1

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ

„ION IONESCU DE LA BRAD DIN IAŞI”

FACULTATEA DE HORTICULTRĂ

SPECIALIZAREA PEISAGISTICĂ

Coordonator ştiinţific,

Şef. Lucr. Dr. Sandu Tatiana

Student,

Rusu Andreea – Iuliana

Grupa 483 - Anul II

IAŞI

2015
 2

CUPRINS
1. INTRODUCERE………………………………………………...….…………..…………2
1.1.Genul Cycas…………………………………………………..….……....…..….....….6
1.2.Cycas revoluta…………………………………………………....…….…....….....…..6
1.2.1. Caracterizare morfologică………………………………...….……..…….…..6
1.2.2. Particularităţile biologice şi ecologice………………….….....….…..…..……7
1.2.3. Înmulţire ……………………………………………….……...……......……..7
1.2.4. Folosirea în amenajările peisagere…………………………….…….....……..8
1.3.Cycas circinalis L……………………………………………..……………………….9
1.3.1. Caracterizare morfologică……………………………..…………….……….9
1.3.2. Particularităţile biologice şi ecologice……………………………..….….…10
1.3.3. Înmulţire…………………………………………………………..……........10
1.3.4. Folosirea în amenajările peisagere……………………………………...…..10
2. DESCRIEREA ALTOR SPECII DE CYCAS……………………………………….......11
2.1.Cycas angulata………………………………………………………….………........11
2.1.1. Caracterizare morfologică……………………………………………….......11
2.2.Cycas calcicola…………………………………………………………………...….12
3. CULTIVARURUILE SPECIEI CYCAS REVOLUTA………………...………......…...13
 3

LISTA IMAGINILOR
Fig.1. Repartiţie geografică
Fig.2. Aspectul general
Fig.3. Aspect frunză
Fig.4. Floarea masculă
Fig.5. Floarea femelă
Fig.6. Înmulţire prin seminţe
Fig.7. Înmulţire prin pui
Fig.8. Amenajare interioară
Fig.9. Amenajare exterioară
Fig.10. Aspect general
Fig.11. Aspect frunză
Fig.12. Con mascul
Fig.13. Con femel
Fig.14. Amenajare exterioară
Fig.15. Floare masculă
Fig.16. Aspect general
Fig.16. Flori femele
Fig. 17. Con mascul
Fig.18. Floare femelă
Fig.19. Aspect general
Fig.20. Frunza
Fig.21. Imagine din insulele Ryukyu
Fig.22. Conul mascul
Fig.23. Varietatea diplofolium
Fig.24. Varietatea variegata
Fig.25. Varietatea „alba”
Fig. 26. Cycas revoluta var. aurea
 4

1. INTRODUCERE
În această lucrare voi prezenta plantele lemnoase, spontane şi cultivate din Genul Cycas
L. , Familia Cycadaceae, Ordinul Cycadales, Clasa Cycadopsida. Voi face studiul acestui gen din
punct de vedere morfologic, al particularităţilor biologice şi ecologice, a metodelor de înmulţire
şi modului de folosire în amenajările peisagere.
Cycadele, foarte asemănătoare la formă cu palmierii, reprezintă un grup mic de specii de
plante cu caracteristici unice, o veche origine şi o foarte lungă istorie. Se spune că datează încă
din era Paleozoicului, acum 200 de milioane de ani în urmă. Dacă atunci se găseau pe tot
Pământul, acum numărul lor cât şi aria de răspândire s-a redus considerabil. Acum se mai găsesc
în jur de 250 de specii, clasate în 11 genuri. Toate aceste specii au origine tropicală şi
subtropicală, iar fiecărui gen îi corespunde o zonă geografică specifică. Fiecare specie are o
coroană de frunze verzi, lucitoare, care porneşte din vârful tulpinii. Tulpina este brăzdată de
urmele frunzelor ce au căzut.

