Lucrări practice

Apa potabilă – Parametrii de

calitate ai apei potabile
Indicatorii de poluare
 Apa potabilă

Ø Pentru om, cea mai importantă a fost, este şi va fi: APA POTABILĂ

Ø Organizaţia Mondială a Sănătatii (OMS): optim pentru acoperirea

nevoilor zilnice la om - 100 litri/24 ore.

Ø Necesarul zilnic de apă pt. băut: 1.5-2.5 litri consumată ca atare.

ØMinimum necesar de apă este de 15-20 l /zi.
 Apa potabilă
• Apa potabilă trebuie:

Ø să asigure UN APORT PERMANENT DE SUBSTANȚE MINERALE necesare

organismului (bioelemente),

Ø să fie SANOGENĂ și SIGURĂ pentru a nu transmite în organismul uman

germeni patogeni sau substanțe toxice
(pentru a nu deveni o cale de transmitere a bolilor infecțioase/a
intoxicațiilor).
Ø Apa este un constituent fundamental şi indispensabil al organismului uman.
Ø Apa este cel mai important aliment si nu poate fi înlocuită!!!
 Apa potabilă
CALITATEA APEI POTABILE este corespunzătoare când valorile stabilite
pentru parametrii de calitate se încadrează în valoarea concentrației
maxime admise în următoarele puncte de prelevare a probelor:

a) la robinetul consumatorului şi la punctul de intrare în clădire, în cazul

apei potabile furnizate prin reţeaua de distribuţie;
b) la punctul de curgere a apei din cisternă, în cazul apei potabile
furnizate în acest mod;
c) în punctul în care apa se pune în sticle sau în alte recipiente, în cazul
apei potabile îmbuteliate;
d) în punctul din care apa este preluată în procesul de producţie, în
cazul apei utilizate în industria alimentară.
Apa potabilă
 Apa potabilă

Condițiile de determinare
Ø Apa se recoltează într-un flacon de sticlă sterilizat la 180˚C pentru 2 h
Ø Dacă se recoltează apă de robinet, înainte de sterilizarea flaconului se
introduc 10 ml tiosulfat de Na pentru a neutraliza Cl din apă (flora din apa
este inhibată)
Ø Robinetul se dezinfectează cu un tampon cu alcol, se flambează
Ø Apoi, se lasă apa să curgă 5-10 minute și se recoltează 500-1000 mL
Ø Probele se etichetează și se transportă în lăzi frigorifice la maxim +5˚ C, în
cel mult 8 ore de la prelevare.
 Apa potabilă
Succesiunea analizelor - determinări:
q la locul recoltării:

temperatură, gust, miros, clor rezidual, pH-ul apei, oxigen dizolvat,

hidrogen sulfurat, CO2.

q în primele 24 ore:

alcalinitatea, nitriți, nitrați, manganul, fierul, substanțe organice,

turbiditate, culoare, suspensii.
 Apa potabilă

• Monitorizarea calităţii apei potabile se asigură de către

producător, distribuitor şi autoritatea de sănătate publică
judeţeană, respectiv a Municipiului Bucureşti.
• Producătorii şi distribuitorii de apă potabilă asigură conformitatea cu
parametrii de calitate şi finanţarea monitorizării de audit şi de control a calităţii
apei potabile.
• Autorităţile de sănătate publică judeţene, respectiv a Municipiului Bucureşti,
asigură supravegherea şi controlul monitorizării calităţii apei potabile în scopul
verificării faptului că apa distribuită consumatorului este conformă cu cerinţele de
calitate şi nu creează riscuri pentru sănătatea publică.
 APA POTABILĂ

PARAMETRII DE CALITATE
AI APEI POTABILE
 Parametrii de calitate ai apei potabile

• În cadrul monitorizării calității apei se efectuează un număr specificat de

indicatori de calitate, care se pot clasifica după natura și efectele pe care le au
asupra apei:
1. Indicatorii organoleptici (gust, miros, culoare)
2. Indicatorii fizici (culoare, pH, conductivitatea electrică, temperatura, turbiditate)
3. Indicatorii chimici

4. Indicatorii bacteriologici
5. Indicatorii biologici
6. Indicatorii radiologici
PARAMETRII DE CALITATE
AI APEI POTABILE

INDICATORII ORGANOEPTICI
GUST & MIROS
 Apa potabilă
Indicatorii organoleptici (gust, miros)

• Proprietățile organoleptice sunt date de acele caracteristici care

impresionează organele noastre de simț – gustul, mirosul, culoarea apei.

• În mod obișnuit, apa trebuie să fie inodoră, incoloră și insipidă!

• Modificarea uneia dintre caracteristicile menționate poate coincide cu
prezența anumitor substanțe în apă.
 Apa potabilă
Indicatorii organoleptici (gust, miros)

• GUSTUL și MIROSUL APEI sunt date de: gazele dizolvate, substanțele organice
și minerale și de organismele acvatice.

