Autismul pare să aibă rădăcinile în dezvoltarea timpurie a creierului.

Cu toate acestea, cele

mai evidente semne de autism şi simptome ale acestuia tind să apară între vârstele de 2 şi 3
ani. Creşterea gradului de conştientizare a autismului este un aspect cheie al societăţii
contemporane. Iată câteva informaţii cheie despre dezvoltarea şi manifestările acestuia.

Autismul este o tulburare de neurodezvoltare caracterizată de o interacţiune socială afectată,

comunicare verbală şi non-verbală deficitară şi comportament restricţionat şi repetitiv. Părinţii
observă de obicei semne în primii doi ani de viaţă ai copilului lor. Aceste semne de multe ori se
dezvoltă treptat.

Autismul: incidenţa

La nivel global, autismul afectează în jur de 21,7 milioane de oameni, arată statisticile din anul
2013. Autismul este o afecţiune care are loc de patru până la cinci ori mai frecvent în rândul
băieţilor spre deosebire de fete. Aproximativ 1,5% dintre copiii din Statele Unite ale Americii sunt
diagnosticaţi cu autism (afirmă statisticile anului 2014), astfel având loc o creştere de până la 30% a
acestei afecţiuni. Numărul de persoane diagnosticate a crescut dramatic începând cu anii 1980.

De-a lungul ultimilor cinci ani, oamenii de ştiinţă au identificat o serie de modificări rare ale genelor
umane (sau mutaţii) asociate cu autismul. Un număr mic al acestora este suficient pentru a provoca
autismul. Cele mai multe cazuri de autism cu toate acestea par a fi cauzate de o combinaţie de gene
cu risc crescut pentru autism cât şi de factorii de mediu care influenţează dezvoltarea timpurie a
creierului.

Autismul: factori de risc

Cea mai clară dovadă a acestor factori de risc ai autismului implică evenimentele dinainte şi din
timpul naşterii. Printre acestea se numără vârsta parentală avansată la momentul conceperii (atât la
mamă cât şi la tată), boli materne în timpul sarcinii şi anumite dificultăţi în timpul naşterii, în special
cele care implică perioadele de privare de oxigen ale creierului copilului. Este important să se ţină
cont de faptul că aceşti factori de sine stătători nu cauzează autismul în sine. Mai degrabă, în
combinaţie cu factorii de risc genetici, ei par să sporească riscul de apariţie.

Tot mai multe cercetări din ultima perioadă sugerează faptul că o femeie poate reduce riscul de a
avea un copil cu autism prin luarea de vitamine prenatale care conţin acid folic şi/sau prin consumul
unei diete bogate în acid folic (cel puţin 600 mg pe zi) în timpul lunilor dinainte şi după concepţie.

Autism: manifestări
Autismul este o tulburare de dezvoltare caracterizată de deficite mai severe (de aceea este mai
devreme diagnosticată) în toate cele 3 arii de dezvoltare:

• comunicarea verbală şi neverbală. Mulţi copii au întârzieri în dezvoltarea limbajului sau nu pot
comunica verbal deloc toată viaţa; pot să nu înţeleagă pe deplin sensul unor expresii şi să le
interpreteze literal, sau să nu înţeleagă gesturile, tonul vocii sau expresia feţei celor cu care vorbesc,
sau pot repeta ceea ce spun alţii (ecolalie);

• relaţionarea socială. Au dificultăţi în a stabili relaţii cu semenii, de exemplu pot părea indiferenţi faţa
de cei din jur, să nu îi poată privi în ochi, să aibă tendinţa de a se izola de ceilalţi, pentru că nu le
înţeleg comportamentul verbal şi nonverbal sau intenţiile, nu ştiu cum să comunice cu aceştia, cum
să lege şi să menţină prietenii;

• interese şi comportamente restrânse şi repetitive. Copiii au dificultăţi în dezvoltarea jocului social,

de exemplu activităţi imaginative limitate, adesea repetitive, atenţie excesivă pe anumite obiecte şi
ignorarea celor de care, de obicei, copiii obişnuiţi sunt interesaţi sau folosirea lor în alte scopuri;
rezistenţă la schimbare, insistenţa pe rutine urmate adesea cu stricteţe, ca un ritual, persoanele
devenind anxioase când rutina nu este respectată; unii copii repetă mişcări ciudate, ca modalitate de
autostimulare, liniştire.

Deşi nu este un criteriu de diagnosticare în Diagnostic Statistic Manual (DSM IV) sau Clasificarea
Internaţională a Bolilor (ICD10), problemele senzoriale apar la mulţi copii - persoane cu autism. Mulţi
dintre ei au şi un răspuns neobişnuit la stimulii senzoriali, adică pot fi subsenzitivi sau suprasenzitivi
la atingere, mirosuri, sunete, la modul în care arată unele obiecte. Pot să nu privească în ochi pe
celălalt sau, dimpotrivă, să se uite fix la el în timp ce vorbesc. Până nu demult, se punea mare
accent pe a-l învăţa pe copil să îl privească în ochi pe interlocutor în timpul comunicării, însă
copilului poate să îi fie foarte greu sau imposibil chiar să facă aceste două lucruri în acelaşi timp,
avertizează Asociaţia pentru Autism România.

Autismul: diagnostic

Nu există un anumit test medical pe baza căruia să se poată stabili diagnosticul de autism.
Diagnosticarea se face pe baza observării la copil a unui set de comportamente. Criteriile de
diagnosticare sunt cuprinse în DSM-IV sau ICD- 10. La cei mai mulţi dintre copiii cu autism semnele
tulburării apar în primii 3 ani de viaţă. Autismul poate fi identificat şi diagnosticat chiar şi de la 18
luni, dar rareori diagnosticul cert este dat mai devreme de vârsta de 2 ani a copilului.

