GEOTEHNICĂ CFDP - Caiet de laborator

Analiza granulometrică
(cernere şi sedimentare)
Lucrarea de laborator 1

STASURI
1. STAS 1913/5-85, Teren de fundare. Determinarea granulozității.
2. SR EN ISO 14688-1:2018, Cercetări și încercări geotehnice. Identificarea și
clasificarea pământurilor. Partea 1: Principii pentru o clasificare.
3. SR EN ISO 14688-2:2018, Cercetări și încercări geotehnice. Identificarea și
clasificarea pământurilor. Partea 1: Identificare și descriere

SCOP / UTILITATE
Această încercare de laboratorul se realizează cu scopul de a stabili mărimea
particulelor, proporția relativă a fiecărei fracțiuni cu dimensiuni bine definite ce constituie un
anumit pământ în vederea identificării şi clasificării acelui pământ. Procedeul cernerii se
utilizează pentru particulele mai mari iar procedeul sedimentării pentru determinarea
distribuției particulelor fine. Alcătuirea unui pământ, distribuția diferitelor dimensiuni ale
granulelor afectează proprietățile fizice şi mecanice ale pământului.
Analiza granulometrică a pământurilor are aplicații directe în domeniul construcțiilor:
➢ pământul ca material de construcție – pământurile utilizate pentru construirea
digurilor, în plus față de alte specificații, trebuie să se încadreze în limitele
stabilite prin curbele de distribuție a dimensiunilor particulelor;
➢ pământul ca material de construcție – pământurile utilizate la realizarea
straturilor rutiere trebuie să respecte anumite specificații iar pentru aceasta
trebuie să se cunoască distribuția granulometrică;
➢ filtre de drenaj - specificația de clasificare pentru un strat de filtru trebuie să fie
asociată într-un anume fel cu clasificarea terenului adiacent sau cu următorul
strat filtrant;
➢ compactarea dinamică - într-o anumită situație, caracteristicile slabe ale
pământului pot fi îmbunătățite prin compactare dinamică, iar fezabilitatea
acestui procedeu poate fi indicată pe baza analizei granulometrice.

SUPORT TEORETIC
Procedeul tehnic prin care se sortează şi se individualizează, sub formă de repartiție
procentuală, particulele dintr-o probă de pământ se numeşte analiză granulometrică. În funcţie
de dimensiunile şi forma particulelor ce alcătuiesc pământul acestea pot fi împărţite în trei
categorii principale, trei fracțiuni granulometrice.
Prin fracţiune granulometrică se înţelege cantitate de material (mi) exprimată în (%) din
masa totală uscată (m) a unei probe, ce are particule cu dimensiuni (di) cuprinse între două
limite date (d1 < di < d2).
11
 Analiza granulometrică

Principalele fracţiuni granulometrice utilizate pentru caracterizarea pământului sunt:

