UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ IAŞI

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ

ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ

FLORICULTURĂ

Conf. dr. Lucia DRAGHIA

2005
1

CAPITOLUL 1
INTRODUCERE Floricultura este ştiinţă şi ramură a horticulturii care studiază însuşirile ornamentale, particularităţile biologice şi cerinţele faţă de factorii de mediu, metodele de înmulţire şi particularităţile producerii materialului săditor, tehnologiile de cultivare, modalităţile de utilizare şi valorificare a speciilor floricole. Din categoria plantelor decorative cu denumirea curentă de flori, fac parte, în majoritate, plante ierbacee cultivate în câmp sau în spaţii protejate. La acestea se mai adaugă unele plante lemnoase arbustive, originare din zonele calde ale globului şi care în condiţiile ţării noastre se cultivă permanent sau temporar în spaţii protejate (ficus, leandru, azalee) şi unele specii dendrologice ornamentale care se pretează la cultura forţată (trandafir, liliac etc.) Însuşirea acestei discipline necesită cunoaşterea temeinică a unor noţiuni de botanică, fiziologie vegetală, ecologie şi agrochimie, cunoştinţe ce contribuie la elucidarea problemelor legate de cultivarea plantelor în alte condiţii sau în alte zone geografice decât cele în care s-au format şi unde cresc în mod natural. De asemenea, sunt necesare cunoştinţe de protecţia plantelor, de management şi marketing. Frumuseţea şi gingăşia florilor l-a îndemnat pe om să le îndrăgească şi să le cultive din cele mai vechi timpuri. Datorită frumuseţii unanim recunoscute, florile sunt nelipsite din viaţa omului, însoţindu-l la tot pasul, la toate manifestările şi evenimentele din viaţă, fiind adevărate bunuri de larg consum.

2

CAPITOLUL 2

CLASIFICAREA SPECIILOR FLORICOLE

În practica floricolă, devine absolut necesară folosirea diferitelor criterii de clasificare pe baza cărora se poate face o grupare a plantelor floricole existente în cultură, diferite ca aspect, cerinţe ecologice, tehnologie de cultură şi efect decorativ. a). După durata ciclului de viaţă: plante anuale; plante bienale; plante perene: hemicriptofite, geofite: rustice şi semirustice. plante cultivate în câmp; plante cultivate în spaţii protejate: în solul serei; la ghivece. flori; frunze; flori şi frunze; fructe; port (târâtor, urcător, erect). plante pentru flori tăiate; plante folosite în realizarea decorurilor din spaţiile verzi, în diferite moduri: ronduri; rabate; platbande; mozaicuri şi arabescuri; pete de culoare; grupuri; vase decorative; decor pe verticală; amenajări speciale (grădini alpine,amenajări de ape); plante folosite în decorări interioare; plante folosite în decorarea balcoanelor, teraselor, jardinierelor.

b). După locul de cultură:

c). După caracterele morfologice şi însuşirile decorative, pot fi plante care decorează prin:

d). După modul de folosire şi încadrare în ansamblul decorativ:

3

avortarea bobocilor floriferi. b) Intensitatea fluxului luminos. umiditatea. Pot valorifica 3-15%din fluxul luminos existent şi este suficient să aibă lumină cu intensitatea de 500015000 lucşi. care necesită o intensitate a fluxului luminos de 30000-50000 lucşi şi au capacitatea să folosească întreg fluxul luminos de care beneficiază (Papaver. temperatura. 4 . fie pentru crearea unor ambianţe corespunzătoare cerinţelor acestor plante. butăşit etc. iar cele cu lungimi de undă mai mici de 400 nm sunt radiaţiile ultraviolete. dar de o importanţă majoră este locul de origine al plantelor. Calendula etc. Aceste plante cresc şi înfloresc la lumină mai puţin intensă. în special la plantele heliofile. Pentru cultura plantelor floricole lumina. Cerinţele ce apar ca urmare a procesului de adaptare la condiţiile în care s-au format. de vârsta plantelor. Din această categorie fac parte radiaţiile roşii. Convallaria.CERINŢELE FAŢĂ DE LUMINĂ Lumina condiţionează şi influenţează direct procesul de fotosinteză şi indirect celelate procese vitale ale plantelor. plantele au creştere viguroasă. împart plantele floricole în următoarele grupe: -heliofile (heliofite). stări de stres exprimate prin alungirea exagerată a tulpinilor. verzi. Nu suportă insolaţia. Variază în funcţie latitudine. mai ales pentru cele umbrofile. sau mai reduse în timpul repausului).). unele ferigi ). Cerinţele plantelor faţă de intensitatea luminii sunt diferenţiate şi în funcţie de vârsta şi fenofaza plantelor (de exemplu. indigo şi violet (ROGVAIV). lumina. Galanthus. Hosta.). anotimp etc. 3.1. stagnarea înfloririi sau prezenţa florilor mici şi decolorate. plante iubitoare de lumină. manifestat prin îngălbenirea şi căderea frunzelor. conţinutul redus în clorofilă. de lucrările agrotehnice aplicate (lumină mai puţin intensă după repicat.CAPITOLUL 3 CERINŢELE PLANTELOR FLORICOLE FAŢĂ DE FACTORII DE MEDIU Principalii factori ecologici care influenţează viaţa plantelor sunt. capabile să-şi desfăşoare normal procesele vitale atât în condiţii de lumină cât şi de semiumbră. expoziţia terenului. a intensităţii fluxului luminos. altitudine. Cerinţele plantelor faţă de aceşti factori depinde de fenofază. interesează sub aspectul compoziţiei spectrale a radiaţiilor. cerinţele sunt mai mari în faza de răsad. -mezoheliofile. Saintpaulia. aerul şi substratul de cultură. Portulaca. Sunt plante cu adaptabilitate mare. a) Compoziţia spectrală a radiaţiilor. Pelargonium. Datorită faptului că multe din plantele floricole cultivate la noi în ţară provin din zone geografice cu climat diferit. transplantat. de anotimp. este esenţial să cunoaştem ecologia lor. Şi lumina foarte intensă poate constitui un factor nefavorabil pentru plante.. de aceea devine obligatorie umbrirea lor naturală sau artificială (Anthurium.). Zinnia. Dianthus. În condiţii de lumină cu intensitate optimă. Eschscholtzia. culoare verde caracteristică. înflorire bogată. dezvoltarea insuficientă a ţesutului mecanic şi a frunzelor. Radiaţiile cu lungimi de undă mai mari de 700 nm sunt radiaţiile infraroşii. umbrofite). tipul vegetaţiei. galbene. albastre. al duratei de iluminare şi duratei de strălucire a soarelui. Radiaţiile care induc fotosinteza sunt cunoscute sub denumirea de radiaţii active şi au lungimi de undă cuprinse între 400 şi 700nm. Gladiolus etc. la apariţia bobocilor floriferi şi la înflorire. Petunia. -sciofile (sciofite. Valorifică 25-30% din fluxul luminos şi necesită aproximativ 25000-30000 lucşi (Freesia. fie pentru a reuşi adaptarea plantelor la noile condiţii. Lumina insuficientă determină. orange. ca factor ecologic. de lucrările agrotehnice aplicate etc.

