Autismul

Întârzierea mintală este un termen utilizat în țara noastră de Mariana Roșca, în tendința de a
înlocui noțiunile traumatizante pentru părinți și copii și pentru a cuprinde și cazurile ușoare. În
accepția sa generală, ea cuprinde categoria copiilor care manifestă o întârziere mai mult sau mai
puțin importantă în dezvoltarea funcțiilor intelectuale, senzoriale și mortice. În accepția sa
restrânsă, subiecții prezintă un decalaj în pregătirea școlară în raport cu cei de aceeiași vârstă.
Întârziatul are o insuficiență legată de dezvoltare, dar structura sa mentală este normal.După
Maria Săndulescu elementele definitorii sunt:
 Dezvoltarea psihică deficitară, având cauzele și manifestările în factorii care intervin
până la vârsta de 3 ani.
 Deficiența dominantă cognitiv-operațională, asociată frecvent cu tulburări afective,
volitive, comportamentale, cu repercursiuni asupra întregii personalități.
Simtomatologia organică cu specificitate relativă
În principiu, starea de întârziere este reversbilă, dar poate deveni ireversibilă dacă nu este supusă
unui tratament terapeutic educațional adecvat.
Mulți dintre copii cu autism manifestă tulburări de procesare senzorială. Acest lucru se traduce
prin faptul că au mari dificultăți de a se adapta mediului în care trăiesc, sistemul lor nervos
aflându-se într-o stare de dezechilibru.Etimologic, termenul de autism provinde de la cuvântul
,,autos’’, ce înseamnă ,,însuși’’ sau ‘’eul propriu’’ și de la accepțiunea dată de I.Kanner,ca fiind
retras și mulțumit de sine însuși.
Autismul este o tulburare a creierului care interferă cu abilitatea de a comunica și de a relaționa
cu cei din jur, este o boală caracterizată prin afectarea dezvoltării creierului, aabilităților mentale,
emoționale și comunicaționale ale unei persoane. Autismul se referă la dereglări secundare de
natură psihogenetică pe care le raportează la o categorie definitorie de tulburări primare,
dereglări de limbaj și stereotipii, stări de excitație puternică, impulsivitate, ce alternează cu stări
depresive, dereglări neuro-vegetative, halucinații în plan psihic.
Cauzele autismului nu sunt cunoscute. Ele pot fi de natură genetică, iar unele cazuri de autism au
fost asociate traumelor, bolilor sau anomaliilor structurale dinainte sau din timpul nașterii,
incluzând mama bolnavă: (în timpul sarcini de rubeolă sau rujeolă (pojar), fenilcetonuria
netratată (o incapacitate a corpului de a controla anumite substanțe chimice numite fenilcetone),
lipsa oxigenului în timpul nașterii, encefalita sau alte infecții grave care afectează creierul la
sugar).
Semenle autismului se dezvoltă apropae întotdeauna înaintea împlinirii vârstei de 3 ani, deși
această afecțiune este uneori diagnosticată abia mai târziu. În mod tipic, părinții devin îngrijorați
atunci când observă că fiul /fiica lor nu începe să vorbească, nu răspunde sau nu interacționează
ca și ceilalți copii de aceeași vârstă. Autismul afectează modul în care copilul percepe și
procesează informația senzorială.
Caracteristici
De regulă, copilul cu autism are anumite caracteristici:
-din punct de vedere tactil: fie îi place să fie atins, fie simte nevoia să fie îmbrățișat, să se apropie
mereu de către o persoană; insistă să țină tot timpul un obiect în mână sau să atingă toate
obiectele din jur, nu suportă să fie murdar pe mâini, nu îi place să fie pieptănat;
-din punct de vedere vizual; așază obiectele unul după celălalt în șir privește insistent corpuri de
iluminat, nu poate vedea întregul (ex. atunci când privește fața cuiva poate vedea doar gura sau
nasul), poate observ particulele din aer;
-din punct de vedere auditiv : manifestă atracție pentru obiectele care scot anumite sunete,poate
auzi sunete de o frecvență foarte scăzută, sensibil la zgomote puternice(își acoperă urechile), îi
place să facă mult zgomot, să țipe, nu are o dezvoltare normală a vorbirii și poate să ‘’pară’’surd,
desi testele de audiometrie sunt normale:
-din punct de vedere gustative și olfactiv: gustă și miroase orice, recunoaște persoanele după
miros, este selectiv în cee ace privește alimentele, respinge anumite arome;
-din punct de vedere vestibular: active mereu în mișcare, se cațără tot timpul, dar are echilibru
slab, se împedică tot timpul,amețește cu ușurință în timpul activităților fizice;
-din punct de vedere proprioceptiv: nu este conştient de propriul corp, nu ştie unde se localizează
fiecare parte a corpului, adoptă poziţii ciudate ale corpului, tonus muscular slab, se întoarce cu
tot corpul pentru a privi ceva.
