Lucrări practice

Igiena apei
Substanțele chimice toxice din apă
 Apa potabilă

Metoda de determinare
a concentrației de nitrați din apă
 Metoda de determinare a concentrației de nitrați în apă

• Riscul toxicologic apare la consumul de apă cu conținut crescut de

nitrați!
• La nivel intestinal, în prezența florei intestinale, nitrații se reduc la
nitriți, se absorb și duc la formarea methemoglobinei (MetHb).
• Au fost descrise intoxicații cu nitrați la copii, prin consumul de apă cu
conținut crescut de nitrați (methemoglobinemia).
=> Nitrații sunt încadrați ca substanțe toxice și reprezintă sursa
principală pentru nitriți.
 Metoda de determinare a concentrației de nitrați în apă
• Toxicitatea nitraților apare în special la copii/sugari 3 luni -6luni –max. 1 an,
deoarece ei au un deficit fiziologic enzimatic eritrocitar de glucozo-6-H; le lipsește
enzima care transformă methemogobina (MetHb) în hemoglobină (Hb) + nitrați.
• La sugarul mic, cantitatea de methemogobină (MetHb) este de 1,5%, deci mai mare
decât la adult.
• Particularitățile intoxicațiilor cu nitrați:
Ø este aproape exclusiv întâlnită în mediul rural,
Ø sunt afectați sugarii alimentați artificial,
Ø apare la câteva câteva zile după introducerea alimentației artificiale,
Ø fenomenele dispar rapid prin sistarea folosirii apei poluate în alimentație sau la
tratament în cazul apariției intoxicației,
Ø simptomul principal este cianoza feței și a buzelor – ”boala albastră”, apoi cianoza
membrelor și ulterior cianoza generalizată în funcție de concentrația
methemoglobinei din sânge.
Ø apar fenomene generale: tuburări respiratorii, gastro-intestinale, nervoase.
ØIntoxicația acută are risc vital, în special până la 3 -6 luni.
 Metoda de determinare a concentrației de nitrați în apă
• În mod normal, în sânge există o concentrație de 0,7 – 4% metHb rezultată
din metabolismul normal al organismului. Afecțiunea este determinată de
ionul nitrit, care rezultă prin reducerea nitratului.
• Pentru reducere sunt necesare câteva condiții esențiale:
Ø rezistență generală scăzută (sugarii atrofici),
Ø frecvente tulburări digestive,
Ø pH-ul gastric > 4 (mai puțin acid),
Ø concentrația crescută a hemoglobinei fetale,
Ø cantitatea de sânge este mai mică la sugari decât la adulți,
Ø cantitatea de apă/kg/corp (și respectiv de nitrați ingerați) este de 12 ori mai
mare la sugar decât la adult.
Metode de determinare a concentrației de
nitrați în apă
Determinarea nitraților din apă se poate face prin
metode:
•Calitative,
•Cantitative.
Determinarea calitativă a nitraților
Reacţia cu difenilamină
Într-o capsulă de porţelan se dizolvă câteva cristale de difenilamină în
2-3 ml H2SO4 concentrat
Apoi se pun cu o pipetă câteva picături din apa de analizat pe suprafaţa
soluţiei.
În prezenţa nitraților apare o coloraţie albastră (se formează
difenilbenzoidină).
Determinarea cantitativă a nitraților
Metoda colorimetrică cu acid fenoldisulfuric
Principiu
• se bazează pe formarea nitroderivaţilor de culoare galbenă în urma reacţiei cu nitraţi şi acid
fenoldisulfuric, în mediu alcalin.
• intensitatea culorii este proporţională cu concentraţia nitraţilor din apă.
Determinare
• Într-o capsulă de porţelan se toarnă 10 cm3 apă de analizat care se evaporă la baia de apă
• +0,55 cm3 acid fenoldisulfuric
• 15 minute repaus
• + 2 cm3 apă distilată
• apoi se picură amoniac până la dizolvarea culorii galbene
• se trece conţinutul într-un cilindru gradat de 10 cm3 şi se aduce la semn cu apă distilată
• se compară cu o scară etalon .
Determinarea cantitativă a nitraților – scara
etalon
Nr. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
eprube
te

Sol.etal 0.2 1.0 2.0 3.0 4.0 5.0 6.0 7.0 8.0 9.0 9.5
on (ml)

Apă 9.8 9.0 8.0 7.0 6.0 5.0 4.0 3.0 2.0 1.0 0.5
distilat
ă (ml)

Con 1.0 5.0 10.0 15.0 20.0 25.0 30.0 35.0 40.0 45.0 50
NO3 -/l
Metoda de determinare a concentrației de
nitrați în apă
• Concentrația maxim admisă de nitrat în apa potabilă
= 50 mg/l (Lg 458/2002 cu reactualizare în 2017).
• Substanțele chimice toxice au o singură concentrație
maximă admisă, care nu poate fi depășită!!!