Ca factor ecologic.Modalităţi de reglare a intensităţii luminii a) sporirea intensităţii luminii: -în spaţii protejate: orientarea serelor pe direcţia est-vest. distrugerea buruienilor. c) Durata de iluminare Reacţia plantelor la durata zilei şi a nopţii sau la ciclul periodic cotidian de lumină şi întuneric poartă denumirea de fotoperiodism. cultivate în anotimpuri sau în zone cu zi scurtă. Viola. Prin poziţia sa geografică. folosirea instalaţiilor de iluminat artificial. Se are în vedere faptul că plantele de zi lungă. Freesia). 3. menţinerea curată a sticlei. Sunt plante care necesită pentru inducţia florală fotoperioade scurte (6-12 ore/zi). b) reducerea intensităţii luminii: -în spaţii protejate: umbrirea serelor pe timpul verii (cretizare. fie prin aplicarea diferitelor procedee care să mărească sau să micşoreze intensitatea sau durata luminii. Sunt plante originare din zonele temperate (unde zilele pot ajunge la 16-18 ore lumină) şi numai câteva din alte zone climatice. De exemplu. Schimbarea fotoperioadei poate fi însă valorificată pentru culturile forţate şi culturile în flux continuu. la care înflorirea este mai puţin condiţionată de fotoperioadă. în timp ce plantele de zi scurtă au înflorire întârziată în condiţii de zi lungă. care se cultivă în bazine şi acvarii (nuferii). în stabilirea tehnologiilor de cultură şi dirijarea înfloririi. -în câmp: amplasarea culturilor pe terenuri însorite. la origine fiind plante de zi lungă (astfel se explică înflorirea lor mai bună în timpul verii). Petunia. Callistephus). utilizarea factorului lumină. Ţinând seama de regimul de umiditate caracteristic locurilor de origine. conform cerinţelor plantelor. Kalanchoe. Legătura dintre fotoreacţie şi înflorire este foarte importantă pentru practica floricolă. se poate realiza fie prin dirijarea culturii în perioadele din an convenabile. Astfel. se pot cultiva în spaţii protejate tot timpul anului. -neutre sau indiferente (Cyclamen. Pelargonium. prin dirijarea fotoperioadei după fenofaza în care se află (suplimentarea artificială a luminii sau acoperirea plantelor cu materiale opace). plantele floricole se împart în următoarele grupe: -de zi scurtă (Chrysanthemum. În cursul unui an. În condiţiile României. instalarea de umbrare deasupra culturilor. -în câmp: amplasarea culturilor pe terenuri cu expoziţie mai puţin însorită sau sub vegetaţie mai înaltă care să asigure umbrirea. Inducţia florală la acestea se desfăşoară în condiţii de zi lungă (cel puţin 13-14 ore/zi). Zinnia. CERINŢELE FAŢĂ DE APĂ Pe lângă faptul că apa dizolvă substanţele minerale din pământ şi face posibilă nutriţia plantelor. Poinsetia. reducerea densităţilor de cultură. care reacţionează pozitiv la fotoperioadă. plante terestre care preferă o umiditate edafică şi atmosferică ridicată (Calla. Majoritatea provin din zone tropicale şi subtropicale. confecţionarea scheletului de susţinere cu profile reduse. prin procesul transpiraţiei se reglează temperatura plantelor şi se face posibilă absorbţia. Rosa).5% în lunile decembrie-ianuarie şi 72. acoperirea serelor cu sticlă fotoselectivă). durata medie de strălucire a soarelui variază între 26. -higrofite. d) Durata de strălucire a soarelui Cantitatea de radiaţie luminoasă ajunsă la nivelul solului se exprimă prin durata de strălucire a soarelui. au înflorire slabă.Myosotis 5 . Ele trebuie să treacă printr-o perioadă de zi lungă pentru a creşte vegetativ. ceea ce determină adaptări ale plantelor la diversitatea condiţiilor create şi condiţionează repartiţia lor geografică. folosirea jaluzelelor din diferite materiale şi a peliculei de apă colorată. teritoriul României poate oferi condiţii naturale de lumină satisfăcătoare pentru multe plante ornamentale. apa se caracterizează prin distribuţie inegală în timp şi spaţiu. şi înfloresc toamna sau iarna. cu expoziţie sudică. plantele decorative se împart în următoarele grupe: -hidrofile (acvatice). crizantemele. Unele dintre ele (garoafele) au devenit indiferente prin adaptare. În funcţie de răspunsul la fotoperioadă. aceste plante cresc vegetativ în timpul verii. Hortensia.7% în luna august. -de zi lungă (Cineraria. unde durata zilei este egală sau mai scurtă decât cea a nopţii. întărziată sau nu înfloresc.2. Dianthus.