• Carența cantității de oxigen sau excesul unor compuși (naturali sau artificiali)
modifică proprietățile organoleptice

Þ apa nefiind consumată cu plăcere sau nefiind consumată deloc

Þ o poluare chimică sau bacteriană, cu risc asupra sănătății

 Apa potabilă
Indicatorii organoleptici (gust, miros)

a) Gustul apei este dat de conținutul în:

§ substanțe chimice,
§ săruri minerale
§ gaze dizolvate (cele mai importante O2 și CO2).

• Excesul sau carența unora dintre aceste componente poate

imprima apei un gust neplăcut (fad, sălciu, amar, metalic, dulceag).
 Apa potabilă
Indicatorii organoleptici (gust, miros)
Aprecierea gustului apei se face de către persoane dotate cu o
finețe a simțului gustativ.
Excluși:
§ fumătorii,
§ consumatorii de alcool
§ persoanele care consumă apa supusă analizei în mod curent.
Gustul se determină la locul de recoltare și numai în cazul în care
nu există pericol de contaminare microbiană, virală sau de
intoxicare!
 Apa potabilă
Indicatorii organoleptici (gust, miros)
ØPrezența unor elemente de proveniență naturală
• Excesul de calciu și de magneziu: gust sălciu (apele cu duritate mare)
• Exces de cloruri: gust sărat
• Excesul de bioxid de carbon: gust înțepător
• Excesul sărurilor de fier: gust metalic
• Excesul sărurilor de magneziu și de mangan: gust amar
ØScăderea cantității de oxigen sau a sărurilor minerale: gust fad
ØPoluarea fecală: gust dulceag, dezagreabil
ØPoluarea chimică: pesticide, detergenți, produse petroliere
 Apa potabilă
Indicatorii organoleptici (gust, miros)
b) Mirosul este dat de
Ø prezența în exces:
§ a unor elemente naturale sau provenite din impurificarea apei,
§ a unor substanțe organice în descompunere
§ a microorganismelor vii
Ø unele transformări la care sunt supuse în apă anumite substanțe
chimice (poluante).
 Apa potabilă
Indicatorii organoleptici (gust, miros)

• Perceperea mirosului se face de către persoane care nu au

consumat în prealabil alimente sau băuturi iritante pentru
mucoasele buconazale.
• Perceperea mirosului se face la rece (20 - 25°C) și la cald (60°C).
• Determinarea mirosului se face:
Ø la locul de recoltare,
Ø în camere lipsite de orice miros particular.
 Apa potabilă
Indicatorii organoleptici (gust, miros)
ØProcesele biologice din apă
• Algele în descompunere: gust și miros de baltă
• Actinomicetele: miros de pământ
• Degajarea hidrogenului sulfurat, din descompunerea substantelor organice:
imprimă apei miros de ou stricat (”ouă clocite”)
• Prin descompunerea substantelor organice pe bază de azot: miros de amoniac
ØTratarea apei cu clorfenoli: gust și miros de medicament
ØÎnmagazinarea și distribuția necorespunzătoare a apei:
• Ferobacteriile: apele roșii cu gust metalic
 Apa potabilă
Indicatorii organoleptici (gust, miros)

• Proprietățile organoleptice au cea mai mare importanță pentru

consumul individual, dar NU au importanță sanitară

=> NU determinăm dacă apa este potabilă după gust/miros!

• Pentru a fi potabilă, apa trebuie să aibă gust și miros acceptabile,

fără nici o modificare anormală!
 Apa potabilă

Parametrii indicatori organoleptici de potabilitate,

conform Legii nr. 458/2002 (modificată 2011)

Parametrul/unitate de măsură Valoarea CMA

Gust Acceptabilă consumatorilor și

nici o modificare anormală
Miros Acceptabilă consumatorilor și
nici o modificare anormală
 APA POTABILĂ

PARAMETRII DE CALITATE
AI APEI POTABILE

INDICATORII FIZICI
PARAMETRII DE CALITATE
AI APEI POTABILE

INDICATORII FIZICI
CULOAREA APEI
 Apa potabilă
Indicatorii fizici – culoarea apei
În strat subțire, apa este incoloră.
În strat gros, apa are o colorație verde-albăstruie.

• Culoarea apei este dată de substanțele chimice solubile în apă,

organice sau minerale.
Provenienta lor poate fi:
§ naturală (acizi humici – proveniți din sol, substanțe minerale)
§ artificială.
 Apa potabilă
Indicatorii fizici – culoarea apei

• Modificarea de culoare limitează consumul apei.

• Aspectul apei devine neplăcut d.p.d.v. psihic pentru consumator.
• Modificarea de culoare este un indicator de poluare al apei
=> O considerăm un pericol pentru sănătate.
 Apa potabilă
Indicatorii fizici – culoarea apei

• Culoarea apei se apreciază cu scala etalon din platino-cobalt:

apa potabilă trebuie sa aibă < 15 grade de culoare/dm³.