• Această regulă se aplică pentru toate substanțele toxice, indiferent

că sunt din apă, sol, aer, alimente.
 Substanțele chimice toxice

Determinarea fluorului din apa potabilă

 Metoda de determinare a fluorului în apă:
Determinarea fluorului din apa potabilă

• Fluorul este unul din microelementele cu o largă răspândire în

natură, găsindu-se sub formă de compuşi solubili în apă la un pH
neutru sau insolubili în roci şi sol.

• Conţinutul de fluor din sol este în strânsă legătură cu concentraţia

sa în sursele de apă.
• În Romania, ˃60% din sursele analizate au prezentat o carenţă
accentuată în fluor (sub 0,35 mg/dm3).
 Metoda de determinare a fluorului în apă:
Determinarea fluorului din apa potabilă

Clasificarea surselor de apă în funcţie de conţinutul lor în fluor:

• ape foarte carenţiale cu <0,35 mg F/dm3 apă

• ape carenţiale cu 0,35 – 0,5 mg F/dm3 apă
• ape slab carenţiale cu 0,5 – 0,7 mg F/dm3 apă
• ape cu conţinut optim de F cu 0,7 – 1 mg F/dm3 apă
 3. Substanțele chimice toxice
Determinarea fluorului din apa potabilă

• Fluorul are efect dublu:

Ø Benefic: cario-profilactic

Ø Toxic: în aport îndelungat în concentrații mari, peste o anumită limită

• Fluorul nu este un nutrient esential organismului uman.

• Fluorul nu este nici vitamină, nici mineral necesar pentru starea de sănătate.
• La adulţi, fluorul nu are nici un efect benefic şi administrarea sa determină
doar probleme.
 3. Substanțele chimice toxice
Determinarea fluorului din apa potabilă

• Lipsa aportului de fluor din factorii de mediu, are o strânsă corelaţie cu

morbiditatea ridicată prin carii dentare,.
• Fluorul este astăzi umanim recunoscut ca un factor de protecţie faţă de unii
agenţi cariogeni.
• Deficitul de fluor interferează procesul de formare a smalţului pe dinţi.
• Carenţa de fluor este strâns corelată cu morbiditatea prin carie dentară.
• În zonele unde populaţia consumă apă carenţată în F: indicele de frecvenţă al
cariei dentare (numărul de persoane cu cel puţin o carie dentară) este mare
(peste 95%) si vârsta la care apare prima carie este din ce în ce mai mică.
 3. Substanțele chimice toxice
Determinarea fluorului din apa potabilă

• FLUORINAREA APEI PENTRU PROFILAXIA CARIEI DENTARE

~ există anumite țări care adaugă o concentrație precisă de fluor
în tratarea apei pentru potabilizare.
• Metoda este foarte pretențioasă și necesită multiple dozări,
fluorul fiind un toxic.
• Perioada cea mai utilă când să se aplice fluorizarea:
în jurul vârstei de 7-9 ani.
 3. Substanțele chimice toxice
Determinarea fluorului din apa potabilă

• Fluorizarea apei, spre deosebire de toate celelalte medicaţii în

masă în care strategia preventivă este aplicată întregii populaţii
(prevenirea scorbutului, guşii endemice, rahitismului, etc.), a fost
foarte greu acceptată.

• Legislaţia diferitelor state ale lumii interzice din ce în ce mai mult

fluorizarea apei din sistemul central (Germania, Suedia).
 3. Substanțele chimice toxice
Determinarea fluorului din apa potabilă

• Cel mai mare aport de fluor în organism este adus de apă.

• Alimentele au doar un rol secundar, deoarece fluorul provenit din sol poate
trece în apă, dar nu este concentrat în plante încât să ajungă în alimente.
• Profilaxia cariei dentare cuprinde în primul rând o alimentaţie complexă din
punct de vedere cantitativ şi calitativ.
• Toate alimentele conţin urme de fluor, dar sunt mult mai sărace în fluor
decât apa. Alimentaţia obişnuită aduce între 0,25 şi 0,5 mg/zi.
** există o singură excepție: arborele de ceai poate concentra fluorul ~ ceaiul
indian provine din zone endemice de fluoroză.
 Metoda de determinare a fluorului în apă:
METODA COLORIMETRICĂ cu AZOTAT DE THORIU
• FLUORUL reacționează cu AZOTATUL DE THORIU și, în prezența unui
indicator de pH (ALIZARINA) => compus colorat galben.
• Se iau 3 pahare A, B, C.
Ø În paharul A punem apa distilată,
Ø În paharul B punem soluție cu concentrație cunoscută de fluor = soluție
etalon în cantitate de 2 ml (conține 0,02mg fluor/1ml și 48 ml apă
distilată),
ØÎn paharul C punem proba de apă = 50 ml.
• În toate cele 3 pahare A, B, C adăugăm CLORURA DE CALCIU (1 ml) pentru
a elimina interferențele si ALIZARINA (1 ml).
 Metoda de determinare a fluorului în apă:
METODA COLORIMETRICA cu AZOTAT DE THORIU

• Se adaugă acid clorhidric (HCl) în toate paharele, picătură cu picătură, până

culoarea devine galben citrin.
• După ce obținem culoarea, în fiecare pahar mai adăugam acid clorhidric (HCl)
2,5 ml pentru a avea un exces.
• Titrăm cu azotat de thoriu și vom obține: N ml din A, N1 ml din B, N2 ml din C.