Evaluarea diagnostică este bine să fie făcută de către o echipă multi şi interdisciplinară cu expertiză
în autism: pentru copiii mici de obicei include un pediatru, psiholog clinician, psihiatru, logoped, iar
pentru copiii şcolari şi un profesor de educaţie specială, asistent social, terapeut ocupaţional. Se
observă şi se evaluează comunicarea, comportamentul copilului în diverse situaţii, nivelul de
dezvoltare în toate ariile. Întrucât multe comportamente sunt întâlnite şi la alte tulburări,
diagnosticienii trebuie să identifice alte posibile cauze ale simptomelor pe care le observă la copilul
cu autism.

Părinţii trebuie să fie implicaţi în acest proces într-un mod serios şi consistent, ei fiind o sursă foarte
importantă de informaţii despre copil. O vizită-două la cabinetul unui doctor, cu câte 20 de minute de
observare a copilului şi, în paralel de dialog cu părintele, nu sunt suficiente pentru a pune copilului
diagnosticul de autism.

Pot fi vindecaţi copiii cu autism?

Deşi există afirmaţii că unii copii au fost vindecaţi de autism sau recuperaţi total, că trăsăturile tipice
nu au mai fost vizibile, studiile pe termen lung sugerează că marea majoritate are în continuare
trăsăturile spectrului autismului pe parcursul întregii vieţi. Însă, cu sprijin, cu intervenţie terapeutică
educaţională adecvată şi cât mai timpurie, copiii pot progresa, unii foarte mult, îşi pot îmbunătăţi
abilităţile generale, capacitatea de a înţelege şi a folosi comunicarea, iar comportamentul social
devine (mai) adecvat.

Cu educaţie de-a lungul vieţii, progresul continuă şi la vârsta adultă. Pentru ca progresul să se
întâmple, foarte importantă, chiar esenţială, este întărirea capacităţii familiei de a-l putea sprijini
adecvat pe copil: prin informaţii despre abordări specifice, modalităţi concrete de lucru, de stimulare
acasă a copilului, de abordare a comportamentelor problematice.

Actualmente, in toata lumea, se depisteaza zilnic in jur de 67 de cazuri de autism. Acesta

afecteaza copiii cu varste cuprinse intre 18 luni si 5 ani, si este caracterizat de grave
dezechilibre neurologice si biologice.

Autismul nu tine cont de rasa ori etnie, si nu ridica bariere sociale intre indivizii afectati si restul
societatii. Sansele ca un copil sa dezvolte autism, nu sunt influentate in niciun fel de stilul de viata al
familiei, de educatie sau de posibilitatile materiale ale acesteia.

Copiii afectati nu se pot integra in comunitate, au dificultati de exprimare si de relationare cu

 cei din jur; severitatea simptomelor difera de la caz, la caz. Micutii pot si afectuosi sau nu,
vorbareti sau tacuti, atenti la detalii sau dezorganizati. Tipologia variata a manifestarii autistice
suporta urmatoarea clasificare:

Tulburarea autistica

Implica dificultati de comunicare cu cei din jur, lipsa de interactivitate sociala si joaca imaginara, la
copiii cu varsta mai mica de 3 ani. Ei nu vorbesc la fel de usor ca ceilalti copii.

Sindromul Asperger

Copiii afectati prezinta probleme de relationare cu societatea, si manifesta interes limitat pentru
mediul exterior. Totusi, nu au dificultati de vorbire, tinzand sa atinga niveluri de inteligenta peste
medie.

Sindromul Rett

Atinge doar fetitele. La inceput, acesti copii se dezvolta normal; mai tarziu insa, acestia pierd
abilitatea de a comunica din punct de vedere social. Intre 1 si 4 ani, micutii inlocuiesc miscarile
repetitive ale mainilor cu cele functionale.

Diagnosticul de autism

O persoana care are simptome de autism trebuie examinata de o echipa de specialisti. O astfel de
echipa trebuie sa includa un medic psihiatru, un psiholog, un neurolog, un logoped si un consultant
in probleme de educatie.

Diagnosticarea incepe printr-un examen fizic si al evolutiei cresterii. De asemenea, pentru

identificarea posibilelor cauze ale simptomelor, sint necesare si alte analize, cum ar fi: analiza
singelui, scanare TC a creierului, scanare RMN a creierului, electroencefalograma.

SImptomele autismului

Autismul comporta o multitudine de simptome. Parintele trebuie sa fie atent la manifestarile copilului
sau, si sa identifice eventualele semnale de alarma din comportamentul acestuia. Asadar, un copil
este susceptibil de autism, daca:

 nu gangureste si nu face semne vadite pana la un an

 nu vorbeste deloc pana la varsta de 16 luni
 nu combina nici macar doua cuvinte pana la 2 ani
 isi pierde capacitatea de a vorbi si de a interactiona cu cei din jur
 nu raspunde cand este strigat pe nume
 nu priveste pe nimeni in ochi
 nu zambeste
 uneori, pare sa nu auda
 nu stie ce sa faca cu jucariile
 se ataseaza de un anume obiect sau jucarie
 aliniaza in mod obsesiv jucariile sau alte obiecte
 este agresiv sau tinde sa se raneasca
 este fie hiperactiv, fie letargic
 isi exprima cu dificultate nevoile, folosind gesturi sugestive in loc de cuvinte
 repeta vorbe sau enunturi, in loc sa intretina o conversatie
 prefera singuratatea in detrimentul companiei familiei
 nu agreaza imbratisarile si dovezile de afectiune
 este sensibil la zgomote puternice, etichete de haine, textura tesaturilor, la lumini sau la anumite
mirosuri
 nu are imaginatie cand vine vorba despre joaca
Nu toate simptomele prezentate sunt marci indubitabile ale autismului. Totusi, prezenta mai
multor manifestari reprezinta, fara doar si poate, un semnal de alarma. Asadar, nu intarziati sa
mergeti cu copilul la medic! Cu cat este depistat mai devreme, cu atat exista mai multe sanse de a fi
abordata corespunzator afectiunea.

