TRATAREA APEI

Cap 1. Consideratii generale despre apa

1.1 Tipuri de apa
1.2 Proprietatile apei pure
1.3 Caracteristicile fizico chimice generale ale apei
1.4 Caracteristicile biologice si bacteriologice ale apei din g.n.
Cap 2. Conditii tehnice de calitate pentru sursele de apa
2.1 Categorii de surse de apa
2.2 Specificul calitatii diferitelor surse da apa
2.3 Poluarea surselor de apa
Cap 3. Conditiile de calitate pentru apele de alimentare
3.1 Conditii de calitate pentru apa potabila
3.2 Conditii de calitate pentru apa industriala
Cap 4. Procedee de tratare a apei
4.1 Tehnici de tratare a apei
4.2 Tehnici speciale de tratare a apei
4.3 Obiective speciale de tratare a apei
Cap 5. Alcatuirea statiilor de tratare a apei
5.1 Schema tehnologica de tratare a apei
5.2 Constructii si instalatii anexe
5.3 Instalatii de automatizare si dispecerizare in tratarea si distributia apei
5.4 Laboratorul statiei de tratare a apei
Cap 6. Exploatarea statiilor de tratare a apei
6.1 Determinari tehnologice
6.2 Verificarea functionarii instalatiilor din gospodaria de reactivi
6.3 Exploatarea decantoarelor
6.4 Exploatarea filtrelor de nisip
6.5 Exploatarea instalatiilor de clorinare a apei
Cap 7. Urmarirea eficientei in exploatare a statiilor de tratare a apei
7.1 Parametrii cantitativi masurati
7.2 Parametrii calitativi masurati
Cap8. Fiabilitatea si intretinerea statiei de tratare a apei

Cap 1. Consideratii generale despre apa

1.1 Tipuri de apa
Apele de suprafata: apa oceanelor, marilor, lacurilor
Ape meteorice: evaporarea apelor de suprafata…nori, ceata, ploie, grindina, roua, bruma
Apa freatice: sunt apele primului strat acvifer de sub nivelul solului
Ape subterane: sunt apele care in calea lor intalnesc un strat impermeabil de argila si ca atare ele se aduna la
adancimea respective (ex:apele de zacamant)
Ape moi: continut redus de saruri de Ca si Mg dizolvate in apa
Ape dure: ……….mare……………………………………
Fiecare categorie se caracterizeaza printr-o anumita compozitie. Apele de zacamant de ex. Au un continut f. mare de
saruri dizolvate (apele din bazinul Transilvaniei au o salinitate intre 80-100 g/l clorura de sodiu).
Toate aceste ape sunt ape naturale.
Mai exista si categorii de ape uzate sau reziduale.
Prin ape uzate se intelege amestecul de ape uzate menajere provenite din gospodarii si ape uzate industriale rezultate
in urma unor procese industriale. De ex. In fabrici de zahar, amidon, glocoza, celuloza, tabacarii si alte procese
industriale.
In fct. De scopul folosirii ei fiecare categorie de apa trebuie sa indeplineasca anumite conditii de calitate, conditii
stabilite prin standarde nationale si interne. Conditiile de calitate ale apelor de suprafata in vederea potabilizarii sunt
stabilite prin: HG 662/2005 si Ord 1146/2002. Conditiile de calitate a apei potabile L 485/2002-legea apei potabile si
prin STAS 1342/1991.
Pt. realizarea calitatii de apa impusa de standard , apa trebuie sa fie tratata intr-o statie de tratare a apei sau trebuie sa
fie epurate in st. de epurare a statiilor de epurare atunci cand este vorba de ape uzate orasenesti, industriale.
1.2 Proprietatile apei pure
O molecula de apa consta dintr-un atom de O2 si doi atomi de H2 uniti print-o legatura covalenta puternica. In molec
de apa nucleele celor doi atomi de H2 formeaza cu centrul atomului de o2 un unghi de 104 gr 54 min. Ca urmare a
acestei structuri molec de apa are un moment electric numit si momentul de dipole foarte pronuntat (cu cat momentul
de dipole este mai mare, leg dintre atomii componenti are mai mult character ionic. Molec de apa fiind foarte stabile
descompunerea ei in componente (H2, O2) poate fi realizata numai prin disociere termica la temperature peste 1000 gr
C, sau prin electroliza.