Severitatea autismului variază
O persoană care suferă de autism poate avea numeroase simptome.
Manifestarea bolii însă poate diferi în intensitate, de la simptome uşoare la forme mai grave care
pot afecta întreaga existenţă a individului. Unele persoane pot avea simptome pe care altele nu le
au, iar unele din ele pot avea, la acelaşi individ, intensităţi diferite. Unii au nevoie de un însoţitor
în aproape toate domeniile vieţii lorcotidiene, în timp ce alţii pot fi capabili să funcţioneze la un
nivel foarte ridicat şi pot chiar să meargăla o şcoală normală.
Simptomele pot include:
•Dificultate în comunicare
-limbajul vorbit se dezvoltă de obicei greu sau deloc, cuvintele fiind adesea folosite
necorespunzător. E posibil ca bolnavul să folosească mai mult gesturi decât cuvinte
(sau alte moduri de comunicare non-verbală). Există tendinţa bolnavului de a repeta cuvinte şi
fraze (unii pot repeat fără greşeală ştirile auzite la televizor) şi imposibilitatea de a-şi concentra
atenţia şi de a fi coerent;
•Nesociabilitate
 -o persoană care suferă de autism nu e de obicei prea interesată în a avea relaţii cualţii. Se poate
ca ea să nu răspundă cu plăcere altora şi să nu îşi privească în ochi interlocutorul. Un bolnav de
autism petrece mult timp singur şi nu depune prea mult efort în a-şi face prieteni (unii bolnavi se
izolează refuzând să schimbe mediul în care trăiesc);
•Simţuri diminuate sau prea dezvoltate
-unii bolnavi de autism abia dacă răspund la impulsurile celor cinci simţuri (se poate ca un copil
autist să nu plangă dacă se loveşte). Alţii pot avea simţurifoarte dezvoltate (un individ cu autism
poate auzi un zgomot după care să-şi acopere urechile pentrumult timp). E posibil ca un copil cu
autism să nu fie interesat în a intra în joc cu alţii (evită copii şichiar animalele) sau să nu fie
capabil să intre într -un joc bazat pe imaginaţie;
•Excese în comportament
-persoana care suferă de autism poate avea reacţii exagerate sau poate fiextrem de pasivă,
putând trece de la o extremă la alta. Unele persoane pot arăta un interes obsesiv pentru un lucru
(un obiect sclipitor sau care se roteşte) sau o activitate (răsfoitul unei cărţi sau reviste).Unii
bolnavi fac mişcări repetate ale corpului, cum ar fi bătăile din palme, balansarea corpului înainte
şiînapoi, a capului (stereotipii). Pot fi agresivi cu ei înşişi şi / sau cu alţii.
Un bolnav de autism poate avea crize şi depresii. Simptomele autismului pot dura pe tot
parcursul vieţii, însă, deseori, pot fi ameliorate prin intervenţii corespunzătoare şi prin tratament
adecvat.
O persoană care are simptome de autism trebuie examinată de o echipă de specialişti caretrebuie
să includă un medic psihiatru, un psiholog, un neurolog, un logoped şi un consultant în probleme
de educaţie. Sunt necesare şi alte analize cum ar fi:analiza sângelui, scanare TC a
creierului,scanare RMN a creierului, electroencefalograma.
Tratamentul autismului
Tratamentul autismului se bazează în primul rând pe educaţie. Acesta trebuie adaptat fiecărei
Personae în parte, în funcţie de simptome şi nevoi, deoarece fiecare autist prezintă particularităţi
proprii. Tratamentul poate include:
1.Terapie comportamentală
- pentru a ajuta bolnavul să se adapteze condiţiilor sale de viaţă (săse imbrace singur, să
mănance singur, să folosească toaleta);
-Programe de integrare
-care să ajute bolnavul să se adapteze lumii inconjurătoare pe cât
posibil (socializarea);
-Asigurarea unui mediu organizat de viaţă
-este foarte important să urmeze o rutină aactivităţilor zilnice;
-Terapie audio-vizuală
- pentru a-i ajuta în comunicare (pentru bolnavii de autism la care
comunicarea verbală este absentă se vor căuta metode alternative de comunicare, cum ar Fi
comunicarea non-verbală: gesturi, imagini, etc);
-Controlarea regimului alimentar (unii dintre ei mănâncă foarte multă pâine);
- Medicamente
- recomandate de medicul psihiatru;
Terapie fizică
- pentru a-i ajuta în a-şi controla stereotipiile. Le place foarte mult apa şi uniiînoată foarte bine;
Terapia limbajului
- logopedie.