Actualmente, principala preocupre a oamenilor de stiinta este aceea de a gasi cea mai buna
maniera de abordare a autismului. Identificarea precoce a afectiunii reprezinta aspectul cel mai
important in determinarea planului de actiune. Atelierele de lucru specializate, precum si clinicile de
specialitate ofera parintilor care au copii autisti o serie larga de activitati structurate. Acestea se
bazeaza pe imbunatatirea/deprinderea abilitatilor de vorbire si de comunicare ale micutilor.

Pe langa copii, autismul afecteaza si familiile din care acestia fac parte. Parintii si rudele apropiate
traiesc o adevarata drama, de cele mai multe ori direct proportionala cu gravitatea manifestarii
sindromului. Ei au nevoie de consiliere de specialitate pentru a stii cum sa abordeze situatia. In plus,
familia este principalul sustinator al copiilor autisti, motiv pentru care suportul moral, si nu numai, al
membrilor ei joaca un rol vital.

Deoarece cauzele autismului nu sunt cunoscute, aceasta boala nu poate fi prevenita. Doar
recunoasterea si tratamentul precoce pot diminua efectele autismului. O examinare genetica poate fi
de ajutor unui cuplu care doreste sa aiba copii si au sau au avut in familie cazuri de autism.
Ce este autismul?
Autismul inregistreaza o crestere alarmanta in toate mediile, in toata lumea, estimandu-se ca in anul
2012 exista 1 copil cu tulburare de spectru autist la 100 de copii. Autismul apare mai des la baieti
decat la fete (proportia fiind de 4 la 1).

Ce este autismul?
Autismul este o tulburare de dezvoltare considerata drept una dintre cele mai severe tulburari
neuropsihiatrice ale copilariei. Autismul este tulburarea centrala din cadrul unui intreg spectru de
tulburari de dezvoltare, cunoscut sub numele de spectrul tulburarilor autismului/autiste sau de
tulburari pervazive de dezvoltare.

Aceste tulburari prezinta o larga varietate de manifestari, presupuse a fi rezultatul unor

disfunctionalitati de dezvoltare ale sistemului nervos central sau genetice. Cauzele specifice sunt inca
necunoscute.

Persoana care prezinta tulburari pervazive de dezvoltare demonstreaza dificultati in mai multe arii
de dezvoltare si nu doar in anumite segmente specifice, iar efectele produse de dificultatile dintr-o
anumita arie au efecte negative asupra dezvoltarii altor zone, rezultatul fiind un grup complex de
caracteristici si trasaturi.

Autismul este prezent inca de la nastere si se pastreaza pe durata intregii vietii. Poate avea doua
tipuri de debut:

 autismul poate fi observat inca din primul an de viata; sau

 autismul se instaleaza in jurul varstei de 2-3 ani, iar copilul, care pana la aceasta varsta a avut
o evolutie normala, pierde achizitiile (cognitive, de socializare, comunicare) si incep sa
manifeste si comportamente repetitive si autostimulari.
 Autismul infantil, alaturi de sindromul Asperger si autismul atipic, face parte
din Tulburarile pervazive de dezvoltare*, denumire ce va fi probabil inlocuita cu cea
de Tulburari de spectru autist (TSA).

Autismul infantil a fost descris prima data de Leo Kanner, nativ german nascut in
Austria si emigrat in SUA, in anul 1943, iar cu 5 ani inainte (1938) Hans Asperger a
descris la Spitalul Universitar din Viena - caracteristicile "psihopatiei autiste",
cunoscuta astazi drept sindromul Asperger, bazandu-se pe cazuistica sa.

Toate aceste tulburari au in comun deficitul de comunicare, interactiunea sociala

deficitara, imaginatia saraca sau absenta, stereotipiile motorii si verbale.
Prevalenta variaza intre 4,5 si 13 la 10000 copii iar incidenta este de 1 la 166 copii.
Rata pe sexe este aproximativ 3 la 1 pentru baieti, insa fetele sunt mult mai sever
afectate si au un coeficient de inteligenta mai mic.

Autismul infantil - etiologie

Exista mai multe teorii :

 autismul infantil (AI) ar avea o cauza innascuta - deficit al contactului afectiv

 influentele psihogenetice - parinti reci emotional, detasati, cu un nivel mai crescut
al stresului sau mame "negative", ostile, care nu si-au dorit copilul
 biologice - multiple cauze care afecteaza sistemul nervos central si care
determina asociat si intarziere psihica, epilepsie, existenta rubeolei congenitale,
unor sindroame metabolice etc.
 genetice - sunt cercetati cromozomii 15, 5 si X, care ar putea fi implicati, autismul
fiind o tulburare cu afectare poligenica
 neuroanatomice - anumite arii cerebrale sunt mai afectate la copii cu autism : ex.
lobii frontali, temporali, cerebelul
 psihofarmacologice - in tulburarile de spectru autist (TSA) sunt crescute activitatea
unor mediatori chimici (dopamina, serotonina si opioidele)
 "extremului creier masculin" - autismul reprezinta o forma dusa la extrem a tipului
perfect de gandire masculina, controlata hormonal de testosteron

