UNIVERSITATEA ”DUNĂREA DE JOS” DIN GALAȚI

FACULTATEA TRANSFRONTALIERĂ DE ȘTIINȚE UMANISTE, ECONOMICE ȘI

INGINEREȘTI

Programul de master
Kinetoterapie la domiciliu
(Chișinău)

Referat la disciplina
Kinetoterapie in afectiuni metabolice
TEMA
Autismul. Influența exercițiului fizic

Realizat:
Studentă al programului de master
Kinetoterapie la domiciliu, anul II
Rotari (Verejan) V. Alina

Verificat:
Responsabil de disciplină
Cebotaru Nina

Chișinău – 2018

1
Autismul este o tulburare de dezvoltare considerată drept una dintre cele mai severe tulburări
neuropsihiatrice ale copilăriei. Aceste tulburări prezintă o largă varietate de manifestări,
presupuse a fi rezultatul unor disfuncționalități de dezvoltare ale sistemului nervos central sau
genetice. Simptome obișnuite ale autismului includ acțiuni repetitive/monomane, contact și
comunicare limitată cu alte persoane și interese foarte restrânse. Cauzele specifice sunt încă
necunoscute. Răspândirea bolii este cam de 6 la 1000 de persoane, și este de trei sau patru ori
mai des întâlnită la băieți decât la fete. Autismul este prezent încă de la naștere și se păstrează pe
durata întregii vieți.

Simptome. Autismul presupune o paletă de numeroase simptome, de la forme ușoare până la

cele mai grave. Acestea variază ca intensitate și apariție (unele persoane pot prezenta anumite
simptome, iar altele nu).

La majoritatea copiilor, tulburările din spectrul autist vor fi prezente înainte de vârsta de 3 ani și
pot persista pe parcursul întregii vieți, deși simptomele se pot îmbunătăți de-a lungul timpului
dacă se aplică terapia potrivită.

La naștere copilul este aparent normal. În funcție de momentul debutului autismului, dacă acesta
este precoce, în primul an de viață se pot remarca lipsa mișcărilor anticipatorii atunci când sunt
luați în brațe, lipsa zâmbetului ca reacție de răspuns, apatia și dezinteresul față de ceea ce îl
înconjoară. Unii copii se pot dezvolta normal pana la aproximativ 18–24 de luni și înregistrează
apoi o regresie a competențelor și abilităților dobândite. În urma studiilor s-a constatat că mai
mult de jumătate dintre copiii care au fost ulterior depistați cu tulburări din spectrul autist au
observat probleme de comportament, sociale și de limbaj ale copiilor înainte de primul an de
viață al micuților iar peste 85% au observat aceste probleme înainte de vârsta de 24 de luni. (1,2)

Comunicarea verbala si nonverbala

Simptomele pot fi:
- intarziere in vorbire sau lipsa acesteia. Aproximativ 50% din persoanele cu autism nu vor vorbi
niciodata.
- probleme in initierea unei conversatii. De asemenea, persoanele cu autism au dificultati in
mentinerea continuitatii unei conversatii incepute.
- limbaj sterotip si folosirea repetitiva a unor cuvinte. Persoanele cu autism repeta o propozitie
sau o fraza pe care au auzit-o de curand (ecolalie).