H2O – ½ O2+H2
Apa este un lichid incolor in cantitati mici, iar in straturi groase are o culoare albastrui-verzui, nu are miros si nici
gust. Densitatea apei ester ROapa=1 la 4grC
ROapa 0grC=0,99987 g/cm3, ROapa 20grC=0,99823 g/cm3
ROapa 100grC=0,95838 g/cm3.
Apa se comporta diferit fata de celelalte lichide a caror dens scade cu cresterea temperaturii. Prin ridicarea
temperaturii densit apei este afectata atat de ruperea legaturilor de H2, ceea ce duce la o contractie de volum cat si la
dilatare aei termica. La 4grC aceste efecte se compenseaza si la acesta temp densit este maxima. La temp peste 4 grC
dilatarea de volum predomina, densit continua sa scada pana la temp de fierbere. Acesta are o mare importanta atat
dpdv climatic cat si dpdv biologic. La micsorarea temp-ii sub 4 gr apa a carei dens incepe sa scada si apoi gheata
ramane la supraf, unde formeaza un strat isolator fata de temp scazuta de afara. Din aceasta cauza apele adanci nu
ingheata niciodata pana la fund, ==existenta in timul ierni a vietuitoarelor
- caldura specifica a apei. La 15gr caldura spec a apei este de Cd=1,15 J/g (1 cal/g). Ea este mai mare ca la
alte substante. Din acesta cauza temperature cantitatilor mari de apa (mari, lacuri) se schimba mult mai lent
decat temp rocilor si a solului care alcatuiesc uscatul.
- Temp de solidificare – apa se solidifica la temp de 0 gr. Spre deosebire de cele mai multe substante solide
gheata fiind nai usoara ca apa in starea lichida, pluteste pea pa. Acest lucru se datoreaza structurii f. afanate a
ghetii. Dupa pct-ul de solidificare a apei definit ca temp la care pot coexista apa si gheata in echilbru la pres
normala a fost fixate temp de 0 gr. Uneori daca racim apa sub 0 gr nu se formeaza gheata. Acest
fenomen=subracire. Daca introducem un crystal de gheata in apa subracita are loc inghetarea ei brusca si
idicarea temperaturii la 0gr.
- Temp. de fierbere – la 100gr apa trece in starea de vapori, marindu-si volumul de aprox. 1700 ori. Caldura
latenta de vaporizare a apei lv=40,7 kJ/mol. Dupa pct-ul fierbere al apei, adica temp la care pot coexista apa si
vaporii de apa la pres normala a fost definite temp de 100gr. Uneori incalzind apa pct-ul ei fierbere este
deposit fara ca fierberea are loc. =>o supeaincalzire a apei. Cand apa supraincalzita incepe sa fiarba, din cauza
cantitatii mari de vapor ice se formeaza brusc, ea va fi improscata din vasul in care se gaseste. Asa se explica
explozile cazanelor de aburi.
- Conductivitatea electrica – apa pura are a cond el f mica, datorita lipsei ionizarii ei (f scazute).
- Capacitatea de dizolvant – sunt solubile in apa acele substante care au in molecula grupe ce pot forma cu apa
legaturi cu H2 sau compusi care se pot hidrata. Proprietatea de dizolvant are o mare importanta in tehnica,
deorece cele mai multe reactii chimice au loc in solutii apoase. Aceasta propr are un rol important si in natura:
seva plantelor este o solutie apoasa de diferite saruri, mierale, extrase din sol. Reactiile bio-chimice sunt
reactii in sol apoase intre diferite subst din organismul uman si animal. Coef de solubilitate in apa a
substantelor solide variaza cu temperature. In cazul clorurii de sodium NaCl
15grC- solub 35,75 gr/100grH2O
50 36,72
100 39,20
- vascozitatea – aceasta propr poate fi caracterizata de un coef de vascozitate dinamica μ – coef de vasc
dynamic υ.
Coef de vasc variaza cu temp: scad cu cresterea temp-ii

- fluiditate
- tensiunea superficiala. Forta cu care o unitate din stratul superficial al unui lichid este atrasa spre interiorul
lichidului repr presiunea interna sau pres moleculara. Existenta acestei pres interne f. mari este cauza pt care
lichidele se comprima f greu. Potentialul energetic pe unitatea de suprafata a acestei forte este cunoscut ca
energie superficiale, iar valoarea numerica a acesteia ca tensiune superficiala.

