UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

DEPARTAMENTUL BIOLOGIE ŞI ECOLOGIE

FACULTATEA BIOLOGIE ŞI GEOŞTIINŢE

SPECIALITATEA ECOLOGIE

CURS: FIZIOLOGIE VEGETALĂ

LUCRU INDIVIDUAL

REFERAT
TEMA:,,FOTOPERIODISMUL LA PLANTE A RM DE ZI
SCURTĂ ,LUNGĂ ŞI NOAPTE”

A elaborat: Caraman Elena,studenta anului 2,gr.Efr_221

A verificat:Bîrsan Ana, dr.conferenţiar universitar

Chişinău,2023

1
 CUPRINS:

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

2
 ÎNTRODUCERE

Raportul dintre perioadele de lumină (lungimea zilei) și întuneric (lungimea nopții)

pe parcursul anului are un impact uriaș asupra vieții plantelor. Reacția
organismelor la ritmul zilnic al luminii, exprimată în modificări ale proceselor de
creștere și dezvoltare a acestora, se numește fotoperiodism. Regularitatea și
repetabilitatea constantă a acestui fenomen de la an la an a permis organismelor, în
cursul evoluției, să-și coordoneze cele mai importante procese de viață cu ritmul
acestor intervale de timp. Aproape toate procesele metabolice asociate cu creșterea,
dezvoltarea, activitatea vitală și reproducerea plantelor sunt sub control
fotoperiodic.

Momentul central în dezvoltarea organismului este trecerea de la creșterea

vegetativă la dezvoltarea reproductivă (la plantele cu flori - la înflorire). Condițiile
de mediu pot influența implementarea informațiilor genetice și, prin urmare,
accelerează sau încetinește debutul anumitor etape de dezvoltare, în primul rând
tranziția unei plante la înflorire. Astfel, dezvoltarea plantelor are loc prin
interacțiunea potențialelor genetice și a factorilor de mediu. Principalii factori de
mediu care influențează tranziția plantei la reproducere - la înflorire - sunt
temperatura și durata luminii zilei.

CONCEPTUL DE FOTOPERIODISM

3
Conceptele de fotoperioadă și fotoperiodism au fost introduse în știință de către
fiziologii americani ai plantelor W. Garner și G.A. Allard (1920-1923).

 Fotoperiodismul reprezintă modificări ritmice ale proprietăților și funcțiilor

morfologice, biochimice și fiziologice sub influența alternanței și duratei
intervalelor de lumină și întuneric.

Termenul "fotoperiodism" a fost inventat pentru a descrie capacitatea unei plante

de a floare ca răspuns la schimbări în fotoperiod: lungimile relative ale zilei și ale
nopții. Deoarece florile produc semințe, înflorirea este crucială pentru ca planta să-
și finalizeze ciclul de viață. Deși oamenii au știut mult timp că plantele, cum ar fi
floarea lalelelor în primăvara și crizantemele flori în toamnă, până la începutul
anilor 1900, sa știut puțin despre ceea ce a cauzat de fapt înflorire.

Începând din 1910, Wightman Garner și Henry Allard au efectuat experimente

pentru a testa efectul zilei de înflorire. Ei au descoperit că plantele, cum ar fi orzul,
au înflorit atunci când lungimea zilei a fost mai lungă.

Aceste plante, pe care le numesc plante de lungă durată (PLDM), înflorează în

principal în timpul verii, pe măsură ce zilele devin mai lungi. Altele, cum ar fi
boabele de soia, se înfloresc când lungimea zilei este mai scurtă decât o anumită
lungime critică. Aceste plante de dimineață (SDP) se înmulțesc în toamnă, pe
măsură ce zilele devin mai scurte. Totuși, alții nu sunt sensibili la fotoperiod și se
numesc plante neutre de zi.

Photoperiodismul și distribuția plantelor

Fotoperiodismul este responsabil pentru distribuția multor plante din întreaga

lume. De exemplu, ragweed (SDP) nu este găsit în nordul Maine, deoarece planta
flori numai atunci când lungimea zilei este mai mică de 14,5 ore. În Maine de
Nord, zilele nu se scurtează până la această lungime până în august. Acest lucru
este atât de târziu în sezonul de vegetație încât primul ger produce sos înainte ca
semințele rezultate să fie suficient de mature pentru a rezista temperaturilor
scăzute, astfel încât speciile nu pot supraviețui acolo. Spre deosebire de aceasta,
spanacul (LDP) nu se găsește în tropice, deoarece zilele nu sunt niciodată suficient
de lungi pentru a stimula procesul de înflorire.

Plantele sunt capabile să perceapă schimbările din mediul lor și să le adapteze

comportamentul pentru a supraviețui. Fotoperiodismul este un exemplu perfect de
adaptare, deoarece planta va înflori doar atunci când există o anumită durată a

4
luminii în timpul zilei. Acest mecanism de adaptare ajută plantele să își
maximizeze creșterea și succesul reproducției.

Există trei tipuri principale de fotoperiodism: scurtă zi (plantele înfloreșc atunci

când zilele sunt mai scurte decât o anumită perioadă), lungă zi (plantele înfloreșc
atunci când zilele sunt mai lungi decât o anumită perioadă) și neutră (plantele nu
sunt influențate de lungimea zilei). Un exemplu de plantă care răspunde la
fotoperiodism este orzul de iarnă, care are nevoie de o perioadă lungă de zile scurte
pentru a înflori.

fig1.P
hotoperiodism

fig2.Reacţia florii zi/noapte

Reglarea ciclurilor de viață ale plantelor prin fotoperiodism

5
Fotoperiodismul este procesul prin care plantele reglează ciclurile lor de viață în
funcție de lungimea zilei și a nopții. Această abilitate îi permite plantelor să
determine momentul potrivit pentru a germina, înflori sau fructifica.

Plantele sunt sensibile la schimbările de lumină, iar aceasta poate afecta modul în
care se dezvoltă și cresc. Un exemplu simplu este fototropismul, procesul prin care
plantele cresc în direcția sursei de lumină. Însă fotoperiodismul este mult mai
complex, implicând reglarea ciclului de creștere și dezvoltare a plantei pe baza
lungimii zilei și a nopții.

Fig3.phototropism&photoperiodism

Mecanismul prin care se realizează fotoperiodismul este foarte interesant. Plantele

au un pigment numit fitocrom, care răspunde la schimbările de lumină. Acest
pigment se găsește în celulele vegetative ale plantei și este responsabil de
detectarea schimbărilor de lungime a zilei.

