Sunteți pe pagina 1din 11

Referat Biologie , Clasa a X a , Sem II

Sistem nervos . Boli ale sistemului nervos

1.1 Sistemul nervos (scurta descriere)


Sistemul nervos al unui animal (incluzând omul) coordonează activitatea muşchilor,
monitorizează organele, primeşte şi prelucrează informaţiile primite prin organele de simţ şi
iniţiază acţiuni. Cu alte cuvinte sistemul nervos este responsabil pentru menţinerea
homeostaziei(echilibrul intern al corpului). Elementele principale ale sistemului nervos sunt nervii
şi neuronii.

Descriere

Elementul principal al sistemului nervos este ţesutul nervos, format din neuroni interconectaţi
prin axoni şi dendrite. La organisme mai evoluate(de exemplu, omul) se întâlnesc şi celule gliale,
care susţin activitatea neuronilor fără a participa direct în prelucrarea de informaţii.

Sistemul nervos este format din:

Sistemul nervos central (SNC)

Aceasta este partea principală a sistemului nervos şi se ocupă cu prelucrarea informaţiei venită
de la receptori (de exemplu, receptori vizuali, tactili, de durere etc.) şi generarea de răspunuri.
SNC este format din encefal şi măduva spinării. Aceste două componente sunt protejate de
craniu şi, respesctiv, de coloana vertebrală.

Sistemul nervos periferic (SNP)

SNP este partea sistemului nervos formată din neuronii şi nervii din afara SNC. Aceştia se
găsesc în membre (de exemplu, în mâină şi picioare) şi organe (de exemplu stomac, inimă etc.).
SNP nu este protejat de oase sau de o barieră pentru sânge (faţa de creier care este protejat de
bariera hematoencefalică), şi poate fi uşor lezat mecanic sau chimic.

SNP se împarte la rândul său în două componente:

1. Sistemul nervos somatic, care este asociat cu controlul voluntar al mişcărilor prin
acţiunea muşchilor scheletici, cât şi recepţia stimulilor externi (în cazul stimulilor termici,
stimulilor mecanici etc.). Sistemul nervos somatic este format din fibre aferente, care duc
informaţiile de la surse externe spre SNC, şi fibre eferente, care duc impulsurile nervoase
de la SNC la muşchi.
2. Sistemul nervos autonom gestionează acţiunile care nu se află sub control conştient. El
controlează de exemplu funcţiile vitale ca respiraţia şi bătăile inimii, dilatarea şi constricţia
pupilelor, digestia etc. Se împarte în sistemul nervos simpatic şi cel parasimpatic.

1.2 Boli ale sistemului nervos

Iordache Ana Maria , Bârlan Ioana 10 F


Referat Biologie , Clasa a X a , Sem II

Autismul este o boala caracterizata prin afectarea dezvoltarii creierului.


Autismul afecteaza grav abilitatile mentale, emotionale si comunicationale ale unei persoane.

Cauze

Cauzele autismului nu sint bine cunoscute.


Ele pot fi de natura genetica.
Ceea ce se stie este ca o crestere necorespunzatoare, bolile mintale sau faptul ca un copil
"pur si simplu nu vrea sa reactioneze", nu cauzeaza autismul.
Nu se considera ca factorii psihologici contribuie intr-un fel la formarea autismului.
Unele cazuri de autism au fost asociate traumelor, bolilor sau anomaliilor structurale dinainte
sau din timpul nasterii, incluzind: - mama bolnava in timpul sarcinii de rubeola sau rujeola (pojar),
fenilcetonuria netratata (o incapacitate a corpului de a controla anumite substante chimice numite
fenilcetone) - lipsa oxigenului in timpul nasterii - encefalita sau alte infectii grave care afecteaza
creierul la sugar

Simptome

O persoana care sufera de autism poate avea numeroase simptome.