- Terapia ABA -in limba engleză prescurtarea vine de la „Applied Behaviour Analysis”,adică
Analiză Comportamentală Aplicată. Terapia ABA este o abordare științifică a înțelegerii
comportamentului și a modului în care poate fi afectat de către mediul înconjurător.
2.Tratamentul mai poate să include educarea bolnavului în a se descurca în situaţii noi(să ceară
ajutor, îndrumare, etc.). O persoană care suferă de autism are nevoie de îndrumare în
obţinereaunei slujbe şi în ceea ce priveşte modul de a se acomoda cu rutina muncii zilnice.
Familiile şi prietenii
bolnavilor de autism au, de asemenea, nevoie de sprijin. Cu cât sunt încurajaţi mai mult, cu atât
seobişnuiesc mai bine să trăiască alături de un bolnav de autism.
3.O persoană care suferă de o formă mai gravă de autism trebuie să se aştepte la simptome noi
sau la o înrăutăţire a celor deja existente, având nevoie de program permanent de terapie.
Autismul trebuie ţinut sub observaţie permanentă, iar tratamentul trebuie mereu îmbunătăţit. O
persoană care suferă de o formă mai puţin gravă de autism poate să-şi îmbunătăţească starea
odată cu înaintarea în vârstă.
Comunicarea strânsă cu alte persoane implicate în educarea şi în îngrijirea copilului preşcolar
este de un mare ajutor pentru membrii familiei. Cel mai bun tratament pentru copiii cu elemente
de autism este o abordare în echipă şi aplicarea unui program bine structurat, în mod constant.
Este important ca părinţii să aibă grija şi de ei înşişi. Părinţii sunt sfătuiţi să înveţe diverse
modalităţi de a face faţă tuturor emoţiilor, temerilor şi îngrijorărilor care apar atunci când au în
grijă un copil cu autism. Provocările de zi cu zi şi cele pe termen lung la care sunt supuşi cresc
mult riscul părinţilor şi al celorlalţi copii din familie de a face depresie sau alte afecţiuni legate
de stres. Modalitatea în care părinţii fac faţă acestor probleme îi influenţează pe ceilalţi membri
din familie.
Este bine ca părinţii să aibă un hobby, să viziteze alţi prieteni şi să înveţe modalităţi de relaxare.
Să caute şi să accepte suport din partea altora. Pe lângă acestea, grupurile de terapie de suport
pentru părinţi şi pentru alte rude apropiate sunt adesea foarte utile; persoanele care participă la
aceste grupuri pot beneficia adeseori de experienţa pe care alţii o împărtăşesc.
Consider, însă, că este foarte greu şi, de asemenea, este un proces îndelungat, să poţi să te
detaşezi de aceste griji permanente şi să te poţi relaxa, dar este foarte util, atât pentru cuplul în
care trăieşte un copil cu elemente de autism, cât şi pentru copilul în cauză. Aşa cum au arătat
studiile, nu se poate fugi din faţa acestor tragedii şi, mai înspăimântător e faptul că nu există
şanse de vindecare. Trebuie doar să speri că va fi o formă uşoară a bolii sau că ceea ce se face,
prin tratament sau terapie, poate aduce îmbunătăţiri.
Este tragic că asta se întâmplă într-o lume în care am putea, cu toţii, să ne bucurăm de razele de
soare, de lumina stelelor, de jocul copiilor şi de zâmbetele lor care ne fac fericiţi.

Studiu de caz
1.Date de identitate
Numele şi prenumele:F.R.
Vârsta: 10ani
Sex: masculin
Clasa :aIV-a
2.Definirea problemei
Parintii au sesizat la varsta de 2 ani lipsa dezvoltarii limbajului copilului ,drept pentru care au
consultat un specialist care l-a diagnosticat cu autism infantil. Copilul a frecventat apoi cursurile
gradinitei cu program prelungit. In prezent, este înscris în învățământ special.
Gradul de manifestare al subiectului în activitatea cotidiană:
F.R. este atent în timpul activităţilor desfăşurate, dar are momente de agitatie la fiecare lectie
nou-predata, atunci când nu-i convine ceva,fiind rezistent la orice schimbare.
3.Date familiale:
Numele şi prenumele părinţilor
Tata-C.
Mama-M.