2
- dificultate in intelegerea punctului de vedere al persoanei cu care are conversatia. De exemplu,
o persoana cu autism ar putea sa nu inteleaga ca cineva glumeste.
- pot interpreta comunicarea cuvant cu cuvant si nu au capacitatea de a intelege mesajul, sensul
transmis.
Interes diminiuat in diverse activitati sau in joc
Simptomele pot fi:
- o atentie neobisnuita asupra jucariilor. Copiii mai mici cu autism se concentreaza adesea pe
anumite parti ale jucariilor, cum ar fi rotile unei masinute si nu se joaca cu intreaga jucarie.
- preocupare fata de anumite subiecte. Copiii mai mari si adultii sunt adeseori fascinati de
programul trenurilor sau de buletinele meteo.
- nevoie de uniformitate/simetrie si de rutina. De exemplu, un copil cu autism poate avea
intotdeauna nevoie sa manance paine inainte de salata si insista sa mearga in fiecare zi pe acelasi
drum spre scoala.
- comportament stereotip. Acesta consta in batai din palme sau in leganarea corpului.
Simptome din perioada copilariei
Simptomele autismului sunt, de obicei, observate mai intai de catre parinti sau de alte persoane
in primii 3 ani de viata ai copilului. Desi autismul este prezent de la nastere (e congenital),
semnele acestei tulburari pot fi dificil de identificat sau de diagnosticat in timpul copilariei
timpurii.
Adesea parintii devin ingrijorati atunci cand copilul lor nu vrea sa fie tinut in brate, cand nu pare
sa fie interesat de anumite jocuri si cand nu incepe sa vorbeasca.
De asemenea, parintii sunt nedumeriti in legatura cu capacitatea copilului de a auzi. Adeseori,
pare ca un copil cu autism nu aude; totusi in alte momente el sau ea pare ca aude zgomote de
fond aflate la distanta, cum ar fi suierul unui tren.
Cu ajutorul unui tratament administrat precoce si intensiv, majoritatea copiilor isi imbunatatesc
capacitatea de a relationa cu altii, de a comunica si de a se autoingriji pe masura ce cresc.
In contrast cu credintele populare legate de copiii cu autism, foarte putini sunt complet izolati din
punct de vedere social sau "traiesc intr-o lume a lor, proprie".
Simptome din perioada adolescentei
In perioada adolescentei, comportamentul se modifica. Multi adolescenti castiga abilitati, dar
raman totusi cu un deficit in capacitatea de a relationa si de a-i intelege pe ceilalti.

3
Pubertatea si sexualizarea se pot face cu mai multa dificultate la adolescentii cu autism decat la
copiii de aceasi varsta.
Adolescentii au un risc usor crescut de a dezvolta tulburari depresive, anxietate sau epilepsie.
Simptome la varsta adulta
Unii adulti cu autism pot fi capabili sa aiba o profesie si o viata independenta. Gradul in care un
adult cu autism poate duce o viata autonoma depinde de inteligenta si de abilitatea de a
comunica. Aproximativ 33% sunt capabili sa aiba cel putin o independenta partiala.
Unii adulti cu autism au o mare nevoie de a fi ajutati, in special cei cu inteligenta scazuta care nu
pot vorbi. Supervizarea partiala (part-time) sau totala (full-time) poate fi asigurata prin programe
terapeutice la domiciliu.

La celalalt capat al spectrului tulburarii autiste, adultii cu autism inalt functional au adeseori
succes in profesia lor si pot trai independent, desi in mod tipic ei continua sa aiba unele
dificultati in relationarea cu ceilalti oameni. Aceste persoane au, de obicei, o inteligenta medie
sau peste medie.
Alte simptome
Aproximativ 10% din persoanele cu autism au anumite forme de abilitati savante, talente
deosebite, speciale, dar limitate, cum ar fi memorizarea unor liste, calcularea datelor
calendaristice, desenul sau talent muzical.
Multe persoane cu autism au perceptii senzoriale neobisnuite. De exemplu, ei pot descrie o
atingere usoara ca fiind dureroasa sau apasarea profunda o pot percepe ca fiind o senzatie
linistitoare. Altii pot sa nu simta deloc durerea. Unii pot avea preferinte sau din contra repulsii
puternice fata de unele alimente si preocupari nefiresti.
Alte afectiuni
Autismul este unul din cele cateva tipuri de tulburari pervazive de dezvoltare , denumite si
tulburari de spectru autist. Nu este un fapt neobisnuit ca autismul sa fie confundat cu alte
tulburari pervazive de dezvoltare, cum ar fi tulburarea sau sindromul Asperger sau sa aiba
simptome din celelalte tulburari.
O afectiune similara este denumita tulburarea pervaziva de dezvoltare - fara alta specificare.
Aceasta se diagnosticheaza in cazul in care copiii au comportamente asemanatoare, dar nu

4
indeplinesc criteriile pentru autism. In plus, alte afectiuni cu simptome similare pot sa se
asocieze cu autismul.