Manifestarea autismului poate diferi in intensitate, de la simptome usoare la forme mai grave
care pot afecta intreaga existenta a individului.
Toate simptomele variaza in intensitate, iar unele persoane pot avea simptome pe care
altele nu le au. Simptomele pot include: - dificultate in comunicare.
Limbajul vorbit se dezvolta de obicei greu sau deloc.
Cuvintele sint adesea folosite necorespunzator.
E posibil ca bolnavul sa foloseasca mai mult gesturi decit cuvinte.
Exista tendinta bolnavului de a repeta cuvinte si fraze si imposibilitatea de a-si concentra
atentia si de a fi coerent; - nesociabilitate.
O persoana care sufera de autism nu e de obicei prea interesata in a avea relatii cu altii.
Se poate ca ea sa nu raspunda cu placere altora si sa nu isi priveasca in ochi interlocutorul.
Un bolnav de autism petrece mult timp singur si nu depune prea mult efort in a-si face
prieteni; - simturi diminuate sau prea dezvoltate.
Unii bolnavi de autism abia daca raspund la impulsurile celor cinci simturi.
Altii pot avea simturi foarte dezvoltate.
De exemplu, un individ cu autism poate auzi un zgomot dupa care sa-si acopere urechile
pentru mult timp.
Se poate ca un sugar sau un copil bolnav de autism sa evite imbratisarile si orice fel de
atingere; - dificultate in a se juca.
E posibil ca un copil cu autism sa nu fie interesat in a intra in joc cu altii sau sa nu fie capabil
sa intre intr-un joc bazat pe imaginatie; - excese in comportament.
O persoana care sufera de autism poate avea reactii exagerate sau poate fi extrem de
pasiva.
Ea poate trece de la o extrema la alta.
Unele persoane pot arata un interes obsesiv pentru un lucru, o idee sau o activitate.
Unii bolnavi fac miscari repetate ale corpului, cum ar fi bataile din palme, balansarea
corpului inainte si inapoi, si a capului.
E posibil sa le lipsesca bunul simt si sa fie agresivi cu ei insisi si cu altii.
Simptomele autismului pot dura pe tot pacursul vietii, insa, deseori, pot fi ameliorate prin
interventii corespunzatoare si prin tratament adecvat.
Un bolnav de autism poate avea crize si depresii.

Tratament

Iordache Ana Maria , Bârlan Ioana 10 F


Referat Biologie , Clasa a X a , Sem II
Tratamentul autismului se bazeaza in primul rind pe educatie.
Aceasta trebuie adaptata fiecarei persoane in parte, in functie de simptome si nevoi.
Tratamentul poate include: - terapie comportamentala pentru a ajuta bolnavul sa se

adapteze conditiilor sale de viata - "programe de integrare" care ajuta bolnavul sa se adapteze
lumii inconjuratoare atit cit e posibil - asigurarea unui mediu organizat de viata - terapie audio-
vizuala, care sa ajute in comunicare - controlarea regimului alimentar - medicamente - terapia cu
muzica - terapie fizica - terapia limbajului
Tratamentul mai poate sa includa educarea bolnavului de a se descurca in situatii noi (sa
ceara ajutor, indrumare etc.).
O persoana care sufera de autism are nevoie de indrumare in obtinerea unei slujbe si in
ceea ce priveste modul de a se acomoda cu rutina muncii zilnice.
Familiile si prietenii bolnavilor de autism au, de asemenea, nevoie de sprijin.
Cu cit sunt incurajati mai mult, cu atat se obisnuiesc mai bine sa traiasca alaturi de un
bolnav de autism.
Uneori bolnavul necesita internarea intr-o institutie specializata, daca familia nu e in stare sa
ajute si sa trateze o persoana care sufera de autism.
Efectele secundare depind de tratamentul folosit.
Terapia comportamentala poate cauza frustrarea bolnavului si a familiei.
Medicamentele pot afecta stomacul, pot cauza alergii, iritabilitate, depresie.
Tratamentul autismului dureaza de obicei o viata intreaga.
O persoana cu o forma mai putin grava de autism trebuie sa se astepte la simptome noi sau
la o inrautatire a celor deja existente.
O persoana care sufera de o forma mai grava de autism are nevoie de program permanent
de terapie.
Autismul trebuie tinut sub observatie permanenta.
Tratamentul trebuie mereu imbunatatit.
O persoana care sufera de o forma mai putin grava de autism poate sa-si imbunatateasca
starea o data cu inaintarea in virsta.
Dar, in cazul celor care sufera de o forma mai grava de autism, boala poate sa se agraveze,
iar tratamentul trebuie imbunatatit.
Acestia depind de un ingrijitor care sa le controleze comportamentul si sa-i ajute in
activitatile zilnice.

Preventie

Deoarece cauzele autismului nu sint cunoscute, aceasta boala nu poate fi prevenita.


Doar recunoasterea si tratamentul precoce pot diminua efectele autismului.
O examinare genetica poate fi de ajutor unui cuplu care doreste sa aiba copii si au sau au
avut in familie cazuri de autism.