Ocupaţia părinţilor
Tata-se ocupă de propria afacere, mama-salariata la o instituție este o familie bine organizată cu
posibilități material.Este singurul coil al familiei.
4.Date despre starea sănătăţii
Naştere : normală
Sarcina : fără probleme deosebite
Dezvoltare fizică : bună
5.Date privind dezvoltarea personalităţii
Percepţie : lacunara
Atenţie : stabilă, se concentrează în activitate
Memorie: predominant mecanică şi de lunga durată; viteza de memorare variată, în funcţie de
tipul textului învăţat (memorează uşor versurile, dar nu le poate reda corect din cauza
limbajului); întipărirea buna, durata păstrării lunga.
Gândirea : concret- intuitivă, nu face abstractizări.
Limbaj şi comunicare :
-Volum vocabular: sărac, concret- situativ.
-Tip de comunicare: neinteligibilă, mimico-gesticulară, înţelege informaţia verbală în ritm lent
după multe repetări
Imaginaţie: săracă
Afectivitate: emotivitate-instabil, imatur emoţional, dependenţă de adult, reacţii emotive cu
caracter exploziv (ţipete, plâns, aruncarea jucăriilor, agitaţie)/din ce in ce mai rare;
Psihomotricitate: coordonare motrică generală - relativ bună. Rezistenţă la dificultăţi: oboseşte
uşor, se plictiseşte repede
Trăsături de caracter în devenire: neîncredere în sine, timiditate, nehotărâre, nesiguranţă, egoism
Aptitudini: aptitudini pentru activităţile practice, matematice.
6.Stil de învăţare:
Rapid, datorită faptului că se poate concentra mult timp. Preferă activităţile practice şi
matematice (imită cu uşurinţă mişcările sugerate de textul jocurilor muzicale si imita cu succes
metoda de lucru in rezolvarea exercitiilor.)
7.Stil de muncă : sub supravegherea terapeușilor, părinţilor și-a profesorului.
Problemele cu care se confruntă copilul sunt:
1. Dificultate în comunicare
- limbajul vorbit este de obicei greu sau deloc, cuvintele fiind adesea folosite necorespunzător
-foloseşte mai mult gesturi decât cuvinte (sau alte moduri de comunicare non-verbală)
-există tendinţa de a repeta cuvintele.
2.Nesociabilitate
- nu e de obicei prea interesat în a avea relaţii cu alţii.
- uneori, nu răspunde cu plăcere altora şi nu îşi priveşte în ochi interlocutorul.
- petrece mult timp singur şi nu depune prea mult efort în a-şi face prieteni.
3.Simţuri diminuate sau prea dezvoltat
- aude un zgomot după care isi acopera urechile pentru mult timp
-dezinteresat de celelalte activităţi din scoala;
- nu este interesat în a intra în joc cu alţi copii (evită copiii şi chiar animalele) sau nu capabil să
intre într-un joc bazat pe imaginaţie;
4.Excese în comportament
- neîncredere în sine, timiditate, nehotărâre, nesiguranţă, egoism
- are reacţii exagerate sau poate fi extrem de pasiv, putând trece de la o extremă
- este dependent de adulti,
-are reacţii emotive cu caracter exploziv (ţipete, plâns, aruncarea jucăriilor, agitaţie) crize la
schimbarile din jur;
Obiectivele propuse pentru realizarea progresului sunt:
-Participarea și integrarea la mai multe activități în școla ți în afara ei, pentru a înregistra un
progrs, în cadrul terapiei de logopedice se va lucra pe dezvoltarea limbajului, interacțiunea de
grup (socializare).
-În cadrul ședințelor de terpaie logopedică se lucrează:
-consolidarea sunetelor deficitare;
-pronunțarea corectă a cuvintelor fără a le distorsiona;
-recunoașterea și identificarea obiectelor;
-Citirea și scrierea
-Dacă va continua sedinţele de logopedie, atunci limbajul lui ar deveni mai inteligibil, iar el se va
putea exprima mai uşor, ceea ce i-ar înlătura şi frustrarea datorată faptului ca nu este înţeles
(decât de puţine persoane – părinţii, psiholog, logoped , profesori).
Progresele minimale sunt însccrise în pip-ul personal:
- Atenția și voința pentru a termina activitatea începută s-a sistematizat.
- -Identifică și pronunță corect 50% din sunetele deficitare.
- Deficitul atențional a fost redus minim.
- Concentrarea a fost focusată și pe alte domenii decât pe stereotipurile copilului.
- Implicarea copilului în cadrul terapiei logpedice în povestirea pe imagini .
- Repovestirea cu ajutor a unor secvențe.