• În cele mai multe cazuri: culoarea apei a fost sesizată de către
consumatori la > 15 grade de culoare/dm³.
• Intensitatea culorii apei inferioară acestei valori este acceptată de către
consumatori.
• Valorile admise exceptional sunt de 30 grade de culoare/dm³, când
indicatorii bacteriologici sunt in limite normale!!!
PARAMETRII DE CALITATE
AI APEI POTABILE

INDICATORII FIZICI
TEMPERATURA APEI
 Apa potabilă
Indicatorii fizici – temperatura apei
Temperatura apei influențează compoziția chimică și biologică a apei.
Recomandare: temperatura apei de consum să fie cuprinsă între 7ºC și
15ºC.
• Ingestia de apă rece este mai plăcută, dar la temperaturi < 5ºC apa are
efecte locale iritante - crescând riscul infecțiilor la nivel oro-faringian
(amigdalite, faringite, laringite etc).
• Crescând temperatura apei, scade concentrația gazelor dizolvate și a O2.
Temperatura apei >17ºC => gustul neplăcut al apei, fără să satisfacă senzația
de sete și cu efect emetizant.
 Apa potabilă
Indicatorii fizici – temperatura apei
Temperatura apei poate avea și un rol de indicator în situația în care
variază cu temperatura aerului: apa are caldură specifică și
conductibilitate termică mare, aceste proprietăți având implicații ecologice
mari.
=> Apa este un factor moderator prin atenuarea oscilațiilor mari de
temperatură.
Þ Pentru apele de profunzime modificarea bruscă a temperaturii este
un indicator de poluare - aceste surse prezintă valori care diferă de cele
atmosferice și au variații foarte mici.
 Apa potabilă
Indicatorii fizici – temperatura apei
Determinarea temperaturii apei
• Generalități:
Ø temperatura apelor de suprafață variază în funcție de temperatura aerului,
Ø temperatura apelor de profunzime este constantă.
• Principiul metodei:
citirea indicatorilor unui termometru gradat în zecimi de grad după ce este
introdus în apa de analizat.
• Material necesar:
Ø termometru gradat (zecimi de grad);
Ø un vas izoterm de 5-10 litri.
 Apa potabilă
Indicatorii fizici – temperatura apei
Determinarea temperaturii apei - modul de lucru:
• Determinarea temperaturii apei se face direct la locul recoltării și, dacă
este posibil, direct din sursa de apă.
Se introduce termometrul în apa de analizat.
După 10 min (fără a-l scoate din apă) se face citirea temperaturii apei.
• Dacă condițiile nu permit introducerea directă a termometrului la punctul
de luare a probei de apă: se recoltează un volum de 5-10 litri de apă într-un
vas (care trebuie protejat de razele soarelui) și în care se introduce direct
termometrul. După 10 min. se face citirea temperaturii apei.
• Paralel cu determinarea temperaturii apei se face și determinarea
temperaturii aerului.
PARAMETRII DE CALITATE
AI APEI POTABILE

INDICATORII FIZICI
TURBIDITATEA APEI
 Apa potabilă
Indicatorii fizici – turbiditatea apei

TURBIDITATEA APEI: prezența în mod natural în apă a particulelor în

suspensie (ex. argilă, mâl, elemente planctonice și alte organisme
microscopice) și a unor compuși organici insolubili, rezultați din poluare.

Aceste particule în suspensie pot fi de 3 tipuri:

1. particule de pământ
2. particule organice - rezultate din descompunerea plantelor si animalelor
acvatice
3. particule fibroase, minerale, azbest, etc.
 Apa potabilă
Indicatorii fizici – turbiditatea apei

Particulele de pământ (datorate eroziunii) constituie cea mai mare parte a

suspensilor prezente în apă, în mod natural.
Apele de suprafață au turbiditate mai mare, față de cele de profunzime.
TURBIDITATEA CRESCUTĂ
Ø se corelează cu modificarea mirosului și culorii apei,
Ø favorizează multiplicarea germenilor și îi protejează față de acțiunea
dezinfectantă a clorului.
ØConform Legii nr. 458/2002 (modificată 2011) – Turbiditate (UNT) - <= 5.
 PARAMETRII DE CALITATE
AI APEI POTABILE

INDICATORII FIZICI
CONDUCTIBILITATEA ELECTRICĂ A APEI
 Apa potabilă
Indicatorii fizici - Conductibilitatea electrică a apei

Ø CONDUCTIBILITATEA ELECTRICĂ A APEI aduce informații asupra gradului

de mineralizare a apei (dat de sărurile minerale din apă).

Ø APELE DE PROFUNZIME pot avea o conductibilitate electrică mai mare, în

mod natural și la valori constante.