Diverse

Autismul este cea mai grava forma a manifestarii anomaliilor in dezvoltarea individului, care
afecteaza abilitatea omului de a intra in contact cu ceilalti.
Autismul se caracterizeaza printr-o extrema dificultate de a raspunde la contactele sociale si
de a comunica.
Unii bolnavi de autism pot, de asemenea, sa aiba si alte afectiuni ale creierului, cum ar fi:
epilepsie, sindromul Down, etc.

Iordache Ana Maria , Bârlan Ioana 10 F


Referat Biologie , Clasa a X a , Sem II
Oligofrenia

Definitie Este o boala psihica caracterizata prin nedezvoltarea sau oprirea in dezvoltare a
functiilor intelectuale.
Cauze
Boala apare in special in familii cu risc genetic, factorul ereditar fiind cel care determina aparitia bolii.
Oligofreniile pot fi conditionate:
- de o anomalie cromozomiala (numerica sau structurala)
- de o mutatie a unei gene
- tulburari ale mai multor gene care apar ca rezultat al interactiunii dintre mai multe gene cu mediul
inconjurator.

Simptome Oligofrenia se mai numeste si inapoierea mintala, debilitate mintala, intirziere mintala,
handicap mintal si se caracterizeaza prin scaderea functiei intelectuale.
Coefientul de inteligenta este mult scazut si in functie de nivelul sau se clasifica si boala ca fiind
usoara, medie sau grava.
Oligofrenia nu corespunde in totalitate notiunii de boala, in sensul clasic de proces dinamic in evolutie
cu debut, manifestare acuta, vindecarea sau cronicizare. Insuficienta intelectuala insoteste persoana afectata
de-a lungul intregii sale existente.
Aceasta deficienta determina insa dificultati importante de adaptare si frecvente tulburari psihice
afective si comportamentale.
Formele grave de oligofrenie sint mai rare decit cele usoare: - 75% debili mintali - 20% imbecili - 5%
idioti

Factori de risc

Factorii care conditioneaza aparitia bolilor psihice pot fi clasificate in :


- Factori interni
1.factorii genetici (ereditari)care au rol determinant
2.factorii constitutionali innascuti sau cistigati
3.factorii endocrini
4.factorii metabolici
-Factorii externi sau factorii de mediu
1.factorii de dinainte de nastere (prenatali): -infectiosi (rubeola, sifilis, toxoplasmoza) -toxici
(alcool, oxid de carbon, alte toxice) -fizici (radiatii ionizante)
2.factori din timpul nasterii (perinatali): traumatisme obstetricale, infectii in timpul nasterii
3.factori de dupa nastere (postnatali) si care actioneaza in primul an de viata: infectii, intoxicatii,
traumatisme cranio-cerebrale
Alti factori care sint implicati in producerea bolilor psihice sint: - factori ecologici (influente
negative ale unor fenomene ale societatii moderne): artificializarea mediului - factori psihologici
(carenta afectiva in copilarie, traumatisme psihice de-a lungul existentei) - factori socio-economici

Tipuri de boala

Din punct de vedere clinic, oligofreniile sint clasificate in trei grupe:


- forma grava (IDIOTIA) sau oligofrenia de gradul III - coeficientul intelectual este de la 0 la 19
- forma medie (IMBECILITATEA) sau oligofrenia de gradul II - coeficientul intelectual este de la
20 la 49
- forma usoara (DEBILITATEA MINTALA) sau oligofrenia de gradul I - coeficientul intelectual
este de la 50 la 69

Preventie

Prevenirea aparitiei oligofreniilor se realizeaza prin: - educatia sanitara a tinerilor casatoriti si a


femeilor gravide.
Este absolut necesara cunoasterea masurilor de intarire a sanatatii, evitarea bolilor