Autismul infantil - aspect clinic

Copiii cu autism sunt normali ca aspect fizic, de multe ori foarte frumosi, iar
perimetrul cranian este cu 10 % mai mare decat normalul varstei. Unii copii pot avea
o fata nearmonioasa, zone de decolorare sau pete ale pielii sau (cazul bolilor
familiale denumite facomatoze).
 Conform clasificarilor americane - DSM IV TR si internationale - ICD - 10, autismul
este o tulburare care debuteaza inaintea varstei de 3 ani, caracterizata prin :

 deteriorarea calitatii relatiilor sociale (privitul ochi in ochi, expresia fetei, gesturile,
pozitiile corpului, incapacitatea de a incepe relatii cu alte persoane adulte sau
copii, incapacitatea de a intelege emotiile si sentimentele celorlalti, absenta
dorintei de a impartasi bucuria sau necazurile, realizarile, interesele sau
necazurile
 deteriorari ale comunicarii - absenta sau intarzierea limbajului vorbit fara moduri
de compensare alternative, incapacitatea de a initia sau sustine o conversatie,
folosirea unui limbaj stereotip si repetitiv (ecolalie imediata si intarziata)
De multe ori, limbajul este absent sau, daca exista, nu are rolul de comunicare.
Exprimarea este la persoana a II-a sau a III-a atunci cand se refera la propria
persoana, uneori repeta intrebarea sau cuvinte, fraze auzite anterior. Prozodia
(sonoritatea sau intonatia) este particulara, fie "cantata", fie de o pedanterie
accentuata
 comportamente stereotipe si repetitive : aderarea la ritualuri fara nici o functie,
rutine, manierisme si miscari stereotipe (de ex. fluturat sau rasucit din palme sau
degete, privitul mainilor, topait, leganat, mers pe varfuri, preocupare pentru parti
ale obiectelor etc.)

Copiii cu autism nu pot tolera nici o schimbare, iar activitatile sunt limitate. Par "in
lumea lor", nu simt nevoia sa fie mangaiati si alintati, nu privesc in ochi
interlocutorul, par ca nu aud daca sunt strigati, nu observa daca intra sau iese
cineva din camera, nu se joaca cu alti copii ci mai mult cu parti ale obiectelor, par
indiferenti la tot ce este in jur.

Dezvoltarea intelectuala - aproximativ 75 % dintre cei afectati de autism au un deficit

mintal, dificultati in a scrie de mana.

Trasaturi aditionale ale copiilor afectati de autism : indiferenta la durere, senzatie de

rece, sensibilitate neobisnuita la mirosuri, apetit alimentar capricios, tulburari de
control urinar, de somn, anxietate (frica) in special la zgomote puternice, locuri,
situatii nemaiintalnite, panica la imbratisari sau atingere, fascinatie pentru obiecte
sau jucarii care se rotesc, mecanisme, masini.

Autismul atipic este o forma de autism care nu intruneste toate criteriile de mai sus,
de multe ori consta in manifestari aparute in conditii de lipsa de afectivitate si
nestimulare, cel mai des in conditii de institutionalizare (copiii din camine, leagane
 de copii, abandonati). Adesea se asociaza o intarziere psihica si de limbaj severa,
cu auto si heteroagresivitate.

Tulburarea Asperger sau "psihopatia autista" se caracterizeaza printr-un limbaj bun,

un coeficient normal sau superior de inteligenta, dar cu deficite mari de
interrelationare si functionare sociala scazute. Au de multe ori o memorie a cifrelor
sau datelor extraordinara (memorie matematica), insule de abilitati in care exceleaza
(calculator, orientare turistica, actorie, stiinte exacte, previziuni).

Autismul infantil - tratament

Tratamentul pentru autismul infantil trebuie instituit cat mai precoce. Nu exista un
tratament specific. Tulburarea dureaza toata viata, nu dispare (copilul cu autism va
deveni adult cu autism). Este necesara sfatuirea familiei pentru a intelege natura
bolii, cronicitatea ei, pentru a o accepta si a-i coopta in procesul terapeutic.

Tratamentul psihofarmacologic se face cu medicamente din clasa antipsihoticelor

antidepresivelor, anticonvulsivantelor si amfetaminelor.
Interventia educationala specifica - este necesara o educatie speciala, scolarizare in
clase cu un numar mic de copii la un profesor.
Terapia comportamentala - s-a constatat o imbunatatire a IQ-ului (coeficientul de
inteligenta) si a functionarii in societate la 2 ani de terapie inceputa de la varste mici.

Metodele folosite in tratamentul autismului infantil sunt :

 ABA (Applied Behavioral Analysis) - se bazeaza pe principiul recompensei si are

rezultate foarte bune la copiii cu capacitate mare de imitare
 TEACCH (Tratament and Education of Autistic and Related Comunication -
Handicapped Children) - program care foloseste tehnici si metode variate, de
inlocuire a comportamentelor incorecte cu altele corecte
 PECS - (Picture Exchange Comunication System) - metoda care foloseste
pictograme (cartonase desenate) pentru ca un copil fara limbaj sa poata cere
ceea ce-si doreste. Utilizarea PECS creste sansele de aparitie a limbajului vorbit
la copil

Scopul lor este cresterea comportamentelor deficitare si descresterea celor in

exces.

Terapia individuala asociata sau nu cu medicatie se face la autistii cu o

functionalitate inalta, inteligenta superioara, pentru a preveni depresia ce apare
datorita constientizarii faptului ca sunt diferiti de ceilalti.
* Termenul Tulburari pervazive de dezvoltare este folosit pentru a numi un grup de
conditii medicale, caracterizat prin dezvoltarea insuficienta a abilitatilor de baza, mai
ales a capacitatilor de socializare, comunicare sau folosire a imaginatiei.