Ø Creșterea acestor valori reprezintă un indicator de poluare cu substanțe

chimice toxice și este însoțită de modificarea proprietăților organoleptice.

Ø Limita de potabilitate se situează la 2500 µSiemens/cm-1 la 20°C.

PARAMETRII DE CALITATE
AI APEI POTABILE

INDICATORII FIZICI
pH-ul APEI
 Apa potabilă
Indicatorii fizici pH-ul apei

• Normele de potabilitate stabilesc valoarea pH-ului între 6,5-9,5.

• Scaderea pH-ul apei => crește riscul de corodare a conductelor.
• pH-ul apei cu valori > 11: iritarea ochilor, a pielii, a mucoaselor.
• pH-ului apei cu valori de 4: iritarea ochilor.
• pH-ului apei cu valori de 2 - 2,4: leziuni ireversibile la nivelul
conjunctivelor.

• Pentru o dezinfecție bună, pH-ul apei trebuie să fie < 8.

 Apa potabilă
Indicatorii fizici pH-ul apei
pH-ul apei este controlat de echilibrul dintre
CO2-bicarbonat-carbonat.
• Creșterea CO2 din apă => scăderea pH-ului.
• Modificări de temperatură sau de salinitate => se modifică pH-ul apei.
• Scăderea CO2 din apă (prin dezvoltarea în exces a plantelor și intensificarea
fotosintezei sau creșterea temperaturii și salinității apei) => creșterea
considerabilă a pH-ului apei.
PARAMETRII DE CALITATE
AI APEI POTABILE

RADIOACTIVITATEA APEI
 Apa potabilă
Radioactivitatea apei

Radioactivitatea apei - este dată de prezența, în mod natural, a unor

izotopi radioactivi proveniți din scoarța terestră.
• UNSCEAR (United Nations Scientific Committee on the Effect of Atomic
Radiation) estimează că expunerea la surse naturale realizează 98% din
doza de iradiere a populației (excluzând iradierea medicală).
• Această expunere depinde de:
Ø altitudine,
Ø tipul radionuclizilor din sol,
Øaer, apă, alimente.
 Apa potabilă
Radioactivitatea apei

• Contribuția apei potabile la expunerea totală a organismului este

foarte mică, fiind determinată de uraniu și de thoriu (în principal).

• Uraniu în natură există ca un amestec de 3 radionuclizi, U- 234, 235 si 238,

emițători de radiații alfa și gamma.

• Radionuclizii utilizați în medicină și combustibilii nucleari cresc

radioactivitatea naturală a apei pe cale antropogenă.
 Apa potabilă
Radioactivitatea apei
• Doza primită de o persoană în timpul vieții prin consum de apă
potabilă este în jur de 0,1mSv/an (dată de radioactivitatea naturală).
• SIEVERT (de la numele fizicianului suedez Rolf Sievert, 1896-1966), în Sistemul internațional de unități (SI), unitate de măsură pentru doza echivalentă de
radiație. Corespunde valorii de 1 J/kg a dozei de radiație înmulțită cu factorii adimensionali stipulați de Comisia Internațională pentru protecție radiologică.
Simbol Sv.

Legea Apei nr. 458/2002 (modificată în 2011):

§ radioactivitatea α globală este de 0,1 Bq/l,
§ radioactivitatea ß globală este de 1 Bq/l.
• Becquerel (pronunțat [becrél],[1] simbol: Bq) este o unitate de măsură în SI a radioactivității. Această unitate a fost denumită după fizicianul francez Antoine
Henri Becquerel, care în anul 1903 a primit împreună cu Marie Curie premiul Nobel pentru descoperirea fenomenului de radioactivitate. Unitatea becquerel
stabilește numărul de nuclee care se dezintegrează pe secundă.

• Pentru emițătorii de radiații gamma, limita se stabilește de către organele locale.

 APA POTABILĂ

PARAMETRII DE CALITATE
AI APEI POTABILE

INDICATORII CHIMICI
 Apa potabilă
Indicatorii chimici
În apă există o multitudine de compuși chimici.

Aceste substanțe au o dublă proveniență:

§ naturală, din sol

§ artificială, din poluare

Indicatorii chimici ai contaminării bacteriologice
• sunt substanțe care NU au efecte nocive asupra sănătății și
• NU modifică proprietățile organoleptice (miros/gust/culoare).
 Apa potabilă
Indicatorii chimici

Indicatorii chimici ai contaminării bacteriologice

Importanța lor sanitară: indică contaminarea fecală a apei.

• Ca indicatori chimici de poluare se determină:

substanțele organice, amoniacul și nitriții.