Iordache Ana Maria , Bârlan Ioana 10 F


Referat Biologie , Clasa a X a , Sem II
contagioase, evitarea folosirii medicamentelor care au actiune toxica asupra fatului, cunoasterea
unor date despre evolutia normala si patologica a sarcinii, precum si supravegherea medicala a
sarcinii si a nasterii. - asigurarea unei alimentatii corespunzatoare si a unor conditii fizice sau
psihice adecvate.
Trebuie evitat atit excesul, cit si deficienta, insuficienta alimentatiei.
Trebuie evitate mediile toxice (gravida trebuie scoasa din mediul toxic).
Sunt interzise bauturile alcoolice.
De asemenea, trebuie evitate conflictele, stress-ul, traumatizarea psihicului. - evitarea
factorilor care produc malformatii (factorilor cu potential teratogen).
Sint interzise iradierile in primele trei luni de sarcina, precum si medicamentele toxice in
timpul sarcinii (aceste medicamente vor fi utilizate numai daca este in pericol viata gravidei si, in
aceasta situatie, se recomanda intreruperea terapeutica a sarciniii).
Se recomanda schimbarea locului de munca a gravidelor care lucreaza in mediul toxic. -
consultatia prenuptiala (premaritala) este obligatorie la toti tinerii inaintea casatoriei (pentru
depistarea riscurilor genetice) - sfatul genetic se acorda numai in centre specializate (pentru a
evita unele greseli) - depistarea unor boli ereditare inca din primele luni ale sarcinii.
Se practica punctia amniotica (amniocenteza), ultrasonografia, examenul radiologic,
fetoscopia, amniografia. - gravidele trebuie supravegheate permanent.
Se urmareste prevenirea imbolnavirii prin rubeola (prin vaccinare, evitarea contactului cu
bolnavii de rubeola), toxoplasmoza (prin evitarea contactului cu animale domestice, evitarea
consumului de carne cruda, oua crude si lapte nefiert), boli infectioase si parazitare, bolii
hemolitice a nou-nascutului (prin supravegherea gravidelor Rh negative si administrarea
imunoglobulinei G anti D la gravide Rh negative care au avut avorturi sau un copil Rh pozitiv). Se
urmareste evitarea denutritiei si a bolilor debilitante. - supravegherea nasterii pentru a preveni
suferintele fetale si traumatismelor obstetricale - trebuie depistate precoce, la nastere - prin
examene in masa, screening - diferitele tulburari metabolice vindecabile si care nu necesita
cheltuieli deosebite (cretinismul, gusa, fenilcetonuria).

Tratament

In folosirea medicamentelor trebuie sa se evite doua atitudini gresite si daunatoare, si anume:


automedicatia si neglijarea indicatiilor medicului.
Automedicatia inseamna recurgerea la somnifere (hipnotice), tranchilizante, antidepresive
sau alte medicamnete stimulante psihice, fara prescriptia si controlul medicului, avind efecte
foarte grave.
Folosirea in exces a medicamentelor nepotrivite are urmari deosebit de grave cu o serie de
efecte nedorite (secundare, nefavorabile, colaterale, adverse).
La fel de grava este si neglijarea indicatiilor terapeutice medicale, refuzul sau respingerea
acestora, care poate agrava situatia bolnavului.
Lupta impotriva asa-numitei "poluari medicamentoase" nu inseamna renuntarea la
medicamentele absolut necesare, prescrise de medic, ci la inlaturarea abuzului prin
automedicatie. Inmultirea arsenalului de medicamente a avut efecte pozitive, deoarece a permis
un tratament mai individualizat, dar si efecte negative prin posibilitatea unui consum inutil de
catre unele categorii de bolnavi.

Boala Alzheimer

Definitie

Boala Alzheimer este o afectiune degenerativa primara cu disfunctie generala difuza permanenta,
durabila si ireversibila.
Determina tulburari de memorie, gindire si comportament.
Este cea mai frecventa cauza a dementei in rindul persoanelor cu virsta de 65 de ani si mai

Iordache Ana Maria , Bârlan Ioana 10 F


Referat Biologie , Clasa a X a , Sem II
mult.
Unele studii epidemiologice arata ca boala Alzheimer reprezinta 50% din totalul dementelor.

Incidenta

Potrivit statisticilor, in Romania, incidenta tulburarilor mintala a crescut de la 605,2, in 1975,


la 883,3 persoane la 100.000 locuitori, in 1993.
In cadrul mortalitatii generale, decesele cauzate de tulburari mintale, boli ale sistemului
nervos si organe de simt (fara bolile cardio-vasculare) ocupa locul 5, inregistind o crestere
semnificativa, de la 11,7, in 1975, la 17,9, in 1994, si la 18,3, in 1997 (proportie la 100.000
locuitori).
In aceasta perioada, mortalitatea generala a inregistrat valori semnificativ crescute, de la
928,8 la 1170, 7 decese la 100.000 persoane.