Crassula etc. culturile din câmp se udă cu furtunul. în funcţie de evaporarea peliculei de apă care acoperă frunzele. Cea mai bună apă pentru udat este apa de ploaie. Se poate recurge însă la dedurizarea apei prin scufundarea în bazinele cu apă a sacilor cu turbă roşie sau prin administrarea de substanţe chimice (sulfat de fier. Agave.10-30-l apă/m2 la fiecare udare. Ea trebuie să fie aceeaşi cu temperatura mediului în care se află plantele. cultivate în locuri cu umiditate redusă şi adaptate deficitului de umiditate (cactuşii de deşert. cele xerofite la 5-6 zile. Declanşarea sistemului este comandată de senzori. condiţiile de lumină şi căldură. însuşirile substratului. -irigarea cu aspersoare de mare putere se pretează pentru udarea culturilor floricole din câmp.palustris). De preferinţă. iar cele higrofite zilnic sau chiar de 2-3-ori/zi. printr-un sistem de furtune. Rampele cu jicloare se amplasează deasupra culturilor.). iar apa potabilă de conductă conţine adesea mult clor şi alte substanţe dezinfectante care sunt dăunătoare plantelor. Dacă din diverse motive. -irigarea prin picurare presupune prezenţa unor instalaţii speciale cu programare. se va evita stropirea plantelor. -umidificatoarele de atmosferă (Cooling-System) se deosebesc de sistemul de ceaţă artficială prin aceea că apa este pulverizată mecanic (antrenată de un ventilator şi dispersată în atmosferă). cu stropitoarea. Metoda se foloseşte pentru udarea plantelor din spaţii protejate. în timpul vegetaţiei. udările se fac mai des primăvara şi pe timpul verii (astfel ca pământul să nu se usuce niciodată complet). creşterea şi alungirea pedunculilor floriferi necesită mai multă umiditate decât faza de deschidere a florilor. alte suculente – Aloe. b) calitatea apei de udare (conţinutul în săruri şi temperatura). care dozează intermitent şi distribuie apa şi îngrăşămintele la fiecare plantă. care produc o dispersare intermitentă de particule foarte fine de apă. nivelul celorlalţi factori ecologici (lumină. au o rază de acţiune de aproximativ 20 m. De asemenea. Aspersoarele rotative. -mezohigrofite. care necesită existenţa instalaţiilor speciale: Instalaţii de irigare: -irigarea prin aspersiune fină se realizează cu jicloare care funcţionează la presiune mică. acid ortofosforic). fazei de vegetaţie a plantelor şi modului de cultivare. Orientativ. plantele mezohigrofite se udă la intervale de 2-3 zile. mai ales la plantele acidofile. nu se recomandă folosirea apei cu conţinut mare de calciu (apa dură). Administrarea apei a) cantitatea de apă şi frecvenţa udărilor depind de necesităţile speciei funcţie de locul de origine. Alcătuiesc predominant vegetaţia zonei temperate şi sunt reprezentate de majoritatea plantelor floricole cultivate în câmp. de maturare a seminţelor sau de repaus). temperatură) etc. În cazul plantelor cultivate la ghivece. De obicei. d) modul de administrare a apei se adaptează cerinţelor speciei. deoarece nu conţine săruri minerale şi este aerisită. prin infiltraţie sau prin brazde). aprecierea cantităţii de apă şi frecvenţa udărilor ţine şi de experienţa cultivatorului. Nu se utilizează la udare apa murdară sau infectată. Temperatura apei este foarte importantă la udarea plantelor. Apa provenită din puţuri şi din izvoare are un conţinut mai mare de săruri. c) momentul udării. complet automatizate. mărimea şi vigoarea plantelor. la culturile din câmp. Cerinţele faţă de apă sunt diferenţiate şi în funcţie de alţi factori: fenofază (germinaţia seminţelor. prin brazde sau cu aspersoare 6 . anotimp. cu furtunul. Instalaţii de umidificare a atmosferei (destinate numai culturilor din sere): -sistemul de ceaţă artificială (Myst-System) necesită echipamente costisitoare. se impune udatul şi în timpul zilei. starea fitosanitară (plantele bolnave se udă mai puţin). Udatul cu apă rece provoacă putrezirea rădăcinilor. iar plantele de câmp dimineaţa şi seara. -xerofite. vârsta plantelor (nevoia mai mare de apă la plantele tinere). pe lângă metodele tradiţionale de administrare a apei (cu stropitoarea. gradul de dezvoltare al rădăcinilor şi a aparatului foliar etc.Nu există reguli stricte aşa încât. cu aprox. plantele de seră se udă dimineaţa. se recurge şi la alte metode. Şi apa prea caldă este dăunătoare. creşterea răsadului. În practica floricolă. la înălţimea dorită. apa se aplică rar şi numai atât cât să nu se usuce prea tare pământul. în special pentru plantele aflate în repaus sau atunci când temperatura mediului este scăzută. căderea bobocilor floriferi. îngălbenirea şi căderea frunzelor. montate pe rampe de udare mobile. înrădăcinarea butaşilor. sulfat de aluminiu. plante terestre cultivate în locuri cu umiditate moderată. în timp ce iarna.

Compoziţia aerului interesează şi sub aspectul gradului de poluare. Mărirea cantităţii de oxigen din sol se realizează prin lucrări de afânare a solului. gloxiniile) şi de unii cactuşi. ci şi a microorganismelor. folosirea ghivecelor “mască”. Solurile şi substraturile de cultură destinate culturilor floricole trebuie să aibă un grad mare de afânare şi permeabilitate. La un conţinut de 21% oxigen în aerul atmosferic. cala până la înflorire). mraniţă. Intensitatea fotosintezei este dependentă de concentraţia în CO2 atmosferic: scade sau chiar se opreşte dacă se atinge pragul critic de 0. CERINŢELE FAŢĂ DE AER În viaţa plantelor.3. Plantele la ghivece se udă fie de sus (prin turnarea apei în ghiveci). Cele mai multe specii se udă de sus. Plantele au nevoie de aprox. eventual. respectiv la mărgăritar). Oxigenul. combaterea buruienilor etc. se consideră că respiraţia plantelor se desfăşoară normal. butan. plantele îşi încetinesc creşterea. se recurge la o serie de metode specifice: aşezarea ghivecelor în vase umplute cu materiale menţinute permanent umede (turbă. trebuie să fie prezent atât în aer cât şi în sol. cala. hrănirea este defectuoasă. este folosit în practică pentru culturile din spaţii protejate. o cantitate de 0. aşa cum poate creşte de 2-3 ori dacă sporeşte conţinutul în CO2 până la 0. pietriş).). umiditate. Suplimentarea cu CO2 se face însă numai în corelaţie şi cu ceilalţi factori: lumină. De asemenea. Efectul favorabil al îmbogăţirii atmosferei în CO2. fermentarea diferitelor materiale. Ficus pumila. distrugerea crustei. crizanteme. prin picurare (trandafiri.15%. folie de polietilenă etc. afânarea solului sau substratului. degajarea de CO2 din butelii speciale.03%CO2 este suficientă pentru procesul normal de asimilare. interesează sub aspectul conţinutului în oxigen şi dioxid de carbon. Indiferent de metoda folosită. precocitatea înfloririi. ca sursă de energie în desfăşurarea proceselor vitale ale plantelor. Alimentarea artificială a plantelor cu CO2 (fertilizarea carbonică) se reflectă în creşterea randamentului. spatifilum). Udarea de jos (prin infiltraţie) este mult mai lentă. mărimea plantelor. decât. prin infiltraţie (gerbera). aerul intervine prin compoziţia sa şi prin efectul mişcării. metoda provoacă depunerea sedimentelor de săruri minerale la suprafaţa substratului. În funcţie de compoziţia şi structura solului. Dacă plantele impun o umiditate permanentă la nivelul substratului sau în atmosferă. este important ca apa să nu rămână permanent în vasul de la baza ghiveciului. respectiv a prezenţei altor gaze (fluor. Dioxidul de carbon este indispensabil în procesul de fotosinteză. la omogenizarea componentelor din atmosferă şi transportul căldurii prin convecţie. gerbera). Syngonium). prin aspersie fină (garoafele până la apariţia mugurilor floriferi. umezirea aerului prin stropiri şi pulverizări. tocmai pentru a crea spaţii mari pentru aer. paie muşchi. în funcţie de rezistanţa manifestată de fiecare specie. Pentru economisirea apei se aplică mulcirea culturilor (cu frunze. combustia alcoolului pur. fără orificii şi cu diametrul mai mare decât al ghiveciului cu planta. în timp însă. prin intermediul sistemelor de umidificare a atmosferei. în condiţiile unei proaste aerisiri a solului. la Cyperus). cu sau fără sită (garoafe. gaze de eşapament) sau a unor impurităţi solide (praf. În aer. fum) care afectează creşterea şi dezvoltarea plantelor. fie de jos (cu apa din vasul pe care este aşezat ghiveciul). umbrirea serelor şi răsadniţelor. clor. dezvoltarea rădăcinilor stagnează. De aceea. 3.01%. la unele plante higrofile.la:Hedera. în spaţiul dintre cele două vase păstrându-se permanent apă (de ex.de mare putere. deoarece apa pătrunde repede iar substanţele nutritive sunt mai bine repartizate. Culturile din solul serei şi din bacuri înălţate se udă cu furtunul. dar poate avea şi efecte negative 7 .33%aer din volumul total al solului. cantitatea de aer din sol poate varia între 10 şi 40 %. fiind preferată de plantele cu frunze pubescente sau în rozete (violetele africane. alstromeria). iar după un timp chiar pier. oxigenul din sol este necesar nu numai în respiraţia rădăcinilor. propan) şi combustibili lichizi (petrol).). Dintre gazele cu efect pozitiv asupra unor plante floricole fac parte acetilena şi eterul (care stimulează înflorirea la bromelii. tije viguroase. Surse de CO2: arderea unor hidrocarburi (metan. curăţirea de muşchi a vaselor de cultură etc. îmbunătăţirea calităţii florilor (dimensiuni mai mari ale florilor sau inflorescenţelor. intensificarea coloritului florilor etc. b) Mişcarea aerului contribuie la transportul polenului şi seminţelor. temperatură. hidrogen sulfurat. a) Compoziţia aerului atmosferic sau din sol. prin picurare şi aspersie fină (anturium. îmbrăcarea tutorilor cu turbă sau cu muşchi umed (de ex. freesia.