Există trei tipuri de fotoperiodism: scurtă zi, lungă zi și neutru. Plantele cu

fotoperiod scurt necesită perioade mai scurte de lumină decât întuneric pentru a se
dezvolta și a produce flori sau fructe. În schimb, plantele cu fotoperiod lung
necesită perioade mai lungi de lumină decât întuneric. Plantele cu fotoperiod
neutru nu sunt afectate de lungimea zilei și a nopții.

Fotoperiodismul are o importanță deosebită pentru agricultură. Agricultorii pot

folosi cunoștințele despre fotoperiodism pentru a crește culturi la momentul
potrivit, astfel încât să obțină rezultate optime. De exemplu, anumite plante precum
grâul și orzul necesită perioade scurte de lumină pentru a se dezvolta, în timp ce
plantele de soia și bumbac necesită perioade mai lungi de lumină.

6
 Fotoperiodismul la plante: cum le influențează lumina
durata de veghe și odihnă
Fotoperiodismul este un fenomen foarte interesant care implică modul în care
plantele detectează și răspund la schimbările de lumină din mediul lor. Acest
proces poate avea un impact semnificativ asupra creșterii și dezvoltării plantelor,
influențând durata perioadei de veghe și odihnă.

Plantele cu zile scurte sunt cele care necesită o perioadă de întuneric mai lungă
decât o perioadă de lumină pentru a produce flori. Plantele cu zile lungi, pe de altă
parte, au nevoie de o perioadă de lumină mai lungă decât o perioadă de întuneric
pentru a produce flori. Plantele neutre cu privire la durata zilei nu sunt afectate de
lungimea zilei sau a nopții și pot produce flori indiferent de durata acestora.

Deși fotoperiodismul este un proces natural, acesta poate fi influențat de factori

externi, precum poluarea luminoasă sau schimbările climatice. De asemenea, mulți
crescători de plante își ajustează ciclurile de lumină și întuneric pentru a-și controla
producția de flori sau recolta.

Pentru a putea utiliza fotoperiodismul în mod eficient, este important să ținem cont
de necesitățile specifice ale fiecărei plante și să le oferim condițiile optime pentru a
prospera. În general, plantele au nevoie de o perioadă de veghe și odihnă bine
echilibrate pentru a se dezvolta sănătos și pentru a produce o recoltă bogată.

fig4.photop.zi/
noapte

7
 Cum afectează perioadele de iluminare dezvoltarea
plantelor
Perioadele de iluminare sunt esențiale pentru dezvoltarea plantelor, iar acesta este
un subiect important în domeniul agriculturii și producției de plante. În mod
specific, perioada de lumină și întuneric poate influența creșterea, dezvoltarea și
chiar calitatea recoltei.

Când vorbim despre perioade de iluminare, trebuie să luăm în considerare

lungimea zilei și noaptea, precum și intensitatea și spectrul luminii utilizate.
Plantele au nevoie de o anumită cantitate de lumină pentru a produce fotosinteza și
a crește, iar această cantitate variază în funcție de specie și etapa de dezvoltare a
plantei.

fig5.plante în seră
cu creştere de lumină

8
 fig6.Lumină artif. UV

O altă aspect important de luat în considerare este intensitatea luminii. Prea multă
lumină poate afecta negativ plantele, provocând arsuri solare sau ducând la
supraîncălzirea solului, ceea ce duce la uscarea rădăcinilor. Pe de altă parte, prea
puțină lumină poate reduce fotosinteza și poate încetini creșterea plantei.

Spectrul luminii utilizate poate afecta, de asemenea, dezvoltarea plantelor. În

general, plantele absorb cel mai bine lumina albastră și roșie, iar utilizarea unor
spectre specifice poate fi folosită pentru a controla anumite etape ale dezvoltării
plantelor, cum ar fi înflorirea sau fructificarea.

9
 Fig6.Spectrul UV

În concluzie, perioadele de iluminare sunt importante pentru dezvoltarea plantelor

și trebuie luate în considerare atunci când se cultivă plante pentru producția de
hrană, flori sau alte produse. Este important să se determine necesitățile specifice
ale fiecărei specii de plante și să se asigure că acestea primesc cantitatea adecvată
de lumină, la intensitatea și spectrul corespunzător, pentru a se dezvolta în mod
optim.

Ajustarea fiziologică a plantelor la variațiile fotoperiodice

Fiziologia plantelor este un domeniu complex și în continuă dezvoltare, iar una
dintre cele mai interesante caracteristici ale acestora este capacitatea lor de a se
adapta la variațiile fotoperiodice. Fotoperiodul reprezintă intervalul de timp în care
plantele sunt expuse la lumină și la întuneric într-un ciclu de 24 de ore. Ajustarea
fiziologică a plantelor la variațiile fotoperiodice implică o serie de procese interne
care le permit să detecteze și să răspundă la schimbările în lumina solară.

10
Unul dintre mecanismele cheie prin care plantele își ajustează răspunsul la
fotoperiod este ciclul circadian. Acesta este un ceas intern biologic care
reglementează o serie de procese fiziologice în funcție de schimbările luminoase.
Ciclul circadian are o durată de aproximativ 24 de ore și este strâns legat de lumina
solară și de ritmurile sale naturale. La nivel molecular, ciclul circadian este
controlat de un set complex de gene care sunt activate sau dezactivate în funcție de
nivelurile de lumină și întuneric.

O altă modalitate prin care plantele se adaptează la fotoperiod este prin intermediul
hormonilor. Hormonii sunt substanțe chimice produse de plante care controlează o
gamă largă de procese fiziologice, inclusiv creșterea, dezvoltarea și răspunsul la
stresul ambiental. În ceea ce privește ajustarea la fotoperiod, hormonii joacă un rol
important în modul în care plantele își ajustează răspunsul la lumina solară. De
exemplu, hormonii auxinici sunt cunoscuți pentru a promova creșterea plantelor în
condiții de lumină scăzută, în timp ce citokininele pot ajuta la stimularea
dezvoltării florilor și a fructelor.

În general, capacitatea plantelor de a se adapta la variațiile fotoperiodice este

crucială pentru supraviețuirea lor într-un mediu natural complex și variabil.
Ajustarea fiziologică a plantelor la schimbările luminoase depinde de o serie de
factori interni și externi, inclusiv ciclul circadian și hormonii. Înțelegerea acestor
mecanisme interne poate ajuta la dezvoltarea de strategii mai eficiente pentru
cultivarea plantelor într-un mediu controlat sau pentru adaptarea culturilor agricole
la condițiile de mediu fluctuante.