Cauze

Rolul exact al geneticii in boala Alzheimer nu este clar.


Cercetatorii au descoperit o legatura a acestei boli cu anumiti cromozomi.
O forma extrem de rara cu simptome timpurii ale bolii Alzheimer are legatura cu anumiti
cromozomi.

Factori de risc

Factorii de risc cunoscuti pina in prezent sint cei ereditari (cazuri de dementa in familie), virsta
inaintata si prezenta sindromului Down.
Singurul factor de risc pentru ceilalti membri ai familiei este cel ereditar.
Se apreciaza ca persoanele avind o ruda de gradul I care sufera de boala Alzheimer se afla
in risc teoretic absolut de 26% pina la 45%.

Simptome

Simptomele initiale sint dificultati in a-si aminti evenimentele recente si in a desfasura activitati
obisnuite. In plus, pacientul poate fi confuz, sa aiba tulburari de comportament, personalitate si
gindire, este incapabil de a pronunta corect cuvintele si de a se exprima coerent, este dezorientat
atit in timpul noptii, cit si al zilei, sufera depresii, halucinatii
Aceste schimbari apar mai repede sau mai putin repede in functie de persoana. In cele din
urma, insa, boala face ca persoana afectata sa nu mai poata sa se ingrijeasca singura deloc.
Boala Alzheimer are mai multe stadii evolutive: precoce (usor), intermediar (moderat), tardiv
(sever).
Fiecare din aceste stadii are modalitati comune si diferite de tratament si ingrijire, fiind
extrem de important sa fie cunoscute de ingrijitori si familie.
Boala Alzheimer afecteaza anumite canale ale creierului.
Aceste canale sint esentiale pentru gindire, invatare si memorare.
Astfel, se produce o degradare a celulelor cerebrale.
Persoanele care sufera de aceasta boala au creierul mai mic decit majoritatea populatiei.
In cazul acestor persoane, cantitatea de neurotransmitatori, si anume de acetilcolina
(substante chimice care servesc drept mesageri intre celulele nervoase), este mai mica.
Aceste substante sint esentiale in procesul gindirii si al memoriei.

Diagnostic

Diagnosticul bolii Alzheimer are la baza un istoric de accentuare a pierderii memoriei in timpul
vietii si al altor functii cognitive.
Schimbarile de comportament, de personalitate si de gindire, pot fi observate, de asemenea.
Diagnosticul clinic al bolii Alzheimer poate fi facut cu precizie de pina la 90%, pe baza
acestor simptome si a rezultatului citorva teste.

Iordache Ana Maria , Bârlan Ioana 10 F


Referat Biologie , Clasa a X a , Sem II
Tratament

Tratamentul include medicamente (unele administrate pentru a imbunatati memoria pacientului,


prin cresterea cantitatii de acetilcolina in organism, altele ca sa amelioreze problemele de
comportament, cum ar fi halucinatiile, agitatia).
Unii bolnavi pot avea nevoie de medicamente pentru depresie, anxietate (stare emotionala
caracterizata prin frica, teama) si insomnii.
Consilierea bolnavului si a familiei este benefica.
Anumite medicamente pot afecta ficatul, deci, inainte de a fi administrate, se recomanda sa
se faca un test.
Alte medicamente produc greata, diaree, varsaturi, insomnii, oboseala sau crampe
musculare.
Bolnavii trebuie sa fie sub observatia unui medic.
Acesta este obligat sa faca vizite regulate persoanelor care sufera de boala Alzheimer.
Nu exista vindecare in boala Alzheimer.
Boala are o evolutie progresiva, simptomele agravindu-se cu timpul.

Epilepsia

Definitie

Epilepsia este o tulburare neurologica comuna care se datoreaza unor factori care interfereaza
cu impulsurile electrice la nivelul creierului. Sistemul nervos produce descarcari electrice bruste,
excesive si dezorganizate care duc la aparitia convulsiilor.

Convulsiile interfereaza temporar cu controlul musculaturii, controlul defecatiei (eliminarea de


fecale), vorbirea, vederea si constienta bolnavului.
Epilepsia nu este o boala mentala neurologica sau psihica, ea putand fi cauzata de diferite
afectiuni precum: traumatisme craniene, accidente vasculare, infectii cerebrale, tumori cerebrale,
uneori putand fi si mostenita genetic.
La mai putin bolnavi de epilepsie cauza primara este neidentificabila.