Autismul este o tulburare de dezvoltare a creierului care interfera adesea cu abilitatea de a

comunica si de a relationa cu cei din jur.
Semnele autismului se dezvolta aproape indotdeauna inaintea implinirii varstei de 3 ani,
desi aceasta afectiune este uneori diagnosticata abia mai tarziu.
In mod tipic, parintii devin ingrijorati atunci cand observa ca fiul/fiica lor nu incepe sa
vorbeasca si nu raspunde sau nu interactioneaza ca si ceilalti copii de aceeasi varsta.
De regula, copiii cu autism nu au o dezvoltare normala a vorbirii si pot sa "para" surzi, desi
testele de audiometrie sunt normale.
Autismul afecteaza modul in care copilul percepe si proceseaza informatia senzoriala.
Severitatea autismului variaza. Unii au nevoie de un insotitor in aproape toate domeniile
vietii lor cotidiene, in timp ce altii pot fi capabili sa functioneze la un nivel foarte ridicat si pot
chiar sa mearga la o scoala normala.

Desi aceasta afectiune dureaza toata viata si determina diferite grade de izolare sociala,
tratamentul poate aduce o ameliorare semnificativa in viata persoanelor cu autism.
Diagnosticarea din timp si tratamentul adecvat au dus la cresterea numarului de persoane
cu autism care sunt capabile sa traiasca independent atunci cand ajung la varsta adulta.

Cuprins articol
1. Generalitati
2. Cauze
3. Simptome
4. Diagnostic
5. Investigatii
6. Tratament
7. Profilaxie
8. Citeste pe aceeasi tema
Cauze
Sus

Autismul pare a avea o agregare familiala, sugerand existenta unui factor genetic.
Deoarece persoanele cu autism pot avea o multitidine de manifestari, variind de la individ la
individ, oamenii de stiinta cred ca ca sunt implicate mai multe gene.
Cercetarile care sunt in derulare au ca scop identificarea acestor gene.
Unii experti considera, de asemenea, ca factori de mediu pot avea un rol in aparitia
autismului si, desi s-a studiat influenta mai multor astfel de factori, nu au gasit pana in
prezent o cauza clara.

Cercetarile imagistice ale creierului persoanelor cu autism au identificat anomalii in anumite

zone cerebrale, inclusiv in acelea responsabile de emotie si de relationarea sociala.

Alte studii sugereaza ca persoanele cu autism au niveluri crescute

ale neurotransmitatoruluinumit serotonina, o substanta chimica care trimite mesaje in interiorul
creierului.
Totusi, aceste studii sunt preliminare si in prezent se desfasoara cercetari pentru a se
explica modul de afectare a creierului in autism.

Simptome
Sus

Simptome principale
Severitatea simptomelor variaza semnificativ de la o persoana la alta. Totusi, toate
persoanele cu autism au anumite simptome principale in urmatoarele domenii:

Interactiuni sociale si relatii interpersonale.

Simptomele pot fi:
- probleme semnificative in dezvoltarea abilitatilor de comunicare nonverbala, cum ar fi
privirea ochi-in-ochi, expresii faciale si posturi ale corpului
- incapacitatea de a stabili relatii de prietenie cu copiii de aceeasi varsta
- lipsa interesului in a impartasi bucuria, preocuparile sau realizarile cu alte persoane
- lipsa empatiei. Persoanele cu autism pot avea dificultati in intelegerea sentimentelor altor
persoane, cum ar fi durerea sau tristetea.
Comunicarea verbala si nonverbala
Simptomele pot fi:
- intarziere in vorbire sau lipsa acesteia. Aproximativ 50% din persoanele cu autism nu vor
vorbi niciodata.
- probleme in initierea unei conversatii. De asemenea, persoanele cu autism au dificultati in
mentinerea continuitatii unei conversatii incepute.
- limbaj sterotip si folosirea repetitiva a unor cuvinte. Persoanele cu autism repeta o
propozitie sau o fraza pe care au auzit-o de curand (ecolalie).
- dificultate in intelegerea punctului de vedere al persoanei cu care are conversatia. De
exemplu, o persoana cu autism ar putea sa nu inteleaga ca cineva glumeste.
- pot interpreta comunicarea cuvant cu cuvant si nu au capacitatea de a intelege mesajul,
sensul transmis.
Interes diminiuat in diverse activitati sau in joc
Simptomele pot fi:
- o atentie neobisnuita asupra jucariilor. Copiii mai mici cu autism se concentreaza adesea
pe anumite parti ale jucariilor, cum ar fi rotile unei masinute si nu se joaca cu intreaga
jucarie.
- preocupare fata de anumite subiecte. Copiii mai mari si adultii sunt adeseori fascinati de
programul trenurilor sau de buletinele meteo.
- nevoie de uniformitate/simetrie si de rutina. De exemplu, un copil cu autism poate avea
intotdeauna nevoie sa manance paine inainte de salata si insista sa mearga in fiecare zi pe
acelasi drum spre scoala.
- comportament stereotip. Acesta consta in batai din palme sau in leganarea corpului.
Simptome din perioada copilariei
Simptomele autismului sunt, de obicei, observate mai intai de catre parinti sau de alte
persoane in primii 3 ani de viata ai copilului. Desi autismul este prezent de la nastere (e
congenital), semnele acestei tulburari pot fi dificil de identificat sau de diagnosticat in timpul
copilariei timpurii.
Adesea parintii devin ingrijorati atunci cand copilul lor nu vrea sa fie tinut in brate, cand nu
pare sa fie interesat de anumite jocuri si cand nu incepe sa vorbeasca.
De asemenea, parintii sunt nedumeriti in legatura cu capacitatea copilului de a auzi.
Adeseori, pare ca un copil cu autism nu aude; totusi in alte momente el sau ea pare ca
aude zgomote de fond aflate la distanta, cum ar fi suierul unui tren.
Cu ajutorul unui tratament administrat precoce si intensiv, majoritatea copiilor isi
imbunatatesc capacitatea de a relationa cu altii, de a comunica si de a se autoingriji pe
masura ce cresc.
In contrast cu credintele populare legate de copiii cu autism, foarte putini sunt complet
izolati din punct de vedere social sau "traiesc intr-o lume a lor, proprie".
Simptome din perioada adolescentei
In perioada adolescentei, comportamentul se modifica. Multi adolescenti castiga abilitati,
dar raman totusi cu un deficit in capacitatea de a relationa si de a-i intelege pe ceilalti.
Pubertatea si sexualizarea se pot face cu mai multa dificultate la adolescentii cu autism decat la
copiii de aceasi varsta.
Adolescentii au un risc usor crescut de a dezvolta tulburari depresive, anxietate sau epilepsie.
Simptome la varsta adulta
Unii adulti cu autism pot fi capabili sa aiba o profesie si o viata independenta. Gradul in care
un adult cu autism poate duce o viata autonoma depinde de inteligenta si de abilitatea de a
comunica. Aproximativ 33% sunt capabili sa aiba cel putin o independenta partiala.
Unii adulti cu autism au o mare nevoie de a fi ajutati, in special cei cu inteligenta scazuta
care nu pot vorbi. Supervizarea partiala (part-time) sau totala (full-time) poate fi asigurata
prin programe terapeutice la domiciliu.