Fig.1. Repartiţie geografică

Clasificare detaliată după Stevenson 1994

 5

LISTA SPECIILOR DE CYCAS

1. C. aculeata 51. C. lanepoolei
2. C. aenigma 52. C. lindstromii
3. C. angulata 53. C. maconochiei
4. C. apoa 54. C. macrocarpa
5. C. annaikalensis 55. C. media
6. C. arenicola 56. C. megacarpa
7. C. armstrongii 57. C. micholitzii
8. C. arnhemica 58. C. micronesica
9. C. badensis 59. C. montana
10. C. balansae 60. C. multipinnata
11. C. basaltica 61. C. nathorstii
12. C. beddomei 62. C. nitida
13. C. bifida 63. C. nongnoochiae
14. C. bougainvilleana 64. C. ophiolitica
15. C. brachycantha 65. C. orientis
16. C. brunnea 66. C. pachypoda
17. C. cairnsiana 67. C. panzhihuaensis
18. C. calcicola 68. C. papuana
19. C. campestris 69. C. pectinata
20. C. candida 70. C. petraea
21. C. canalis 71. C. platyphylla
22. C. chamaoensis 72. C. pranburiensis
23. C. changjiangensis 73. C. pruinosa
24. C. chevalieri 74. C. revoluta
25. C. circinalis 75. C. riuminiana
26. C. clivicola 76. C. rumphii
27. C. collina 77. C. saxatilis
28. C. condaoensis 78. C. schumanniana
29. C. conferta 79. C. scratchleyana
30. C. couttsiana 80. C. seemannii
31. C. curranii 81. C. segmentifida
32. C. debaoensis 82. C. semota
33. C. desolata 83. C. sexseminifera
34. C. diannanensis 84. C. shanyaensis
35. C. dolichophylla 85. C. siamensis
36. C. edentata 86. C. silvestris
37. C. elephantipes 87. C. simplicipinna
38. C. elongata 88. C. simplicipinna
39. C. falcata 89. C. sundaica
40. C. ferruginea 90. C. szechuanensis
41. C. fugax 91. C. taitungensis
42. C. furfuracea 92. C. taiwaniana
43. C. guizhouensis 93. C. tanqingii
44. C. hainanensis 94. C. tansachana
45. C. hoabinhensis 95. C. thouarsii
46. C. hongheensis 96. C. tropophylla
47. C. indica 97. C. tuckeri
48. C. inermis 98. C. vespertilio
49. C. javana 99. C. wadei
50. C. lacrimans 100. C. zambalensis
 6

1.1. Genul CYCAS L.

Plantele din genul Cycas L. cuprind aproximativ 100 de specii, dintre care, în zona
Australiei se află cca. 26 de specii, în Indo-China 30 de specii. De asemenea se mai regăsesc în
regiunea Malaesiei, Japonia, sud-estul Asiei, Madagascar şi Africa de Est.
Plantele cresc sub forma unor arbuşti, uneori destul de mari pe solurile bine drenate din
păduri sau savane.

1.2. Cycas revoluta Thumb. – Cycas

Cycas revoluta (lat. revoluta = curbat înapoi ) sau palmierul Sago Japonez, este o specie a
gimnospermelor din familia Cycadaceae. Este originar din sudul Japoniei, incluzând şi insulele
Ryuku. Este una dintre puţinele specii folosite pentru producerea de „sago”, amidon extras din
interiorul moale al tulpinii. De asemenea, este folosită la amenajările peisagere.
1.2.1. Caracterizare morfologică – Această specie de arbori au tulpina groasă, fiind
brăzdată de urmele frunzelor ce au căzut, are formă cilindrică, dreaptă, scurtă ( 2,5 – 3 m
înălţime ) , în vârf frunzele sunt dispuse în verticil, uşor curbate, penat-compuse, de aproximativ
2 m lungime cu numeroase foliole liniar-lanceolate, apropiate, caniculate, cu marginea revolută,
tari, de o culoare verde-închis. Frunzele sunt lucitoare pe partea superioară, aspre, la vârf
ghimpoase. Florile sunt dioice, cele mascule sunt aşezate în spice mari, conice, în timp ce florile
femele sunt sub formă de con şi dispuse în vârful tulpinii. Seminţele sunt mari, cu tegument
cărnos, de culoare portocalie
Fig.2. Aspectul general Fig.3. Aspect frunză

