Studiul individual ghidat Nr.

2 Bizga Daniel
Disciplina: Aparataj și tehnologii pentru controlul
componentelor de mediu
Tema: Recoltarea probelor de sol și pregătirea pentru analiză
In teren, lucrările de cercetare a solului sunt completate cu analize si studii de laborator. Pentru ca
aceste analize si cercetări sa redea cat mai fidel situația din teren, trebuie acordata o atenție deosebita
ridicării si pregătirii probelor de sol. Cercetările întreprinse au arătat ca precizia analizelor de sol este
determinata in primul rând de modul cum au fost ridicate si pregătite probele de sol si in al doilea rând de
metodele si tehnica analitica. Aceasta se explica prin faptul ca solul este caracterizat printr-un grad variabil de
eterogenitate si numai prin cunoaşterea cat mai exacta a acestuia se pot ridica probe de sol reprezentative,
care sa permită apoi o generalizare a rezultatelor analitice.

Unelte pentru recoltarea probei de sol

Ridicarea probelor de sol. pe orizonturi si suborizonturi genetice din profile deschise, ca si din stratul
arabil, se face, de obicei, cu ajutorul unor cazmale, lopeți. spaciuri. Cuțite. Ridicarea probelor in acest fel
asigura un grad ridicat de puritate pentru probele individuale, dar necesita un volum mare de lucru. Când nu
este posibila deschiderea unui profil de sol, probele din orizonturile mai adânci se pot ridica cu ajutorul unor
sonde speciale. Cu unele sonde se ridica probe de sol in aşezare naturala (sonda Nekrasov).

• Sonda Nekrasov. Este alcătuita dintr-un cilindru metalic, cu diametrul interior de 5 em si înălțimea 80 de 10
em, continuat la unul din capete cu o parte detaşabila de forma tronconica si cu marginile
ascuțite pentru a intra mai uşor in sol. La capătul celalalt cilindrul se continua cu o tija
metalica lunga de 80 cm, gradata din 10 in 10 cm si prevăzută cu mâner. In interiorul
cilindrului se poate introduce un cilindru de alama, de dimensiuni riguros exacte (10 cm
lungime si 5 cm diametru). Cilindrul este prevăzut cu doua capace detaşabile. Cilindrul si
capacele au stanțate un număr pentru a nu se schimba intre ele in timpul lucrului.

Pentru ridicarea probelor se deşurubează partea tronconica a cilindrului metalic si se

introduce in interiorul sondei cilindrul de alama fără capace. Se înşurubează la loc partea tronconica si se
introduce sonda in sol cu atenție, prin apăsare si răsucire pana la semnul de pe cilindrul metalic. Scoaterea
probei din sonda trebuie făcută cu multa atenție pentru a evita pierderile de sol, punându-se imediat si
capacele cilindrului. Sonda Nekrasov serveşte la ridicarea probelor de sol în aşezare naturala, necesare unor
determinări speciale (greutatea volumetrica a solului sau densitatea aparenta, capacitatea capilara pentru
apa etc.). Folosirea sondei Nekrasov pentru ridicarea probelor de sol in aşezare naturala da bune rezultate in
solurile cu compactitate medie. In cazul solurilor prea compacte folosirea ei este incomoda, iar in cel al
solurilor afânate proba de sol se comprima parțial, aşa ca este necesar sa se lucreze cu deosebita atentie.

PREGĂTIREA ŞI PĂSTRAREA PROBELOR DE SOL

 Probele de sol ridicate după procedeele descrise mai sus se aduc in laborator unde, înainte de a fi analizate,
sunt înregistrate, dându-li-se un număr de ordine. Probele de sol in aşezare naturala pot fi analizate imediat ce au sosit
in laborator, fără o pregătire speciala, in timp ce probele de sol in aşezare modificata se supun unor operații de
pregătire. Aceste operații, comune mai multor determinări, vor fi descrise in cele ce urmează, lăsând ca descrierea
operațiilor speciale, de pregătire a probelor de sol in vederea unor analize, sa se facă la capitolul respectiv. Operațiile
de pregătire a probelor de sol trebuie sa se desfăşoare in condiții optime, pentru a le feri de impurificarea prin praf,
gaze etc.