La celalalt capat al spectrului tulburarii autiste, adultii cu autism inalt functional au adeseori
succes in profesia lor si pot trai independent, desi in mod tipic ei continua sa aiba unele
dificultati in relationarea cu ceilalti oameni. Aceste persoane au, de obicei, o inteligenta
medie sau peste medie.
Alte simptome
Aproximativ 10% din persoanele cu autism au anumite forme de abilitati savante, talente
deosebite, speciale, dar limitate, cum ar fi memorizarea unor liste, calcularea datelor
calendaristice, desenul sau talent muzical.
Multe persoane cu autism au perceptii senzoriale neobisnuite. De exemplu, ei pot descrie o
atingere usoara ca fiind dureroasa sau apasarea profunda o pot percepe ca fiind o senzatie
linistitoare. Altii pot sa nu simta deloc durerea. Unii pot avea preferinte sau din contra repulsii
puternice fata de unele alimente si preocupari nefiresti.
Alte afectiuni
Autismul este unul din cele cateva tipuri de tulburari pervazive de dezvoltare , denumite si
tulburari de spectru autist. Nu este un fapt neobisnuit ca autismul sa fie confundat cu alte
tulburari pervazive de dezvoltare, cum ar fi tulburarea sau sindromul Asperger sau sa aiba
simptome din celelalte tulburari.
O afectiune similara este denumita tulburarea pervaziva de dezvoltare - fara alta
specificare. Aceasta se diagnosticheaza in cazul in care copiii au comportamente
asemanatoare, dar nu indeplinesc criteriile pentru autism. In plus, alte afectiuni cu
simptome similare pot sa se asocieze cu autismul.

In ultimul manual de diagnostic si statistica al tulburarilor mintale (DSM-5), toate aceste

tipuri de tulburari pervazive de dezvoltare se reunesc sub un singur grup numit Tulburari de
Spectru autist.

Diagnostic
Sus

Toti profesionistii, care lucreaza in domeniul medical si care vad copii de toate varstele cu
ocazia consulturilor regulate pe care le fac, trebuie sa urmareasca daca apar semne
precoce ale tulburarilor de dezvoltare. Testele de screening ale dezvoltarii, cum ar fi
chestionarul pe varste si pe etape de dezvoltare a copilului, pot fi de ajutor la evaluarea
comportamentului.

In cazul in care sunt descoperite urmatoarele semne evidente ale intarzierii in dezvoltare,
copilul trebuie evaluat imediat de un specialist:
- nu gangureste, nu arata cu degetul sau nu face alte gesturi pana la varsta de 12 luni
- nu spune cuvinte simple pana la 16 luni
- nu spune spontan propozitii de 2 cuvinte pana la varsta de 24 luni, cu exceptia celor pe
care le repeta dupa ce au fost rostite de alte persoane (ecolalie)
- orice pierdere a achizitiei limbajului sau abilitatilor sociale la orice varsta.
In cazul in care nu sunt semne evidente de intarziere in dezvoltare sau nu sunt rezultate
anormale la testele de screening, majoritatea copiilor nu necesita o evaluare ulterioara pana
la data consultarii urmatoare.
Totusi, copiii care au o ruda apropiata cu autism trebuie monitorizati indeaproape, deoarece
ei au un risc crescut de a avea autism si alte probleme de dezvoltare.
In plus fata de evaluarea in timpul consulturilor periodice ale starii de sanatate, acesti copii
pot fi supusi unor teste pentru intarzierile in dezvoltare, tulburarile de invatare, deficitul in
abilitatile de socializare si orice alte simptome care ar putea sugera prezenta anxietatii sau
depresiei.
Daca se dezvolta tulburari in socializare, de invatare sau comportamentale la o persoana,
indiferent in ce moment apar sau la ce varsta, acea persoana trebuie evaluata de un
specialist - psihiatru sau psiholg.
Investigatii
Sus

Se recomanda efectuarea screening-ului copiilor pentru identificarea autismului, cu ocazia

consultatiilor efectuate regulat, conform programelor de monitorizare a sanatatii copiilor.
Aceasta politica ii ajuta pe medici sa identifice semnele de autism intr-un stadiu timpuriu al
evolutiei.
Diagnosticarea si tratarea din timp pot ajuta copilul sa-si atinga potentialul sau maxim.
In cazul in care se recunoaste prezenta unei intarzieri in dezvoltare la un copil, testarile
ulterioare il pot ajuta pe psihiatru sa determine daca aceasta problema este legata de
autism, de alta tulburare pervaziva de dezvoltare sau de o afectiune cu simptome similare,
cum ar fi intarzierea in dezvoltarea limbajului sau tulburarea de personalitate de tip evitant.
Persoanele specializate in recunoasterea problemelor developmentale (de dezvoltare a
copilului) sunt:
- medicul pediatru
- psihiatrul (medicul specializat in psihiatria copilului si adolescentului)
- logopedul.
Acestia pot face testari suplimentare.