• Concentrația maxim admisă de fluor în apa potabilă = 1,2 mg/l

• Riscul toxicologic apare când concentrația în apă depășește 2 mg/l.
 Metoda de determinare a fluorului în apă:
METODA COLORIMETRICA cu AZOTAT DE THORIU
Dupa ce titram și obtinem N, N1, N2
Se calculează mg de fluor echivalente pentru 1 ml de azotat de thoriu
𝟎,𝟎𝟒
T=
𝑵𝟏−𝑵
0,04 - mg de fluor din cei 2 ml de soluție etalon B (2 x 0,02)
Calculăm mg de fluor dintr-un litru de apă:
(𝑵𝟐−𝑵)𝒙𝑻
mg F/l = x1000
𝑽
unde V este volumul de apă de analizat (50 ml).
 Metoda de determinare a fluorului în apă:
METODA COLORIMETRICA cu AZOTAT DE THORIU

A B C
Apa distilată 50 ml 48 ml -
Soluție etalon (0,02 mg/ml) - 2 ml -

Proba de apă - - 50 ml
Ca Cl 2 1 1 1
Alizarina 1 1 1
HCl Picături până la galben Picături până la galben Picături până la galben
HCl 2,5 2,5 2,5
 Metoda de determinare a fluorului în apă:
METODA COLORIMETRICĂ cu AZOTAT DE THORIU

• Intoxicația cu Flor se numește FLUOROZĂ.

• Fluoroza dentară sau smalţul pătat al dinţilor, este cea mai

frecventă dintre cele trei forme de acţiune toxică a fluorului.
• Ea are o mare răspândire pe glob, mai ales în teritoriile vulcanilor
activi sau stinşi, în regiunile cu zăcăminte bogate în minerale cu
compuşi de fluor, în regiunile unde se prepară îngrăşăminte agricole
cu substanţe bogate în F sau în jurul unor industrii de Al şi
superfosfaţi.
 Metoda de determinare a fluorului în apă:
METODA COLORIMETRICĂ cu AZOTAT DE THORIU

• În România, boala a fost semnalată în Harghita, Caraş-Severin (Glodu

Craiovei), Ialomiţa, Dobrogea.
• Fluoroza dentară apare la populaţia care consumă cel puţin 2-2,5
ani, apă cu concentraţii ridicate de fluor (2-5 mg F/dm3 ), fiind
determinată de o serie de hipoplazii ale smalţului dentar, asociate
cu tulburări în metabolismul calciului.
• Leziunile sunt ireversibile, progresive şi se asociază frecvent cu
parodontopatii.
 Metoda de determinare a fluorului în apă:
METODA COLORIMETRICĂ cu AZOTAT DE THORIU

• FLUOROZA - în funcție de concentrația de fluor în apă:

• Primele semne: pete maronii pe dinți și devin sfărâmicioși

= > edentație
= > ulterior: osteofluoroza (fenomenele se extind la nivelul sist. osos)
 Metoda de determinare a fluorului în apă:
METODA COLORIMETRICĂ cu AZOTAT DE THORIU

• Manifestările clinice ale bolii sunt gradate.

• Mai întâi apar, pe suprafaţa smalţului dentar de la nivelul incisivilor
centrali şi a molarului de 6 ani, pete mici, mate, cretoase, relativ
simetrice.
• Aceste pete ocupă cca. 1/3 din suprafaţa dinţilor respectivi.
• Ulterior, petele se măresc, acoperă 1/2 din suprafaţa smalţului şi se
pigmentează, devenind gălbui-închis spre brun, dinţii capătă un
aspect “tigroid”.
 Metoda de determinare a fluorului în apă:
METODA COLORIMETRICĂ cu AZOTAT DE THORIU

• În fazele mai avansate, petele diseminează şi la alte grupe dentare,

cresc în suprafaţă, dinţii devin friabili, cu aspect crenelat: “dinţi în
fierăstrău” sau “dinţi mâncaţi de molii”.
• Aceste efecte au fost evidenţiate, mai ales la copiii cu vârste cuprinse
între 5 şi 14 ani, în perioada de mineralizare şi dezvoltare a dentiţiei
permanente.
• Prezenţa petelor fluorotice nu a exclus prezenţa concomitentă a
cariei dentare la aceşti copii.
Lucrări practice

MULȚUMESC!