- absorbtia- lichidele absorb gazelle cu care devin in contact, la temp obisnuita si temp atmosferica. Apa
contine un volum de aer de 2% din volumul sau. Cand are scaaderea de presiune o parte din gaze se separa si
se evapora
1.3 Caracteristicile fizico-chimice generala ale apei
Calitatea apelor naturale este determinate de totalitatea substantelor minerale sau organice, a gazelor dizolvate, de
particulele in suspensie, de organismele vii prezente in apa. Dpdv al starilor de agregare impuritatile din apa pot fi:
solide, lichide, gaze. Dupa gradul de finite acestea pot fi dispersate in apa sub forma de suspensii, coloizi sau dizolvate
in apa. In apa pot sa existe si alte tipuri de impuritati cu ar fi: Pb, Cu. Din sist-ul de transport al apei substante
radioactive Cr, cloruri, acizi, poluanti organici aduse in receptori de apele uzate. Indicatorii care caracterizarea fizico-
chimica generala a apelor naturale si care determina tratabilitatea apei si alegerea fluxului tehnologic de tratare sunt:
a) continutul in suspensii si turbiditatea apei
b) gazele continute in apa
c) sarurile dizolvate
d) Substante organice
a) continutul in suspensii si turb apei – Subs-le in susp apar in apele de suprafata datorita contactului cu
particule nisipoase si argiloase ale malurilor albiilor raurilor, din atmosfera si din topirea ghetii si a zapezii.
Suspensiile din apele naturale se caract prin diferite grade de dispersie. In alimentarile cu apa gradul de
dispersie se numeste marime hidraulica, si repr viteza de cadere in apa a particulelor respective. In fct de
marimea hidraulica particulele in suspensie se clasifica in: nisip (mare, mijlociu, fin), apoi mal si mal fin,
argila si argila fina si particule coloidale. Foarte importante sunt suspensiile gravimetrice sau decantabile si
suspensiile coloidale a caror eliminare din apa se realiz doar prin tratamente chimice.
Turbiditatea se manifesta prin reducerea transparentei si se exprima in grade de turbiditate. Gradul de turbiditate
denumit si grad de silice SiO2 reprezinta tulbureala produsa de 1 mg de caolin dintr-un litru de apa.
b) gazele continute in apa – O2, H2S (hidrocenul sulfurat), CO2, NH3. O2 este un gaz putin solubil si se afla
dizolvata in apa sub forma de molecule de O2. Solubilitatea in apa O2 depinde de pres atmosferica, de temp
aerului, de salinitatea apei. Determinarea O2-lui dizolvat si a consumului biochimic de O2 este necesara pentru
aprecierea gradului de impurificare si poluare a sursei de apa si pt controlul apelor de cazan, al apelor industriale
si acelor reziduale
- H2S – prezenta hidrogenului sulfurat in apa ne confera apoi miros neplacut, oua stricate. Un alt inconvenient
il constituie trecerea lui sub actiunea bacteriilor in acid sulfuric. In functie de pH-ul apei H2S se poate afla sub
urmatoarele forme: gaz dizolvat in apa la pH sub 5, apoi gaz dizolvat in apa si ion de hidrosulfura HS- la pH
intre 5-9 sau sub forma de ioni de hidrosulfura sau S2- la pH peste 9 (CBO5 – continutul in bacterii)
- CO2 – se intalneste in apa sub forma de molecule dizolvate. O parte din ele reactionand cu ele formand
H2CO3
CO2+H2O=H2CO3
Formele sub care Co2 se poate gasi in solutie pot fi reprezentate prin urmatoarele scheme

CO2 liber reprezinta Co2 dizolvat in apa si care are character instabil. Co2 agresiv repr CO2 liber dintr-o apa aflat
in cantitate care depaseste pe cea necesara cea necesara mentinerii bicarbonatiilor de Ca in solutie, si care este
capabil sa dizolve o noua cantitate de carbonate. In principal Co2 din apele naturale provine din procesele de
oxidare a substantelor organice, fermentarea resturilor organice si din respiratia organismelor
- NH3- amoniacul- formele sub care apare azotul in apa sunt:
Azotul molecular N2, sub forma de ammoniac NH3, ..de azotiti NO2-, azotati NO3-.
