Sunteți pe pagina 1din 8

”Universitatea Dunărea de Jos„ din Galati

Facultatea: Stiinte si Mediu


Specializarea: SM anul III

Referat

Disciplina: Evaluarea impactului


activitatilor antropice asupra mediului
Tema: ”Prelevarea probelor de sol„

Student:Voloceai Veronica
Profesor:Topa Catalina

1
Aparatură, ustensile şi materiale
Pentru recoltarea probelor de sol în aşezare naturală se folosesc:
• Cilindri de alamă sau alt material inoxidabil, cu grosimea pereţilor de 0,8....1
mm şi volumul de min. 60 cm3.
• Volumul recomandat: 100 cm3. Înălţimea cilindrului este aproximativ egală
sau inferioară diametrului (dimensiuni recomandate: 5,1 cm diametru şi 4,9
cm înălţime sau 5,6 cm diametru şi 4,1 cm înălţime). Cilindrii trebuie să
aibă marginea inferioară ascuţită şi numerotaţi prin ştanţare.
• Capacele din material plastic sau alamă pentru acoperirea celor două
extremităţi ale cilindrilor.
• Ciocan, cuţit, cutii metalice sau din lemn cu capac, închizătoare şi mâner
pentru transportul probelor în cazul când se determină numai densitatea
aparentă, hârtie pentru etichete.
Pentru recoltarea probelor de sol în aşezare modificată se folosesc:
În afară de echipamentul pedologic de teren (sondă de diferite tipuri, cuţit
pedologic, metru pliant sau ruletă de 200 cm, trusă de reactivi etc.) mai sunt
necesare următoarele materiale:
 pungi de capacitate 1 - 2 kg iar pentru probele speciale cu capacitate mai
mică (0,2...0,5 kg), (Fig.1)
 sfoară pentru legat pungile,
 hârtie pentru etichete,
 lăzi de dimensiuni convenabile.
Se recomandă ca pungile să fie confecţionate din hârtie dublă, având în interior
hârtie imitaţie pergament, sau plastic.

( Fig.1)
2
O procedură de prelevare poate implica mai multe etape înaintea analizării
materialului. Se dau mai jos diferitele unități în care poate avea loc prelevarea și
deci care pot face parte dintr-o procedură de prelevare:
 unitatea de prelevare,
 incrementul,
 proba brută,
 sub-proba,
 proba de analizat.
Solul poate fi considerat ca o unitate de prelevare. Proba luată de la o anumită
adâncime sau dintr-un anumit sector se numește increment și combinarea
incremetelor formează proba brută. (De cele mai multe ori se preferă în cazul
solurilor prelevarea la adâncimi constante pentru obținerea unai probe brute. Cu cât
sectorul de prelevare are sectorul mai mare cu atât diferențele dintre caracteristicile
solurilor prelevate în diverse puncte sunt mai mari.) Aceasta poate fi mult prea
mare pentru a fi supusă analizei, caz în care este supusă subîmpărțirii pentr a obține
o sub-probă. Sub-proba destinată analizei este omogenizată de analist înainte de se
lua proba de analizat.
Deoarece solul reprezintă o colectivitate, pentru caracterizarea lui se face
analiza probelor statistice care sunt constituite dintr-un număr limitat de unități
statistice alese arbitrar din totalitatea de unități statistice ce alcătuiesc solul.
Se admite că media aritmetică a unei probe statistice x mediu nu se abate prea
mult de la valoarea reală a probei.
Tehnica recoltării probelor de sol presupune în primă fază împărțirea
terenului de cercetat în sectoare omogene, adică probele de sol prelevate să fie în
acelați volum, să aparțină aceluiași orizont de sol, iar în plan orizontal să reprezinte
suprafețe omogene în ceea ce privește tipul de sol.
Avem de-a face cu o probă statistică atunci când numărul de probe de sol
individual care vor fi analizate în mod individual sau care vor fi amestecate într-o
probă de sol compusă va fi aleasă ținându-se seama de variabilitatea terenului și de
precizia urmărită în cercetare.
Probele de sol recoltate(prelevate) nu se analizează în laborator în mod direct
ci sunt fracționate în subprobe de sol.
Erorile la recoltare pot fi date de :
 procesele pedogenetice;
 activitățile umane;
 microrelief, neuniformitatea infiltrației precipitațiilor atmosferice în sol;
 neuniformitatea reliefului vegetal;
 variația densității rădăcinilor în cadrul aceluiași strat de sol;
 varietatea culturilor.

