BIBLIOGRAFIE

pentru cursul de Analize cantitative complexe în cercetarera

psihopedagogică, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei
Iaşi, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, anul universitar 2019-
2020
• Arias, Rosario Martinez., Psicometria: Teoria de los tests psicologicos Y
Educativos, Editorial Sintesis,S.A. Madrid, 1995;
• Breen, Richard., Regression Models.censored, sample selected or truncated data,
Sage University Paper, London,1996.
• Backhaus, Klaus.; Erichson, Bernd; Wulff, Plinke; Weiber, Rolf., Multivariate
Analysemethoden, Springer, Berlin, Heidelberg, 2006.
• Cattell, Raymond B - Handbuch der multivariaten experimentellen Psychologie,
Fachbuchhandlung für Psychologie,Verlagsabteilung, Frankfurt am Main, 1980).
• Clocotici, Valentin; Stan, Aurel., Statistică aplicată în psihologie, Editura Polirom,
Iaşi, 2000.
• Collins, Linda M.; Sayer, Aline G(Edited by)., New Methods for the Analysis of
Change, Copyright @ 2001 by The American Psychological Association,
Washington D.C.
• Dickes, Paul; Tournois, Jocelyne; Flieller, Andre; Kop, Jean-Luc., La
psychométrie. Théories et methods de la mesure en psychologie, Presses
Universitaires de France, Paris, 1994.
 Bibliografie(II)

• Grim, Laurence G.; Yarnold, Paul R.(Edited by)., Reading and understanding
more multivariate Statistics, Copyright @ 2000 by The American Psychological
Association, Washington D.C.
• Horst, Paul., Messung und Vorhersage. Eine Einführung in die psychologische
Testtheorie, Verlag Julius Beltz, Weinheim, Berlin, Basel, 1971.
• Iliescu, Drago. Metodologia Q, Comunicarea, SNSPA, Facultatea de Comunicare
şi Relaţii Publice „David Ogilvy”, Bucureşti, 2005
• Labăr, Adrian Vicenţiu., SPSS pentru Ştiinţele Educaţiei,, Editura Polirom, Iaşi,
2008
• Menard, Scott., Applied logistic regression, analysis, Sage University Paper,
London,1995
• Popa, Marian., Statistică pentru psihologie, Teorie şi aplicaţii SPSS, Editura
Polirom, Iaşi, 2008
• Radu, Ioan; Miclea, Mircea; Albu, Monica; Moldovan, Olga; Nemeş, Sofia;
Szamoskőzy, Ştefan., Methodologie psihologică şi analiza datelor, Editura
Sincron, Cluj-Napoca, 1993.
• Reuchlin, Maurice ., Les méthodes quantitatives en psychologie. PUF, Paris,
1962.
 Bibliografie(III)

• Rouanet, Henry; Le Roux, Brigite., Analyses des donnés multidimensionelles,

Dunod,Paris, 1993.
• Rouanet, Henry; Le Roux, Brigite., Statistique en sciences humaines, Exercices &
Solutions, Dunod Paris, 1995.
• Sava, Florin., Analiza datelor în cercetarea psihologică. Metode statistice
complementare, Editura ASCR, Cluj-Napoca, 2004
• Schweizer, Karl(Hrsg)., Methoden für die Analyse von Fragebogendaten, Hogrefe,
Verlag für Psychologie, Gőttingen, Bern, Toronto, Seattle, 1999.
• Thomson, Bruce., Exploratory and confirmatory factor analysis, Copyright @
2004 by The American Psychological Association, Washington D.C.
• Upton, Graham; Cook, Ian., Dictionary of Statistics, Oxford University Press, New
York, 2006
 Ce sunt analizele complexe
• Analizele cantitative complexe sunt practicate în urma utilizării unor metode
multivariate de analiză(sau a unui ansamblu de metode de investigaţie) pentru
ducerea la bun sfârşit a scopului propus în realizarea unei cercetări ştiinţifice
sau a unui demers de investigaţie practic-aplicativ. La nivelul exigenţelor actuale
existente în cercetarea ştiinţifică sau în practica profesională, ele constituie
fundamente ale cercetării ştiinţifice în ştiinţele reale. În ştiinţa actuală metodele
de investigaţie se găsesc într-o impetoasă dezvoltare:se dezvoltă permanent noi
variante metodice, se descoperă noi domenii de aplicaţie, se dezvoltă noi
programe computerizate îmbunătăţite, fără care aplicarea practică a procedurilor
nu este posibilă. Prezintă un interes îndepărtarea barierelor de accesibilitate
pentru aplicarea acestor metode. Aceste rezultă din:
• Rezerve( reţineri) faţă de formulara matematică;
• O anumită aversiune faţă de introducerea(intervenţia) computerului;
• Cunoştinţe deficitare asupra metodelor şi asupra posibilităţilor lor de aplicare.
 Principalele metode de analiză multivariate