Azotul amoniacal poate proveni din ploaie si zapada, din reducerea bacteriana a azototilor, din deseurile vegetale
si animale continute in sol. Prezenta azotului amoniacal in apele de alimentare este limitata de norma la cantitati f
mici de 0,05 mg/l datorita efectelor novice ce le poate avea asupa consumatorilor. Nitritii repr o faza intermediara
intre ammoniac si nitrati si provin fie in urma oxidarii bacteriene a amoniacului, fie in urma reducerii bactriene a
azotatilor. Continutul de azotiti in apa de alimentare nu poate depasi 0,1-0,3 mg/l. Prezenta in apa a unui exces de
nitrite provoaca hipotensiune la adulti, iar la copii este mai periculos
(nitrite+hemoglobina)=heterohemoglobina==blocarea respiratiei
Nitratii- constituie stadiul final al azotului organic. Limita maxima aceptabila: apa de baut 50mg/l
c)sarurile dizolvate in apa. In majoritatea cazurilor sarurile aflate in apele naturale sunt determinate de sarurile de
Ca2+, Mg2+, Na+, K+, HCO3-, Cl-, SO4 2-
d) substantele organice- Continutul de subst org din apa sunt un indicator de calitate foarte important, deoarece
substantele organice servesc ca support nutritiv pt bacterii si virusi, alte organisme vii. Ele provin in apa din
descompunerea organismelor vii din apa, din substantele lunice, care apar datorita spalarii terenurilor din bazinul
hidrografic, dar cel mai adesea provin din deversarea de ape uzate, menajere sau industriale. Aprecierea globala a
continutului de substanta organica din apa se face prin det oxidabilitatii. Aceasta det consta in stabilirea consumului de
substanta oxidanta (permanganate de potasiu KMnO4, bicarbonate de potasiu K2Cr2O7) folosita pt oxidarea
substantelor organice continute intr-un anumit volum de apa. Simbolizare: CCO-Cr sau CCO-Mn ==in STAS, in
buletine. Prezenta substantelor organice in apele de alimentare imprima apei gust si miros neplacut, coloratie, asigura
suportul nutritive pt dezvoltarea microorganismelor in reteaua de distributie, ingreuneaza procesul de tratare a apei in
vederea potabilizarii.
1.4 Caracteristici
1.4.1 Analiza hidro-biologica. Consta in inventarierea microscopica a organismelor din masa apei, precum si analiza
organismelor bentonice situate pe fundul apei, si a celor situate pe diferite suporturi din probele de apa prelevate in
sectiunea de control a statiei de tratare a apei
1.4.2 Analiza bacteriologica. Apa destinata consumului uman, precum si cea folosita in industria alimentara trebuie
lipsita complet de germeni patogeni. Cele mai periculoase boli transmise prin apa sunt:bolile infectiose, care se pot
impartii in boli bacteriene (febra tifoida, dizenteria, holera) si virotice (hepatita epidermica, conjunctivita), boli
parazitare (lambliaza). Indicatorii bacteriologici indicate in practica tratarii apei sunt numarul total de germeni si
determinarea bacteriei Coli (analiza fecala).
Cap 2. Conditii tehnice de calitate pentru sursele de apa
2.1 Categorii de surse de apa
Toate sursele subterane de apa este minimum acceptat sa fie folosite pt alimentarea cu apa potabila. In ceea ce priveste
sursele de suprafata sursele de apa se impart in cursuri de apa naturale sau amenajate -sub forma de canale deschise si
apele stationare-lacuri naturale sau de acumulare. Aceste surse sunt clasificate de STAS4706/88, Ordin 1146/2002 in
categorii de folosinta.
2.2 Specificul calitatii diferitelor surse da apa
a) apa de rau – se caract prin: o mineralizatie mai scauta, formata in general din bicarbonate, cloruri si sulfati (Ca,
Mg, Na), duritatea: sub 15 grade de duritate (1 grad de durit german – 10 mg/l CaO), pH: 6,8-7,8
b) apa de lac – continut ridicat in subst organice, in nutrienti (compusi de N si F), printr-o biomasa planctonica
aprecabila si ca consecintaa acestuia indicatori organoleptici (gust, miros) corespunzator; are un cont mai mic de
suspensii, o temp constanta
c) apa subterana – o mineralizatie ridicata, 10-20 grade duritate (duritate bicarbonatica), pH 6,5-7,7, gaze dizolvate
CO2liber, O2 f redus
2.3 Poluarea surselor de apa
Sursele care produc poluarea se impart in: surse de poluare concentrate sau organizate, reprezentate de apele uzate
orasenesti sau apele uzate industriale – surse de poluare neorganizate dispersate pe suprafata bazinului hidrografic
(constituite din ape de precipitatii sau siroaie ce spala drumurile, terenurile).