fracţiunea nisip, fracţiunea praf şi fracţiunea argilă.
Fracţiunea pietriş (Gr) este constituită din particule solide ce au diametrul cuprins
între 63 mm şi 0,063 mm. Culoarea particulelor variază de la alb până la galben închis şi uneori
de la culoarea brună şi până la culoarea neagră, în funcţie de prezenţa unor amestecuri, material
de construcţie, bucaţi de rocă cu particule de quartz, feldspaţi şi alte minerale.
Fracţiunea nisip (Sa) este constituită din particule solide ce au diametrul cuprins între
2,00 mm şi 0,063 mm. Culoarea particulelor variază de la alb până la galben închis şi uneori de
la culoarea brună şi până la culoarea neagră, în funcţie de prezenţa unor amestecuri. În stare
curată, uscată sau saturată, este foarte permeabilă, prezintă o ascensiune capilară redusă, ce
creşte odată cu micşorarea particulelor, şi nu posedă coeziune. Nu este sensibilă la îngheţ-
dezgheţ şi nu prezintă umflări sau contracţii. Forma granulelor este rotunjită sau colţuroasă iar
suprafaţa poate fi netedă sau zgrunțuroasă.
Fracţiunea praf (Si) este constituită din particule fine aproximativ sferice, cu
dimensiunile cuprinse între 0,063 mm şi 0,0063 mm. Fracţiunea praf prezintă o permeabilitate
mică, o ascensiune capilară semnificativă şi un potenţial de umflare-contracţie mic sau chiar
nul. Este fracţiunea cea mai sensibilă la îngheţ-dezgheţ. Introdusă în apă, fracţiunea praf se
desface relativ uşor în particulele componente, datorită coeziunii relativ mici.
Fracţiunea argilă (Cl) este constituită din particule de formă aciculară, plată şi solzoasă,
cu dimensiunea mai mică decât 0,0063 mm. Fracţiunea argilă, este practic impermeabilă,
prezintă o viteză a ascensiunii capilare foarte redusă şi un potenţial de umflare - contracţie
mare sau foarte mare. Introdusă în apă, rezultă o masă lipicioasă plastică, iar particulele
componente se separă relativ greu, datorită coeziunii ridicate
Metodele de determinare a fracţiunilor granulometrice se diferenţiază funcţie de
dimensiunile fracţiunii granulometrice predominante:
➢ metoda cernerii prin ciururi, pentru pământuri cu granule mai mari de 2,00 mm;
➢ metoda cernerii pe site, pentru pământuri cu granule între 2,00 şi 0,063 (0,08 ÷
0,05)mm;
➢ metoda sedimentării cu areometrul sau metoda sedimentării cu pipeta, pentru
pământuri cu granule mai mici ca 0,063 (0,08 ÷ 0,05)mm;
➢ metoda combinată (cernere + sedimentare), pentru pământuri cu plaje întinse ale
granulaţiei.
În urma efectuării analizei granulometrice, prin una sau alta din metodele recomandate,
se obţin fracţiuni granulometrice, deci cantităţi de material ( mi ) exprimate (%) din masa totală
uscată ( md ) a probei, ce au particule cu dimensiuni (di) cuprinse între două limite date (d1 < di
< d2).
 GEOTEHNICĂ CFDP - Caiet de laborator

METODA CERNERII
Metoda constă în separarea pe fracţiuni granulometrice, cu ajutorul sitelor şi ciururilor
a pământurilor necoezive; convențional diametrul granulei se consideră egal cu diametrul
ochiului sitei prin care trec granulele.

Aparatura necesară:
➢ set ciururi (cu cutie și capac) din tablă cu ochiuri rotunde sau pătrate: 20; 10;5 mm,
conform STAS 1078/73;
➢ set site (cu cutie și capac) din țesătură de sârmă cu ochiuri pătrate: 2,0; 1,0; 0,5; 0,25;
0,1; 0,08; 0,05 mm, conform STAS 1077/67;
➢ șubler sau șabloane cu ochiuri rotunde pentru stabilirea diametrelor particulelor cu
dimensiuni mai mari decât ochiurile sitelor sau ciururilor;
➢ mașină de cernut adaptată sitelor și ciururilor;
➢ balanță tehnică cu precizia 0,01 g;
➢ cântar comercial cu precizia de cântărire 0,5 g;
➢ etuvă sau instalația de uscare cu temperatura constantă de 105 ± 20C;
➢ capsule de porțelan, pensule pentru curățat, linguri, spatule, carbonat de litiu.

Desfăşurarea lucrării:
1. Proba se usucă în etuvă la 1050C până la masă constantă. Cantitatea de material md
utilizată pentru realizarea încercării este funcţie de natura pământului (tabelul 1).

Tabelul 1
Denumirea pământului Cantitatea de pământ
luataă în analiză md
Bolovăniş 5,0 kg
Pietriş 2,0 kg
Pietriş cu nisip 1,0 kg
Nisip mare şi mijlociu 0,4...0,5 kg
Nisip fin 0,1...0,2 kg
Nisip argilos 0,07... 0,1 kg
Argilă grasă 0,07 kg

2. Dacă pământul prezintă o coeziune cât de mică, datorită prezenţei unui liant, proba se
amestecă cu apă şi 0,2g de carbonat de litiu, se păstrează 24h să se desfacă legăturile, se trece
prin sita de 0,063 sub jet de apă să se separe liantul. Ulterior proba se pune din nou la uscat în
etuvă şi se usucă până la masă constantă.
3. Sitele se aşază în ordinea descrescătoare a ochiurilor având talgerul la partea
inferioară. Numărul de site este de regulă 6 iar dimensiunile ochiurilor sitelor vor fi trecute în
formularul de înregistrare a datelor (exemplu: 10mm; 5mm; 2mm; 1mm; 0,5mm; 0,25mm,
0,1mm, cutie)
4. Se aşază materialul pe sita superioară, se acoperă cu capacul şi se începe cernerea, timp
de 10 minute.

