Cresterea si dezvoltarea normala a plantelor legumicole, ca de altfel si a celorlalte

organisme vii, sunt conditionate de asigurarea unor conditii corespunzatoare,

asemanatoare celor in care s-au format. Abaterile in plus sau in minus de la aceste
conditii de mediu fac ca plantele sa sufere, avand ca rezultat productia scazuta.

Cunoasterea relatiilor dintre plante si complexul factorilor de mediu si a cerintelor

plantelor fata de fiecare factor in parte are o importanta foarte mare pentru cultura
plantelor legumicole. Avand aceste informatii, putem intervenii cu anumite masuri
eficiente care sa asigure cresterea si dezvoltarea plantelor legumicole in sensul
urmarit de noi. De asemenea, trebuie retinut ca in legumicultura se pune mult mai
mult accent pe cunoasterea relatiilor dintre plante si mediu, deoarece de foarte multe
ori trebuie sa cultivam legume in conditii artificiale, in care toti factorii de vegetatie
trebuie dirijati cu cea mai mare atentie. Neglijarea a unui sau a mai multor factori
poate duce la diminuarea productiei sau compromiterea culturii. Spre exemplu, este
suficient sa mentionam ca oricata caldura i-ai da culturii, o lipsa de lumina duce la
suferinta plantelor. Mai mult decat atat, daca deficitul de lumina este prea mare,
temperature ridicata poate duce la moartea plantelor,

Cerintele de mediu precum temperatura, lumina, umiditatea, aerul, nu variaza numai

de la specie la specie sau de la soi la soi; ele variaza la aceeasi planta, in diferite faze
de crestere si stadia de dezvoltare. Implinirea acestor cerinte, in conformitate cu
necesitatile plantei in faza respectiva, duce la obtinerea de productii mari si prin
aceasta la rentabilitatea culturilor legumicole.

Lumina reprezinta un factor de importanta exceptionala pentru dezvoltarea plantelor

legumicole. Aceasta afirmatie este usor de argumentat deoarece procesele de
fotosinteza, respiratie, transpiratie si alte procese fiziologice depend in foarte mare
masura de prezenta, intensitatea si calitatea luminii.

Pentru cultura legumelor, lumina reprezinta importanta mai mare decat pentru cultura
plantelor de camp, deoarece esalonarea productiei de legume proaspepe in tot cursul
anului este conditionata in cea mai mare masura de acest factor.

Cerintele diferitelor specii de plante legumicole si chiar a soiurilor din cadrul acestor
specii fata de lumina sunt rezultatul adaptarii acestora la mediul inconjurator, care
afecteaza insasi natura plantei. Plantele de zi scurta cer, pentru a se fructifica, zile
scurte de lumina, iar cele provenite din regiuni nordice cer in acelasi scop zile lungi.
Aceasta nu este insa o regula, care poate fi aplicata in orice situatie, deoarece unele
plante crescute in alte conditii decat cele conforme naturii lor, au trebuit sa se
adapteze noilor conditii. Spre exemplu, in cadrul specie Lactuca sativa, se gasesc
soiuri de zi lunga si soiuri de zi scurta, precum si soiuri indiferente fata de reactia
fotoperiodica.
Cresterea si fructificarea plantelor legumicole sunt intotdeauna influentate de
intensitatea si calitatea luminii, precum si de lungimea zilei (fotoperioada).
Astfel, intensitatea luminii, optima pentru asimilatie, este de 20-30 mii lucsi. S-a
observat ca la o intensitate mai mare de 50 mii lucsi, asimilatia ramane la un nivel
constant. Cerintele difera insa de la o specie la alta si pot fi apreciate dupa nivelul
minim la care plantele pot sa-si desfasoare activitatile fiziologice.

In cursul ciclului biologic, cele mai mari cerinte fata de lumina le au plantele in faza
cresterilor active, a acumularii substantelor de rezerva, in faza de imbobocire,
inflorire si fructificare, dar unele specii necesita lumina si in faza de germinatie.
Consecintele unui deficit de lumina sunt scaderea productiei si continutului de
substante nutritive si prelungirea duratei de vegetatie, lucru care duce la intarzierea
recoltei.

