Sunteți pe pagina 1din 6

Geografia solurilor Lp 2

Orizonturile de sol
Orizontul este un strat de sol aproximativ paralel cu suprafaţa terenului care
se deosebeşte de stratele supra- şi subiacente, de care este genetic legat, prin
proprietăţile sale fizice, chimice şi mineralogice, prin caracterele morfologice, prin
felul şi numărul de organisme prezente etc. (Ana Conea şi colab., 1977).
Material mineral şi material organic sunt noţiuni care trebuie precizate înainte
de caracterizarea orizonturilor de sol. Este considerat material sau orizont mineral de
sol materialul care conţine sub 35 % materie organică, în cazul în care nu este saturat
cu apă mai mult de câteva zile. În cazul materialelor saturate cu apă perioade lungi sau
care au fost drenate artificial, materialul mineral este acela care conţine sub 35 %
materie organică, dacă conţinutul de argilă este de peste 60 %, sau sub 20 % materie
organică dacă nu conţine argilă. Materialul mineral care conţine materie organică între
20 şi 35 %, dacă conţinutul de argilă este de peste 60 % sau între 5 şi 20 % materie
organică, dacă nu conţine argilă, este considerat material organo-mineral.
Materialul de sol care are un conţinut de materie organică mai mare decât
cantităţile menţionate mai sus este considerat material sau orizont organic.

Orizontul organic

Este format din peste 35 % (20 %) materie organică aflată în stadii reduse de
descompunere. Este situat deasupra poziţiei topografice a terenului, fiind saturat cu apă
timp de mai puţin de o lună.
Există două tipuri de orizont organic:
Orizontul organic nehidromorf în SRCS-1980 (O) sau folic în SRTS-2003
apare în zonele forestiere mai umede, acolo unde litiera se găseşte în diverse stadii de
descompunere.
Au fost identificate trei stadii de descompunere a litierei. În prima fază sunt
prezente şi observabile resturile de materie organică nedescompuse. Secvenţa aceasta
se numeşte orizont de litieră (Ol). În faza a doua materia organică este parţial
descompusă şi supusă parţial transformărilor oxido-reducătoare şi de hidroliză prin
intermediul unor fermenţi. Acum materia organică apare în stadii mai avansate de
descompunere, iar orizontul care se formează poartă numele de orizont de
fermentaţie (Of). În faza a treia materia organică este puternic descompusă şi începe

1
legarea ei cu parte minerală a solului (formarea humusului), secvenţa care se formează
purtând numele de orizont de humificare (Oh). Acest ultim orizont se găseşte la
limita suprafeţei topografice sau chiar sub ea.
Orizontul organic hidromorf, histic (H) în F.A.O. şi turbos (T) în SRCS şi
SRTS, apare în condiţiile unui exces prelungit de apă şi o vegetaţie hidrofilă
abundentă. În aceste condiţii descompunerea materiei organice este parţială, rezultând
compuşi de tipul ligninei, tananţilor şi răşinilor. În funcţie de condiţiile de mediu
orizontul organic hidromorf este de două tipuri:
distric, când este acid (pH < 4) şi sărac în baze (V < 50 %); apare în
zonele montane, depresiuni intramontane, formându-se prin aport de materie
organică acidă (de la răşinoase) şi sub influenţa unei ape slab mineralizate (ex.
turba oligotrofă);
eutric, cu pH > 6 şi cu V > 50 %, aşa cum se întâmplă la turbele
eutrofe; apare în condiţii de mediu de câmpie, sub o fitocenoză de phragmites
(trestie) şi typha (papură) şi sub influenţa unei ape freatice mineralizate.
Grosimea orizontului organic hidromorf este de minimum 40 cm, dar el poate
avea 8, 10 sau chiar 20 de m.
Orizontul turbos limnic reprezintă un tip de orizont organic hidromorf
alcătuit din turbă sedimentară acumulată pe fundul lacurilor; în general este slab plastic
şi neadeziv.

Orizontul A

Orizontul A este un orizont mineral în care au loc procese de acumulare a


materiei organice, în urma morţii şi descompunerii organismelor de la suprafaţa
solurilor. Este definit prin grosimi, culori şi caractere chimice specifice. Este de regulă
mai închis la culoare decât orizontul subiacent. Sunt considerate orizonturi A şi stratele
arate, notate cu Ap, chiar dacă sunt grefate direct pe orizonturi E, B sau C. Se disting
mai multe tipuri de orizont A.
Orizontul A prelucrat (Ap) este un orizont prelucrat antropic.
Orizontul A înţelenit (Aţel sau Aţ) este un strat la suprafaţa solului,
indiferent din ce orizont provine (A, E, B, C), puternic împâslit de rădăcinile plantelor.
Orizontul A molic (Am) este un orizont organo-mineral închis la culoare
(valori şi crome ≤ 3,5 pe 10YR în stare umedă).