• Aceștia se determină curent pentru a supraveghea calitatea apei

=> ulterior se confirmă prin analiza bacteriologică a apei.
 Apa potabilă

Metoda de determinare
a concentrației substanțelor organice în apă
 Condițiile chimice de potabilitate a apei

1. Substanțele organice

§ sunt un indicator global al contaminării recente a apei cu ape

reziduale din industria alimentară, zootehnie, ape menajere, care
au conținut organic bogat și floră microbiană.
§ având și proveniență naturală (din conținutul organic al solului,
menținându-se la un nivel constant în apă), practic
§ creșterea bruscă a concentrației substanțelor organice în apă are
valoare de indicator de poluare!!!
 Metoda de determinare
a concentrației substanțelor organice în apă

• Sunstanțele organice nu au efecte nocive asupra organismului,

dar...

O concentrație mare de substanțe organice reduce eficacitatea

dezinfectării cu clor!!!

Explicație: substanțele organice insolubile se prezintă ca particule în

suspensie care protejează germenii de acțiunea bactericidă a
clorului.
 Metoda de determinare
a concentrației substanțelor organice în apă

Prin această metodă NU se det. tipul substanțelor organice din apă!

Prin această metodă se det. conținutul total/global al substanțelor
organice din apă!

Este important ca substanțele organice din apă să nu depășească o

limită
=> concentrația lor este corelată cu încărcărea microbiană!!!
( o concentrație crescută de substanțe organice=
o concentrație crescută a germenilor mezofili).
 Metoda de determinare
a concentrației substanțelor organice în apă

• Substanțele organice sunt oxidate cu KMnO4 (permanganat de

potasiu), în mediu acid la cald.

• În funcție de numărul de ml de KMnO4 folosiți în reacția de titrare -

se calculează concentrația de substanțe organice.

• Reacția are mai multe etape.

 Metoda de determinare
a concentrației substanțelor organice în apă

1. Se iau 100 ml din proba de analizat.

Se adaugă 5 ml acid sulfuric (H2SO4).
Se adaugă 10 ml permanganat de potasiu (KMnO4).
Proba se fierbe 10 minute: în acest timp - în mediul acid -
permanganatul de potasiu (KMnO4) oxidează substanțele organice
din apă și, astfel, se consumă.
Se schimbă culoarea înainte de fierbere vs după fierbere:
scade intensitatea culorii roz
 Metoda de determinare
a concentrației substanțelor organice în apă

2. Neutralizarea permanganatului de potasiu (KMnO4) rămas (10

ml) prin adăugarea aceluiași volum – 10 ml – de acid oxalic (C2H2O4)
– considerând că nu s-a consumat permanganat de potasiu în
reacție?!
(~situație inexistentă în realitate deoarece orice apă are un minim de
substanțe organice).

Adăugăm aceeași cantitate de acid oxalic ca și cantitatea de KMnO4

proba se decolorează => un exces de acid oxalic (C2H2O4) în probă.
 Metoda de determinare
a concentrației substanțelor organice în apă

3. Titrarea excesului de acid oxalic (C2H2O4) cu permanganat de potasiu

(KMnO4) până la roz persistent. Numărul de ml folosiți la titrare îi
introducem în formula de calcul = > concentrația substanțelor organice în
apă în mg permanganat de potasiu (KMnO4)/litru (l).

mg KMnO4/l = [(𝑉+𝑁)𝑓−𝑉1] 𝑥 0,316 𝑉2 X 1000 (a)

unde V = volum permanganat de potasiu (KMnO4) adăugat în apă = 10 ml; N = ml de
permanganat de potasiu (KMnO4) cu care titrăm; f = factorul soluției de permanganat de
potasiu (KMnO4) = 1; 0,316 = numărul mg de permanganat de potasiu (KMnO4) într-un ml
soluție de titrat; V1 = 10 ml acid oxalic (C2H2O4); V2 = 100 ml probă de analizat; x 1000
(calculăm la litru).
 Metoda de determinare
a concentrației substanțelor organice în apă

Apa potabilă:
se admite apa cu concentrația de substanțe organice de maxim 10
mg KMnO4/l

Excepțional, se admite și o concentrație > 12 mg KMnO4/litru

- când proveniența apei este naturală, din sol, deoarece apa are
natural o concentrație crescută de substanțe organice și analiza
bacteriană este conformă.
 Metoda de determinare
a concentrației substanțelor organice în apă

Se mai poate exprima concentrația de substanțe organice în apă ca

și consum chimic de oxigen (substanțele organice se descompun prin
oxidare => consumă O2).
• Concentrația substanțelor organice crește => cantitatea de O2 din
apă scade => apa nu se mai poate consuma!!!
• Se înmulțește valoarea obținută cu 0,25 mg.
Apa potabilă trebuie să aibă un consum chimic de O2 < 2,5 – 3 mg!!!
• Peste acestă valoare, apa nu este potabilă!!!
 Apa potabilă

Metoda de determinare
a concentrației de amoniac în apă
 Condițiile chimice de potabilitate a apei

2. Amoniacul (cuprinde forma ionizată NH4 și forma neionizată, NH3)

§ este un indicator global al contaminării recente a apei, cu un risc

epidemiologic crescut, cu transmiterea de boli infecțioase, prin
prezența în apă a germenilor patogeni!!!