• Analiza de regresie;
• Analiza de varianţă;
• Analiza de discriminare;;
• Analiza de contingenţă;
• Analiza factorială;
• Modelul de ecuaţii structurale;
• Analiza de regresie logistic;
• Analiza de clusteri;
• Conjoint measurement (măsurători reunite);
• Scalarea multi-dimensională;
• Analiza de corespondenţă
• Analiza neuronală
 Clasificare

• Încercarea de ordonare a procedurilor după problematica relativă la aplicare

oferă o diviziunea în proceduri de analiză multivariată detectoare de
structuri primare şi proceduri de examinare a structurilor primare.
Semnificaţia acestei diviziuni este următoarea:
• Proceduri de analiză multivariată detectoare de structuri primare sunt acele
proceduri multivariate al căror scop este descoperirea raporturilor între
variabile sau între obiecte. Aplicatorul nu posedă la începutul analizei nici o
reprezentare despre ce raporturi de relaţie există într-un set de date. Procedurile
care sunt inserate primar în scopul de a descoperi posibile raporturi de relaţie
sunt analiza factorială, analiza de cluster, scalarea multidimesională,
analiza corespondenţei şi reţelele neuronale.
 Clasificare

• Procedure de examinare a structurilor primare

sunt acele procedure multivariate al căror scop
constă verificarea raporturilor între variabile.
Aplicatorul posedă reprezentare care se sprijină pe
concepţii teoretice şi pragmatic despre raportul între
variabile şi ar dori să le verifice prin proceduri
multivariate. Procedurile ordonate în acest sector al
analizei multivariate de date sunt analiza de
regresie, analiza de varianţă, analiza de
discriminare, analiza de contingenţă, ca şi
regresia logistic, modelul de ecuaţii structural şi
Conjoint Measurement pentru analiza de structuri
de preferinţă
 Prezentarea tipurilor de variabile

Variabile independente
Nivel scalar Nivel scalar
metric nominal
Nivel scalar Analiză de  Analiză de
metric regresie varianţă
 Regresie cu
Variabile variabile dummy
dependente

Nivel scalar  Analiză Analiză de

nominal Discriminantă contingenţă
 Regresie
logistică
 Analiza factorială

• Principiul parcimoniei

• Frustra fit per plura, quod fieri potest per pauciora(Este în van să faci cu
mai mult ceea poti să faci cu mai puţin)
• William of Ockham(1285-1349)

• Briciul lui Ockham

• (principiu menit să combată distincţiile inutile, adică multiplicarea inutilă

a entităţilor în filosofia medievală)

• Entia non sunt multiplicanda praeter necessitatem( Entităţile nu trebuie

înmulţite peste necesitate)
 William of Ockam(1285-1349)

