UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ IAŞI

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ

ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ

FLORICULTURĂ

Conf. dr. Lucia DRAGHIA

2005
1

CAPITOLUL 1
INTRODUCERE Floricultura este ştiinţă şi ramură a horticulturii care studiază însuşirile ornamentale, particularităţile biologice şi cerinţele faţă de factorii de mediu, metodele de înmulţire şi particularităţile producerii materialului săditor, tehnologiile de cultivare, modalităţile de utilizare şi valorificare a speciilor floricole. Din categoria plantelor decorative cu denumirea curentă de flori, fac parte, în majoritate, plante ierbacee cultivate în câmp sau în spaţii protejate. La acestea se mai adaugă unele plante lemnoase arbustive, originare din zonele calde ale globului şi care în condiţiile ţării noastre se cultivă permanent sau temporar în spaţii protejate (ficus, leandru, azalee) şi unele specii dendrologice ornamentale care se pretează la cultura forţată (trandafir, liliac etc.) Însuşirea acestei discipline necesită cunoaşterea temeinică a unor noţiuni de botanică, fiziologie vegetală, ecologie şi agrochimie, cunoştinţe ce contribuie la elucidarea problemelor legate de cultivarea plantelor în alte condiţii sau în alte zone geografice decât cele în care s-au format şi unde cresc în mod natural. De asemenea, sunt necesare cunoştinţe de protecţia plantelor, de management şi marketing. Frumuseţea şi gingăşia florilor l-a îndemnat pe om să le îndrăgească şi să le cultive din cele mai vechi timpuri. Datorită frumuseţii unanim recunoscute, florile sunt nelipsite din viaţa omului, însoţindu-l la tot pasul, la toate manifestările şi evenimentele din viaţă, fiind adevărate bunuri de larg consum.

2

CAPITOLUL 2

CLASIFICAREA SPECIILOR FLORICOLE

În practica floricolă, devine absolut necesară folosirea diferitelor criterii de clasificare pe baza cărora se poate face o grupare a plantelor floricole existente în cultură, diferite ca aspect, cerinţe ecologice, tehnologie de cultură şi efect decorativ. a). După durata ciclului de viaţă: plante anuale; plante bienale; plante perene: hemicriptofite, geofite: rustice şi semirustice. plante cultivate în câmp; plante cultivate în spaţii protejate: în solul serei; la ghivece. flori; frunze; flori şi frunze; fructe; port (târâtor, urcător, erect). plante pentru flori tăiate; plante folosite în realizarea decorurilor din spaţiile verzi, în diferite moduri: ronduri; rabate; platbande; mozaicuri şi arabescuri; pete de culoare; grupuri; vase decorative; decor pe verticală; amenajări speciale (grădini alpine,amenajări de ape); plante folosite în decorări interioare; plante folosite în decorarea balcoanelor, teraselor, jardinierelor.

b). După locul de cultură:

c). După caracterele morfologice şi însuşirile decorative, pot fi plante care decorează prin:

d). După modul de folosire şi încadrare în ansamblul decorativ:

3

Galanthus. mai ales pentru cele umbrofile. 3. Petunia. este esenţial să cunoaştem ecologia lor. la apariţia bobocilor floriferi şi la înflorire.1. Şi lumina foarte intensă poate constitui un factor nefavorabil pentru plante. Cerinţele ce apar ca urmare a procesului de adaptare la condiţiile în care s-au format. a intensităţii fluxului luminos. sau mai reduse în timpul repausului).). transplantat. Sunt plante cu adaptabilitate mare. -mezoheliofile. Pot valorifica 3-15%din fluxul luminos existent şi este suficient să aibă lumină cu intensitatea de 500015000 lucşi. temperatura. al duratei de iluminare şi duratei de strălucire a soarelui. dezvoltarea insuficientă a ţesutului mecanic şi a frunzelor. Datorită faptului că multe din plantele floricole cultivate la noi în ţară provin din zone geografice cu climat diferit. Din această categorie fac parte radiaţiile roşii. conţinutul redus în clorofilă. interesează sub aspectul compoziţiei spectrale a radiaţiilor. stări de stres exprimate prin alungirea exagerată a tulpinilor. plante iubitoare de lumină. dar de o importanţă majoră este locul de origine al plantelor. manifestat prin îngălbenirea şi căderea frunzelor. butăşit etc. fie pentru crearea unor ambianţe corespunzătoare cerinţelor acestor plante. 4 . -sciofile (sciofite. Hosta. Convallaria. Lumina insuficientă determină. Aceste plante cresc şi înfloresc la lumină mai puţin intensă.). Valorifică 25-30% din fluxul luminos şi necesită aproximativ 25000-30000 lucşi (Freesia. umiditatea. orange. înflorire bogată. de lucrările agrotehnice aplicate etc. altitudine. culoare verde caracteristică. stagnarea înfloririi sau prezenţa florilor mici şi decolorate. cerinţele sunt mai mari în faza de răsad. capabile să-şi desfăşoare normal procesele vitale atât în condiţii de lumină cât şi de semiumbră. Pentru cultura plantelor floricole lumina. de anotimp..CERINŢELE FAŢĂ DE LUMINĂ Lumina condiţionează şi influenţează direct procesul de fotosinteză şi indirect celelate procese vitale ale plantelor. b) Intensitatea fluxului luminos. Nu suportă insolaţia.). galbene. Saintpaulia. fie pentru a reuşi adaptarea plantelor la noile condiţii. Zinnia. anotimp etc. de aceea devine obligatorie umbrirea lor naturală sau artificială (Anthurium. ca factor ecologic. indigo şi violet (ROGVAIV). Eschscholtzia. a) Compoziţia spectrală a radiaţiilor. albastre. de lucrările agrotehnice aplicate (lumină mai puţin intensă după repicat. Calendula etc. Cerinţele plantelor faţă de intensitatea luminii sunt diferenţiate şi în funcţie de vârsta şi fenofaza plantelor (de exemplu.CAPITOLUL 3 CERINŢELE PLANTELOR FLORICOLE FAŢĂ DE FACTORII DE MEDIU Principalii factori ecologici care influenţează viaţa plantelor sunt. Variază în funcţie latitudine. umbrofite). aerul şi substratul de cultură. în special la plantele heliofile. împart plantele floricole în următoarele grupe: -heliofile (heliofite). care necesită o intensitate a fluxului luminos de 30000-50000 lucşi şi au capacitatea să folosească întreg fluxul luminos de care beneficiază (Papaver. de vârsta plantelor. avortarea bobocilor floriferi. Dianthus. unele ferigi ). Radiaţiile cu lungimi de undă mai mari de 700 nm sunt radiaţiile infraroşii. plantele au creştere viguroasă. tipul vegetaţiei. Radiaţiile care induc fotosinteza sunt cunoscute sub denumirea de radiaţii active şi au lungimi de undă cuprinse între 400 şi 700nm. expoziţia terenului. Cerinţele plantelor faţă de aceşti factori depinde de fenofază. Pelargonium. Gladiolus etc. În condiţii de lumină cu intensitate optimă. Portulaca. lumina. iar cele cu lungimi de undă mai mici de 400 nm sunt radiaţiile ultraviolete. verzi.

Unele dintre ele (garoafele) au devenit indiferente prin adaptare. Astfel. utilizarea factorului lumină. crizantemele. Ele trebuie să treacă printr-o perioadă de zi lungă pentru a creşte vegetativ. Petunia. plantele decorative se împart în următoarele grupe: -hidrofile (acvatice). Sunt plante originare din zonele temperate (unde zilele pot ajunge la 16-18 ore lumină) şi numai câteva din alte zone climatice. se pot cultiva în spaţii protejate tot timpul anului. -în câmp: amplasarea culturilor pe terenuri cu expoziţie mai puţin însorită sau sub vegetaţie mai înaltă care să asigure umbrirea.Modalităţi de reglare a intensităţii luminii a) sporirea intensităţii luminii: -în spaţii protejate: orientarea serelor pe direcţia est-vest. şi înfloresc toamna sau iarna. fie prin aplicarea diferitelor procedee care să mărească sau să micşoreze intensitatea sau durata luminii. d) Durata de strălucire a soarelui Cantitatea de radiaţie luminoasă ajunsă la nivelul solului se exprimă prin durata de strălucire a soarelui. Ca factor ecologic. Sunt plante care necesită pentru inducţia florală fotoperioade scurte (6-12 ore/zi). confecţionarea scheletului de susţinere cu profile reduse. aceste plante cresc vegetativ în timpul verii. se poate realiza fie prin dirijarea culturii în perioadele din an convenabile. durata medie de strălucire a soarelui variază între 26. c) Durata de iluminare Reacţia plantelor la durata zilei şi a nopţii sau la ciclul periodic cotidian de lumină şi întuneric poartă denumirea de fotoperiodism. prin procesul transpiraţiei se reglează temperatura plantelor şi se face posibilă absorbţia. Prin poziţia sa geografică. care reacţionează pozitiv la fotoperioadă. menţinerea curată a sticlei. Viola. conform cerinţelor plantelor. Rosa). -de zi lungă (Cineraria. folosirea instalaţiilor de iluminat artificial. Schimbarea fotoperioadei poate fi însă valorificată pentru culturile forţate şi culturile în flux continuu. au înflorire slabă. CERINŢELE FAŢĂ DE APĂ Pe lângă faptul că apa dizolvă substanţele minerale din pământ şi face posibilă nutriţia plantelor. Dianthus. acoperirea serelor cu sticlă fotoselectivă). În funcţie de răspunsul la fotoperioadă. Pelargonium. -în câmp: amplasarea culturilor pe terenuri însorite. Callistephus). cultivate în anotimpuri sau în zone cu zi scurtă. În condiţiile României. Ţinând seama de regimul de umiditate caracteristic locurilor de origine. Poinsetia. -neutre sau indiferente (Cyclamen. la origine fiind plante de zi lungă (astfel se explică înflorirea lor mai bună în timpul verii). în timp ce plantele de zi scurtă au înflorire întârziată în condiţii de zi lungă.Myosotis 5 . 3. De exemplu. În cursul unui an. reducerea densităţilor de cultură. Kalanchoe. distrugerea buruienilor. Freesia). care se cultivă în bazine şi acvarii (nuferii). la care înflorirea este mai puţin condiţionată de fotoperioadă. b) reducerea intensităţii luminii: -în spaţii protejate: umbrirea serelor pe timpul verii (cretizare.7% în luna august. în stabilirea tehnologiilor de cultură şi dirijarea înfloririi. teritoriul României poate oferi condiţii naturale de lumină satisfăcătoare pentru multe plante ornamentale. ceea ce determină adaptări ale plantelor la diversitatea condiţiilor create şi condiţionează repartiţia lor geografică. întărziată sau nu înfloresc. plante terestre care preferă o umiditate edafică şi atmosferică ridicată (Calla. apa se caracterizează prin distribuţie inegală în timp şi spaţiu. instalarea de umbrare deasupra culturilor.5% în lunile decembrie-ianuarie şi 72. cu expoziţie sudică. Majoritatea provin din zone tropicale şi subtropicale. Se are în vedere faptul că plantele de zi lungă. Zinnia.2. unde durata zilei este egală sau mai scurtă decât cea a nopţii. prin dirijarea fotoperioadei după fenofaza în care se află (suplimentarea artificială a luminii sau acoperirea plantelor cu materiale opace). plantele floricole se împart în următoarele grupe: -de zi scurtă (Chrysanthemum. Hortensia. -higrofite. folosirea jaluzelelor din diferite materiale şi a peliculei de apă colorată. Inducţia florală la acestea se desfăşoară în condiţii de zi lungă (cel puţin 13-14 ore/zi). Legătura dintre fotoreacţie şi înflorire este foarte importantă pentru practica floricolă.

palustris). Rampele cu jicloare se amplasează deasupra culturilor. Instalaţii de umidificare a atmosferei (destinate numai culturilor din sere): -sistemul de ceaţă artificială (Myst-System) necesită echipamente costisitoare. d) modul de administrare a apei se adaptează cerinţelor speciei. de maturare a seminţelor sau de repaus). temperatură) etc. udările se fac mai des primăvara şi pe timpul verii (astfel ca pământul să nu se usuce niciodată complet). condiţiile de lumină şi căldură. -umidificatoarele de atmosferă (Cooling-System) se deosebesc de sistemul de ceaţă artficială prin aceea că apa este pulverizată mecanic (antrenată de un ventilator şi dispersată în atmosferă). îngălbenirea şi căderea frunzelor. se recurge şi la alte metode. cu furtunul. printr-un sistem de furtune. Udatul cu apă rece provoacă putrezirea rădăcinilor. la culturile din câmp. Temperatura apei este foarte importantă la udarea plantelor. -irigarea cu aspersoare de mare putere se pretează pentru udarea culturilor floricole din câmp. care dozează intermitent şi distribuie apa şi îngrăşămintele la fiecare plantă. Dacă din diverse motive. plantele de seră se udă dimineaţa. se va evita stropirea plantelor. starea fitosanitară (plantele bolnave se udă mai puţin). În practica floricolă. anotimp. montate pe rampe de udare mobile. b) calitatea apei de udare (conţinutul în săruri şi temperatura). apa se aplică rar şi numai atât cât să nu se usuce prea tare pământul. cele xerofite la 5-6 zile. Şi apa prea caldă este dăunătoare. plante terestre cultivate în locuri cu umiditate moderată. aprecierea cantităţii de apă şi frecvenţa udărilor ţine şi de experienţa cultivatorului. gradul de dezvoltare al rădăcinilor şi a aparatului foliar etc. acid ortofosforic). prin infiltraţie sau prin brazde). însuşirile substratului. -irigarea prin picurare presupune prezenţa unor instalaţii speciale cu programare. Agave. mai ales la plantele acidofile.10-30-l apă/m2 la fiecare udare. Declanşarea sistemului este comandată de senzori. cu stropitoarea. căderea bobocilor floriferi. prin brazde sau cu aspersoare 6 . creşterea răsadului. în timp ce iarna. sulfat de aluminiu. Apa provenită din puţuri şi din izvoare are un conţinut mai mare de săruri. Ea trebuie să fie aceeaşi cu temperatura mediului în care se află plantele. c) momentul udării. iar plantele de câmp dimineaţa şi seara. De obicei. Cerinţele faţă de apă sunt diferenţiate şi în funcţie de alţi factori: fenofază (germinaţia seminţelor. În cazul plantelor cultivate la ghivece. Metoda se foloseşte pentru udarea plantelor din spaţii protejate. deoarece nu conţine săruri minerale şi este aerisită. De preferinţă. iar apa potabilă de conductă conţine adesea mult clor şi alte substanţe dezinfectante care sunt dăunătoare plantelor. în funcţie de evaporarea peliculei de apă care acoperă frunzele. fazei de vegetaţie a plantelor şi modului de cultivare. mărimea şi vigoarea plantelor. au o rază de acţiune de aproximativ 20 m. -mezohigrofite. cu aprox. De asemenea. complet automatizate. culturile din câmp se udă cu furtunul. Se poate recurge însă la dedurizarea apei prin scufundarea în bazinele cu apă a sacilor cu turbă roşie sau prin administrarea de substanţe chimice (sulfat de fier. Administrarea apei a) cantitatea de apă şi frecvenţa udărilor depind de necesităţile speciei funcţie de locul de origine. Cea mai bună apă pentru udat este apa de ploaie. pe lângă metodele tradiţionale de administrare a apei (cu stropitoarea. alte suculente – Aloe. nivelul celorlalţi factori ecologici (lumină. Alcătuiesc predominant vegetaţia zonei temperate şi sunt reprezentate de majoritatea plantelor floricole cultivate în câmp. se impune udatul şi în timpul zilei. Orientativ. care necesită existenţa instalaţiilor speciale: Instalaţii de irigare: -irigarea prin aspersiune fină se realizează cu jicloare care funcţionează la presiune mică. Aspersoarele rotative.Nu există reguli stricte aşa încât. vârsta plantelor (nevoia mai mare de apă la plantele tinere). în special pentru plantele aflate în repaus sau atunci când temperatura mediului este scăzută. în timpul vegetaţiei. la înălţimea dorită. cultivate în locuri cu umiditate redusă şi adaptate deficitului de umiditate (cactuşii de deşert. înrădăcinarea butaşilor. nu se recomandă folosirea apei cu conţinut mare de calciu (apa dură). creşterea şi alungirea pedunculilor floriferi necesită mai multă umiditate decât faza de deschidere a florilor. -xerofite. care produc o dispersare intermitentă de particule foarte fine de apă. iar cele higrofite zilnic sau chiar de 2-3-ori/zi. Nu se utilizează la udare apa murdară sau infectată. Crassula etc. plantele mezohigrofite se udă la intervale de 2-3 zile.).

respectiv a prezenţei altor gaze (fluor. dar poate avea şi efecte negative 7 . ci şi a microorganismelor. Alimentarea artificială a plantelor cu CO2 (fertilizarea carbonică) se reflectă în creşterea randamentului.01%. alstromeria). în timp însă. prin intermediul sistemelor de umidificare a atmosferei. gerbera). intensificarea coloritului florilor etc. fiind preferată de plantele cu frunze pubescente sau în rozete (violetele africane. freesia. crizanteme. În aer. plantele îşi încetinesc creşterea. prin picurare (trandafiri. hidrogen sulfurat. dezvoltarea rădăcinilor stagnează. în spaţiul dintre cele două vase păstrându-se permanent apă (de ex. Culturile din solul serei şi din bacuri înălţate se udă cu furtunul. Dacă plantele impun o umiditate permanentă la nivelul substratului sau în atmosferă. afânarea solului sau substratului. o cantitate de 0. Suplimentarea cu CO2 se face însă numai în corelaţie şi cu ceilalţi factori: lumină. fermentarea diferitelor materiale. distrugerea crustei. cala până la înflorire). pietriş). aerul intervine prin compoziţia sa şi prin efectul mişcării. umbrirea serelor şi răsadniţelor. este folosit în practică pentru culturile din spaţii protejate. cu sau fără sită (garoafe. precocitatea înfloririi. Mărirea cantităţii de oxigen din sol se realizează prin lucrări de afânare a solului.3. Efectul favorabil al îmbogăţirii atmosferei în CO2. mraniţă. Dioxidul de carbon este indispensabil în procesul de fotosinteză. tocmai pentru a crea spaţii mari pentru aer. Surse de CO2: arderea unor hidrocarburi (metan. metoda provoacă depunerea sedimentelor de săruri minerale la suprafaţa substratului. aşa cum poate creşte de 2-3 ori dacă sporeşte conţinutul în CO2 până la 0. spatifilum). combaterea buruienilor etc. umezirea aerului prin stropiri şi pulverizări. Oxigenul. b) Mişcarea aerului contribuie la transportul polenului şi seminţelor. În funcţie de compoziţia şi structura solului. curăţirea de muşchi a vaselor de cultură etc. ca sursă de energie în desfăşurarea proceselor vitale ale plantelor. prin aspersie fină (garoafele până la apariţia mugurilor floriferi. gloxiniile) şi de unii cactuşi. oxigenul din sol este necesar nu numai în respiraţia rădăcinilor. 3. este important ca apa să nu rămână permanent în vasul de la baza ghiveciului. De aceea. Ficus pumila. prin infiltraţie (gerbera). eventual.03%CO2 este suficientă pentru procesul normal de asimilare. Compoziţia aerului interesează şi sub aspectul gradului de poluare. cantitatea de aer din sol poate varia între 10 şi 40 %.15%. fum) care afectează creşterea şi dezvoltarea plantelor. deoarece apa pătrunde repede iar substanţele nutritive sunt mai bine repartizate. La un conţinut de 21% oxigen în aerul atmosferic. De asemenea. în funcţie de rezistanţa manifestată de fiecare specie. Syngonium). respectiv la mărgăritar). Intensitatea fotosintezei este dependentă de concentraţia în CO2 atmosferic: scade sau chiar se opreşte dacă se atinge pragul critic de 0. Dintre gazele cu efect pozitiv asupra unor plante floricole fac parte acetilena şi eterul (care stimulează înflorirea la bromelii. în condiţiile unei proaste aerisiri a solului. clor. la omogenizarea componentelor din atmosferă şi transportul căldurii prin convecţie. folosirea ghivecelor “mască”. decât. Solurile şi substraturile de cultură destinate culturilor floricole trebuie să aibă un grad mare de afânare şi permeabilitate.la:Hedera. la unele plante higrofile. Cele mai multe specii se udă de sus. temperatură. trebuie să fie prezent atât în aer cât şi în sol. Pentru economisirea apei se aplică mulcirea culturilor (cu frunze. interesează sub aspectul conţinutului în oxigen şi dioxid de carbon. paie muşchi. Plantele au nevoie de aprox. folie de polietilenă etc. hrănirea este defectuoasă. se consideră că respiraţia plantelor se desfăşoară normal. propan) şi combustibili lichizi (petrol).de mare putere.). îmbunătăţirea calităţii florilor (dimensiuni mai mari ale florilor sau inflorescenţelor. Udarea de jos (prin infiltraţie) este mult mai lentă. combustia alcoolului pur. butan. umiditate. Indiferent de metoda folosită.33%aer din volumul total al solului. Plantele la ghivece se udă fie de sus (prin turnarea apei în ghiveci). gaze de eşapament) sau a unor impurităţi solide (praf. la Cyperus). prin picurare şi aspersie fină (anturium.). CERINŢELE FAŢĂ DE AER În viaţa plantelor. mărimea plantelor. cala. tije viguroase. iar după un timp chiar pier. fie de jos (cu apa din vasul pe care este aşezat ghiveciul). fără orificii şi cu diametrul mai mare decât al ghiveciului cu planta. îmbrăcarea tutorilor cu turbă sau cu muşchi umed (de ex. degajarea de CO2 din butelii speciale. a) Compoziţia aerului atmosferic sau din sol. se recurge la o serie de metode specifice: aşezarea ghivecelor în vase umplute cu materiale menţinute permanent umede (turbă.

dar se pretează şi la culturi forţate în sere. pentru a menţine plantele înflorite timp cât mai îndelungat. În general. în timp ce. protejarea lor de temperaturile prea scăzute sau prea ridicate. -hekistoterme. substratul de cultură poate fi şi un mediu lichid (apă sau soluţii nutritive). Fiecare specie floricolă manifestă cerinţe proprii faţă de temperatură. plante cu mare adaptabilitate la condiţiile de temperatură (0-18 0C). De asemenea. CERINŢELE FAŢĂ DE SUBSTRATUL DE CULTURĂ Substratul de cultură reprezintă mediul în care se găsesc rădăcinile plantelor şi din care acestea extrag apa şi elementele nutritive. care se pot dezvolta şi la temperaturi sub 00C. -microterme. Condiţiile locului de origine imprimă plantelor anumite exigenţe termice. Provin din zonele polare şi alpine. provenite din zonele temperate. crizantemele. în faza de răsad şi după înrădăcinarea butaşilor.(îndoirea sau ruperea tulpinilor plantelor. temperatura se menţine la un nivel mai redus. irişii. temperatura optimă pentru germinaţia seminţelor şi înrădăcinarea butaşilor se consideră a fi cu 3-5 0C mai mare decât temperatura optimă de creştere şi dezvoltare a speciei. orientarea rândurilor de plante pe direcţia vântului dominant. 3. La plantele cultivate în câmp. plante decorative prin frunze policrome) se adaptează la temperaturi de 15-25 0C. în timp ce. ferigi şi palmieri. dar pe diferite tipuri de sol. ridicarea ramelor de la răsadniţe. 3. Astfel. noaptea şi pe timpul iernii. în sere se ridică temperatura pentru grăbirea înfloririi. în timpul creşterii plantelor. Un alt factor care determină cerinţele plantelor floricole faţă de regimul termic este faza de creştere sau dezvoltare. CERINŢELE FAŢĂ DE TEMPERATURĂ Principalele procese biochimice şi fiziologice din plante se desfăşoară în anumite condiţii de temperatură. folosirea adăposturilor naturale sau artificiale. când funcţiile vitale ale plantelor sunt încetinite. Protejarea plantelor de intensităţile mari de vânt se realizează prin amplasarea culturilor şi a construcţiilor pe terenuri adăpostite. 8 . minerală sau sintetică. în funcţie de particularităţile sistemului lor radicular: -pentru soluri grele:nalba de grădină. deschiderlie frontale şi laterale de la solarii. Se cultivă în câmp. temperatura trebuie să fie cu 2-4 0C mai coborâtă. Pentru unele plante (de exemplu cele acvatice) sau la anumite tipuri de culturi (culturile hidroponice). Lipsa curenţilor de aer din spaţiile destinate culturii florilor duce la blocarea fotosintezei odată cu consumarea CO2 din stratul de aer apropiat frunzelor. de faza de creştere şi dezvoltare în care se află. cultura acestora făcându-se afară (în câmp sau în spaţii verzi). Cunoscând cerinţele plantelor faţă de temperatură se pot lua măsuri adecvate pentru amplasarea corespunzătoare a culturilor. Solurile de pe teritoriul României corespund exigenţelor majorităţii speciilor floricole originare din zonele temperate.5.4. urmând ca în timpul înfloritului să se scadă din nou. precum şi de nivelul celorlalţi factori ecologici. în funcţie de care pot fi: -termofile sau megaterme (unele specii de orhidee. Nivelul termic la care plantele cresc şi se dezvoltă normal reprezintă temperatura optimă. Anthurium. de aceea devine obligatorie aerisirea acestor spaţii şi împrospătarea aerului prin deschiderea ferestrelor sau folosirea ventilatoarelor în sere. Nevoia de căldură a plantelor depinde de zona lor de origine. originare din zonele calde) necesită pentru optim de dezvoltare temperaturi mai mari de 20-24 0C şi suportă greu variaţiile de temperatură. substratul de cultură este constituit din componente de natură organică. de succesiunea zilelor şi nopţilor sau a anotimpurilor. alese şi pregătite în aşa fel încât să răspundă cât mai bine cerinţelor plantelor. la plantele cultivate în recipiente sau în spaţii protejate. -mezoterme (unele orhidee. substratul de cultură este reprezentat de diferite tipuri de sol. Plantele floricole aflate în vegetaţie necesită un regim de temperatură influenţat şi de succesiunea zilelor şi nopţilor sau a anotimpurilor. singure sau în amestec. distrugerea adăposturilor) atunci când intensitatea curenţilor de aer este mare.

Ele au rolul principal de a asigura plantelor un suport uşor.. sulfat de potasiu. pământ de frunze şi nisip în raport de 3:2:2:1. b) după modul de utilizare în amestecuri: -de bază: mraniţă. -substraturi minerale tratate: perlit. -ajutătoare: nisip. Biolaston. rumeguş şi talaş. pământ de pădure. de regulă. hibiscus) sau grele (muşcate. La pregătirea substraturilor de cultură se folosesc diferite componente (pământuri) care se deosebesc între ele prin însuşirile fizico-chimice.un amestec mijlociu din pământ de răsadniţă. hortensii. pietriş.-pentru soluri mijlocii:ochiul boului. Germania. să permită pătrunderea şi circulaţia apei şi aerului. unul uşor din turbă. grupate după modul de obţinere (provenienţă). -speciale: turbă. În ultima vreme. nealterabilă circa 1-2 ani. au cerinţe diferite faţă de substrat. în funcţie de origine şi de fenofază.). în funcţie de cerinţele speciei cultivate.. Odată cu omogenizarea se pot adăuga.1. pământ de scorbură.A. Un substrat bun pentru cultura plantelor floricole se obţine din amestecul a două sau mai multe componente. 2. Etapele pregătirii amestecurilor de pământ: 1. cu capacitate bună de tamponare şi de absorbţie a apei şi cu stabilitate chimică mult mai mare.5 cm diametru). pietriş. pământ de ţelină.. salvia. respectiv amestecarea omogenă a componentelor. pământ de răsadniţă. în amestecuri şi mai puţin singure. sunt prezentate tipurile de substraturi şi materiale ajutătoare cu principalele lor caracteristici. În Elveţia. pământ de frunze etc. Elveţia. pentru o utilizare ulterioară. De exemplu. vermiculit. vermiculit. tuberozele. leandru. cele cultivate în seră şi apartament cer amestecuri uşoare (ferigile. mijlocii (camelii. vată minerală. pământ de ericacee. structură stabilă. 3. Terracottem). cioburi de ghivece şi ţiglă. nisip grosier. Plantele floricole cultivate în spaţii protejate. asparagus.. reţetele fiind variate.-stabilirea componentelor şi a proporţiilor de participare a acestora. S. pământ de frunze şi nisip în raport de 3:1:1. substraturi unitare). -substraturi organice de sinteză: styromull. Pentru satisfacerea acestor cerinţe se impune folosirea unor substraturi care să asigure plantelor toate substanţele necesare unei nutriţii echilibrate. Franţa. moloz. azaleele.1. superfosfat.-prepararea propriu-zisă. -substraturi organice naturale (pământuri naturale): turbă. în Anglia se folosesc amestecuri constituite din ţelină de gazon.-pregătirea componentelor (îndepărtarea corpurilor străine şi a fragmentelor grosiere prin cernere pe site cu ochiuri de 1. pământ de frunze. compost. muşchi. pământ de lemn putred. după caz. vată minerală etc. -substraturi minerale naturale: nisip. se folosesc tot mai mult în floricultură „substraturile standard” (substraturi universale. pământ de ericacee. pământ de ţelină.5-2. capacitate mare de reţinere a apei şi a aerului.. Se utilizează pe scară largă în Anglia. -pentru soluri uşoare:gladiolele. Polyuretani. cărămidă pisată.U. De exemplu. deoarece nu răspund în totalitate cerinţelor plantelor. pământ de grădină. amestecurile standard sunt alcătuite din turbă neagră. polyuretani etc. se folosesc. cărbune vegetal. materiale sintetice (Styromull. pulbere de cretă (sau sulf). să aibă o structură şi un anumit grad de aciditate (pH). argilă expandată). mai puţin costisitoare. pământ de frunze şi nisip în raport de 2:1:1:1. Substraturile de cultură pot fi formate din unul sau mai multe componente. turbă fibroasă şi nisip sau din turbă fibroasă şi perlit. în funcţie de particularităţile sistemului lor radicular. clasificate după două criterii principale: a) după provenienţă: -pământuri horticole (preparate): mraniţă. Pregătirea amestecurilor de pământ Componentele prezentate în tabelul 3. mraniţă. În tabelul 3. Hygromull. Ca şi plantele de grădină. şi îngrăşăminte chimice sau organice. violetele de cameră. pH-ul. în funcţie de specia floricolă cultivată. pământ de ferigi. La pregătirea amestecurilor de pământ se au în vedere însuşirile care trebuie să caracterizeze un substrat de cultură: grad de afânare mare şi permeabilitate corespunzătoare. roci (perlit. un amestec greu poate fi format din ţelină. Olanda. conţinut corespunzător în elemente nutritive. la care se adaugă răzătură de coarne. sanseviera). Componentele se folosesc imediat sau se păstrează în locuri adăpostite. La 9 . pământ de frunze etc. pământ de grădină. begoniile etc. turbă. uşor de realizat şi cu posibilitatea întrebuinţării la un număr mare de specii.

Tehnica de cultivare a florilor se poate baza şi pe folosirea aproape integrală a turbei ca substrat. interesează îndeosebi reacţia şi conţinutul în substanţe nutritive. Mn. calităţile fizico-chimice ale substratului. zincul. la suprafaţă şi pe marginea vasului apar pete albicioase. iar în cantităţi mai mici fierul. amendamentele calcaroase. borul. precum şi raportul necorespunzător între două sau mai multe elemente afectează dezvoltarea şi chiar viaţa plantei. Reacţia substratului Reacţia solului (substratului) reprezintă însuşirea acestuia de a se comporta ca un acid sau ca o bază. humusul din sol etc. potasiul. camelia). deformarea şi decolorarea florilor sau inflorescenţelor. dacă se au în vedere o serie de particularităţi ale tehnologiilor de cultivare la plantele floricole. prin fertilizări faziale). După preferinţele faţă de reacţia substratului. putrezirea rădăcinilor etc. căderea bobocilor floriferi şi a florilor. apa de udare bogată în calciu. forma de aplicare a îngrăşămintelor. clorura de amoniu. ploile acide.5. Surse de aciditate din sol:apa din sol. la care se adaugă cantităţi suplimentare. azotatul de amoniu). Îngrăşămintele şi fertilizarea Îngrăşămintele în floricultură constituie o problemă foarte importantă. calciul. vârsta plantelor şi faza de vegetaţie. stabilirea dozelor şi a raportului dintre elemente. sulfatul de magneziu). Menţinerea unui pH acid se mai poate face prin adăugarea de turbă acidă în amestecurile de pământ. Când substratul se acidifică. molibdenul (microelemente). Alternanthera). se impune respectarea câtorva reguli: se fertlizează numai plantele sănătoase. Când substratul se modifică spre alcalin. De asemenea. Dintre însuşirile chimice ale substraturilor de cultură. specia cultivată anterior etc. Insuficienţa sau excesul unui element în mediul nutritiv. magneziul. Majoritatea se dezvoltă normal pe substraturi neutre (pH=6. Pământurile universale pot fi preparate pentru plante tinere (cu doza de îngrăşăminte redusă la jumătate) sau pentru plante mature (cu doza de îngrăşăminte întreagă.2) sau uşor acide (pH=5. La fertilizarea plantelor floricole se are în vedere:alegerea îngrăşămintelor. formele reduse de Fe. care îşi găsesc condiţii optime de vegetaţie la un pH<5-5. sulfatul de potasiu. adaosul de praf de cretă în amestecurile de pământ (1-3 kg/m3 sau 150-200 g/m2). apa încărcată cu CO2. organele decorative. anotimp. -pentru ridicarea valorii pH: administrarea de var nestins (1. sau Polibutan-sulfon şi turbă (sau scoarţă de pin).5 şi 8. răzătură de coarne şi îngrăşăminte chimice. cunoscute şi sub denumirea de macroelemente. a componentelor substratului de cultură sau prin utilizarea unor substanţe chimice: -pentru scăderea pH-ului cu o unitate: administrarea de floare de sulf 45-60 g/m2 (sau 350 3 g/m ). Surse de alcalinitate şi salinitate din sol: îngrăşămintele chimice (azotatul de calciu. Simptomele se manifestă prin modificări în creştere. apa freatică încărcată cu săruri solubile. manganul.5 (Gipsophylla.acestea se adaugă pentru fertilizare făină de oase. cuprul. sulful. plantele pot fi: -acidofile. reţetele de amestec includ mase plastice şi pământuri naturale. Digitalis. nu se fertilizează plantele aflate în 10 . la suprafaţa lui se formează un muşchi verde. S. udarea cu sulfat de aluminiu 5-6 g/l apă. fosforul. iar pe suprafaţa vasului apar pete verzi-cenuşii. dimpotrivă. Necesarul de îngrăşăminte se apreciază în funcţie de specie. sau Fenoplast şi turbă (sau scoarţă de pin).9-7. respectiv ca un donor sau acceptor de ioni de hidrogen şi se măsoară printr-un indice numit pH. ritmul de creştere. preferă o aciditate sau o alcalinitate mai accentuată. Plantele utilizează în proporţii diferite elementele minerale din sol. Corectarea pH-ului în sensul pretenţiilor plantei se realizează prin alegerea corectă a îngrăşămintelor. cu condiţia adăugării îngrăşămintelor în mod corespunzător. fertilizarea cu îngrăşăminte acide. Valorile de pH admise de plantele floricole sunt cuprinse între 3. bromelii. În cantităţi mari sunt absorbite azotul. -calcifile. apariţia unor pete caracteristice şi necroze pe frunze.5-2 t/ha pe soluri nisipoase şi 3-4 t/ha pe solurile grele).9-6-8).5 (azalea. îngrăşămintele chimice (sulfat de amoniu. care exprimă conţinutul în ioni liberi de hidrogen într-o soluţie de sol. În Franţa. Altele. care tolerează substraturi cu pH>7.