Fig.4. Floarea masculă Fig.5. Floarea femelă

 7

1.2.2. Particularităţile biologice şi ecologice – Cycas revoluta are o dezvoltare

continuă şi periodic cresc mănunchiuri noi de frunze ce apar atât la baza plantei cât şi în
coronamentul acesteia. Aceste mănunchiuri noi de frunze se pot folosi la înmulţire sau pot fi
lăsate să crească pe plantă, dându-i o formă unică. Cycas revoluta este una dintre speciile care
pot fi cultivate cu uşurinţă atât in mediul exterior, în grădini, cât si în casă, indiferent de mărime
sau vârstă, de aceea este preferată şi de amatorii de grădinărit. Deşi este originară din regiunile
subtropicale, această plantă se adaptează unei game mari de temperaturi, de la -11 până la 42
grade Celsius. Preferă soarele, de aceea dacă dorim să o ţinem în casă, trebuie să îi oferim spaţii
bine luminate, iar afară poate sta direct la soare.
Rata de creştere este foarte scăzută. Chiar dacă îi oferim condiţii ideale, vară şi aşezată
direct la soare, poate creşte cu 2,5 cm în diametru şi 3 frunze pe an. În condiţii de interior,
creşterea în diametru aproape că nu se observă, iar ca număr de frunze pot să apară una sau două
pe an.
Plantele de Cycas revoluta sunt longevive, ele putând să trăiască peste 100 de ani,
ajungând la o înălţime de peste 5 m, iar diametrul coroanei de frunze să aibă cca. 4 m.
Exemplarele de Cycas revoluta se adaptează aproape fiecărui tip de sol, dar trebuie să fie
bine drenat şi bogat în humus. Plantele de Cycas revoluta crescute în grădină se vor uda atunci
când pământul este uscat şi nu se menţine intr-o umiditate continuă. Dacă planta este crescută la
ghiveci, între două udări pământul trebuie să fie aproape uscat. Dacă planta este ţinută în soare
direct sau dacă este foarte cald, atunci se va uda săptămânal. Dacă se ţine la umbră, sau
temperatura este scăzută, atunci se va uda câte o dată la câteva săptămâni.
Fertilizarea plantelor se poate aplica începând cu primăvara şi până la sfârşitul verii.
Dacă planta se ţine direct în soare, fertilizantul se va aplica într-o cantitate mai mică decât cea
recomandată, iar dacă este ţinută la lumină scăzută, concentraţia fertilizantului va fi şi mai redusă
decât cea recomandată în prospect. Plantele tinere, spre deosebire de cele mature vor fi fertilizate
cu o concentraţie mai mică.
Cantitatea ridicată de apă sau fertilizant poate cauza îngălbenirea frunzelor mature, iar
dacă frunzele tinere sunt cele care se îngălbenesc, cauza poate fi solul prea sărac în substanţe
nutritive sau concentraţia prea mare de fertilizant.
Replantarea se poate face vara sau primăvara, în ghivece mari.

1.2.3. Înmulţire – Aceste plante se pot înmulţi prin două metode:

a) Prin seminţe – Cycas revoluta înfloreşte la sfârşitul lui mai, când produce conuri, dar
seminţele se recoltează în lunile ianuarie-februarie. Se pot păstra la loc rece şi uscat până în luna
martie. Seminţele se ţin în apă timp de câteva zile, apoi învelişul roşiatic al acestora se
îndepărtează. Astfel obţinute, seminţele se pot planta imediat într-un sol umed, dar nu excesiv.
Seminţele germinează destul de greu, 3-9 luni. Planta tânără are nevoie de cca. 3 ani pentru a
forma un bulb de 2.5 cm diametru.
b) Prin „pui” – La baza plantei mature sau pe trunchiul acesteia apar noi plantule care
reprezintă o sursă bună de înmulţire. Puii se pot îndepărta de pe planta mamă în timpul iernii sau
al primăverii la început, folosind o unealtă specială de altoit. Puii se vor colecta de pe plantă
împreună cu frunzele şi rădăcinile cu grijă şi se vor pune la uscat timp de o săptămână, apoi, într-
un sol foarte bine drenat sau într-un amestec cu un conţinut bogat în nisip se pot planta. Noile
plantule se vor pune până la jumătate în pământ şi se vor uda corespunzător. Rădăcinile apar
 8

treptat, iar prima frunză după câteva luni. Trebuie avut grijă, ca înainte de a doua udare, solul să
fie aproape uscat.

Fig.6. Înmulţire prin seminţe Fig.7. Înmulţire prin pui

1.2.4. Folosirea în amenajările peisagere

Amenajarea unei grădini este o adevărată artă şi totodată o adevărată provocare. Fiecare
grădină ne prezintă un stil unic de amenajare, specific creatorului şi imaginaţiei acestuia, îmbinat
cu cerinţele zonei, a plantelor şi arborilor folosiţi în decorare. Cel mai mult trebuie ţinut cont de
cerinţele speciei faţă de mediu. Sagotierul japonez, acest „palmier” subtropical se adaptează
foarte bine şi climatului temperat continental al ţării noastre, care tolerează lipsa grijilor speciale.
Variaţiile mari de temperatură de peste an nu vor fi o provocare pentru această specie, dacă vom
avea grijă să-i oferim o luminozitate bună şi suficientă apă, dezvoltând pe parcursul anilor un
port deosebit de frumos.
Deşi are o creştere destul de lentă, ne putem bucura de frumuseţea acestuia mulţi ani.
Această specie poate fi folosită în amenajările cu stâncării, solitare, împreună cu alte
specii decorative, dar arată deosebit de bine şi în spaţii deschise, amplasate în grupuri. Poate fi
folosită şi ca plantă de interior, aflate în ghivece mari, frumoase, aşezate pe holuri bine luminate,
sau în încăperi lângă fereastră, adaptându-se perfect la lumina indirectă.