Cauze

Exista mai multe tipuri de leziuni ale creierului, care pot provoca epilepsia si convulsiile

• un accident vascular cerebral


• traumatisme la cap si la creier
• anumite medicamente
• febra
• tumoare pe creier
• infectie
• anumite conditii metabolice (cum ar fi zaharul scazut din sange, scaderea de sodiu, sau
nivelul scazut de calciu)
• boli neurodegenerative (cum ar fi Alzheimer sau boala Parkinson)
• mostenire genetica

Simptome

Convulsiile sunt singurul simpotom vizibil al epilepsiei. O convulsie este o schimbare in senzatii
indusa de o scurta si brusca dereglare electrica la nivelul creierului. Exista mai multe tipuri de
convulsii.

Diagnostic

Iordache Ana Maria , Bârlan Ioana 10 F


Referat Biologie , Clasa a X a , Sem II
Acesta se face pe baza unui examen clinic si a inregistrarii grafice a activitatii cerebrale, sub
forma de electroencefalograma. In mod obligatoriu, este necesara excluderea prin examen
computer tomografic sau RMN a unei cauze care sa induca manifestarile epileptice, cum ar fi
tumorile cerebrale.

Epilepsia nu este o forma de retardare mentala sau o boala mentala. Desi cateva forme de
epilepsie infantila sunt asociate cu inteligenta submedie si probleme de dezvoltare fizica si
mentala, epilepsia nu cauzeaza aceste probleme. Convulsiile pot parea ciudate si pot speria, dar
ele nu fac o persoana nebuna, violenta sau periculoasa.
Epilepsia si convulsiile pe care aceasta le cauzeaza pot deranja independenta unei persoane,
respectul de sine si calitatea vietii. Unii oameni cu epilepsie pot avea greutati in obtinerea
carnetului de sofer. Pentru femeile cu epilepsie, sarcina poate fi mai complicata sau mai dificila.
Copiii cu epilepsie pot avea probleme la scoala. Adultii cu epilepsie pot avea alegeri limitate in
ceea ce priveste cariera, deoarece ei nu pot face anumite lucruri. Copiii si adultii pot fi confruntati
cu discriminarea in scoala, la lucru si in ce priveste viata sociala, din cauza conceptiilor gresite si
a fricii vizavi de epilepsie.

Tratament

Tratamentul poate reduce frecventa aparitiei convulsiilor sau le poate preveni in cele mai multe
cazuri si determina disparitia crizelor pe toata durata vietii. Convulsiile necontrolate au un impact
semnificativ asupra modului de viata si nu se pot obtine permise de conducere de automobile,
anumite meserii sunt interzise precum si anumite activitati. Desi convulsiile prin ele insele nu
afecteaza fizic bolnavii, ele prezinta un risc la traumatisme fizice si chiar si moarte, depinzand de
locatia in care se afla si momentul in care bolnavul face convulsii. Convulsiile apar pe neasteptate
si pot determina caderea bolnavului, inecarea sau alte accidente. Asa numitul status epileptic (o
criza convulsiva care dureaza mai mult decat de obicei, mai mult de 5 minute) duce la coma si
moarte. Prin reducerea frecventei sau eliminarea convulsiilor, calitatea vietii bolnavilor se
imbunatateste considerabil.

Un diagnostic corect este vital pentru administrarea tratamentului eficient. Deciziile de tratament
se bazeaza in primul rand pe tipul epilepsiei si tipul convulsiilor. E posibil ca un tratament care
amelioreaza un tip de convulsii sa agraveze altele. Varsta, starea de sanatate si stilul de viata
sunt alti factori importanti in alegerea tratamentului.
Cu ajutorul medicului, trebuie ca pacientul sa cantareasca beneficiile unui anumit tratament
comparativ cu dezavantajele, care include efectele adverse, riscurile si costurile acestui
tratament.

Depresia

Definitie

Depresia este foarte frecventa. Depresia poate sa apara in viata oricui, indiferent de varsta.
Depresia (in latina - inhibitie, tristete) este o afectiune psihica, caracterizata printr-o perturbare
serioasa a echilibrului emotional si o diminuare considerabila a calitatii vietii, pe o perioada lunga
de timp (activitatea profesionala, relatiile personale etc.). Depresia reprezinta o traire de suferinta
si tristete profunda. Aceasta afectiune influenteaza apetitul pacientilor, somnul si parerile lui
asupra lumii in general. Depresia este mai mult decat o dispozitie proasta de moment, mai mult
decat o stare de rau care poate fi invinsa prin dorinta de a trai. Persoanele care sufera de
depresie nu pot, pur si simplu, sa faca fata situatiei, sa treaca peste ceea ce este rau si sa se
simta bine. Fara tratament simptomele pot sa dureze saptamani, luni sau chiar ani.

