoevaluare a activităţii.
Pentru îndeplinirea atribuţiilor şi competenţelor ce îi revin potrivit nivelului de
organizare, potenţialului de dezvoltare a serviciilor specifice, cerinţelor utilizatorilor activi şi
virtuali, precum şi în baza programelor de dezvoltare pe termen mediu şi lung a comunităţii,
biblioteca publică realizează, în principal, următoarele activităţi:
a. colecţionează documentele necesare organizării în condiţii optime a activităţii de
informare, documentare şi lectură la nivelul comunităţii , realizând completarea curentă şi
retrospectivă a colecţiilor prin achiziţii, transfer, donaţii, legate, schimb inter-bibliotecar şi prin
alte surse legale;
b. realizează evidenţa globală şi individuală a documentelor, în sistem tradiţional şi/sau
automatizat, cu respectarea standardelor bibliografice de constituire a acestora în unităţi de
înregistrare;
c. efectuează prelucrarea bibliografică a documentelor în sistem automatizat, cu
respectarea normelor standardizate de catalogare, clasificare şi indexare;
d. efectuează operaţiuni de împrumut al documentelor pentru studiu, informare şi lectură
la domiciliu sau în săli de lectură, cu respectarea regimului de circulaţie a documentelor şi a
normelor de evidenţă a activităţii zilnice;
e. completează, organizează, prelucrează şi conservă bunurile culturale de patrimoniu
constituite în colecţii speciale;
f. oferă informaţii bibliografice, întocmeşte, la cererea utilizatorilor sau potrivit
domeniilor de interes şi temelor de cercetare stabilite la nivelul bibliotecii, bibliografii tematice,
liste, indici, sinteze şi buletine bibliografice, ghiduri sau biobibliografii.

7
 g. asigură satisfacerea unor interese de studiu şi informare prin practicarea, la cerere, a
împrumutului inter-bibliotecar, de publicaţii interne si internaţionale;
h. efectuează activităţi de igienizare a spaţiilor de bibliotecă şi de asigurare a condiţiilor
microclimatice de conservare a colecţiilor, precum şi condiţiile de protecţie şi pază a întregului
patrimoniu;
i. întreprinde operaţiuni de avizare a restanţierilor, de recuperare fizică sau valorică a
documentelor deteriorate ori pierdute de utilizatori, în condiţiile legii;
j. elimină periodic din colecţii documentele uzate moral sau fizic;
k. organizează activităţi de formare şi informare a utilizatorilor, prin cultivarea
deprinderilor de muncă intelectuală, prin promovarea colecţiilor, a serviciilor bibliotecii şi a
tehnologiei informaţiei (IT), precum şi prin realizarea unor acţiuni specifice de animaţie culturală
şi de comunicare a colecţiilor;
1. organizează acţiuni de sondare a intereselor de studiu, lectură, informare şi
documentare ale utilizatorilor activi şi potenţiali, alte activităţi de marketing sau de promovare a
serviciilor de bibliotecă;
m. iniţiază proiecte, programe şi forme de cooperare pentru dezvoltarea serviciilor de
bibliotecă, formarea continuă a personalului şi atragerea unor surse de finanţare.11
Rolul traditional al bibliotecilor publice în retelele de informare va rămâne, în principal,
acelasi, dar noile tipuri de documente, care se schimba, se miscă si dispar constant, necesită noi
aplicatii de competente profesionale. Serviciile de retea completează colectiile fizice, dar nu le
înlocuiesc.
Competentele bibliotecarilor în domeniul cercetării documentare si a cunoasterii surselor
de informare se extind pentru a cuprinde si documentele electronice. Bibliotecarii analizează,
clasifică si descriu informatiile destinate a fi utilizate în sistemele de cercetare sprijinind
utilizatorii în a găsi ceea ce ei caută. În retea, bibliotecarii răspund la întrebările utilizatorilor pe
teme de informare, oferind acces la colectiile bibliotecilor si la instrumentele de cercetare
documentară.
În noul mediu digital, biblioteca publică continua să aibă un bogat continut intelectual si
cultural. Se asteaptă ca ea să evolueze valorificând informatiile disponibile pe retea în acelasi
mod în care studiază si selectionează literatură având ca suport hârtia.
Utilizarea informatiei din retea se poate rezuma la sintagma „a face mai mult cu mai
putine mijloace”. Specialistii din bibliotecă aleg din retea acele site-uri care răspund întrebărilor
utilizatorilor – selectia fiind mai rapida când avem de-a face cu documentele electronice decât cu