• Filosof franciscan, teolog şi scriitor politic englez. Este considerat fondatorul unei
forme de nominalism, curent care neagă faptul că universaliile au o realitate
diferită de lucrurile obişnuite. Nominalismul este unul din răspunsurile posibile
la întrebarea: ce realitate corespunde ideilor generale, conceptelor şi termenilor
universal aplicabili indivizilor care ţin de acelaşi gen şi de aceeaşi specie. Contrar
realismului, pentru care Universaliile(genul animal), specia(omul), diferenţa
specifică(raţional), capacitatrea distinctivă(capacitatea de a râde),
accidentul(râsul efectiv) desemnează realităţi distincte de manifestările lor
individuale, nominalismul răspunde:
• Nu există nimic universal în lume în afara denumitilor – findcă lucrurile numite
sunt toate particulare
• THOMAS HOBBES, Leviatanul, I,4.
 Specific analiză factorială
• În termenul de analiza factorială nu funcţionează un concept
unitar, aceasta fiind mai degrabă o umbrelă pentru un număr de
proceduri statistice care funcţionează astfel încât localizează un
număr mai redus de dimensiuni, clusteri sau factori într-un
ansamblu mai mare de variabile independente. Primul element
distinctiv al unei analize factoriale este reducerea datelor(sau
reducţia datelor). Se începe cu o mulţime de coeficienţi de corelaţie
stabiliţi între toate variabilele iniţiale din baza de date (numărul lor
poate fi foarte mare, mai ales dacă sunt itemi ai unui inventar de
personalitate sau ai unui test de inteligenţă), după care tehnicile de
analiză factorială extrag un număr mic de componente bazale care pot
fi interpretate ca variabile sursă ce explică inter-relaţionările între
date.
 Sensul termenului factor
•Sensul 1 :În general, prin factor se înţelege orice are o
influenţă cauzală, un anumit efect asupra unui fenomen. În
acest sens, un factor este o condiţie antecedentă, o cauză.
•Sensul 2 :prin extensie, un factor este considerat o variabilă
independentă, sens propriu procedurilor statistice care au la
bază analiza de varianţă. În acest tip de analiză găsim termeni
ca factor fix, factor aleatoriu
•Sensul 3 : în matematică, factori sunt oricare din numerele
care, înmulţite între ele, dau un anumit produs
• Sensul 4 : prin extensia ultimului sens, putem considera
factor unul din rezultatele analizelor factoriale. În această
optică, factorii nu sunt decât numere într-o matrice factorială
care funcţionează în sens matematic, chiar dacă sunt
prezentaţi ca şi cum ar reprezenta anumite trăsături (ex: un
factor numeric sau un factor verbal), situaţie cu care se
confruntă din ce în ce mai frecvent cercetătorii din domeniul psihologiei
 Sensul termenului factor(2)

• Există o tendinţă, mai ales în situaţia în care analiza factorială se aplică unui
inventar de personalitate, de a identifica factorii rezultanţi cu trăsăturile. Strict
vorbind, factorul nu este o trăsătură. Trăsătura este inferată din factor, ea
reprezintă o ordine subiacentă în baza de date şi, ca atare, cei 2 termeni n-ar
trebui trataţi ca echivalenţi. Stabilirea unei trăsături valide cere inferenţe
adiţionale.

• Analiza factorială este un instrument important în cercetarea psihologică, în care

se presupuse că ar exista componente subiacente, dar care sunt greu de
decelat , aşa cum se întâmplă în testarea inteligenţei şi evaluarea
personalităţii.

• Origini: cercetările psihologice realizate de reprezentanţii strălucitei şcoli

psihometrice engleze, dintre care enumerăm pe Francis Galton, Charles
Spearman, Karl Pearson, Cyril Burt, pentru a aminti cei mai reprezentativi
membri ai acesteia. Se porneşte de la două articole publicate de Spearman, unul
în 1904, altul în 1907.

• Charles Spearman elaborează teoria celor doi factori ai inteligenţei.

Suprapunerea între două teste de inteligenţă depinde de proporţia în care fiecare
furnizează o bună măsură a lui g, considerat de Spearman energia mintală
totală disponibilă la o persoană. Factorul specific s era considerat motorul prin
care această energie era aplicată.
 Condiţii de aplicare
•Observaţiile psihologului se prezintă sub forma unui
ansamblu de variabile asociate. schimbarea valorii unei
variabile duce la schimbarea valorii corespunzătoare a
alteia.
•Problema centrală a psihologiei – integrarea
comportamentului uman – legătura pe care organismul o
percepe între stimulările care-i parvin din mediu şi
coordonarea reacţiilor sale la aceşti stimuli. Totodată,
psihologia studiază şi diferenţele dintre indivizi, fapt ce
presupune de a trata ansamblu variabilelor asociate;
poziţia unui individ în populaţie privitoare la un
comportament particular permite de a prevedea, cu o
anumită aproximare, poziţia privitoare la un alt
comportament. Lucrările de analiză factorială au studiat
prioritar diferenţele interindividuale.
•asociaţiile intra şi interindividuale pun probleme de
aceeaşi formă.:
•între ce comportamente, asociaţiile sunt mai strânse şi
între care sunt mai îndepărtate ?
•.
 Tipuri de analiză factorială
• Interesează dacă aceste asociaţii observate sunt sau nu compatibile cu anumite
ipoteze care pot să fie stabilite în privinţa formei generale a reţelei de legături, poziţiei
în reţeaua de variabile particulare şi în privinţa efectelor pe care le va avea asupra
reţelei o astfel de modificare în alegerea variabilelor, a subiecţilor sau a condiţiilor de
experienţă.