PHOTOPERIODISM LA PLANTE DE ZI SCURTĂ

Plantele de zi scurtă sunt plantele care înfloresc toamna târziu, iarna sau
primăvara devreme, când zilele sunt mai scurte şi primesc lumină un număr limitat
de ore (crizantemele, cactusul de Crăciun, poinseţia, cyclamen, kalanchoe,
primula, azaleea). Steaua Crăciunului (Poinsettia), pentru a-şi colora frunzele în
roşu, are nevoie de lumină doar de la 9.00 la 17.00. După ora 17.00, lumina
artificială din casele noastre va întarzia apariţia florilor şi colorarea frunzelor.

11
Boabele de soia sunt denumite plante de zi scurtă deoarece zilele scurte (adică
nopți lungi sau perioade întunecate) inițiază înflorirea (inducția florală). Stadiile de
reproducere se bazează pe înflorire, dezvoltarea păstăilor, dezvoltarea semințelor și
maturarea plantelor.

O deplasare a plantei de soia cu 400-500 kilometri spre nord sau sud determină o
deviere a duratei de vegetație cu 20-24 de zile. Soia asigură cele mai ridicate
producții pe solurile neutre, sau cu un pH în jur de 6,5, bogate în humus, fosfor,
potasiu și calciu, cu textură mijlocie.

fig7.Cultura de soia

Soia vegetează foarte bine pe cernoziomuri, brun-roșcate și pe solurile de luncă. În

incintele îndiguite din Lunca Dunării soia găsește condiții de vegetație apropiate de
optim, atât sub aspectul climei cât și în ceea ce privește solul. Producții deosebit de
mari asigură soia și pe solurile fluvio-lacustre (foste submerse).

Cerințele plantelor de soia față de temperatură pe principalele faze de vegetație

sunt următoarele: - pentru germinare, soia necesită 6-7 grade Celsius temperatură
minimă și 20-22 grade Celsius temperatură optimă; - pentru semănat-răsărit, soia
necesită temperatură minimă de 8-10 grade Celsius și 20-22 grade Celsius
temperatură optimă; - pentru formarea organelor de reproducere, soia are nevoie de
10-17 grade Celsius temperatură minimă și 21-23 grade Celsius temperatură
optimă; - pentru înflorire, cultura de soia are nevoie de 17-18 grade Celsius
temperatură minimă și 22-25 grade Celsius temperatură optimă; - pentru formarea
semințelor soia solicită 13-14 grade Celsius temperatură minimă și 21-23 grade
Celsius temperatură optimă; - pentru coacere, soia are nevoie de 8-9 grade Celsius
temperatură minimă și 19-20 grade Celsius temperatură optimă.

12
În faza de răsărire, plantele de soia sunt mai rezistente la temperaturile scăzute
decât plantele din familia Leguminoaselor (fasolea). Temperaturile de minus 2,
minus 2,5 grade Celsius, o durată scurtă de timp, nu produc pagube. Temperatura
de minus 3 grade Celsius produce daune însemnate plantelor de soia în faza de 3
frunze. În general, plantele de soia sunt compromise de brumele târzii.

Soia este o plantă cu cerințe relativ ridicate față de umiditate. După unii autori, în
comparație cu anii în care regimul de precipitații este optim, în condiții de secetă,
producția de soia scade cu 33-61 %. Coeficientul de transpirație al soiei este de
500-700. În faza de formare a semințelor, o plantă de soia pierde pe zi 300-350
grame apă, față de 150 grame în preajma înfloritului.

În zona de sud a țării din cauza secetelor care survin în lunile iulie și august, fără
irigare, producția de soia rămâne scăzută și foarte fluctuantă de la un an la altul. În
aceste condiții, capacitatea genetică de producție a soiurilor cultivate nici pe
departe nu se atinge. Exceptând unele terenuri din Lunca Dunării, cultura soiei în
zona de sud și sud-est a țării cere să fie irigată și această plantă trebuie să figureze
fără discuție între plantele importante care se cultivă pe suprafețe amenajate pentru
irigație.

În Câmpia Banatului, consumul maxim de apă atinge la soia 5,2 mm pe zi. În

această zonă, apare adesea un deficit de apă cuprins între 2,0-3,2 mm pe zi.

Deficitul de apă, pe timpul perioadei critice în cultura de soia este mai mic în
zonele de cultură din Transilvania și jumătatea de nord a Moldovei.

Fără îndoială că insuficiența apei în timpul vegetației soiei influențează în sens

negativ toate componentele de producție. Dar cel mai mult afectată este masa a
1000 de boabe. Acest component de producție prezintă cea mai mare sensibilitate
față de insuficiența apei. În doi ani diferiți de cultură, Bilteanu a găsit în Câmpia
Banatului o diferență în masă a 1000 de boabe de până la 42,5 grame sau 25 %.
Din această cauză, insuficiența apei la soia în timpul umplerii boabelor determină
cea mai mare scădere de producție.

PLANTA DE ZI SCURTĂ FLOAREA-SOARELUI

Floarea-soarelui sunt plante facultative de zi scurtă și atunci când sunt plantate în

zile naturale scurte, plantele termină scurt, înfloresc devreme și dezvoltă mulți
„muguri urâți” mici care înghesuie mugurii florali terminali.

Floarea-soarelui este principala cultură oleaginoasă din Ucraina. În comparaţie cu

alte culturi oleaginoase, aceasta asigură un randament maxim de ulei la o unitate de

13
suprafaţă. Seminţele de oarea-soarelui de soiuri moderne și hibrizi conţin 50-54 %
grăsime cu proprietăţi gustative și nutritive înalte.

fig7.Floarea
Soarelui

Floarea-soarelui se mai utilizează într-un șir variat de modalităţi: drept cultură

oleaginoasă, ca îngrășăminte verde sau ca oare decorativă. Câmpurile de
oareasoarelui sunt o înfrumuseţare extraordinară pentru orice peisaj.

Floarea-soarelui este una din culturile care în ecare an asigură un venit stabil
agricultorilor. Floarea-soarelui este solicitată cât pe piaţa internă, atât și pe cele
externe. În agricultura ecologică, până în prezent, oarea-soarelui rămâne o cultură
de nișă. Cauza principală este preţul redus al uleiului importat de oarea-soarelui.
Din acest motiv, pentru oareasoarelui este disponibilă doar piaţa locală, în volum
limitat. Uleiul de rapiţă posedă avantaje semnicative – un gust plăcut și o calitate
înaltă, comparativ cu uleiul de oarea-soarelui. Floarea-soarelui, spre deosebire de
rapiţă, prezintă cerinţe mai reduse faţă de asigurarea cu substanţe nutritive și nu are
dăunători direcţi, cu excepţia păduchilor de plante.