• concentrațiile la care amoniacul modifică mirosul apei sunt > 1,5 mg/l.
• în mod natural, în apa de profunzime, pot fi concentrații cuprinse între
0,2 și 3mg/litri (în straturile bogate în compuși humici).
 Metoda de determinare a concentrației de amoniac în apă

• Amoniacul se formeaza în apă prin descompunerea substanțelor

organice pe baza de azot (proteine).

• Paralel cu determinarea NH3 se determină şi substanţele organice

din apă şi se fac examinări bacteriologice.

• Amoniacul apare în apă la 2-3 zile după momentul poluării cu

substanțe organice.
 Metoda de determinare a concentrației de amoniac în apă

• Amoniacul dă indicaţii asupra calităţii apei

• Pot exista surse de apă cu conținut natural mai mare de amoniac.

Þ concentrațiile mari de amoniac produc inconveniente în

dezinfecția apei cu clor.
Þ NH3 consumă o parte din clorul introdus prin formarea de
cloramine care dau un miros specific apei
(mirosul “de clor” este dat de formarea de cloramine și alți compuși).
Metoda de determinare a concentrației de amoniac în apă

Determinarea amoniacului din apă se face prin:

1. metoda calitativă
2. metoda cantitativă (colorimetrică)
1. Determinarea amoniacului din apă
prin metoda calitativă
• Există o metodă directă de determinare pe teren:
Ø se iau 10 cm³ apă de analizat într-o eprubetă
Ø se adaugă 2-3 picături reactiv Nessler = tetra-iodo-mercuriat de
potasiu
Ø în prezenţa amoniacului, apa se colorează în galben
Ø la o cantitate mare de amoniac, se formează un precipitat roşu
Important! În procesul de impurificare a apei, amoniacul apare în
primele zile după impurificare, deci prezenţa sa indică o poluare
recentă
(primul stadiu de descompunere a substanţelor organice din apă).
 2. Determinarea amoniacului din apă
prin metoda cantitativă (colorimetrică)
Ø Determinarea amoniacului se face folosind:
reactiv NESSLER = tetra-iodo-mercuriat de potasiu.
Ø În urma reacției dintre reactivul Nessler (tetra-iodo-mercuriat de
potasiu) și amoniac (NH3) din apă se obține un compus:
iodura amido-oxi-dimercurică
(culoare gălbuie, galben-portocalie sau roșie)
Ø Dozarea de face colorimetric.
Ø Rezultatul se exprimă în mg/dm³ apă NH3:
C% maximă admisă de NH3 = 0
Determinarea colorimetrică (cu reactiv
Nessler) a amoniacului din apă
Nr. 1 2 3 4 5 6 7 8
eprubete
Sol. Etalon 0 0.2 0.4 0.8 01.6 2.4 3.2 -
(ml)
Apă distilată 20 19.8 19.6 19.2 18.4 17.6 16.8 -
(ml)

Apă de - - - - - - - -
analizat (ml)

Soluție sare 0.8 0.8 0.8 0.8 0.8 0.8 0.8 0.8
Seignette
(ml)

Reactiv 0.8 0.8 0.8 0.8 0.8 0.8 0.8 0.8

Nessler (ml)

Conc,- 0 0.05 0.10 0.20 0.40 0.60 0.80 1.00

mgNH 4+/l
Determinarea cantitativă a amoniacului din apă
Determinarea colorimetrică cu reactiv Nessler.
• Se lasă eprubetele să se odihnească 20 minute pentru a dezvolta
colorația specifică.
• Apoi se compară proba cu scara etalon.
• Unde se identifică o colorație identică avem concentrația de nitriți în
apa de analizat – în mg/l apă.
 NORME IGIENICO-SANITARE PRIVIND CONCENTRAŢIA
AMONIACULUI:

Limita admisă de NH3 pentru apa potabilă din sursa de suprafaţă – 0

mg/l apă
Ø Excepțional, în apa cu concentrații mari de amoniac dar conformă
bacteriologic, se admit: maxim 0,5 mg NH3/l apă.
 Apa potabilă

Metoda de determinare
a concentrației de nitriți în apă
Metoda de determinare a concentrației de
nitriți în apă
Determinarea nitriților din apă se face prin:

1. metoda calitativă
2. metoda cantitativă (colorimetrică)
 Metoda de determinare a concentrației de nitriți în apă

• Nitriții au o mare instabilitate chimică

• Nitriții reprezintă etapa urmatoare după amoniac (NH3) în
descompunerea proteinelor.