• Există două forme fundamentale de analiză factorială:

• Exploratory factor analysis – EFA – analiza factorială exploratorie – care îşi
propune stabilirea unui număr de factori comuni pentru un set dat de variabile şi
identificarea naturii psihologice a acestora;
• Confirmatory factor analysis - CFA – analiza factorială confirmatorie – care îşi
propune să testeze ipotezele legate de gradul de adecvare a soluţiilor obţinute în
urma analizei exploratorii.
 Variante de analiză factorială
• Metoda analizei factoriale figurează printre modelele psihometrice cele
mai cunoscute, datorită folosirii intense în dezvoltarea şi validarea
testelor psihologice. Principiile de bază care susţin aceste modele nu sunt
bine cunoscute de către cercetători , ceea ce dă naştere la utilizări
inadecvate. Este necesar să se vorbească de analiză factorială la plural
pentru a ţine cont de diversitatea metodelor:
• Analiza factorială în componente principale;
• Analiza factorială în factori comuni şi unici;
• Analiza factorială a imaginilor a lui Leon Guttman;
• Analiza factorială alfa a lui Kaiser şi Caffrey;
• Analiza factorială a corespondenţelor a lui Benzecri;
 Semnificaţii – M. Yela

• „Un factor este, înainte de toate, un concept matematic, un parametru într-o formulă de
regresie”
• Semnificaţia ştiinţifică a acestui concept depinde de operaţiile prin care formula este obţinută şi
parametrul determinat.
• Dacă aceste operaţii au fost realizate fără nici o referinţă psihologică, ne putem aştepta la faptul
ca parametrii astfel obţinuţi să nu aibă nici o semnificaţie psihologică. Cazul în care încercăm de a
condensa suficientă informaţie furnizată prin numeroase teste într-un număr minim de parametri.
Utilizăm, de exemplu metoda în componente principale. Se pot numim factori aceşti parametrii
ortogonali. Aceşti factori pot să aibă sau nu o semnificaţie psihologică. Nu există nici o raţiune
ca ei să aibă una.
 Semnificaţii M. Yela

• Analiza factorială poate proceda în alt fel. Factorialistul poate s[ se

intereseze de probleme psihologice. El încearcă să atingă factori
psihologici importanţi confruntând ipotezele psihologice cu faptele
psihologice. Aceste ipoteze, care pot să fie diferite şi să aparţină unui
factorialist sau altuia, au totdeauna câteva lucruri în comun.. Ele
implică o anumită structură de corelaţii între teste.. Dacă el găseşte
această structură, ipoteza este verificată.. El poate pleca la lucru şi
fără ipoteze precise, dar speră să atingă una după întreprinderea
analizei. În acest caz, aplicaţia analizei factoriale ca metodă de
cercetare nu începe cu adevărat decât în momentul în care aceste
rezultate servesc ipoteza, de unde se poate trage o nouă serie de
concluzii verificabile în cursul unei noi experienţe.
• Semnificaţia rezultatelor factoriale depinde esenţial de două lucruri. În primul
rând, de caracterul ipotezelor şi al faptelor care sunt confruntate. În al doilea rând,
de posibilităţile şi de limitele metodei prin intermediul căreia această confruntare
este realizată
 Semnificaţii