Uscarea probelor. Probele ridicate se aduc in laborator, se sfârâmă bulgarii, mai ales in cazul solurilor argiloase si se
întind in strat subțire (circa 2 cm) in tăvi, pe hârtie sau cartoane, unde se lasă timp de câteva zile sa se usuce la aer.
Uscarea trebuie sa se facă intr-un mediu uscat si curat, care sa nu conțină in aer praf si gaze (NH3, HCL etc.); in felul
acesta solul pierde treptat o parte din apa pe care o conține si ajunge la un moment dat la un echilibru in ce priveşte,
schimbul de umiditatea cu atmosfera înconjurătoare, in aceasta stare se numeşte uscat la aer'.

Îndepărtarea corpurilor străine. Operația aceasta se face cu mana. cu ajutorul unei pensete si daca este cazul, sub
lupa. Se îndepărtează corpurile străine din sol, resturile vegetale nedescompuse. neoformațiile etc.

Mojararea. Probele uscate la aer si curățate de corpuri străine se supun unor operații mecanice de desfacere a
agregatelor structurale, in particulele componente sau microagregate structurale, in mojar de porţelan. Pentru unele
analize, cum ar fi de exemplu analiza granulometrica, mojararea trebuie sa se facă cu grija, pentru a nu provoca o
sfărâmare a particulelor elementare de sol: in acest scop se recomanda sa se acopere capul pistilului cu care se
lucrează, cu un cauciuc.

Cernerea. Proba mojarată se trece printr-o sita cu ochiuri de 2 mm. Ceea ce rămâne pe sita se mojarează din nou si se
trece pe sita, repetând operația pana când pe sita nu rămân decât particulele elementare mai mari de 2 mm, adică
scheletul solului, cu ocazia cernerii realizează si o omogenizare mai buna a materialului.

Partea care nu a trecut prin sita cu ochiuri de 2 mm (scheletul solului) se trece intr-un pahar Berzelius. se aleg si se
separa incluziunile, neoformațiile si apoi se toarnă in pahar apa distilata si se fierbe timp de o ora. După fierbere,
scheletul solului se trece din nou pe sita cu ochiuri de 2 mm, se spală bine cu apa distilata si apoi se usucă la greutate
constata. Cantitatea găsită se exprima in procente din greutatea totala a solului luat pentru pregătirea probei in
vederea analizelor. Scheletul solului de obicei nu se foloseşte pentru analizele chimice, dar determinarea lui este
necesara pentru cunoaşterea alcătuirii granulometrice. Aceasta parte a solului poate servi si pentru determinarea
alcătuirii lui mineralogice.

Omogenizarea probei de sol. Este o operație deosebit de importanta si se realizează amestecând cat mai bine proba
de sol. Acest lucru se poate face punând proba in borcane umplute numai pe jumătate si amestecând-o, prin
răsturnare si scuturare energica. Probele de sol astfel pregătite se trec in borcane cu dop rodat, se etichetează ca si
pungile si se păstrează pana la terminarea analizelor.

Luarea probei pentru analiza. Proba pentru analiza trebuie sa fie luata din solul trecut prin sita cu ochiuri de 2 mm
astfel ca ea sa reprezinte media întregii probe. Cu cat proba va fi mai mica, cu atât trebuie acordata o atenție mai mare
luării ei. Proba de sol se întinde pe o hârtie lucioasa, intr-un strat uniform si se împarte in pătrate cu lățimea de 8-5 cm.
Din fiecare pătrat se ia, cu ajutorul unei linguriţe (scafe), o cantitate de sol (pe întreaga grosime a stratului) suficient de
mare pentru a obține proba necesara. Daca solul este alcătuit numai din particule mai mici de 0,25 mm in diametru,
atunci proba poate fi luata direct din borcane, având grija ca in prealabil sa se amestece bine soiul printr-o scuturare
energica.