5% la plantele mai rezistente). atât la înfiinţare cât şi pe parcursul vegetaţiei. 250-300 kg sulfat de potasiu. gunoi semidescompus).1%. 2-3-kg/m2.naturale: gunoi de grajd. concentraţiile optime sunt de 0. Orientativ. cu îngrăşăminte organice şi minerale. Dacă sunt asociate cu cele minerale.0. lichide şi sub formă de suspensii.2-0. făină de oase. batoane). plantat sau transplantat şi după înflorire. 1/2 primăvara şi restul în timpul vegetaţiei (în total 80-150 kg/ha). mraniţă. îngrăşăminte verzi. Fertilizarea fazială se face de mai multe ori într-o perioadă de vegetaţie. în diluţii corespunzătoare (1:3 . suportată de majoritatea plantelor.3% la plantele cu rezistenţă medie la conţinutul în săruri şi 0. . anturium) dacă periodic se administrează must de bălegar sau de gunoi de păsări. dozele se reduc cu 2040%. Hormonutral). care eliberează lent (3-9 11 . iar cantităţile orientative de 300-1500 l/ha.100-150 tone gunoi semi-descompus. pulberi. în funcţie de specie şi fenofază. composturi. Dacă soluţiile se aplică extraradicular. imediat după repicat. .numărul de elemente nutritive esenţiale pe care le conţin: simple şi complexe. sau 5-10kg/m2 îngrăşământ organic (mraniţă. tablete. făină de peşte. Soluţiile nutritive folosite la fertilizări faziale se dau în concentraţii de cca. -minerale .repaus. Pentru fertilizările extraradiculare. Doze orientative (pentru 1m2): 10-20 g azotat de amoniu.25%cu macroelemente şi 0. făină de carne. care necesită cantităţi mai mari de îngrăşăminte.3% (2 l soluţie/m liniar). În timpul vegetaţiei. garoafe) sau 2-3 kg/m3 pentru plantele cu rezistenţă medie sau mică (fresia. Basacote. este de 0. se aplică îngrăşăminte în stare solidă sau sub formă de soluţii.1-0. 300-400 kg azotat de amoniu.modul de acţiune: radiculare.05%cu microelemente. Dacă se face numai fertilizare minerală. se folsesc concentraţii foarte mici. se calculează aproximativ 5 kg îngrăşăminte complete (NPK)/m3 pentru plantele rezistente la concentraţiile mai mari de săruri (crizanteme. 0. este necesar ca la plantare şi transplantare să se folosească amestecuri suficient de bogate în elemente nutritive. Se recomandă fertilizarea la intervale de timp mai reduse şi cu cantităţi mai mici de îngrăşăminte. compost). La plantele anuale se pot aplica 40-60 kg/ha P2O5 şi 100-120 kg/ha K2O. Îngrăşămintele solide se administrează prin împrăştiere pe suprafaţa solului sau în rigole deschise de-a lungul rândurilor de plante. La acestea se pot adăuga şi îngrăşăminte oranice (mraniţă.modul de condiţionare: solide (cristale. Mult mai eficiente sunt fertilizările cu soluţii nutritive (0. turbă. urină şi must de gunoi de grajd. iar la cele perene 60-80 kg/ha P2O5 şi 120-150 kg/ha K2O. iar pe parcursul creşterii şi înfloririi să se aplice periodic fertilizări suplimentare (mai ales în perioada martieseptembrie). fertilizarea se face chenzinal sau lunar.1:15) Fertilizarea plantelor floricole de apartament Deoarece plantele de apartament dispun de un volum limitat de substrat. . îngrăşămintele radiculare se aplică numai pe sol umed. La plantele de apartament.5-6 g sare potasică. cantităţile de îngrăşăminte la 1 ha de seră pot fi: 80-100 tone mraniţă. 100-200 tone turbă. Fertilizarea plantelor floricole cultivate în solul serei Culturile din solul serei sunt culturi intensive. anturium). după care se face spălarea frunzelor cu apă curată. Fertilizarea plantelor floricole cultivate în câmp Înaintea fiecărui ciclu de producţie (de obicei toamna) se face fertilizarea de bază cu 20-80 t/ha gunoi de grajd sau 20-30 t/ha mraniţă. Îngrăşămintele cu azot se administrează 1/4 toamna. făină de coarne şi copite . extraradiculare. Rezultate deosebite se obţin la unele specii (cala. Îngrăşămintele solide se administrează în doze de 40-80-g NPK/m2.05-0.industriale (din reziduuri): făină de sânge. Alte modalităţi de fertilizare minerală: încorporarea granulelor cu îngrăşăminte îmbrăcate în peliculă organică sau de plastic (de tipul Osmocote. granule. 400-600 kg superfosfat. gunoi de păsări şi must de gunoi de păsări.20. 10-15 g superfosfat. Fertilizarea de bază se face la pregătirea solului. cu soluţii de îngrăşăminte a căror concentraţie.2% (1-2 grame îngrăşăminte la 1 litru apă). gerbera.3-0. iar dacă se aplică odată cu apa de irigare. 100-150 kg sulfat de magneziu.clasificate după: . alstroemeria. Tipuri de îngrăşăminte folosite în floricultură: -organice . ţinute în condiţii de temperaturi scăzute.

12 . pe terasae etc. când plantele sunt scoase afară (în grădini. existente în comerţ sub formă de flacoane.luni) elementele minerale. datorită mirosului neplăcut pe care îl emană.). sunt mai puţin recomandate pentru plantele cultivate în apartamente. Fertilizările organice. până când soluţia pătrunde în substratul din ghivece). Doze orientative de îngrăşăminte solide: 20-40 g/m2 sau 3-5 kg/m3 de pământ. introducerea batoanelor fertilizante în pământul de la marginea ghiveciului. În cazul folosirii soluţiilor fertilizante. în funcţie de mărimea ghiveciului. folosirea soluţiilor concentrate. fertilizarea după sistemul “flux-reflux” (ghivecele sunt ţinute într-o vană în care se vehiculează soluţia de îngrăşăminte. Se pot aplica însă în timpul verii. sau cu must de gunoi de pasăre. cantitatea de soluţie variază între 100-500 ml. cu apă rezultată de la spălarea cărnii şi peştelui.

nuc). 10-15 cm. -humus=6. -component al substraturilor de cultură pentru plantele la ghivece.4 t/m3.1 t/m3.0%. platforme -pH=4. uşor. desprinse până la adâncimea de -humus=2. amestec de ierburi) -pH=6. -pământ de bază în amestecuri mijlocii şi grele. -capacitate de reţinere a apei foarte bună.fermentarea gunoiului de cal sau bovine. Caracteristici 3 Mod de utilizare -pământ de bază în amestecuri. -îngrăşământ organic. -substrat pentru semănături. Substraturi de cultură şi materiale folosite în culturile floricole Nr.5.5kg/m3 frunze) şi -conţine resturi de nervuri.5. must de bălegar.5%. se aşează în platformă -structură granulară (8-12 luni) şi se stropesc cu apă -culoare brun-cafenie.4-0. -capacitate de reţinere a apei bună.2-0.0-8. 13 . care conţin taninuri (tei. adaugă var (0. peste care se din conifere). -pH=6.9-1. -pământ special în amestecuri.0-3. aşezate în grămezi.5-7. -masă volumetrică: 0.5-7 (mai acid la cel provenit sau gropi (2-3 ani). frunze. -capacitate de reţinere a apei foarte bună. sau must de bălegar. -permeabil. timp de 2-3 ani.5-7.brazdele înnierbate (trifoi.Tabelul 3. lucernă. . 1. în platforme.1.5%.7 t/m . -aspect untos şi culoare închisă. Pământul de ţelină Pământul de frunze -masa volumetrică: 0. -descompunerea frunzelor -masă volumetrică: 0. Pământuri horticole (preparate) Substratul (materialul) Mraniţa Mod de obţinere . -nu se folosesc frunzele speciilor -humus=1-1. Categoria crt.

Tabelul 3.1. (continuare)
Nr. crt. Categoria Pământuri horticole (preparate) Substratul (materialul) Pământul de răsadniţă Compostul Mod de obţinere -amestec format din bălegarul folosit la încălzirea răsadniţelor, din pământul în care au crescut răsadurile şi din nisip. -descompunerea aerobă (2-3 ani) a resturilor menajere, a gunoaielor din gospodării. -zăcământ natural; -descompunerea anaerobă a vegetaţiei acvatice şi a nămolului de pe terenurile mlăştinoase; Caracteristici -masa volumetrică: 0,7-0,9 t/m ; -pH=6,5-7; -humus=5-7%; -capacitate de reţinere a apei bună. -masa volumetrică: 0,5-0,8 t/m3; -pH=5,5-7; -humus=3-5%; -capacitate de reţinere a apei bună.
3

Mod de utilizare -pământ de bază în amestecuri; -poate înlocui mraniţa. -pământ special în amestecuri fertile.

2. Substraturi organice naturale (pământuri naturale)

Turba

a) roşie (înaltă, albă, blondă)

-pământ special în amestecuri; -mulcire; -fabricarea ghivecelor nutritive; -îmbunătăţirea calităţilor fizice ale solurilor din sere. 3 -masa volumetrică: 0,12-0,15 t/m ; -componentă în -se formează la suprafaţa amestecuri de pământ; depozitului de turbă din -pH=3-5; descompunerea diferitelor specii -structură fibroasă, culoare roşietică -suport pentru hidroculturi; de Sphagnum. sau albicioasă; -în amestec cu perlit (sau -porozitate mare, -capacitate mare de reţinere a apei nisip), ca substrat pentru unele specii floricole sau (de 8-10 ori greutatea). pentru înrădăcinarea butaşilor.

14

Tabelul 3.1. (continuare) Nr. crt. Categoria Substraturi organice naturale (pământuri naturale) Substratul Mod de obţinere (materialul) b) neagră (joasă) -se formează în stratul bazal al turbărei aflat în stadiu avansat de descompunere. Caracteristici
3

Mod de utilizare -în alcătuirea substraturilor de cultură neutre sau slab acide.

Pământul de grădină Pământul de ericacee

Pământul de ferigi

Rumeguşul şi talaşul

-masa volumetrică: 0,2-0,4 t/m ; -pH=6-7,2; -structură compactă, prăfoasă (la uscare); -culoare foarte închisă; -capacitate mică de reţinere a apei, de 2-3 ori greutatea. -de la suprafaţa terenurilor -masa volumetrică: 0,8-1,2 t/m3; cultivate cu legume, flori -pH=6,5-7; (îngrăşate şi fără buruieni) -humus=2,5-4%; -capacitate de reţinere a apei bună. -masa volumetrică: 0,2-0,3 t/m3; -descompunerea naturală a speciilor de Erica, Vaccinium, -pH=3,4-4,5; Rhododendron etc; -humus=0,5-1,5%; -se recoltează stratul superficial -capacitate de reţinere a apei foarte de sub aceste plante. bună. -masa volumetrică: 0,1-0,2 t/m3; -descompunerea resturilor vegetale ale ferigilor -pH=5,5-6; (Polypodium, Aspidium, -humus=1-2,5%; Osmunda etc.) -aspect fibros; -capacitate de reţinere a apei foarte bună. -subproduse ale industriei -pH sub 6; prelucrării lemnului; -calitatea depinde de esenţa din care -se evită stejarul, carpenul. provin şi nivelul de descompunere; -capacitate bună de reţinere a apei şi porozitate mare.

-pământ de bază în amestecuri; -poate înlocui pământul de ţelină. -pământ special în amestecuri pentru specii acidofile (azalee, camelii, ferigi). -pământ special în amestecuri pentru specii acidofile (bromelii, ferigi, unele orhidee). -pământ special (numai după compostare timp de 1 an); -mulci.

15

Tabelul 3.1. (continuare) Nr. crt. Categoria Substraturi organice naturale (pământuri naturale) Substratul (materialul) Scoarţa de copaci Mod de obţinere -subprodus al industriei prelucrării lemnului. Caracteristici Mod de utilizare -pământ special (folosit numai în urma compostării); -mulci. -pământ ajutător utilizat în amestecuri (bromelii, orhidee); -suport pentru marcotajul aerian; -îmbrăcarea suporţilor pentru liane; -la plantarea vaselor cu bulbi, rizomi, rădăcini tuberizate pentru forţare. -pământ special utilizat în amestecuri -pământ special, utilizat în amestecuri (la speciile acidofile); -poate înlocui pământul de frunze. -pământ special, utilizat în amestecuri pentru plante la ghivece.

Muşchiul vegetal

-masă volumetrică: -proaspătă=0,17-0,25 t/m3; -compostată=0,20-0,35 t/m3; -pH -proaspătă=5-6,5; -compostată=6-6,9; -porozitate=85-90%. - se poate folosi proaspăt, uscat, -masa volumetrică: 0,2-0,3 t/m3; tocat, măcinat. -pH=5,5-6; -humus=1,0-2,0; -capacitate de reţinere a apei foarte bună.

Pământul de pădure Pământul de scorbură

-din stratul superior al litierei pădurilor.

-pH=6,5-7; -mai bogat în substanţe nutritive decât pământul de frunze. -se adună din scorburile -pH=2,7-3; copacilor şi se foloseşte ca atare -mai bogat în substanţe nutritive în amestecuri. decât pământul de frunze. -descompunerea rumeguşului de -pH=3,2-4,5; lemn de esenţă moale. -mai sărac în elemente nutritive decât pământul de scorbură.

Pământul de lemn putred

16

-porozitate ridicată. -în amestec cu turba pentru înrădăcinarea butaşilor. Terracottemul -polimeri hidroabsorbanţi îmbogăţiţi cu substanţe fertilizănte şi biostimulatori (aproximativ 20 substanţe). -component ajutător. capătă aspect -în substratul de gelatinos. după umectare. -capacitate de reţinere a apei foarte mică. (continuare) Nr.15 t/m3.12-0. -material ajutător. -pH=7. -suport în executarea aranjamentelor florale. de granule sau fulgi. -masă volumetrică: 0. 17 . Polyuretanii (spumă de polyuretani) -polimeri rezultaţi dintr-un diisocyanat şi un glicol. Substraturi organice de sinteză Substratul (materialul) Styromullul Mod de obţinere Caracteristici 3 Mod de utilizare -polystyren expandat. 3. amestecurilor de pământ pentru orhidee şi plante epiphyte. -capacitate mare de reţinere a apei.1.02-0. -masă volumetrică: 1. AGROFOAM.15 t/m3. înrădăcinare a butaşilor. -material ajutător.substrat de cultură pentru plantele epiphyte. sub formă -masa volumetrică:0.Tabelul 3. iar semănături.04 t/m .amenajarea vaselor suspendate. --înainte de umectare este un -substrat pentru amestec de pulberi şi granule. -în substratul de cultură al plantelor cultivate în spaţii protejate sau în câmp (pe terenuri aride). -întră în componenţa -capacitate de reţinera a apei mare. Categoria crt. -denumiri comerciale: OASIS. -pH=7.

3. spălat.5-2 t/m3. Biolastonul 4 Substraturi minerale naturale Nisipul -din policlorura de vinil.5-8. 18 . -cel mai indicat este cel grosier -granulometrie de 5-15 mm diametru. -se află sub forma acelor de pin. (continuare) Nr. -porozitae mare.substrat în culturi hidroponice. . acoperirea semănăturilor. -masa volumetrică: 1.component în amestecuri de pământ. Caracteristici -masă volumetrică: 0. CO2 şi H2O. crt. . .realizarea drenurilor la recipientele de cultură. Categoria Substraturi organice de sinteză Substratul Mod de obţinere (materialul) Hygromullul -amestecarea formaldehidei cu (spuma de uree) uree şi cu un produs spumant. .7-2 t/m3.1. -pH= aprox. eliberând N.material ajutător.Tabelul 3. .material de stratificare a seminţelor şi a organelor subterane. -este preferat nisipul de râu (fiind mai grosier). -substrat de înrădăcinarea butaşilor. -material ajutător. -capacitate de reţinere a apei ridicată.022 t/m . Pietrişul -poate fi de carieră sau de râu. -material ajutător. -pH=7. din albia râului. -suport pentru hidroculturi. -se descompune lent. -component în amestecuri pentru bromelii şi orhidee. fără materii organice şi fără calcar. -stabilitate bună. -porozitate mare. -masa volumetrică: 1. -suport pentru hidroculturi. 3 Mod de utilizare -material ajutător.

nu conţine elemente nutritive.substrat de înrădăcinare a butaşilor. ARGEX. . calcinate la 1000°C. ARGILEXPAN.Tabelul 3. .substrat pentru hidroculturi. . .măcinarea rocilor pe bază de . Mod de obţinere Categoria (materialul) crt.material ajutător.3 t/m3. semănături. . .pH variabil (se corectează în funcţie de magneziu.suport în culturi hidroponice. . Argila . .ca amendament pentru solurile din sere. . .5.porozitate foarte bună. roci vulcanice (60%) + roci . . Substraturi Perlitul . . porozitate bună.pH=6.capacitate de reţinere a apei de 19%.produs industrial pe bază de . . 19 . calcaroase (20%) + cocs .5.material ajutător.8-1.masă volumetrică: 0. Caracteristici 3 Mod de utilizare .16 t/m .se topesc (t°C peste 1600°C) şi se scurg sub formă de fibre. . . Vermiculitul . hidroculturi.1. . (continuare) Substratul Nr.material ajutător.capacitate de reţinere a apei de 15-16%. CULTILENE. Pouzzolane .1-0.08-0. 5. . alveolară.se spală înainte de utilizare. (20%).înlocuitor al nisipului în amestecuri.denumiri comerciale: GRODAN.masa volumetrică: 0. . bromelii etc. .porozitate foarte mare.capacitate mare de reţinere a apei.granularea argilei la 1100°C. .dimensiuni variabile (2-16 mm). utilizare). .rocă vulcanică. cu structură .masă volumetrică:0.măcinarea rocilor vulcanice minerale calcinate şi expandate tratate (t°=1200-1800°C). . . durabilitate mare.component în alcătuirea substraturilor pentru orhidee.substrat pentru butăşiri.capacitate mare de reţinere a apei (3-4 ori greutatea proprie).material ajutător. Vata minerală .capacitate mare de reţinere a apei. . expandată . . .denumiri comerciale: ISOL. silicaţi de aluminiu şi .se dezinfecteză uşor.material ajutător.neutru din punct de vedere chimic.pH=7-9. .1 t/m3.porozitate foarte bună.se dezinfectează bine.

în apa folosită pentru înrădăcinarea butaşilor. (materialul) 6 Alte Cărbunele materiale vegetal utilizate Mod de obţinere .Tabelul 3. . în amestecul de pământ pentru reglarea regimului hidric (colocasia).în amestecuri de pământ pentru plantele calcifile. apoi măcinat rezultând pulbere sau granule de diferite mărimi.granulele (1.cărămidă măcinată şi cernută. .pulberea fină. .în amestecurile de pământ pentru plantele policrome şi cactuşi. . . . la dezinfectarea rănilor produse prin tăieri sau operaţii în verde. -reacţie alcalină Cioburi de .din demolări şi se cerne înainte de utilizare.particulele mari (3-5 mm). - -reacţie alcalină 20 . Substratul Categoria crt.în hidrocultură.arderea incompletă a lemnului de esenţă moale. .1. Cărămida pisată . . care se fragmentează în bucăţi de diferite mărimi. Mod de utilizare .este uşor. Caracteristici .5-3 mm). (continuare) Nr.capacitate mare de reţinere a apei. Molozul .realizarea drenurilor.proprietăţi antiseptice.particulele mari se folosesc la realizarea drenurilor .din resturi de ghivece sau ghivece sau ţiglă din ţiglă.

opacă sau transparentă. .protejarea culturilor timpurii şi târzii.Tabelul 3. Folia opacă: . .protejarea lădiţelor (ghivecelor) cu semănături. Caracteristici .acoperirea semănăturilor şi a butaşilor. Substratul Categoria crt. Sticla -produs industrial.umbrirea plantelor sensibile la insolaţie.transparentă. 21 .1. . Mod de utilizare Folia transparentă: . .acoperirea serelor şi răsadniţelor. . .acoperirea seminţelor care germinează la întuneric.reziztenţă electrică şi mecanică bună. (materialul) Alte Folia de materiale polietilenă utilizate Mod de obţinere -produs industrial de polimerizare. (continuare) Nr.mulcirea solului. .

plantele obţinute din seminţe înfloresc mai târziu decât cele obţinute prin metode vegetative. Metodele şi sistemele de recoltare sunt adaptate particularităţilor plantelor şi condiţiilor de cultură. La speciile cu fructe dehiscente (păstăi. cu valoare biologică şi decorativă superioară. uneori şi perene. 4. Înfiinţarea şi întreţinerea loturilor semincere se face conform schemelor tehnologice stabilite pentru culturile de acest tip şi cu respectarea strictă a tuturor verigilor agrotehnice tipice fiecărei specii. Salvia splendens. seminţele ocupă un spaţiu mic. tipice multor specii floricole.chiar şi peste 10-20 ani. Delphinium. Portulaca grandiflora etc. Verbena hybrida.Producerea seminţelor de flori Ca regulă generală.seminţele mici şi foarte mici. iar seminţele au ajuns la maturitate fiziologică (Alyssum. procurarea seminţelor se face de la exemplare viguroase. Momentul optim de recoltare pentru majoritatea speciilor este la maturitate deplină.1. Metoda este oarecum limitată pentru speciile cultivate în spaţii protejate. Petunia hybrida.Înmulţirea prin seminţe Înmulţirea pe cale sexuată. sortarea şi păstrarea seminţelor Sunt verigi deosebit de importante în obţinerea seminţelor de calitate. nu justifică totdeauna recoltarea mecanizată a seminţelor.1.spre deosebire de materialul folosit la înmulţirea vegetativă. sănătoase. când fructele sunt bine coapte.1. fie datorită avantajelor de ordin economic şi ornamental pe care le oferă metodele vegetative. capsule) se recurge la recoltarea fructelor în faza de pârgă (atunci când culoarea lor virează spre galben).CAPITOLUL 4 ÎNMULŢIREA SPECIILOR FLORICOLE 4. de aceea. Callistephus. seminţele fiind lăsate o perioadă de timp în fruct. fie datorită faptului că multe dintre ele nu produc seminţe sau au seminţe sterile.) 22 .de la o plantă se obţine. În plus. pot fi uşor depozitate şi se păstrează o perioadă mult mai îndelungată.limitează transmiterea bolilor criptogamice şi virozelor. condiţionarea.dă posibilitatea încrucişării plantelor şi obţinerii de soiuri noi. cu precădere la speciile cultivate în câmp. Viola. necesare sectorului de producţie. are o largă utilizare în practica floricolă. îngreunează condiţionarea. Calendula. Suprafeţele destul de reduse ocupate de culturile floricole semincere. bazată pe utilizarea seminţelor ca material biologic. Begonia. Callistephus chinensis. Metoda generativă de multiplicare a plantelor prezintă atât avantaje cât şi dezavantaje. care fructifică şi produc seminţe viabile. pentru a-şi desăvârşi maturarea.). Astfel se elimină pierderile de seminţe la Impatiens. Antirrhinum etc. Dezavantaje: nu asigură întotdeauna transmiterea fidelă a caracterelor plantei-mamă. în general.menţine riscul încrucişării prin polenizare şi denaturării caracterelor iniţiale. Dianthus. frecvent se recurge la recoltarea manuală. Lobelia etc. Culturile semincere reprezintă sursa principală de obţinere a seminţelor de calitate. un număr mare de seminţe. Portulaca. recoltarea manuală este singura metodă ce poate fi aplicată în etape la speciile floricole caracterizate prin maturarea eşalonată a seminţelor de pe plantă (Nicotiana alata. din grupa anualelor şi bienalelor. sortarea şi chiar recunoaşterea lor. Petunia. Recoltarea. Avantaje: este o metodă rapidă şi relativ simplă.

• uscarea (zvântarea) fructelor. Salvia 23 .. a) semănatul în câmp se face: • direct la loc definitiv. anul recoltării. 1) Locul de semănat pentru plante le floricole poate fi în câmp sau în spaţii protejate. soiul. • extragerea seminţelor (când este cazul) prin dezmembrarea. • curăţirea seminţelor (sau a fructelor indehiscente monosperme) de resturile de plante şi alte impurităţi. din care urmează să se extragă seminţele.2. categoria biologică. Papaver. solarii. Seminţele mici impun uneori şi alte metode de recoltare. producătorul. Trierea se face prin trecerea succesivă a seminţelor pe site de calibru diferit (în ordine descrescătoare). preferându-se timpul uscat. de 8-12%. Păstrarea seminţelor trebuie făcută în condiţii care să asigure menţinerea facultăţii lor germinative la valori optime. Myosotis alpestris etc. condiţionarea cuprinde o serie de operaţii care se succed: • definitivarea maturării fructelor recoltate în pârgă. răsadniţe) este folosit în scopul obţinerii de răsaduri la speciile cu perioadă lungă de vegetaţie (Begonia semperflorens. Eschscholtzia. fructele sau seminţele trebuie prelucrate diferenţiat. Se face după caz. pungi. de tehnologia folosită la înfiinţarea culturilor şi de data planificată pentru înflorirea sau valorificarea plantelor obţinute. cantitatea. De exemplu. în funcţie de morfologia speciilor floricole cu fructe uscate. confecţionate din sticlă. metal etc. posibil la plantele care nu suportă transplantarea (Delphinium.) şi a unor perene (Physostegia virginiana. Nu se recoltează niciodată pe timp umed sau după ploaie. materiale sintetice. apoi se ambalează în saci. Nigella). lucrarea se execută normal sau mecanizat cu ajutorul selectoarelor. folosit pentru speciile bienale (Viola x hybrida. cu temperatura de 5-12°C şi umiditatea de 55-65%. Ambalajele ermetic închise. Alyssum maritimum). nu este exclusă nici folosirea unor cornete din hârtie sau din alt material aşezate la baza florilor sau inflorescenţelor. când se urmăreşte limitarea pierderilor de seminţe.Semănatul Locul şi epoca de semănat se stabilesc diferenţiat. 4. Condiţionarea şi sortarea seminţelor După recoltare. recoltarea se face într-o singură etapă. se poate recurge la scuturarea pe prelate aşezate sub plante (Alyssum. Rudbeckia ssp. pe baza diferenţei de densitate). se folosesc mai mult pentru păstrarea de lungă durată a seminţelor cu un conţinut în apă scăzut (până la 5-6%). frecarea. către mijlocul zilei. la speciile cu seminţe care cad cu uşurinţă la maturitate. cutii etc. În funcţie de cantitatea de seminţe. cernere pe site alese corespunzător mărimii seminţelor. se recomandă păstrarea seminţelor în spaţii bine aerisite. Seminţele mai mari şi suficient de grele se pot curăţa şi prin flotaţie (cufundarea în vase cu apă şi separarea lor de resturile uşoare şi seminţele seci. • pe straturi (pentru obţinerea de răsaduri). În astfel de situaţii. la plantele care au perioadă scurtă de vegetaţie (Matthiola bicornis. Lobelia. la majoritatea speciilor. Lupinus.1. Portulaca. Sortarea seminţelor pe categorii de mărime este necesară pentru obţinerea unei răsăriri uniforme şi a unor culturi omogene.) care se seamănă la sfârşitul primăverii şi vara.. considerată a fi. Depozitarea şi păstrarea seminţelor Seminţele condiţionate şi sortate se aduc mai întâi la umiditatea optimă de păstrare. Bellis perenis. dar metoda prezintă dezavantajul mărimii conţinutului în apă al seminţelor.în funcţie de particularităţile biologice şi ecologice ale plantelor. Delphinium). În general. Ambalajele vor fi obligatoriu însoţite de etichete pe care se înregistrează specia. Gypsophilla. b) semănatul în spaţii protejate (sere. Pentru soiuri şi specii valoroase sau pentru număr mic de exemplare..La speciile cu maturarea simultană a seminţelor (Godetia. prin vânturare manuală sau mecanică. Lathyrus odoratus) şi la plantele mai puţin pretenţioase la căldură (Calendula officinalis. prin tăierea plantelor în întregime sau numai a tijelor florifere. înainte de a fi depozitate sau semănate. baterea uşoară a fructelor etc. Tagetes ssp. lucrarea se poate executa şi mecanizat. Viola). Lobelia erinus.

mobilizarea şi mărunţirea solului sunt lucrări comune ambelor cazuri.:pământ de frunze. • marcarea rândurilor (dacă este cazul) la distanţe de 5-10 cm. respectarea unei anumite densităţi şi uniformităţi a culturilor. 3) Lucrările premergătoare semănatului Pregătirea spaţiilor.Metoda este considerată facultativă în cazul speciilor care se pot semăna direct în câmp dar. sunt prezentate în tabelul 4. • amenajarea patului cald (înălţimea de 40-60 cm). completat la suprafaţă cu 2-3 cm amestec fin şi tasat uşor.5-2 cm la seminţele mici. erbicidare. recipientelor şi substraturilor În sere: a) pregătirea recipientelor (lădiţe. cât şi pentru cele destinate repicării răsadurilor. lucrările se reduc la instalarea tocurilor.0 cm nisip grosier.1. la unele plante de seră care se înmulţesc prin seminţe (Asparagus. În câmp a) pregătirea terenului cuprinde aproximativ aceleaşi lucrări. din diferite motive. se adaugă un strat de 2-3 cm de amestec cernut prin sită cu ochiuri mici (1-2 mm) şi se tasează uşor. corelate cu locul de semănat şi speciile sau grupurile de specii.pietriş. • marcarea rândurilor.atât pentru semănături făcute la loc definitiv. • dezinfectarea chimică sau termică a amestecului. cutii de plastic etc. • aşezarea tocurilor (înclinate spre sud) şi acoperirea lor. Verbena hybrida.cernute în prealabil şi omogenizate după amestecare. soiuri valoroase.în strat de 10-12 cm. realizarea amenajărilor speciale din spaţiile verzi etc. În solarii a) pregătirea solariilor: • instalarea scheletului şi acoperirea solariilor: b) pregătirea şi introducerea amestecului – idem răsadniţe. 2-3 cm la seminţele mijlocii şi 3-4 cm la seminţele mari.): • curăţarea şi dezinfectarea recipientelor refolosite. ghivece. *Când se folosesc răsadniţe reci.la distanţe corespunzătoare mărimii seminţelor: 1. modelare.). 2) Epocile de semănat. • introducerea substratului în răsadniţe. Cineria hybrida. cu perioadele din an pe care le reprezintă. acoperirea răsadniţelor şi pregătirea substratului.Dacă se seamănă direct.(scufundarea 12-24 ore în soluţie de sulfat de cupru 2-3%). b) pregătirea substratului: • prepararea amestecurilor din substraturi uşoare(ex.(la 3-4 zile de la instalarea tocurilor). 24 . • aşezarea amestecului în recipiente pregătite: se completează până la 2/3 din înălţimea vasului. la speciile pretenţioase la căldură (Petunia x hybrida. Celosia.). conform tehnologiei de cultură a speciei respective. turbă şi nisip 1:1:1). Zinnia elegans). Cyclamen persicum etc. • asigurarea scurgerii apei :protejarea orificiilor de dren cu cioburi aşezate cu partea convexă în sus şi cu un strat de 1.splendens). Curăţirea. nivelarea. cu înfiinţarea propriu-zisă a culturilor. În răsadniţe a) pregătirea răsadniţelor • pregătirea biocombustibilului (aşezarea în platforme de încălzire timp de 1-2 săptămâni). se impune producerea răsadului (sămânţă puţină.0-2. Calceolaria hybrida.cu marcatoare sau cu rigle. se completează cu lucrări de fertilizare . b) pregătirea substratului • prepararea şi dezinfectarea amestecurilor(similare celor din sere).