Pentru unele plante (de exemplu cele acvatice) sau la anumite tipuri de culturi (culturile hidroponice). plante decorative prin frunze policrome) se adaptează la temperaturi de 15-25 0C. Astfel. în faza de răsad şi după înrădăcinarea butaşilor. singure sau în amestec. când funcţiile vitale ale plantelor sunt încetinite. urmând ca în timpul înfloritului să se scadă din nou. de succesiunea zilelor şi nopţilor sau a anotimpurilor. La plantele cultivate în câmp. Se cultivă în câmp. care se pot dezvolta şi la temperaturi sub 00C. dar pe diferite tipuri de sol. în sere se ridică temperatura pentru grăbirea înfloririi.5. protejarea lor de temperaturile prea scăzute sau prea ridicate. substratul de cultură este reprezentat de diferite tipuri de sol. Anthurium. Nevoia de căldură a plantelor depinde de zona lor de origine. Un alt factor care determină cerinţele plantelor floricole faţă de regimul termic este faza de creştere sau dezvoltare. Lipsa curenţilor de aer din spaţiile destinate culturii florilor duce la blocarea fotosintezei odată cu consumarea CO2 din stratul de aer apropiat frunzelor. -microterme. la plantele cultivate în recipiente sau în spaţii protejate. irişii. în funcţie de care pot fi: -termofile sau megaterme (unele specii de orhidee. substratul de cultură este constituit din componente de natură organică.4. plante cu mare adaptabilitate la condiţiile de temperatură (0-18 0C). temperatura optimă pentru germinaţia seminţelor şi înrădăcinarea butaşilor se consideră a fi cu 3-5 0C mai mare decât temperatura optimă de creştere şi dezvoltare a speciei. dar se pretează şi la culturi forţate în sere.(îndoirea sau ruperea tulpinilor plantelor. alese şi pregătite în aşa fel încât să răspundă cât mai bine cerinţelor plantelor. Nivelul termic la care plantele cresc şi se dezvoltă normal reprezintă temperatura optimă. pentru a menţine plantele înflorite timp cât mai îndelungat. ferigi şi palmieri. Condiţiile locului de origine imprimă plantelor anumite exigenţe termice. -hekistoterme. provenite din zonele temperate. ridicarea ramelor de la răsadniţe. 3. 3. Solurile de pe teritoriul României corespund exigenţelor majorităţii speciilor floricole originare din zonele temperate. CERINŢELE FAŢĂ DE TEMPERATURĂ Principalele procese biochimice şi fiziologice din plante se desfăşoară în anumite condiţii de temperatură. temperatura trebuie să fie cu 2-4 0C mai coborâtă. De asemenea. temperatura se menţine la un nivel mai redus. originare din zonele calde) necesită pentru optim de dezvoltare temperaturi mai mari de 20-24 0C şi suportă greu variaţiile de temperatură. crizantemele. -mezoterme (unele orhidee. Fiecare specie floricolă manifestă cerinţe proprii faţă de temperatură. distrugerea adăposturilor) atunci când intensitatea curenţilor de aer este mare. în timp ce. în timp ce. Cunoscând cerinţele plantelor faţă de temperatură se pot lua măsuri adecvate pentru amplasarea corespunzătoare a culturilor. de faza de creştere şi dezvoltare în care se află. în funcţie de particularităţile sistemului lor radicular: -pentru soluri grele:nalba de grădină. Protejarea plantelor de intensităţile mari de vânt se realizează prin amplasarea culturilor şi a construcţiilor pe terenuri adăpostite. orientarea rândurilor de plante pe direcţia vântului dominant. noaptea şi pe timpul iernii. folosirea adăposturilor naturale sau artificiale. CERINŢELE FAŢĂ DE SUBSTRATUL DE CULTURĂ Substratul de cultură reprezintă mediul în care se găsesc rădăcinile plantelor şi din care acestea extrag apa şi elementele nutritive. minerală sau sintetică. în timpul creşterii plantelor. precum şi de nivelul celorlalţi factori ecologici. Plantele floricole aflate în vegetaţie necesită un regim de temperatură influenţat şi de succesiunea zilelor şi nopţilor sau a anotimpurilor. În general. 8 . cultura acestora făcându-se afară (în câmp sau în spaţii verzi). Provin din zonele polare şi alpine. de aceea devine obligatorie aerisirea acestor spaţii şi împrospătarea aerului prin deschiderea ferestrelor sau folosirea ventilatoarelor în sere. substratul de cultură poate fi şi un mediu lichid (apă sau soluţii nutritive). deschiderlie frontale şi laterale de la solarii.