13
 Analiza granulometrică

5. Cernerea se consideră terminată daca scuturând fiecare sită deasupra unei hârtii ceea
ce trece prin sită nu reprezintă mai mult de 1% din fracțiunea materialului cernut.
6. Fracţiunile rămase pe fiecare sită şi în cutie se cântăresc, iar dacă suma lor diferă cu
mai mult de 1% din masa totală încercarea se repetă. Dacă materialul din cutie reprezintă mai
mult de 10% din cantitatea totală încercarea se completează cu metoda sedimentării.

Figura 1 – Realizarea încercării

Interpretarea rezultatelor:
Rezultatele analizei granulometrice prin cernere se înscriu într-un formular standard
ce cuprinde:

Figura 2 – Interpretarea rezultatelor

 GEOTEHNICĂ CFDP - Caiet de laborator

➢ prima coloană: dimensiunile ochiurilor sitelor sau ciururilor în (d) mm;

➢ a doua coloană: cantităţile de material mi rămase pe fiecare sită;
➢ în a treia coloană se calculează şi se notează valorile procentuale ale maselor mi, faţă
de masa totală, md, a materialului utilizat.
➢ în ultima coloană se înscriu procentele fracţiunilor granulare cu dimensiuni mai mici
decât dimensiunea sitei, calculat faţă de masa iniţială a probei uscate.

METODA SEDIMENTĂRII
Analiza granulometrică prin metoda sedimentării se bazează pe aplicarea legii lui
Stokes, lege care permite determinarea vitezei de cădere a particulelor într-un lichid, funcţie de
diametrul acestora.
Pentru realizarea încercării se utilizează o suspensie pământ iniţial omogenă, iar
datorită sedimentării se produce o variaţie a densităţii, ce este proporţională cu variaţia
vitezelor de sedimentare a granulelor şi care la rândul lor sunt funcţie de diametrul acestora şi
de densitate.
Metoda constă în măsurarea, la diferite intervale de timp, cu ajutorul unui areometrul,
densitatea acestei suspensii de pământ.

Pregătirea probelor:
➢ granulozitatea se determină pe o probă de pământ a cărei masă este de 75...100 g.
➢ proba de pământ se introduce într-o capsulă, după care se usucă în etuvă la
temperatura de 1050C, până la masă constantă, conform STAS 1913/1-82. După uscare,
capsula cu proba de pământ se lasă să se răcească la temperatura mediului ambiant.
➢ din materialul uscat se ia o cantitate de material care se cântărește cu precizia 0,01g.
➢ această masă constituie masa inițială a probei, md. Pentru pământuri care conțin
materii organice, se realizează inițial oxidarea chimică cu circa 100 cm3 apă oxigenată
6%. Determinarea conținutului de materii organice se realizează conform STAS
7107/1-85.

Aparatura necesară:
➢ areometru de tip Casagrande, etalonat la 200C, cu interval de citiri între 0,995. . .1,030,
cu precizia de 0,0005;
➢ termometru cu interval de citire 0. . .400C (precizie 0,50C);
➢ cilindri gradați cu volumul de 1000 cm3, ¸si diametrul interior 60 mm;
➢ cronometru;
➢ capsule de porțelan sau sticlă cu diametrul 120 mm;
➢ sticle de ceas cu diametrul de 100 mm;
➢ exicator;
➢ etuvă termoreglabilă cu posibilitatea de reglare a temperaturii la 105±200C;
➢ agitator manual sau electric;
➢ spatulă, cuțit, răzătoare, pensulă;
➢ pahar Berzelius de 500 cm3;
➢ carbonat de litiu anhidru;
➢ apă oxigenată soluție 6%;
➢ soluţie diluată de silicat de sodiu 4,4%, densitate 1,04 g/cm3;

15
 Analiza granulometrică

➢ soluție de hexametafosfat de sodiu: 40 g de hexametafosfat de sodiu dizolvat în 1000

cm3 de apă distilată.

