Autismul este o tulburare de neurodezvoltare 

care afectează comunicarea, copilul are dificultăți de

comunicare verbală dar și nonverbală, prezintă dificultăți de interacțiune socială, nu doar cu cei de
aceeași vârstă dar și cu părinții sau aparținătorii.

Pe lângă acestea, apar și dificultăți senzoriale manifestate prin comportamentele de autostimulare (cele

mai cunoscute ar fi mersul pe vârfuri, fluturatul mânuțelor, uitat cu coada ochiului la obiecte, uitat la părți
din obiecte aflate în mișcare, de exemplu o mașinuță în loc să fie folosită la joacă va fi întoarsă cu roțile în
sus și copilul se va uita la modul în care roțile se învârt).

În plus, apar și stereotipii, comportamente inflexibile și nefuncționale, copilul are reacții extrem de negative
când merge într-un loc nou, vrea să meargă mereu pe același drum către casă sau grădiniță, dorește mereu să
se îmbrace cu aceleași lucruri. Până aici părinții pot spune: „dar și al meu face x comportament” și este
perfect adevărat. Ele nu sunt comportamente nepotrivite prin simpla lor manifestare, ci prin frecvența cu
care copiii cu autism le fac, durata și intensitatea de asemenea.

Încă nu s-a descoperit cauza autismului, astfel ca nu se poate cunoaște încă motivul apariției și nici nu se
poate stabili în mod corect ce putem face pentru a-l preveni. Sperăm ca în viitorul nu foarte îndepărtat,
știința să poată răspunde la această întrebare.

Cât de timpuriu poate fi diagnosticat autismul?

Deși diagnosticul oficial se dă după vârsta de 2 ani, copilul mai mic de 2 ani poate fi evaluat atunci când
părintele are anumite îngrijorări. Chiar și înaintea vârstei de 2 ani se pot observa o pasivitate excesivă
manifestată prin absența plânsului, absența mișcărilor, lipsa de interes fată de mediul înconjurător, nu
se trezește peste noapte în primele luni de viață; sau putem vorbi de activitate excesivă, adică plânge
foarte des deși nu sunt cauze evidente de stres și e foarte greu de calmat de către părinți. Se poate
observa o opoziție crescută la hrănire, un procent foarte mare din copiii cu autism prezintă dificultăți
alimentare severe: refuzul alimentației la sân, refuzul tranziției la biberon sau trecerea de la mâncare lichidă
la cea solidă.

La vârste mai mari, tulburările alimentare se observă în alimentație prin hrănirea după un tipar de tip:

 culoare (mănâncă doar alimente de o singură culoare, sau de culori diferite care nu trebuie să se
amestece/atingă)
 textură (doar alimente tari sau moi)
 particularități de pregătire (gătite într-un anumit fel)
 particularități de gust (nu mănâncă mâncare gătită), etc.

Se mai poate observa o preferință de a interacționa, observa obiecte mai mult decât cu
persoane. Reacționează slab la vocea părintelui, nu întoarce capul, nu răspunde la nume, nu zâmbește
și nu gângurește. Trebuie făcută o distincție între copii care pot avea o problema cu auzul, ei vor avea
reacții afectuoase normale în prezența părintelui, chiar dacă nu și la adresarea verbală. E nevoie de un
control de auz (audiogramă).

Se pot observa dificultăți de dezvoltare motorie, pot avea hipotonie (tensiune musculară redusă, laxitate) sau
doar o dezvoltare mai lentă. Acesta nu este un criteriu pentru autism, însă copiii care au astfel de întârzieri
pot avea și alte tulburări și este necesară o evaluare specializată.

O parte din copiii cu autism pot avea sensibilități senzoriale tactile, iar acestea se pot manifesta prin
supraîncărcare senzorială la orice contact fizic și acesta poate fi neplăcut pentru ei și îl vor evita. Acest lucru
este neplăcut pentru părinte, căci poate fi perceput ca o respingere și trebuie adresate întrebări unui
specialist.
Care sunt primele semne/simptome care ar trebui să ne îngrijoreze?

Toate. Toate sunt importante pentru că fiecare din ele pot produce efecte negative pe termen lung în
dezvoltarea copilului dacă nu sunt abordate prin intervenție specializată. Însă fiecare părinte este activat de
un set diferit de simptome, fiecare în funcție de personalitatea lui, de experiență și dacă acesta este singurul
copil sau dacă părinții mai au și alți copii care au avut o dezvoltare tipică (adică a parcurs etapele de
dezvoltare în limitele potrivite vârstei).

Părinții care sunt la primul copil au tendința să aștepte mai mult până se adresează unui specialist, găsind
mai multe explicații acceptabile pentru ei ca să explice dificultățile copilului.

4. Există un test pe care îl putem face copilului nostru încât să observăm dacă sunt probleme de acest
fel?

Da, testul de psihodiagnostic ADOS (Autism Disorder Observation Schedule). Este un test considerat
standardul de aur la nivel internațional în procesul de diagnosticare al autismului împreună cu alte 2 teste
(ADIR- Autism Diagnostic Interview-Revised si SCQ – Social Communication Questionnaire). Testul
trebuie aplicat de un specialist cu experiență în domeniul autismului și interpretat împreună cu informațiile
legate de dezvoltarea copilului pentru a nu se face erori de diagnosticare.