2
În SRCS, după culoare, Am este împărţit în două subtipuri:
1. Am cu culori foarte închise (valori şi crome ≤ 2 pe 10YR), specific
cernoziomurilor, rendzinelor şi pseudorendzinelor (clasa molisolurilor);
2. Am cu culori mai puţin închise (valori şi crome cuprinse între 2 – 3,5 pe
10YR), specific subtipurilor molice ale altor tipuri de soluri.
Am are în mod normal o grosime minimă de 25 cm, 10 cm când este aşezat
direct pe roca dură (ex. la rendzine litice). Structura orizontului Am este mică şi bine
dezvoltată, poliedrică angulară, poliedrică subangulară, glomerulară sau grăunţoasă.
Gradul de saturaţie în baze (V%) este mai mare de 50%, fiind prezenţi cationi bazici
(Ca++, Mg++, K+, Na+) cu un rol important în activitatea nutritivă.
În Am conţinutul de materie organică este de cel puţin 1% pe întreaga lui
grosime, cel mult 35% dacă partea minerală are peste 60% argilă şi cel mult 20% dacă
nu conţine argilă.
Orizontul A umbric (Au) are culori similare cu cele ale orizontului Am, sau
chiar mai închise. Gradul de saturaţie în baze (V%) este foarte scăzut,sub 50%,
specific unui mediu acid. Structura este slab dezvoltată, friabilă, datorită lipsei lianţilor
carbonatici. Acest orizont este specific solurilor din zonele montane reci şi umede,
unde descompunerea materiei organice este înceată sau incomplectă. Astfel se va
forma puţin humus, de calitate mai slabă. Au apare la spodosoluri şi podzoluri
(umbrisoluri în SRCS).
Orizontul A ocric (Ao) este mai deschis la culoare (valori şi crome > 3,5 pe
10YR) datorită conţinutului în humus şi materie organică mai redus. Are o structură
mai mare şi mai slab dezvoltată, dură la uscare. Restul caracteristicilor pot sau nu să fie
similare celorlalte tipuri de orizont A. Ao este specific solurilor slab dezvoltate şi celor
excesiv evoluate.
Când Am are grosimi mai mici de 25 (20) cm, chiar dacă are culori închise, va
fi definit ca orizont Ao. Când Am are altă structură decât mică şi bine dezvoltată, va fi
definit tot ca orizont Ao, chiar dacă are culoare şi grosimi specifice orizontului Am.
Dacă un orizont A prezintă toate caracterele unui orizont Am sau Au, cu excepţia
grosimii, va fi definit tot ca orizont Ao şi se va nota cu simbolurile Aom (A ocric
molic) sau Aou (A ocric umbric).
Orizont A molic greic (Ame – SRTS), A molic eluvial (SRCS) este un
orizont A care prezintă acumulări reziduale de cuarţ sau alte minerale rezistente la
alterare, dezbrăcate de pelicule coloidale, sub formă de pete suficient de frecvente, care

3
dau elementelor structurale în stare uscată culori mai deschise. Acest orizont se găseşte
între un orizont Am şi Bt. El se mai numeşte şi orizont A molic slab luvic (hipoluvic)
şi lasă impresia unei pudrări cu cuarţ. Reprezintă stadiul iniţial de formare a unui
orizont E, fiind specific griziomurilor din FAO, solurile cenuşii din SRCS sau
subtipurilor greice din SRTS.
Orizontul A molic forestalic (Amf – SRTS) este o varietate de orizont molic
care prezintă în plus câteva caracteristici, determinate de evoluţia în condiţii de pădure
xerofile. Are o structură poliedrică mijlocie şi mare asociată adesea cu acumulări
reziduale de cuarţ, un grad de saturaţie în baze mai mic decât în cazul orizonrurilor A
molice.
De regulă orizontul A molic forestalic are deasupra un orizont organic (O)
slab dezvoltat.
Orizontul Al (A limnic – SRTS) este un orizont mineral submers situat la
suprafaţa depozitelor de pe fundul acumulărilor naturale de apă puţin adânci (bălţi,
lacuri, lagune); se formează prin acumularea subacvatică de suspensii minerale şi
organice, resturi de alge, plante şi animale subacvatice, în diferite stadii de humificare
sau turbificare.
Prezintă următoarele caractere: materie organică peste 1 %, stratificare
evidentă şi lipsa structurii, consistenţă foarte moale, frecvent cu aspect de nămol sau
gel, culori cenuşii, cenuşii-oliv, cenuşiu-verziu sau negre care se schimbă în brun sau
oliv prin expunere la aer.
Se cartează pe hărţile solurilor în cazul unor studii speciale referitoare la
regiunile mlăştinoase.
Orizont A hortic (Aho – SRTS) este o varietate de orizont antropedogenetic
de suprafaţă, format prin fertilizare intensă, lucrare profundă sau adaos timp îndelungat
de deşeuri animale şi de materiale organice în amestec cu material pământos.
Are o culoare închisă, grad de saturaţie în baze de peste 53 % şi conţinut
apreciabil de humus, activitate biologică intensă. Faţă de orizontul Am se deosebeşte
printr-un conţinut mai mare de fosfor (P).