25 . Plante cultivate la ghivece: Cyclamen persicum.1. Dianthus barbatus. răsadniţe încălzite câmp (direct) răsadniţe reci 2 Primăvară târzie IV-V câmp (direct) sere sf. Viola hybrida. Alyssum maritimum. Salvia splendens. Tagetes sp.. Papaver orientale.Tabelul 4. Plante anuale: Calendula officinalis.. crt.. Rudbeckia sp.. Ageratum mexicanum. Phlox paniculata. • tasarea uşoară a stratului . Celosia sp. Rudbeckia sp. Nigella damascena. Dimorphoteca aurantiaca. Alyssum maritimum. Physostegia virginiana. Cosmos sp. Siningia sp. Plante anuale: Alyssum maritimum. Iarnă XII-I II sere Timpurie III sere. Lunaria biennis. straturi în câmp răsadniţe. Begonia semperflorens. • aşezarea unui strat de 3-5 cm de pământ uşor. Amaranthus sp. Calendula officinalis. Plante cultivate la ghivece: Begonia x tuberhybrida. Chrysanthemum leucanthemum. Delphinium ajacis. Zinnia elegans. Statice sinuata. Myosotis alpestris. Papaver orientale. • instalarea suporţilor pentru umbrare. Ammobium alatum. Plante anuale: Calendula officinalis. Althaea rosea. Nicotiana alata. Plante anuale: Eschscholtzia californica. Petunia hybrida. Nigella damascena. Impatiens balsamina.la suprafaţă. Plante perene: Delphinium hybridum. Cobaea scandens. Acroclinium roseum. Tagetes sp. Lathyrus odoratus. Callistephus chinensis. straturi în câmp Sere câmp (direct) sere VI-VII 4 Toamnă IX-X b) amenajarea straturilor este necesară atunci când se seamănă pentru producerea răsadurilor şi include mai multe operaţii: • delimitarea straturilor cu lăţimea de 80-100 cm şi a spaţiilor pentru poteci de 40-50.. Mirabilis jalapa. Plante perene: Delphinium hybridum.. Plante cultivate la ghivece: Cyclamen persicum. • marcarea rândurilor (dacă este cazul). Papaver orientale. Tropaeolum majus. Phlox paniculata. Dahlia variabilis. Matthiola incana. Plante bienale: Campanula medium. Calceolaria hybrida. Epoci de semănat pentru speciile floricole Nr.. Plante cultivate în solul serei: Gerbera hybrida. Eschscholtzia californica. 1 Epoca Perioada Locul de semănat sere Exemple (grupe de plante. Planta perene: Lupinus polyphylus. fin cerut. Verbena hybrida. Gomphrena globosa. Cineraria hybrida. Plante perene: Campanula carpatica. V-VI 3 Vară răsadniţe. specii) Plante anuale: Dianthus caryophyllus „Chabaud”. Plante cultivate în solul serei: Lathyrus odoratus (pentru culturi forţate) Plante anuale: Lobelia erinus. Plante cultivate la ghivece: Cineraria hybrida. Plante bienale: Bellis perennis. Plante perene: Cineraria maritima. Centaurea sp. Plante cultivate în solul serei: Freesia hybrida. Gazania splendens. Statice sp. Phlox drumondii.

palmieri). Zineb etc. manual şi foarte rar mecanizat. să prevină transmiterea bolilor şi dăunătorilor etc. amestecându-le omogen cu produse sub formă de pulberi (Captan. Pentru a evita pierderile.când se produce răsad pe straturi (Bellis perennis. răsărire neuniformă. la lădiţe. scufundându-se în soluţii de: formalină 40% (3-4 cm3/l apă) timp de 10-30 minute. b) tratamente facultative (speciale) au caracter ocazional şi se aplică numai seminţelor caracterizate prin tegument dur. sulfat de cupru 0. într-un vas cu apă rece.5% timp de 10 minute. Viola hybrida. Apa se menţine la temperatura camerei. Lobelia erinus. Se poate semăna prin împrăştiere şi în câmp atunci. se consideră tratament obligatoriu.hidrotermice (trecerea alternativă a seminţelor din apă clocotită în apă rece şi invers). • degradarea tegumentului este operaţia necesară seminţelor cu tegumentul dur (Canna. rezistenţa plantelor la temperaturi scăzute. tratamentele pe cale uscată. Papaver sp. iar la sfârşit.). Tratamentele chimice sunt cele mai folosite. Pregătirea seminţelor Cuprinde un ansamblu de măsuri menite să îmbunătăţească viteza şi uniformitatea germinaţiei. de regulă.B. Nicotiana). seminţele pot fi supuse dezinfecţiei pe cale umedă (în soluţii) sau pe cale uscată (prin prăfuire).cu rol în stimularea germinaţiei şi dezvoltarea ulterioară a plantelor. Seminţele mijlocii. în ghivece sau în răsadniţe (Begonia semperflorens. Semănatul manual poate fi făcut în mai multe moduri: • prin împrăştiere se seamănă seminţele mici şi foarte mici. Antirrhinum majus. seminţelor mici şi foarte mici li se aplică. tratamentele pot fi obligatorii şi facultative: a) tratamente obligatorii se aplică înainte de semănat la toate seminţele: • dezinfectarea (tratamente de prevenire a transmiterii bolilor şi dăunătorilor) se realizează prin tratamente chimice şi termice. Antirrhinum majus. Pentru durate mai lungi de umectare. Portulaca grandiflora. Lobelia. Amaranthus sp. Se recurge la diferite procedee care să slăbească rezistenţa tegumentului:mecanice (pilirea şi incizarea tegumentului. răsar după 1-2 ani de la semănat (Dicentra. Germisan. Tratamentele termice au atât rol dezinfectant cât şi de stimulare a germinaţie. este obligatoriu ca apa să fie schimbată zilnic.5% timp de 15 minute. 4) Semănatul propriu-zis Metodele de semănat diferă în funcţie de particularităţile seminţelor şi locul unde se seamănă.. 25-30°C.chimice (bazate pe acţiunea corozivă a unor acizi concentraţi). numai pentru seminţele mici şi foarte mici (Begonia. frecarea seminţelor cu nisip grosier etc). Petunia. cu apă tratată magnetic) etc. Eschischoltzia californica).. Cineraria hybrida etc. sau se încălzeşte uşor. Callistephus chinensis) sau când se seamănă la loc definitiv pentru formare de grupuri sau masive (Alyssum martimum. Gentiana). Asparagus. • amestecarea cu pulberi inerte (praf de cretă. După mărime. procent mic de germinaţie etc. Seminţele sunt trecute progresiv în vase cu apă de la 25-300C la 50-530C. Thiuran. 26 . permanganat de potasiu 1-1. în condiţii obişnuite. Se execută.). în proporţie de 2-4 g produs/1 kg seminţe. Amestecul se face în raport de 1 parte seminţe la 8-10 părţi pulberi. tratamente electromagnetice (de ex. până când seminţele se acoperă cu o peliculă de substanţă. În funcţie de particularităţile seminţelor şi de scopul urmărit.. Alte tratamente de stimulare a germinaţiei: tratamente cu ultrasunete. nisip) care să ajute la distribuirea uniformă a seminţelor.cu izotopi radioactivi. Majoritatea sunt tratamente care favorizează germinaţia: • stratificarea constă în aşezarea în straturi alternative cu nisip sau turbă a seminţelor cu tegument dur şi care. Peste seminţele aflate în vase se pune apă atât cât să le cuprindă şi se lasă pe durate determinate în funcţie de specie (24-48 ore). • hormonizarea (tratarea cu hormoni) foloseşte substanţe stimulatoare sintetice (acid indolil acetic. mari şi foarte mari se dezinfectează uşor pe cale umedă. • umectarea se aplică seminţelor cu tegument mai puţin permeabil (Cyclamen. Freesia) sau deshidratate după păstrare. acid giberelic) sau naturale (urina de la bovine gestante). Nigella damescena.

Tagetes). iar la cele mari (Zinnia. Zinnia elegans). Cosmos bipinatus etc. se tasează uşor pentru a asigura contactul seminţelor cu substratul şi se etichetează notându-se specia. Pentru semănatul la lădiţe. • îndepărtarea condensului de pe materialele acoperitoare. plantele se udă cu sită fină. Lathyrus odoratus). se ţine cont şi de tipul de sol şi epoca de semănat. dar poate fi facultativă la răsadurile cu creştere rapidă şi densitate mică (Impatiens balsamina. • aerisirea spaţiilor cu semănături. Petunia) cca. la distanţe mai mari). Ca regulă generală.aprox. mici. care nu suportă transplantarea şi se seamănă în câmp. folie. de locul şi metoda de semănat.Primul repicat se execută când planta are 2 frunze adevărate. prin pulverizări cu apă călduţă. hârtie. practicat cel mai mult în floricultură. Matthiola) cca. Adâncimea de semănat Se stabileşte în corelaţie directă cu mărimea şi fotosensibilitatea seminţelor. bine cerut.în rânduri se seamănă seminţele mici şi mijlocii. Lobelia.De asemenea. Norme de semănat Cantitatea de sămânţă folosită de la unitatea de suprafaţă este dependentă de valoarea culturală a seminţelor. cantitatea de sămânţă se suplimentează cu 20-30%.. În câmp. Saxonia. în următoarele 2-3 zile răsadurile se menţin la aceeaşi temperatură. se consideră că adâncimea de semănat trebuie să fie de 2-3 ori diametrul seminţelor. în solarii şi răsadniţe sau în câmp). • tratamente fitosanitare cu soluţii de Topsin sau Benlate (0. prin distribuirea lor în şănţuleţe paralele şi echidistante. Se foloseşte atât pentru semănături din spaţii protejate cât şi din câmp (Cyclamen persicum.). Se ţine cont. 3-4 g/m2.30-40 g/m2. Substratul trebuie să fie fertil.Se folosesc semănători de tip SUP-21. seminţele se acoperă cu pământ cernut fin (cu excepţia celor care rămân la suprafaţă). la loc definitv sau la ghivece (câte 1-3 seminţe) atunci când se intenţionează producerea de răsad fără repicare (Tropaeolum majus. • rărirea răsadurilor (când este cazul). Cineraria hybrida. 5) Îngrijirea semănăturilor Cuprinde un ansamblu de lucrări efectuate cu scopul asigurării unei bune răsăriri şi dezvoltări a tinerelor plante. de epoca de semănat. de asemenea. pe straturi (în solul serei.Repicarea se face o singură dată sau se repetă (de 1-2 ori).până la 1/2 sau 1/3 din înălţime). se udă mai des şi se umbresc. Lucrarea este obligatorie pentru răsadurile dese. Răsadul se repică în lădiţe. 15-20 g/m2. După aceea. Seminţele foarte mici şi cele care germinează la lumină (Begonia) se seamănă la suprafaţă. cu creştere lentă (Begonia. înfiinţate prin semănat direct la loc definitiv şi ale căror seminţe sunt suficient de mari pentru a fi distribuite bob cu bob. soiul şi data semănatului. în cazul semănăturilor făcute în câmp. dacă răsadurile se repică sau nu. După semănat. • asigurarea temperaturii optime la nivelul substratului şi în atmosferă. temperatura 27 • . Semănatul mecanizat se face numai în câmp. • plivirea buruienilor. • acoperirea (până la începerea răsăririi) cu sticlă. care să păstreze umiditatea constantă la suprafaţa substratului. La semănături făcute în câmp. în ghivece de plastic sau lut ars. practicat la speciile cu seminţe mari şi foarte mari. Dolichos lablab. • în cuiburi. cantităţile orientative de seminţe necesare la m2 de semănături variază în funcţie de mărimea seminţelor:la seminţele mici şi foarte mici (Begonia. • repicarea (transferarea răsadurilor.din locul unde au fost semănate pe alt substrat. mai rar în faza de cotiledoane. adâncimile de semănat vor fi mai mari decât cele din spaţii protejate şi se vor majora dacă se seamănă toamna sau pe terenuri cu umiditate scăzută. Imediat după repicat. de mărimea seminţelor. SUP-29. Substraturile cu semănături făcute la suprafaţă se umezesc prin capilaritatea (recipientele se scufundă în vase cu apă.la seminţele mijlocii (Callistephus. Antirrhinum. Calendula officinalis. la culturile care ocupă suprafeţe mari. Dianthus.1%). a) Îngrijirea semănăturilor efectuate în sere (în recipiente): • menţinerea substratului permanent umed. Pentru reuşita prinderii. Zinnia elegans. reavăn. în ghivece nutritive. Dianthus caryopyllus Chabaud). Lobelia. Ipomaea sp. Impatiens balsamina.

ÎNMULŢIREA VEGETATIVĂ Înmulţirea pe cale vegetativă reuneşte metode care se bazează pe însuşirea plantelor de a forma organisme noi. divizarea plantelor. culturi de celule şi ţesuturi). tratamente fitosanitare. la ficus. ci să posede şi primordiile necesare refacerii părţilor aeriene ale noilor indivizi. În aceste spaţii. Pe lângă avantaje. Plantele se pot înmulţi vegetativ atât în mod natural (prin organe subterane specializate. 4. ageratum etc. altoire. ridicarea pereţilor laterali şi deschiderea uşilor de la solarii).materialul obţinut este omogen şi identic cu plantele-mamă din care provine. stoloni.permite obţinerea de plante mature într-o perioadă redusă. se va avea în vedere combaterea coropişniţelor şi rozătoarelor.2%.2. ciupirea.) sau porţiuni ale acestora. deasupra a 2-4 noduri.05%. nu produc seminţe. butaşul de frunză 28 . nu impune o tehnică deosebită la confecţionarea şi înrădăcinarea butaşilor şi dă rezultate foarte bune la un număr mare de specii. umbrirea.permit obţinerea unui număr mai redus de descendenţi. prin metode care necesită intervenţia omului (butaşi. se poate executa aproape tot timpul anului. 4. Butăşirea se finalizează cu formarea unui nou individ complet atunci când porţiunea de plantă detaşată (butaşul) este capabilă nu numai să emită rădăcini adventive. de la fragmente ale părţilor vegetative şi chiar de la ţesuturi şi celule. petunia. menţinând pământul permanent reavăn. Numeroase specii floricole se înmulţesc frecvent vegetativ.15% etc. rizomi etc. La semănăturile făcute pe straturi pentru producere de răsad se au în vedere aproximativ aceleaşi lucrări.). fasonate într-un anumit mod şi puse la înrădăcinat în condiţii optime de lumină.păstrarea materialului vegetativ. amestec cu Fernos 0. se fac tratamente de prevenire şi combatere a bolilor şi dăunătorilor. În plus. cu momeli toxice (Vofatox.). este posibilă doar pe perioade reduse şi este mai dificilă decât pentru seminţe (ocupă spaţii mari. metodele clasice de înmulţire vegetativă au şi dezavantaje:facilitează transmiterea virozelor.face posibilă combinarea între specii şi genuri (prin altoire) şi obţinerea unor plante cu rezistenţă sporită sau a unor exemplare interesante din punct de vedere ornamental.înlocuieşte total sau parţial înmulţirea prin seminţe. pornind de la anumite organe vegetative specializate (bulbi. tuberobulbi. în condiţii care să-i menţină viabilitatea. c) Îngrijirea semănăturilor din câmp În cazul semănăturilor efectuate la loc definitiv: se udă cu sită fină sau prin aspersiune.reprezintă singura posibilitate de înmulţire a unor plante care. din diferite cauze. Lindatox.plantele obţinute prin metode vegetative ajung să înflorească într-un timp mai scurt. b) Îngrijirea semănăturilor din răsadniţe şi solarii Cuprinde lucrări similare celor efectuate în sere: udare. Înmulţirea prin butaşi Este metoda cu cea mai largă utilizare în înmulţirea plantelor floricole deoarece este uşor de aplicat. drajoni.poate fi coborâtă cu câteva grade. temperatură.. frunze. Se udă moderat şi se fac tratamente săptămânale împotriva bolilor şi dăunătorilor (Mycodifol 0. eliminând orice cauză a variabilităţii. atunci când seminţele germinează sau au un procent ridicat de sterilitate. se plivesc buruienile şi se sparge crusta pe spaţiul dintre rânduri. Decis 0.1% etc. datorită unor avantaje pe care le oferă acest mod de înmulţire:asigură păstrarea caracterelor plantelor mamă. rădăcini). Butăşirea presupune utilizarea unor porţiuni de plantă (tulpini. Ciupirea răsadurilor constă în îndepărtarea vârfurilor de creştere. fosfură de zinc). plivirea buruienilor. lăstari.2.). Dithane M-45 0. Aşa de exemplu.1. se va asigura umbrirea semănăturilor făcute în sezonul cald (la bienale) şi se execută repicarea răsadurilor(în câmp.în răsadniţe sau în solarii). atunci când se urmăreşte stimularea ramificării plantelor (salvia. umiditate. muguri adventivi). asigurând densitatea prevăzută de tehnologie. iar umbrirea se face în zilele cu insolaţie prea puternică. rărirea. necesită condiţii speciale de mediu etc. aerisirea (prin ridicarea ramelor răsadniţelor. în scopul regenerării de plante noi. se răresc plantele (dacă este cazul). cât şi artificial.

butaşii se vor recolta într-o anumită perioadă din an. Ca şi în scopul precedent. prelevând anumite organe sau părţi de organe. În funcţie de clasificarea prezentată. Monstera deliciosa. cei lignificaţi iarna şi primăvara devreme. Dainthus sp. butaşi lignificaţi (Clerodendron sp. b) în iulie-august se recoltează butaşi de la plantele din câmp. iar după înrădăcinare se trec la ghivece. din lăstarii formaţi se confecţionează butaşi. Confecţionarea butaşilor se face diferenţiat pe tipuri de butaşi. Colocasia esculenta. în timpul perioadei de repaus al plantelor (primăvara devreme sau toamna). Philodendron sp. fără să refacă parte aeriană. confecţionaţi la cele mai mult specii floricole. iar cei de rădăcină. direct de la plantele din cultură sau se folosesc plante mamă pregătite după una din următoarele metode: a) se marchează plantele reprezentative în timpul perioadei de vegetaţie. rezultaţi din fragmentarea rădăcinilor la speciile care au proprietatea de a forma muguri pe rădăcini (Dicentra spectabilis.).).. În februariemartie.. Aralia sp. sau chiar pe nod (fig. Înmulţirea prin butaşi este caracteristică multor plante floricole cultivate la ghivece şi perenelor hemicriptofite cultivate în câmp.. butaşi de iarnă. La anuale şi bienale butăşirea reprezintă o metodă secundară de înmulţire (Ageratum mexicanum. Ficus elastica). 29 . Capacitatea de înmulţire a plantei mamă este cu atât mai mare cu cât este mai tânără. c) după epoca de butăşire: butaşi de primăvară (martie-mai). butaşi de vară-toamnă (butaşii semilignificaţi şi butaşii de cactuşi). utilizaţi mai mult la speciile arbustive (Nerium oleander. 1. Begonia semperflorens) şi doar la câteva dintre ele este esenţială (Iresine sp.neînsoţit de porţiune de ramură cu mugure axilar. La speciile floricole cultivate în câmp. Fuchsia x hybrida). Peperonia sp.) sau fragmente de frunze (Sansevieria trifasciata. butaşii semilignificaţi se confecţionează cel mai bine la sfârşitul verii. cât şi din tronsoane de tulpină (Ficus sp. 2) Recoltarea şi confecţionarea butaşilor În practica floricolă se întâlnesc diferite tipuri de butaşi. Butaşii erbacei pot fi confecţionaţi tot timpul anului. reprezentaţi de frunze întregi (Saintpaulia jonantha.. cu condiţia ca planta mamă să fie în vegetaţie. Ficus sp. Butaşii de vărf se prelevează din partea terminală a tulpinii sau lăstarului. viguroase. confecţionaţi atât din porţiunea de vârf (Chrysantemum sp. constituindu-se ca viitoare plante mamă. clasificaţi după mai multe criterii: a) după organul din care provin: butaşi de tulpini (de lăstari). sănătoase. Crosula arborescens etc. Begonia x rex).. se tund mai sever pentru a le stimula lăstărirea şi se ţin iarna în sere temperate. butaşi de frunze.). nu formează decât rădăcini adventive. b) după gradul de maturare a ţesuturilor: butaşi erbacei (la majoritatea speciilor floricole). butaşi de rădăcină..a). Sedum sp. este crescută la intensitate luminoasă corespunzătoare cerinţelor speciei şi este corect fertilizată. Hibiscus rosa – sinensis. 1. preferaţi în cazul plantelor cu latex (Euphorbiaceae. Reuşita butăşirii depinde de respectarea unor etape de lucru: 1) Alegerea şi pregătirea plantelor mamă Se aleg plantele mature.b). butaşi semilignificaţi (butaşi de vară). caracteristice fiecărei specii. tăietura bazală făcându-se la 0. tipice speciei (soiului) şi cu calităţi decorative deosebite..3 cm sub nod. Paeonia orientale. se trec toamna la ghivece. Alternanthera sp. De asemenea. butaşii se recoltează în perioada de vegetaţie. Butaşi din tronsoane de tulpină cuprind 1-3 noduri. Syringa vulgaris. se ţin la iernat în sere temperate şi se butăşesc în februarie-martie. Pelargonium sp. dar se consideră optimă butăşirea de primăvară.).1-0.). etc. se pun la înrădăcinat. în funcţie de lungimea internodiilor (fig.

Frunzele de Sansevieria se fragmentează în porţiuni de 5-7 cm. se realizează cu ajutorul substanţelor stimulatoare de tipul acizilor: betaindolilacetic (A. se evită secţionarea limbului la speciile cu frunze suculente (Crassulacee).5 cm deasupra ultimului nod. perlitul. filodendron. sau a unor produse comerciale (Radistim. La butaşii din frunze. euforbia).I. să fie steril. Stimularea înrădăcinării butaşilor. cum este cazul butaşilor de colocasia. iar la partea superioară se taie la 0. 1. Aceste condiţii sunt îndeplinite de unele materiale. la care butaşii de tulpină apar sub forma unor rondele cu cel puţin un mugure viabil. De asemenea. la punctele de ramificare a nervurilor. la speciile care înrădăcinează greu şi cu procent mare de pierderi. Frunzele de Begonia rex se incizează pe partea inferioară. la adâncimea de 2-3 cm. violete africane etc. muşcate. după fasonare este indicată protejarea secţiunilor prin pudrare cu praf de cărbune vegetal. Substratul de înrădăcinare trebuie să fie uşor. betaindolilbutiric (A. ficus. b – butaş de tulpină.A. evitând coagularea şi obturarea vaselor conducătoare. c – butaş de frunză (Begonia rex).B. respectând polaritatea fragmentelor la introducerea în substrat (fig. Se pot folosi însă şi răsadniţele. Calux. pentru ca scurgerile de latex să fie oprite.N. tradescanţia. monstera. Se preferă serele înmulţitor prevăzute cu instalaţii speciale de încălzire. când se folosesc frunze întregi. udare.A. Butaşii de Begonia rex rezultaţi din fragmente de frunze se aşează cu partea incizată pe substrat. turba. styromulul La unele specii şi pentru un număr redus de butaşi. la adâncimea de 12 cm şi respectând cu stricteţe polaritatea. Butaşii proveniţi de la cactuşi se lasă după recoltare. Sunt însă şi excepţii.c).).5-1 cm. d – butaş din porţiune de frunză (Sansevieria trifasciata) Se secţionează la bază similar butaşilor de vârf. se ţin în apă caldă (35-40°C). Rizopon. 1 – Tipuri de butaşi a – butaş de vârf. să aibă capacitate bună de reţinere a apei.Fig.I. Butaşii de tulpină ai plantelor cu latex (ficus.). atunci când speciile butăşite sunt mai puţin pretenţioase. Fasonarea butaşilor de vârf şi porţiuni de tulpină mai cuprinde: îndepărtarea frunzelor de pe porţiunea bazală a butaşului (care va fi introdusă în substratul de înrădăcinare) şi reducerea suprafeţei foliare a frunzelor rămase pe butaş prin scurtarea limbului cu aproximativ 1/3. Plantarea butaşilor în substrat se face în poziţie verticală sau uşor oblică. Indiferent de tipul de butaşi confecţionaţi. iar deasupra limbului se pun câteva pietricele sau cioburi care să le mărească aderenţa la substrat.) şi alfanaftilacetic (A. înainte de a fi trecuţi la înrădăcinat. etc. 1. substraturile solide pot fi înlocuite cu apă în care se adaugă câteva granule de cărbune vegetal (leandru. Butaşii de rădăcini se plantează în poziţie uşor oblică. cu granulaţie suficient de mare pentru a evita tasarea şi a asigura o bună aeraţie. Dacă se utilizează fragmente de frunze. fasonarea butaşilor se face diferit. timp de câteva minute. cum ar fi: nisipul. coriacee (ficus). una sau mai multe zile. reducerea evapotranspiraţiei se realizează prin rularea frunzelor şi nu prin tăierea limbului foliar. 3) Înrădăcinarea butaşilor Plantarea butaşilor în vederea înrădăcinării se face în spaţii cu posibilităţi de dirijare a factorilor de mediu. atât cât să-şi piardă parţial turgescenţa la partea bazală şi să nu putrezească în substratul de înrădăcinare. porţiunile de tulpină sunt însoţite şi de frunze.). Rădăcinile secundare se scurtează la 0. trandafir chinezesc. 30 .d). În majoritatea cazurilor. Butaşii de tulpină sub formă de rondele se plantează cu mugurele în sus. La speciile cu frunze mari.). peţiolul se reduce la 2-3 cm (fig. Butaşii de rădăcină se obţin prin fragmentarea rădăcinilor în porţiuni de 5-10 cm lungime. reglare a luminii etc.

în secţiune. floriferi. necesită protecţie pe timpul iernii (geofite semirustice) sau se cultivă numai ca plante pentru interioare. în practică. Se înmulţesc prin tuberobulbi Colchicum autumnale. tulpinile aeriene florifere. zambile etc. prevăzute cu rădăcini adventive şi cel puţin 2-3 muguri viabili. alcătuite din noduri foarte apropiate. Astfel. provenienţa lor din zone climatice diferite le influenţează modul de adaptare la condiţiile de climat temperat din ţara noastră. de aceea. motiv pentru care. aerisire şi lumină corespunzătoare. Se întâlneşte la Begonia x tuberhybridia. Operaţia se face în perioada de repaus. se denumeşte cu termenul impropriu de tubercul. formând bulbi tunicaţi (Hyacinthus orientalis. nu pot fi utilizate la înmulţire decât însoţite de porţiuni de colet purtătoare de muguri. tuberobulbii floriferi noi (prinşi deasupra celui vechi consumat) şi tuberobulbi cu dimensiuni reduse (tuberobulbii). Deşi geofitele sunt considerate plante perene. dar se reînnoiesc cu tuberobulbii noi. totuşi. aşa încât. dând naştere la bulbi solzoşi (Lilium candidum. cu noduri apropiate). rezultaţi din îngroşarea progresivă a bazei tulpinilor aeriene. astfel încât fiecare fragment detaşat să cuprindă şi muguri de pe colet. Gladiolus hybridum etc. separarea rădăcinilor se face longitudinal. Tulpinile subterane sunt tulpini metamorfozate individualizate în mai multe categorii: a) Rizomii sunt microblaste (tulpini scurte. în timp ce altele. în parenchinul cărora se acumulează substanţe de rezervă. caracterizate prin rezistenţă mare. Zantedeschia aethiopica. 4. La înmulţire. O grupă aparte o constituie plantele care prezintă în sol un organ subteran rezultat din îngroşarea axei hipocotile. înainte de plantare. Canna indica. Tuberobulbi se consumă în fiecare an. Tecile frunzelor (cărnoase în interiorul bulbului şi membranoase la exterior) se pot acoperi total.). din care se formează tulpinile aeriene. prin menţinerea unei umidităţi ridicate şi constante. După modul cum îşi consumă substanţele de rezervă într-un sezon de vegetaţie. cu aspect de disc. 31 . bulbii sunt anuali (la lalea) sau pereni (la narcise. La nivelul nodurilor prezintă rădăcini adventive. Convallaria majalis. se vor găsi în sol resturi ale tuberobulbului mamă consumat. Din fiecare bulb plantat se formează unul sau mai mulţi bulbi floriferi (bulbi de înlocuire) şi numeroşi bulbili. tuberculul apare ca o masă compactă de substanţe de rezervă. Pe suprafaţa tuberculilor se găsesc muguri grupaţi în mici adâncimi. butaşilor li se asigură condiţii optime pentru înrădăcinare. Tulipa gesneriana) sau se acoperă parţial. după 2-4 ani. unele dintre ele. sau se fragmentează în porţiuni care să aibă cel puţin un mugure. devenind cărnoase şi voluminoase. frunze transformate în solzi şi muguri situaţi la axila solzilor. care devin floriferi după 1-3 ani. cu rol de protecţie). cu aspectul unui tubercul. mai rar verticală. e) Rădăcinile tuberizate sunt rădăcini metamorfozate. Freesia x hybrida. la axila unor frunze reduse. Înmulţirea se realizează prin secţionarea rizomului în fragmente de 8-12 cm lungime. iar pe partea superioară tecile frunzelor şi unu sau mai mulţi muguri. Din mugurii de pe tuberobulbi se dezvoltă. Specii floricole cu rizomi: Iris germanica. Nu sunt purtătoare de muguri şi. prezenţa mugurilor de la suprafaţă) şi bulbi (frunze pergamentoase la exterior. Lilium regale). lipsite de clorofilă.După plantare. b) Bulbii sunt tulpini aplatizate. de aceea. dimpotrivă. la sfârşitul sezonului de vegetaţie.. La înmulţire se folosesc tuberculii ca atare. care cresc în sol în poziţie orizontală. pot ierna în câmp (geofite rustice). Narcissus sp. a unei temperaturi cu 3-5°C mai mare decât optimul speciei. Gloxinia speciosa. în perioada de vegetaţie. Cyclamen persicum. atât în substrat cât şi în atmosferă. c)Tuberculii sunt microblaste care provin din îngroşarea vârfului unui stolon subteran. Înmulţirea prin organe subterane Tulpinile subterane şi rădăcinile tuberizate sunt organe vegetative metamorfozate adaptate nu numai la depozitarea substanţelor de rezervă ci şi la înmulţirea vegetativă a multor specii floricole reunite în grupa geofitelor. Pe partea inferioară a discului se dezvoltă rădăcini adventive. Prin tuberculi se înmulţesc unele specii de anemone. d) Tuberobulbii sunt microblaste cu caractere intermediare între tuberculi (partea centrală tuberizată.2.2.

Recoltarea bulbilor se face vara (iunie-iulie). la adâncimea de 8-12 cm. în funcţie de mărimea bulbilor şi lungimea tijei florifere. hipocotilă îngrăşată) Gloxinia speciosa Agapanthus africanus. Se plantează în câmp toamna. Galanthus nivalis. cu cel puţin două săptămâni înainte de îngheţ (septembrienoiembrie). iar în perioada rămasă până la plantare. Fig. Iris germanica. 1 2 3 4 5 Tipul de organ subteran tunicat Specii Fritillaria imperialis. Lilium regale Tuberobulb Fresia x hybrida. Alstromeria aurantiaca*. Bulbii de lalele este bine să fie scoşi în fiecare an sau la cel mult doi ani. Tulipa gesneriana solzos Lilium candidum. Gladiolus hybridus Tuberculi (axă Begonia x tuberhybrida. Gerbera Rizomi hybrida. 32 . cu frunzele protectoare de culori diferite (de la galben până la brun-roşcat) (fig. Polyanthes tuberosa*. Coeficientul de înmulţire al bulbilor de lalea (numărul de bulbi noi formaţi dintr-un bulb-mamă) variază între 1 şi 15. crt. 2).. când 2/3 din frunze (70-80%) s-au uscat. Hyacinthus orientialis. Convallaria majalis. Polyanthes Bulb tuberosa*. Cyclamen persicum. Zantedeschia aethiopica Alstroemeria aurantiaca*. Rădăcini tuberizate Dahlia x hybrida * – Specii cu organe subterane mixte. Temperatura din spaţiile de păstrare se va dirija în aşa fel încât să favorizeze diferenţierea florală: până la încheierea iniţierii florale (ultima decadă a lunii august) se menţine la aproximativ 20°C. cu diametrul sub 2 cm şi floriferi după 2-3 ani. În afară de bulbii de înlocuire (cu diametrul de peste 2 cm).Tipuri de organe subterane folosite la pentru înmulţirea vegetativă a speciilor floricole Nr. Asparagus sprengeri. în funcţie de soi şi condiţiile de cultură. consideraţi floriferi în anul următor. Iris pumila. Caracterizarea organelor subterane la principalele specii floricole A. poate fi coborâtă la 9°C. 2 – Secţiune longitudinală prin bulbul de lalea (toamna după plantare) Este un bulb anual care se consumă complet într-un sezon de vegetaţie şi este înlocuit de bulbi noi. se formează şi 3-5 bulbili. Narcissus sp. Iris holandica. Canna indica. Geofite rustice 1) Tulipa gesneriana (lalea) Organul subteran este bulb tunicat. piriform sau ovoid.

în maiiunie (la intervale de 3-4 ani). 5 – Bulbi solzoşi de Lilium candidum 5) Lilium regale (crin imperial) Are bulb asemănător celui de L. iar pe durata păstrării. 4) Lilium candidum (crinul alb) Prezintă bulbi mari. când se plantează în câmp. Spre deosebire de lalele însă. candidum. La fel ca şi în cazul lalelor. 3 – Bulbi tunicaţi de Adâncimea de plantare este de 10-15 cm. acoperiţi de tunici gălbui sau cenuşii. acoperit cu frunze membranoase lucioase. 4). Bulbii se scot vara (august) şi se plantează imediat sau după o păstrare de 2-3 săptămâni în depozite. se intervine asupra bulbului mamă cu diferite operaţii care să stimuleze generarea de bulbili noi (incizarea în cruce sau excavarea discului). Are un coeficient de înmulţire destul de redus şi de multe ori. cu solzi cărnoşi. Bulbilii zambilelor se scot vara. deoarece diferenţierea mugurilor floriferi începe mult mai devreme şi este aproape încheiată în momentul recoltării bulbilor. 4 – Bulbi tunicaţi de Hyacinthus orientalis Fig. se depozitează la 20-25°C şi plantează în câmp toamna (septembrie-octombrie). la adâncimea de 1015 cm. bulbii narciselor se scot la intervale de 3-4 ani. În jurul bulbului mamă se formează aproximativ 13 bulbi. violacei-purpurii) (fig. formaţi din 10-20 perechi de frunze cărnoase care se consumă parţial într-un sezon de vegetaţie. Bulbii şi bulbilii se formează în jurul bulbului-mamă. temperatura se menţine apropiată de 9°C. din mugurii situaţi la baza solzilor (fig. Sunt bulbi multianuali. Fig. cu durata de viaţă de 3-5 ani. albgălbui. Narcissus poeticus 3) Hyacinthus orientalis (zambila) Are bulbul tunicat. detaşaţi din bulb. alb-cenuşiu. diferit colorate (alb-gălbui. Fig. cu o mică porţiune de disc. se separă şi se plantează la 15-20 cm adâncime. sferic sau uşor turtit. Înmulţirea se face toamna (octombrie). Ca şi bulbul de narcisă este peren (durează 3-4 ani) şi formează în jurul lui bulbi posibil floriferi după 2-3 ani. 3). Adâncimea de plantare este de 1520 cm. ci şi prin butaşi confecţionaţi din solzii. 33 . după uscarea frunzelor şi se trec la păstrare până toamna. când bulbii se recoltează. 5).2) Narcissus poeticus (narcisa) Prezintă bulbi tunicaţi. bulbii se recoltează vara. Înmulţirea vegetativă este posibilă nu numai prin intermediul bulbilor separaţi în perioada de repaus. piriformi. dar mai viguros şi colorat în roşu-violaceu. care ajung să înflorească după 1-3 ani (fig.

Fig. 9 – Rădăcini tuberizate de Dahlia hybrida . plantat în ghivece sau lădiţe şi ţinut în condiţii care să-i asigure pornirea în vegetaţie (15-20°C şi umiditate constantă). Toamna. 6 – Rizomi de Iris germanica 7) Convallaria majalis (lăcrămioare) Planta formează rizomi transanţi. Fig. după căderea primelor brume (octombrie). cu lungimea de 10-25 cm (fig. Lucrarea este indicat să se facă vara. Geofite semirustice 1) Canna indica (cana. Rizomii de 1-2 ani fie nu înfloresc. de culoare roşie-purpurie (fig. cărnoşi. 6). Rizomii se scot de la păstrare în aprilie şi se plantează direct în câmp. la 8-10 cm adâncime. tulpinile aeriene se taie la 10-15 cm de la nivelul solului. se fragmentează în porţiuni de 8-10 cm (cu 1-3 muguri viabili şi rădăcini adventive) şi se plantează imediat. rizomii se scot vara (iulie-august) sau toamna (septembrieoctombrie). 8 – Rizomi de Canna indica Fig. rizomii se scot.6) Iris germanica (stânjenel) Specie cu rizomi groşi. Pentru înmulţirea vegetativă. se fragmentează sau se despart şi se replantează la adâncimea de aproximativ 5 cm. cu internodii mari şi muguri terminali viguroşi. înainte de pornirea în vegetaţie a rizomilor. Nu se folosesc porţiunile de rizom îmbătrânite. B. cărnoşi. se scot rizomii (fără să se cureţe de pământ) şi se depozitează în adăposturi cu temperaturi de 4-9°C. 8). scos din depozite în februarie-martie. lipsite de muguri. trestie indiană) Prezintă în sol rizomi cu creştere orizontală. Înflorirea mai timpurie se obţine după o forţare prealabilă a materialului. ramificaţi. ramificaţi. de culoare alb-murdar (fig. 34 Fig. La interval de 4-5 ani. fie formează inflorescenţe mici. Plantele forţate se trec în câmp după trecerea pericolului de îngheţ. dar foarte devreme. Lucrarea poate fi făcută şi primăvara. Spaţiile libere dintre tufele aşezate în depozite se completează cu nisip sau turbă. 7). în august. pentru ca rizomii dezgoliţi de pământ să nu rămână neprotejaţi. 7 – Rizomi de Convallaria majalis Capacitatea de înflorire a rizomilor este dependentă de vârsta lor. înflorirea abundentă obţinându-se la rizomii de cel puţin 3 ani.