Desfăşurarea lucrării:
➢ se trece materialul printr-o sită din țesătură din sârmă cu ochiuri pătrate cu latura de
0,063 mm. Folosind apă potabilă și prin pensulare, se reține pe sită numai fracțiunea
mai mare de 0,063 mm. Materialul reținut pe sită se colectează într-o capsulă și se
usucă în etuvă la temperatura de 105±200C până la masă constantă, după care se
cântărește; dacă materialul reținut este mai mare de 10% din masa inițială a probei,
atunci se va executa și operațiunea de cernere, în completare.
➢ cantitatea de pământ trecută prin sită, se toarnă într-un cilindru gradat, suspensia
completându-se cu apă distilată până la diviziunea 1000 cm3. Se menționează că pentru
desfacere se va folosi o cantitate de apă limitată, pentru a nu depăși în final cantitatea
totală de suspensie de 1000 cm3. În caz contrar se va lăsa suspensia să se evapore (apa),
până la volumul de 1000 cm3.
➢ pentru omogenizarea suspensiei se astupă cilindrul cu podul palmei și se agită de
câteva ori, apoi se introduce agitatorul cu disc perforat.
➢ imediat după terminarea omogenizării se introduce areometrul în suspensie și se fac
citirile la următoarele intervale de timp: 30 sec, 1 min, 2 min, 4 min, 30 min, 60 min,
120 min, 240 min.

Interpretarea rezultatelor:
Rezultatele analizei granulometrice prin metoda sedimentării se înscriu într-un
formular standard (tabel 2) ce cuprinde:
Tabel 2

Coloana 0: timpul de sedimentare [min];

Coloana 1: temperatura citită a suspensiei, 0C;
 GEOTEHNICĂ CFDP - Caiet de laborator

Coloana 2: temperatura medie a suspensiei, 0C;

Coloana 3: citirile reduse pe areometru;
Coloana 4: corecţia de temperatură;
Coloana 5: citirile corectate pe areometru;
Citirile pe tija areometrului se fac la partea superioara a meniscului deoarece, datorită opacitatii
suspensiei supusă operatiunilor experimentale, partea inferioară a meniscului este greu
vizibilă.

Figura 3 – Citirile pe areometru şi corecţia de temperatura

Astfel este necesară introducerea unei corecţii de menisc, ∆R, stabilită experimental.
Întrucât valorile înscrise pe areometru cresc înspre partea inferioară a tijei acestuia, corectia
de menisc va fi întotdeauna pozitivă.
Pentru a se tine seama de diferența între temperatura de tarare a instrumentului şi
temperatura la care se fac determinările, se introduce o corecție de temperatura, Ct. Valorile
corecției Ct se stabilesc experimental sau se calculează şi se prezintă în final sub formă de grafic
(Figura 3).
- astfel, citirea reală – sub formă de densitate redusă –, va fi:

- unde R’ este citirea pe tija areometrului, la partea superioara a meniscului, ∆R este 1.

Coloana 6: diametrul granulelor ce au sedimentat la timpul t. Pentru aceasta se utilizează

Nomograma Casagrande (modul de lucru fiind prezentat pe formular)
Coloana 7: procentul mp din masa totala md ce a sedimentat în timpul t iar mp se calculează
cu formula.

unde ρs este densitatea scheletului (a particulelor de pământ).

17
 Analiza granulometrică

Analiza granulometrică - interpretarea rezultatelor şi reprezentarea grafică

În urma efectuării analizei granulometrice se obțin fracțiuni granulometrice, deci

cantități de material mi, exprimate în % din masa totală a probei, ce au particule cu dimensiuni
di cuprinse între două limite date. Astfel datele obținute prin analiza granulometrică servesc la
reprezentarea grafică a distribuției procentuale pe fracţiuni granulometrice a particulelor,
reprezentare ce se face pe o diagramă semi-logaritmică printr-o: curbă de granulozitate;
histogramă; poligon sau curbă de frecvență.

Curba de granulozitate (A) sau curba granulometrică este reprezentarea uzuală a

compoziţiei granulometrice, ce se trasează pe un formular tip (fig.1.) şi care are în abscisă
diametrul particulelor solide, la scară logaritmică, ce au diametrul mai mic decât dimensiunea
dată, şi în ordonată masa acestora, exprimată în procente din masa totală a probei uscate. Scara
logaritmică este reprezentată de logaritmul în baza 10 din diametrul particulei.

