EXTRAGEREA SARURILOR SOLUBILE DIN SOL

Prezenta sarurilor solubile (cloruri, sulfati, carbonati) in sol indica existenta unor procese
de salinizare care ii determina anumite caractere specifice; aceste soluri sunt cunoscute sub
denumirea generica de saraturi. Pentru stabilirea celor mai bune masuri privind folosirea
rationala a acestor soluri este necesar sa se cunoasca continutul in saruri sub aspectul calitativ si
cantitativ.

Prima operatie este aceea de a extrage sarurile solubile din sol [17].

1. Extragerea sarurilor solubile din sol se face cu apa distilata, la raportul sol/apa de 1/5.
In acest scop, intr-un balon conic de 250 – 500 cm3, se introduc 10 g sol (cantarit la balanta
tehnica) peste care se adauga 50 cm3 de apa distilata (masurata cu o pipeta de 50 cm3 cu bula),
libera de bioxid de carbon (fiarta in prealabil) pentru a nu dizolva carbonatii greu solubili

( CaCO3, MgCO3) si a-i trece sub forma de bicarbonati. Dupa ce s-a agitat 5 – 30 min, continutul
balonului se filtreaza printr-o hartie cu o porozitate cat mai fina, pentru a se obtine filtratul
limpede. Daca filtratul obtinut nu este limpede, se refiltreaza , adaugand inca o hartie de filtru ,
repetandu-se operatia de inca doua sau trei ori. In cazul cand filtratul obtinut este totusi colorat,
este necesar ca acesta sa fie decolorat, deoarece nu se pot executa determinari titrimetrice de
precizie (nu se pot sesiza virajul indicatorilor). Decolorarea se poate obtine prin: ultrafiltrare,
centrifugare, adaugarea de substante coagulate sau prin oxidarea substantei organice (care
determina culoarea extractului).

Pentru decolorarea prin oxidarea substantei organice se pipeteaza intr-un balon 5-20 cm3
din extractul apos si se adauga 2 cm3 acid sulfuric 10% si 4 cm3 permanganat de potasiu 0,5 n si
se fierbe 2-3 minute. Excesul de permanganat se elimina adaugandu-se 1 cm3 de solutie de
glucoza 10% in solutie fierbinte. Apoi se raceste si se neutralizeaza excesul de acid sulfuric cu
solutie de carbonat de sodiu 10%, in prezenta indicatorului dinitrofenol, pana la aparitia culorii
galbui-deschis. Pentru decolorarea prin precipitarea substantei organice cu sulfat de zinc la 25
cm3 de extract colorat se adauga 2 cm3 solutie sulfat de zinc 0,1M si 2 cm3 de hidroxid de potasiu
1%. Precipitatul se filtreaza si reziduul de pe filtru se spala cu apa distilata de 1 – 2 ori.

Extractele de sol se modifica repede sub influenta bioxidului de carbon din aer, fapt
pentru care se impune ca dozarea alcalinitatii sa se faca imediat dupa obtinerea acestora.

2. Determinarea calitativa a sarurilor solubile (Lucrarea nr.10)

Din extractul apos se iau circa 1 – 2 cm3 in trei eprubete pentru efectuarea reactiilor

calitative de identificare a carbonatului de sodiu Na2CO3, ionului sulfat si ionului clorura

Cl-.

Intr-una din eprubete se introduc 1 – 2 picaturi de fenolftaleina care in prezenta

carbonatului de sodiu, sare ce imprima o puternica reactie alcalina, vireaza la rosu. Intensitatea
nuantei indicatorului la dilutii mari este proportionala cu concentratia.

In a doua eprubeta se adauga circa 3 – 5 picaturi de clorura de bariu 10% care in prezenta

sulfatilor precipita ionii sub forma de sulfat de bariu, BaSO4, conform reactiei:

Na2SO4 + BaCl2 = BaSO4 + 2NaCl

Opalescenta suspensiei (alba – laptoasa) este proportionala cu concentratia.

In ultima eprubeta se adauga circa 3 – 5 picaturi AgNO3 10% care in prezenta clorurilor
precipita ionii Cl- sub forma de AgCl, conform reactiei:

NaCl + AgNO3 = AgCl + NaNO3

Ca si in cazul precedent, opalescenta suspensiei (alba – laptoasa) este proportionala cu

concentratia.

3. Determinarea cantitativa a sarurilor solubile

 Determinarea cantitativa a sarurilor solubile din sol se poate efectua global sau pe grupe
(cloruri, sulfati, bicarbonati si carbonati). Determinarea globala a sarurilor solubile din sol se
poate face prin masurarea conductibilitatii electrice a extractelor apoase din sol, dar mai exact
prin cantarirea reziduului fix rezultat in urma concentrarii sarurilor prin evaporarea totala a apei
[11].