10 a. Se plantează în câmp când temperatura solului ajunge la 10-12°C (aprilie-mai). Dintre bulbii existenţi. cu durata de viaţă de un an. Fig. rădăcinile. alungite. Adâncimea de plantare variază între 6-10 cm. 3) Gladiolus hybridus (gladiola) Organul subteran folosit în înmulţirea vegetativă este un tuberobulb sferic sau discoidal. În octombrie. se curăţă de pământ. Tuberobulbul. se udă şi se menţin la 15-20°C. cel puţin 2-3 luni (ianuarie martie). Bulbul care înfloreşte este consumat în întregime. 35 Fig. apoi se dezinfectează. acoperit de tunici scarioase. Se plantează la loc definitiv în mai. Pentru înflorire se aleg tuberobulbii cu diametrul de cel puţin 3 cm şi cât mai puţin aplatizaţi. Se scot de la păstrare în momentul plantării. după trecerea pericolului de îngheţ. Înainte de plantare se curăţă de tunicile uscate. iar rănile se pudrează cu praf de cărbune vegetal. care au ca suport comun un rizom scurt (fig. în funcţie de mărimea tuberobulbilor. Fragmentele separate se plantează în ghivece. eliminând astfel riscul distrugerii lor odată cu divizarea rădăcinilor. 4) Polyanthes tuberosa (tuberoza) Se caracterizează printr-un organ subteran mixt. se toaletează şi se despart în fragmente de 1-3 rădăcini cu porţiuni de colet. Plantarea materialului se face direct în câmp (aprilie) sau după o forţare prealabilă în spaţii încălzite. b – aspect exterior (vara) Recoltarea tuberobulbilor se face toamna (octombrie). rizomii scoşi de la păstrare se curăţă de pământ şi de resturile uscate. 11 – Bulbi de Polyanthes tuberosa . iar frunzele din rozetă se taie la 2-3 cm. tuberizate se recoltează împreună cu porţiuni de 10-15 cm din tulpinile aeriene şi se stratifică în nisip sau turbă. fără să fie înlocuit. aşezaţi în straturi subţiri pe stelaje sau în lădiţe. cu porţiuni de 5-7 cm din tulpinile aeriene. cel cu poziţie centrală este. după primele geruri uşoare. mai bine dezvoltat şi posibil florifer. este înlocuit până la sfârşitul perioadei de vegetaţie de 1-4 tuberobulbi noi (rezultaţi din îngroşarea bazei tulpinilor aeriene) însoţiţi de numeroşi tuberobulbi formaţi pe stoloni scurţi. Se recoltează în septembrie-octombrie. 10 – Tuberobulbi de Gladiolus hybridus a – secţiune longitudinală (toamna). Bulbii mici se pot ţine şi în încăperi cu temperaturi mai coborâte (8-10°C). 11). Înflorirea din anul următor este asigurată de păstrarea bulbilor floriferi la temperaturi de 20-22°C şi umiditate relativă ridicată (80-85%). se îndepărtează rădăcinile adventive uscate şi resturile din tuberobulbul vechi. de obicei. la temperaturi de 4-9°C. Se curăţă de pământ şi se păstrează nestratificaţi. până când mugurii de la colet încep să pornească în vegetaţie şi devin vizibili. rădăcinile se ţin mai întâi în nisip sau pământ umed. colorate în diferite nuanţe de cafeniu sau roşu-violaceu (fig. În vederea forţării. în depozite cu temperatura de 7-10°C şi umiditatea relativă de 65-70%. format dintr-o colonie de 20-40 bulbi şi bulbili piriformi. b). de culoare cenuşie (fig. 2) Dahlia x hortensis (dalia) Organul subteran este alcătuit din mai multe rădăcini tuberizate.Indiferent de varianta de cultură adoptată. iar locul lui rămâne liber. 9). se fragmentează în porţiuni de 2-3 muguri.

Se consideră floriferi Fig. se îndepărtează bulbii bolnavi şi. O plantaţie se exploatează în condiţii economice 2-3 ani. la adâncimea de 8-12 cm. în funcţie de momentul când se doreşte înflorirea. Plantarea se face în şanţuri sau gropi cu adâncimea de aproximativ 15 cm. însoţite de Fig. Înmulţirea vegetativă se face prin intermediul tuberobulbilor sferici sau piriformi. porţiunea de rizom deshidratat de la baza bulbilor. Adâncimea de plantare este de 6-10 cm. La sfârşitul perioadei de repaus (august) se poate face înmulţirea vegetativă. 13 – Tuberobulb de Freesia tuberobulbii cu diametrul peste 1 cm. protejaţi de frunze pergamentoase. în timpul verii. 13). Specii cultivate în spaţii protejate 1) Alstroemeria aurantiaca (alstromeria) Specie cultivată în solul serei. cultivată în solul serei ca anuală. de culoare cafenie-deschisă (fig. prin divizarea rizomilor în porţiuni de 8-12 cm lungime. 3) Gerbera hybrida (gerbera) Cultură perenă în solul serei sau în containere (mai rar în ghivece). Are rizomi orizontali cărnoşi. albe-sidefii (fig. Fig. 12 – Fragment de rizomi cu rădăcini tuberizate. Are rizomi cu creştere trasantă. când temperaturile sunt ridicate. eventual. prevăzuţi cu rădăcini adventive viguroase (fig. Segmentarea se face rădăcini tuberizate la Alstroemeria cu atenţie deoarece rizomii şi rădăcinile aurantica tuberizate sunt foarte fragile şi se rup cu uşurinţă. Se plantează în aprilie-mai. cu vârsta de 2-3 ani. 14 – Porţiune de rizom cu frunze la Gerbera hybrida Fig. se elimină prin escavare uşoară. având grijă ca rizomul să fie aşezat cât mai aproape de suprafaţa solului. cu o perioadă de repaus vara (iulie-august). Tuberobulbii se refac annual. 15 – Rizom la Zantedeschia aethiopica Pentru înmulţirea prin rizomi se foloseşte material provenit de la plante bine maturate. Segmentele de rizom separate trebuie să aibă 1-2 frunze şi câteva rădăcini adventive bine 36 . ţinând cont de faptul că înflorirea are loc la 3-5 luni de la plantarea tuberobulbilor. Condiţiile de temperatură la care sunt păstraţi tuberobulbii în perioada de repaus (de la recoltare până la plantare) au influenţă directă asupra inducţiei florale. hybrida Recoltarea tuberobulbilor se face după aproximativ 8 săptămâni de la încheierea înfloritului. 2) Freesia hybrida (fresia) Este plantă perenă. cu o perioadă de repaus anuală. Cultura durează 3-4 ani. fiind înlocuiţi de 1-5 tuberobulbi şi mai mulţi tuberobulbili. când 2/3 din frunze sunt uscate.Înainte de plantare. 14). Se recomandă în spaţiile de păstrare 1820°C şi o umiditate relativă de 70-80%. din care se dezvoltă rădăcini tuberizate alungite. 12). Reînfiinţarea culturilor se face în perioada august-octombrie.

cu perioade anuale de repaus (iulie-august). Toţi mugurii din care pornesc tulpinile aeriene sunt plasaţi în zona superioară a tuberculului. În sol prezintă o porţiune tuberizată (brun-negricioasă. În februarie-martie tuberculii se plantează la ghivece şi li se asigură condiţi de pornire în vegetaţie (se udă şi se ţin la 18-20°C). Fig. ca şi în cazul celorlalte specii. se plantează imediat după separare. se poate planta şi în grădini. Separarea rizomilor se face. În sol are un tubercul fals discoidal format din îngroşarea axei hipocotile. asemănător celui de Begonia x tuberhybrida (fig. înmulţirea prin divizare plantelor este de preferat să se facă primăvara. După înflorire. ca anuală şi mai rar ca perenă. se formează rădăcini adventive şi ramificaţii laterale ale rizomului principal. 17 – Axă hipocotilă îngroşată la Begonia x tuberhybrida Fig. 16 – Rădăcini tuberizate de Asparagus sprengeri Tehnica separării este aceeaşi ca la toate plantele cu rădăcini tuberizate. timp în care tuberculul se păstrează stratificat în nisip. cât şi ca plantă la ghiveci (pentru decorări interioare). Fragmentele. se poate recurge la tăierea tuberculilor în felii longitudinale purtătoare de muguri din calota superioară. tubercul. planta este trecută printr-o perioadă de repaus de câteva luni (octombrie-februarie). jumătatea inferioară este acoperită cu numeroase rădăcini fibroase (fig. 5) Asparagus sprengeri (asparagus) Se cultivă atât ca plantă în solul serei (pentru valorificare ca accesoriu la buchete şi aranjamente). La sfârşitul verii tuberculii se repun în vegetaţie. albe-sidefii (fig. 18 – Axă hipocotilă îngroşată la Cyclamen persicum 7) Cyclamen persicum (ciclamen) Planta perenă. la temperatura de 8-12°C. ovoidă. 15). pe timpul verii. De la nivelul nodurilor. când se reînfiinţează cultura sau se transvazează plantele mature. Înmulţirea vegetativă prin intermediul tuberculilor se practică numai atunci când planta se cultivă ca parenă. cu creştere verticală şi internodii scurte (fig.dezvoltate. materialul se fasonează prin reducerea aparatului foliar şi scurtarea rădăcinilor. Rădăcinile puternice ale plantei prezintă numeroase ramificaţii tuberizate de formă ovoidă. Fiind o plantă cu vegetaţie continuă. cultivată la ghiveci. dar denumită în vorbire curentă. pentru ca rădăcinile tuberizate să fie însoţite de lăstari aerieni sau porţiuni de colet. 37 . fiind necesară segmentarea tufei pe verticală. Perioada optimă de divizare a rizomilor este la sfârşitul perioadei de repaus (august). la sfârşitul perioadei de repaus (august). cu 2-3 muguri bine dezvoltaţi cu rădăcini adventive. rezultată din îngroşarea axei hipocotile. Uneori. 17). Fig. se impune o perioadă de repaus. folosite ulterior la înmulţire. Înainte de plantare. 16). 4) Zantedeschia aethiopica (cala) Este cultivată în solul serei şi poate fi exploatată pe o durată de 4-6 ani (uneori chiar mai mult). timp în care plantele nu se mai udă şi partea aeriană se usucă. 18). Rizomii sunt viguroşi. 6) Begonia x tuberhybrida (begonia) Se cultivă ca plantă la ghiveci dar. Anual. uşor aplatizată la partea superioară).

din genurile Dianthus. precum şi la plantele cultivate în seră (Anthurium andreanum. Ficus pumila etc. Se practică la plantele perene care formează tufe de lăstari din mugurii situaţi în zona coletului. croton. Pandanus weitchii). perioada optimă de despărţire a plantelor este. spre deosebire de butaşi care. se execută folosind diferite procedee: . Gaillardia. 38 . Scindapsus aureus. mai întâi se detaşează de planta mamă şi apoi se trec în mediile de înrădăcinare. iar intervalul de timp la care se repetă depinde de ritmul de formare a noilor plante: anual (Aster. d). în majoritatea cazurilor. marcotajul artificial aplicat plantelor floricole poate fi: a) terestru. atunci când solul (substratul de cultură) serveşte ca mediu de înrădăcinare a marcotelor. aşa încât să fie arcuite odată (la marcotajul simplu) sau de mai multe ori (la marcotajul multiplu). fragmentarea ei în două sau mai multe părţi (aşa încăt fiecare parte detaşată să aibă lăstari şi rădăcini) şi plantarea lor separată. la sfârşitul verii – începutul toamnei când. Hedera sp. .orizontal (chinezesc) . ca plante noi.2. Phlox). Marcotajul se poate produce şi natural. Hydrangea. 19. În funcţie de specificul plantei. Philodendron scandens. Plantele cultivate la ghivece pot fi divizate tot timpul anului. Aceste tulpini sau ramuri înrădăcinate. a).3. (fig. dar momentul optim este primăvara devreme. Este cazul unor specii floricole cu aspect arbustiv. leandru. b) aerian se practică la speciile care nu au tulpinile şi ramurile flexibile şi nici nu emit lăstari de la bază prin simpla muşuroire. Passiflora coerulea. Aquilegia). azalee. toamna sau primăvara (în funcţie de perioada de înflorire a speciei respective). sau cu un alt mediu favorabil. În funcţie de modul de executare. în funcţie de lungimea ramurii. arcuit) şi şerpuit (multiplu).). 19 b. vor putea fi separaţi ulterior. plantele îşi încheie repausul din vară. Pholx subulata. Chrysanthemum. cât şi celor cultivate în spaţii protejate. numite marcote. Tradescantia viridis. Ficus pumila. Lăstarii porniţi de la noduri şi însoţiţi de rădăcinile adventive formate. Se aplică la Phlox subulata. fiind bine cunoscut la speciile cu tulpini târâtoare care. 19 c). procedee care se pot executa la speciile cu ramuri sau tulpini flexibile. la doi ani (Viola cornuta). 4.. Phlox.4. la 3-4 ani (Delphinium. . Se aplică la Hedera sp. Hoya carnosa.4. Chrysanthemum). Philodendron scandens etc. în contact cu solul sau cu medii umede. presupune aplecarea ramurii pe toată lungimea ei şi fixarea în substrat. Cissus sp. se separă de planta mamă după înrădăcinare.2. Marcotajul Numeroase plante au proprietatea de a forma rădăcini adventive pe tulpinile sau ramurile care vin în contact cu substatul de cultură. Constă în scoaterea plantei mamă din pământ. Separarea marcotelor de planta mamă se face toamna sau primăvara.. Înmulţirea prin divizarea tufelor Este o metodă simplă.prin muşuroire (vertical). asigurând în acest fel umiditatea necesară formării de lăstari noi din mugurii bazali şi emiterii rădăcinilor adventive pe porţiunea îngropată a lăstarilor (fig. respectiv acoperirea cu pământ a bazei tulpinilor pe o porţiune de 5-10 cm. uşor de aplicat şi cu avantajul obţinerii de plante noi complet formate chiar din momentul detaşării de planta mamă. O astfel de înmulţire se practică la unele perene cultivate în câmp (hemicriptofitele). La plantele cultivate în solul serei. la 5-6 ani (Papaver. dau naştere la noi plante (Hedera helix. Se poate aplica atât speciilor floricole cultivate în câmp. cordiline. de obicei odată cu transplantarea. Rudbekia. Divizarea tufelor la plantele cultivate în câmp se execută în perioada de repaus.prin aplecare (simplu. dracena. (fig. etc. de regulă. cultivate ca plante la ghivece: ficus.

6.Înmulţirea prin stoloni . aşa încât mediul de înrădăcinare să fie menţinut permanent umed. După separare. hortensii. iucca) sau la ghivece (aloe. Înmulţirea prin drajoni Se practică la plantele care formează lăstari aerieni din muguri adventivi de pe rădăcini. se acoperă totul cu folie de polietilenă.2. se udă pe la partea superioară a manşonului protector (fără să se desfacă folia). sansevieria).5. agavă. apariţia rădăcinilor adventive nu este condiţionată de contactul direct al rozetelor de frunze cu substratul de cultură. 20) şi Saxifraga sarmentosa. Înmulţirea prin stoloni Stolonii sunt tulpini târâtoare care formează pe traiectul lor rozete de frunze capabile să genereze rădăcini adventive. la Nephrolepis exaltata. stolonii aerieni formează rădăcini numai când vin în contact cu substratul.e): în zona de pe tulpină sau de pe ramură unde se urmăreşte formarea rădăcinilor adventive. bromelii. în condiţii favorabile. când rădăcinile adventive sunt bine formate. sub un mugure.aerian Tehnica marcotajului aerian cuprinde următoarele etape (fig.Fig.2. care va constitui mediul de înrădăcinare. 39 Fig. drajonii se plantează individual. 20 . La Chlorophytum comosum (fig. 4. după 1-3 luni. 19. în schimb. strâns legată la ambele capete. 4. Prin drajoni se înmulţesc plante floricole perene cultivate în câmp (liliac. Drajonii prezintă rădăcini proprii şi se separă de planta-mamă în perioada de repaus (toamna sau primăvara devreme). se execută o fantă laterală sau se incizează scoarţa circular. 19 – Tipuri de marcotaj a – prin muşuroire b – arcuit c – orizontal d – şerpuit e . se poate separa marcota. obţinându-se astfel plante noi. dicentra. se înfăşoară zona incizată cu un manşon de turbă fibroasă sau muşchi vegetal.

Fuchsia. îndemânarea altoitorului. La un anumit grad de dezvoltare. . Pelargonium). altoirea poate fi considerată nu numai o metodă propriu-zisă de multiplicare a plantelor care se reproduc mai greu pe altă cale (azaleele. cameliile).2. Înmulţirea prin muguri adventivi Este mai puţin răspândită. Altoirea dă rezultate atunci când cei doi parteneri folosiţi aparţin aceleiaşi specii. Metodele şi tehnicile de altoire frecvent utilizate la speciile floricole sunt: . aceşti muguri se desprind. Paeonia). .2.altoirea în despicătură (Chrysanthemum. limitează utilizarea ei în floricultură şi se justifică numai atunci când alte procedee nu dau rezultate. îngrijirea plantelor după altoire).altoirea în triangulaţie (Dahlia. este operaţia de unire a doi indivizi (altoi şi portaltoi) care cresc ulterior ca o singură plantă.altoirea în oculaţie (Rosa). pe pedunculul inflorescenţei (la Bryophyllum proliferum) sau pe marginea limbului (la Bryophyllum daigremontianum).altoirea în copulaţie (azalee. ci şi o metodă de obţinere a unor exemplare mai decorative (la cactuşi) sau de obţinere a unor plante cu rezistenţă sporită (soiurile de trandafiri). . Altoirea Altoirea. ca metodă de înmulţire vegetativă. generează plante noi. 40 . spre deosebire de celelalte metode. fiind posibilă numai la câteva specii capabile să formeze mici plantule de-a lungul nervurii mediane (la frunzele de Asplenium viviparum). cactuşi). iar în contact cu un substrat de cultură favorabil. aceluiaşi gen botanic sau fac parte din genuri înrudite. La speciile floricole. . Clematis. camelii.8.4. 4. Condiţiile mai riguroase pe care le impune altoirea (tehnica de lucru.altoirea prin alipire (cactuşi).7.

în cazul culturilor înfiinţate primăvara mai târziu. hortensii). b)Pregătirea terenului Constituie activitatea premergătoare înfiinţării culturilor şi cuprinde următoarele lucrări specifice: -desfiinţarea culturilor precedente. primăvara foarte devreme şi în ferestrele iernii (bienale neplantate din toamnă. mărunţirea urmând să se facă înainte de înfiinţare. anuale care se seamănă direct). -primăvara târziu (aprilie-sfârşit mai) -sfârşit aprilie: -se plantează răsadul de la anuale mai rezistente la temperaturi scăzute (Dianthus. bienale şi perene destinate obţinerii de flori tăiate. organe subterane specializate (bulbi. structurate. -arătura de bază la adâncimea de 25-30 cm. butaşi înrădăcinaţi. fragmente rezultate din despărţire la plante perene hemicriptofite. decorării în spaţii verzi sau pentru seminţe. plante altoite. permeabile pentru apă şi aer. ÎNFIINŢAREA CULTURILOR FLORICOLE 5. rabatului etc. Matthiola.1. la culturi de anuale. -se plantează răsadurile de bienale rămase neplantate din toamnă. -fertilizarea de bază cu îngrăşăminte organice bine descompuse (mraniţă 3-4 kg/mp) şi îngrăşăminte minerale cu fosfor şi potasiu(50-60 g/mp) completate cu jumătate din doza celor pe bază de azot . rizomi) la geofite. adăpostite de curenţi reci şi vânturi dominante. Epoci de înfiinţare a culturilor floricole în câmp: -primăvara timpuriu(martie-început aprilie): -se seamănă direct în câmp specii anuale(Calendula. La înfiinţarea culturilor în câmp. rădăcini tuberizate. fie de desenul rondului. Înfiinţarea culturilor în câmp a)Amplasarea culturilor Majoritatea plantelor floricole cultivate în câmp preferă terenuri plane sau uşor înclinate. Calendula). în funcţie de cerinţele faţă de textura solului.CAPITOLUL 5 ÎNFIINŢAREA ŞI ÎNTREŢINEREA CULTURILOR FLORICOLE 5. anuale care se seamănă direct în câmp). geofite rustice. cu capacitate bună pentru reţinerea apei. curăţirea şi nivelarea terenului. -plantarea materialului vegetativ de diferite tipuri: răsad.1. Lathyrus. -modelarea terenului se aplică numai anumitor culturi şi se face ţinând cont fie de sistema de maşini de întreţinere la culturile semincere sau la cele din colecţii şi pentru flori tăiate. Centaurea. se alege solul corespunzător fiecărei specii. 41 . terenul rămâne în “brazdă crudă”pe timpul iernii. marcote. tuberobulbi. -mărunţirea solului se execută imediat după arătura de bază în cazul culturilor care se înfiinţează toamna (bienale. Alyssum). cu expoziţie însorită. c)Înfiinţarea propriu-zisă a culturilor Modalităţile de înfiinţare a culturilor în câmp şi materialul biologic folosit: -semănatul direct la loc definitiv se foloseşte în cazul unor specii anuale şi perene şi se execută toamna sau primăvara (vezi semănatul). -se plantează hemicriptofitele rezultate din despărţire (cu înflorire de vară-toamnă). celelalte însuşiri fiind mai uşor de influenţat pentru a le adapta cerinţelor plantelor.1. pe care urmează să-l ocupe culturile decorative din spaţiile verzi. cu soluri bine drenate. în cazul plantelor de mozaic şi a unor perene (crizanteme.

500700kg/ha azotat de amoniu. epocile optime de înfiinţare a culturilor sunt următoarele: -ianuarie-început februarie: trandafiri. cu turbă(10-12 kg/mp) şi cu îngrăşăminte chimice (aprox. Epoci de înfiinţare a culturilor floricole Succesiunea înfiinţării culturilor în solul serei se eşalonează pe aproape întreaga perioadă a anului. Antirrhinum). 5. chimic( cu Basamid. Zantedeschia. Gerbera. -se seamănă direct unele anuale (Callistephus. Eschscholtzia). zambile. -se plantează bujorii şi crinii albi (sfârşit august). anuale (Calendula. perene geofite (gladiole. Anthurium.Freesia (tuberobulbi şi răsad). Strelitzia. Salvia). -toamna (septembrie-noiembrie): -se plantează răsadul de bienale. Solul se dezinfectează termic (cu vapori de apă la 900 C). -mobilizarea solului la 25-30 cm adâncime (la 3-4 ani. Freesia (tuberobulbi). Semănatu direct se foloseşte rar (la frezii). Zinnia). Gerbera (din butaşi). Chrysanthemum. -se plantează geofitele rustice (Tulipa. Freesia (semănată direct). Narcissus. narcise. trandafiri. lalele. 500-1200 kg/ha superfosfat şi 300-800 kg/ha sulfat de potasiu). culturile forţate de lalele. subsolaj la adâncimea de 45-50 cm). Gerbera). liliac) pentru culturi forţate. Alstroemeria. tuberoze. în solul serei se mai cultivă şi unele plante de câmp. Gerbera).uneltelor. -se plantează hemicriptofitele cu înflorire de primăvară. rizomi şi rădăcini tuberizate (Alstroemeria). cu scopul obţinerii de flori în extrasezon. rădăcini tuberizate (asparagus). Gerbera(din butaşi). bienale (Bellis. -iulie: Chrysanthemum (pentru înflorire de toamnă). Nigella. Rudbeckia).2. -august: Gerbera (fragmente de plante divizate). -sfârşit mai. -definitivarea fertilizării.obligatorie la începutul fiecărui ciclu de cultură (8-12 kg/mp gunoi de grajd bine descompus sau 6-10 kg/mp mraniţă) şi completată cu îngrăşăminte minerale după dezinfecţie. b)Înfiinţarea propriu-zisă Materialul săditor folosit la înfiinţarea culturilor este diferit.-se plantează tuberobulbii de gladiole. Asparagus). Calendula. -martie-aprilie: Dianthus. Strelitzia. hortensii). -se plantează butaşii înrădăcinaţi de crizanteme şi de la plantele de mozaic. -se plantează rizomii de Canna şi rădăcinile tuberizate de Dahlia.Înfiinţarea culturilor în solul serei a)Pregătirea terenului -desfiinţarea culturilor precedente şi curăţirea terenului. -modelarea solului în straturi cu lăţimea de 90cm sau 110-120 cm. -dezinfecţia solului. zambile) şi arbuşti ornamentali (forsiţia. scheletului serei. -septembrie: Zantedeschia. tuberobulbi (Freesia).dar mai mult reprezentat de răsad (Freesia. plante altoite (trandafiri). -se plantează răsad de perene hemicriptofite (Delphinium. Viola). Tropaeolum. Hyacinthus). 42 . -mai: -se plantează răsadurile anualelor mai pretenţioase la temperatură (imortele. narcise. fragmente de plante rezultate din despărţire (Anthurium. -fertilizarea de bază. Begonia. Pe parcursul sezonului rece. -se seamănă direct anualele cu seminţe rezistente la temperaturi scăzute (Alyssum. -vara (iunie-august): -se continuă plantarea gladiolelor şi crizantemelor pentru înflorire eşalonată.1. butaşi (Dianthus. uneori trandafiri. Gerbera (din butaşi şi răsad). -se scot în câmp unele plante de seră (muşcate. -mai-iunie: Dianthus. Di-Trapex) sau prin ambele metode. Strelitzia . în funcţie de posibiltatea valorificării eficiente şi de cerinţele plantelor faţă de factorii de mediu (mai ales lumina). -mărunţirea solului. rizomi (cala). Chrysanthemum (pentru înflorire de toamnă). Scheletul serei şi uneltele se dezinfectează cu soluţie de formalină 2-3%. Dazomet. ţinându-se cont însă de momentul când se doreşte înflorirea. Pentru principalele specii cultivate în solul serei.

dar epoca optimă pentru plantarea şi transplantarea majorităţii plantelor la ghivece este primăvara. -verificarea şi refacerea orificiilor de dren. respectiv pentru culturile floricole din câmp. În plus. sulfat de cupru). bromelii.5. Gloxinia şi răsadul de Cyclamen se plantează în martie.). Înfiinţarea culturilor floricole la ghivece a)Pregătirea substraturilor: -preparea amestecurilor.1. fragmente rezultate din despărţire (ferigi. în funcţie de specificul lor. Asparagus. Alstroemeria.5. c)Plantarea propriu-zisă: Materialul biologic folosit pentru înfiinţarea culturilor la ghivece poate fi reprezentat de seminţe (palmieri). -dezinfectarea vaselor refolosite (cu formalină. liliac şi trandafiri. prin scufundare în apă 24 ore înainte de folosire. azalee. plante altoite (cactuşi). -noiembrie-decembrie: crizanteme (pentru înflorire de primăvară). cât şi unele particularităţi de efectuare a acestora. De exemplu. folosind una din metodele de înmulţire prezentate în capitolul anterior. lucrările de întreţinere au fost împărţite. sunt indicate speciile (grupul de specii) la care acestea sunt necesare. 5. Primula. prin aplicarea unui complex de lucrări de întreţinere care diferă în funcţie de specie şi sistemul de cultură practicat.. -dezinfecţia termică sau chimică a substraturilor. Begonia tuberhybrida) material vegetativ rezultat din butaşi (cactuşi. în lucrări comune (necesare tuturor culturilor) şi lucrări speciale (aplicate ocazional sau numai anumitor specii din grupa respectivă). cu respectarea reţetelor în funcţie de cerinţele speciilor. b)Pregătirea vaselor: -alegerea vaselor cu mărime corespunzătoare mărimii plantelor.2. iar răsadul de Cineraria hybrida în august septembrie. culturi forţate de anuale şi bienale. La unele specii decorative prin flori. Principalele lucrări de îngrijire care vizează culturile floricole sunt prezentate separat. prezentarea lucrărilor s-a făcut sub formă de tabele (tabelele 5.şi 5. tuberculi (Begonia tuberhybrida. Pentru facilitarea însuşirii noţiunilor legate de întreţinerea culturilor floricole. 5. Calceolaria. Cyclamen. muşcate. la lucrările cu caracter special. -umectarea vaselor de ceramică noi. Acest capitol este completat cu prezentarea celor mai răspândite boli şi celor mai frecvenţi dăunători la o serie de plante ornamentale. se recomandă însă anumite epoci de înfiinţare cu scopul valorificării la maxim a valorii lor decorative.1. tuberculii de Begonia tuberhybrida. Gloxinia). bulbi (Hippeastrum).3. La fiecare dintre aceste grupe de plante.) care cuprind atât denumirea şi scopul lucrării. trandafir chinezesc). evidenţiindu-se manifestarea atacului şi măsurile de prevenire şi combatere ce se recomandă a fi aplicate (tabelele 5. pentru culturile floricole din solul serei şi pentru plantele cultivate la ghivece. 43 . rădăcini tuberizate (asparagus). Sansevieria). Epocile de înfiinţare a culturilor la ghivece se pot suprapune pe orice perioadă din an.-octombrie: Freesia (tuberobulbi).3. este necesară asigurarea condiţiilor optime de creştere şi dezvoltare. culturi forţate de gladiole.2. având în vedere locul de cultură al plantelor. ÎNTREŢINEREA CULTURILOR FLORICOLE După înfiinţarea culturilor floricole în câmp şi în spaţii protejate. răsaduri (Cineraria hybrida. Cyperus. begonii. ficuşi.4. -adaosul substanţelor fertilizante (dacă este cazul). şi 5.

până la 8-10 cm mai tîrziu. Lucrarea Scopul lucrării Caracteristici de . sau a precipitaţiilor). . Prăşitul . prin aspersiune. 1 2 3 4 5 6 . înfiinţarea culturilor. de 1-2 ori/săptămână 44 . de textura solului etc.distrugerea seminţelor de .asigurarea densităţii cultură corespunzătoare.în practica floricolă se utilizează mai mult efectul preemergent al buruienilor buruieni. se fac reînsămâţări pe suprafeţele unde nu au răsărit seminţele (este indicat să se folosească seminţe umectate sau pregerminate). seara sau noaptea (în zilele călduroase). . Adâncimea variază de la 3-5 cm la începutul vegetaţiei plantelor.pământul trebuie să fie reavăn şi buruienile mici. pentru a fi smulse cu rădăcină.se execută manual sau mecanizat.menţinerea umidităţii solului şi . Irigarea (udarea) .se foloseşte frecvent Triflurom 48 EC.îmbunătăţirea regimului de .spargerea crustei.vara se udă zilnic sau la 2-3 zile. .se execută de 3-6 ori într-un sezon de vegetaţie (funcţie de structura .combaterea buruienilor.protejarea plantelor de temperaturi scăzute. Combaterea chimică a . prin picurare. .1.la culturile înfiinţate prin semănat direct. Lucrări de întreţinere aplicate culturilor floricole din câmp A.distrugerea buruienilor. frunze.mobilizarea solului.presupune acoperirea solului cu materiale organice (paie. Mulcirea solului .Tabelul 5. gunoi de grajd) sau sintetice (folie din mase plastice). frecvenţa udărilor. mraniţă. pe brazde. a gradului de afânare. Plivitul -îndepărtarea buruienilor. . Se administrează aproximativ 10-30 l apă/m2. gradul de îmburuienare. .este indicat să se execute înaintea praşilelor.distrugerea buruienilor aflate . . . . solului. în doze de 2 l/ha (2 ml/10 m ). de aceeaşi vârstă şi calitate. erbicidelor. Lucrări comune Nr. toamna şi primăvara. de specie. aplicat2 cu 10-14 zile înainte de în vegetaţie. Norma de udare şi modul de administrare se stabilesc în funcţie de destinaţia culturii.se execută când în sol şi în atmosferă există deficit de umiditate. . crt. de fenofază. cu furtunul.se recomandă să se ude dimineaţa. Se udă apă din sol şi atmosferă. Completarea golurilor .la culturile înfiinţate prin răsad se înlocuiesc golurile cu material din acelaşi soi.

.asigurarea echilibrului nutritiv . din sol Îngrăşămintele organice se administrează sub formă de must de bălegar diluat cu apă (1:5 sau 1:7) sau de macerat gunoi de păsări diluat 1:20 sau 1:25 (câte 10-15 l/m2). Gladiolus. nu-şi pot urmărit: menţine poziţia . tutori sub formă de trepied (la Paeonia) sau spalieri cu sârme orizontale. la care de plante şi asigurarea nu s-a putut respecta la semănat distanţa dintre plante.vezi tab.plante cultivate pentru flori tăiate (Dahlia.sistemele de susţinere sau suporţii sunt de diferite tipuri şi care. crt. dăunătorilor plantelor B.înlăturarea surplusului . plantele eliminate se pot folosi la completarea golurilor.A (continuare) Nr. arcade.la plantele cultivate pentru flori tăiate se folosesc tutori verticală. speciile care suportă transplantarea. Paeonia). . 7 Lucrarea Fertilizarea fazială Scopul lucrării Caracteristici 8 .plantele volubile sau agăţătoare se dirijează pe treiaje. Îngrăşămintele chimice se administrează prin împrăştierea pe sol şi apoi sunt încorporate odată cu lucrările solului. din diferite se aleg în funcţie de specificul plantei şi efectul decorativ motive. colonade sau pe ziduri şi construcţii.susţinerea plantelor . perene 2 Tutoratul palisatul . 18. . Combaterea bolilor şi .se utilizează îngrăşăminte organice şi minerale uşor asimilabile. 1 Lucrarea Răritul Scopul lucrării Caracteristici Speciile (grupul de specii) la care se aplică . sau se folosesc sub forma soluţiilor nutritive.plante volubile şi agăţătoare.1.menţinerea de sănătate a . crt. pergole.plante cu talie înaltă folosite în spaţii verzi (în grupuri sau individual).se execută la culturile înfiinţate prin semănat direct.Tabelul 5. . 45 . La densităţii optime. şi . simpli. Lucrări speciale Nr.anuale şi semănate direct.

8 9 46 .dirijarea unei singure tije florifere.uniformizarea înălţimii plantelor.prelungirea perioadei de înflorire toamna. garoafe.plante bienale (Digitalis.unele plante anuale (Callistephus. Speciile (grupul de specii) la care se aplică . la axila frunzelor.se impune la plantele care iernează în câmp şi au rezistenţă . decor şi un efect decorativ maxim (vezi cap. Caracteristici . . împotriva îngheţului Recoltarea .plante din mozaicuri.constă în îndepărtarea vârfului de creştere (aproximativ 1 cm).se elimină de obicei bobocii laterali.se îndepărtează lăstarii secundari (copili) care se dezvoltă pe . Dianthus). punctului de inserţie.6) 4 5 6 7 . limitată la temperaturi scăzute sau la variaţii mari de temperatură. Begonia).1. la 2-3 cm deasupra borduri. . imediat după plantare. . culturilor înfiinţate primăvara devreme. împachetare cu materiale izolante.Tabelul 5.se aplică atât plantelor cu perioadă lungă de vegetaţie.obţinerea tijelor cu o singură floare. (crizanteme.stimularea ramificării. când au câţiva mm. cât şi toamna (crizanteme).plante perene (Paeonia. culturi înfiinţate .plante pentru flori tăiate Lucrarea se execută cu grijă pentru a nu fi rupţi bobocii valoroşi. . se taie cu ajutorul unui foarfece special. dalii. Lăstarii . Antirrhinum. Copilitul Protejarea .determinarea înfloririi mai timpurii. plantelor .menţinerea plantelor cu o anumită formă şi înălţime. paie. plantele decorative prin flori. Protejarea se face prin acoperire cu frunze.plante cultivate pentru tăiate (inclusiv inflorescenţelor pentru a le asigura o prelungire a perioadei de flori imortele). de vegetaţie. Yucca).crizanteme. Dicentra. Tunsul lăstarilor . plastice (polietilenă) sau textile.plante de mozaic. Lucrarea se execută flori tăiate (crizanteme. bujori). care . pământ sau prin . Bobocitul . Campanula. .asigurarea protecţiei pe timpul iernii plantelor care plantelor iernează în câmp. . Lucrarea crt.protejarea se face prin acoperirea plantelor cu materiale primăvara devreme. obligatoriu când lăstarii sunt în fază erbacee şi se desprind uşor.Plante cultivate pentru tulpina principală. . dar nu mai târziu de sfârşitul lunii iunie pentru . bujori). 3 Ciupitul Scopul lucrării .B (continuare) Nr. garoafe.se execută de mai multe ori într-un sezon de vegetaţie. . Se poate repeta de 2-3 ori într-o perioadă .plante cu înflorire înfloresc sau decorează până toamna târziu (crizanteme). .lucrarea se execută în anumite faze de deschidere a florilor sau .înflorire uniformă.valorificarea florilor florilor tăiate (proaspete sau uscate). brumelor Protejarea . prin producerea perdelelor de fum sau prin irigare. .obţinerea de culturi împotriva timpurii.

la 20-25 cm adâncime. Combaterea . Lucrarea crt. . . la intervale de 2-3 săptămâni.crearea condiţiilor optime de . în corelaţie directă cu cerinţele speciilor cultivate. nutriţie. prin lucrări de afânare a solului sau prin plivirea buruienilor.materialul folosit (butaşi. În timpul vegetaţiei. . răsad) trebuie să aibă aceeaşi vârstă şi calitate şi să aparţină aceluiaşi soi (este de preferat să se păstreze materialul de rezervă la înfiinţare). organe subterane.asigurarea regimului optim de apă şi aer în sol. apă. factorilor de cultură a plantelor. de tehnologia de cultură. Lucrările de întreţinere aplicate culturilor din solul serei A. 1 Completarea golurilor Scopul lucrării Caracteristici 2 3 4 5 . vegetaţie Combaterea . Periodic se sapă .se va urmări asigurarea condiţiilor de lumină.se execută după 1-2 săptămâni de la înfiinţarea culturilor.refacerea structurii solului. 18) bolilor şi plantelor.dezinfecţia solului făcută înainte de înfiinţarea culturilor poate buruienilor diminua substanţial. .asigurarea stării de sănătate a .menţinerea curată a culturilor. şi potecile.2.spargerea crustei.respectarea densităţilor prevăzute . Reglarea . fragmente rezultate din despărţirea plantelor. aer. buruienile care apar sunt deschise. dăunătorilor 47 . temperatură. Lucrări comune Nr.se fac tratamente preventive şi curative (vezi tab. Afânarea solului .se execută manual. rezerva de buruieni din sol.Tabelul 5.