Substante poluante: din industrie – ind metalurgica, ind chimica organica si anorganica
Cap 3. Conditiile de calitate pentru apele de alimentare
O statie poate produce apa potabila, apa in de diferite categorii, ape pt complexe zootehnice, apa pt irigatii
3.1 Conditii de calitate pentru apa potabila
Apa destinata consumului uman nu trebuie sa contina nici un fel de organisme sau substante ch care sa pericliteze
sanatatea umana. Trebuie sa fie incolora, insipida…legea apei 485/2002.
Normele de potabilitate a apei sunt structurate pe mai multe capitole de indicatori:
- indicatori organoleptici
- indicatori sau propr fizice
- …biologice
- …bacteriologice
- …radioactive
3.1.1 Indicatori organo-leptici - gustul, mirosul (organoleptic), fizici: pH, conductivitatea electrica, culoarea.
Conform acestor indicatori o apa potabila trebuie sa fie limpede, lipsita de culoare si miros, pH neutru si turbiditatea
max 5 grade SiO2 silice
3.1.2 Indicatori sau propr chimice – compozitia naturala a apei, factori indezirabili, factori toxici. Factori
indezirabili- intra substantele a caror prezenta in apa indica o poluare cu caracter periculos pt sanatate
aconsumatorului: subst organice, nitrite NO2-, nitrati NO3-, metala grele. Limitele admisibile in general f mici.
Factorii toxici – cuprind substante cu risc imediat pt consumatori cu consecinte deosebit de grave (cianuri, mercur, Cr,
pesticide-limite 0,0001 mg/l)
3.1.3 Factori microbiologici Grupa cuprinde elemente cu risc imediat, efectu lor putand capata un character de masa
datorita dezvoltarii lor rapide si a contaminarii. Principalii indicatori bacteriologici sunt: nr-ul total de bacterii ce se
dezvolta la 37grC/cm3, nr-ul de bacterii coliforme totale/dm3, nr-ul de bacterii coliforme fecale/dm3
3.1.4 Factori radioactivi Caracterizarea unei surse de apa se face si dpdv al radioactivitatii globale si al continutului
de radionuclizi cum ar fi (uranium, toriu, Pb210, iod 129, etc). Determinarea acestor indicatori se face in laboratoare
specializate, autorizate de CNCAN (Comisia Nationala de Controlul Activitatilor Nucleare)
3.2 Conditii de calitate pentru apa industriala
Conditiile de calitate impuse pt apele folosite in ind acopera un domeniu f larg, mergand de la apa natural afolosita in
transportul hidraulic, pana la ape de inalta puritate (ind electronica)
Calitatea apei industriale trebuie sa corespunda cerintelor procesului tehnologic, tipului de utilaje folosite, uneori
limitelor de admisibilitate pt apa industriala mai scazute decat in cazul apei potabile. Ex in ind de semiconductori:
substante dizolvate 0.
Cap 4. Procedee de tratare a apei
4.1 Tehnici de tratare a apei
Sursele de apa contin impuritati in limite care depasesc de zece mii de ori (sute de ori) limitele de potabilitate a apei.
Sarcina indepartarii impuritatilor revine statiei de tratare a apei. Exista 3 categorii majore de tratare a apei: 1 tratam de
obtinere a apei de consum, 2 trat de obt a apei destinata unor aplicatii industriale, 3 tratam apelor pt a le face
acceptabile ca deversari in emisari.
Intr-o statie de tratare, intr-o combinatie sau alta se folosesc urmatoarele procedee de tratare:
- sitarea-are rolul retinerii corpurilor si materialelor plutitoare antrenate in apa,
- presedimentarea- cand se urmareste ca prin simpla stationare a apei sa se retina particulele de nisip din apa si
suspensiile grosiere
- coagularea si flocularea care consta in aglomerarea suspensiilor fine nedecantabile in apa sub forma de
flocoale care sa fie usor sedimentabila
- decantarea consta in retinerea a 90-95% din suspensiile din apa dup ace ele au fost coagulate sau flocculate
- filtrarea consta in retinerea particulelor fine si a microorganismelor cu scopul finisarii limpezirii
- dezinfectia- distrugerea tuturor microorganismeleor prezente in apa
- aerarea – inbogatirea apei in O2 in scopul stimularii reactiilor de oxidare
- adsorbtia- retinerea gustului si a mirosului neplacut prin folosirea de materiale adsorbante (ex: carbunele
active)
- precipitarea chimica- indepartarea din apa a unor substante dizolvate cum ar fi Fe, Mn
- tratamente speciale- flotarea, degazarea, transferal ionic si ultrafiltrarea aplicate in cazuri speciale.
