AUTISMUL INFANTIL

Manifestările copilului cu autism infantil

Estimările OMS arată că un copil din 160 suferă de o tulburare din spectrul autist.
Datele din 2019 arată faptul că în România sunt descoperite anual peste 1.000 de
cazuri de autism infantil. Ultimul raport CDC, publicat în 2020, arată că 1 din 54 copii din
SUA este diagnosticat cu o tulburare din spectrul autist. În cazul acestora,
diagnosticarea precoce reprezintă un aspect esențial în ceea ce privește asigurarea
sprijinului și îngrijirilor necesare.

Ce este autismul infantil?

Autismul infantil este definit ca o tulburare de neurodezvoltare în care persoanele
afectate prezintă dificultăți în sfera limbajului (absența acestuia, întârziere în dezvoltare,
limbaj atipic), comportamente repetitive, restrictive și o serie de dificultăți în
interacțiunea socială. Autismul infantil reprezintă forma cu cel mai mare grad de
afectare din cadrul tulburărilor din spectrul autismului.

Sfatul specialistului: “Creierul copilului prezintă cel mai mare grad de plasticitate,
poate fi asociat unui burete care absoarbe informația din jur. Cu cât diagnosticarea
tulburărilor din spectrul autist și debutul intervenției specifice sunt mai rapide, cu atât
cresc șansele de progres, luând în calcul și severitatea afectării și patologiile asociate în
stabilirea prognosticului pe termen lung” – Mirela Hățiș, medic psihiatru pediatru.

Există o diferențiere semnificativă legată de rata de diagnosticare între sexe a

tulburărilor din spectrul autist. Rata pe sexe raportată în unele studii este de 2,6/1
pentru băieți față de fete, în altele însă fiind de 4/1. Incidența este mai mare la băieți,
însă fetele sunt mai sever afectate (Dobrescu, 2016).

Autismul infantil poate fi diagnosticat înainte de vârsta de 3 ani, unele semne

putând fi vizibile în jurul vârstei de un an.
 Cum se manifestă autismul la copii?
Manifestările asociate tulburărilor din spectrul autist pot varia ca severitate de la
caz la caz, iar acest aspect poate reprezenta o întârziere în stabilirea diagnosticului.

Comportamentul și interacțiunile copiilor cu autism

Copiii cu autism pot fi diagnosticați pornind de la următoarele comportamente și
forme de interacțiune cu cei din jur:

➔ nu răspunde și nu se uită sau nu are un contact vizual susținut atunci

când este strigat;
➔ limbajul verbal este absent sau insuficient dezvoltat și nu este însoțit de
limbaj nonverbal;
➔ nu folosește deloc sau folosește prea puține cuvinte cu sens pentru vârsta
lui, prezintă incapacitate în inițierea și susținerea unei conversații;
➔ uneori repetă după adult sau din reclame, desene animate, pasaje care nu
au legătură cu întrebarea adresată;
➔ nu arată cu degetul spontan sau la cerere;
➔ nu se joacă cu ceilalți copii;
➔ prezintă mai degrabă interes pentru jucăriile copiilor decât pentru jocul cu
ei;
➔ nu imită adulții sau copiii din jur;
➔ nu execută comenzi simple;
➔ are dificultate în a exprima, intui și înțelege diferite emoții și situații sociale.

Comportamentele repetitive sau ritualice

Copiii diagnosticați cu autism infantil au o serie de interese și comportamente

care pot părea neobișnuite pentru cei din jur, cum ar fi:
 ● preferă jocul repetitiv (aranjează obiectele, învârt roțile la mașină) sau cu diferite
obiecte (capace, oale, sticle) în detrimentul jocului social (nu se joacă cucu-bau
sau nu prezintă joc de rol);
● prezintă comportamente repetitive, stereotipe (flutură din mâini, merg pe vârfuri,
se învârt în cerc);
● se joacă doar cu o jucărie sau un număr limitat de jucării, nu manipulează
jucăriile corespunzător;
● explorează mediul în mod inadecvat (prin lins, mirosit, pipăit);
● prezintă rezistență la schimbările din mediu (preferă să meargă pe același drum,
să îmbrace aceleași haine, să mănânce doar anumite alimente);
● au activități sau obiecte pentru care prezintă un atașament particular, cu
aderență exagerată pentru rutinele și interesele proprii.

Manifestări și simptome asociate cu autismului infantil:

● dificultăți legate de abilitățile cognitive și de învățare;
● hiperactivitate, impulsivitate, deficit de atenție;
● probleme legate de alimentație și programul de somn;
● anxietate, teamă, dificultate de adaptare la situații noi.

În spectrul autismului, simptomatologia poate avea grade diferite de severitate, ceea ce

poate amâna prezentarea la specialist. Specialiștii pot stabili un diagnostic și pot oferi
sfaturile necesare atunci când cel mic ar putea suferi de această tulburare.