. Lucrarea Instalarea sistemelor susţinere 1 Speciile la care se aplică . Se repetă după 1-2 zile. Sistemul de crizanteme. se instalează 4-6 etape distanţate la 15-20 cm. . 2 3 Ciupitul Copilitul Bobocitul 4 Polenizarea artificială 5 6 7 Defolierea Recoltarea florilor .se îndepărtează bobocii slab dezvoltaţi. crt. umiditate atmosferică 60-70%. folosind . fresia. fie prin simpla apropiere a florilor sau inflorescenţelor. ale . Se execută imediat după (inflorescenţă).condiţii: organe de reproducere mature.garoafe.valorificarea florilor vezi cap. . producerea de . crizanteme. singură floare (de obicei bobocii secundari). se face palisarea individuală pe fire textile sau sintetice. Lucrări speciale Nr. La Lathyrus). astromeria.se execută fie prin tamponarea stigmatului cu polen. 6 -toate plantele cultivate tăiate pentru flori tăiate.culturi forţate de tulpinilor florifere. . crizanteme.garoafe.Cineraria hybrida seminţe. pensule moi. formarea bobocilor.se îndepărtează lăstarii formaţi pe tulpina floriferă principală. de în poziţie verticală a căror tulpini florifere nu-şi menţin poziţia verticală.se efectuează la plantele tinere. Scopul lucrării Caracteristici unele plante cu talie înaltă (culturi forţate de Lathyrus). Se realizează ochiuri de formă anuale (Antirrhinum. laterali. Lucrarea se execută când lăstarii sunt încă erbacei şi se rup cu uşurinţă.obţinerea tijelor cu o . dreptunghiulară sau păstrată. 48 .B. . cu poziţie incorectă .eliminarea lăstarilor . când acestea au 12-15 cm .evită ruperea tijei florifere sau a bobocului rămas. cu diametrul de 15-20 cm.constă în eliminarea surplusului de frunze şi a frunzelor Anthurium. înălţime se îndepărtează vârful de creştere. îmbătrânite la speciile care vegetează Zantedeschia. ţesută cu fire textile sau sintetice pe .garoafe.dirijarea şi menţinerea . cadru de sârmă zincată. . În funcţie de înălţimea plantelor. temperatura de 1825°C.Gerbera hybrida. susţinere este sub formă de plasă.garoafe.stimularea ramificării. . crizanteme.devine lucrare obligatorie pentru unele culturi din solul serei. . .

Combaterea .odată cu lucrarea de afânare.constă în schimbarea periodică a ghivecelor. Se păstrează aproape intact sistemul radicular şi se sistemului radicular. Dirijarea factorilor creşterea şi dezvoltarea .vezi tab.spargerea crustei. Transvazarea .asigurarea regimului optim de apă . flori.menţinerea plantelor în perfectă . se îndepărtează buruienile şi se curăţă ghivecele de muşchi şi licheni. lumină. în funcţie de ritmul de creştere al plantelor. 1 2 Lucrarea Afânarea substratului cultură Scopul lucrării Caracteristici .18 bolilor şi stare de sănătate. crt.asigurarea spaţiului necesar .Tabelul 5. îndepărtează numai o parte din substrat. temperatură. . Toaletarea . dăunătorilor 3 4 5 49 .lucrarea se execută anual sau la intervale mai mari (4-6 ani).). . Lucrări comune Nr. aer şi substratul de cultură. (frunze.păstrarea aspectului îngrijit al . plantelor. ramuri. lăstari. fără să fie deranjate rădăcinile de şi aer din substrat. inflorescenţe etc.3 Lucrările de întreţinere aplicate plantelor cultivate la ghivece A.se îndepărtează permanent părţile uscate sau ofilite ale plantelor plantelor plantelor. .se execută cu ajutorul unui plantator. pe măsura creşterii nutriţiei plantelor şi dezvoltării plantelor. .ghiveciul utilizat va avea diametrul cu 2 cm mai mare decât cel precedent.vor fi respectate cerinţele plantelor în ceea ce priveşte regimul de de mediu armonioasă a plantelor.

lungimii tulpinilor. formare . Menţinerea curată .Este necesară la plantele decorative prin frunze. crt. sârmă sau vergele metalice îndoite în cerc sau semicerc.menţinerea efectului . Hoya. Ficus. lăstarii necorespunzători. Tutorii nu vor depăşi niciodată înălţimea plantelor. spaţiu limitat. limbul mare.se instalează diferiţi suporţi. Dieffenbanchia. Passiflora. într-un Cyclamen persicum. Hedera. Tutoratul şi . Tăierile de . Se Hibiscus rosa-sinensis. coriaceu.se aplică mai ales speciilor arbustive.amplificarea valorii Gynura. hortensis. Cissus.B. iar celor care rămân li se Azalea indica. treiaje (grilaje) metalice sau din lemn etc.realizarea amenajărilor etc. Dracaena. mărimii ghiveciului. Philodendron.lucrare necesară numai în cazul existenţei unui Cineraria hybrida. 1 Lucrarea Scopul lucrării Caracteristici Speciile la care se aplică 2 3 4 Răritul ghivecelor . plastic etc.dirijarea creşterilor. Colocasia. . corespunzători palisatul .susţinerea plantelor. decorative a plantelor.se folosesc tutori simpli verticali (baghete din lemn. 50 . Sinningia hybrida.). Philodendron. modul de dirijare a tulpinilor . .speciale metal. număr mare de plante cultivate la ghivece. . de lumină corespunzător. modului de creştere a plantei. cu Monstera. . cu efecte estetice .asigurarea unui regim . scăriţe.tutorarea poate fi dublată de palisare. a frunzelor decorativ al plantelor.dirijarea înfloririi limitează creşterile eliminarea ramurilor îmbătrânite şi regenerarea plantelor. . Croton. Scindapsus.corectarea formei şi îndepărtează de la punctul de inserţie ramurile şi Hydrangea densităţii coroanei. Lucrări speciale Nr.

retardanţi stimularea ramificării şi Alar. 51 .B (continuare) Lucrarea Scopul lucrării Caracteristici Speciile la care se aplică Tratarea cu . Anual.obţinerea de seminţe. Azaleea. . pământului de la substratului. înfloririi. Polenizarea . au sistemul radicular plantelor. artificială serei. Nu dă rezultate la speciile care au sistemul bolnav. Ficus.Nr.plante cu rădăcini suferă din cauza prin spălare) şi se elimină rădăcinile bolnave. suprafaţă îndepărtarea adâncime de 4-6 cm (fără să fie rănite rădăcinile). substratului de cultură Plantarea se face în ghivece de aceeaşi mărime sau .3.îmbunătăţirea fertilităţii .se folosesc soluţii de substanţe retardante (Cycocel. Nerium oleander. radicular sensibil la transplantare (palmieri. crt.plante aflate în vase cu necorespunzător sau care mai mici. substratului epuizat.se aplică plantelor care se transplantează rar. palmieri.limitarea creşterilor. Transplantarea . este îndepărtat pământul de la suprafaţă pe o Philodendron. obţinerea unor exemplare cu efect decorativ deosebit.se execută ca în cazul plantelor cultivate în solul Cyclamen persicum. orhidee). . fiind înlocuit cu altul proaspăt. 5 6 7 8 Tabelul 5. bolnave.refacerea plantelor care . . Cineraria hybrida. Înlocuirea Monstera. Fuchsia. în substrat preparat după cerinţele substrat impropriu. sau direct în substrat. Bonzi) administrate prin pulverizare pe plantă Pelargonium.se îndepărtează pământul de pe rădăcini (inclusiv .

0.4. Rugina garoafelor .2 %. aplicarea unui superioare. asolament. Topsin M 70 WP . Bumper 250 EC . WP .bobocii atacaţi nu se mai deschid sau se deschid asimetric. iar în final zona .tratamente curative: Benomyl 500 WP-0. Înnegrirea garoafelor (Mycosphaerella dianthi) înconjurate de o zonă violacee.2 %.0. . respectarea măsurilor (Septoria dianthi) se extinde pe tulpini.3 %. atacul săditor sănătos. planta se EC . . .0.tratamente curative cu : Polyram gălbui.tratamente curative cu:Topsin M 70 usucă.25 %. usucă de deasupra zonei atacate. Specia floricolă atacată 1 Garoafe Boala şi agentul patogen Simptomatologie Prevenire şi combatere . înnegrite.tulpinile şi pedunculii florali atacaţi se frâng Dithane M 45 . petele se brunifică .3 %.1 %.0. folosirea fungicidelor: }esuturile din dreptul petelor sunt mai întâi Mancozeb 800-0. .frunzele se îngălbenesc. %. Tilt 250 . brun.. în dreptul cărora epiderma crapă iar (Uromyces dianthi) combi .0.0. în condiţii favorabile agentului patogen.când sunt atacate tijele florifere.02 %.0. Baycor 25 WP .în soluţii se adaugă aracet 0. se răsucesc şi se .07 %. frunzele din etajele de igienă culturală.sunt atacate mai întâi frunzele bazale şi după .Tabelul 5. flori (sepale şi chiar petale).prevenire prin folosirea de material Pătarea brună ce pe acestea apar organele de înmulţire.2 ţesuturile se necrozează. Derosal 50 SC .02 %.06 %. crt.pe toate organele aeriene apar pete mici. Captadin 50 PU decolorate apoi se brunifică.0.0. negre. 52 .prevenire prin măsuri de igienă şi se extinde zona atacată.2 %. foarte uşor în dreptul ţesuturilor necrozate şi . culturală. Principalele boli întâlnite la unele specii floricole Nr. centrală este albicioasă şi prezintă puncte mici .iniţial pete de decolorare circulare sau eliptice.

Bobocii atacaţi nu mai zeamă sulfocalcică în concentraţie de cresc.Tabelul 5.1%. 53 .iniţial se clorozează frunzele din vârful . În condiţii de . Benlate 50 WP 0. igienă culturală. Pe măsură ce dezinfectarea solului (substratului) pe oxysporum f. (continuare) Specia Nr. se vor respecta măsurile de de plantă.tratamente lunare cu: Bavistin 0. .1%.1formează un mucegai (miceliu ciupercii) 0. folosirea de material . Rovral 50 WP-0.pentru prevenire este obligatorie garoafelor (Fusarium plantei şi se veştejesc uşor. Putregaiul cenuşiu .bobocii florali şi florile atacate se desprind în exces.sp. administrarea de îngrăşăminte cu azot.0. iar frunzele bolnave se usucă. vaselor conducătoare. albicioasă groasă.se fac stropiri cu Karathane 0. dianthi) boala avansează. asigura o bună aerisire.1% sau Benlate 50 WP . . 1:50.folosirea de butaşi sănătoşi.05-0.1%. Făinarea (Oidium dianthi) .boala se manifestă şi la butaşii puşi la săditor sănătos.15%. se va evita fin. frunzele se îngălbenesc în cale termică sau chimică (Syllit 65 WP totalitate.pe frunze şi pe caliciu apare o pâslă . atacată Garoafe Boala şi agentul patogen Simptomatologie Prevenire şi combatere Fuzarioza (veştejirea) .sunt recomandate tratamente preventive cu: Ronilan 50 DF-0. alternând produsele. înrădăcinat.boala apare în condiţii de umiditate mare. umiditate ridicată pe ţesuturile atacate se . .2%. floricolă crt. În secţiune se observă brunificarea 0. în sere şi solarii se va înmoaie şi se acoperă cu un mucegai gri.1%. ţesuturile se de umiditate. iar plantele se veştejesc şi apoi se .2%.05usucă.4.0. Tratamentele se repetă la interval de 7 zile. alb-roz. Sumilex 50 PU0.pentru prevenire se va evita excesul (Botrytis cinerea) Organele atacate se brunifică.

07 usucă. EC-0. 0.săditor sănătos.3 %. Petele apar uniform atacate sunt adunate şi arse. Tiuram 70-0. iar în dreptul folosit la înmulţire se dezinfectează.pe ambele feţe ale frunzei şi pe tulpini apar . 54 . plantele horiana) cafenii sau castanii.05 %. brun.pe frunzele tinere apar zone clorotice inelare .tratamente curative cu Sulfomat P-20 chrysanthemi) zone acoperite cu un strat alb prăfos. chrysanthemella) roşcate. Karathane LC-0. superioară şi cavităţi pe partea inferioară.apare pe frunze sub formă de pete mici. ce devin apoi necrotice. Zineb 75-0. Rugina albă a . materialul distribuite pe limb şi pe nervuri.07 %. crt. (continuare) Nr. În dreptul petelor apar picnidiile . Dithane M 45-0.2 %.1 %. are nervuri în vederea prevenirii răspândirii translucide. Benlate 50 ţesuturile se îngălbenesc.pentru prevenire se foloseşte material (Septoria diametru. Saprol 190 necrozează. Topsin M 70-0.3 %.3 %. Vandozeb-0. Shavit 25 EC l l/ha. Specia floricolă atacată Crizanteme Boala şi agentul patogen Simptomatologie Prevenire şi combatere Mozaicul crizantemelor .4.iniţial apar pe frunze pete brune de 0.5-2 cm . apoi albe şi în final măsurile de igienă culturală. Făinarea (Oidium .2 %. sub care kg/ha. iar inflorescenţele nu mai înfloresc şi se %. lor se formează o mică excrescenţă pe faţa .2 %.pentru prevenire se elimină plantele (Chrysanthemum virus B) galben-verzui.tratamente curative cu: Dithane M 45ciupercii. Limbul virotice şi se fac stropiri cu insecticide frunzelor atacat este deformat. decolorate. Septorioza crizantemelor . alb-verzui iniţial.Tabelul 5.05-0.125 %.3 %. Orthocit 500. Frunzele atacate se WP 0. Kumulus S-0.25 %.pentru prevenire trebuie să se respecte crizantemelor (Puccinia circulare. iar planta formează flori mici şi agentului patogen. . Topsin 70 PU-0. apoi acestea devin cenuşii.tratamente cu Polyram combi-0.

plantele bolnave prezintă pe frunze . deformări pentru combaterea afidelor.plantele bolnave prezintă pe frunze pete (Freesia mosaic virus) mici de decolorare ce ulterior evoluează în de tuberobulbi sănătoşi. eliminarea plantelor virotice. sau nu ating dimensiunile normale. Derosal-0. Benlate-0. jumătatea sănătoşi sau cultivarea freesiei din yellow mosaic virus in inferioară a florii este cutată. Putregaiul cenuşiu .se recomandă sortarea şi plantarea numai Mozaicul freesiei .pentru prevenire se recomandă aerisiri (Botrytis cinerea) mucegai cenuşiu pulverulent.tratamente curative cu: Captan-0. taie florile cu fosfat trisodic 10%.tratamente curative se fac cu produse pe bază de oxiclorură de cupru. 55 . (continuare) Nr. formează o zonă de suber dincolo de care .02% (10 l/m2).se recomandă plantarea de tuberobulbi fasolei la freesia (Bean dungi verzi-deschis sau galbene. .pe tuberobulbi apar pete ruginii în dreptul cărora apar adâncituri în ţesuturi. Specia floricolă atacată Freesia Boala şi agentul patogen Simptomatologie Prevenire şi combatere Mozaicul galben al . . bacteria nu trece. de sămânţă.pe frunzele plantelor virotice apar pete şi . . .2%. cultivarea de soiuri rezistente şi stropiri cu insecticide pete necrotice şi apare uscarea frunzelor. . strânsă.pe flori apar pete de decolorare. iar pistilul depăşeşte petalele în înălţime.pentru prevenirea bolii trebuie să se (Pseudomonas sub forma unor pete de putregai umed.06%.Tabelul 5.4. crt. }esuturile din corespunzătoare şi menţinerea umidităţii dreptul petelor se înmoaie şi putrezesc. aceea florile sunt deformate.boala se manifestă pe frunze şi tuberobulbi. respecte măsurile de igienă culturală şi se marginata) }esuturile tuberobulbilor atacaţi se distrug face dezinfecţia tuberobulbilor la plantare până la o adâncime oarecare unde se cu sublimat coroziv 1%. Bacterioza . 1-2 ore. rămân închise stropirea cu insecticide şi dezinfectarea freesia) mâinilor muncitorilor şi cuţitelor cu care se sau se deschid asimetric.06% şi dezinfecţia solului cu Criptanol-0. moderate.

.25%. însoţite de o bună ţesuturile parazitate se îngălbenesc şi se aerisire. Systhane 12 E-0. pe frunze apare o . atacată Trandafirul Mozaicul galben al .1%. .pentru prevenire se cultivă soiuri de trandafir (Diplocarpon circulare. miceliul are o coloraţie alb. pătate. Captan 50 PU-0. (cultură în trandafirului seră) necrotic ringspot virus) atacuri masive apar benzi clorotice în lungul nervurilor.1%.2%. 56 .Tabelul 5. Petele confluează şi apar puncte negre.1%. frunzele se usucă şi cad. (continuare) Specia Nr.4%.2%. iar foliolele se deformează. mai ales pe partea măsurile de igienă culturală. Topsin M se deschid sau au petale mici. Karathane LC-0. Sub această pâslă norme moderate. Lăstarii 70 WP-0.pentru prevenire trebuie ca altoii să fie (Cherry de decolorare verzui. Făinarea (Sphaerotheca .tratamente curative: sulf muiabilcenuşie. irigări cu superioară a limbului.05%. se respectă măsurile de rosae) Pe frunze zonele parazitate se necrozează iar igienă culturală. Dithane M 45-0.tratamente curative: Polyram combi0. Miraj 45 EC-0. bobocii sunt mici şi florile decolorate.pentru prevenire trebuie respectate pannosa var. 12. În final.4.sunt atacate organele verzi. rosae) pâslă albicioasă.1%. albe sau galbene. La recoltaţi de la plante-mamă sănătoase. Systhane vor pieri. rezistente. necrozează. parazitaţi sunt debili şi în cursul iernilor geroase Systhane 12 EC-0.plantele virotice prezintă pe frunze pete şi inele .pe organele verzi apar pete brun-negricioase. făinoasă. Pătarea neagră a frunzelor . Miraje 45 EC-0.05%. florile nu 0.. floricolă Boala şi agentul patogen Simptomatologie Prevenire şi combatere crt.05%.5CE-0. La atac puternic frunzele cad. .

La atac . Putregaiul gerberei . plantelor (Fusarium sp.2%. Simptomatologie Prevenire şi combatere floricolă patogen crt.Tabelul 5. iar 0.pe frunze apar pete mari.08%. de culoare albă.boala se manifestă prin brunificarea coletului. seră) mucronatum) izolate.1%. .se taie lăstarii puternic atacaţi care se (cultură în (Phragmidium plantei. brun-cenuşii.1% în doză de 5 l/m.în zona bazală a peţiolului frunzei apare o zonă . Saprol 190 EC-0. Făinarea frunzelor .tratamente cu zeamă bordoleză 0.1%.respectarea măsurilor de igienă (Phytophthora moale. Frunzele atacate 1.pentru prevenire trebuie să fie . Hortensia Pătarea brună a frunzelor . .boala apare pe toate organele aeriene ale .frunzele atacate prezintă o pulbere făinoasă. Shavit 25 EC. Benomil 50fructele formate cad de timpuriu. strâng şi se ard. 57 . radicular.75(Ascochyta hydrangeas) suprafaţa zonată concentric. şi care este distrus parţial. atacată Trandafirul Rugina trandafirului .05-0. (continuare) Specia Boala şi agentul Nr. puternic frunzele cad. cu .1 l/ha. Verticilium sp. . colţuroase. de sol sau 1-2 l soluţie/plantă. pe faţa .se fac tratamente cu: Polyram combiPlantele atacate au un număr redus de flori. cryptogea) întreaga plantă. . Dithane M-45-0.trebuie respectate măsurile de igienă (Oidium erysiphoides) groasă. Gerbera Veştejirea şi uscarea .2%. iar lăstarii se usucă. 0.tratamente cu sulf muiabil 0.se folosesc soiuri rezistente.3%. Mancozeb 80-0. apoi culturală. superioară apar mici puncte brune. Tilt 250 CE RV-0.02%. apoi se usucă.p. Plantele se ofilesc brusc şi mor. mai întâi se veştejesc frunzele.0%.4. În dreptul acestor pete.3-0. .tratamente cu Ridomil 25-0. cad.se recomandă udarea prin brazde. Pe frunze apar pete gălbui. întrerupând circulaţia respectate măsurile de igienă culturală.5%.) substanţelor. Topsin M 70-0. frunzele se răsucesc şi culturală.

dezinfecţia termică sau chimică a gladiole (Pseudomonas dreptul cărora apar pete necrotice. culturală. albă.trebuie respectate măsurile de igienă cinerarie) acestea apar pete neregulate de diferite mărimi.boala se manifestă prin apariţia pe frunze a .preventiv se recomandă diminuarea polonica) neregulate.tratamentele cu sulf muiabil 0. Frunzele se . izolate sau confluente. mai întâi pe aerisiri repetate. Organele atacate se usucă şi cad. floricolă crt. pulverulentă.atacă toate organele verzi ale plantei. Morestan0.2% sau umiditatea este mare.preventiv se reduce umiditatea.05%.4%. atacată Hortensia Boala şi agentul patogen Simptomatologie Prevenire şi combatere Pătarea cenuşie . bine delimitate de 2-4 1.75(Cercospora hydrangea) unor pete mici. Au culoarea albicioasă . în .porţiunile atacate sunt acoperite cu un mucegai pulverulent. petele se extind şi apar .08% Gladiole Râia tuberobulbilor de . cu marginile brun-roşcate. sunt afectate toate frunzele şi plantele se frâng de la bază. 58 . 0.3%. iar mai târziu brun-roşcată. Dacă trataţi cu Dithane M 45-0. La solului. unde . gladioli pv. albicioase-cenuşii. circulare.25%.4%. marginata) marginea frunzei.08%.umidităţii.(continuare) Specia Nr. după care cuprinde întregul . Cineraria Făinarea (Oidium .Tabelul 5.folosirea tuberobulbilor sănătoşi sau zone necrotice cu o margine roşiatică.tratamente foliare cu sulf muiabil îngălbenesc şi se usucă. Karathane-0. cenuşie.4.0%. mm diametru. Pelargonium Bacterioza .tratament cu zeamă bordoleză 0. Făinarea (Microsphaera .pe partea superioară a frunzelor apar pete . . Mancozeb 800-0. Pe .la baza frunzelor apar pustule galben-brunii.atacul se manifestă mai ales pe frunze. zonele atacate putrezesc. se fac (Pseudomonas apar zone putrezite brun-cenuşii.tratamente cu Polyram combi-0. gladioli) temperaturi ridicate. limb. Karathane-0. acoperite cu o pulbere fină.

05%.se fac tratamente cu Orthocid 50.tratament foliar cu Orthocid 50 sau brune. scurtă şi nu înfloresc. Specia floricolă atacată Gladiole Boala şi agentul patogen Septorioza gladioli) Simptomatologie Prevenire şi combatere Lalele (Septoria . încetinită. porţiuni brune putrezite care se extind adânc în interior sub formă de raze.se folosesc bulbi sănătoşi. apărând un mucilagiu alb-cenuşiu. bulbul putrezeşte în profunzime. brune.4.în timpul vegetaţiei. sticloase sau apoase. . tepalele cu pete. }esuturile atacate se înmoaie.0.simptomele apar la înflorire.solul se dezinfectează termic sau (Pseudomonas syringae) evoluează. pe petale pete Mycodifol . florile au şi se ard. Plantele ce . pulverulent. . pe zonele atacate apare un putregai de culoare cenuşie.0. iar frunzele rămân perforate. Ronilan . circulare. Topsin Mconfluează.0. Creşterea plantelor este fosfat trisodic 10%. mici. benzi decolorate sau întreaga . Putregaiul moale al .nu prezintă simptome foliare. Putregaiul cenuşiu . Pe măsură ce boala . plantele bolnave se formează din bulbii bolnavi au tulpină sunt eliminate şi arse. chimic. bine sortaţi. iar înflorirea întârziată. (Botrytis gladiolum) Pe frunze apar pete mici.15%. La umiditate ridicată.Tabelul 5.2%.pe bulbii atacaţi apar pete brun-deschis în .plantele virotice se elimină din cultură (Tulip breaking virus) . usucă şi cad. }esuturile din dreptul petelor se 0.1%.pe frunze şi tuberobulbi apar pete mici.se fac stropiri cu uleiuri minerale pentru a împiedica aşezarea vectorilor sau cu insecticide pentru combaterea afidelor.1%.uneltele de tăiat se dezinfectează cu tepală este decolorată. care apoi Merpan-0. bulbilor de lalea zona discului central. Pe tuberobulbi apar Rovral . Atacul pe tuberobulbi duce la uscarea acestora. (continuare) crt.boala se manifestă pe toate organele plantei. Pătarea lalelelor .2%. la început izolate. . 59 . Benlate-0. .

25%. La umiditate ridicată. La temperaturi .Tabelul 5.4.3% sau hidroxid de cupru 10-15%. iar ţesuturile se necrozează.se fac periodic tratamente cu (Hyacinth mosaic virus) galben-verzui.dezinfectarea bulbilor cu Captan (Fusarium oxysporum) apar pete adânci care confluează şi cuprind zone 0. Specia floricolă atacată Lalele Boala şi agentul patogen Simptomatologie Prevenire şi combatere Zambilele Putregaiul uscat . Putregaiul galben al . galbenă. Ronilan confluează. 60 . (continuare) Nr. iar plantele se usucă şi sănătoşi. 0.se recomandă folosirea de bulbi mari ridicate simptomele dispar. în dreptul cărora ţesuturile sunt insecticide pentru distrugerea adâncite. 0. frunzele şi tijele cu fungicide 30 minute în soluţie de florifere au dungi galbene. Mozaicul zambilei . Pe suprafeţele atacate apare Orthophaltan 0. urât mirositoare. mai mari din bulb. Mycodifol 0. crt. Dacă de 20-25 minute.2%.05-0. Bulbii sunt foarte mici. Mancozeb 800plantele pier. un miceliu albicios.. Rovral bulbi. cu marginea de sănătoşi.se recomandă folosirea bulbilor (Botrytis tulipae) rotunde sau ovoidale.tratamente cu Merpan 0. culoare mai închisă. la baza bulbilor .pe frunze apar pete de decolorare sau benzi .2%. se veştejesc şi Dithane M 45-0.075%.2%.se recomandă arderea plantelor bulbilor de zambilă brune. iar pe tijele vectorilor.15%. folosirea de bulbi sănătoşi sau (Xanthomonas hyacinthi) din bulbi se transformă într-o masă dezinfectaţi cu apă caldă la 48°C timp mucilaginoasă.în interiorul bulbilor apar puncte mici galben. petele .frunzele se colorează în violet. porţiune atacate. florale apar flori puţine şi mici.boala determină pierderea prematură a plantelor. . cenuşii. Putregaiul cenuşiu . cu 2-3 săptămâni mai devreme. sublimat corosiv 1%. apar pete brune şi scleroţi de 1-2 mm.2%. Pe 0. Bulbii se tratează şi atacul se instalează mai târziu.pe toate organele plantei apar pete mici. În condiţii de umiditate ridicată. .

2%. rt.tratamente cu Orthocid 50 sau Merpan (Heterosporium pruneti) unor pete alungite.2%. apoi brune.4. pulverulente. este înconjurată de o zonă galbenă. Pătarea frunzelor .tratament cu zeamă bordoleză 0. Antirrhynum Pătarea cenuşie a .pe frunze apar pete rotunde de 2-10 mm în . Maneb 0. Pătarea frunzelor . Dithane M 45-0. }esuturile atacate se necrozează. .boala se manifestă prin apariţia pe frunze a . iar mugurii floriferi se reduc ca număr.tratamente cu Merpan 0. de culoare gălbui.folosirea de material săditor sănătos. cu fructificaţiile ciupercii de 0. 61 . Zineb 0. galbenă. Dithane (Entyloma dahliae) diametru.boala se manifestă prin apariţia pe frunze a . 1 Specia floricolă atacată Iris Boala şi agentul patogen Simptomatologie Prevenire şi combatere Rugina stânjenelului . cu bordură violacee. prăfoase.2%. Dahlia dahliae) prezintă pete neregulate. iar în final se . poate ajunge la uscarea plantelor. care confluează. M 45-0. pulverulentă. La atac . devin brune.tratamente cu Poliram combi 0. 3 frunzelor (Septoria unor pete mici.2%. iniţial 0.2%. bine conturate.2%.2%.eliminarea şi arderea plantelor antirrhini) brune sau negre. Dithane M 45-0.2% + sulf muiabil 0.combaterea vectorilor Doralis sp.3%. antirrhini) cenuşie-albicioasă. izolate sau confluente. 2 Plantele îşi încetează creşterea. de culoare galbenă. Fiecare pustulă bolnave.se fac tratamente cu Polyram combi(Puccinia iridis) circulare.25%.75%. se îngroaşă şi .2%. fiind mărginite de o zonă galbenă. Mozaic (Marmor . Rugina (Puccinia .pe partea inferioară a frunzelor apar pustule .Tabelul 5. Vandozeb 0. înconjurate de o zonă 0.udarea şi îngrăşarea echilibrată. (continuare) Nr. brune. se desprind şi cad. Captan 0. de culoare Zineb 0.2%. culoare neagră. Dithane M 45 sau Vandozeb gălbui.frunzele atacate se deformează. puternic frunzele se veştejesc.2%.25%.pe frunzele atacate apar pustule ovoidale sau .

înverzesc. unde apar pete colţuroase brune. Calendula Făinarea (Sphaerotheca . albicioase.pe ambele feţe ale frunzelor apar pete aproape . Karathane 0.pe frunze şi tulpini apar pete de diferite . Captan 0.03%. Specia Simptomatologie Prevenire şi combatere floricolă Boala şi agentul patogen atacată Callistephus Îngălbenirea . Pătarea cenuşie a . zeamă frunzelor (Cercospora circulare. negre.75%.prevenirea şi combaterea vectorilor 4 (Chlorogenus calistephi) frunzele se deformează şi capătă o poziţie (cicadelor) erectă.Morestan 0.2% confluează.Tabelul 5. flori şi . sub forma unei pâsle fine.nervurile frunzelor tinere se îngălbenesc. Inflorescenţele rămân mici.4%. (continuare) Nr.boala se manifestă pe frunze. cenuşii.tratament cu Merpan 0.0.25%. În dreptul petelor apar picnidiile sub formă de puncte mici.2%. pedunculi. înconjurate de bordoleză 0. iar la vârful lăstarilor apar zone necrozate. care M 45 . . 5 fuliginea) mărimi.4. bine delimitate. Pătarea brună a frunzelor .06%. Plantele atacate mor prematur. caledula) dungi galbene.tratament cu sulf muiabil 0.tratament cu sulf muiabil 0. cenuşii.4%. rt. Plantele puternic atacate dispar complet. 62 . Dithane (Septoria calistephi) caliciu.