Metodele de tratare mentionate pot fi clasificate dpdv al naturii proceselor la care se apeleaza in procedee fizice care
nu apeleaza la reactivi chimici, procedee chimice, procedee biologice care se bazaeza pe activitatea
microorganismelor.
SCHEMA
4.1.1Sitarea. Aceasta op se realiz prin prevederea la priza statiei de tratare a unor gratare, site sau microsite cu
ajutorul carora se realiaeza sitarea grosiera, media, fina, f fina. Cand sursa de apa este un lac de acumulare, prezenta in
apa a microorganismelor acvatice impune folosirea unor microsite f fine cu dimensiunea ochiurilor intre 23-100
microni
4.1.2 Presedimentarea – aceasta faza se realiz in deznisipatoare si predecantoare, scopul ei fiind acela de a retine din
apa pietrisul, nisipul sau alte particule materiale care se pot depune ulterior pe conducte sau canalele de circulatie ale
apei. Deznisipatoarele pot fi orizontale (cel mai frecvent) sau verticale in fct de directia curentului de apa. Pt. captari
de apa situate pe rauri cu regim torential sau viituri se recomanda in afara deznisipatoarelor si a predecantoarelor (care
au rol multiplu: reducere a incarcarii in suspensii a apei brute la circa 1-3 g/l) si de bazin de stocare a apei pt cazurile
de avarii la priza de captare a apei sau aunor poluari accidentale pe cursul unor ape.
4.1.3 Coagularea. Flocularea. Apele de supraf contin o cant mare de subst coloidale. Aceste subst au greutate
specifica f apropiata de cea a apei, si ca atare ele raman in suspensie in timp indelungat. Pt aglomerarea lor in vederea
sedimentarii se folosesc diferite substante: reactivi de coagulare, care au rol de a realiza aglomerarea coloizilor in
agregate mai mari numite flocoane. Cei mai folositi in practica: sulfat de Al Al2(SO4)3nH2O, clorura ferica FeCl3,
sulfatul feric Fe2(SO4)3.
Procesul de coagulare se realiz in mai multe faze: in prima faza are loc hidroliza coagulantului si formarea de
microflocoane. Aceasta faza are loc in camerele de amestec si in faza a doua care este faza de coagulare propriu-zisa –
are loc aglomerarea ,formarea unor flocoane cu proprietati bune de sedimentare. Pt. acceleratia procesului de
coagulare se mai introduc in apa niste substante numite adjuvanti de coagulare. Adjuvantii sunt substante cu greutate
moleculara mare, solubili in apa, si care in anumite conditii sunt capabili sa creeze legaturi cu particulele in suspensie
si cu particulele coloidale din ape, formand subst usor sedimentabile. Adjuvanti naturali: bentolita, sintetici:prin
polimerizare. Dupa starea fizica: sub forma de pulbere sau sub forma de solutie concentrata.
4.1.4 Decantarea apei- este un proces de separare a particulelor solide aflate in suspensiiprin actiunea fortelor de
gravitatie, astfel ca amestecul apa-solide este separat in 2 faze: lichidul limpede de pe o parte, si suspensiile
concentrate pe de alta parte. Acest proces se desfasoara in instalatii speciale numite decantoare. In fct de sensul de
circulatie al apei acestea pot fi: decantoare orizontale, longitudinale, orizontale radiale, verticale. S-a incercat marirea
randamentului acestor instal prin diferite amenajari: decantoare etajate, decantoare lamelare
4.1.5 Filtrarea apei
Filtrarea este procedeul de separare al solidelor de lichide prin trecerea amestecului printr-un material poros filtrant
care are rolul de a retine materiile solide si de a lasa lichidul numit filtrat. Se pot utilza diferite tipuri de filtre
SCHEMA TIPURI DE FILTRE
4.1.6 Dezinfectia apei Pt indepartarea totala a microorganismelor se aplica dezinfectia. Se realiz prin:clorinare-cand
apa este supusa actiunii clorului, ozonizare- cand ..ozonului, tratamente cu raza ultraviolete…razelor ultraviolete.
