Autismul și copilul meu

Autismul (TSA) este o afecţiune considerată drept una dintre cele mai frecvente tulburări ale
copilăriei. Statisticile internaţionale ne arată că 1 din 68 de copii suferă de Autism. În
România avem circa 30.000 de persoane diagnosticate cu Tulburări din Spectrul Autist,
aproximativ 14.000 dintre acestea sunt copii.

Autismul nu este o boală, este tulburare de comportament, din acest motiv diagnosticul nu
poate fi pus prin analize de sânge, analize ADN sau alte investigaţii clinice. Autismul este o
tulburare a creierului care limitează capacitatea unei persoane de a comunica și de a relaționă
cu alte persoane. Afecțiunea apare pentru prima oara în vârstă copilăriei și poate evolua de la
o variantă ușoară până la una severă.

Singurul mod prin care un medic Psihiatru în pediatrie pune diagnosticul de Autism este prin
analizarea comportamentului copilului. De aceea, implicarea părintelui este esenţială, pentru
că el trebuie să observe primul dacă apare ceva anormal în dezvoltarea celui mic.

Părinţii care au copii cu vârsta între 1 şi 3 ani trebuie sa mearga în cabinetul medicului de

familie, la controalele obligatorii de la 12, 16, 18, 24 și 36 de luni. Medicul de Familie poate
evalua copilul in funcție de ceea ce numim a fi “normalitate”, adică vârsta mentală pe fiecare
arie (socializare, limbaj, autonomie, cognitie, motricitate) trebuie să fie egală cu vârstă
biologică.
Ministerul Sănătații pune al dispozitia Medicilor de Familie un Chestionar screening, aprobat
in Romania în anul 2014. Acesta permite identificarea primelor simptome ale unei Tulburări
de Spectru Autist (TSA), ulterior părinții sunt directionați către Medicul Psihiatru Pediatru.
Primele semne ale autismului apar in al doilea an de viață al copilului. Unii copii se pot
dezvolta normal până la implinirea vârste de 2 ani după care încep să înregistreze o stagnare
în dezvoltare, diagnoza completă realizanduse până la implinirea vârstei de 3 ani. Trebuie
insă mentionat faptul că simptomele tulburărilor din spectrul autismului variază destul de
mult de la un individ la altul

Cele mai comune manifestări ale unui copil cu TSA sunt:

 interacționează dificil cu ceilalți;
 se simte bine singur;
 evită sau respinge contactul fizic;
  evită contactul vizual;
 când este supărat sau se lovește, nu caută consolare;
 vorbirea întârziată și abilitățile lingvistice limitate;
 are probleme de alimentaţie sau de somn;
 vocea plată sau vocea cântătoare;
 are comportamente repetitive, cum ar fi clătinarea și fluturarea mâinilor, balansarea,
săriturile sau piruetele obsesive;
 are fixații pe anumite activități sau obiecte;
 schimbările din rutina îl tulbura;
 sensibilitatea extremă la atingere, lumină și sunete puternice;
 absenta imitării comportamentelor celor din jur;
 impulsivitatea sau comportamentul agresiv cu sine și cu ceilalți.

Cauzele Austismului

Până în prezent, specialiștii nu au reușit să descopere cu exactitate elementele care stau la

baza declanșării autismului. Însă au descoperit niste elemente comune ale cazurilor de
Autism, printre acestea se numără: moştenirea unor anomalii cromozomiale şi genetice,
utilizarea de antidepresive în primele 3 luni de sarcină, vârsta înaintată a mamei, deficit
nutrițional în prima parte a sarcinii şi lipsa de acid folic, greutate scăzută la naştere şi anemie
neonatală, prezenta unor infecţii materne în timpul sarcinii, elemente legate de expunerea la
poluare în timpul sarcinii, privarea de oxigen a creierului copilului la naştere, macrocefalia
(creşterea anormală a materiei nervoase cerebrale) este cauza a 20% din cazurile de autism.

Tratamentul Autismului

Tipuri de Terapie folosite in tratamentul TSA

Metoda ABA este un program de învățare, își propune să modifice comportamentul autist al
copilului, în mod sistematic și intensiv, obiectivul final fiind integrarea socială a copilului.
Sistemul are obiective clar formulate, împărțite în sarcini mici, astfel încât evoluția copilului
să poată fi măsurată permanent. Întărirea comportamentului se face cu recompense, întreg
sistemul funcționând pe baza acestor întăritori fie materiali, fie sociali. Este o metoda aspru
criticata, din cauza strictetii sale, insă este metoda care intregistrat cele mai mari progrese in
cazul copiilor cu Autism tocmai pentru că acești copii au nevoie mai mare de activități stricte,
de predictibilitate şi de rutină.

Kinetoterapia- un procent mare dintre copiii cu Autism, prezintă dificultatii legate de actul
motric, gestul motric, acţiunea, activitatea, motricitatea, mişcarea. Kinetoterapia isi propune
să obtină imbunatatiri la capitolele; menţinerea posturii, creşterea şi menţinerea mobilităţii
articulare, creşterea şi menţinerea forţei musculare, creşterea şi menţinerea rezistenţei
musculare, coordonării, controlului şi echilibrului, corectarea deficitului respirator,
antrenamentul la efort,  reeducarea sensibilităţii, relaxarea, scăderea durerii.

Logopedia- ea trateaza tulburările de limbaj precum:

- Tulburările de pronunţie: este afectată pronunţia unuia sau a mai multe sunete:

dislaliile, rinonaliile, dizartria
- Tulburările de ritm şi fluență: bâlbâiala, tahilalia: vorbirea accelerată, bradilalia:
vorbirea foarte lentă
- Tulburări ale limbajului scris-citit: dislexo-disgrafia

Tulburarea de spectru autist nu se poate vindeca, însă cu intervenţie timpurie intensivă, până
la 50% dintre copiii cu Autism pot duce o viaţă independentă.

Prin terapie, copilul învaţă, într-un mod structurat, cum să vorbească, cum să se comporte,
cum să fie independent. Fără terapie simptomele autismului se agravează în timp. De aceea
neintegrarea copilului diagnosticat într-un program individualizat de terapie specifică îl
privează de toate aceste achiziţii, acest copil riscând să se transforme într-un adult neintegrat
şi de cele mai multe ori, instituţionalizat.