Dăunătorul Atacul şi efectele Combatere I. Vydate 120 kg/ha. .vierme de sol foarte periculos. de apă la temperatura de 90100°C timp de 2-3 ore. Plantele plantare cu 4 (Meloidogyne sp.atacă foarte multe specii floricole. fresia.) atacate au culoarea verde palid. Dăunătorii polifa ai părţilor subterane Viermele rădăcinilor . gryllotalpa) dezrădăcinează plantele. . petunia etc. de forma unor şiraguri de mărgele sau pentru înmulţire sănătos. Atacă cyclamenul. umede. La . dislocă seminţele.tratamente chimice cu: Nemogon 80-100 l/ha. (Deroceros ogresti) organelor subterane şi aeriene ale plantelor. 63 .) leului. hortensia. crt.5. Adulţii şi folosirea momelilor (Gryllotalpa larvele rod părţile subterane ale plantei.dezinfectarea solului cu vapori atacuri puternice.tratarea solului înainte de (Hederodera sp. Basamid rădăcini apar umflături ce pot depăşi 6 cm în diametru.dăunător polifag. atacă rădăcinile plantelor. melcii Helocid 5 %-20 kg/ha. .folosirea de material biologic plantelor floricole mai ales pe rădăcinile laterale. garoafele. sub frunze. Coropişniţa .Tabelul 5. 600 kg/ha.dăunător polifag. gura . iar plantele se usucă. de asemenea săpând galerii otrăvitoare. Vydate 120 kg/ha Limaxul cenuşiu . primula. Basamid 600 kg/ha. În timpul zilei. begonia. . pe care apar gale mici. iar frunzele se îngălbenesc. rădăcinile plantelor putrezeac. Pe săptămâni:Nemagon 700 l/ha. Dazomet 450 kg/ha. hrănindu-se cu ţesuturile Escartox 5 %-20 kg/ha. fără cochilie stau ascunşi în locuri răcoroase. Principalii dăunători întâlniţi la speciile floricole Nr. ce trăieşte în solurile uşoare. În decursul vegetaţiei Tenik 80 kg/ha. periculos. Dazomed 450 kg/ha. (Meloidogyne arenaria) pot determina deformarea rădăcinilor (Zantedeschia aethiopica). Nematodul galicol al . .

dăunător polifag care atacă plantele de garoafe. prin înţeparea şi consumarea sevei. 0. Păduchii ţestoşi şi lânoşi Păduchele ţestos al . Dimevur 42cu aspect mozaicat.atacă în anii secetoşi specii floricole ca: dalia. Plantele încetează din 0.dăunător polifag.4%.biopreparate: Dipel PU-0. gladiole. garoafe.tratament la apariţia dăunătorului cu unul din produsele: Carbetox 37(Heliothrips trei perechi de picioare şi două perechi de aripi. rămânând pitice. Sinoratox 35 EC-0.atacă plantele de dalii. azalee. haemorhoidalis) . dracena. crt.) stadiu de larvă şi de adult. cultivate în (Parthenocinoe sp.2 %.Tabelul 5. trandafiri. nalba.se găsesc în colonii. . Turingin PU-0. crizanteme. rosae) 64 . perforează limbul foliar sub formă de orificii neregulate. palmieri etc. Petalele florilor (Taeniothreps dianthi) cad. Tripsul garoafelor -atacă frunzele şi florile. tradescanţia.15%.15%. Atacă în Tratament cu: Sinoratox 35-0.3%. care se brunifică. gladiole. iar florile cad. Diazinon 60consumând conţinutul acestora.5% creştere. perforându-se (ciuruirea frunzelor) II. Dipterex 80 PS-0. atacă plantele de ficus. Dăunătorii părţilor aeriene Buha verzei (Mamestra . Sinoratox 35-0. Larvele pătrund sub epiderma rădăcinilor tinere Carbetox 37-0.15%. iar adulţii atacă frunzele pe care le distrug 0. (Phyllotreta sp. subţiri.) seră. cu . Tripşi Tripsul plantelor de seră . Bactospeine PU0. (continuare) Nr. . crizanteme. ficus. lămâi.15%.04%.2%.tratamente chimice: Carbetox 37 brassicae) Larvele la început rod epiderma inferioară şi parenchimul frunzelor. cana. apoi CE-0. muşcate etc.atacă ramurile de 2-5 ani care se usucă de la vârf spre bază.dăunători foarte mici. de culoare galbenă sau brun-negricioasă.25%. trandafirului (Aulocaspis . Dăunătorul Atacul şi efectele Combatere Puricii negri de pământ .4%. mixandre etc. fiecare individ fiind protejat de un scut. Frunzele atacate devin lucioase Diptevur 55-3 l/ha. Tripsul dracenei .5.

ramuri şi fructe.dăunător polifag. Păduchele ţestos al . cyclamenul etc.se aplică un tratament în lămâiului (Lecanium Atacul se observă pe ambele feţe ale limbului frunzei. Dăunătorul Atacul şi efectele Combatere 0 Păduchele ţestos al .15%.) asparagusul.8%. ficusul. cyclamenul etc. Planta acoperită complet de dăunători 0.1 % Myzus sp. bobocii florali. Organele atacate sunt acoperite cu "roua de miere". atacă camelia. cât şi vârfurile de creştere ale plantelor. lămâiul. Diazol 60-0.Tabelul 5.5. Frunzele se îngălbenesc şi cad. adomidum) Păduchii de frunze (afide) Păduchii plantelor de . atacă ferigile. echinocacti) se zbârceşte şi putrezeşte. plantelor citrice cyclamenul etc. lămâii. leandrul. fiind acoperite cu "roua de miere"pe care se dezvoltă ciuperca Capnodium salicinum.formează colonii compacte atacând frunzele şi lăstarii tineri. seră (Neomyzus sp. Larvele se localizează de-a lungul nervurilor de pe (Coccus hesperidum) frunze şi mai puţin pe lăstari.. Se instalează pe tulpini şi pe faţa inferioară a (Pseudococcus frunzelor. dafinul. Macrosiphum sp. . migrează de sub carapace: Păduchele ţestos al .05 %.atacă exclus numai cactaceele. producând momentul când larvele hesperidum) decolorarea ţesuturilor. 65 . atacă lămâiul. pe lăstarii şi bobocii florali.15%. . lămâiului asparagusul etc. (continuare) Nr. Păduchele lânos al . leandrul. ficusul.specie polifagă. Atacul este de regulă puternic Polybar 0. . ferigile. Plantele atacate rămân debilitate. Sinoratox 35cactaceelor (Diaspis formând o crustă de carapace. orhideele. atacă garoafele. Frunzele se usucă şi cad.dăunător polifag. frunzele şi lăstarii se deformează şi se decolorează. Formează colonii pe faţa inferioară a frunzelor. muşcatele. crt. Actelic 50-0. palmierii.dăunător polifag.tratament cu: Fernos 0. Plantele se opresc din creştere iar frunzele rămân mici. ficusul.

au frunzele deformate şi flori decolorate.2 %. (continuare) Nr. acaricide: Kelthane 18.2 %.2 %. atacă: freesia.4 %. 1 Dăunătorul Atacul şi efectele Combatere 2 4 5 6 Păduchele galben al .15 %. iar cei aripaţi au toracele şi picioarele negre. Carbetox leandrului (Aphys Plantele atacate nu mai cresc şi nu mai înfloresc.0. Sintox 25 limbului frunzei. dalii etc. La invazii 20-0. verbena.dăunător polifag.5 E-0.atacă frunzele pe faţa inferioară. Mitigan 18.0. gerbera.05 %. se usucă şi cad.03 %. producţia. apoi pe frunze.0. Bulbii sănătos sau se dezinfectează cu laticeps) atacaţi se înmoaie. %.2 %. Adulţii şi larvele colonizează frunzele. Adulţii şi larvele se găsesc semnalarea dăunătorului. Plantele atacate prezintă malformaţii şi sunt improprii pentru comercializare.). 0.folosirea materialului săditor (Steneotarsonemus sunt slab dezvoltate. înţepând şi Isathrine 100-0. Frunzele se ofilesc. Aceste frunze se răsucesc. Adulţii nearipaţi 37-0. apoi se usucă şi cad.5.atacă plantele ce prezintă organe subterane (zambile. (Rhizoglyphus gladiole.atacă toate organele plantelor floricole bulboase. Primul tratament se face la (Tetranychus urticae) înţepându-le şi sugându-le sucul celular.Tabelul 5. Sumicidin vaporariorum) sugând sucul celular. Zolone 30 . În urma atacului. atacă toate speciile de plante ornamentale. Tedion V-16 CE -0. muşcatele. Acricid 25 -0.0.5 .1%.05 %.dăunător polifag. pe frunze apar pete caracteristice de după 10 zile alternând produsele culoare cenuşiu-lucitoare sau roşiatică. 66 . Acarianul bulboaselor . Ripcond 40-0.02 %. Plantele atacate . osclepiadis) sunt de culoare galbenă. Pagube mari se înregistrează când temperaturile CE . în care apoi se pot dezvolta ciuperci sau bacterii.2 Acarianul bulbilor . Aleuroidae Musculiţa albă de seră . plantele pot fi distruse în masă periclitând parţial sau total Sinoratox 35 CE-0. Tratamente la apariţia focarelor: (Trialeurodes garoafele etc. Păianjenii (Acarienii) Acarianul roşu comun . puternice. Se întâlneşte frecvent pe faţa inferioară a Dicofol 20 .1 %. ramurile tinere şi vârful lăstarilor.1 %.1 %. crt. acaricide: Omite 57 -0. narcise. Torque 50 PU sunt ridicate iar umiditatea atmosferică scăzută. echinopus) numeroase galerii. formând în interior pete brune. Organele subterane atacate de acarian prezintă Acarol 500 EC-0.

petuniile. Acrex 30 CE-0.06 %. Tedion V-16 CE -0.2 %.1 %. Bobocii sănătos sau se dezinfectează cu atacaţi se deformează.1%. marginile se răsucesc şi se înconvoaie.5 ţesuturilor. Sintox 25 CE-0. localizându-se pe partea inferioară a frunzelor . acaricide: Kelthane 18.2 %. lalelele etc. fructele şi mai ales frunzele localizându-se pe faaţ inferioară. florali. . begonia.tratamente chimice: Dicofol Organele tacate prezintă depigmentări. Acarol 500 EC-0. crt. bobocii seră.măsuri de igienă culturală în (Tarsonemus latus) zinia.2 %. crizantemele. Adulţii şi larvele colonizează lăstarii.folosirea materialului săditor (Tarsonemus pallidus) care se deformează.2 %. Omite 57 CE-0.1 %.5.2 %. Acarianul lat . Torque 50 PU-0. .5 E-0. CE-0.2 % 67 . brunificări şi suberificări ale 20 CE-0.Tabelul 5. rămân pitice şi se usucă. atacă gerbera. Plantele stagnează în creştere.dăunător polifag. iar petalele se încreţesc. (continuare) Nr. Acricid 25 PU-0. Kelthane 18.atacă cyclamenul. 7 Dăunătorul Atacul şi efectele Combatere 8 Acarianul cyclamenului .

prin plantarea timpurie a tuberobulbilor. cu expoziţie însorită. 6. 68 .CULTURA TIMPURIE Este o modalitate simplă de a determina înflorirea. a unor plante care înfloresc de obicei primăvara (lalele. care se zvântă şi se încălzesc uşor primăvara. simple. 2. Suplimentarea căldurii se realizează şi prin amplasarea culturilor pe terenuri adăpostite în mod natural sau prin perdele de protecţie. Lathyrus. cu scopul de a răspunde cerinţelor tot mai mari pentru flori proaspete în orice anotimp. Diferenţa de temperatură din interiorul adăposturilor şi terenul neprotejat poate să ajungă la 3-40C în zilele mai reci.).CULTURA TÂRZIE Spre deosebire de culturile timpurii. care să valorifice la maxim căldura solară (prelate sau folii de polietilenă aşezate direct deasupra culturilor. reprezintă o modalitate de a completa cât mai eficient sortimentul de flori în diferite sezoane. Pentru înfiinţarea culturilor timpurii sunt indicate soiurile cu perioadă scurtă de vegetaţie. pe lângă efectul estetic deosebit şi o valorificare mult mai eficientă. Ele completează astfel golul de flori existent pe piaţă în această perioadă. cu soluri permeabile. în alte epoci sau chiar în tot cursul anului: -cultura timpurie -cultura târzie -cultura forţată -cultura continuă. aplicarea unor lucrări speciale culturilor (ciupirile târzii şi eliminarea bobocului principal). Cultura timpurie se practică şi în cazul unor plante floricole anuale (Antirrhinum. Apariţia lor mai timpurie asigură. zambile. cele tardive se realizează cu specii care înfloresc în mod obişnuit toamna şi care. cu cel puţin 2-3 săptămâni mai devreme.1. ghiocei). protejate de temperaturile negative. respectiv cele care au înflorire precoce şi în condiţii naturale. tuneluri etc. Timpurietatea înfloririi se realizează fără surse suplimentare de căldură. narcise. Matthiola) la care răsadul se produce şi se plantează mai devreme. Protejarea culturilor se face tot cu adăposturi temporare. sau la gladiole.CAPITOLUL 6 TEHNICI DE DIRIJARE A PERIOADEI DE ÎNFLORIRE Determinarea înfloririi plantelor într-o altă epocă decât cea normală. Înflorirea tardivă se asigură însă şi prin alte mijloace: folosirea soiurilor cu perioadă lungă de vegetaţie. lăcrămioare. ceea ce asigură temperatura necesară intrării în vegetaţie a acestor plante. îşi pot prelungi înflorirea până toamna târziu. fără soare sau chiar la 8-90C în zilele însorite. folosindu-se numai adăposturi simple. tocuri de răsadniţă. Sunt cunoscute 4 metode care permit eşalonarea producţiei de flori de la diferite specii.

administrarea unor produse chimice care întârzie înflorirea (acid naftilacetic, Cycocel), eşalonarea plantării la înfiinţarea culturilor. Culturile târzii dau rezultate bune la crizanteme, gladiole, dalia etc. 3.CULTURA FORŢATĂ
Are ca scop principal obţinerea de flori în perioada cuprinsă de la sfârşitul culturilor târzii până la începutul celor timpurii (decembrie-februarie). Cultura forţată poate fi realizată printr-un ansamblu de măsuri agrotehnice care să determine ieşirea plantelor din repaus şi înflorirea lor într-o epocă total diferită decât cea normală. În sortimentul de plante floricole destinate culturilor forţate sunt incluse plantele care în mod obişnuit se cultivă în câmp dar, cultivate în spaţii protejate şi supuse unor tratamente şi tehnologii adecvate, au capacitatea să înflorească în sezonul rece. Răspund favorabil la cultura forţată unele plante anuale (Lathyrus, Antirrhinum, Callistephus), plante bienale (Bellis perennis, Viola hybrida), perene: hemicriptofite (Chrysanthemum, Dicentra, Viola odorata), geofite rustice (Tulipa, Narcissus, Hyacinthus, Iris, Lilium, Convallaria) sau geofite semirustice (Gladiolus, Polyanthes, Canna), precum şi arbuşti ornamentali (Syringa,Forsythia,Rosa). Speciile floricole care se cultivă numai în sere (Freesia, Zantedeschia, Anthurium, Strelitzia) fac obiectul culturilor protejate, deşi adesea sunt considerate tot culturi forţate. Dirijarea epocii de înflorire se realizează prin diferite tratamente: deshidratarea parţială a plantelor (disecaţia), îndepărtarea mecanică a frunzelor, tratarea cu frig, baia caldă, folosirea unor substanţe chimice (eter, cloroform). După pregătirea şi tratarea materialului, acesta se plantează în spaţii protejate (la lădiţe, ghivece sau în solul serei) pentru forţatul propriu-zis, asigurându-se condiţii specifice de temperatură, umiditate, lumină, aer, în funcţie de cerinţele fiecărei specii.

4.CULTURA CONTINUĂ
Se referă la posibilitatea dirijării unor specii să înflorească în orice perioadă din an, prin asigurarea corespunzătoare a factorilor de mediu, specifici fiecărei fenofaze. Un exemplu foarte bun îl constituie crizantemele, cunoscute ca plante de zi scurtă, cu înflorire normală toamna sau la începutul iernii, dar care pot fi determinate să înflorească în orice anotimp dacă este aplicat fotoperiodismul corespunzător unei inducţii florale, funcţie de anotimp şi soiul cultivat.

69

CAPITOLUL 7
MODALITĂŢI DE VALORIFICARE ŞI ÎNCADRARE ÎN ANSAMBLUL DECORATIV A PLANTELOR FLORICOLE

Importanţa deosebită a culturii florilor este determinată, în mare măsură, de multiplele posibilităţi de folosire şi încadrare în ansamblul decorativ a acestor plante: ca flori tăiate, pentru decor în spaţii verzi, pentru decorarea balcoanelor, teraselor, jardinierelor etc. În cele ce urmează, vom face referiri la câteva aspecte ce vizează principalele direcţii de utilizare a speciilor floricole.

7.1. UTILIZAREA CA FLORI TĂIATE
Florile tăiate, valorificate în stare proaspătă sau uscate (ca imortele), constituie una din modalităţile importante de folosire a plantelor decorative. Culturile floricole înfiinţate în câmp sau în spaţii protejate asigură obţinerea de flori tăiate tot timpul anului. Florile tăiate reprezintă materia primă pentru arta buchetieră, dar şi pentru diferitele construcţii florale (coroane, ghirlande, jerbe, coşuri) şi aranjamente. Pentru ca florile tăiate să-şi păstreze frumuseţea o perioadă cât mai lungă, este foarte important de ştiut momentul şi modul de recoltare, condiţiile de păstrare şi posibilităţile de prelungire a duratei de păstrare. A. Recoltarea şi păstrarea florilor tăiate valorificate în stare proaspătă Momentul optim şi tehnica recoltării florilor valorificate în stare proaspătă diferă de la o specie la alta şi sunt prezentate în tabelul 7.1. După recoltare, florile vor fi ţinute cât mai puţin în condiţii nefavorabile, care le-ar putea afecta valoarea decorativă şi durata de viaţă. Ele vor fi imediat condiţionate şi trecute la păstrare, până în momentul valorificării. Condiţiile de păstrare sunt în funcţie de specie, de durata păstrării şi de posibilităţi existente. Păstrarea de scurtă durată (cel mult o săptămână), se realizează prin menţinerea plantelor în vase cu apă. Porţiunea de tijă introdusă în apă se curăţă de frunze, iar tăietura bazală se împrospătează zilnic. Păstrarea de lungă durată nu este posibilă decât în depozite frigorifice, cu sisteme de menţinere la parametri optimi a factorilor de mediu (temperatură, umiditate, lumină, compoziţia şi circulaţia aerului). Păstrarea în condiţii frigorifice normale este metoda cu cea mai largă aplicabilitate practică şi constă în menţinerea florilor în apă sau soluţii conservante (păstrarea umedă) sau prin păstrarea uscată (fără apă). În depozitele frigorifice, temperatura se menţine la aproximativ 4°C pentru majoritatea speciilor, dar poate urca până la 7-15°C în cazul plantelor de origine tropicală sau poate coborî până aproape de 0°C pentru plantele din zonele temperate. Umiditatea atmosferică nu trebuie să coboare sub 90-95% şi se are în vedere eliminarea permanentă a etilenei din spaţiile de păstrare. Mai sunt şi alte metode de păstrare a florilor tăiate, dar au aplicabilitate redusă, deoarece implică cheltuieli mari, nejustificate (păstrarea în atmosferă de CO2 şi păstrarea la presiune scăzută). Păstrarea de lungă durată se foloseşte numai pentru florile de seră şi nu pentru cele de câmp. De asemenea, trebuie specificat faptul că înainte de a fi trecute la păstrare, florile sunt supuse unei etape intermediare de prerăcire, respectiv de scădere rapidă a temperaturii florilor, cu scopul încetinirii proceselor metabolice.

70

Tabelul 7.1. Momentul optim şi tehnica recoltării florilor
Nr. crt. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 Specia Alstroemeria aurantiaca Antirrhinum majus Anthurium anderanum Calendula officinalis Callistephus chiensis Chrysanthemum hortorum Convallaria majalis Dahlia variabilis Delphinium hybridum Freesia hybrida Garoafele de seră Gerbera hybrida Gladiolus hybridus Hyacinthus orientalis Lilium candidum Lupinus polyphyllus Narcissus poeticus Paeonia officinalis Polyanthes tuberosa Papaver orientale Spathyphyllum wallisii Strelelitzia reginae Tulipa gesneriana Zantedeschia aethiopica Momentul optim de recoltare Tehnica recoltării

Primele flori din inflorescenţe sunt Smulgerea tijelor de la bază parţial deschise Primele 3-5 flori din inflorescenţă Tăierea tijelor de la bază sunt deschise Hipsofila are forma, culoarea şi luciul caracteristic, iar pe spadix au apărut Tăierea tijelor de la bază staminele (ca mici proeminenţe) Inflorescenţele bine deschise şi Tăierea tijelor de la locul de culoare caracteristică inserţie Inflorescenţele bine deschise şi Tăierea de la locul de inserţie culoare caracteristică Inflorescenţele simple când apar Tăierea tijelor de la locul de staminele, inflorescenţele involte inserţie sau de la un nod când ligulele au culoare caracteristică Primele 3-4 flori din inflorescenţă Tăierea tijelor de la bază sunt bine deschise Inflorescenţele simple când apar Tăierea sau ruperea tijelor de la staminele, inflorescenţele involte locul de inserţie când ligulele au culoare caracteristică Cel puţin 1/3 din florile inflorescenţe Tăierea tijelor de la bază sunt deschise Prima floare din inflorescenţă s-a Tăierea tijelor de la locul de deschis inserţie sau de la bază Ruperea tijelor la 2-3 noduri Floarea are 1/3 din diametrul maxim deasupra inserţiei La apariţia a 2-3 rânduri de stamine Smulgerea tijelor prin răsucire Prima floare din inflorescenţă s-a Tăierea tijelor deasupra a două deschis perechi de frunze de la bază Cel puţin 1/3 din inflorescenţă s-a Tăierea tijelor de la bază deschis Primele două flori de pe tijă au Tăierea tijelor la 10-15 cm culoare caracteristică deasupra solului Cel puţin 1/3 din florile inflorescenţei s-au deschis şi au culoarea Tăierea tijelor de la bază caracteristică Florile sunt deschise şi au culoare Tăierea tijelor de la bază caracteristică Tăiera tijelor de la locul de Caliciul este crăpat şi se văd petalele inserţie sau de la bază Cel puţin 1/2 din florile inflorescenţei Tăierea tijelor de la bază sunt deschise Caliciul este crăpat şi se văd petalele Tăierea tijelor de la bază Spata complet deschisă şi apariţia Tăierea tijelor de la bază staminelor pe spadix Primele două flori sunt complet ieşite Tăierea tijelor de la bază din carenă Bobocii sunt gata să se deschidă şi au Tăierea tijelor de la bază culoare caracteristică (deasupra frunzelor) Spata are formă de cornet Smulgerea tijei din teaca semideschis frunzelor.

71

cât şi pentru imortelele prin adopţiune. În caz contrar. bine aerisite. sau cu alte destinaţii (jerbe. este deosebit de important momentul recoltării. lipsite de bractee. Sub denumirea de imortele sunt întâlnite şi alte specii. transportul se face cu autoizoterme. Acestea sunt denumite imortele prin adopţiune. Se folosesc cu succes în aranjamente şi buchete . dispuse la baza florilor sau inflorescenţelor. caracterizate prin capacitatea de păstrare a valorii decorative după ce au fost recoltate şi uscate în anumite condiţii. 72 . care pătează florile (la Lilium). Pe distanţe mici. reducerea frunzelor de pe tijele florifere. uscarea se poate face şi cu vârful în sus. Gypsophila). aflate în buchete sau individual.).. folosirea soluţiilor conservante. aşa încât tijele florifere să-şi păstreze poziţia verticală. persistente. introducerea în apă caldă şi flambarea bazei tijelor la speciile cu latex şi cu ţesut oxidabil. Ambalarea florilor în cutii de carton sau în hârtie poroasă contribuie la prelungirea duratei de menţinere a calităţii imortelelor. divers colorate. Imortelele recoltate se leagă în buchete mici (pentru a nu se deforma prin presare) şi se suspendă cu vârful în jos. prin intermediul altor părţi din plantă (fructe. precum şi momentul optim de recoltare sunt prezentate în tabelul 7. despicarea longitudinală a tijelor. coroane mortuare etc. Recoltarea şi păstrarea imortelelor Imortelele (nemuritoarele. Condiţiile de păstrare sunt aproximativ similare celor de uscare. se poate recurge la o serie de metode simple. la amiază şi niciodată după ploaie sau dimineaţa (înainte de a se ridica roua). Florile scoase de la păstrare. protejate astfel de lumină şi praf. Atât pentru imortelele tipice. Recoltarea prea timpurie sau prea tardivă are influenţe negative asupra calităţii materialului şi poate duce la pierderea totală a valorii decorative. apoi se introduc în lăzi din carton. se ambalează în hârtie. Partea lor de decor nu este asigurată de flori. florile de „pai“) se constituie într-o grupă aparte de specii floricole. B. îndepărtarea anterelor cu polen. se recomandă recoltarea pe timp uscat. căptuşite cu hârtie.). Pentru prelungirea duratei de menţinere a calităţii florilor tăiate. flori. rehidratarea prin introducerea tijei în apă până la nivelul inflorescenţei (la gerbera) sau prin scufundare totală (la trandafir). inflorescenţe. în realizarea construcţiilor florale tipice sărbătorilor de iarnă (coroane. Valorificarea şi pregătirea pentru păstrare a imortelelor nu se face decât după uscarea lor completă (aproximativ 20-30 zile de la recoltare). Este foarte important ca imortelele să nu fie expuse la lumină pe durata uscării.2. Imortelele sunt deosebit de apreciate în timpul iernii. pe 2-3 mm de la bază. bracteele sau celelalte părţi decorative se decolorează. cu mijloace autofrigorifice. poliester sau aluminiu. uscate şi răcoroase. când sortimentul de flori tăiate este redus. pierzând din calitate. de aceea se pot folosi aceleaşi spaţii. ghirlande). dar cu efect decorativ după uscare. ci de bractee membranoase. De asemenea. Principalele specii de imortele tipice şi prin adopţiune. frunze etc. uşor de aplicat: schimbarea zilnică a apei din vase. În cazul speciilor la care nu se produce deformarea tulpinii prin pierderea turgescenţei (gramineele.Ambalarea şi transportul sunt alte două etape importante ce se desfăşoară înainte de ajungerea florilor la beneficiar. iar pe distanţe mari. aşezarea lejeră a florilor în vase. Uscarea imortelelor recoltate se face în încăperi întunecoase.

în funcţie de valoarea decorativă a inflorescenţelor.2.Tabelul 7. VIII-X veziculos inflorescenţa VII-VIII inflorescenţa VII-VIII Solidago canadensis perenă Graminee* Briza sp. Cortaderia argentea anuale Penisetum perene longestilum Stipa sp. 73 . inflorescenţa V-IX *-majoritatea speciilor din familia Gramineae pot fi utilizate ca imortele prin adopţiune. anuală cristata Celosia pyramidalis anuală Gomphrena globosa anuală Helichrysum bracteatum Statice arborescens Statice gmeline Statice sinuata anuală perenă perenă anuală Momentul înfloririi Momentul recoltării bractee scarioase VI-X bractee scarioase VI-X bractee scarioase VII-IX bractee scarioase VII-IX bractee scarioase VII-IX bractee scarioase VII-IX bractee scarioase VII-IX bractee scarioase VII-X bractee scarioase VII-X bractee scarioase VI-IX VI-IX VI-IX VII-X VI-X VI-VIII flori bine deschise şi bractee bine colorate fază de boboc înflorire completă şi bractee bine colorate înflorire completă şi bractee bine colorate înflorire completă şi bractee bine colorate fază de boboc înflorire completă şi bractee bine colorate înflorire completă şi bractee bine colorate înflorire completă şi bractee bine colorate înflorire completă şi bractee bine colorate înflorirea completă înflorirea completă la începerea colorării în albastru a inflorescenţei după deschiderea completă a inflorscenţelor înflorirea completă după formarea fructelor (V-VI) după formarea fructelor (VII-X) după colorarea caliciului în roşuportocaliu (IX-X) înainte de maturare în faza de boboci floriferi după formarea completă a inflorescenţelor Xeranthemum annum anuală IMORTELE PRIN ADOPŢIUNE Achillea filipendulina perenă inflorescenţa Amaranthus caudatus anuală inflorescenţa Echinops ritro Heliopsis scabra Gypsophila paniculata Lunaria biennis Nigella damascena Physalis alkekengi Typha angustifolia perenă perenă perenă bienală anuală perenă perenă inflorescenţa inflorescenţa inflorescenţa membrana scarioasă din interiorul fructului fructul fructul învelit în calicul persistent. Specii floricole utilizate ca imortele Durata Partea ciclului decorativă de viaţă IMORTELE TIPICE Specia Acroclinium roseum anuală Ammobium alatum anuală Celosia argentea var.

sortimentul se completează şi cu plante decorative prin flori (plante de mozaic prin adopţiune). Au aspectul unor fâşii dreptunghiulare. apoi celelalte. de la centru către marginea rondului. ovale. Dacă au înălţimi diferite. principiul originalităţii. Mozaicurile şi arabescurile sunt amenajări floricole mai complicate. Platbandele au aspectul unor rabate înguste (sub 1 m lăţime).). pe trotuare). MODALITĂŢI DE ÎNCADRAREA ÎN ANSAMBLUL DECORATIV DIN SPAŢIILE VERZI Compoziţiile floricole din spaţiile verzi nu se realizează la întâmplare.5 m şi lungimea variabilă (corespunzătoare traseului urmărit. 74 . Pentru amenajarea rondurilor se folosesc specii floricole anuale. arabescuri). Distribuirea plantelor după talie se face în ordine descrescătoare. Petele de culoare completează paleta cromatică din spaţiile verzi amenajate în stil natural şi mixt. Vasele decorative se amplasează pe suprafeţele laterale sau pavate (în pieţe publice. bazate pe utilizarea plantelor cu talie scundă (sau care să suporte tunsul) şi cu putere mare de ramificare. culoarea şi parfumul florilor. talia şi portul plantelor etc. pe peluze etc. principiul proporţionalităţii. Ricinus communis etc. sinuos. La realizarea grupurilor se utilizează plante cu talie mijlocie şi înaltă. pete de culoare şi vase decorative. care conturează diferite trasee. în ordine crescătoare. principiul unităţii. Pe lungimi mari. iar la realizarea lor se folosesc plante cu talie mică sau mijlocie. Alegerea. Bordurile nu sunt considerate amenajări de sine-stătătoare deoarece însoţesc şi completează alte amenajări floricole (ronduri. la intersecţia căilor de acces sau în apropierea acestora. borduri. care se pot adapta la spaţiul de nutriţie limitat. cu lăţimea de 1-2. rombice. care necesită cheltuieli mari la înfiinţare şi întreţinere. Plantarea se face pe 2-5 rânduri (în chin-conz) sau sub formă de desene. Se plantează de obicei cu vegetaţie pitică sau tunsă. bienale. Decorul pe verticală.7. rabatele se întrerup la distanţe egale cu arbuşti. speciile floricole pot fi dispuse: izolat (individual). se folosesc plante decorative prin frunze (plante tipice de mozaic). principiul armoniei. rabate. Ca exemplare izolate sunt indicate speciile cu talie înaltă. perioada de înflorire. pătrate. mozaicuri. decorative prin flori sau prin frunze. de aceea. Grupurile sunt constituite dintr-un număr mic de exemplare. Rondurile sunt suprafeţe amenajate în forme geometrice regulate (circulare. aparţinând aceleiaşi specii (sau aceluiaşi soi). Althaea rosea. grădini alpine. mozaicuri şi arabescuri. se pot folosi una sau mai multe specii anuale. ca să poată fi remarcate de la distanţă. dar pentru diversitate. suprafeţe gazonate. asocierea şi modul de dispunere a speciilor floricole trebuie să aibă la bază o serie de criterii referitoare la capacitatea de adaptare a plantelor la diferite condiţii de mediu. În afara acestor modalităţi de distribuire. dispuse în centrele compoziţionale. dar nu mai mare de 15-20 ori lăţimea). ci ţinând cont de unele principii generale de compoziţie aplicate în proiectarea spaţiilor verzi: principiul funcţionalităţii. valorifică particularităţile morfologice şi ornamentale ale plantelor cu tulpini urcătoare şi pendule. cu frunziş bogat. În cadrul spaţiilor verzi. amenajări de ape.2. Ocupă suprafeţe de teren cu contur neregulat. vase decorative etc. Preponderent. Ca şi în cazul rondurilor. eliptice. dreptunghiulare etc. în apropierea căilor de acces. în faţa arborilor şi arbuştilor etc. terase). în prim-plan se amplasează totdeauna cele cu talie mică. platbande. Vasele decorative se plantează cu specii floricole cu talie mică sau mijlocie. Se pot utiliza în acest mod Amaranthus paniculatus. pe terase şi balcoane etc. Rabatele însoţesc traseul căilor de circulaţie şi conturează diferite construcţii (clădiri. Se realizează din vegetaţie pitică sau tunsă. Efectele estetice deosebite se obţin cu ajutorul „petelor“ aflate pe peluze. plantele floricole le regăsim încadrate în ansamblul decorativ şi sub alte forme: amenajări pe verticală. principiul compatibilităţii. cu flori (inflorescenţe) mari sau numeroase. în grupuri şi asociate în ronduri. bienale sau perene. durata ciclului de viaţă. au folosire limitată. Sunt amenajări costisitoare. Aster novi-belgii. perene. viu colorate. rabate.

alb. lila roşu.3 Specii floricole utilizate în amenajarea grădinilor alpine Specia Alyssum maritimum Alyssum saxatile Aquilegia vulgaris Aster alpinus Bergenia crassifolia Campanula carpatica Cerastium tomentosum Dianthus deltoides Echeveria secunda Eschscholtzia californica Galanthus nivalis Gentiana angustifolia Gnaphallium lanatum Iberis sempervirens Leontopodium alpinum Muscari armeniacum Phalaris arundinacea Phlox drumondii Phlox setacea Portulaca grandiflora Santolina viridis Scilla bifolia Sedum spectabilis Sedum spurium Sempervivum tectorum Stachys lanata Talia (cm) 10-40 15-50 60-75 10-30 30-50 15-20 10-20 10-15 10-15 30-60 15 20 20 10-30 10-20 15 10-20 15-50 10-15 15-20 30-50 15-30 30-45 10-20 15 20-50 Partea decorativă flori flori flori flori frunze şi flori flori flori flori frunze frunze flori flori frunze flori frunze şi flori flori frunze flori flori flori frunze flori frunze şi flori frunze şi flori frunze frunze Culoarea florilor alb-violet galben albastru. sunt prezentate câteva specii recomandate pentru grădinile alpine. sunt foarte apreciate în amenajarea balcoanelor şi teraselor. pretenţii modeste la factorii de mediu şi adaptabilitate sporită la condiţiile nou create (de preferat să fie plante care provin din zona montană). roz galben. roşu. contribuie esenţial la realizarea design-ului vegetal pe verticală. Grădinile alpine (stâncăriile) sunt amenajări speciale deosebit de interesante. lila albastru alb alb. în jardiniere. sau verde –glauc. Efectul estetic al stâncăriilor este asigurat atunci când sunt respectate principiile de proiectare caracteristice şi când este ales judicios sortimentul de plante pentru ca decorul să fie asigurat tot timpul anului. pe ziduri etc. fiind folosite în vase suspendate. aleasă şi amplasată în funcţie de particularităţile plantelor şi criteriile impuse de stilul abordat. pergolelor. Tabelul 7.3.Plantele floricole cu tulpini urcătoare (volubile sau agăţătoare sunt folosite pentru îmbrăcarea chioşcurilor. roz albastru roz. b) plante acvatice. coloanelor). În tabelul 7. cele cu portpendul. arcadelor. frunzişul colorat în alb-argintiu. care suportă să stea direct în apă şi la rândul lor pot fi: de mlaştini. care redau peisajul montan în miniatură. Exigenţele diferite ale plantelor de apă necesită gruparea lor în următoarele categorii: a) plante de mal. lila diferit albastru roz. Alături de plantele urcătoare. care au nevoie de sol umed dar nu suportă să stea în apă permanent. treiajelor. Plantele floricole utilizate în popularea stâncăriilor trebuie să aibă o serie de particularităţi care să le asigure naturaleţea într-un astfel de mediu: talie pitică sau port târâtor. purpuriu Perioada de decor VI-X IV-V IV-V VIII-X III-IV VI-VIII V-VI VI-IX continuu VI-X II-III VII-VIII continuu IV-VI VII-VIII III continuu VII-X continuu VI-X continuu II-III continuu continuu continuu continuu Amenajarea apelor din spaţiile verzi este totdeauna completată de prezenţa vegetaţiei specifice. 75 . plutitoare şi subacvatice (submerse). alb alb violet alb alb albastru diferit alb. capacitate de decor pe o perioadă cât mai mare. De asemenea. în acoperirea faţadelor unor construcţii sau în mascarea locurilor inestetice.