Substraturile de cultură pot fi formate din unul sau mai multe componente. materiale sintetice (Styromull. Componentele se folosesc imediat sau se păstrează în locuri adăpostite. -substraturi minerale naturale: nisip. 2.-pentru soluri mijlocii:ochiul boului.U. Terracottem). grupate după modul de obţinere (provenienţă). -speciale: turbă. turbă fibroasă şi nisip sau din turbă fibroasă şi perlit. b) după modul de utilizare în amestecuri: -de bază: mraniţă. Ele au rolul principal de a asigura plantelor un suport uşor.5-2. pământ de grădină. pământ de răsadniţă. polyuretani etc. Etapele pregătirii amestecurilor de pământ: 1. Polyuretani. compost. pentru o utilizare ulterioară. begoniile etc. pământ de frunze. în funcţie de origine şi de fenofază. mraniţă.-prepararea propriu-zisă. La 9 . în amestecuri şi mai puţin singure. Germania. Olanda. Biolaston. mijlocii (camelii.5 cm diametru). rumeguş şi talaş. sunt prezentate tipurile de substraturi şi materiale ajutătoare cu principalele lor caracteristici. superfosfat. azaleele. Pregătirea amestecurilor de pământ Componentele prezentate în tabelul 3. Un substrat bun pentru cultura plantelor floricole se obţine din amestecul a două sau mai multe componente. pământ de ţelină. pământ de frunze şi nisip în raport de 3:2:2:1.. pământ de pădure. pământ de frunze şi nisip în raport de 3:1:1.. în Anglia se folosesc amestecuri constituite din ţelină de gazon. salvia. pulbere de cretă (sau sulf). pietriş. Franţa. vată minerală. hortensii. sulfat de potasiu. cioburi de ghivece şi ţiglă. sanseviera). pământ de ericacee. amestecurile standard sunt alcătuite din turbă neagră. cu capacitate bună de tamponare şi de absorbţie a apei şi cu stabilitate chimică mult mai mare. în funcţie de cerinţele speciei cultivate. argilă expandată). Elveţia.-stabilirea componentelor şi a proporţiilor de participare a acestora. muşchi. roci (perlit. au cerinţe diferite faţă de substrat. Odată cu omogenizarea se pot adăuga..). În Elveţia. şi îngrăşăminte chimice sau organice. de regulă. pământ de lemn putred. De exemplu.A.1. pământ de frunze etc. cărbune vegetal. pământ de ţelină.-pregătirea componentelor (îndepărtarea corpurilor străine şi a fragmentelor grosiere prin cernere pe site cu ochiuri de 1. se folosesc tot mai mult în floricultură „substraturile standard” (substraturi universale. -substraturi minerale tratate: perlit. în funcţie de particularităţile sistemului lor radicular. în funcţie de specia floricolă cultivată. -ajutătoare: nisip. după caz. substraturi unitare). La pregătirea substraturilor de cultură se folosesc diferite componente (pământuri) care se deosebesc între ele prin însuşirile fizico-chimice. vermiculit. leandru. violetele de cameră. 3. unul uşor din turbă. Ca şi plantele de grădină. pH-ul. În tabelul 3. structură stabilă. pământ de frunze etc. pietriş. -substraturi organice naturale (pământuri naturale): turbă. -substraturi organice de sinteză: styromull. vermiculit. Hygromull. moloz. reţetele fiind variate. În ultima vreme. pământ de ferigi. să aibă o structură şi un anumit grad de aciditate (pH).1. deoarece nu răspund în totalitate cerinţelor plantelor. cele cultivate în seră şi apartament cer amestecuri uşoare (ferigile. -pentru soluri uşoare:gladiolele. Pentru satisfacerea acestor cerinţe se impune folosirea unor substraturi care să asigure plantelor toate substanţele necesare unei nutriţii echilibrate.. respectiv amestecarea omogenă a componentelor. să permită pătrunderea şi circulaţia apei şi aerului. S. nisip grosier. conţinut corespunzător în elemente nutritive.un amestec mijlociu din pământ de răsadniţă. capacitate mare de reţinere a apei şi a aerului. pământ de frunze şi nisip în raport de 2:1:1:1. tuberozele. se folosesc. uşor de realizat şi cu posibilitatea întrebuinţării la un număr mare de specii. clasificate după două criterii principale: a) după provenienţă: -pământuri horticole (preparate): mraniţă. La pregătirea amestecurilor de pământ se au în vedere însuşirile care trebuie să caracterizeze un substrat de cultură: grad de afânare mare şi permeabilitate corespunzătoare. pământ de ericacee. hibiscus) sau grele (muşcate. mai puţin costisitoare. De exemplu. vată minerală etc. pământ de grădină. Plantele floricole cultivate în spaţii protejate. la care se adaugă răzătură de coarne. nealterabilă circa 1-2 ani. asparagus. Se utilizează pe scară largă în Anglia.. cărămidă pisată. turbă. un amestec greu poate fi format din ţelină. pământ de scorbură.

5. Valorile de pH admise de plantele floricole sunt cuprinse între 3. respectiv ca un donor sau acceptor de ioni de hidrogen şi se măsoară printr-un indice numit pH. forma de aplicare a îngrăşămintelor. se impune respectarea câtorva reguli: se fertlizează numai plantele sănătoase. cunoscute şi sub denumirea de macroelemente. anotimp. S. cu condiţia adăugării îngrăşămintelor în mod corespunzător. la suprafaţa lui se formează un muşchi verde. Când substratul se acidifică. calităţile fizico-chimice ale substratului. stabilirea dozelor şi a raportului dintre elemente. nu se fertilizează plantele aflate în 10 .5 (azalea.acestea se adaugă pentru fertilizare făină de oase. care tolerează substraturi cu pH>7. formele reduse de Fe. În cantităţi mari sunt absorbite azotul. calciul. reţetele de amestec includ mase plastice şi pământuri naturale. humusul din sol etc. borul. zincul. sau Polibutan-sulfon şi turbă (sau scoarţă de pin). deformarea şi decolorarea florilor sau inflorescenţelor. putrezirea rădăcinilor etc. dimpotrivă. Mn. căderea bobocilor floriferi şi a florilor. preferă o aciditate sau o alcalinitate mai accentuată. prin fertilizări faziale). răzătură de coarne şi îngrăşăminte chimice. apa încărcată cu CO2. apa freatică încărcată cu săruri solubile. Surse de alcalinitate şi salinitate din sol: îngrăşămintele chimice (azotatul de calciu. Când substratul se modifică spre alcalin. Dintre însuşirile chimice ale substraturilor de cultură. Necesarul de îngrăşăminte se apreciază în funcţie de specie.5 (Gipsophylla. La fertilizarea plantelor floricole se are în vedere:alegerea îngrăşămintelor. sulful. la suprafaţă şi pe marginea vasului apar pete albicioase. precum şi raportul necorespunzător între două sau mai multe elemente afectează dezvoltarea şi chiar viaţa plantei. ritmul de creştere. fertilizarea cu îngrăşăminte acide. organele decorative. adaosul de praf de cretă în amestecurile de pământ (1-3 kg/m3 sau 150-200 g/m2).2) sau uşor acide (pH=5. Pământurile universale pot fi preparate pentru plante tinere (cu doza de îngrăşăminte redusă la jumătate) sau pentru plante mature (cu doza de îngrăşăminte întreagă. care exprimă conţinutul în ioni liberi de hidrogen într-o soluţie de sol. plantele pot fi: -acidofile. Îngrăşămintele şi fertilizarea Îngrăşămintele în floricultură constituie o problemă foarte importantă. bromelii. Altele. potasiul. sulfatul de magneziu). specia cultivată anterior etc. a componentelor substratului de cultură sau prin utilizarea unor substanţe chimice: -pentru scăderea pH-ului cu o unitate: administrarea de floare de sulf 45-60 g/m2 (sau 350 3 g/m ). Alternanthera). interesează îndeosebi reacţia şi conţinutul în substanţe nutritive. Majoritatea se dezvoltă normal pe substraturi neutre (pH=6. manganul. fosforul. îngrăşămintele chimice (sulfat de amoniu. Corectarea pH-ului în sensul pretenţiilor plantei se realizează prin alegerea corectă a îngrăşămintelor. Surse de aciditate din sol:apa din sol. cuprul. care îşi găsesc condiţii optime de vegetaţie la un pH<5-5. sulfatul de potasiu. După preferinţele faţă de reacţia substratului. clorura de amoniu. camelia). Digitalis. Insuficienţa sau excesul unui element în mediul nutritiv.5 şi 8. sau Fenoplast şi turbă (sau scoarţă de pin). iar pe suprafaţa vasului apar pete verzi-cenuşii. Plantele utilizează în proporţii diferite elementele minerale din sol. Reacţia substratului Reacţia solului (substratului) reprezintă însuşirea acestuia de a se comporta ca un acid sau ca o bază. Tehnica de cultivare a florilor se poate baza şi pe folosirea aproape integrală a turbei ca substrat. magneziul. În Franţa. la care se adaugă cantităţi suplimentare.5-2 t/ha pe soluri nisipoase şi 3-4 t/ha pe solurile grele). -pentru ridicarea valorii pH: administrarea de var nestins (1.9-6-8). Menţinerea unui pH acid se mai poate face prin adăugarea de turbă acidă în amestecurile de pământ. azotatul de amoniu). Simptomele se manifestă prin modificări în creştere. dacă se au în vedere o serie de particularităţi ale tehnologiilor de cultivare la plantele floricole. udarea cu sulfat de aluminiu 5-6 g/l apă. amendamentele calcaroase. molibdenul (microelemente). apa de udare bogată în calciu. vârsta plantelor şi faza de vegetaţie.9-7. ploile acide. -calcifile. apariţia unor pete caracteristice şi necroze pe frunze. iar în cantităţi mai mici fierul. De asemenea.