In ultimul manual de diagnostic si statistica al tulburarilor mintale (DSM-5), toate aceste tipuri
de tulburari pervazive de dezvoltare se reunesc sub un singur grup numit Tulburari de Spectru
autist.(1)

Cauze. Cauzele autismului nu sunt încă înțelese complet, dar se crede că tulburările se datorează
unor defecțiuni genetice, ale unor interacțiuni între gene sau mutații rare cu efecte majore. În
unele cazuri rare, autismul este asociat cu agenți teratogeni (care produc defecte natale).
În Suedia s-a realizat cel mai mare studiu din lume despre originile genetice ale autismului (date
colectate de la 2 milioane de oameni între 1982 și 2006), demonstrându-se faptul că genele sunt
la fel de importante ca factorii de mediu în rândul cauzelor autismului, în condițiile în care
cercetările precedente acordau eredității o importanță mult mai mare.(2)

Un nou studiu (Velázquez; Galán, 2013) arată că atunci când creierul unui copil autist nu este
implicat în nicio activitate cognitivă produce în medie cu 42% mai multă informație decât
creierul unui copil non-autist.[6]

Eric Courchesne a studiat numărul celulelor nervoase din creierele unor băieți cu vârste cuprinse
între 2 și 16 ani, șapte dintre ei fiind diagnosticați cu TSA și șase cu dezvoltare tipică și a
concluzionat că subiecții autiști aveau cu 67% mai mulți neuroni în cortexul prefrontal,
comparativ cu ceilalți copii examinați. Anomalia apare încă din timpul vieții intrauterine, în
procesul de formare a țesutului nervos. Cortexul prefrontal este implicat în funcții cum ar fi
limbajul, comunicarea, comportamentul social, atenția.

O echipă de cercetători ai Universităților din California, San Diego School of Medicine și Allen
Institute for Brain Science din Seattle a examinat 25 de gene din cele șase straturi diferite ale
cortexului cerebral, considerate responsabile de apariția autismului și au concluzionat că
afecțiunea creierul este sub forma unor “petice” în straturile corticale, prezente mai ales pe lobul
frontal și cel temporal. Acest studiu explică particularități diferite ale persoanelor diagnosticate
cu TSA, în funcție de zonele cerebrale afectate.

5
Copilul cu autism introdus într-un program de terapie intensiv înaintea vârstei de 3 ani are șanse
foarte mari să recupereze întârzierile în dezvoltare și să își formeze abilități și comportamente
adecvate social. Terapia care și-a dovedit eficacitatea în recuperarea copiilor cu autism este
terapia comportamentală aplicată, ABA.

Cercetările au arătat că până la 49% dintre copiii incluși în programe de intervenție timpurii și
intensive (între 15 și 40 de ore săptămânal) ajung să fie independenți și să facă progrese astfel
încât comportamentele autiste să devină puțin sesizabile.