• Toţi factorii sunt extraşi dintr-o serie de corelaţii între teste sau alte statistici de
acest gen. Analiza factorială pleacă de la scorurile testului. Faptul de la care
pleacă analiza este răspunsul total al subiectului, măsurat printr-un scor.
Datele iniţiale ale AF sunt furnizate sub formă de comportament măsurat.
• Or, notele sau scorurile arată că există mari diferenţe individuale în toate tipurile
de comportament.
• În al doilea rând, ele arată că diferenţe nu sunt haotice, ci prezintă o anumită
ordine. Subiecţii au tendinţa de a se distribui într-un mod analog în interiorul
anumitor grupuri de răspunsuri.
• În al treilea rând, fiecare răspuns are o semnificaţie particulară care se poate
schimba de la un test la altul. Se va numi intenţionalitatea comportamentului
unui subiect, semnificaţia psihologică a răspunsului său.
 Semnificaţii
• Deoarece ordinea observată a diferenţelor individuale indică faptul că toate
răspunsurile nu variază independent unele de altele, pare pertinent de a
formula nişte ipoteze cu subiectul dimensiunii variabilităţii comune
comportamentului. Este genul de ipoteze pe care analiza factorială poate să
pretindă a le verifica asupra datelor empirice pe care ea le tratează. Aceste
ipoteze pot să fie formulate în cadrul diferitelor moduri de variaţii ale
comportamentului. Fiecare dimensiune verificată va fi reprezentată printr-un
factor.
• Dacă este aşa, un factor poate fi interpretat ca o dimensiune distinctă a
variaţiilor de comportament verificată prin covariaţii empirice ale unei serii date
de răspunsuri şi definite prin intenţionalitatea comună a acestor răspunsuri.
• Aceşti factori conduc la o interpretare structurală mai curând decât una
cauzală. Aceştia sunt instrumente descriptive. Ele fac bilanţul corelaţiilor
observate, în sensul că ei revelează diferitele dimensiuni ale variabilităţii
comportamentului.
 Semnificaţii

• Factori conduc la o interpretare structurală mai curând decât una

cauzală. Aceştia sunt instrumente descriptive. Ele fac bilanţul
corelaţiilor observate, în sensul că ei revelează diferitele dimensiuni
ale variabilităţii comportamentului. Spaţiul fizic intuitiv poate fi
descris în funcţie de trei dimensiuni independente. Aceasta nu
implică nici că cele trei dimensiuni spaţiale produc spaţiul, nici că ele
nu-l produc. De aceea, factorii nu reprezintă în mod necesar agenţi
de cauzalitate. Aceştia sunt instrumente analitice pentru
descrierea dimensionalităţii comportamentului. Fiecare factor
reprezintă o direcţie diferită de variabilitate.. În acest sens, aceştia nu
sunt concepte pur matematice, ci sunt concepte psihometrice….
Aceste concepte psihometrice trebuie să fie coerente cu datele
comportamentului. Ele se raportează la comportament şi nu au
semnificaţie în afara acestui context. Ele trebuie să fie verificate
deodată în concluziile trase din semnificaţia lor psihologică( de
exemplu, când noi prevedem structura factorială a unui test nou
plecând de la o interpretare dată a factorilor) şi în covariaţia
experimentală a tuturor răspunsurilor având această semnificaţie.
 Paşi în realizarea analizei factoriale

1. Selectarea variabilelor, verificarea condiţiilor necesare aplicării analizei

factoriale, calcularea matricei de corelaţii
2. Alegerea tipului de metodă de extragere a factorilor şi a tipului de rotaţie a
factorilor
3. Stabilirea numărului de factori care trebuie extraşi;
4. Extracţia factorilor şi precizarea comunalităţii;
5. Interpretarea factorilor;
6. Precizarea valorii factorilor
 Direcţii de aplicare pentru analiza factoriale

a. Analiza pattern-urilor într-o matrice de corelaţii;

b. Reducerea unui număr mare de variabile la un număr redus de factori;
c. Simplificarea analizei unor variabile independente puternic corelate(situaţie
care poate fi prezentată în cazul regresiei multiple sau analizei de varianţă
multivariată);
d. Exploatarea unor variabile direct observabile pentru a verifica prezenţa unor
variabile teoretice;
e. Analiza de itemi în cazul construirii unor teste sau chestionare;
f. Stabilirea validităţii de construct a unor teste sau chestionare