Evaluarea comportamentala
Profesionistii din domeniu pot folosi o serie de ghiduri si de chestionare pentru a putea
determina tipul specific de intarziere in dezvoltare la copilul respectiv.
Acestea cuprind:
- istoricul medical. In timpul efectuarii interviului despre istoricul medical, psihiatrul pune
intrebari generale in legatura cu dezvoltarea copilului, ca de exemplu, daca ea sau el arata
cu degetul parintilor diferite obiecte.
Copiii mici cu autism, adeseori, arata spre obiectele pe care le doresc, dar nu arata
parintilor clar un obiect anume si apoi nu verifica sa vada daca parintii se uita la obiectul pe
care ei l-au indicat.
- ghiduri de diagnostic pentru autism. Aceste ghiduri contin criteriile principale de evaluare a
autismului si au fost stabilite de specialisti. Ele sunt concepute pentru copii cu varsta de 3
ani sau mai mult.
- alte chestionare despre comportament. Teste suplimentare de diagnostic se pot aplica la
copiii mai mici de 3 ani.
- observatiile clinice. Psihiatrul poate dori sa observe copilul cu intarziere in dezvoltare in
situatii diferite. Parintii pot fi intrebati daca anumite comportamente sunt obisnuite la copilul
lor in acele circumstante.
- teste de evaluare a dezvoltarii si a inteligentei
- se recomanda testele de evaluare a intarzierii in dezvoltare a copilului si cum afecteaza
capacitatea lui sau ei de a gandi si de a lua decizii
- evaluare somatica
- examene de laborator. Alte teste pot fi utilizate pentru a se determina daca poate fi vorba
de o cauza fizica care ar putea da aceste simptome.
Aceste teste includ:
- examinarea fizica, inclusiv masurarea circumferintei capului, greutatii si inaltimii, pentru a
se determina daca acel copil are o crestere normala
- teste de audiometrie, pentru a se determina daca afectiuni din sfera ORL (probleme de
auz) pot fi cauza intarzierii in dezvoltare, in special daca sunt prezente afectarea abilitatilor
sociale si folosirea limbajului.
- teste pentru identificarea unei intoxicatii cu plumb, in special daca este prezenta pica (in
care o persoana consuma substante care nu sunt comestibile, cum ar fi pamant sau stropi
de vopsea veche). Copiii cu intarziere in dezvoltare continua sa bage in gura diverse
obiecte, in timp ce acest stadiu este depasit de copiii cu dezvoltare normala. Acest obicei
poate duce la intoxicatia cu plumb, care trebuie identificata si tratata cat mai curand posibil.
In anumite circumstante pot fi facute teste de laborator suplimentare.

Aceste teste sunt:

- analiza cromozomiala, care poate fi facuta in cazul in care copilul are intarziere mentala sau
daca exista cazuri de intarziere mentala in familie. De exemplu, sindromul cromozomului X
fragil, care determina o serie de probleme legate de inteligenta sub normal, precum si
comportamente autistic-like, poate fi identificat cu ajutorul acestei analize.
- o electroencefalograma (EEG), care se recomanda daca exista manifestari
de epilepsie/convulsii, precum un istoric de episoade in care copilul ramane cu privirea fixa
sau daca copilul revine la un comportament mai putin evoluat, pe care l-a avut anterior
(regresie in dezvoltare).
Tratament
Sus

Diagnosticarea si tratarea cat mai precoce il poate ajuta pe copilul cu autism sa se dezvolte
la potentialul sau maxim. Principalul obiectiv al tratamentului este imbunatatirea capacitatii
generale a copilului de a functiona.

Simptomele si manifestarile autismului se pot combina in multe feluri si pot fi variabile din
punct de vedere al severitatii. In plus, simptomele si manifestarile aceleiasi persoane se pot
modifica in cursul timpului.

Din aceste motive, strategiile de tratament sunt adaptate nevoilor fiecarei persoane in parte
si resurselor acelei familii. Totusi, in general, copiii cu autism raspund cel mai bine la
tratamentul bine structurat si specializat.

Un program care este structurat astfel incat sa ii ajute pe parinti si sa imbunatateasca

aspectele de comunicare, sociale, comportamentale, adaptative si de invatare ale vietii copilului
este cel mai eficient.
Se recomanda urmatoarele strategii pentru ajutarea unui copil in scopul imbunatatirii
functionarii generale si atingerii potentialului sau maxim.
Antrenamentul si managementul comportamentului. Foloseste intarirea pozitiva,
autoajutorarea si antrenamentul abilitatilor sociale, avand ca obiectiv imbunatatirea
comportamentului si a comunicarii.
In prezent exista mai multe tipuri de astfel de tratamente, cum ar fi:
- Analiza Aplicata a Comportamentului (ABA - Applied Behavioral Analysis)
- Tratamentul si Educarea Copiilor cu Autism si alte Tulburari de Comunicare
Asemanatoare (TEACCH - Treatment and Education of Autistic and Related
Communication Handicapped Children)
- si integrarea senzoriala
Terapii specializate
Aceste cuprind:
- logopedie
- terapie ocupationala
- fiziokinetoterapie
Cel mai frecvent, medicamentele sunt folosite pentru tratamentul afectiunilor
asociate, cum ar fi :
- depresia
- anxietatea
- hiperactivitatea
- comportamentele de tip obsesiv-compulsiv

Medicul specialist in psihiatria copilului si adolescentului poate da indrumari in acest sens.