plantat sau transplantat şi după înflorire.repaus. dozele se reduc cu 2040%.25%cu macroelemente şi 0. 0. Îngrăşămintele solide se administrează în doze de 40-80-g NPK/m2. se folsesc concentraţii foarte mici.0. -minerale . În timpul vegetaţiei. Hormonutral). făină de peşte. Fertilizarea fazială se face de mai multe ori într-o perioadă de vegetaţie. Fertilizarea de bază se face la pregătirea solului. concentraţiile optime sunt de 0.3% (2 l soluţie/m liniar). La plantele de apartament. după care se face spălarea frunzelor cu apă curată. turbă. extraradiculare. Fertilizarea plantelor floricole cultivate în solul serei Culturile din solul serei sunt culturi intensive. batoane). este necesar ca la plantare şi transplantare să se folosească amestecuri suficient de bogate în elemente nutritive. Alte modalităţi de fertilizare minerală: încorporarea granulelor cu îngrăşăminte îmbrăcate în peliculă organică sau de plastic (de tipul Osmocote. La acestea se pot adăuga şi îngrăşăminte oranice (mraniţă. imediat după repicat.clasificate după: . suportată de majoritatea plantelor.3% la plantele cu rezistenţă medie la conţinutul în săruri şi 0. Fertilizarea plantelor floricole cultivate în câmp Înaintea fiecărui ciclu de producţie (de obicei toamna) se face fertilizarea de bază cu 20-80 t/ha gunoi de grajd sau 20-30 t/ha mraniţă. 250-300 kg sulfat de potasiu.05%cu microelemente.1:15) Fertilizarea plantelor floricole de apartament Deoarece plantele de apartament dispun de un volum limitat de substrat.100-150 tone gunoi semi-descompus. atât la înfiinţare cât şi pe parcursul vegetaţiei. iar la cele perene 60-80 kg/ha P2O5 şi 120-150 kg/ha K2O.5-6 g sare potasică. granule. îngrăşămintele radiculare se aplică numai pe sol umed. iar dacă se aplică odată cu apa de irigare. Dacă sunt asociate cu cele minerale. este de 0. fertilizarea se face chenzinal sau lunar. Tipuri de îngrăşăminte folosite în floricultură: -organice . anturium) dacă periodic se administrează must de bălegar sau de gunoi de păsări.05-0. care necesită cantităţi mai mari de îngrăşăminte.naturale: gunoi de grajd. La plantele anuale se pot aplica 40-60 kg/ha P2O5 şi 100-120 kg/ha K2O. gunoi de păsări şi must de gunoi de păsări. alstroemeria. Soluţiile nutritive folosite la fertilizări faziale se dau în concentraţii de cca. ţinute în condiţii de temperaturi scăzute. gunoi semidescompus). gerbera.1%. Dacă se face numai fertilizare minerală. Se recomandă fertilizarea la intervale de timp mai reduse şi cu cantităţi mai mici de îngrăşăminte. lichide şi sub formă de suspensii. compost). Îngrăşămintele solide se administrează prin împrăştiere pe suprafaţa solului sau în rigole deschise de-a lungul rândurilor de plante. Orientativ. se calculează aproximativ 5 kg îngrăşăminte complete (NPK)/m3 pentru plantele rezistente la concentraţiile mai mari de săruri (crizanteme. tablete. iar cantităţile orientative de 300-1500 l/ha. . în diluţii corespunzătoare (1:3 . 400-600 kg superfosfat.2-0. cu soluţii de îngrăşăminte a căror concentraţie. . se aplică îngrăşăminte în stare solidă sau sub formă de soluţii. 300-400 kg azotat de amoniu. care eliberează lent (3-9 11 . 2-3-kg/m2. cantităţile de îngrăşăminte la 1 ha de seră pot fi: 80-100 tone mraniţă.industriale (din reziduuri): făină de sânge. Mult mai eficiente sunt fertilizările cu soluţii nutritive (0. urină şi must de gunoi de grajd. cu îngrăşăminte organice şi minerale. 100-200 tone turbă. făină de coarne şi copite .2% (1-2 grame îngrăşăminte la 1 litru apă). Pentru fertilizările extraradiculare.numărul de elemente nutritive esenţiale pe care le conţin: simple şi complexe.5% la plantele mai rezistente). garoafe) sau 2-3 kg/m3 pentru plantele cu rezistenţă medie sau mică (fresia. îngrăşăminte verzi.modul de condiţionare: solide (cristale. făină de carne. . sau 5-10kg/m2 îngrăşământ organic (mraniţă. composturi. Basacote. Îngrăşămintele cu azot se administrează 1/4 toamna. pulberi. în funcţie de specie şi fenofază.modul de acţiune: radiculare. 100-150 kg sulfat de magneziu. Doze orientative (pentru 1m2): 10-20 g azotat de amoniu. anturium).3-0. 10-15 g superfosfat. Dacă soluţiile se aplică extraradicular. 1/2 primăvara şi restul în timpul vegetaţiei (în total 80-150 kg/ha). făină de oase.1-0.20. Rezultate deosebite se obţin la unele specii (cala. mraniţă. iar pe parcursul creşterii şi înfloririi să se aplice periodic fertilizări suplimentare (mai ales în perioada martieseptembrie).

Fertilizările organice. introducerea batoanelor fertilizante în pământul de la marginea ghiveciului. în funcţie de mărimea ghiveciului. când plantele sunt scoase afară (în grădini. pe terasae etc. sau cu must de gunoi de pasăre. 12 . datorită mirosului neplăcut pe care îl emană. cu apă rezultată de la spălarea cărnii şi peştelui.). În cazul folosirii soluţiilor fertilizante. fertilizarea după sistemul “flux-reflux” (ghivecele sunt ţinute într-o vană în care se vehiculează soluţia de îngrăşăminte. folosirea soluţiilor concentrate. până când soluţia pătrunde în substratul din ghivece). Se pot aplica însă în timpul verii. cantitatea de soluţie variază între 100-500 ml.luni) elementele minerale. sunt mai puţin recomandate pentru plantele cultivate în apartamente. Doze orientative de îngrăşăminte solide: 20-40 g/m2 sau 3-5 kg/m3 de pământ. existente în comerţ sub formă de flacoane.