3.1. Determinarea gravimetrica a continutului global de saruri prin metoda reziduului fix
( dupa Peterburski)

Intr-o capsula de portelan tarata la balanta analitica cu precizia de 0,0001g se pipeteaza o

parte alicota de extract apos, care sa contina cel putin 100 si cel mult 1000 mg de reziduu uscat,
care se apreciaza dupa analizele calitative sau conductometrice si se pune la evaporat pe o baie
de apa. Cand volumul extractului este mare, se adauga succesiv, pe masura ce se evapora pana la
terminarea acestuia, cand trebuie spalat vasul in care s-a pastrat extractul, iar apa rezultata se
adauga in capsula. Dupa evaporarea totala a apei se introduce reziduul la etuva la 105 sC pentru
3 – 4 ore, apoi se trece la calcinat intr-un cuptor electric la temperatura de 550 sC timp de 20 –
30 minute. Dupa racire se cantareste la balanta analitica.

Se face diferenta intre greutatea capsulei cu reziduu si greutatea capsulei goale pentru a
determina cantitatea de reziduu corespunzatoare partii alicote luate in analiza.

Reziduul fix se determina cu ajutorul relatiei:

in care:

m – cantitatea de sol luata pentru analiza, g;

a – greutatea reziduului uscat cantarit in capsula;

V – volumul total al extractului;

v – partea alicota de extract apos folosit pentru determinare, in cm3;

 100 – factor pentru raportarea procentuala.

Rezultatele se recalculeaza la sol uscat la 105 sC.

3.2. Determinarea cantitativa a anionilor in extractul apos

In extractele apoase de sol se deosebesc mai multe tipuri de alcalinitate: alcalinitatea provenita
de la carbonatii alcalini numita si alcalinitate normala; alcalinitatea provenita de la bicarbonatii
alcalini sau alcalinitatea bicarbonatica si suma acestora sau alcalinitatea totala.

3.2.1 Determinarea titrimetrica a carbonatilor alcalini – usor solubili

Neutralizarea carbonatilor alcalini se face prin titrare cu acid sulfuric 0,01n in prezenta
fenolftaleinei ca indicator, conform reactiei:

2Na2CO3 + H2SO4 = Na2SO4 + 2NaHCO3

Intr-un balon conic de 100 – 150 cm3 se pipeteaza 5 – 100 cm3 de extract si se adauga 1
– 2 picaturi de fenolftaleina solutie alcoolica 1%. In prezenta carbonatilor, fenolftaleina vireaza
la rosu, colorand extractul in roz. Proba se titreaza cu acid sulfuric 0,01n pana la decolorarea
extractului, care trece in roz incolor.

Continutul de carbonati alcalini se determina cu relatia:

in care:

m – cantitatea de sol luata in lucru, g;

a – cantitatea de acid sulfuric 0,01n folosit la titrare;

 V – volumul total de extract apos de sol, in cm3;

v – volumul partii alicote din extractul luat in analiza;

0,0003 - factor pentru transformarea cantitatii de acid sulfuric 0,01n in g ;

100 – factor pentru raportare procentuala;

2 – coeficient pentru dublarea cantitatii de acid sulfuric consumata la titrare.

Rezultatele se recalculeaza la 100g de sol uscat la 105 sC.

3.2.2. Determinarea volumetrica a continutului de carbonati greu solubili ( Lucrarea nr.

11)

Pentru determinarea continutului de carbonati se adauga acid clorhidric unui esantion de

sol pentru a descompune carbonatul prezent. Reactia, in forma ei simplificata, este urmatoarea:

MeCO3 + 2H+ Me2+ + H2CO3

H2CO3 H2O + CO2

Volumul de dioxid de carbon produs este masurat folosind un aparat Schleiber si este
comparat cu volumul de dioxid de carbon produs de carbonatul de calciu pur. Pentru a evita
efectuarea corectiilor datorate diferentelor de temperatura si presiune, toate determinarile se
efectueaza in aceleasi conditii. Determinarea trebuie efectuata intr-o camera cu temperatura
controlata.

Continutul de carbonat se exprima ca o concentratie echivalenta de carbonat de calciu

(CaCO3), siderit (FeCO3), dolomit [ Ca Mg (CO3)2], rhodocrosit (MgCO3). In soluri din regiuni
uscate poate fi prezenta soda ( Na2CO3 ·10 H2O).

3.2.2.1 Reactivi
 - apa cu o conductivitate selectiva care sa nu depaseasca 0,2 mS / m la 25 sC;

- acid clorhidric, de concentratie 4 mol / l;

- carbonat de calciu, pulbere.

3.2.2.2. Aparatura

- balanta analitica cu exactitate de cel putin 0,1 mg;

- vase de reactie cu gat larg si cu capacitatea de 150ml;

- aparatul Scheibler.