În funcţie de zona din care provin. Recunoaşterea speciilor floricole cultivate în câmp Clasificarea speciilor floricole după durata ciclului de viaţă prezintă importanţă practică deosebită. Cu foarte mici excepţii. se disting două tipuri de plante floricole considerate anuale: . au înflorire abundentă şi prelungită pe tot parcursul verii (la unele până la venirea îngheţului de toamnă) şi se pot folosi atât ca flori tăiate.1. Atâta timp cât nu sunt expuse la temperaturi negative. în primul rând pentru culturile din câmp. înflorire şi fructificare. în prima parte. care se comportă ca anuale datorită factorilor de mediu. sunt plante iubitoare de lumină şi necesită udări moderate. – umbră. ele îşi continuă vegetaţia. dar acestea au rol secundar. Simbolurile folosite în tabel au umătoarele semnificaţii (valabile pentru toate speciile cultivate în câmp): a) cerinţele ecologice . la rândul lor subîmpărţite în: specii cultivate în solul serei şi specii cultivate la ghivece. înflorirea şi fructificarea întârzie sau nu au loc.). De asemenea. Clarkia elegans. Godetia grandiflora etc. sunt prezentate principalele specii floricole anuale întâlnite în cultură. respectiv trecerea de la perioada vegetativă la cea de reproducere. prezentarea lor în tabelele următoare s-a făcut folosind două criterii de clasificare: locul de cultură şi durata ciclului de viaţă. unde apare influenţa sezonului rece. A. iar la sfârşitul perioadei îmbătrânesc şi mor. iar atunci când acestea nu sunt îndeplinite. iar în partea a doua. cât şi în diferite amenajări din parcuri şi grădini. deoarece ajută la stabilirea tehnologiilor de cultură adecvate şi la elaborarea unor metode şi procedee de modificare a perioadei de vegetaţie.CAPITOLUL 8 RECUNOAŞTEREA SPECIILOR FLORICOLE GRUPATE DUPĂ LOCUL DE CULTURĂ ŞI DURATA CICLULUI DE VIAŢĂ Pentru facilitarea cunoaşterii principalelor specii floricole întâlnite în cultură. păstrându-şi caracterul de plante perene pe care îl au în zona de origine (Ageratum mexicanum. La unele plante se poate recurge şi la metode vegetative de înmulţire (prin butaşi). 8. . este important de ştiut că parcurgerea etapelor ciclului ontogenetic. Petunia hybrida.1. Înfiinţarea culturilor se realizează prin semănat direct la loc definitiv sau prin plantare de răsad obţinut în spaţii protejate. Speciile floricole anuale Sunt plante care îşi termină tot ciclul vital în cursul unei singure perioade de vegetaţie (4-10 luni). În condiţiile climatice temperate. speciile cultivate în spaţii protejate. 76 .lumina: – lumina abundentă. care indiferent de condiţiile de mediu îşi încheie ciclul de viaţă după fructificare (Papaver somniferum. înfloresc abundent. fiind mai mult sau mai puţin rustice. manifestând rezistenţă mijlocie la secetă. Alyssum maritimum.tipice. Verbena hybrida. interval de timp în care plantele au un ritm rapid de creştere şi dezvoltare. – semiumbră.nespecific anuale (anuale netipice). grupate după ciclul de viaţă. Delphinium ajacis. sunt prezentate speciile cultivate în câmp.). Majoritatea speciilor floricole anuale sunt decorative prin flori. plantele anuale sunt adaptate la diferite condiţii de cultură. în scopul valorificării eficiente a calităţilor decorative ale acestor plante. se realizează în anumite condiţii de mediu. În tabelul 8. în puţine situaţii devenind exclusive (la Alternanthera şi Iresine). Begonia semperflorens etc. Astfel.

s-a constatat că înflorirea din primul an este mai abundentă şi cu flori de calitate. c) modul de utilizare: Ft – flori tăiate. Vd – vase decorative. Bellis perennis. dar suportă şi semiumbra.Înmulţire prin seminţe: se produce răsad în februarie-martie. rezistente). – udări moderate. dar se cultivă după tehnologia bienalelor mai ales din motive estetice. paie). – cerinţe mai mari.temperatura (rezistenţa la temperaturi scăzute): * – mică (plantele sunt distruse de temperaturi negative. este indicată o uşoară protejare peste iarnă (cu frunze. Pc – pete de culoare. .Luna (lunile) trecute după săgeată reprezintă perioada pantării materialului în câmp. majoritatea îşi încep 77 . Specii floricole bienale Ca şi anualele.. . G – grupuri. Bo – borduri. Dv – decor pe verticală. iar la Myosotis alpestris şi Silene pendula de faptul că sunt iubitoare de apă (sunt recomandate şi pentru amenajări în jurul apelor). Lăsate să vegeteze în continuare. când înfloresc şi fructifică. După ce iernează sub formă de rozetă de frunze. tije florifere alungite) şi nu se justifică menţinerea lor. . Necesită udări moderate şi au rezistenţă medie la secetă. cu producere de răsad. plantele bienale înfloresc o singură dată. Im – imortele. În alte situaţii (Dianthus barbatus). Sunt puţin reprezentate în rândul speciilor floricole (Campanula medium. b) Înmulţirea: . Lunaria biennis). I – individual. după primul val de înflorire (cel mai valoros). Inducţia florală la aceste plante este favorizată de temperaturile scăzute. Mz – mozaicuri. fiind mai sensibile la temperaturile scăzute şi la variaţiile mari de temperatură. se repică tot în câmp sau răsadniţe şi se plantează la loc definitiv toamna (septembrie-octombrie). Exemplu: Ageratum mexicanum . St – stâncării. cu dimensiuni mici. Pb – platbande. rezistenţă redusă la secetă. dar îşi desfăşoară ciclul de viaţă pe parcursul a doi ani consecutivi. în anul următor parcurg etapa germinativă. B. ** – medie (plantele iernează în câmp. dar florile sunt cu valoare decorativă scăzută (în număr redus. Pentru practica floricolă prezintă interes două categorii de plante bienale: . Ra – rabate. . la începutul verii. suficient de rezistente la temperaturi scăzute prin însăşi tehnologia lor de cultură. Este cazul la Viola x hybrida. Campanula medium. Myosotis alpestris. care după înflorire şi fructificare. În anul următor. în spaţii protejate şi se plantează în câmp în luna mai.apa: – cerinţe modeste. La Althaea rosea se va ţine cont de sensibilitatea mai mare a plantelor la excesul de umiditate.tipice (propriu-zise). în cel de-al doilea an de viaţă se usucă şi mor. nu rezistă iarna în câmp). rezistenţă mai mare la perioade prelungite de secetă.Înmulţire vegetativă: butaşii se confecţionează în februarie. Ro – ronduri. care la origine sunt anuale sau perene. *** – mare (plantele iernează în câmp. dar suferă în iernile geroase).Luna (lunile) din paranteză indică efectuarea lucrării în spaţii protejate. cele din anii următori diminuându-se considerabil. La unele dintre ele însă (Digitalis purpurea. Althaea rosea). rezistenţă medie la secetă. Bienalele sunt plante rustice. ele pot înflori şi pe parcursul verii. se înrădăcinează în sere şi se scot în câmp în luna mai. Astfel. Sunt plante iubitoare de lumină. Se seamănă vara (iunie-august) în răsadniţe reci sau pe straturi în câmp.netipice (bienale prin cultură). se recurge la înlocuirea lor cu specii din alte grupe (anuale). Speciile floricole bienale se înmulţesc prin seminţe.

vase decorative şi chiar mozaicuri. Cerastium). Se pretează şi la culturi forţate. grupuri. cât şi pentru rusticitatea recunoscută. metoda generativă reprezintă singurul mod de înmulţire cu rezultate bune. dar creşterea lor vegetativă este reluată anual. majoritatea hemicriptofite sunt adaptate condiţiilor cu umiditate variabilă.Specii floricole perene (vivace) Sunt plante care au durata vieţii de mai mulţi ani. Este cazul speciilor aparţinând genurilor: Gypsophila. fie prin intermediul mugurilor situaţi la baza tulpinilor sau pe rădăcini. pentru ronduri. pe ziduri înflorite sau în preajma apelor. tuberculi. Este recomandat însă. rabatelor. Specii perene geofite Speciile floricole geofite se constituie ca o grupă aparte în rândul plantelor perene. La majoritatea speciilor perene.hemicriptofite.. În funcţie de organul de rezistenţă şi de modalitatea de refacere a părţii aeriene. fiind caracterizate prin prezenţa organelor subterane capabile să le asigure perenitatea. Viola odorata. la hemicriptofite predomină înmulţirea vegetativă (prin butaşi. Papaver. Rudbeckia sp. datorită sensibilităţii sistemului radicular care nu suportă transplantarea.) include numeroase specii floricole deosebit de apreciate atât pentru valoarea lor decorativă. anotimpul rece determină distrugerea părţilor aeriene. nu este exclusă nici înmulţirea vegetativă (prin divizarea tufelor). În privinţa cerinţelor faţă de apă. unde alternează perioadele favorabile cu cele mai puţin favorabile. Lupinus. Dianthus sp. rădăcini tuberizate. Rusticitatea şi marea diversitate a plantelor floricole hemicriptofite determină utilizarea lor în cele mai variate moduri.2. Le întâlnim în spaţiile verzi atât în amenajări de tipul rondurilor. 78 . unele dintre ele rezistând la perioade prelungite de secetă (Sedum. Unele preferă locuri însorite (Achillea filipendulina. Principalele specii floricole cultivate după tehnologia bienalelor sunt prezentate în tabelul 8. până toamna târziu. Utilizarea bienalelor este multiplă: cele cu talie înaltă pentru flori tăiate. axă hipocotilă îngroşată). etc. la unele hemicriptofite mai sensibile (Dicentra spectabilis. să se asigure o protecţie a mugurilor bazali prin muşuroire sau acoperire cu paie şi frunze uscate.înflorirea primăvara foarte devreme (din martie) şi doar câteva înfloresc mai târziu (Campanula medium. dimpotrivă cresc şi se dezvoltă bine în condiţii de semiumbră sau suportă semiumbra (Dicentra spectabilis. Sunt plante care se adaptează destul de bine la condiţiile climatice variate şi iernează în câmp fără protecţie deosebită.). drajoni etc. De asemenea.). pentru valorificare în timpul iernii. Althaea rosea). divizarea plantelor. bordurilor.3. care îşi asigură continuitatea prin organe subterane (bulbi. Echeveria secunda). cât şi pe cale vegetativă. care rezistă iarna datorită mugurilor de la baza tulpinilor şi de pe rădăcini.8. formate din tulpini sau rădăcini metamorfozate. ca în zonele cu ierni geroase. altele. La speciile care la origine sunt perene. Sempervivum.geofite. ci şi în depozitarea substanţelor de rezervă. fie prin intermediul unor organe subterane cu rol de înmagazinare a substanţelor de rezervă şi de înmulţire vegetativă. Campanula carpatica. Spre deosebire însă de anuale şi bienale. Gypsophila paniculata. timp în care înfloresc şi fructifică repetat.). atunci când se intenţionează cultivarea lor ca perene sau când nu formează seminţe (soiurile involte de Bellis perennis). pete de culoare. Organele subterane. Multe dintre ele au perioadă lungă de înflorire şi asigură decorul în parcuri şi grădini de primăvara. rizomi. Iberis sempervirens etc. Delphinium x hybridum. Specii perene hemicriptofite Grupa hemicriptofitelor (tab. rabate. au un rol deosebit de important nu numai în înmulţirea vegetativă.. C. tuberobulbi. cele cu talie mică. perenele se împart în: . Pentru o parte din aceste plante. mai ales atunci când plantele sunt mature. Înmulţirea plantelor floricole hemicriptofite se poate realiza atât prin seminţe. aflaţi în stare de repaus pe parcursul iernii. . ronduri etc. Dianthus barbatus. trebuie amintit şi faptul că plantele floricole hemicriptofite prezintă tije florifere lungi şi au perioadă lungă de păstrare în apă. oferind posibilitatea de a fi utilizate ca flori tăiate. cât şi în grădini alpine.

cu condiţia însă ca apa să nu băltească. în final. rezistă pe timpul iernii în câmp. Prezenţa organelor subternane facilitează înmulţirea vegetativă a geofitelor. singura aplicată în practică la cele mai multe dintre ele. plantele cu putere mare de adaptabilitate le întâlnim mult mai des cultivate ca plantele de interior. Trebuie menţionat faptul că la unele specii (Lilium tigrinum). Hosta plantaginea. le putem întâlni cultivate atât la soare. fiind cultivate în câmp sau în spaţii protejate (în culturi forţate). Au o largă utilizare în amenajarea parcurilor şi grădinilor. plantele vor suferi. rizomii. adaptate mai bine condiţiilor de climat din ţara noastră. habitus etc.4. terenuri bine drenate. Hosta sp. Unele sunt chiar iubitoare de umbră şi semiumbră (Convallaria majalis. considerate rustice (tabelul 8.) sau pe terenuri mai uscate (Colchicum autumnale. În general. Ele aparţin unui număr mare de familii şi genuri botanice şi sunt. Pentru floricultori.6.Bulbii. iar capacitatea lor de adaptare la condiţiile de climat temperat le imprimă un anumit comportament în ceea ce priveşte rezistenţa la temperaturile scăzute. cât şi în locuri semiumbrite. Tuberozele.). considerate semirustice (tabelul 8. Galanthus nivalis. nu rezistă la temperaturi negative şi de aceea. la axila frunzelor).). dimpotrivă. se cultivă exclusiv pentru valorificare ca flori tăiate. Geofitele rustice. Pentru cele pretenţioase. Un sortiment bogat de geofite rustice înfloresc primăvara devreme şi asigură decorul într-o perioadă din an în care alte plante nu pot fi folosite. fără să fie afectată viabilitatea organelor lor subterane. Scilla bifolia). adăpostite. tuberobulbii. este absolut obligatoriu ca în momentul în care ne hotărâm să le cultivăm. Tabelul 8. cu umiditate constantă. ale căror particularităţi sunt prezentate mai detaliat în capitolul IV. În plus. Pentru decor exterior. Unele rezistă în condiţii deosebite de cele din locul de origine. Hemerocalis sp. în majoritate. este deosebit de importantă posibilitatea utilizării acestor plante în culturi forţate şi timpurii. Astfel. Majoritatea geofitelor semirustice sunt deosibit de apreciate ca flori tăiate. foarte de rentabile. organele lor subterane se recoltează în fiecare toamnă şi se depozitează până primăvara în adăposturi corespunzătoare. altele. Vegetează bine pe terenurile cu umiditate moderată şi constantă. bulbii apar şi ca formaţiuni aeriene (pe tulpinile florifere. Altfel. cuprinde câteva din cele mai cunoscute specii floricole cultivate ca plante la ghivece pentru decorarea interioarelor în locuinţe sau instituţii. Înmulţirea prin seminţe se foloseşte rar. le întâlnim mai mult în grădini individuale şi mai puţin în spaţiile verzi de interes public (cu excepţia speciei Canna indica). Specii cultivate la ghivece Sortimentul de plante floricole cultivate la ghivece sau în alte tipuri de recipiente este extrem de variat şi cuprinde un număr foarte mare de specii decorative prin flori. dar sunt şi specii care le putem întâlni pe terenurile umede (Galanthus nivalis. Tuberozele preferă umiditate mai mare în sol. să avem certitudinea că le putem asigura condiţiile cerute. se adaptează mult mai greu şi impun un mediu de viaţă asemănător celui din care provin.. aspectul lor decorativ va fi mult diminuat şi. datorită pretenţiilor mari la condiţiile de mediu. Capacitatea de adaptare a acestor plante la condiţiile de microclimat este destul de diferită. originare din zonele calde ale globului. 8. de aceea necesită protejare faţă de temperaturile scăzute. Geofitele provin din cele mai diverse zone geografice. ţinând cont de o serie de reguli: armonizarea dimensiunilor şi culorilor cu cele ale spaţiului în care se 79 .5. uneori numai în lucrări de ameliorare. frunze. trebuie să ştim cum să le punem cât mai bine în valoare efectul decorativ. în funcţie de grupa din care fac parte. Recunoaşterea speciilor floricole cultivate în spaţii protejate A. este foarte important să facem o alegere judicioasă a plantelor şi să le întreţinem corespunzător. Sunt plante cu cerinţe ecologice diferite. Practic. Geofitele semirustice sunt plante care cer locuri însorite. vor muri. rădăcinile tuberizate sunt tipuri de organe subterane întâlnite la geofite. unele dintre ele. Stachys lanata).2. Altele.

) ne vom referi numai la speciile care constituie sortimentul de bază al culturilor din solul serei. Semnul convenţional ( ) sugerează necesitatea asigurării unei umidităţi atmosferice mai ridicate la unele dintre aceste specii. mai ales prin butăşire. ţinând cont că direcţia principală de folosire a plantelor cultivate în solul serei este pentru flori tăiate. cel mult doi ani.7. mărime. deşi sunt plante perene. cultura reluându-se în fiecare an prin intermediul tuberobulbilor sau răsadului la fresia şi prin butaşi la crizanteme.. metodele de înmulţire şi perioada de repaus (dacă este cazul). asocierea speciilor în funcţie de cerinţele ecologice şi elementul de decor. în scopul completării sortimentului de flori şi valorificării la maxim a spaţiului din sere. material etc. Plantle decorative prin flori pot fi dirijate. la plantele cultivate în spaţii protejate a fost necesară şi prezentarea cerinţelor faţă de umiditatea atmosferică. folosirea recipintelor potrivite ca formă. În plus. Semnele convenţionale care indică cerinţele faţă de lumină şi umiditate sunt identice cu cele folosite la plantele din câmp. s-a renunţat la prezentarea modului de utilizare. cât şi vegetativ. B. În funcţie de particularităţile morfologice şi de organul (organele) care reprezintă partea de decor. fresii. gerbera. să înflorească tot timpul anului.află. bienale. ci şi plante care în mod obişnuit. La fiecare specie sunt prezentate cerinţele ecologice. sau atunci când solicitarea este mai mare. elementul decorativ reprezentativ şi perioadele din an (pe trimestre) când plantele au valoare decorativă maximă. Tabelul de prezentare cuprinde câteva date referitoare la cerinţele ecologice ale speciilor. Spre deosebire de plantele cultivate în câmp. prin tehnologiile aplicate. alstromeria etc. cât şi a numărului de soiuri în cadrul speciei. cu durată mai mare de 2-3 ani. amplasarea corespunzătoare în spaţiu. Strelitzia). 80 . În această categorie sunt incluse nu numai plantele care provin din regiunile calde ale globului şi nu se pot adapta în condiţiile de climat temperat la culturi neprotejate (Anthurium. cuprinde atât sporirea numărului de specii floricole cultivate. La înmulţirea prin seminţe se recurge de obicei atunci când alte metode nu dau rezultate sau când se intenţionează obţinera un număr mare de plante. ajungând şi până la 10-12 ani (Strelitzia reginae). când creşterile vegetative sunt limitate sau chiar întrerupte. notându-se nivelul temperaturilor optime cerute de fiecare specie. Garoafele se pot exploata în condiţii economice în culturi de un an. Diversificarea sortimentului de plante cultivate în solul serei. se cultivă în teren deschis (anuale. De asemenea. Fresiile şi crizantemele. trec anual printr-o perioadă de repaus de 1-2 luni. Majoritatea sunt culturi perene. În funcţie de specificul unităţilor producătoarte şi de cerinţele locale ale pieţii. perene). în ceea ce priveşte condiţiile ecologice. la concurenţă cu trandafirul. plantele cultivate la ghivece pot asigura decorul tot timpul anului (cele decorative prin frunze) sau numai o anumită perioadă din an (cele care decorează prin flori şi au perioadă limitată de înflorire). Majoritatea se pot multiplica uşor pe căi vegetative. se cultivă ca anuale. în ceea ce priveşte suprafaţa şi producţia mondială de flori tăiate. culoare. Garoafele cultivate în sere se situează pe unul din primele două locuri. locul lor a fost luat şi de alte culturi (crizanteme. În cele ce urmează (tabelul 8. Înmulţirea lor se realizează atât prin seminţe. metodele de înmulţire aplicate. s-a renunţat la simbolizarea rezistenţei la temperaturi scăzute. Specii cultivate în solul serei Culturile floricole din solul serei au ca scop principal obţinerea de flori tăiate ce se pot valorifica în orice perioadă din an.). Cele cu durata culturii de mai mulţi ani. dar pot fi aduse în sere în sezonul rece pentru culturi forţate.

1.) Voss. (syn.) Compositae floare de pai 30-60 15 * Răsad (III)→V - Im Ageratum mexicanum Sims. 3 alternanteră Amaranthaceae 10-15 15-20 * - Mz Butaşi Bo (III)→V Vd 81 . Roccardia rosea Voss. crt.A. (syn. houstonianum Mill. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de Vegetativ utilizare 1 Acroclinium roseum Hook. Helipterium roseum Beuth.) 2 pufuleţi Compositae 15-50 15-30 * Răsad (II-III)→V Ro Ra Butaşi Bo (III)→V Mz Vd Alternanthera amoena (Lem.Tabelul 8. Specii floricole anuale Nr.

(continuare) Nr.1. albiţă Cruciferae 10-40 20-30 * Răsad (II-III)→IV Direct XI. 5 ciucuşoară.Tabelul 8. 4 alternanteră Amaranthaceae 10-15 15-20 * - Mz Butaşi Bo (III)→V Vd Alyssum maritimum Lam. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de utilizare vegetativ Alternanthera versicolor Voss. III-IV - Ro Bo Mz St Vd Pc Amaranthus caudatus L. crt. 6 moţul curcanului Amaranthaceae 50-100 45 * Direct III-IV Răsad (III)→ V - G I Ft Im 82 .

Denumirea ştiinţifică şi populară Amaranthus paniculatus L.1. (continuare) Nr. Browr 8 imortelă albă Compositae 40-60 15-30 * Răsad (III)→V - Im Antirrhinum majus L. Răsad (II-III)→V Direct III-IV Ft Ro Bo Pb 9 gura leului Scrophulariaceae 15-90 30-45 - * 83 . crt. 7 trompa elefantului Amaranthaceae 70-200 40-60 Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Direct III-IV Răsad (III)→V Mod de utilizare vegetativ - * G I Ft Ammobium alatum R.Tabelul 8.

10 arctotis Compositae 40-60 20-30 Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de utilizare vegetativ Ro Pt St Vd Ft → * Răsad (III)→V - Begonia semperflorens Link et. 12 gălbenele. III-IV - Ft Ro Ra 84 .Tabelul 8. crt. 11 begonie.1 (continuare) Nr. Denumirea ştiinţifică şi populară Arctotis grandis Thunb. gheaţă Begoniaceae 15-50 15-30 * Răsad (I)→V Ro Ra Bo Butaşi Pb (III)→V Mz Vd Pc Calendula officinalis L. Otto. filimică Compositae 30-60 30-60 * Răsad (III)→V Direct X-XI.

(continuare) Nr. 15 vineţică parfumată Compositae 40-70 20 * Direct IV - Ft Ro Pb Ra G 85 . 14 albăstrele Compositae 40-90 30 * Direct IV - Ft Ro Pb Ra G Centaurea moschata L.Tabelul 8. crt.1. 13 ochiul boului Compositae 20-80 30-45 * Răsad (III)→V Direct IV - Centaurea cyanus L. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de utilizare vegetativ Ft Ro Ra Pb Bo Vd Callistephus chinensis L.

cristata L.tricolor Andr.) 18 crizantemă de vară Compositae 40-60 30 * Răsad (III)→V Direct IV - Ft G Ro Ra 86 .Tabelul 8. (syn. (continuare) Nr.1. Denumirea ştiinţifică şi populară Celosia argentea var. Ch. 16 creasta cocoşului Amaranthaceae 20-60 30 Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare * Răsad (III)→V - Ft Im Ro Ra Celosia pyramidalis Hort. 17 celosia Amaranthaceae 30-60 20-30 Răsad (III)→V - * Ft Im Ro Ra Chrysanthemum carinatum L. crt.

(continuare) Nr. 21 cobea Polemoniaceae 700-800 Răsad Butaşi Dv (II-III)→V (II-III)→V * 87 . Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Clarkia elegans Dougl.Tabelul 8. crt.1. 20 cleome Capparidaceae 80-120 45-60 * Răsad (III-IV)→V - G Ra Cobaea scandens Cav. 19 clarchia Onagraceae 30-70 30 Direct IV - * Ft Ro Ra Pb Cleome spinosa Jacq.

(continuare) Nr. mărariţă Compositae 80-120 60 * Direct X.Tabelul 8. 22 urzicuţă. IV-V - Ft G Ro Ra Cosmos bipinnatus Cav. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Coleus blumei Benth. (syn. mireasă Labiatae 10-40 30 Răsad (II)→V * Mz Vd Butaşi Ro (III)→V Ra Pb Coreopsis tinctoria Nutt.) 23 lipscănoaie Compositae 45-90 20-45 * Răsad (III-IV)→V Direct X-XI. IV Răsad (III)→V - Ft G Ra 88 . crt. 24 cosmos.1. Calliopsis tinctoria DC.

26 dălioare Compositae 40-70 45-60 * Răsad (III)→V Direct IV-V - Ft Ro Ra Pb Delphinium ajacis L.1. crt. floare domnească Ranunculaceae 50-120 30-50 * Direct X-XI.Tabelul 8. (continuare) Nr. IV Răsad (III)→V - Ft G Ro Ra Dahlia variabilis Hort. IV-V - Ft Ro Ra 89 . 27 nemţişor. 25 cosmos. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Cosmos sulfureus Cav. fluturaşi Compositae 80-100 40-50 * Direct X.

30 dimorfotecă Compositae 20-35 15-20 * Direct IV - Ft Ro Ra Pb Pc 90 . 29 garoafă chinezească Caryophyllaceae 15-30 15-30 Răsad (III-IV)→V - ** Ro Ra Pb St Bo Dimorphoteca aurantiaca Hort. (continuare) Nr. „Chabaud“.1. 28 garoafă de vară Caryophyllaceae 50-70 20-30 Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare ** Răsad (I-II)→V butaşi Ft (I-II)→V Dianthus chinensis L. Denumirea ştiinţifică şi populară Dianthus caryophyllus L. crt.Tabelul 8.

33 fluturei Compositae 30-60 30 ** Răsad (III-IV)→V Direct IV-V - Ro Ra Pb G Ft 91 . IV-V - Ro Ra Pb St Pc Gaillardia picta Hort. 31 fasole japoneză Leguminosae 80-400 - * Direct IV-V - Dv Eschscholtzia californica Cham. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Dolichos lablab L.1.Tabelul 8. 32 mac californian Papaveraceae 30-60 15 * Direct X-XI. (continuare) Nr. crt.

34 gazania Compositae 15-30 15-20 * Răsad (III)→V - Ro Ra Pb Vd St Godetia grandiflora Lindl.Tabelul 8. 35 azalee de grădină Onagraceae 25-40 30 Direct IV-V - * Ro Ra Pb St Vd Gomphrena globosa L.1. 36 gomfrena. bumbuşcuţe Amaranthaceae 30-50 20 * Răsad (III)→V - Im 92 . (continuare) Nr. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Gazania splendens Hort. crt.

(continuare) Nr.B.1. crt. 37 floarea miresei Caryophyllaceae 40-60 20-30 Direct IV-V G Ft * Helichrysum bracteatm Willd. 38 floare de pai Compositae 30-90 30 * Răsad (III)→V - Im Iberis amara L. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Gypsophilla elegans M. 39 lilicele Cruciferae 20-30 15-20 Direct III-IV - * Ro Ra Pb Vd 93 .Tabelul 8.

crt.1. 40 sălcioară. copăcei. (continuare) Nr. 41 zorele Convolvulaceae 250-400 Direct IV-V Dv * Ipomaea rubrocoerulea Hook. 42 zorele Convolvulaceae 150-300 - * Direct IV-V - Dv 94 . balsamina Balsaminaceae 35-75 45 * Răsad (III-IV)→V Direct IV-V - G Ro Ra Ft Ipomaea purpurea Lam. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Impatiens balsamina L.Tabelul 8.

Tabelul 8.) 43 irezină Amaranthaceae 25-40 30 Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare * Mz Butaşi Bo (II-III)→V Vd Iresine lindenii L. crt. (syn.1. Achyranthes verschafeltii Lem. (syn. Achyranthes lindenii) 44 irezină Amaranthaceae 30-70 30 - * Mz Butaşi Bo (II-III)→V Vd Lathyrus odoratus L. Denumirea ştiinţifică şi populară Iresine herbstii Hook. 45 mazăre mirositoare Leguminosae 90-200 50 Direct IV Dv Ft * 95 . (continuare) Nr.

Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Lobelia erinus L. crt.1. (continuare) Nr. 46 lobelie Campanulaceae 10-20 10-15 * Răsad (II)→V Ro butaşi Ra (II-III)→V Mz Vd Matthiola bicornis DC. 47 micşunele Cruciferae 40-50 20 * Răsad (III)→IV-V Direct IV-V - Ro Ra St Vd Matthiola incana (L.Tabelul 8. mixandre Cruciferae 20-80 30 Răsad (III)→IV-V Direct IV-V - * Ft G Ro Ra Vd 96 .) 48 micşunele.

49 barba împăratului. chica voinicului Ranunculaceae 35-60 20 Direct X-XI. III-IV - * Ft Ro Ra St Im 97 .1. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Mirabilis jalapa L. (continuare) Nr. 50 regina nopţii Solanaceae 80-150 40-50 răsad (III)→V G Ra Ro * Nigella damascena L. 51 negrilică. crt. frumoasa nopţii Nyctaginaceae 60-90 40-60 Direct IV-V G Ro Ra * Nicotiana alata Link.Tabelul 8.

crt. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Ocimum basilicum L. 54 brumărele.Tabelul 8. 52 busuioc Labiatae 25-50 20 * Răsad (III)→IV-V Direct IV-V - Ro Ra Vd Pb Petunia × hybrida Hort. (continuare) Nr.1. 53 petunie Solanaceae 15-80 30 * Ro Ra Răsad Butaşi Pb (II-III)→V (II-III)→V Mz Vd Phlox drumondii Hook. scânteuiţe Polemoniaceae 15-50 10-30 * Răsad (II-III)→V Direct IV-V - Ro Ra Bo Pb Mz Vd St 98 .

Butaşi Pc (f. rar) V St (III)→V Direct Bo V Mz Vd Salvia splendens Ker. 57 sanvitalia Compositae 15 30 * Răsad (III)→V Direct IV-V - 99 .1.Tabelul 8. 55 floare de piatră Portulacaceae 15-20 15 Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de utilizare vegetativ * Ro Ra Răsad Pb (II-III)→IV. Denumirea ştiinţifică şi populară Portulaca grandiflora Hook. 56 salvie. crt. (continuare) Nr. jaleş Labiatae 30-90 20-30 Răsad (I)→V Butaşi (II-III) →V * Ro Ra Mz Pb Bo Vd Ro Ra Pb Bo St Vd Pc Mz Sanvitalia procumbens Dam.

(syn. limba peştelui Plumbaginaceae 30-60 30 * Răsad (II-III)→V - Im Tagetes erecta L. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de utilizare vegetativ Scabiosa atropurpurea L.1. crt. 58 scabioza.) 59 statice. III-IV - Ft Ro Ra Pb G 100 . 60 crăiţe. (continuare) Nr. Limonium sinuatum Mill. vâzdoage Compositae 20-90 30-45 * Răsad (III)→V Direct X-XI.Tabelul 8. muşcata dracului Dipsacaceae 60-100 30 * Răsad (III-IV)→V Direct IV-V - Ft G Ro Ra Statice sinuata L.

(continuare) Nr. III-IV - Ro Ra Bo Pb Mz Vd Tropaeolum majus L. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de utilizare vegetativ Ro Ra Pb Mz Bo Vd Tagetes patula L. 62 crăiţe Compositae 15-60 20-30 * Răsad (III)→V Direct X-XI. III-IV - Tagetes signata Bartl. 63 conduraşi Tropaeolaceae 30-250 30 Direct X-XI. 61 crăiţe.Tabelul 8. vâzdoage Compositae 15-60 30 * Răsad (III)→V Direct X-XI. crt. IV * Butaşi (rar) (II-III) →IV-V Ro Ra St Vd 101 .1.

66 Compositae (syn. crt. (continuare) Nr.B.) 25-40 20-30 * Răsad (III)→V Direct V - Ft Ro Ra Pb 102 . Z.Tabelul 8. 65 cârciumărese Compositae 20-100 30 * Răsad (III)→V Direct V - Ft G Ro Ra Zinnia haageana Reg.1. angustifolia H. 64 verbină. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de utilizare vegetativ Verbena × hybrida Hort. urzicuţă Verbenaceae 20-40 30 – * Ro Răsad Ra Butaşi Pb (II-III)→V (rar) Mz Direct (II-III)→V Vd V St Zinnia elegans Jacq.Z.

67 imortelă. pleviţă.1.Tabelul 8. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de utilizare vegetativ Xeranthemum annum L. IV Im * 103 . (continuare) Nr. cununiţă Compositae 30-60 45 Răsad (III)→V Direct X. crt.

3 clopoţei de grădină Campanulaceae 50-80 30 Răsad V-VII→IXX - *** Ft G Ro Ra Pb 104 . 1 nalbă de grădină Malvaceae 80-250 60 ** Răsad VIIVIII→IX-X - *Bellis perennis L.2. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime (cm) Diametrul Cerinţe tufei ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare G I Ra Ro Ft *Althaea rosea Cav. 2 părăluţe.Tabelul 8. crt. Specii floricole bienale Nr. bănuţei Compositae 5-15 10-15 *** Răsad VI-VII → IX-X Ro Ra Pb Despărţire Mz VII-VIII Vd Pc Ft Campanula medium L.

6 degeţel Scrophulariaceae 50-150 30-45 Răsad VI-VII→IXX Ft G Ra ** 105 . 4 micşunele ruginii Cruciferae 30-80 30-40 Răsad VIIVIII→IX-X - *** Ft G Ro Ra Pb Vd *Dianthus barbatus L. 5 garoafă turcească Caryophyllaceae 15-50 20-30 Răsad VI-VII→ IX-X *** Ft Ro Despărţire Ra VIII Pb G Digitalis purpurea L. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Diametrul Înălţime Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Cheiranthus cheiri L.Tabelul 8. (continuare) Nr. crt.2.

annua L).Tabelul 8.2. 8 nu mă uita Boraginaceae 15-35 15 *** Ro Ra Răsad Pb Despărţire Mz VI-VII→IXVII-VIII Vd X Ft Pc *Primula acaulis (L. 7 pana zburătorului. (continuare) Nr.) Hill. banul Iudei Cruciferae 30-100 30 Familia botanică Aspectul plantei Diametrul Înălţime Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** Răsad VIIVIII→IX-X - Ft G Ra Im *Myosotis alpestris L. crt. (syn. ciuboţica cucului Primulaceae 10-15 20 *** Răsad VIIVIII→IX-X - Ro Ra Pb Pc Vd 106 . Denumirea ştiinţifică şi populară Lunaria biennis Moench. L. 9 primula.

Viola × tricolor maxima) 11 panseluţe Violaceae 15-25 20 *** Butaşi Răsad (soiurile cu VI-VII→IXflori duble) X Despărţire Ro Ra Pb Mz Pc Vd * specii perene cultivate ca bienale 107 . Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Diametrul Înălţime Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Silene pendula L.2. (syn. (continuare) Nr. Răsad VIIVIII→IX-X 10 Caryophyolaceae 20-45 15 - *** guşa porumbelului Ro Ra Pb Mz Pc Vd *Viola wittrockiana Gams. crt.Tabelul 8.

ciucuşoară Cruciferae 15-50 20 *** Direct IV-V St Despărţire Ro IX-X Ra Butaşi Bo Aquilegia vulgaris L. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Achillea filipendulina Lam.3.Tabelul 8. 1 coada şoricelului Compositae 60-120 50-60 *** Ft G Răsad Despărţire Ra (III-IV) →V III. 3 căldăruşe Ranunculaceae 60-75 20 *** Ft Răsad G Despărţire (III-IV) Ro IX-X Ra →VII-VIII Pb 108 . IX St Im Alyssum saxatile L. crt. Specii floricole hemicriptofite Nr. 2 alisum.

5 aster. (continuare) Nr. 6 clopoţei de munte Campanulaceae 15-20 15 ** St Răsad Despărţire Pc IX-X Ra IV-V→IX Pb 109 . 4 scânteiuţe Compositae 10-30 20-30 Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** Bo Ro Despărţire Ra Răsad (rar) III Pb Butaşi (IV)→IX St IV-V Pc Vd Aster novi – belgii L. Denumirea ştiinţifică şi populară Aster alpinus L.3.Tabelul 8. vineţele Compositae 70-150 45 Răsad (rar) (IV)→IX Despărţire Ft III G Butaşi Ra IV-V *** Campanula carpatica Jacq. crt.

8 tufănele Compositae 20-80 30-50 Despărţire III-IV Butaşi (II-III) *** Ft G Ro Ra Pb Vd Chrysanthemum leucanthemum L. crt.3. 7 lâna caprelor Caryophyllaceae 10-20 10-15 Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** - Despărţire St IX-X Pc Butaşi Vd (rar) Chrysanthemum indicum L. (continuare) Nr. Denumirea ştiinţifică şi populară Cerastium tomentosum L. 9 margarete Compositae 40-80 30-40 *** Răsad Ft Despărţire G IV-V→IXIII-IV R X 110 .Tabelul 8.