Cauze

Iordache Ana Maria , Bârlan Ioana 10 F


Referat Biologie , Clasa a X a , Sem II
Nu exista un raspuns clar la intrebarea despre cauzele depresiei. Depresia este de obicei
declansata de o combinatie de factori biologici, psihologici si factori din mediu. Unele trasaturi
psihologice pot creste vulnerabilitatea fata de depresie. Persoanele care au o parere proasta
despre ei, o viziune pesimista asupra lumii sau care sunt expusi la stres au un risc mai mare de a
dezvolta o depresie. Starile depresive pot fi declansate de pierderi importante, de afectiuni
cronice, de dificultati de relatie sau financiare sau de schimbari nefavorabile aparute in viata.
Pacientii care sufera de depresie traiesc de obicei o stare de ingrijorare si de tristete. Ei se simt
nefericiti, lipsiti de ajutor si abandonati. Ei sunt nemultumiti de lucrurile din jurul lor si nimic nu-i
poate face fericiti. Alte semne ale depresiei sunt: lipsa sau scaderea apetitului, perturbari ale
somnului (dificultati de adormire, trezire matinala, somn neodihnitor sau chiar cosmar), pierderea
interesului pentru lumea exterioara, lipsa de putere si de entuziasm, oboseala constanta,
sentimente de inutilitate si neajutorare, ganduri de suicid si moarte, sentimente de vinovatie.

Simptome

Tristete continua, teama puternica, neliniste, sentimentul de desertaciune

Lipsa de speranta, pesimism, trecutul si viitorul sunt vazute in culori intunecate


Sentimente de vinovatie, parere de sine proasta, neajutorare
Pierderea placerii pentru activitati care-i aduceau bucurie si placere, inclusiv viata sexuala
Tulburari de somn: trezirea matinala cu sentimentul de teama si stupoare; imbunatatire usoara a
dispozitiei spre seara
Pierderea apetitului si scadere in greutate
Scaderea energiei, dinamismului; oboseala si senzatia de lentoare
Ganduri despre moarte, sinucidere si chiar tentative de suicid
Neastampar, neliniste, iritabilitate
Dificultati de concentrare, memorare si in luarea deciziilor
Uneori pacientii cu depresie pot prezenta multe semne de rau fizic. Plangerile cele mai frecvente
sunt: dureri de cap, ameteli, disconfort gastric sau toracic, dureri articulare, constipatie sau
diaree, perturbari menstruale, scaderea performantelor sexuale.

Cand este recomandat controlul medical?

Datele statistice arata ca doua din trei persoane suferind de depresie nu au primit tratament
pentru ca depresia lor nu a fost diagnosticata.
Depresia se poate trata. Este foarte important ca pacientul sa priveasca depresia ca pe oricare
alta boala.
Schimbarile frecvente de dispozitie, chiar in cursul aceleasi zile, starea de slabiciune, somnolenta
sau oboseala aparuta la eforturi mici, iritabilitatea, perturbari ale somnului sau apetitului, ca si
senzatiile inexplicabile de disconfort sau durere aparute la nivelul diferitelor parti ale corpului -
toate acestea pot face parte din tabloul clinic de depresie, care deasemenea trebuie privita cu
seriozitate.
In timpul unei consultatii, pacientii descriu si insista pe unul dintre simptome, dar prezinta la fel de
complet simptomele mai putin suparatoare. De aceea, o descriere cat mai exacta a starii
pacientului, poate ajuta mult medicul in alegerea cea mai corecta a tratamentului. Fiti atenti la
modificarile, chiar minore, aparute in starea dumneavoastra si informati-va medicul despre ele.
Colaborarea cat mai buna medic - pacient face ca diagnosticul sa fie mai rapid si starea de rau
poate fi tratata mai repede.
Pentru a diagnostica o depresie, un specialist utilizeaza datele prezentate de pacient in timpul
consultatiei, observatiile clinice, precum si datele obtinute de la familia pacientului. Testele
psihometrice speciale pot fi de asemenea utilizate.