Aparatul Scheibler este alcatuit dintr-un tub de sticla sub forma literei U. Bratul din
stanga al tubului este negradat si este pus in legatura, pe la partea inferioara, printr-un furtun de
cauciuc, cu un vas de nivel in care se gaseste solutie saturata de clorura de sodiu colorata.
Furtunul de cauciuc este prevazut cu o clema de inchidere. La partea superioara bratul este
deschis.

Bratul din dreapta tubului este gradat in cm3 si este pus in legatura, pe la partea superioara , cu un
vas de atac sau vas de reactie, care se inchide etans cu un dop de cauciuc, prin care trece un tub
din sticla terminat cu o eprubeta cu deschidere laterala. Dopul vasului de atac este prevazut si cu
un furtun de cauciuc, cu clema de inchidere pentru a intrerupe legatura cu exteriorul.
 Fig. 14

A Aparatul Scheibler

3.2.2.3. Modul de lucru

Inainte de a trece la determinarea propriu-zisa, se stabileste, cu aproximatie, continutul

probei de sol in carbonati, dupa durata si intensitatea efervescentei, prin metoda calitativa. Pentru
aceasta se iau 1 – 2 g de sol, se pun intr-o capsula de portelan sau pe o sticla de ceas si se trateaza
cu cateva picaturi de HCl 10%. La o efervescenta puternica, se ia in lucru o cantitate mai mica de
sol, iar la o efervescenta mai slaba se ia o cantitate mai mare.

Pentru determinarea propriu-zisa se cantaresc 1 – 10 g de sol si se introduc in vasul de

atac (avand grija ca solul sa nu se depuna pe peretii vasului). In eprubeta cu deschidere laterala
se pune acid clorhidric 10% sau 1 / 3 ( o parte acid clorhidric si trei parti apa distilata), avand
grija sa nu se scurga pe peretii exteriori ai eprubetei. Preventiv se sterge eprubeta cu o carpa. Se
inchide bine balonul de atac al aparatului. Se aduce solutia in cele doua brate la nivelul zero, pe
principiul vaselor comunicante, ridicand vasul de nivel la inaltimea calcimetrului. Se intrerupe
legatura acestuia cu exteriorul prin inchiderea clemei din dreapta (clema de la furtunul dopului
balonului de atac). Prin inclinarea balonului de atac, se trece acidul din eprubeta peste sol. In
urma efervescentei ce are loc, dioxidul de carbon degajat va apasa asupra lichidului din bratul
din dreapta, obligandu-l sa coboare. Nivelul lichidului din bratul din stanga urca si ameninta sa
iasa in exterior. Pentru a preveni acest lucru, se deschide imediat clema din partea dreapta
(atasata la furtunul de cauciuc). Lichidul din bratul din stanga va cobora. Pe toata perioada
analizei, se are in vedere ca nivelul lichidului din bratul stang sa se mentina mai sus decat nivelul
lichidului din bratul drept cu aproximativ 1 cm. Dupa terminarea efervescentei (lichidul din
bratul drept nu mai coboara) se aduce lichidul din bratul stang la nivelul lichidului din bratul
drept, cu ajutorul clemei din stanga si se citeste cantitatea de dioxid de carbon degajata.

Fig. 15
Fig. 16

a) Situatia inainte de masurare

b) Situatia dupa masurare

A – vas de reactie;

B – cuva de material plastic cu

acid clorhidric;

C – dop de cauciuc;

D – robinet de inchidere;

E – tub de caligrare in forma de U;

F – vas rezervor cu apa.

 Pentru calcularea procentului de carbonati se procedeaza astfel:

1. Volumul de CO2 citit la aparat, notat cu Vt , se reduce la presiunea normala (760 mm)
si temperatura de 0 sC cu urmatoarea relatie:

in care:

V0 – volumul de CO2 redus la 0 sC si 760 mm, ml;

Vt – volumul de CO2 citit la aparat, ml;

t – temperatura aerului in momentul determinarii, sC;

Pt – presiunea atmosferica in momentul determinarii, mm col Hg.

2. Cu ajutorul legii lui Avogadro se trece de la volumul de CO2 la cantitatea de CO2 cu

relatia:

a = V0 · 0,00197

in care:

a – cantitatea de CO2, g;

0,00197 – cantitatea de CO2 ce corespunde unui cm3 de gaz, la temperatura si presiunea

normala.

3. Se calculeaza continutul procentual de carbonat de calciu cu relatia:

unde:

a – cantitatea de CO2 rezultata din reactie, g;

2,272 – coeficientul de transformare a CO2 in CaCO3 (cantitatea de CaCO3

corespunzatoare unui gram de CO2 )

m – cantitatea de sol luata in analiza, g.