Floarea-soarelui este mai bine cultivată în regiuni calde și uscate, ca și porumbul

sau soia.

џ Floarea-soarelui prezintă cerinţe mari faţă de intensitatea iluminării solare și este

o plantă de zi scurtă.

14
џ Temperatura medie zilnică a aerului în prima jumătate a perioadei de vegetaţie
trebuie să e de circa 22°С, iar în perioada înoririi și maturizării - 24-25°С.

џ Pentru maturizare, oarea-soarelui are nevoie de o sumă de temperaturi active de

2300-2700°С.

џ Nevoia redusă de apă, cu excepţia perioadei de înorire și de umplere a seminţelor

cu ulei.

џ Floarea-soarelui suportă îngheţuri târzii până la temperaturi de -5 °С la etapa de

până la 4- perechi de frunze.

Floarea Soarelui este una dintre cele mai fascinante plante datorită dependenței
sale de lumina astrului nostru diurn. Doar de-aia se și numește Floarea Soarelui.
Totuși, puțini știu motivul pentru care această plantă se mișcă în același ritm cu
orientarea Soarelui pe bolta cerească. Oamenii de știință au găsit o explicație.

Este planta cu cea mai complexă rotație, aproape în tandem cu mișcarea soarelui.
Se orientează către est dimineața și se apleacă ușor, până seara, spre vest, odată ce
soarele apune. Evident, aceste mișcări sunt greu de observat dacă ai sta și tu de
dimineață până seara să le observi. Dar o să observi diferența de orientare dintre
dimineață și seară.

Oamenii de știință au încercat un experiment. Au luat câteva flori ale soarelui

tinere și le-au împărțit în 2 grupuri. Pe primele le-au legat, astfel încât să nu se mai
poată mișca după soare, iar pe celelalte le-au lăsat libere. Evident, a fost un studiu
pe termen lung pentru că s-a observat creșterea lor. Astfel, au văzut că plantele
legate au crescut cu vreo 10% mai lent decât cele lăsate libere. Așa au ajuns la
concluzia că soarele le influențează direct creșterea.

De asemenea, le ajută și în ceea ce privește polenizarea. Orientându-se toată ziua

după soare, înseamnă că „pălăriile” lor sunt mai calde decât ale altor plante, deci
polenul este încălzit și devine mai apetisant pentru albine.

 În mare parte, fotoperiodismul nu reprezintă o problemă în cazul culturii de

floarea-soarelui, cel puțin nu în Europa.

PLANTĂ DE ZI SCURTĂ – CACTUSUL DE CRĂCIUN

Este o plantă tipic fotoperiodică sau de scurtă zi; acesta este motivul pentru care
înflorirea sa are loc la mijlocul iernii, când zilele sunt mai scurte.

15
 fig.9.Cactus de Crăciun

Schlumbergera, desi la prima vedere nu pare sa fie asa, este un cactus epifit (se mai
numeste si zigocactus). Nu are tepi. Are niste tulpini plate, segmentate, adaptate
pentru procesul de fotosinteza. In varful acestor tulpini apar bobocii, in luna
noiembrie. Florile pot fi albe, roz, orange, fuchsia, rosii.

Necesar lumină: pe timpul verii puteți așeza plantele afară, într-un loc umbros, iar
toamna aduceți-le în interior, într-un loc cu multă lumina și udate cu grijă.
Temperatura ideală este de 16-18 grade Celsius și nu mai mică de 13 grade Celsius
pentru a înflori.

Amplasare: Craciunica trebuie amplasata intr-o zona luminoasa, ferita insa de

razele directe ale soarelui. Poti aseza planta pe pervazul unei ferestre sau intr-o
biblioteca, pentru a-i pune in valoare florile colorate. Temperatura optima de
crestere este intre 16-25 grade C.

Udare: Daca ai cumparat cactusul inflorit, evita udarile dese, deoarece planta nu
mai are nevoie de asa multa apa. Udarea excesiva este de evitat deoarece duce la
putrezirea radacinilor. In perioada de crestere (aprilie – septembrie), udarea se face
mai des, obligatoriu cu apa decalcifiata. Craciunica are nevoie de o umiditate
atmosferica ridicata. Pentru a indeplini aceasta cerinta, Floraria Trias recomanda
amplasarea ghivecelor in tavite umplute cu hidrogranule de argila.

16
Fertilizare: incepand de primavara pana toamna, Cactusul Craciunului trebuie
fertilizat, pentru a inflori la timp. Alege sa fertilizezi planta cu un ingrasamant de
calitate, special creat si adaptat nevoilor acestui soi de plante: Ingrasamantul pentru
cactusi de la Pokon. Acest fertilizant are cu un continut echilibrat de nutrienti, care
face plantele mai sanatoase si mai puternice. Ingrasamantul lichid de la Pokon
asigura o crestere spectaculoasa si o inflorire abundenta.

Fig.10.Înflorirea Cactus de Crăciun

PLANTE DE ZI LUNGĂ

GAROAFA (Dianthus caryophyllus)

17
 Fig.10.Garoafa

Garoafe (Dianthus caryophyllus) – sunt plante erbacee, florifere, ce fac parte din
genul Dianthus. Majoritatea speciilor sunt plante erbacee, unele fiind anuale sau
bienale. Garoafele sunt originare din Bazinul Marii Mediterane si sunt cultivate de
aproximativ 2000 de ani. Denumirea genului provine din greaca veche, de la
cuvintele ‘dios’=divin si ‘anthos’=floare. Florile de garoafe sunt printre cele mai
cautate flori: ele au atat valoare comerciala cat si ornamentala. Garoafele sunt
potrivite ca plante de bordura, in straturi, in gradini cu rocarie si chiar in ghivece.
Se gasesc intr-o varietate de culori cum ar fi rosu, caramiziu, portocaliu, violet,
galben, roz, alb, crem, etc. Au frunzele subtiri, dispuse de-o parte si de alta a
tulpinii. In functie de specie, infloreste primavara, vara sau toamna. Florile apar in
buchete, in varful tulpinilor. Au 5 petale, cu marginile zimtate la majoritatea
speciilor.