Clorinarea se foloseste fie clorul gazos sau clorura de var CaOCl2. Introdus in apa clorul actioneaza asupra
substantelor organice aflate in apa, precum si asupra bacteriilor distrugandu-le dupa urm mecanism:
Cl2+H2O=HOCl+HCl. Acidul instabil se decompune: HOCl=HCl+O atomic. Oxigenol liber format va actiona in
continuare ca oxidant puternic asupra substantelor organice si a bacteriilor prezente in apa. Canti de Cl necesara pt
dezinfectia apei se det in fct de cantit totala de subst organice, de microorganisme si de substante anorganice oxidabile
care se gasesc in apa care urmeaza sa fie tratata. O doza insuficienta de Cl face ca acesta sa nu-si manifeste actiunea
bactericida; daca este in exces inrautateste gustul apei.
Ozonizarea consta in trecerea prin apa a unui curent de aer in care O2-ul a fost transformat sub actiunea unei
descarcari electrice de ozon (O3). Din cauza instabilitatii lui, ozonul se transforma f repede in O2+O, iar O este cel
care actioneaza ca oxidant. Acest proces imbunatateste gustul apei.Dezavantaj: costuri ridicate.
Razele ultraviolete. Actiunea bactericida a razelor ultraviolete. – razele cu lungimi de unda lamda=0,1-0,3
micrometri. Aceste raza sunt transmise prin stratul de apa cu grusimi de pana la 0,3 m=distruge bacteriile. Sursa
razelor: lampa de cuart cu electrozi de mercur.
4.2 Tehnici speciale de tratare a apei – aerarea, tratarea folosind schimbatorii de ioni, tratarea cu carbune activ,
osmoza, electrocoagularea
4.2.1 Aerarea apei- se practica pt eliminarea mirosului si a gustului neplacut al apei si pentru marirea capacitatii de
oxidare a unor substante din apa: Fe si Mn. Realiz acestor operatii se face prin 2 metode: prin injectarea de aer in masa
apei, prin marirea suprafetei de contact dintre aer si apa
4.2.2 Tratarea folosind schimbatorii de ioni – prin acest proces ionii din apa vin in contact cu schimbatorul de ioni,
fiind preluati de acesta, iar in locul sunt cedati alti ioni din structura schimbatorului de ioni. Schimbatorii de ioni sunt
in esenta polielectroliti macromoleculari la care cationul sau anionul este fixat de polimerul insolubil, iar ionul de
semn contrar se poate misca liber, putand fi schimbat. Schimbatorii de ioni folositi in mod uzual sunt rasinile sintetice
de policondensare si polimerizare.

4.2.3 Tratarea cu carbune activ. Anumiti carbuni cum ar fi mangalul, semicocsul de turba, de lignit si turba au o
oarecare activitate de absorbant de unde si denumirea de carbuni activi. Carbunele activ este un material solid pe baza
de carbon amorf cu porozitate si suprafata specifica mare si care retine relativ repede cantitati mari de substante
impurificatoare din apa cu care vine in contact. Filtrele reduc substantial subst-le organice din apa
4.2.4 Osmoza se defineste ca fiind trecerea spontana a unui lichid dintr-o solutie diluata intr-o solutie mai concentrata
printr-o membrana semipermeabila, care permite trecerea solventilor (a apei) nu insa si a substantelor dizolvate.
Osmoza inversa este un proces tehnic care explica fenomenul de osmoza, dar in sens invers. Pe partea cu concentratia
de ioni ridicata (apa de intrare care trebuie filtrata) se aplica o presiune, care preseaza moleculele de apa pe partea cu
concentratia mai scazuta de ioni, adica apa de iesire filtrata. Substantele organice si anorganice din apa de intrare,
precum si microorganizmele prezente in apa au dimensiuni moleculare mult mai mari decat perdeaua ultrafina a
membranei semiprmeabile, nu pot difuza prin membrana, astfel pe partea cu apa filtrata se acumuleaza numai
moleculele de apa, iar impuritatile sunt retinute de membrana semipermeabila. Unele membrane semipermeabila au
dimensiuni de 0,0001 microni.