11
Regulament de organizare și funcționare a Bibliotecii Județene Ion Heliade Dâmbovița, p. 3
8
documentele tipărite. Dar selectia de informatii utile din totalitatea informatiilor din retele si
evaluarea acestora cer competente.
Biblioteca detine un potential considerabil care poate fi exploatat la maximum cu ajutorul
noilor unelte informatice. Biblioteca trebuie să aibă o viziune generala asupra surselor de
informare, a sistemelor de transfer al informatiei si a serviciilor de informare. Bibliotecarii
profesionisti sunt singurii în măsură să determine daca un site Internet dat constituie o sursă de
informare interesantă sau este de dorit să cauti răspuns în sursele imprimate traditional, fie să le
folosesti pe ambele.
Accesul la informatie presupune capacitatea de a face fată la cresterea exponentiala a
informatiei. Astfel că bibliotecile publice trebuie să ia toate masurile posibile pentru a aduna o
cantitate cât mai mare de informatii. Accesul la informatii în biblioteca publică are la bază
următoarele elemente:
− biblioteca publică oferă resurse selectionate si organizate ale informatiilor si
cunostintelor actualizate sub diferite forme;
− biblioteca publică detine personal care are o imagine globală a informatiilor si
cunostintelor disponibile, a surselor de informare, a sistemelor de comunicare si a serviciilor de
informare;
− biblioteca publică este în măsură să evalueze validitatea si fiabilitatea surselor de
informare;
− biblioteca publică detine acel personal capabil să formeze persoanele apte să gestioneze
informatia.
Cetăteanul, ca element al societătii informationale, trebuie să aibă drept si acces la
informatie si posibilitatea de a produce informatii. Noile aplicatii tehnologice antrenează noi
tipuri de competente în domeniul cetăteniei. Accesul minim la informatie presupune ca fiecare
cetătean să obtină informatiile necesare interesului său (metadate).
Conditiile prealabile ale dreptului cetăteanului în societatea informatiei sunt determinate
de:
1. infrastructura societătii informatiei;
2. drepturile fundamentale în societatea informatiei;
3. competentele în domeniul drepturilor cetăteanului în societatea informatiei.
Societatea informatiei cere o infrastructură suficient de mobilă, care presupune o retea de
servicii de informare accesibile tuturor. Societatea civilă a informatiei oferă o infrastructura
socială: forumurile de teledemocratie pentru activitatea civică si participarea interactiva a
cetătenilor la luarea deciziilor.
Infrastructura societătii informatiei presupune:
9
 1. infrastructură tehnică;
2. retea de servicii de informare;
3. infrastructură socială;
4. servicii interactive.12
Drepturile fundamentale ale societătii informatiei sunt o manifestare concretă a valorilor
fundamentale ale dreptului la informatie, a accesului la cunostinte, a respectului vietii private si a
protectiei datelor (de exemplu, în calitate de consumatori) a dreptului individului de a crea valori
si a produce cunostinte. Rezerva de date, precum colectiile bibliotecilor si arhivelor, dar si
inovatia, constituie o parte pretioasa a capitalului uman.
Drepturile fundamentale ale societătii informatiei sunt:
− drept la informare;
− acces la informatii si cunostinte;
− protectia datelor;
− drepturi de proprietate imateriala, copyright.
Pentru a reusi în societatea informatiei si a utiliza puterea sa creatoare, individul are
nevoie de un număr crescând de competente si de capacităti de perceptie. Egalitatea cetătenilor
nu va putea fi realizată dacă oamenii nu posedă aceste competente.
Competentele privind calitatea de cetătean a societătii informatiei presupun:
- cultura traditională;
- cultura informatică;
- cultura în domeniul informării;
- cultura în domeniul media;
- competente în domeniul cercetării documentare;
- competente în domeniul achizitiei informatiei;
- competente în domeniul creării bunurilor culturale;
- competente în domeniul productiei informatiei.
Utilizarea crescândă a retelelor de informare si accelerarea ritmului de acumulare a
cunostintelor cer competente în gestiunea informatiei si a cercetării documentare care sunt
superioare competentelor traditionale ale bibliotecii.
Institutia care este reprezentată de bibliotecă constituie o infrastructură a serviciilor de
informare educative, culturale si tehnice. Ea răspunde exigentei drepturilor fundamentale ale
omului, oferind informatii, cunostinte si cultură, educând în materie de cetătenie în societatea

12
Mircea Regneală. Funcţiile bibliotecii publice în societatea contemporană. În : Studii de bibliologie şi ştiinţa
informării, 2002, nr. 6., p. 24
10
informatiei. Biblioteca publică ia în sarcină gestiunea informatiei si disponibilitatea
informatiilor, cunostintelor si culturii publice în societatea informatiei. 13

13
Ibidem, p. 25
11
 BIBLIOGRAFIE

1. Manifestul UNESCO pentru bibliotecile scolare;

2. Manifestul UNESCO pentru bibliotecile publice, 1994;
3. Regulamentul de organizare si functionare a bibliotecii scolare;
4. Regulament cadru de functionare a bibliotecii scolare în sistemul national;
5. Regulament de organizare si functionare a Bibliotecii Judetene Ion Heliade
Dâmbovita;
6. Legea 334/31.05.2003
7. Regneală, Mircea, Functiile bibliotecii publice în societatea contemporană, în Studii
de bibliologie si stiinta informării, nr. 6/2000;
8. Stoica, Ion, Criza în structurile info-documentare. Constanţa, Ex Ponto, 2001;
9. Idem, Contribuţii la studiul managementului în structurile info-documentare (XXIII).
În: Biblioteca: revista de bibliologie şi ştiinţa informării, nr. 11-12/2000

12