Lumina. Pentru garoafe, lumina este un factor foarte important. Pentru o crestere
optima si o inflorire abundenta, acestea au nevoie de minim 6 ore de soare pe zi.

Sol. Garoafele suporta solurile nisipoase si calcaroase, cu un pH usor alcalin.

Prefera un pamant reavan, nu umed, de aceea udarea trebuie facuta moderat. Solul
trebuie sa dreneze bine apa, deoarece umiditatea excesiva duce la putrezirea
radacinilor si uscarea plantelor.

Fertilizarea. Se recomanda administrarea ingrasamintelor specifice pentru plante

cu flori, in stare lichida sau granule.

18
Inmultire. Garoafele pot fi inmultite prin seminte, divizarea tufei sau butasire.

 Divizarea tufei se face, de regula, toamna si se foloseste numai la plantele

mai mari de 3-4 ani.

 Butasirea consta in prelevarea de butasi din partea superioara a lastarilor noi.

Se efectueaza in luna august.

Semanat. Semintele se seamana primavara, in spatii protejate (sere, solarii). Dupa

semanare, solul se mentine permanent reavan, pana ce garoafele incep sa creasca.
Apoi, plantutele de garoafe se raresc, pastrand o distanta de 25-30 cm intre ele.
Este posibil ca plantele sa nu infloreasca in acelasi an.

Frunzele sunt de culoare verde cenușiu până la albastru-verde, subțiri, de până la

15 cm lungime. Florile sunt produse singure sau până la cinci împreună, au un
diametru de aproximativ 3-5 cm și sunt foarte parfumate. Culoarea naturală
originală a florilor de garoafe este roz-purpuriu strălucitor, dar au fost dezvoltate
soiuri de alte culori, inclusiv roșu, alb, galben, albastru și verde.

Sfaturi pentru ingrijirea garoafelor:

Garoafele sunt unul dintre soiurile de flori mai usor de ingrijit. Intretinerea lor este
destul de simpla:

 Garoafele ar trebui sa aiba patru pana la sase ore de lumina solara pe zi.
 Udati plantele de doua pana la trei ori pe saptamana. Daca petalele sau
frunzele incep sa devina galbene, este un semn de udare excesiva.
 Pentru a stimula procesul de inflorire, indepartati florile sau frunzele moarte.
 Mulcirea nu este recomandata deoarece impiedica circulatia suficienta a
aerului.
 Garoafele nu sunt de obicei deranjate de daunatori, deci nu este nevoie sa
aplicati pesticide.
 Permiteti o circulatie suficienta intre plante pentru a preveni mucegaiul si
ciuperca.
 Soiurile inalte de garoafe pot avea nevoie de un suport care sa sustina
tulpina pe masura ce planta se dezvolta.

PLANTA DE ZI LUNGĂ – MAZĂREA

Mazarea face parte din familia leguminoaselor, fiind ruda buna cu lintea, soia,
nautul, fasolea, dar si cu arahidele. Mazarea se dezvolta in interiorul unor pastai
asemanatoare celor de fasole si are forma unor boabe mici si rotunde, de culoare

19
verde. Sezonul ideal pentru a consuma mazare proaspata este din luna mai pana in
octombrie, dar este accesibila oricand, pentru ca poate fi conservata prin inghetare
sau in apa cu sare, prin pasteurizare.

Este originara din Asia Mica si Centrala. A fost cultivata in Antichitate de greci si
de romani, in sudul Europei, de unde s-a raspandit in tot continentul. In Romania,
este cultivata din secolul al XVII-lea. Pe numele oficial Pisum sativum, mazarea
este o leguminoasa, parte din familia dicotiledonatelor. Este o leguma versatila,
bogata in fitonutrienti, minerale, vitamine si antioxidati si este ideala intr-o
alimentatie variata si echilibrata.

Exista mai multe soiuri de mazare, care sunt, insa, foarte asemanatoate la gust si la
modul in care trebuie preparate. Diferentele constau in momentul in care sunt bune
pentru consum si in capacitatea de adaptare a plantei la mediu. Exista o mazare
verde, care este si cea mai cunoscuta, dar exista si mazare galbena, ideala pentru a
fi uscata, precum si mazare mov.

fig.11.Mazărea

Mazarea, la fel ca toate leguminoasele, este o excelenta sursa de proteine de

origine vegetala si contine o cantitate mare de fibre. Fitonutrientii continuti de
mazare au capacitatea de a reduce apetitul, iar proteinele combinate cu fibrele
incetinesc procesul de digestie si promoveaza sentimentul de satietate. Aceasta
determina reducerea totalului de calorii consumate, astfel ca mazarea este unul

20
dintre alimentele utile in dietele sanatoase, unde este important controlul cantitatii
de calorii consumate zilnic.

Este important de spus ca in proteinele vegetale pe care le contine mazarea lipseste

unul dintre aminoacizii esentiali si anume metionina.

Mazarea are un indice glicemic mic, ceea ce o face ideala in dieta persoanelor care
sufera de boli de nutritie, mai ales diabet. Proportia dintre fibre si proteine o face
utila pentru a echilibra nivelul de glucoza din sange. Fibrele sunt benefice pentru
digestie si au capacitatea de a hrani microbiomul intestinal, concomitent cu
blocarea proceselor de dezvoltare exagerata a bacteriilor cu potential patogen.
Acest fapt reduce riscul unor afectiuni gastro-intestinale, cum ar fi boala
inflamatorie a intestinului, sindromul intestinului iritabil si cancerul de colon.
Mazarea stimuleaza tranzitul intestinal sanatos. Trebuie spus ca aceste proprietati
ale mazarei sunt specifice pentru toate leguminoasele (linte, naut, fasole).

Mazarea verde este bogata in antioxidanti cu potential efect antiinflamator. Unii

nutrienti (pisumsaponinele) se gasesc exclusiv in mazare. Merita notat si faptul ca
mazarea contine Omega-3 sub forma de acid alfa-linolenic. Intr-o portie de mazare
sunt aproximativ 30 de miligrame de acid alfa-linolenic.

 Mazărea crește și se dezvoltă optim la temperaturi de 18-21° C, iar dacă

temperatura depășește 26-28° C, producția scade. Are pretenții moderate față
de lumină, fiind o plantă de zi lungă.

Conditiile de supravietuire fata de factorii mediului

 Caldura. Are pretentii mici fata de caldura. Semintele au nevoie pentru

germinare de numai 1-3°C, iar plantele tinere suporta pentru perioade scurte
si temperaturi negative (-5°C). Temperatura optima de crestere este de 20°-
25°C.