sau must de bălegar. . -humus=6.5.4-0.5%. -permeabil.brazdele înnierbate (trifoi.1. 10-15 cm. -pământ de bază în amestecuri mijlocii şi grele. se aşează în platformă -structură granulară (8-12 luni) şi se stropesc cu apă -culoare brun-cafenie. -substrat pentru semănături. 13 . Pământuri horticole (preparate) Substratul (materialul) Mraniţa Mod de obţinere . -capacitate de reţinere a apei foarte bună. peste care se din conifere). Categoria crt. -îngrăşământ organic.fermentarea gunoiului de cal sau bovine. nuc).7 t/m . lucernă.2-0. desprinse până la adâncimea de -humus=2. aşezate în grămezi. care conţin taninuri (tei. -pH=6.Tabelul 3. 1.0-3.1 t/m3. -pământ special în amestecuri.5-7. Pământul de ţelină Pământul de frunze -masa volumetrică: 0. adaugă var (0.5-7 (mai acid la cel provenit sau gropi (2-3 ani). -aspect untos şi culoare închisă. Caracteristici 3 Mod de utilizare -pământ de bază în amestecuri. -masă volumetrică: 0.5-7. frunze. Substraturi de cultură şi materiale folosite în culturile floricole Nr.5kg/m3 frunze) şi -conţine resturi de nervuri. în platforme.5%.0%.9-1. platforme -pH=4. must de bălegar. -capacitate de reţinere a apei foarte bună. uşor. -component al substraturilor de cultură pentru plantele la ghivece.0-8.4 t/m3. timp de 2-3 ani. amestec de ierburi) -pH=6.5. -descompunerea frunzelor -masă volumetrică: 0. -nu se folosesc frunzele speciilor -humus=1-1. -capacitate de reţinere a apei bună.

Tabelul 3.1. (continuare)
Nr. crt. Categoria Pământuri horticole (preparate) Substratul (materialul) Pământul de răsadniţă Compostul Mod de obţinere -amestec format din bălegarul folosit la încălzirea răsadniţelor, din pământul în care au crescut răsadurile şi din nisip. -descompunerea aerobă (2-3 ani) a resturilor menajere, a gunoaielor din gospodării. -zăcământ natural; -descompunerea anaerobă a vegetaţiei acvatice şi a nămolului de pe terenurile mlăştinoase; Caracteristici -masa volumetrică: 0,7-0,9 t/m ; -pH=6,5-7; -humus=5-7%; -capacitate de reţinere a apei bună. -masa volumetrică: 0,5-0,8 t/m3; -pH=5,5-7; -humus=3-5%; -capacitate de reţinere a apei bună.
3

Mod de utilizare -pământ de bază în amestecuri; -poate înlocui mraniţa. -pământ special în amestecuri fertile.

2. Substraturi organice naturale (pământuri naturale)

Turba

a) roşie (înaltă, albă, blondă)

-pământ special în amestecuri; -mulcire; -fabricarea ghivecelor nutritive; -îmbunătăţirea calităţilor fizice ale solurilor din sere. 3 -masa volumetrică: 0,12-0,15 t/m ; -componentă în -se formează la suprafaţa amestecuri de pământ; depozitului de turbă din -pH=3-5; descompunerea diferitelor specii -structură fibroasă, culoare roşietică -suport pentru hidroculturi; de Sphagnum. sau albicioasă; -în amestec cu perlit (sau -porozitate mare, -capacitate mare de reţinere a apei nisip), ca substrat pentru unele specii floricole sau (de 8-10 ori greutatea). pentru înrădăcinarea butaşilor.

14

Tabelul 3.1. (continuare) Nr. crt. Categoria Substraturi organice naturale (pământuri naturale) Substratul Mod de obţinere (materialul) b) neagră (joasă) -se formează în stratul bazal al turbărei aflat în stadiu avansat de descompunere. Caracteristici
3

Mod de utilizare -în alcătuirea substraturilor de cultură neutre sau slab acide.

Pământul de grădină Pământul de ericacee

Pământul de ferigi

Rumeguşul şi talaşul

-masa volumetrică: 0,2-0,4 t/m ; -pH=6-7,2; -structură compactă, prăfoasă (la uscare); -culoare foarte închisă; -capacitate mică de reţinere a apei, de 2-3 ori greutatea. -de la suprafaţa terenurilor -masa volumetrică: 0,8-1,2 t/m3; cultivate cu legume, flori -pH=6,5-7; (îngrăşate şi fără buruieni) -humus=2,5-4%; -capacitate de reţinere a apei bună. -masa volumetrică: 0,2-0,3 t/m3; -descompunerea naturală a speciilor de Erica, Vaccinium, -pH=3,4-4,5; Rhododendron etc; -humus=0,5-1,5%; -se recoltează stratul superficial -capacitate de reţinere a apei foarte de sub aceste plante. bună. -masa volumetrică: 0,1-0,2 t/m3; -descompunerea resturilor vegetale ale ferigilor -pH=5,5-6; (Polypodium, Aspidium, -humus=1-2,5%; Osmunda etc.) -aspect fibros; -capacitate de reţinere a apei foarte bună. -subproduse ale industriei -pH sub 6; prelucrării lemnului; -calitatea depinde de esenţa din care -se evită stejarul, carpenul. provin şi nivelul de descompunere; -capacitate bună de reţinere a apei şi porozitate mare.

-pământ de bază în amestecuri; -poate înlocui pământul de ţelină. -pământ special în amestecuri pentru specii acidofile (azalee, camelii, ferigi). -pământ special în amestecuri pentru specii acidofile (bromelii, ferigi, unele orhidee). -pământ special (numai după compostare timp de 1 an); -mulci.

15

Tabelul 3.1. (continuare) Nr. crt. Categoria Substraturi organice naturale (pământuri naturale) Substratul (materialul) Scoarţa de copaci Mod de obţinere -subprodus al industriei prelucrării lemnului. Caracteristici Mod de utilizare -pământ special (folosit numai în urma compostării); -mulci. -pământ ajutător utilizat în amestecuri (bromelii, orhidee); -suport pentru marcotajul aerian; -îmbrăcarea suporţilor pentru liane; -la plantarea vaselor cu bulbi, rizomi, rădăcini tuberizate pentru forţare. -pământ special utilizat în amestecuri -pământ special, utilizat în amestecuri (la speciile acidofile); -poate înlocui pământul de frunze. -pământ special, utilizat în amestecuri pentru plante la ghivece.

Muşchiul vegetal

-masă volumetrică: -proaspătă=0,17-0,25 t/m3; -compostată=0,20-0,35 t/m3; -pH -proaspătă=5-6,5; -compostată=6-6,9; -porozitate=85-90%. - se poate folosi proaspăt, uscat, -masa volumetrică: 0,2-0,3 t/m3; tocat, măcinat. -pH=5,5-6; -humus=1,0-2,0; -capacitate de reţinere a apei foarte bună.

Pământul de pădure Pământul de scorbură

-din stratul superior al litierei pădurilor.

-pH=6,5-7; -mai bogat în substanţe nutritive decât pământul de frunze. -se adună din scorburile -pH=2,7-3; copacilor şi se foloseşte ca atare -mai bogat în substanţe nutritive în amestecuri. decât pământul de frunze. -descompunerea rumeguşului de -pH=3,2-4,5; lemn de esenţă moale. -mai sărac în elemente nutritive decât pământul de scorbură.