In mass-media si in alte surse de informare au circulat articole referitoare la terapiile
alternative, cum ar fi tratamentul cu secretina si antrenamentul de integrare auditiva.
Atunci cand se ia in considerare orice tip de tratament, este important sa se cunoasca sursa
de informatie si sa se certifice ca acele studii sunt fondate din punct de vedere stiintific.
Relatarile unui succes individual nu sunt dovezi suficiente pentru a se sustine folosirea pe
scara larga a acelui tratament. Se recomanda acordarea de atentie studiilor de mai mare
amploare, bine controlate, care pot avea valabilitate.

Tratament ambulator (la domiciliu)

Parintii care au un copil cu autism trebuie sa aiba o abordare proactiva pentru a invata
despre aceasta afectiune si despre tratamentul ei, in timp ce vor colabora indeaprope cu
persoanele implicate in ingrijirea copilului. De asemenea, este necesar ca parintii sa aiba
grija de ei insisi, astfel incat sa poata face fata incercarilor la care sunt supusi avand un
copil cu autism.
Autoeducarea parintilor despre autism
Parintii trebuie sa intrebe medicul psihiatru sau sa contacteze asociatiile care se ocupa de
copiii cu autism pentru a invata tratamentul autismului si pentru a invata cum sa se
descurce cu manifestarile copilului. S-a arata ca acest tip de antrenament reduce stresul
membrilor familiei si imbunatateste functionarea copilului.
Intelegerea afectiunii si cunoasterea ei, a expectatiilor posibile, este o parte importanta in
ajutarea copilului sa devina independent.
Este indicat ca parintii sa se informeze in legatura cu drepturile educationale ale copilului.
Legile asigura anumite drepturi pentru copiii cu handicap, inclusiv al celor cu autism.
In plus, sunt anumite asociatii care asigura suport copiilor cu autism si familiilor acestora.
Parintii sunt sfatuiti sa se intereseze si la serviciile de protectie a copilului.

Invatand despre autism, parintii pot fi, de asemenea, pregatiti pentru momentul in care
copilul lor ajunge la maturitate. Unii adulti cu autism pot trai "pe picioarele lor", pot munci si
pot fi la fel de independenti ca celelalte persoane de varsta lor. Altii au nevoie de un
insotitor permanent.

Parintii sunt sfatuiti sa colaboreze cu alte persoane care sa ii ajute in ingrijirea copilului lor.
Comunicarea stransa cu alte persoane implicate in educarea si in ingrijirea copilului este de
un mare ajutor pentru membrii familiei. Cel mai bun tratament pentru copiii cu autism este o
abordare in echipa si aplicarea unui program bine structurat, in mod constant.
Fiecare persoana care este implicata trebuie sa lucreze impreuna cu celelalte persoane din
echipa pentru a urmari obiectivele acestea:
- educatie
- identificarea simptomelor autismului si a tulburarilor asociate si invatarea modalitatilor de a
le face fata
- comportamentul si interactiunile cu alte familii si cu copii de aceeasi varsta
- adaptarea la diferite medii
- invatarea abilitatilor sociale si de comunicare.
Este importanta colaborarea indeaproape cu persoanele implicate in ingrijirea copilului.
Este, de asemenea, important ca psihiatrul sa isi faca timp sa discute cu parintii despre
toate ingrijorarile acestora.

Este important ca parintii sa aiba grija de ei insisi. Parintii sunt sfatuiti sa invete diverse
modalitati de a face fata tuturor emotiilor, temerilor si ingrijorarilor care apar atunci cand au
in grija un copil cu autism.

Provocarile de zi cu zi si cele pe termen lung la care sunt supusi cresc mult riscul parintilor
si al celorlalti copii din familie de a face depresie sau alte afectiuni legate de stres.

Modalitatea in care parintii fac fata acestor probleme ii influenteaza pe ceilalti membri din
familie.
Este bine ca parintii sa aiba un hobby, sa viziteze alti prieteni si sa invete modalitati
de relaxare. Sa caute si sa accepte suport din partea altora.
Pe langa acestea, grupurile de terapie de suport pentru parinti si pentru alte rude apropiate
sunt adesea foarte utile; persoanele care participa la aceste grupuri pot beneficia adeseori
de experienta pe care altii o impartasesc.
De asemenea, medicul de psihiatrie pediatrica poate face consilierea parintilor sau a
celorlalti copii din familie, in cazul in care apar probleme in cursul vietii, alaturi de copilul cu
autism.
Profilaxie
Sus

Pana in prezent, expertii nu au gasit inca nici o metoda de a preveni autismul.

Au persistat mult timp ipoteze care au sustinut ideea unei asocieri intre autism si vaccinurile
facute in timpul copilariei. Totusi, numeroasele studii efectuate pe mai mult de 17 milioane
de copii nu au reusit sa demonstreze clar ca ar exista o legatura intre autism si vaccinul
anti-rubeola, oreion si rujeola (pojar).
Daca se evita imunizarea copiilor, acestia si altii din comunitatea in care ei traiesc vor fi
supusi riscului de a face boli severe, care pot duce la afectiuni serioase si chiar la deces.