 Lumina. Mazarea este pretentioasa fata de lumina, fiind specie de zi lunga.

In conditii de umbra se produce un numar scazut de pastai, plantele sunt cu o
talie mai inalta si ramifica putin.

 Apa. Este pretentioasa fata de apa din sol. Datorita acestui fapt, se
recomanda semanatul in „mustul zapezii" pentru a beneficia de umiditatea
mai mare de la inceputul primaverii si a se crea o cultura uniforma si cu
densitate buna. In functie de cantitatea de apa din sol, se formeaza un numar

21
 mai mare sau mai mic de seminte in pastaie si de marime diferita. Apa in
exces determina o crestere slaba, intarzierea infloririi, plantele devin
sensibile la boli, iar daca apa persista mai mult, plantele mor.

 Solul. Mazarea se cultiva pe terenuri permeabile, cu textura usoara sau

mijlocie, cu apa freatica la peste 2 m, soluri cu fertilitate mijlocie, insorite si
curatate de buruieni.
Cultivarea si recoltarea mazarei

Mazarea se cultiva prin semanat direct in camp, primavara devreme, si foarte putin
vara sau toamna. Terenul se pregateste din toamna, prin executarea urmatoarelor
lucrari: desfiintarea culturii anterioare, nivelarea, fertilizarea cu ingrasaminte
chimice pe baza de fosfor si potasiu, cate 200-300 kg/ha superfosfat si 100-150
kg/ha sare potasica.
De remarcat este faptul ca mazarea nu suporta aplicarea gunoiului de grajd in
anul culturii, ci numai la planta premergatoare. Se executa aratura adanca, prin care
se incorporeaza si ingrasamintele. Semanatul se face in randuri echidistante sau in
benzi de cate 5 randuri, la distanta de 40 cm intre benzi si 20 cm intre randuri.
Adancimea de semanat este de 3-4 cm, iar cantitatea de samanta la hectar este de
180-220 kg. Lucrarile de ingrijire constau in distrugerea crustei si a buruienilor,
prin grapare cu grapa stelata, cand plantele sunt mici, irigarea si combaterea bolilor
si daunatorilor. Daca este seceta, se iriga de 2-3 ori, in special la inflorire si
fructificare.
Recoltarea pastailor se face esalonat, in 3-4 reprize. Indiferent de modul de
recoltare, boabele trebuie prelucrate imediat dupa extragerea din pastai, altfel isi
pierde din calitate. Productia de mazare este cuprinsa intre 5 si 13 t/ha, in functie
de soi.
Mazarea se poate cultiva si ca o cultura succesiva, dupa varza sau conopida
timpurie, castraveti sau cartofi timpurii. Terenul se pregateste la fel ca la fasolea de
toamna, semanatul se face intre 20-25 iulie, folosindu-se 200-220 kg samanta la
hectar. Se recomanda soiuri cu perioada scurta de vegetatie, precum Alaska, Fina
verde si Mingomark.
Se acorda atentie deosebita asigurarii necesarului de apa, mai ales pentru rasarirea
plantelor, la inflorire si formarea pastailor. Recoltarea incepe dupa 15 septembrie,
productia fiind mica, de circa 2-2,5 t/ha boabe verzi.

PLANTĂ DE ZI LUNGĂ – OVĂZUL

22
 fig.12.Ovăzul

Ovăzul (Avena sativa) este o plantă erbacee cerealieră cu tulpina de tip pai și
inflorescența în formă de spic, cultivată pentru grăunțele ei, folosite ca nutreț și în
alimentație, datorită sursei bune de carbohidrați cu absorbție lentă.

În Germania, de exemplu, în cea mai mare parte este folosit ca plantă furajeră; de
asemenea, este utilizat ca fulgi de ovăz in müsli, preparate de panificație, salate, ca
piure în alimentația umană.

În România, în cea mai mare parte este folosit ca plantă furajeră, în special pentru
cabaline. Tradițional, ovăzul este ingredientul secundar al surogatelor de cafea,
care până târziu după al doilea război mondial nu avea un preț prea accesibil. În
anii '80, din rațiuni de reducere a cheltuielilor legate de importuri, regimul
comunist a repus pe piață cafeaua în amestec cu orz, numită familiar nechezol.

Ovazul este planta regiunilor cu clima umeda si veri racoroase. Cu toate acestea,
ovazul suporta mai bine ca alte plante si conditiile mai secetoase. Este, deci, planta
care valorifica bine conditiile extreme de cultura, datorita marii sale plasticitati
ecologice.

Temperatura minima de germinatie este de 2 - 3C, iar tinerele plantule suporta

temperaturi negative pana la -7C. Unele soiuri de toamna rezista la -12C (fara
zapada). In prima parte a vegetatiei ovazul creste si se dezvolta bine la 5 - 12C
(pentru desfasurarea organogenezei), apoi la 12 - 15C. La inflorire si fecundare
sunt favorabile temperaturi de 15 - 17C, iar pentru maturizare 17 -20C.

PLANTĂ DE ZI LUNGĂ – GRÂUL

23
 fig.12.Grâul

Grâul este cea mai importantă plantă cultivată din lume și se cultivă în peste 100
de țări. Are o importanță majoră în industria alimentară și se utilizează în special
pentru a produce făină. Tulpinile rămase după recoltat se utilizează ca materie
primă în fabricarea celulozei, precum și în furajarea animalelor sau ca îngrășământ
organic. Tărâțele, care sunt reziduuri de la industria de morărit, reprezintă un furaj
concentrat, bogat în proteine și săruri minerale.

Tulpina grâului este de tip pai și este formată din 5-7 internoduri. Grâul are
rădăcina fasciculară, frunzele sesile, cu teaca dezvoltată, limbul liniar și la bază are
ligulă. Inflorescența are formă de spic compus și este formată dintr-un rahis pe care
sunt prinse spiculețe multiflore. Fructul este cariopsa.

Pentru grâul de toamnă, perioada de vegetație durează 270-290 de zile, interval în

care plantele de grâu trec prin diverse faze fenologice, după cum urmează:

 Germinarea. Atunci când are condiții ideale de temperatură și umiditate,

grâul germinează în 8-10 zile. Având în vedere condițiile din țara noastră,
grâul are nevoie de 15-20 de zile pentru a răsări, din cauza lipsei de apă.

 Înrădăcinarea și formarea primelor frunze. După ce răsare, planta formează

prima sa frunză și începe procesul de fotosinteză.