Chiar dacă majoritatea copiilor cu autism au abilități motorii slabe, ”activitățile fizice sunt de
multe ori ultimul lucru pe care cei din jur se concentrează”. În schimb, accentul părinților este
pus pe a-i învăța cum să vorbească, cum să le îmbunătățească contactul vizual copiilor, să stea
liniștiți în clasă și să se comporte în situații sociale.
Zeci de mici studii sugerează că, în afară de îmbunătățirea abilităților motorii, terapiile bazate pe
mișcare pot imbunătăți comunicarea socială, atenția, problemele de comportament și
performanța în sarcinile școlare.
Deoarece dovezile se bazează în mare parte pe studii pilot, nu arată exact modul în care
exercițiile produc aceste rezultate, sau care tipuri de exerciții sunt cele mai benefice. Dar baza
multor succese poate fi socială.
„Gândiți-vă la toate lucrurile care se pot invăța prin joc: așteptarea rândului, asumarea unui rol,
comunicare verbală și non-verbală, roluri sociale”.
Exercițiile, mergând de la yoga și dans creativ până la cele de robotică, pot fi pline de
beneficii. Unele studii pilot de opt săptămâni au demonstrat ca se îmbunătățeste interacțiunile
sociale, abilitățile motorii și de comunicare.
Datele adunate până în prezent converg spre îmbunătățirea funcțiilor izolate, cum ar fi atenția
sau”privirea socială”, dar nu este clar cât de mari sau coerente sunt efectele exercițiilor sau care
este cantitatea necesară pentru a le obține.
Regulile jocului
Ca grup, copiii cu autism tind să se miște relativ puțin. Exercitiul fizic lipsește în mod vizibil din
terapiile tradiționale, cum ar fi ABA, în care terapeuții predau abilități sociale și comportamente
dezirabile folosind stimulente bazate pe recompense.

6
„Dacă privești la ceea ce se face de fapt în terapia ABA, observi o mulțime de activități
desfășurate la masă și lucrînd pe diverse abilități. Terapia nu implică mult jocul fizic.
Mai mult decât atât, copiii cu autism au tendinta de a se îndepărta de exercițiile de sport și
agrement. Unul dintre motivele pentru această reticență poate fi slaba dezvoltare a abilităților
motorii. Mai mult de 80% dintre copiii cu autism au dificultăți în realizarea mișcărilor
coordonate, cum ar fi utilizarea unei foarfeci sau lovirea unei mingi de fotbal.
„Copiii cu autism pot învăța în timp să meargă și să stea sau să se rostogolească dar, odată ce se
ajunge la aptitudini social orientate – cum ar fi lovirea și prinderea unei mingi, săritul, țopăitul și
învățarea [abilităților motorii] –acestea tind să fie întârziate.
În plus, adolescenții cu autism pot să se depărteze și mai clar de sporturi din motive sociale. Ei
ezită să relaționeze cu alți membri ai unei echipe și sunt îngrijorați că vor avea probleme de
învățare a regulilor jocului, sugerează un studiu din 2015. (3)
„Una dintre întrebările pe care le-am folosit a fost: „Crezi că sportul și exercițiile sunt prea grele
de învățat?” Nici măcar un singur copil fără tulburări de dezvoltare nu a răspuns afirmativ la
această întrebare, dar aproximativ 16 la suta dintre copiii cu autism au spus da,” relatează
cercetătorul principal al studiului, Heidi Stanish, profesor asociat de educaţie fizică și de științe
ale sănătății de la Universitatea Massachusetts din Boston.
Poate că, parțial ca urmare a inactivității, copiii cu autism ajung să câșige semnificativ în
greutate. Aceștia sunt de două ori mai probabil să ajungă la exces în greutate și aproximativ de
cinci ori mai susceptibili de a fi obezi față de copiii neurotipici.
Exercițiul fizic este probabil să aibă aceleași beneficii la copiii cu autism, la fel ca și la ceilalți
copii. Într-un comentariu din 2014, Bhat si colegii săi au observat că programele de fitness, de la
antrenamentul pe banda de alergat până la patinaj cu role au ajutat la reducerea obezității la
copiii cu dizabilități, inclusiv la cei cu autism.
A da noroc
În luna mai, Bhat a lansat un studiu pentru a compara terapia ABA tradițională cu o terapie
bazată pe muzică și mișcare, timp de două luni. În cadrul studiului, patru copii cu autism, între 7
și 13 ani, au cântat la instrumente și au dansat pe cântecele bazate pe povești sociale – un cântec
despre salutarea prietenilor, de exemplu, – timp de o oră pe zi. Un grup de 12 copii cu autism au
fost implicați în terapia tradițională ABA, în același timp.