• Nitriții apar în apă la 2-3 săptămâni de la poluarea apei cu

substanțe organice.
• Cu această vechime de poluare, există risc epidemiologic (deoarece
majoritatea bacteriilor rezistă în apă 2-3 săptămâni).
 Metoda de determinare a concentrației de nitriți în apă

• Nitriții
=> în prezența oxigenului se transformă în nitrați = forma finală/ de
mineralizare a proteinelor din apă
sau
=> în absența oxigenului se reduc în amoniac .
Din aceasta cauză, nu apare riscul de intoxicatie prin aport
exogen de nitriți, ci prin prezența nitraților în concentrații
mari, care sunt principala sursă de nitriți în organism.
 Metoda de determinare a concentrației de nitriți în apă

• Riscul toxicologic apare în consumul de apă cu conținut crescut de

nitrați!
• La nivel intestinal, în prezența florei intestinale, nitrații se reduc la
nitriți, se absorb și duc la formarea methemoglobinei (MetHb).
• Nitrații sunt incluși în grupa substanțelor toxice.
Determinarea calitativă și cantitativă a
nitriților
• Principiu: Nitriții din apă formează un complex azoic de culoare roșie prin
diazotarea cu acid sulfanilic și cuplarea cu alfa-naftiamina.
• Materialul necesar: - Alfa-naftilamină, soluție acetică 0.5% (reactiv
Griess I),
- Acid sulfanilic , soluție acetică 0.5% ( reactiv Griess II),
- Etalon pentru nitriți, preparat din azotit de sodiu (1 ml
corespunde la 0.5µg NO2- ).
• Mod de lucru:
- determinare calitativă: într-o eprubetă se pun 10 ml de apă de analizat și se
adaugă 0.5ml reactiv Griess I și 0.5 Ml reactiv Griess II. Se lasă în repaus 10 minute
și în prezența nitriților apare o culoare roz-violacee.
 Determinarea cantitativă a nitriților Determinarea colorimetrică a
nitriților cu acid sulfanilic și naftilamină
Se face dacă proba calitativă a fost pozitivă.
Nr. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
eprubete

Sol. Etalon 0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.6 1.0 1.5 2.0 -
(ml)

Apă 10 ≈9.9 9.8 9.7 9.6 9.4 9.0 8.5 8.0 -

distilată
(ml)
Apă de - - - - - - - - - -
analizat
(ml)
Reactiv 0.5 0.5 0.5 0.5 0.5 0.5 0.5 0.5 0.5 0.5
Griss I (ml)

Reactiv 0.5 0.5 0.5 0.5 0.5 0.5 0.5 0.5 0.5 0.5
Griess II
(ml)
Conc,- 0 0.005 0.01 0.015 0.02 0.03 0.05 0.09 0.10 -
mgNO2-/l
Determinarea cantitativă a nitriților Determinarea
colorimetrică a nitriților cu acid sulfanilic și naftilamină

• Se lasă eprubetele să se odihnească 20 minute pentru a dezvolta

colorația specifică.
• Apoi se compară proba cu scara etalon.
• Unde se identifică o colorație identică avem concentrația de nitriți în
apa de analizat – în mg/l apă.
NORME IGIENICO-SANITARE PRIVIND
CONCENTRAŢIA NITRIȚILOR:
ØLimita admisă de nitriți pentru apa potabilă din sursa de suprafaţă
– 0 mg/l apă.

Ø Excepțional, în apa cu concentrații mari de NITRIȚI dar conformă

bacteriologic, se admit: maxim 0,5 mg nitriți/l apă.
Concluzii
• Prezența substanțelor organice în apă arată o polare recentă a apei,
de 2-3 ore.
• Prezența amoniacului în apă arată o poluare recentă de 2-3 zile.
• Prezența nitriților în apă arată o poluare recentă de 2-3 săptămâni.
• Prezența substanțelor organice și a nitriților în apă arată o poluare
intermitentă, de 2-3 ore și de 2-3 săptămâni.
• Prezența substanțelor organice, a amoniacului și a nitriților în apă
arată o poluare continuă.
PARAMETRII DE CALITATE AI APEI POTABILE

SUBSTANȚELE CHIMICE INDEZIRABILE

DURITATEA APEI
 Apa potabilă
SUBSTANȚELE CHIMICE INDEZIRABILE
Duritatea apei
Substanțele chimice indezirabile NU au efecte nocive asupra
organismului!!!

Ø la concentrații mari, substanțele chimice indezirabile modifică proprietățile organoleptice ale

apei => improprie consumului uman.

Ø au o proveniență naturală (din dizolvarea rocilor de sedimentare).

Ø sunt reprezentate de cationi, cu excepția celor alcalini (Na și K).

§ În concentrații mari, în apă, se găsesc: Ca și Mg (macroelemente).