24
  Înfrățirea. Procesul de înfrățire începe atunci când planta formează cea de a
treia frunză. De obicei, acest proces are loc toamna și poate continua în
ferestrele iernii.

 Alungirea paiului. Acest proces începe atunci când tulpina are 5 cm.

 Înspicatul și înfloritul. Apariția spicului marchează etapa de alungire a

paiului, iar la câteva zile are loc înfloritul. Florile se deschid și devin vizibile
staminele.

 Formarea bobului. Bobul crește în lungime după fecundare, iar apoi domină
creșterea în grosime. Umplerea boabelor are loc pe baza substanțelor pe care
le asimilează planta în această perioadă.

Cerințele grâului față de climă și sol

Pentru a germina, semințele de grâu au nevoie de temperaturi minime de 1-3° C.
Procesul de înfrățire începe când temperatura este de 8-10° C și se oprește la 5° C.

În ceea ce privește umiditatea solului, grâul preferă ca aceasta să fie situată la 70-
80% pentru ca semințele să germineze normal. Cele mai mari cerințe față de apă
sunt în fazele de înspicat, fecundare și cea ce formare a boabelor.

Grâul preferă solurile cu un pH neutru sau slab acid, cu textură lutoasă sau luto-
argiloasă.

Grâul este o plantă de zi lungă ce preferă zonele cu luminozitate ridicată. S-a stabilit
că acest factor influenţează călirea, rezistenţa la iernare, aceste mărindu-se în
condiţiile unei fotoperioade mai lungi. De asemenea, o intensitate scăzută a luminii
reduce gradul de înfrăţire al plantelor de grâu.

25
 PLANTĂ DE ZI LUNGĂ – INUL

fig13.In

Plantă erbacee, cultivată, înaltă până la 1 m, fibroasă, cu frunze mici înguste și cu

flori albastre sau albe. Este de origine mediteraneană. În România este cultivată pe
suprafețe relativ întinse pentru fuior sau pentru semințele oleaginoase. Inul pentru
fuior este mai înalt și mai puțin ramificat decât cel pentru ulei. În scopuri medicinale
se folosesc numai semințele ajunse la maturitate completă (Semen Lini).

 Are o rădăcină pivotantă, subţire, lungă, slab ramificată;

 Tulpina este groasă, de 1-2 mm cu înălțimea de 80-110 cm (la inul folosit

pentru fibre) şi 30-60 cm (la inul folosit pentru ulei);

 Frunze sunt alterne, lanceolate, lungi de 2-3 cm şi late de 2-4 mm, cu nervuri
paralele glabre;

 Florile sunt albastre-azurii, grupate în dicazii terminale (înfloreşte în iulie-

august);

 Fruct este o capsulă globuloasă cu 7-10 seminţe ovoide, turtite, de culoare

brun-deschis;

 Inul se cultivă pentru fibrele textile (var. vulgare), dar există şi varietăţi
pentru seminte (var. crepitans);

 Inul pentru seminţe are tulpina foarte ramificată;

26
  Prin zdrobire dezvoltă un miros caracteristic de ulei de in; au gust
mucilaginos, uleios, puse în apă se umflă;

Inul de fuior este o planta de climat racoros. De aceea, depresiuniule montane din
Romania, unde temperaturile sunt sub 14 grade Celsius pana la inflorire si de 18
– 20 de grade Celsius in perioada formarii capsulelor si a maturarii tulpinilor,
asigura productii ridicate si cu calitate superioara a fibrei.

PLANTE DE NOAPTE

REGINA NOPŢII

Regina nopții este o planta care, odată cu lăsarea întunericului, umple grădina cu o
mireasmă puternică. Este indicat să le plantați în apropierea ferestrei pentru o noapte
plină de parfum. Florile sale se pot prezenta in culori diferite, de la alb, roz, rosu,
mov sau galben.

fig 14.Regina nopţii

Florile “Reginei nopții” se deschid seara, de unde vine și numele, iar acestea rămân
deschise până dimineața, la răsărit. În tot acest timp, floarea răspândește un parfum
plăcut și puternic.

“Nicotiana alta” este numită și “Tutunul ornamental”, “Tutunul înaripat”, sau

“Tutunul iasomie” și face parte din familia Solanaceae, fiind o plantă perenă,
originară din America de Sud. Regina nopții se cultivă în grădini, terase, în parcuri și
chiar în ghivece sau jardiniere.

27
Regina nopții înflorește începând din luna iunie și, dacă vremea permite, va rămâne
așa până în octombrie, însă planta nu rezistă la temperaturi de – 5ºC. Floarea trebuie
udată la bază, în fiecare seară, în zilele secetoase.

Floarea sa are formă de trompetă de circa 8 – 10 cm, având cinci lobi. Aceasta poate
avea mai multe culori, cea mai frecventă este cea albă, dar regina nopții poate fi și
galbenă, roșie, roz, mov și, uneori, aceeași floare poate avea mai multe culori.

Potrivit unor studii, regina nopții este bogată în alcaloide, flavonoide și triterpine,
ceea ce îi conferă proprietăți antispasmodice, antioboseală, antibacteriene,
antimicrobiene și antivirale. De asemenea, tuberculuii negri conțin substanțe
purgative, diuretice și antiparazitare.

Regina nopții este folosită și în tratarea infecțiilor urinare, a hepatitei, a gripei,

dizenteriei, a orionului, a afecțiunilor cutanate , dar și ca vermifug, în special în Asia
și în America de Sud. Locuitorii din Nepal folosesc însă frunzele pentru tratarea
abcesului sub formă de cataplasme. Semințele sunt întrebuințate în industria
cosmetică pentru a trata eczemele și scabia, iar sucul proaspăt de petale de regina
nopții tratează herpesul.

Întreaga plantă conține nicotină, fiind numită și “Tutun ornamental”, “Tutun

înaripat”, sau “Tutunul iasomie”, care este folosit ca insecticid.

Fig.14.Regina Nopţii în grădiniţă

28
 NOPTIŢA (Mirabilis jalapa)

fig14.Noptiţa

Noptiță (Mirabilis jalapa) este o specie de plantă erbacee din familia

nictaginaceelor, cu tulpină noduroasă, frunze opuse oval-ascuțite și flori roșii-
violacee, galbene, albe, plăcut mirositoare, care se deschid seara. Originară din
Mexic și din Peru, se cultivă la noi ca plantă ornamentală. Rădăcinile de noptiță au
proprietăți purgative.