Iordache Ana Maria , Bârlan Ioana 10 F


Referat Biologie , Clasa a X a , Sem II
Tratament

In comparatie cu alte afectiuni mentale, tratamentul depresiei are cele mai favorabile rezultate.
Aproximativ 80% dintre pacienti - tratati corespunzator (cu antidepresive) - sunt complet
vindecati.

Tratamentul farmacologic ramane principala metoda de terapie. Medicamentele utilizate in


tratarea depresiei sunt: antidepresivele triciclice, modulatori ai recaptarii serotoninei si inhibitori ai
metabolizarii serotoninei sau altor mediatori.
Durata tratamentului este de cel putin 5-8 saptamani; daca rezultatele la tratament sunt bune,
este recomandat ca tratamentul antidepresiv sa fie mentinut chiar mai mult timp (6 luni sau mai
mult), pentru a preveni revenirea simptomelor.
Medicul psihiatru tine cont, in stabilirea tratamentului, nu doar de trasaturile particulare ale
afectiunii pacientului, dar si de varsta si sexul pacientului, de debutul afectiunii, de raspunsul
individual la tratament, de eventualele afectiuni asociate.
Exista multe metode de psihoterapie, dar ele se bazeaza pe atentia si suportul acordat
pacientului la nevoie. Constientizarea, suportul si sfatul venite de la o persoana disponibila
asigura cele mai bune rezultate.
Pacientul poate fi deasemenea asistat in ceea ce priveste solutionarea problemelor sale sociale.
Pacientii au nevoie de suportul celor apropiati, daca conflictele in familie si instabilitatea sociala
sunt principalii factori care ar putea grabi vindecarea.
Activitatea fizica este deasemenea benefica pentru imbunatatirea dispozitiei. Efortul fizic poate
determina eliberarea de substante naturale - endorfine. Efectele endorfinelor sunt similare cu cele
ale preparatelor antidepresive sau neuroleptice.

Autoajutorul

Afectiunile depresive vor face sa va simtiti epuizat, inutil, lipsit de ajutor si de speranta.

Astfel de ganduri si sentimente determina tendinta de retragere fata de alti oameni, de evitare.
Este important sa fiti constient ca astfel de ganduri negative fac parte din depresie, dar ele nu
reflecta de fapt situatia dumneavoastra exacta. Aceste temeri dispar cand tratamentul incepe sa-
si faca efectul.
In acelasi timp, amintiti-va:
· nu trebuie sa va fixati teluri prea dificile sau sa va asumati prea multe responsabilitati;
· sarcinine dificile trebuie impartite in unele mai mici, importanta si ordinea realizarii lor
trebuie stabilita clar; ele trebuie realizate in limita posibilitatilor;
· nu trebuie sa asteptati prea mult de la dumneavoastra, asteptarile prea mari ar putea sa
acceptueze sentimentul de ratare;
· incercati sa nu fiti singur, sa stati in compania altor persoane;
· faceti orice va face sa va simtiti mai bine; puteti face miscare, dar fara sa va epuizati, puteti
merge la cinema, sa jucati un joc sau sa participati la activitati religioase; evitati sa faceti prea
multe si nu fiti frustrati daca dispozitia nu s-a imbunatatit inca; dureaza un pic pana va veti simti
mai bine;
· nu luati decizii importante, cum ar fi schimbarea locului de munca, casatoria sau divortul; in
orice caz, este mai bine sa amanati luarea deciziilor pana cand starea depresiva a trecut sau s-a
imbunatatit;
· nu va asteptati sa va eliberati brusc de starea depresiva; acest lucru se intampla foarte rar;
ajutati-va cat de mult puteti si nu va criticati daca nu va simtiti mai bine;
· amintiti-va: nu acceptati gandurile negative: fac parte din depresie si or sa dispara de
indata ce tratamentul isi va face efectul.

Bibliografie

Iordache Ana Maria , Bârlan Ioana 10 F


Referat Biologie , Clasa a X a , Sem II
• Olteanu, A.& Lupu, V. (2000). Neurofiziologia sistemelor senzitivo-senzoriale. Presa
Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
• Miu, A. C. & Olteanu, A. I. (2003). Neuroştiinţe. De la mecanisme moleculare şi celulare
la comportament şi evoluţie. Vol. I: Dezvoltarea sistemului nervos. Dacia, Cluj-Napoca.

Iordache Ana Maria , Bârlan Ioana 10 F