3.2.2.4. Interpretarea rezultatelor

Aprecierea solurilor dupa continutul in carbonati se face conform tabelului de mai jos:

Tabelul 4

Calificativul solului CaCO3, %

Soluri foarte sarace 0,4
Soluri sarace 0,4 – 1
Soluri cu un continut modest 1–3
Soluri bogate 3–5
Soluri foarte bogate peste 5

3.2.3. Dozarea titrimetrica a alcalinitatii (Lucrarea nr. 12)

Se bazeaza pe neutralizarea tuturor carbonatilor solubili si bicarbonatilor cu acid sulfuric

0,01n in prezenta metiloranjului ca indicator.

Dupa ce s-au titrat carbonatii alcalini, in acelasi pahar se aduga 1 – 2 picaturi de

metiloranj si se continua titrarea pana la aparitia culorii roz – pal.

Relatia de calcul este urmatoarea:

in care:

m – cantitatea de sol luata in lucru, g;

a – cantitatea de acid sulfuric 0,01n folosit la titrare;

V – volumul total de extract apos de sol, in cm3;

v – volumul partii alicote din extractul luat in analiza;

b – cantitatea de acid sulfuric 0,01n folosit la titrare in prezenta metiloranjului, in cm3;

0,00061 – factorul de transformarea cantitatii de acid sulfuric 0,01n in g H2CO3 .

Rezultatele obtinute se recalculeaza pentru 100 g sol uscat la 105 sC.

3.2.4.Dozarea titrimetrica a clorurilor (dupa Mohr).

Ionii de clor din extract se titreaza cu AgNO3 0,01n in prezenta K2CrO4 ca indicator,
conform reactiei:

AgNO3 + NaCl = AgCl + NaNO3

In balonul cu extractul pentru titrare de la determinarea alcalinitatii totale (extract

neutralizat), se adauga 1 cm3 de cromat de potasiu 10 % si se titreaza continutul de azotat de
argint 0,01n pana la aparitia nuantei slab rosietice.

Pentru efectuarea calculelor se foloseste urmatoarea formula:

in care:

m – cantitatea de sol luata in lucru, g;

 a – cantitatea de solutie de azotat de argint 0,01n folosit la titrare, in cm3;

V – volumul total de extract apos de sol, in cm3;

v – volumul partii alicote din extractul luat in analiza;

0,00035 este factorul de transformare a cantitatii de azotat de argint 0,1n, in g Cl.

Rezultatele se recalculeaza la 100g sol uscat la 105 sC.

3.2.5.Dozarea gravimetrica a sulfatilor ca sulfat de bariu

Ionii de sulfat din extract sunt precipitati cantitativ la cald, in mediu acid, ca sulfat de
bariu, conform reactiei:

Na2SO4 + BaCl2 = BaSO4 + 2NaCl

Precipitatul se separa prin filtrare, dupa care se calcineaza si se cantareste.

Pentru determinare se iau intr-un pahar o parte alicota din proba de analizat, continand
circa 0,5 – 5 miliechivalenti de ioni de sulfat si se dilueaza la 100 – 200 cm3. Se adauga doua sau
trei picaturi de metiloranj si 10 cm3 de acid clorhidric 10 %, pentru a favoriza formarea unor
cristale mari de sulfat de bariu. Se incalzeste la fierbere si se pune picatura cu picatura de clorura
de bariu 10% pana nu se mai observa formarea precipitatului, dupa care se mai adauga cca. 1 cm3
in exces. Se lasa apoi paharul acoperit cu o sticla de ceas pe baia de apa pentru precipitarea
completa a sulfatului de bariu. Dupa racire, continutul paharului se filtreaza cantitativ cu
porozitatea fina. Daca cristalele de sulfat de bariu trec in filtrat, acesta se aciduleaza cu acid
clorhidric 10%, se incalzeste pana la fierbere si se refiltreaza tot pe acelasi filtru. Paharul in care
s-a facut precipitarea cat si filtrul se spala bine cu apa calda acidulata cu acid clorhidric 10%.
Spalarea se continua pana nu se mai obtine reactia bariului in filtrat cu acid sulfuric. Filtrul astfel
spalat se strange si se introduce in creuzet de portelan adus la greutatea constanta. Creuzetul se
usuca in etuva la 105 sC, apoi se introduce in cuptor pentru 30 minute, la o temperatura de 600 –
700 sC, dupa care se raceste in exsicator si apoi se cantareste. Facandu-se diferenta dintre
cantarirea finala si cea initiala ( de aducere la greutatea constanta), se determina greutatea
precipitatului.

Continutul de sulfati se calculeaza cu formula:

in care:

m – cantitatea de sol luata in lucru, g;

a – greutatea precipitatului din creuzet, g

V – volumul total de extract apos de sol, in cm3;

v – volumul partii alicote din extractul luat in analiza; cm3

0,4114 – factorul de transformare a BaSO4 in .

Rezultatele se recalculeaza pentru 100 g sol uscat la 105 sC.