Fig.8. Amenajare interioară Fig.9. Amenajare exterioară

 9

1.3. Cycas circinalis L.

Specia de Cycas circinalis, cunoscută după numele de „regina Sago” este mai sensibilă
decât Sagotierul japonez. Este originară din sudul Indiei, Indonezia şi Filipine. Cuvântul
„circinalis” în limba latină înseamnă spiralat, rulat, şi se referă la frunzele ce sunt pliate atunci
când sunt tinere.
1.3.1. Caracterizare morfologică – Este un arbust cu trunchiul cilindric, simplu de cca.
3 m înălţime, având în vârf frunze de aproape 1,8 m lungime. Frunzele, uşor arcuite dau impresia
unei pene gigant. Au aproximativ 80 de perechi de foliole liniar-lanceolate, opuse sau alterne,
coriacee, distanţate, pe partea inferioară sunt verzi-pal, iar pe cea superioară verzi închis.
Prezintă un peţiol de 40-50 cm lungime ce au 2 rânduri de spini.

Fig.10. Aspect general Fig.11. Aspect frunză

Fig.12. Con mascul Fig.13. Con femel

 10

1.3.2. Particularităţile biologice şi ecologice – Cycas circinalis face parte din grupul de
specii cele mai ameninţate de dispariţie din lume. Frumuseţea portului lor este cea care le supune
exploatării excesive şi punerea la comercializare.
În mod spontan, aceste plante se găsesc în zonele ecuatoriale, în pădurile uscate sau pe
stâncării. În perioadele extrem de secetoase, Cycas circinalis va renunţa la frunze.
Regina Sago tolerează aproape toate tipurile de sol, dar preferă solurile nisipoase bogate
în materie organică şi amestec de frunze şi scoarţă mărunţită. Locurile bine însorite sunt cele mai
iubite de aceste specii. Poate suporta soarele direct cât şi semi-umbra. Cât despre umiditate,
acestea nu necesită apă în abundenţă, iar secetele scurte ocazionale nu le vor dăuna. Trebuie
asigurat un sol bine drenat, nu umed pentru că în acest fel rădăcinile vor putrezi uşor.
Această plantă nu suportă deloc temperaturile scăzute şi trebuie ferite de vremea rece şi
mai ales de ger. Temperatura optimă este de 18-20 grade Celsius şi poate scădea până la 10-12
grade.
Fertilizarea se face de două ori pe lună în cantităţi mici.
Din seminţele acestei plante se obţine o făina comestibilă, dar necesită o prelucrare
atentă, deoarece conţine neurotoxine. Prin spălare aceste toxine sunt parţial eliminate. Consumul
excesiv poate cauza totuşi boli neurologice. Dacă animalele ajung să consume aceste seminţe,
pot paraliza sau chiar muri.
1.3.3. Înmulţire – se realizează în două moduri :
a) Prin seminţe – Acestea se vor recolta în timpul iernii când conurile au
ajuns la maturitate şi s-au deschis. Seminţele de Cycas circinalis se pun pe jumătate în nisip
umed şi trebuie ţinut într-un mediu cald, asigurându-i un microclimat specific. În 8-12 săptămâni
seminţele vor germina.
b) Bucăţi de trunchi – Secţiunile din trunchi se vor realiza primăvara când
vremea începe să se încălzească şi se vor planta în sere sau spaţii protejate.
1.3.4. Folosirea în amenajările peisagere – Fiind o specie cu pretenţii ridicate la
căldură şi umiditate, nu este des utilizată în amenajările din ţara noastră. Totuşi, dacă o dorim,
trebuie avut grijă să-i oferim căldură şi soare din abundenţă, iar pe timpul iernii mutate în spaţii
protejate. În locaţiile interioare, se folosesc în vase amplasate în locuri bine luminate, pe holuri,
în birouri sau apartamente.
Planta se găseşte adesea în amenajările din zonele mediteraneene şi ecuatoriale, acolo
unde clima îi este permite.

Fig.14. Amenajare exterioară

 11

2. DESCRIEREA ALTOR SPECII DE CYCAS

În continuare voi descrie pe scurt câteva specii de Cycas din acest gen, care mi-au în
mod particular.

2.1. Cycas angulata – Latinescul „angulatus” = unghi, se referă la modul de inserţie al

peţiolului frunzei în tulpină.
2.1.1. Caracterizare morfologică – Tulpina poate ajunge până la 5-12 m înălţime şi la un
diametru de 15-25 cm. Frunzele mature sunt de culoare gri-verde, iar cele tinere sunt albăstrui,
semi lucioase, măsurând 110-170 cm lungime. Peţiolul frunzelor măsoară 28-52 cm lungime.

Fig.15. Floare masculă Fig.16. Flori femele

Fig.16. Aspect general

 12

2.2. Cycas calcicola – cuvântul calcicola face referire la latinescul „calcareus” = var, de
unde şi aspectul albicios al funzelor şi conurilor.
Această specie este deosebit de frumoasă prin aspectul frunzelor alb-ruginiu. Aceasta
culoare este dată de puful cu care sunt acoperite.
Arbustul nu depăşeşte mai mult de 2 m înălţime. Sunt originare din nordul Australiei, dar
se adaptează şi climatului tropical. La noi în ţară această specie nu se poate adapta, preferând
zonele calde.

Fig. 17. Con mascul Fig.18. Floare femelă

Fig.19. Aspect general Fig.20. Frunza

 13

3. CULTIVARURILE SPECIEI CYCAS REVOLUTA

Cycas revoluta este, fără îndoială, cea mai cunoscută specie de cycas din lume. În
ciuda acestui fapt, nu s-au ştiut foarte multe lucruri despre specia spontană, până când autorii
Osbore & Tomiyama au scris o carte. Locul natal al acestor frumoase plante îl reprezintă insulele
Ryukyu. Plantele cresc pe munţii calcaroşi, chiar şi pe versanţii aproape verticali.

Fig.21. Imagine din insulele Ryukyu

Poporul japonez are o empatie specială pentru această specie, ocupând un loc aparte
în cultura lor, datorită muncii lor de a extinde şi crea noi cultivaruri, încă de multe secole în
urmă.
1. Cycas revoluta var. cristata (în japoneză mayaa-sutichi )– special la această
varietate o reprezintă „creasta de cocoş” care nu este altceva decât conul mascul. Originea
acestei forme de creastă de cocoş este incertă. Se presupune că ar fi o deteriorare a celulelor
meristematice, ce provoacă proliferarea celulelor anormale. În mod spontan, plantele cu această
anomalie, se găsesc în regiunile care au fost afectate de taifunuri.

Fig.22. Conul mascul

 14

2. Cycas revoluta var. diplofoliolum (în japonză matsuba-sotetsu) – Diferit la

această varietate este forma bifurcată a frunzelor.

Fig.23. Varietatea diplofolium

3. Cycas revoluta var. variegata (în japoneză fuiri-sotetsu) – Este cea mai adorată
varietate datorită coloritului vărgat al frunzelor, cu galben şi verde.

Fig.24. Varietatea variegata

4. Cycas revoluta var. alba (în japoneză shiroba-sotetsu ) Cuvântul alba este un
termen impropiu, deoarece cel de-al doilea nume japonez al acestei varietăţi înseamnă „Cycas
auriu”. Această specie derivă de la cea variegată, pentru că aspectul frunzelor este unul galben-
pal la plantele tinere, vara ajungând să se închidă la culoare, iar la maturitate devin verde
complet.
 15

Fig.25. Varietatea „alba”

5. Cycas revoluta var. „aurea” (în japoneză kogane-sotetsu ) – La această specie,

frunzele sunt galbene pe margini când sunt tinere, dar la maturitate, ajung sa capete o culoare de
maro, ca şi cum ar fi uscate.

Fig. 26. Cycas revoluta var. aurea

 16

BIBLIOGRAFIE

1. Sandu Tatiana, 2009 – Arboricultură ornamentală, Ed. „Ion Ionescu de la Brad”, Iaşi

2. http://en.wikipedia.org/wiki/Cycas_revoluta
3. http://fr.wikipedia.org/wiki/Cycas
4. http://en.wikipedia.org/wiki/Cycas
5. http://eol.org/pages/630854/details
6. http://www.floridata.com/ref/C/cyca_cir.cfm
7. http://en.wikipedia.org/wiki/Cycas_rumphii
8. http://www.pacsoa.org.au/wiki/Category:Cycads
9. http://plantnet.rbgsyd.nsw.gov.au/PlantNet/cycad/cyckey.html
10. http://www.pacsoa.org.au/cycads/Cycas/revoluta-odd.html