Plantă înaltă de 50-60 cm cu frunze cordioforme şi cu flori tubulare care înfloresc

dupa ora 18, dimineaţa până la ora 10-11 sau pe timp înnorat.

Semănat: aprilie

Înflorire: iunie până la venirea gerului

Florile se deschid dupa-amiaza, de obicei in jurul orei 16:00. Florile au forma de

trompeta, sunt parfumate si apar grupat in varful tulpinilor. Florile pot avea o

29
singura nuanta, de exemplu: roz, alb, rosu, galben, violet sau pot fi bicolore. Planta
infloreste in timpul verii pana toamna. Frunzele sunt mari, alterne, ovale, ascutite la
varf, de culoare verde inchis.

Conditii de mediu

Lumina. Barba imparatului prefera locurile insorite, in care sa beneficieze de

lumina solara cel putin 6 ore pe zi. Poate suporta si umbrirea partiala, insa in aceste
conditii este posibil sa nu mai infloreasca abundent.

Temperatura. Prefera temperaturile mai ridicate. In zonele cu climat mai rece, sunt
cultivate ca plante anuale, care mor odata cu scaderea temperaturilor si aparitia
inghetului. Totusi, dupa inflorire, toamna, radacinile tuberizate se pot scoate din sol
si depozita intr-un loc racoros si intunecat. Acestea se vor planta primavara, odata ce
temperaturile incep sa creasca. In zonele cu climat mai cald, radacinile tuberizate pot
ramane in sol pe timpul iernii.

Sol. Nu are pretentii ridicate fata de sol. Creste si se dezvolta bine pe un sol fertil,
argilos, bine drenat. Solul poate avea un pH neutru-slab acid.

Inmultire. Barba imparatului se inmulteste cel mai frecvent prin seminte. Acestea
se pot semana direct in gradina, primavara, dupa ce a trecut pericolul de inghet sau
se pot semana in interior, cu aproximativ 6-8 saptamani inainte de ultimul inghet
asteptat in primavara.

30
 LĂLEAUA DE NOAPTE (OXALIS TRIANGULARIS)

fig.15.Lăleaua de noapte

Oxalis cu frunze mov (Oxalis triangularis) e cunoscut si ca Planta dragostei, Trifoiul

mov sau Trifoiul fals. Este o planta foarte delicata, iar florile albe sau roz pal
realizeaza un contrast foarte frumos cu frunzele inchise la culoare. Infloreste mult,
de la inceputul primaverii pana la sfarsitul verii.

Oxalis – Conditii de mediu

Lumina. Prefera locurile partial umbrite sau insorite, mai ales in primele ore ale
diminetii.

Temperatura. Suporta temperaturi moderate, optimul fiind de 18-23°C. Iarna

rezista la temperaturi mai scazute, pana la la 15°C, iar vara maximul de temperatura
este de 28°C.

Umiditatea aerului. Nu are cerinte mari fata de umiditatea aerului, insa la

temperaturi mai ridicate se recomanda pulverizarea frunzelor cu apa.

31
Substrat. Oxalis creste ideal intr-un substrat bine drenat, bogat in nutrienti, cu un
pH neutru. Poate fi alcatuit din mranita nisipoasa, imbogatita cu compost.

Oxalis este un gen de plante anuale sau perene, florifere din familia Oxalidaceae, ce
cuprinde aproximativ 570 de specii. Sunt plante originare din Mexic, au port mic,
radacini tuberizate si crestere invaziva. Frunzele sunt palmate, divizate in 3-10
foliole cu forma obovata si varful dintat. Florile apar vara, sunt mici, au 5 petale de
culoare diferita in functie de specie. Unele specii, precum Oxalis tuberosa, formeaza
tuberculi ce pot fi consumati.

CONCLUZII

În concluzie, fotoperiodismul este un proces important pentru plante și are o gamă

largă de efecte. Înțelegerea acestui proces poate ajuta agricultorii și grădinarii să
optimizeze creșterea plantelor și să obțină o producție mai bună. De asemenea,
studiile asupra fotoperiodismului pot avea aplicații importante în domeniul
biotehnologiei și al cercetării genetice, un proces fascinant prin care plantele
reglează ciclurile lor de viață, iar această abilitate poate fi valorificată pentru a
obține rezultate optime în agricultură. Cunoașterea fotoperiodismului poate ajuta
agricultorii să optimizeze culturile pe care le cultivă și să obțină cele mai mari
recolte posibile. este un proces fascinant care joacă un rol semnificativ în
dezvoltarea plantelor și poate fi influențat de factori externi precum poluarea
luminoasă sau schimbările climatice. Prin înțelegerea acestui proces și prin oferirea
plantelor noastre condițiile optime pentru a se dezvolta, putem obține o recoltă mai
mare și mai sănătoasă.

Fotoperiodismul este un factor important în producția de flori și fructe. Înțelegerea

modului în care acesta afectează plantele poate ajuta la creșterea și dezvoltarea
acestora în mod eficient și poate duce la o producție mai mare și de calitate
superioară.

În concluzie, perioadele de iluminare sunt importante pentru dezvoltarea plantelor și

trebuie luate în considerare atunci când se cultivă plante pentru producția de hrană,
flori sau alte produse. Este important să se determine necesitățile specifice ale
fiecărei specii de plante și să se asigure că acestea primesc cantitatea adecvată de
lumină, la intensitatea și spectrul corespunzător, pentru a se dezvolta în mod optim.

Observarea comportamentului plantelor și animalelor sub diferite condiții de

iluminare a fost utilizată pentru identificarea moleculelor cheie implicate în reglarea
fotoperiodică. În prezent, noi tehnologii, cum ar fi tehnologiile genetice avansate și
tehnici de imagistică, sunt utilizate pentru a investiga mai profund mecanismele
moleculare ale fotoperiodismului. Aceste tehnici au adus o contribuție importantă în
înțelegerea mai detaliată a acestui proces biologic vital.

32
 BIBLIOGRAFIE

1. https://materiale.pvgazeta.info/utilizator-165/fotoperiodul-
plantelor.html
2. https://plantecublog.wordpress.com/tag/plante-de-zi-scurta/
3. ro.wikipedia.org
4. https://populare.ro/importanta-luminii-in-cresterea-plantelor-categorii-
putin-sau-deloc-pretentioase-la-lumina/
5. https://jurnalspiritual.eu/plantele-au-nevoie-de-lumina/
6. http://movca.md/wp-content/uploads/2016/02/sunflower.pdf

33