La speciile pretentioase precum tomatele, vinetele si ardeiul, insuficienta luminii

impierdica formarea inflorescentelor si legarea fructelor, diminuand mult recolta de
fructe. De asemenea, se prelungeste mult perioada de la inflorit la coacerea fructelor.

Insuficienta luminii, cauzata de multe ori de o desime prea mare, produce etiolarea
plantelor tinerele. Astfel, plantele devin alungite, clorozate, au tesuturi de protective si
mecanice slab dezvoltate si sunt astfel sensibile la actiunea factorilor nefavorabili, a
bolilor, avand totodata un potential de productie scazut.

In ceea ce priveste cerintele fata de lumina, speciile legumicole se impart in:

 Pretentioase la lumina (cresc la o iluminare medie de 8000 lucsi)
 Putin pretentioase la lumina (au nevoie de 4000-5000 lucsi)
 Nepretentioase la lumina (cresc la 1000-2000 lucsi)

Din prima categorie fac parte tomatele, castravetii, ardeiul; din a doua categorie
spanacul, ridichiile, mararul; iar din a treia: ceapa verde, sfecla de frunze.

Conditiile de lumina influenteaza in mod direct lungimea perioadei de vegetatie.

Astfel, pentru doua culturi plantate la o distanta de doua luni, data primei recolte
poate sa difere cu mai putin de 3 saptamani. Acest lucru demonstreaza ca plantarea
prea timpurie a legumelor, cand nebulozitatea este mare, poate fi foarte neeconomica.
In cazul tomatelor, acest lucru duce la pierderea florilor din primele etaje.
Urmarind dinamica unei productii de tomate si castraveti in doua zone diferite are
Romaniei, se observa ca precocitatea si productia totala sunt mai mari in zona mai
favorabila din punctul de vedere a duratei si intensitatii luminii.

In afara de durata si intensitatea luminii, cresterea si dezvoltarea plantelor este

influentata si de calitatea acesteia. Intr-adevar compozitia luminii difera foarte mult
de la anotimp la anotimp, de la zi la zi si chiar in cursul aceleasi zile. In urma
numeroaselor observatii facute, se constata ca in lunile de primavara radiatiile
ultraviolet se gasesc in cantitate mai mare decat in lunile de toamna sic a in timpul
verii ceasta cantitate este mai mare de circa 20 de ori decat in lunile de iarna.
Radiatiile violete sunt si ele in cantitate mai mare vara decat iarna, iar razele calorile
corespunzator de 2.5 ori mai multe.

Calitatea luminii, exprimata prin componenta spectrului, influenteaza dezvoltarea si

productia plantelor legumicole. Radiatiile din diferitele zone ale spectrului au o
actiune specifica asupra proceselor fiziologice.
Radiatiile rosii si portocalii influenteaza in mod pozitiv cresterea plantelor prin
influentarea puternica a fotosintezei si morfogenezei. Mai mult decat atat, razele
infrarosii contribuie de asemenea la cresterea plantelor in cazul in care temperature
aerului nu este prea ridicata.

Radiatiile albastre, violete si galbene-verzi conditioneaza formarea organelor

vegetative. In lipsa radiatiilor albastre, spanacul, salata, varza, dar si alte plante,
prezinta simptome de etiolare si formeaza frunze mici, lipsite de turgescenta. Acestea
influenteaza asimilatia clorofilinei, cresterea sintezei glucidelor si a proteinelor,
morfogeneza.

Radiatiile ultraviolet au si o puternica actiune bactericida si influenteaza cresterea

plantelor, participand la fenomenele de asimilatie si la formarea vitaminelor,
carotinelor si antocianului.

Mai mult decat atat, in cantitate moderata stimuleaza sinteza vitaminei C, insa in
cantitate mare dauneaza plantelor.
Cunoscand cerintele diferitelor plante legumicole fata de lumina (intensitate, calitate,
durata etc), se pot crea conditii artificiale pentru ca plantele sa poata creste si dezvolta
cat mai aproape de normal chiar si in cursul iernii prin iluminarea artificiala.