(syn. 12 garofiţă Caryophyllaceae 10-15 10 *** Bo Răsad Despărţire Pc X St IV-V → Butaşi Vd IX-X VIII-IX Ra Pb 111 . crt. Denumirea ştiinţifică şi populară Cineraria maritima L. Senecio cineraria DC) 10 cinerarie. (continuare) Nr.G X I (IIIIV)→IX Butaşi Ro V-VI Ra Despărţire Ft Dianthus deltoides L. IX.3. spălăcioasă Compositae 30-70 30-40 *** Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Răsad (IIIII)→V Butaşi (II-III) Bo Mz Ro Rb Pb Delphinium x hybridum Staph et Wild. 11 nemţişor Ranunculaceae 80-150 50-80 ** Răsad III-IV.Tabelul 8.

14 cerceii doamnei Papaveraceae 60-80 50 Răsad (rar) (III-IV)→IX Despărţire Ft IX-X G Butaşi Ra (IX-X) ** Echinops ritro L. Denumirea ştiinţifică şi populară Dianthus plumarius L.III-IV. 15 măciuca ciobanului Compositae 120 60-75 *** G Răsad Despărţire Ra V-VI→IX. crt. 13 garofiţe Caryophyllaceae 25-40 20 Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** Bo Despărţire Pc Răsad St X IV-V→IXButaşi Vd X VIII-IX Ra Pb Ft Dicentra spectabilis Lem.3.Tabelul 8. IXPb X X Im 112 . (continuare) Nr.

IX. crt.G X Im *** 113 . (continuare) Nr. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Echeveria secunda Booth. 18 floarea miresei Caryophyllaceae 60-100 100 Răsad (III)→V Despărţire Ft III-IV. 17 fluturaşi Compositae 20-70 20-30 *** Răsad V-VI→V Butaşi (II-III) Ft G Ro Ra Gypsophila paniculata L.3.Tabelul 8. 16 eşverie Crassulaceae 10-15 15 ** Bo Ro Ra Răsad Butaşi Mz (II-III)→V (II-III)→V Pb Vd St Gaillardia hybrida Hort.

Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Bo Mz Ro Ra Pb Vd St Gnaphallium lanatum Hort. (continuare) Nr.Tabelul 8. 20 gălbenele de toamnă Compositae 80-120 60 Răsad (II-III)→V *** Despărţire III-IV Butaşi (III)→V Ft G Ra Im Iberis sempervirens L.3. 19 siminoc Compositaae 20 10-20 - *** Butaşi (III-IV)→ V Despărţire IV. IXPb X 114 . crt. X Heliopsis scabra Dunal. 21 limbuşoară Cruciferae 10-30 15-20 *** Butaşi Bo (II-III)→ Răsad St V (IXVd Despărţire Ra XI)→IV-V III-IV.

Tabelul 8. Denumirea ştiinţifică şi populară Lavandula angustifolia Moench. crt. syn.3. (continuare) Nr.) 22 levănţică Labiatae 30-60 20-30 Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** Răsad (III)→IX G Bo Butaşi Vd Despărţire Ra III-IV. IXPb X St Ft Lupinus polyphyllus Lindl. (Lavandula officinalis Mais. 24 mac de grădină Papaveraceae 60-150 45 *** Direct Ft IV-V Despărţire G Răsad(rar) IX-X Ro V-VI → IXRa X 115 . cafeluţă Leguminosae 80-120 60 *** Direct IV-VI - Ft G Ro Ra Papaver orientale L. 23 lupin.

IXSt X Pb Phlox paniculata L. (continuare) Nr. X *** 116 . 27 flox. IV Ro VII → IX-X Butaşi Ra VI-VIII Pb Phalaris arundinaceae L. IXRo Direct X Ra IV. crt.Tabelul 8. iarbă decorativă Gramineae 10-20 20 *** - Ft Despărţire G III-IV. brumărele Polemoniaceae 80-100 60 Răsad Ft Despărţire G (II-III)→V III-IV. 26 falaris.3. 25 penstemon Scrophulariaceae 40-80 20-40 ** Ft Despărţire G Răsad IX-X. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Penstemon barbatus Nutt.

IXX Mod de utilizare Bo Pc St Ra Pb Vd *** Răsad (III)→V Direct IV Physostegia virginiana Benth.) 28 flox Polemoniaceae 10-15 10-15 Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Despărţire IV. (syn. (syn P. subulata L.Tabelul 8. IX Butaşi V-VI. (continuare) Nr. Matricaria parthenium L.3. IX(III-IV) → Ro X V Ra Pb Vd 117 .. Denumirea ştiinţifică şi populară Phlox setacea L. 29 fisostegia Labiatae 100-120 60 *** Răsad (III) → V Ft Despărţire G IV.) 30 moşnegei. Chrysanthemum partenium Pers. crt. IX Ro Ra Pyrehrum parthenifolium Sin. iarbă amară Compositae 40-80 20-30 *** Ft G Mz Răsad Despărţire Bo III-IV.

III Ra 118 . 31 primula Primulaceae 60-80 10-15 Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** Ft G Răsad Despărţire Ro (III-IV) → IX-X Ra IX Pb Vd Primula denticulata Smith. rugi galbeni Compositae 75-80 30-40 *** Ft Răsad Despărţire G (III)-VI → III.Tabelul 8. 32 primula Primulaceae 20-40 10-15 *** Ro Ra Răsad Despărţire Pb IX-X VI → IX. (continuare) Nr. Denumirea ştiinţifică şi populară Primula auricula L. III Pc Vd Rudbeckia fulgida 33 rudbechie. crt.3. X Ro IX.

36 santolina Compositae 30-50 20-30 - *** Butaşi VII-VIII → IX.3.Tabelul 8. (continuare) Nr. Denumirea ştiinţifică şi populară Rudbeckia nitida Nutt. IV Despărţire III.) 35 echinacea Compositae 100-120 50 *** Ft Răsad Despărţire G (III)-VI → III. III Ra Rudbeckia purpurea L. X Ro IX. Echinacea purpurea L. IX Bo Mz Vd G St 119 . (syn. crt. 34 rudbechie Compositae 100-150 30-50 Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** Ft Răsad Despărţire G (III)-VI → III. X Ro IX. III Ra Santolina chamaecyparissus L. Moech.

III III-IV.Tabelul 8. sedum Crassulaceae 30-45 30 *** Butaşi VII-VIII Răsad(rar) →IX IV-VII → Despărţire IX.3. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Santolina viridis Wild. 38 iarbă grasă. 37 santolina Compositae 30-50 20-30 - *** Butaşi VII-VIII →IX-X Despărţire III.B. IXX G Ro Ra Pb St Ft Vd Sedum spurium M. (continuare) Nr. sedum Crassulaceae 10-20 20 *** Butaşi VII-VIII Răsad(rar) → IX IV-VII → Despărţire IX. IX Ft G Ro Ra Pb Sedum spectabilis Boreau. III III-IV. crt. IXX Bo St Ra Pb St Vd 120 . 39 iarbă grasă.

Tabelul 8.3. (continuare)
Nr. crt. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică

Aspectul plantei

H (cm)

D (cm)

Cerinţe ecologice

Înmulţirea seminţe vegetativ

Mod de utilizare

Sempervivum tectorum L. 40 urechelniţă Crassulaceae 15 20 -

***

Bo Mz Despărţire St III-IV, IX; Ro Stoloni Ra III-IV, IX Pb Vd

Solidago canadensis L. 41 splinuţă, sânzâiană de grădină Compositae 70-120 45-60

***

Ft Răsad G Despărţire I (III)-VII → III-IV Ra X, IV Im

Statice arborescens Hort. 42 statice, sică Plumbaginaceae 30-50 30-40

***

Răsad (III) → V

Despărţire Im III-IV

121

Tabelul 8.3. (continuare)
Nr. crt. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică

Aspectul plantei

H (cm)

D (cm)

Cerinţe ecologice

Înmulţirea seminţe vegetativ

Mod de utilizare

Statice gmeline L. 43 statice, garofiţă de mare Plumbaginaceae 60-80 20-30

***

Răsad (III) → V

Despărţire Im III-IV

Viola odorata L. 44 toporaşi Violaceae 15-20 10

***

Bo Pc Răsad Despărţire Vd IX-X Ra (IX-X)→ IV Ra Pb

122

Tabelul 8.4.

Specii floricole geofite semirustice
Nr. Denumirea ştiinţifică crt. şi populară Canna indica L. 1 cana, trestie indiană Dahlia x hortensis Guillam. 2 dalie, gherghină Gladiolus hybridus Hort. gladiole, săbiuţe Compositae 30-150 60 Cannaceae 50-150 60 Familia botanică

Aspectul plantei

Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm)

Înmulţirea seminţe Răsad (II-III)→VVI Vegetativ Rizomi IV-V

Mod de utilizare Ft G Ro Ra Ft G Ro Ra Ft Ro Ra G

*

*

Rădăcini tuberizate IV-V Butaşi (III) → V

3

Iridaceae

40-120

20-30

-

*

Tuberobulbi IV-V

Polyanthes tuberosa L. 4 tuberoze, chiparoase Amaryllidaceae 40-80 20-25

*

-

Bulbi IV

Ft

123

) 1 bergenie. crt. crăciuniţă Saxifragaceae 30-50 30-50 Răsad(rar) (III-IV) → V Rizomi IX-X Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** Bo Ro Pb Ra Vd St Convallaria majalis L. Ft Ro Ra Pb Pc 2 mărgăritar.5. (syn. Specii floricole geofite rustice Nr. bifolia Moench. Denumirea ştiinţifică şi populară Bergenia crassifolia Fritsch. B. lăcrămioare Liliaceae 15-20 10-15 *** - Rizomi VIII 124 .Tabelul 8.

) Wuff.5.B. officinalis.) crocus. (continuare) Nr. C. vernus L.Tabelul 8. şofran Liliaceae 10-15 10 *** - Tuberobulbi IX-X Bo Ro Ra Pb Pc 4 Iridaceae 10 8-10 - *** Tuberobulbi IX-X Ro Ra Pb Pc Bo Eremurus spectabilis M. crt. 3 brânduşă de toamnă Crocus vernus (L. (syn. var. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Diametrul Înălţime Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Colchicum autumnale L. 5 lumânare vegetală Liliaceae 60-80 30-40 Răsad (X-XI) →IV (după doi ani) Rizomi IX-X Ft G I Rb *** 125 .

Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Fritillaria imperialis L.Tabelul 8. 7 ghiocel Amanyllidaceae 15 5-10 *** - Bulbi IX-X Pc Ra Pb Ft St Hemerocallis flava L. 6 lalea pestriţă Liliaceae 60-100 30-50 ** Răsad (rar) V-VIII → V (după doi ani) Bulbi VIII Ft G I Ra Galanthus nivalis L. (continuare) Nr. IV G Ra Ft 126 .5. 8 crin galben Liliaceae 60-100 60-80 *** - Rizomi IX-X. crt.

et Zucc. X → IV-V Rizomi IV-VI G I Bo Ro Ra Pb Ft Vd St Ft Vd G Ro Ra Pb Bo Hyacinthus orientalis L. Funkia grandiflora Sieb.Tabelul 8. 9 crin galben Liliaceae 100-120 60-80 Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** - Rizomi IX-X.) 10 funchie. IV G Ra Ft Hosta plantaginea (Lam.5. crt. 11 zambilă. perla orientului Liliaceae 20 10-15 Bulbi IX-X *** 127 . Denumirea ştiinţifică şi populară Hemerocallis fulva L.) (syn. crin de toamnă Liliaceae 30-60 30-50 ** Răsad (rar) (III). (continuare) Nr.

crt. 13 stânjenel pitic Iridaceae 10-15 10-15 - *** Rizomi IX-X Bo Ro Ra Pb Vd Kniphofia hybrida Hort.Tabelul 8.5. 14 cnifofia. 12 Rizomi IX-X Ft G Ra Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare stânjenel de grădină Iridaceae 50-90 30-50 *** Iris pumila Z. Denumirea ştiinţifică şi populară Iris germanica L. (continuare) Nr. tritoma Liliaceae 70-100 40-50 Rizomi IX-X ** Ft G I Ra 128 .

Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diame.Tabelul 8. 16 crin regal Liliaceae 70-90 20-30 - ** Bulbi IX-X Butaşi (solzi) Ft G Ra Muscari armeniacum Back.5.Cerinţe trul tufei ecologice (cm) (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Lilium candidum L. (continuare) Nr. 17 ceapa ciorii Liliaceae 20 10 Bulbi IX. X *** Pc Bo Ra Pb Vd St 129 . 15 crin alb Liliaceae 80-120 20-30 - *** Bulbi VIII Butaşi (solzi) Ft G Ra Lilium regale Wilson. crt.

crt. trompetă Amaryllidaceae 30-40 10-20- *** Bulbi IX-X Ft Ro Ra Pb Vd 130 . 18 narcisă Amaryllidaceae 30-40 10-15 Bulbi IX-X *** Ft Ro Ra Pb Vd Narcissus incomparabilis Mill. 20 narcisă.Cerinţe trul tufei ecologice (cm) (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Narcissus poeticus L. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diame.Tabelul 8. (continuare) Nr. 19 narcisă Amaryllidaceae 30-40 10-20 - *** Bulbi IX-X Ft Ro Ra Pb Vd Narcissus pseudonarcissus L.5.

21 bujor Paeoriaceae 60-100 80-100 Despărţire VIII Ft G Ra *** Paeonia tenuifolia L. crt.5. (continuare) Nr. 23 viorea Liliaceae 15-30 10 *** - Bulbi X Pc Ra Pb Ft St Vd 131 .Tabelul 8. 22 bujor Paeoriaceae 40-50 30-40 - *** Despărţire VIII G Ra Ft Scilla bifolia L.Cerinţe trul tufei ecologice (cm) (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Paeonia officinalis L. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diame.

(continuare) Nr. Y. Denumirea ştiinţifică şi populară Stachys lanata Jacq.. IV *** Bulbi IX-X Yucca filamentosa L. urechea iepurelui Tulipa gesneriana L. angustifolia Hort.Cerinţe trul tufei ecologice (cm) (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare G Pc Ra Pb St Vd Ft Ro Ra Pb Bo Pc Vd ** - Despărţire X.5.) 26 Liliaceae 90-150 60-100 - ** iuca Rizomi IX-X Drajoni IV G I Ft 132 .Tabelul 8. 25 lalea Liliaceae 20-60 15-30 Labitae 20-50 20-30 Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diame. crt. (syn. smalliana Fern. jaleş. 24 stahis. Y.

6. Specii floricole cultivate la ghivece Nr.Tabelul 8. Asparagus Liliaceae Răsad Divizare Port Cladodii x x x x 12-18°C 133 . (syn. A. floarea flamingo Araceae - Divizare Butaşi Flori Frunze x x x x 15-20°C 3 Asparagus densiflorus Meyeri.) crin albastru Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV 1 Liliaceae Răsad Divizare Flori - - x x 16-20°C 2 Anthurium scherzerianum Schott. Merit. Specia Agapanthus africanus L. anturium. crt. umbelatus L.

4 asparagus Liliaceae Răsad Divizare Port cladodii x x x x 12-18°C Asparagus sprengeri Regel. (continuare) Nr. 5 asparagus Liliaceae Răsad Divizare port cladodii x x x x 10-18°C Aspidistra elatior Blume. 6 Aspidistra Liliaceae Divizare Frunze x x x x 12-16°C 134 .6.Tabelul 8. crt. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Asparagus plumosus Bak.

Tabelul 8.6. (continuare)
Nr. crt. Specia Familia botanică

Aspectul plantei

Cerinţe

Înmulţire seminţe vegetativ

Element decorativ

Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV

Aucuba japonica Thumb. 7 aspidistra Cornaceae -

Butaşi Marcotaj

Frunze

x

x

x

x

10-18°C

8

Azaleea indica L. (syn. Rhododendron Ericaceae simsii Planch.)

-

Butaşi Altoire

Flori

x

-

-

x

15-22°C
azalee

Begonia x rex Putz. Meisterstük 9 Begonie Begoniaceae Butaşi

Frunze Flori

x

x

x

x

20-25°C

135

Tabelul 8.6. (continuare)
Nr. crt. Specia Familia botanică

Aspectul plantei

Cerinţe

Înmulţire seminţe vegetativ

Element decorativ

Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV

Begonia x tuberhyrida Voss. 10 begonie Begoniaceae Răsad

Tuberculi Butaşi

Flori

-

x

x

-

16-20°C

Beloperone guttata Brandeg. 11 beloperone Acanthaceae Butaşi Flori x x -

15-20°C

Bougainvillea glabra Chois. 12 bughenvillee, floare de hârtie Nyctaginaceae Butaşi Flori x x x

15-20°C

136

Tabelul 8.6. (continuare)
Nr. crt. 13 Specia Familia botanică

Aspectul plantei

Cerinţe

Înmulţire seminţe vegetativ

Element decorativ

Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV

BROMELII
Aechmea fasciata (syn. Billbergia fasciata)

13.a. aechmea

Bromeliaceae

12-18°C

Răsad (rar) (II-III)

Drajoni

Frunze Flori

x

x

x

x

13.b.

Billbergia nutans Rgl. bilbergia

Bromeliaceae

12-18°C

Răsad (rar) (II-III)

Drajoni

Frunze Flor

x

-

-

x

Neoregelia carolinae (syn. Nidularium 13.c. meyendorfii) Neoregelia

Bromeliaceae

-

Drajoni

Frunze Flori

x

x

x

x

12-20°C

137

Tabelul 8. Vriesia 14 CACTU{I Bromeliaceae Răsad (rar) (II-III) Drajoni Frunze Flori x x x x 14. Cactaceae Răsad Butaşi Tulpini Flori x x x x 14.a. 13.d. Echinocereus baileyi Cactaceae Răsad Butaşi Tulpini Flori x x x x 138 .6. Cereus peruvianus Mill. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Vriesea splendens Lem. crt. (continuare) Nr.b.

cactus butoi Cactaceae Răsad Butaşi Tulpini Flori x x x x Mammillaria hybrida 14. crt. 14.c. limba soacrei Cactaceae Răsad Butaşi Tulpini Flori x x x x 139 . 14.e. mamilaria Cactaceae Răsad Butaşi Tulpini Flori x x x x Opunţia maxima Mill. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Echinocactus grusonii Hildm.6.d.Tabelul 8. (continuare) Nr.

Schum crăciuniţa Răsad Butaşi Tulpini Flori x x - x Caladium bicolor Hort.f.) K.Tabelul 8. Zygocactus truncatus (Haw.g. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Rhipsalis cassuta 14. ripsalis Cactaceae Răsad Butaşi Tulpini x x x x 14. crt. 15 Caladium Araceae Divizare Frunze x x x x 10-20°C 140 . (continuare) Nr.6.

trandafir japonez Theaceae Butaşi Flori x x x 16-18°C Chlorophytum comosum Back. crt. 16 camelie. (continuare) Nr. planta păianjen Liliaceae Divizare Stoloni Frunze Port x x x x 18-20°C Clivia miniata Rgl. 17 clorofitum.Tabelul 8. 18 Clivia Amarylliadaceae Răsad Divizare Flori Fructe x x 18-20°C 141 .6. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Camellia japonica L.

crt. (continuare) Nr.Tabelul 8. 19 croton Euphorbiaceae - 18-25°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze x x x x Codiaeum angustifolium L. 20 croton Euphorbiaceae - 18-25°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze x x x x Columnea gloriosa Sprague 21 Columnea Gesneriaceae Butaşi 18-20°C Flori Port Frunze x x x x 142 . Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Codiaeum variegatum L.6.

24 Ciclamen Primulaceae Răsad Fragmente tubercul Flori Frunze x x x x 18-22°C 143 . (continuare) Nr.Tabelul 8. 22 cordiline Liliaceae - Frunze x x x x 10-18°C Codyline fruticosa (syn. C. crt. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Butaşi Marcotaj aerian Lăstari bazali Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Cordyline australis Hook.6.) 23 cordiline Liliaceae - 14-20°C Butaşi Marcotaj aerian Lăstari bazali Frunze x x x x Cyclamen persicum Mill. terminalis Kzh.

crt.6. maculata) 26 difenbachia Araceae Cyperaceae Butaşi Frunze Port x x x x 10-20°C 20-22°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze x x x x Dracaena fragrans 27 dracenă Agavaceae Tuberculi Butaşi Flori Frunze x x - 10-20°C 144 . (continuare) Nr. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Cyperus alternifolius L.Tabelul 8. plantă umbrelă Dieffenbachia picta Schot. papirus. (syn D. 25 ciperus.

(continuare) Nr. iedera diavolului Euphorbia pulcherrima Willd. Poinsetia pulcherrima) poinsetia. steaua Crăciunului Agavaceae - 10-20°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze x x x x 29 Araceae - 12-16°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze Port x x x x 30 Euphorbiaceae - Butaşi Bractee x - - x 18-20°C 145 . Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Dracaena marginata Lam. (syn. Scindapsus aureus.6.Tabelul 8. Potos aureus) potos. crt. 28 dracenă Epipremnum aureum (syn.

Asplenium Polypodiaceae - Divizare Frunze x x x x 18-20°C 146 . crt. coroana cu spini Euphorbiaceae Butaşi Flori x x x x 10-16°C Euphorbia trigona 32 Euforbia 33 Euphorbiaceae Butaşi Tulpini Frunze x x x x 10-16°C FERIGI Asplenium nidus L.a.Tabelul 8.6. 33. (continuare) Nr. 31 euforbia. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Euphorbia splendens Bojer.

c. crt. bifurcatum) 33. (P. 33. syn.Tabelul 8.6. (continuare) Nr. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Nephrolepis exaltata Schoot. 34 ficus plângător Moraceae Butaşi Marcotaj aerian Frunze Port x x x x 18-20°C 147 .b. nefrolepis Polypodiceae Divizare Stoloni Frunze x x x x 15-18°C Platycerium alcicorne Willemet. corn de cerb Polypodiceae Divizare Frunze x x x x 18-20°C Ficus benjamina L.

Tabelul 8. crt.) 36 ficus Ficus pumila L. pandurata Hort. repens L. (continuare) Nr.. stipulata Thumb.6.) Moraceae - 18-20°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze Port x x x x 37 Moraceae - Butaşi Frunze Port x x x x ficus pitic 18-20°C 148 . 35 ficus conum Moraceae Butaşi Marcotaj aerian Frunze Port x x x x 16-20°C Ficus lyrata Warb. (syn. F. F. F. (syn. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Ficus elastica Roxb.

Tabelul 8. 40 trandafir chinezesc Malvaceae Butaşi Flori x x - 16-20°C 149 . crt. 38 cerceluşi Oenotheraceae Butaşi Flori x x x 12-18°C Hedera helix L. 39 ederă Araliaceae Butaşi Frunze Port x x x x 12-16°C Hibiscus rosasinensis L. (continuare) Nr.6. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Fuchsia x hybrida Voss.

crt.6. 41 crin de cameră Hydrangea macrophylla D.C. (syn. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Hippeastrum vittatum Herb. norocul casei Balsaminaceae Răsad Butaşi Flori x x - 18-20°C 150 .Tabelul 8. Lam.) Amaryllidaceae Bulbi Flori x x x 12-18°C 42 Saxifragaceae - Butaşi Flori x x x - hortensie 15-17°C Impatiens sultanii Hook 43 impatiens. hortensis Sim. (continuare) Nr. H.

45 monstera Araceae - 18-22°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze Port x x x x Nerium oleander L.6.Tabelul 8. Justicia carnea Hook.) Nichols.) iacobină Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV 44 Acanthaceae - Butaşi Flori x x x - 16-18°C Monstera deliciosa Liebur. (syn. crt. 46 Leandru Apocynaceae Răsad Butaşi Drajoni Marcotaj Flori x x - 12-18°C 151 . Specia Jacobinia carnea (Hook. (continuare) Nr.

crt.b.a.6.Tabelul 8.c. (continuare) Nr. catleia Orchidaceae Răsad Divizare Flori x x x x 15-20°C Cymbidium x hybridum 47. 47. orhidee barcă Orhidaceae Răsad Divizare Flori x x x x 13-20°C Dendrobium chrysotoxum 47. Orhidee Orhidaceae Răsad Butaşi Flori x x x x 13-20°C 152 . 47 Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV ORHIDEE Cattleya x hybrida Hort.

crt. 48 floarea pasiunii 49 Passifloraceae Răsad Butaşi Marcote Flori Port x x x - 14-17°C PALMIERI 49.Tabelul 8. 47.6. Chamaerops humilis Palmae L.d. orhidee Orhidaceae Răsad Divizare Flori x x x x 12-18°C Passiflora coerulea L. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Paphiopedillum leeanum Pfitz.a. (continuare) Nr. Direct în ghivece - Frunze Port x x x x 10-16°C 153 .

Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV 49. P. crt. x domesticum) Răsad (XII-II) Butaşi Flori Frunze - x x - 15-20°C Pelagronium odoratissimum Ait. 51 druşain Geraniaceae Răsad (XII-II) Butaşi Flori Frunze x x - 10-15°C 154 . Phoenix canariensis Palmae Kunth.Tabelul 8. Direct în ghivece - Frunze Port x x x x 10-16°C 50 Pelargonium grandiflorum Wild. Geraniaceae (syn.6.b. (continuare) Nr.

6. P. x hederaefolium) Răsad (XII-II) Butaşi 15-20°C Flori Frunze Port - x x - Pelargonium zonale Ait. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV 52 Pelargonium peltatum Ait. x hortorum) 53 muşcată Geraniaceae Răsad (XII-II) Butaşi Flori Frunze - x x - 15-20°C Peperomia obtusifolia 54 Pepepronia Piperaceae Butaşi Frunze x x x x 12-16°C 155 .Tabelul 8. (syn. crt. Geraniaceae P. (continuare) Nr. (syn.

Guill.6. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Philodendron elegans Krause. (continuare) Nr. 56 filodendron Araceae - 16-20°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze Port x x x x Pilea cadierei A. 55 filodendron Araceae - 16-20°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze Port x x x x Philodendron cordatum Hort. 57 Pilea Urticaceae Butaşi Frunze x x x x 14-18°C 156 . crt.Tabelul 8.

(continuare) Nr. 59 sansevieria Liliaceae - 12-20°C Butaşi Divizare Frunze x x x x 60 Saxifraga sarmentosa L. crt.Tabelul 8. 58 violetă africană. (syn. Wendl. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Saintpaulia jonantha M. S.6. violetă de Uzambar gesneriaceae - 20-22°C Butaşi Divizare Flori Frunze x x x x Sansevieria trifasciata Thunbg. stolonifera) Saxifragaceae - 14-18°C Saxifraga Stoloni Divizare Frunze Port Flori x x x x 157 .

Gloxinia speciosa Lodd.C. 63 Spatifilum Araceae Divizare Flori Frunze x x x x 16-20°C 158 . (syn.Tabelul 8. (continuare) Nr. Cineraria hybrida Willd.) 61 cinerarie Sinningia speciosa Benth. crt. (syn. Specia Senecio cruentus D.6.) gloxinia Compositae Răsad Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV 15-18°C Butăşire (la soiuri cu flori involte) Flori x x - x 62 Gesneriaceae Răsad Butaşi Flori - x x - 18-22°C Spathiphyllum wallisii Regl.

guatemalensis) 65 Iuca 66 Liliaceae Butaşi Frunze x x x x 10-18°C SUCULENTE Aeonium arboreum (L.) Webb. 64 singonium Araceae Butaşi Frunze x x x x 18-20°C Yucca elephantipes (syn. Y. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Syngonium podophyllum Schott.Tabelul 8. et Berth. (continuare) Nr. crt.6. Eonium Crassulaceae - Butaşi 12-16°C Frunze Flori Port x x x x 159 .a. 66.

Crasula Crassulaceae Butaşi 12-15°C Frunze Flori x x x x 160 .c. 66. aloe Liliaceae 10-18°C Răsad (rar) Drajoni Butaşi Frunze Flori x x x x Crassula arborescens (Mill.d. agave Agavaceae Drajoni 8-15°C Frunze Port x x x x Aloe arborescens Mill. 66. 66. crt.b.6. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Agave americana L.Tabelul 8.) Willd. (continuare) Nr.

6. 2-15°C Frunze Flori 66.) Liliaceae Haw.e.Tabelul 8. Br. Hoya carnosa (L. - 10-16°C Butaşi Drajoni Frunze Flori x x x x 66. crt. (continuare) Nr. Haworthia margaritifera (L.) Asclepiadaceae R. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Drajoni Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV x x x x 66. - 12-18°C Butaşi Marcote Frunze Flori x x x x 161 .g. Gasteria verrucosa Liliaceae (Mill.) Duv.f.

i. (continuare) Nr. crt.Tabelul 8.h Kalanchoë Crassulaceae blossfeldiana Poeln. Răsad Butaşi 15-20°C Flori Frunze x x x x Sedum sieboldii Sweet 66.6. iarbă grasă Crassulaceae Răsad (rar) Butaşi Divizare Frunze Port x x x x 10-16°C 162 . Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV 66. sedum.

2 pasărea flamingo Araceae Divizare XII-I (parţial) 16-25°C Chrysanthemum hortorum 3 crizantemă Compositae Butaşi - 16-20°C 163 . 1 alstromeria Amaryllidaceae Răsad (rar) Divizare VI-VIII Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Perioada de repaus 8-20°C Anthurium andreanum Lind.Tabelul 8. Specii floricole cultivate în solul serei Nr.Don.7. crt. Denumirea ştiinţifică şi populară Alstroemeria aurantiaca D.

7. crt. (continuare) Nr. 5 fresia Iridaceae Răsad Semănat direct Tuberobulbi - 14-18°C Gerbera x hybrida Hort. 6 Gerbera Compositae Răsad Butaşi Divizare VII-VIII (parţial) 15-20°C 164 . Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Perioada de repaus Dianthus caryophyllus L. 4 garoafe Caryophyllaceae Butaşi - 18-20°C Freesia x hybrida Hort.Tabelul 8.

9 cala Araceae Divizare VII-VIII 12-15°C 165 . (continuare) Nr. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Perioada de repaus Rosa L.7.Tabelul 8. 7 trandafiri Rosaceae numai pentru obţinere portaltoi Altoire Butăşire 15-20°C XI-I sau VII-VIII sau cultură continuă Strelitzia reginae Banks. 8 pasărea paradisului Musaceae Răsad (rar) Divizare Drajoni VI-VIII (parţial) 15-20°C Zantedeschia aethiopica Spreng. crt.

. seria Horticultură. Manoliu Al. 2000 – Plante de apartament. şi colab. Niţescu E. 12.. CERES. Şelaru Elena. 1993 – Bolile şi dăunătorii plantelor ornamentale. 1992 – Din secretele florilor.. seria Horticultură. 1996 – Dezvoltarea sistemului radicular la butaşii de flori în apă magnetizată. U. o specie cu valoare decorativă continuă. seria Horticultură. 2000 – Modalităţi de scurtare a perioadei de vegetaţie la Cineraria hybrida prin tratamente hormonale şi chimice aplicate seminţelor. Preda M. Cireaşă Elena.A.. Iacob Viorica şi colab. Draghia Lucia.V Iaşi. 1998 – Botanică (lucrări practice).. 17. Ed. Didactică şi Pedagogică. 13.. 14. Cireaşă Elena.Ş. Cireaşă Elena. 26. CERES. Universitatea Agronomică Iaşi.. 2000 – Fitopatologie horticolă. Bucureşti. 1995 – Lathyrus odoratus – o speicie valoroasă în cultura forţată. 2000 – Flori pentru casa noastră. 18. 38. U.A. Ceres. 1993– Floricultură. 1999 – Metode moderne aplicate la înmulţirea prin seminţe a unor specii floricole. 27. Bucureşti. Ed. Dyva. Bucureşti. 16. Bucureşti. Draghia Lucia. Universitatea Agronomică Iaşi. 9. Ed. Lucrări ştiinţifice vol. Bucureşti. 15. 3. 23. Ed.A.V Iaşi. 11. Ed. Chelariu Liliana. Draghia Lucia. seria Horticultură. I-II.V. Universitatea Agronomică Iaşi. Bucureşti. simpozion aniversar al Universităţii de ştiinţe Agricole Cluj-napoca. Florincescu Adriana. Ed. Zaharia D. Cireaşă Elena. 39. „Ion Ionescu de la Brad”. Sârbu C. Davidescu D. 43. München. 21. Păun M şi colab. 5. şi colab. Bucureşti. Preda M. creşterii şi înfloririi hortensiilor. Bucureşti. Lucrări ştiinţifice. Grand. 2000 – Influenţa materialului vegetativ şi a metodei de multiplicare asupra regenerării. Şelaru Elena.M. Ed. 24. 8. CERES. seria Horticultură. 1994 – Posibilităţi de completare economică a sortimentului de flori tot timpul anului şi de utilizare a materialelor ajutătoare. seria Horticultură. Centrul de multiplicare U. Cireaşă Elena. Cluj-Napoca. 20.. 25. 1995 – Culturi de seră pentru flori tăiate. Tipografia ARTPRINT. Cireaşă Elena. 1993 – The physiology of flower bulbes.. Bucureşti 2. Draghia Lucia. 1991 – Balkon und Kübelpflanzen. Sonea V. 7. U. Lucrări ştiinţifice vol. 4. Ed. 1997 – Floricultură (partea a IV-a din Memoratorul Horti-Viticol). Chelariu Liliana. 1998 – Flori cultivate în grădină. Talmaciu M.V Iaşi. 1996 – Canna indica. 22. Universitatea Agronomică Iaşi. Cireaşă Elena. 1999 – Arhitectura peisajului. Heitz Halina.. Amsterdam.. Ed.. Îndrumător lucrări practice (litografiat). Bucureşti. 6. Didactică şi Pedagogică. Bucureşti..A. 1980 – Botanică. CERES. Elsevier Science Publishes. Ed. 1994 – Floricultură. Ed. Luminiţa-Nicoleta Paraschiv. Ed. Cireaşă Elena. 1995 – Entomologie horticolă (lucrări practice).A. 1988 – Flora ilustrată a României. Le Nard M. CERES. Georgescu T. Niţescu E. Iaşi..M. Cireaşă Elena. De Hertogh A. Ed. Şelaru Elena. Ciocârlan V. Draghia Lucia. Gräfe und Unzer GmbH.. CERES. Bucureşti. Lucrări ştiinţifice vol. Lucrări ştiinţifice vol.M. Curs litografiat.BIBLIOGRAFIE 1.. 1979 – Floricultură.. Draghia Lucia. Şelaru Elena. Iaşi. Pascal P. Centru de multiplicare U. 166 . Ştiinţifică şi Enciclopedică. Turenschi E.S. Ed. 1989 – Dicţionar dendrofloricol. Chelariu Liliana. Universitatea Agronomică Iaşi. 1979 – Floricultură. Vol. 39. Draghia Lucia. 19.. 42.Ş. 43. Lucrări ştiinţifice vol. Lucrări ştiinţifice vol. Draghia Lucia. 10. Iaşi.M.

x x x. Holland. 29. 2000/2001 – Bloemenbureau. 32. CERES. 1990 – Grande encyclopédie des plantes & fleurs de jardin..Centrul de multiplicare U. rhizomes. Bordas. 1999/2000. Paris.. Ed. Ed. Zanoschi V. Bucureşti. 1989 – Cum se înmulţesac plantele. 167 . Leiden. cormes et tubercules. 30. 1994 – Le Grand livre des bulbes.28. x x x. Bordas. Ed. x x x. 31. Toma M.A Iaşi.. 1990 – Botanică (curs litografiat). Paris. Zanoschi V.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful