Lucrare de laborator Nr.

7
Determinarea conţinutului de cloruri
în apele naturale
NOŢIUNILE TEORETICE

În apele dulci de suprafaţă conţinutul ionilor de Cl - variază între

miligrame şi mii de miligrame într-un litru. În apele subterane, mări şi oceane
conţinutul clorurilor este mult mai avansat şi deseori contribuie la formarea
saramurilor şi chiar soluţiilor suprasaturate.
Aceşti ioni posedă capacitatea de migraţie foarte înaltă, ele nu
formează minereuri greu solubile, nu se absorb de către sisteme
microcoloidale, nu se acumulează pe cale biogenă. Solubilitatea clorurilor de
calciu, magneziu şi sodiu este foarte înaltă. Spre deosebire de sulfaţi şi
hidrocarbonaţi, ionii de Cl- nu formează perechi asociate. În apele slab sau
mediu mineralizate, ionii de Cl-, de regulă, ocupă locul trei după conţinutul lor.
Cu creşterea conţinutului total de ioni, creşte şi concentraţia clorurilor şi ele
ocupă locul II sau I după conţinutul cantitativ. Clorurile sunt anionii dominanţi
în apele cu mineralizare avansată. Conţinutul de aceşti anioni este supus
variaţiilor sezoniere, care este în concordanţă cu schimbările mineralizării
apelor.
Sursele principale a ionilor de Cl- sunt:
- halita (NaCl), care se găseşte foarte des şi este răspîndită sub formă de
straturi;
- dezagregarea rocilor magmatice;
- precipitaţiile atmosferice;
- dizolvarea sărurilor de pe terenurile saline din zonele aride;
- erupţiile vulcanice pe insulele magmatice;
- apele reziduale şi menajere;
- deşeurile etc.

Clorurile se întîlnesc în apele naturale în concentraţii de obicei sub

10mg/l în regiuni nearide, în schimb în apa mării conţinutul lor depăşeşte
19300 mg/l şi în unele ape foarte sărate chiar 200 000 mg/l. Apele rîurilor din
Republica Moldova se caracterizează prin conţinut variat al ionilor de Cl - - de
la 25 mg/l pînă la 650 mg/l. În apele Nistrului şi Prutului conţinutul clorurilor
variază între 25 mgl şi 85 mg/l. În rîurile mici conţinutul de cloruri este mult
mai avansat şi se întîlneşte în cantităţi de 35+650 mg/l. Cea mai mare cantitate
de cloruri se găseşte în apele rîurile de stepă ale Bugeacului.

1
 Conţinutul clorurilor şi variaţiile ale acestuia pot servi drept sursă de
informaţie despre poluarea apelor cu reziduuri industriale, comunale şi
gospodăreşti.
Prezenţa clorurilor în apele subterane ajută la descoperirea
zăcămintelor de ţiţei, ale gazelor naturale şi ale minereurilor.
La concentraţii clorurilor peste 100 mg/l gustul apei este sărat. În
multe industrii concentraţia de cloruri peste 100 mg/l este inacceptabilă. Apa
cu exces de cloruri nu este adecvată nici pentru consumul uman, putînd avea
efecte nocive asupra sănătăţii.

Reţineţi!
Concentraţia limită admisibilă a clorurilor în apele potabile este
reglementată de 300 mg/l.

PARTEA PRACTICĂ

Metoda de determinare
Metoda de determinare se bazează pe precipitarea tetrimetrică a
clorurilor cu nitratul de argint în mediul neutru sau slab bazic în prezenţa
soluţiei de cromatul de potasiu în calitate de indicator.
După precipitare, exces ionilor de Ag + formează precipitatul Ag2CrO4
de culoare roşie - portocalie. Schematic, chimismul procesului poate fi redat cu
ajutorul schemei următoare:
Cl   Ag   AgCl 
Ag   CrO4  Ag 2CrO4 

Reţineţi!
Metoda se foloseşte în cazuri cînd conţinutul clorurilor este mai mare
de 10 mg/l.

2
 Reagenţii necesari şi pregătirea soluţiilor:

1. Apa dublu distilată, controlată la absenţa clorurilor.

Această apă se foloseşte pentru prepararea tuturor soluţiilor
necesare şi pentru diluţia apei naturale, dacă este necesar.

2. Soluţia nitratului de argint 0,1N (0,02N).

Se dizolvă 16,9874g (3,3975g) AgNO3 chimic pur pentru analizat
(uscat la 105ºC) în apă dublu distilată şi se aduce volumul soluţiei pînă la
cota de un litru.

Important!
Titrul soluţiei se determină prin tirarea 5 ml soluţiei de NaCl cu
concentraţia 0,1N (0,02N) cu soluţie de AgNO3.
Pentru prepararea soluţiei NaCl de 0,1N (0,02N) se dizolvă
5,8443g NaCl în apă dublu distilată şi volumul soluţiei se aduce la cota
de 1l.
3. Soluţia de cromat de potasiu 5%.
Se dizolvă 50 g K2CrO4 într-un volum mic de apă dublu distilată şi se
adaugă soluţie de nitrat de argint pînă la apariţia unui precipitat roşu.
Proba se lasă pe 24 ore penru decantare, după care soluţia se filtrează
şi volumul ei se aduce la cotă de 1l cu apă dublu distilată.

Modul de lucru:

 Se stabileşte pH-ul soluţiei. Probele bazice se neutralizează în prezenţa

fenolftaleinei, adăugînd un exces foarte de mic de acid pentru ca
soluţia să rămînă incoloră după neutralizare. Dacă pH-ul souţiei este 7-
9 probele se analizează fără pregătire suplimentară.

 Se iau într-un balon conic 5 ml de probă de analizat.

 Se aduce volumul probei la 50 ml cu apă dublu distilată.

 Se adaugă 3 picături soluţie de cromat de potasiu.

 Se pregăteşte proba martor: 50 ml apă dublu distilată, 3 picături

cromat de potasiu.
3
  Se titrează proba de analizat (agitînd mereu soluţia) cu soluţie AgNO 3
0,02N pînă la schimbarea culorii de la galben la roşu-portocaliu.

 În acelaşi mod se titrează proba martor.

Calcule

a) conţinutul ionilor Cl- în mg ech/l se determină cu ajutorul relaţiei:

X = (10∙a - b)∙0,02∙1000/V, mg-ech Cl-/l,

unde:
a – volumul soluţiei de AgNO3 consumat la titrarea probei de analizat;
b – volumul soluţiei de AgNO3 consumat la titrarea probei martor;
0,02 – concentraţia soluţiei de AgNO3;
V – volumul probei de analizat (50ml).

b) conţinutul ionilor Cl- în mg ech/l se determină cu ajutorul relaţiei:

CCl   X  35,45 ,
unde:
35,45 – echivalentul ionului Cl-.