Figura 4: Reprezentarea grafica a rezultatelor analizei granulometrice: (A – curba

granulometrica; B –histograma; C – curba frecventelor relative)

Pe baza curbei granulometrice se determină fracţiunile de Cl% (argilă), Si% (praf) şi Sa%
(nisip), Gr% (pietriş) pe baza cărora se identifică denumirea pământurilor iat pentru
pământurile necoezive se face şi clasificarea şi se clasifică pământurile cu ajutorul diagramei
ternare.
PE curba granulometrică se poate defini un diamtru dx, pentrucare conţinutul procentual
este x% )tototalitatea particulelor cu diametrul mai mic decât dx)
Cu ajutorul curbei granulometrice se poate clasifica un pământ din punct de vedere a
uniformităţii lui.
➢ Coeficientul de neuniformitate, Un (STAS 1243-88) sau factorul de uniformitate
granulometrică, Cu (SR EN ISO 14688-2:2018)
𝑑60
𝐶𝑢 = 𝑈𝑛 =
𝑑10
 GEOTEHNICĂ CFDP - Caiet de laborator

➢ Factorul de curbură, Cc
𝑑30 2
𝐶𝑐 =
𝑑10 ∙ 𝑑60
d10 - dimensiunea granulei corespunzătoare conţinutului de 10% de pe curba de granulometrie
a pământului, în mm;
d30 - dimensiunea granulei corespunzătoare conţinutului de 30% pe curba de granulozitate a
pământului, numită şi diametru efectiv, în mm.
d60 - dimensiunea granulei corespunzătoare conţinutului de 60% pe curba de granulozitate a
pământului, numită şi diametru efectiv, în mm.

Pământurile se pot împărţi în următoarele categorii (STAS 1243-88):

➢ pământuri cu granulozitate foarte uniformă Un  5
➢ pământuri cu granulozitate uniformă 5  Un  15
➢ pământuri cu granulozitate neuniformă Un  15
Cu cât pământurile au o granulometrie mai neuniformă, cu atât capacitatea lor de
compactare creşte, prin umplerea spaţiilor dintre particulele mari cu particule mici. În acest
sens se consideră că un nisip cu Un  4 - 5 şi respectiv un pietriş cu Un  4 constituie un bun
material pentru realizarea terasamentelor .
În SR EN ISO 14688-2Ş2018 funcţie de fcatorul de uniformitate şi factorul de curbură,
forma/alurea curbei este aprecită astfel:

Forma curbei granulometrice Cu Cc

Uniformă <3 <1
Rău gradată 3...6 <1
Mediu gradată 6...15 <1
Bine gradată > 15 1...3
Discontinuă (neuniformă) > 15 < 0,5

19
 Analiza granulometrică

Formulare
METODA CERNERII (STAS 1913/5-85)
Cantitatea de material uscat (md)
Dimensiunile ochiurilor Cantitatea rămasă pe sită/ciur
Cantitate trecută pe sită/ciur
sitei/ciurului
(fracţiuni cu diametrul mai mic
(diametrul [g] [%] faţă de md decât d) în [%] din cantitatea totală
particulelor), d [mm]
1 2 3 4

Taler (Cutie)

METODA SEDIMENTĂRII (STAS 1913/5-85)

Corecția de menise △R
Cantitatea de material uscat md g
Densitatea scheletului ps g/cm3

Citiri Fracțiuni cu
Timpu Citiri pe Temp Corecția Citiri Diametrul
reduse pe diametrul
l areometru citită de temp corectate granulelor
areometru mai mic
t [min] R' R=R'+△R T [°C] Ct Rc=R+Ct d (mm) decât
mp (%)d
0,5
1
2
4
8
15
30
60
120
720
1440
 GEOTEHNICĂ CFDP - Caiet de laborator

Formulare
Nomograma pentru determinarea diametrelor particulelor la analiza prin
sedimentare, metoda cu areometrul

21
Analiza granulometrică

Formulare
GEOTEHNICĂ CFDP - Caiet de laborator

Formulare

23