7
Rezultatele preliminare ale acestui studiu pilot se referă la beneficiile reunirii activităților de
mișcare cu cele de interacțiune socială: Copiii din grupul de terapie bazată pe mișcare au privit și
au conversat cu ceilalți copii mai mult la sfârșitul studiului decât au făcut-o la început. Ei au
manifestat, de asemenea, mai putine comportamente indezirabile.
„În acest grup am constatat că se regăsește mai multă privire socială, mai multă observare a
celorlalți”, spune Bhat. Copiii au dobândit, de asemenea, mai multe aptitudini motorii din
exercițiile de mișcare decât din activitățile ABA.
Copiii își pot construi abilitățile motorii pentru a le suplimenta pe cele sociale. Într-un mic
studiu publicat la începutul acestui an, echipa lui Lloyd a testat efectele unei intervenții de șase
săptămâni, bazată pe exersarea abilităților motorii a cinci copii cu autism sever. În fiecare
săptămână, cercetătorii au lucrat cu copiii pentru a perfecționa o mișcare specifică, cum ar fi
lovitul cu piciorul. Până la sfârșitul programului copiii au stăpânit aceste mișcări. Dar ei au
arătat, de asemenea, un interes sporit în interacțiunea socială și comportamente de împărțire.
„Noi nu am intervenit asupra aptitudinilor sociale. Dar am descoperit comportamente adaptative
și îmbunătățiri ale abilităților sociale”, spune Lloyd, care intenționează să confirme rezultatele
printr-un studiu mai mare.
Pași mici
Unele exerciții specializate pot aduce beneficii cognitive. Un studiu din 2013 a constatat că
copiii cu autism care practica arta chineză Nei Yang Gong câștiga în abilități de auto-control, în
capacitatea de a rezista impulsurilor. Nei Yang Gong se bazează pe creșterea conștientizării
corpului prin mișcări lente.
Este dificil de prezis care copiii vor avea beneficii cognitive, cum și din ce tip de exercițiu.
Recenzia lui Tan sugerează că unii copii au o durată sporită a atenției după jogging, de exemplu,
în timp ce alții obțin acest beneficiu numai după exerciții pe bicicletă – sau deloc.
Dar chiar și îmbunătățiri cognitive minore pot avea efecte profunde asupra învățării, spune Tan.
Și, vorbind despre intervenții terapeutice, este greu de găsit una mai accesibilă, ieftină și sigură
ca exercițiul fizic, continuă acesta.
Ca și în cazul altor intervenții, programele de mișcare și exercițiile fizice sunt cel mai folositoare

8
dacă încep la o vârstă fragedă. Construirea funcției motorii devreme în viață le poate insufla
copiilor încrederea și abilitățile de care au nevoie pentru a se angaja în activități sportive mai
târziu, susţin experții.
O altă cheie pentru succesul acestor programe poate fi o strategie de antrenament blând.
Detalierea regulilor de joc în pași mici poate ușura modul de participare la sport pentru copiii cu
autism. Aceasta poate chiar să înceapă cu pictograme ale acțiunilor. (3,4)

Bibliografie:

1) http://www.sfatulmedicului.ro/Autismul/autismul_14

2) https://ro.wikipedia.org/wiki/Autism

3) https://www.revistadeautism.ro/06-10-2016-exercitiile-fizice-imbunatatesc-abilitatile-
sociale-ale-copiilor-cu-autism/

4) https://www.csid.ro/family/crestere-copii/jocuri-pentru-copii-cu-autism-importanta-
jocului-pe-grupe-de-varsta-16282357