4
Orizontul eluvial E

Eluvierea este un proces de îndepărtare a unor componenţi ai materialului de


sol dintr-un orizont superior, fie în suspensie (ex. argila), fie în soluţie (ex. sărurile).
Procesul invers, de acumulare a materialelor eluviate într-un orizont inferior, poartă
numele de iluviere.
Orizontul E este un orizont exclusiv mineral, format în urma unor procese de
eluviere a elementelor bazice, sărurilor solubile şi a unor constituenţi minerali uşor
transportabili (argilă). Pe loc rămân doar constituenţii minerali greu transportabili, de
dimensiuni mai mari (> 0,002 mm), cum sunt particulele de praf şi nisip ce formează
orizonturile E. Argila, datorită dimensiunilor mici, este îndepărtată din acest orizont, în
suspensie, de către apa ce circulă descendent în profilul de sol.
Orizontul E este mai deschis la culoare, albicios, are o structură mai slab
dezvoltată, lamelară sau monogranulară, textură nisipoasă sau prăfoasă şi proprietăţii
chimice nefavorabile dezvoltării plantelor (aciditate sporită, datorită gradului de
saturaţie în baze scăzut, < 50%, capacitate de schimb cationic T redusă, datorită lipsei
coloizilor care au rolul de reţinere a cationilor). Orizontul E se găseşte întotdeauna
deasupra unui orizont B. În funcţie de gradul de eluviere se disting mai multe tipuri de
orizont E.
Orizontul E luvic (El) apare deasupra orizontului B argic (Bt). Are culori
deschise (valori < 6,5 şi crome > 4), structură slab dezvoltată şi de regulă poliedric
subangulară, lamelară sau monogranulară, textură mai grosieră decât a orizonturilor
supra- şi subiacente. Aciditatea este mare, iar cantitatea de baze şi nutrienţi (K, N, P)
este scăzută. Acest orizont este specific luvisolurilor (soluri brune luvice în SRCS).
Orizontul E albic (Ea) poate şi el să apară deasupra orizontului B argic (Bt).
Este mai deschis la culoare decât El, datorită unei eluvieri mai pronunţate, şi mai
grosier texturat. Apare în climate mai umede, unde circulaţia descendentă a apei în sol
este mai accentuată. Structura este slab dezvoltată, friabilă, lamelară, poliedrică sau
monogranulară. Este un orizont cu aciditate sporită, mult sărăcit în elemente nutritive.
În cadrul lui poate să apară o segregare a sescvioxizilor (oxizi de Fe şi Al) sub formă
de concreţiuni roşiatice numite bobovine. Orizontul Ea este specific luvisolurilor
albice.
Uneori orizontul Ea, în cazul podzolurilor, nu formează un strat continuu ci

5
apare întrerupt, motiv pentru care este denumit Ea discontinuu.
Orizontul E spodic sau podzolic (Es) apare deasupra orizontului B spodic
(Bs) sau B humico-spodic (Bhs). Reprezintă partea terminală a procesului de eluviere
sau podzolire. Este grosier texturat, fără structură sau cu o structură foarte slab
dezvoltată, foarte acid. Apare la solurile din zonele montane umede sau la cele din
zonele tropicale permanent umede, în condiţii de rocă acidă, grosieră. Este un orizont
de eluviere a materiei organice, argilei şi a sescvioxizilor, specific solurilor spodice
(podzoluri).