3
Echipamente de prelevare a probelor de sol
(Fig.2,3,4)

(Fig.2)

(Fig.3)

(Fig.4)

4
Tehnica recoltării şi pregătirii probelor de sol
Prelevarea probelor de sol din startul superficial sau pe orizonturi genetice din
profile d esol deschise se face utilizând cazmale, șpacluri, lopeți, de la
stratul(profilu) de sol inferior la profilul de sol superior.
Prelevarea probelor de sol fără prealabilă deschidere de profil și din orizonturi
mai adânci se realizează cu ajutorul sondelor. Probele de sol se ridică din fiecare
orizont și suborizont în parte; din cele groase se iau 2-3 probe, iar din orizonturile
scurte se ia o probă centrală. Nu se iau probe de sol la limita de separare a două
orizonturi.
Probele de sol care se prelevază pentru analize chimice se iau pe o grosime de
5-10 cm iar pentru suprafețele arate se ia o singură probă de sol.
Fiecare probă de sol trebuie sa cântărească în jur de 1-2 Kg.
Numărul probelor elementare trebuie să fie de:
 25 pe terenuri arabile plane, normal şi bine asigurate cu fosfor şi potasiu
mobil;
 30 pe soluri slab şi moderat erodate, fertilizate uniform;
 40 pe terenurile arabile slab asigurate cu fosfor şi potasiu mobil; pe soluri
puternic şi foarte puternic erodate; pe toate solurile fertilizate neuniform; pe
solurile sărăturate, pe turbe, pe soluri ocupate cu pajişti naturale şi cultivate,
plantaţii pomi-viticole, sere şi solarii.

Adâncimea la care se recoltează probele este de:


 0...20 cm, pentru teren arabil;
 0..20 şi 20..40 cm, pentru plantaţiile de pomi şi viţă de vie;
 0..10 cm, pentru păşuni şi fâneţe.
Materialul recoltat se trece pe o hârtie mai rezistentă și se omogenizeză bine,
se îndepărtează bolovanii și resturile vegetale. Apoi fiecare probă este pusă într-o
pungă de hârtie sau plastic, numerotate și inscripționate specific. Se transportă cât
mai rapid la laboratoarele de analiză în lăzi sau cutii.
Pentru identificarea probelor luate în pungi, se vor înscrie pe pungă şi pe
etichetele, introduse în interior, următoarele specificaţii minime:
 locul şi data recoltării probelor;
 numărul profilului;
 denumirea solului;
 orizontul şi adâncimea de la care s-a recoltat proba;
numele persoanei care a recoltat proba.

 Pregătirea prealabilă în vederea utilizării probelor de sol constă în:

5
 uscare,
 mărunțire,(Fig.5)
 cernere,
 omogenizare,
 reducerea probei și păstrarea probelor.

(Fig.5)
Operațiile de pregătire a probelor de soltrebuie să se desfășoare în condiții
optime, pentru a nu se impurifica materialele aduse de pe teren.
Este necesară existența unei încăperi pentru uscarea probelor, utilată cu
rafturi, bine ventilată în care să nu pătrundă praf sau vapori de apă; o cameră
pentru măcinat, cernut, probele de sol; o cameră de păstrare temporară a probelor
de sol, etuve pentru uscare,mojare de agat și porțelan, hârtie și cartoane pentru
uscarea probelor de sol, cutii de carton și borcane pentru păstarea probelor de sol.

6
Bibliografie
1.http://agrointel.ro/66803/analiza-de-sol-recoltarea-probelor-
sfaturile-specialistilor-alchimex/
2. http://www.scritub.com/geografie/geologie/PRELEVAREA-
PROBELOR-DE-SOL31659.php
3. http://www.qreferat.com/referate/geografie/RECOLTAREA-SI-
PREGATIREA-PROBE637.php
4.https://www.google.ro/search?biw=1280&bih=584&tbm=isch&sa=1
&ei=zscCW8vYK4nOwAKsh4aABA&q=prelevarea+probelor+de+sol&oq=
prelevarea+probelor+de+sol&gs_l=img.3...27017.34195.0.34589.29.27.
1.1.1.0.179.2670.12j13.25.0....0...1c.1.64.img..2.8.907.0..0j0i30k1j0i5i3
0k1j0i10i24k1j0i24k1.0.LOSe6m23WQQ

7
8