§ În concentrații mai mici, în apă, se găsesc: Fe, Mn, St, Zn, Al etc.
 Apa potabilă
SUBSTANȚELE CHIMICE INDEZIRABILE
Duritatea apei
• Sărurile substanțelor chimice indezirabile conferă apei o
proprietate: duritatea = măsoară capacitatea apei de a reacționa cu
săpunul.

Ca unitate de măsură se folosește gradul de duritate echivalent cu

• 10 mg CaO/dm3 (gradul german de duritate) – oxid de calciu

• 10 mg CaCO3/dm3 (gradul francez de duritate) – carbonat de
calciu.
 Apa potabilă
SUBSTANȚELE CHIMICE INDEZIRABILE
Duritatea apei
Pentru a fi folosită în scop potabil,

apa NU trebuie să aibă sub 5 grade de duritate!!!

Maximum admis depinde de pragul de toleranță al consumatorului.

• Clasificarea în funcție de valoarea durității apei:

Ø Sub 5 grade/litru: ape dulci
Ø 5-10 grade/litru: ape cu duritate mică
Ø 10-20 grade/litru: ape cu duritate medie
Ø 30 grade/litru: ape cu duritate mare.
 Apa potabilă
SUBSTANȚELE CHIMICE INDEZIRABILE
Duritatea apei

• Apa asigură 5 - 20% din necesarul zilnic de Ca și Mg.

Ø Concentrația Ca în apă: până la 100 mg/litru și, foarte rar, 200 mg/litru.
Ø Concentrația Mg în apă: variază între 10 și 50 mg/litru, foarte rar, 100 mg/l.

Ø La un consum zilnic de apă de 2 litri:

• aportul de Ca este cuprins între 10 - 500 mg,
• aportul de Mg este cuprins între 2 - 50 mg.
Ø Aportul de Ca prin alimente: până la 1000 mg pe zi,
Ø Aportul de Mg prin alimente: 200 - 400 mg pe zi.
 Apa potabilă
SUBSTANȚELE CHIMICE INDEZIRABILE
Duritatea apei
• Apele cu duritate crecută (ape dure) sunt neplăcute la
gust.
• La fierberea apei dure, sărurile în exces se depun pe vase, cazane,
conducte și/sau împiedică o bună fierbere a legumelor.

• Apele cu duritate crescută (ape dure) cu săpunul dau săruri

insolubile fiind neeconomice.
 Apa potabilă
SUBSTANȚELE CHIMICE INDEZIRABILE
Duritatea apei
• Duritatea apei și bolile cardio-vasculare (studii epidemiologice):
există o relație de inversă proporționalitate între duritatea apei și morbiditatea
prin boli cardiovasculare.
În apă există microelemente care au efecte nefavorabile la nivel cardiovascular:
cadmiu, cobalt, cupru - efecte ateromatogene și pot fi factori de risc în HTA.
• Etiologie plurifactoriale a acestor boli => intervin și alți factori de risc -
fumatul, hiperlipidemiile, stressul, etc.
Apele moi sunt incriminate de producerea unor afectiuni cardio-vasculare.
Metoda de determinare a durității apei
metoda COMPLEXOMETRICĂ
• ~ Reactivul folosit se numește COMPLEXON.

• Sărurile din apă reacționează cu acest reactiv (COMPLEXON) și, în prezența unui indicator de pH
(NEGRU DE ERIOCROM), culoarea virează de la ROȘU la ALBASTRU.

• Se iau 25 ml din proba de apă.

• Adăugăm 1 ml soluție tampon și 0,1 mg indicator de pH (NEGRU DE ERIOCROM).

• Se titrează cu reactiv (COMPLEXON) până când culoarea virează culoarea la ALBASTRU.

Metoda de determinare a durității apei
metoda COMPLEXOMETRICĂ

• Calculăm duritatea în grade/litrul de apă:

Grade/litrul de apă = 𝑵 𝒙 𝟎,𝟓𝟔𝟏 𝑽 𝒙 𝟏𝟎 x 1000
unde
N = numărul ml complexon cu care titrăm;
0,561 = mg oxid de calciu (CaO) echivalent pentru 1 ml complexon;
V = volumul de apă de 25 ml;
X 10 pentru a exprima in grade de duritate;
X 1000 pentru a exprima la 1 litru de apă.

• Apa potabilă trebuie să aibă duritatea > 5 grade la litru.

 Apa potabilă
SUBSTANȚELE CHIMICE INDEZIRABILE
Duritatea apei
• Duritatea apei este importantă pentru:
Ø aprecierea aportului de bioelemente
Ø dacă este >20 grade/litru
Þ modifică proprietățile apei și pentru a o folosi în scop potabil
trebuie dedurizată
Þ alte inconveniente de tip casnic:
• modificare organoleptică (gust/miros),
• la temperaturi crescute, sărurile din apă precipită, se depun și pot
coroda diverse vase, conducte etc.