Pământul de lemn putred

16

-porozitate ridicată. 3. Categoria crt.15 t/m3. -capacitate mare de reţinere a apei. -pH=7. după umectare. Polyuretanii (spumă de polyuretani) -polimeri rezultaţi dintr-un diisocyanat şi un glicol.15 t/m3.02-0. înrădăcinare a butaşilor.12-0. de granule sau fulgi.substrat de cultură pentru plantele epiphyte. (continuare) Nr.1.Tabelul 3. -component ajutător. -denumiri comerciale: OASIS. -capacitate de reţinere a apei foarte mică. sub formă -masa volumetrică:0. AGROFOAM. -material ajutător. -suport în executarea aranjamentelor florale. -pH=7. -material ajutător. Substraturi organice de sinteză Substratul (materialul) Styromullul Mod de obţinere Caracteristici 3 Mod de utilizare -polystyren expandat.amenajarea vaselor suspendate. -în substratul de cultură al plantelor cultivate în spaţii protejate sau în câmp (pe terenuri aride).04 t/m . capătă aspect -în substratul de gelatinos. 17 . --înainte de umectare este un -substrat pentru amestec de pulberi şi granule. -în amestec cu turba pentru înrădăcinarea butaşilor. -masă volumetrică: 1. -întră în componenţa -capacitate de reţinera a apei mare. amestecurilor de pământ pentru orhidee şi plante epiphyte. Terracottemul -polimeri hidroabsorbanţi îmbogăţiţi cu substanţe fertilizănte şi biostimulatori (aproximativ 20 substanţe). iar semănături. -masă volumetrică: 0.

spălat. eliberând N. -se află sub forma acelor de pin. -suport pentru hidroculturi. -pH= aprox.material de stratificare a seminţelor şi a organelor subterane. -cel mai indicat este cel grosier -granulometrie de 5-15 mm diametru.5-2 t/m3. -porozitae mare. din albia râului. CO2 şi H2O.Tabelul 3. -este preferat nisipul de râu (fiind mai grosier). Categoria Substraturi organice de sinteză Substratul Mod de obţinere (materialul) Hygromullul -amestecarea formaldehidei cu (spuma de uree) uree şi cu un produs spumant. . -material ajutător. acoperirea semănăturilor.substrat în culturi hidroponice. -suport pentru hidroculturi. .1. Caracteristici -masă volumetrică: 0. fără materii organice şi fără calcar. -material ajutător.022 t/m . -component în amestecuri pentru bromelii şi orhidee. crt. -masa volumetrică: 1.5-8. -masa volumetrică: 1. Biolastonul 4 Substraturi minerale naturale Nisipul -din policlorura de vinil. 3 Mod de utilizare -material ajutător.component în amestecuri de pământ. .7-2 t/m3. . -stabilitate bună.realizarea drenurilor la recipientele de cultură. . 18 .material ajutător. -capacitate de reţinere a apei ridicată. -pH=7. (continuare) Nr. -porozitate mare. -substrat de înrădăcinarea butaşilor. -se descompune lent. Pietrişul -poate fi de carieră sau de râu.3.

. .3 t/m3.se dezinfectează bine. silicaţi de aluminiu şi . porozitate bună.material ajutător. .se topesc (t°C peste 1600°C) şi se scurg sub formă de fibre. Substraturi Perlitul . alveolară. hidroculturi. Caracteristici 3 Mod de utilizare . .rocă vulcanică.se dezinfecteză uşor.capacitate de reţinere a apei de 15-16%. calcaroase (20%) + cocs .masă volumetrică:0. 19 .8-1. .porozitate foarte bună. Vata minerală .5. . (continuare) Substratul Nr.material ajutător.capacitate mare de reţinere a apei.suport în culturi hidroponice. .măcinarea rocilor pe bază de . . .material ajutător. bromelii etc.masa volumetrică: 0. cu structură . . . .granularea argilei la 1100°C.capacitate mare de reţinere a apei. . .neutru din punct de vedere chimic.08-0.1-0. 5. .1 t/m3.capacitate mare de reţinere a apei (3-4 ori greutatea proprie).măcinarea rocilor vulcanice minerale calcinate şi expandate tratate (t°=1200-1800°C). .Tabelul 3. . expandată . . CULTILENE.material ajutător.masă volumetrică: 0. . semănături.substrat de înrădăcinare a butaşilor. . .nu conţine elemente nutritive.ca amendament pentru solurile din sere.16 t/m . . . Pouzzolane . utilizare). . .material ajutător. ARGEX. Vermiculitul .înlocuitor al nisipului în amestecuri. Argila .denumiri comerciale: ISOL.porozitate foarte mare.porozitate foarte bună.dimensiuni variabile (2-16 mm).pH variabil (se corectează în funcţie de magneziu.substrat pentru butăşiri.se spală înainte de utilizare. Mod de obţinere Categoria (materialul) crt.pH=7-9.component în alcătuirea substraturilor pentru orhidee. .denumiri comerciale: GRODAN.5. calcinate la 1000°C. durabilitate mare. ARGILEXPAN. .produs industrial pe bază de . roci vulcanice (60%) + roci .1.capacitate de reţinere a apei de 19%.substrat pentru hidroculturi. (20%).pH=6.

.arderea incompletă a lemnului de esenţă moale. Molozul . care se fragmentează în bucăţi de diferite mărimi. în amestecul de pământ pentru reglarea regimului hidric (colocasia). .Tabelul 3. în apa folosită pentru înrădăcinarea butaşilor.din resturi de ghivece sau ghivece sau ţiglă din ţiglă.granulele (1. . apoi măcinat rezultând pulbere sau granule de diferite mărimi.5-3 mm). Caracteristici .din demolări şi se cerne înainte de utilizare. (continuare) Nr. . .realizarea drenurilor. (materialul) 6 Alte Cărbunele materiale vegetal utilizate Mod de obţinere . .cărămidă măcinată şi cernută. Substratul Categoria crt.în hidrocultură. - -reacţie alcalină 20 .particulele mari (3-5 mm). -reacţie alcalină Cioburi de . Mod de utilizare .este uşor.capacitate mare de reţinere a apei.1.particulele mari se folosesc la realizarea drenurilor . la dezinfectarea rănilor produse prin tăieri sau operaţii în verde. .pulberea fină.în amestecuri de pământ pentru plantele calcifile.în amestecurile de pământ pentru plantele policrome şi cactuşi. .proprietăţi antiseptice. Cărămida pisată .

acoperirea seminţelor care germinează la întuneric. Sticla -produs industrial. Substratul Categoria crt. .acoperirea semănăturilor şi a butaşilor. Caracteristici . (continuare) Nr. . . 21 . Folia opacă: . Mod de utilizare Folia transparentă: . (materialul) Alte Folia de materiale polietilenă utilizate Mod de obţinere -produs industrial de polimerizare. . .mulcirea solului.Tabelul 3.transparentă. .protejarea culturilor timpurii şi târzii. .reziztenţă electrică şi mecanică bună.1.umbrirea plantelor sensibile la insolaţie.protejarea lădiţelor (ghivecelor) cu semănături.acoperirea serelor şi răsadniţelor.opacă sau transparentă.

Dianthus. Metoda este oarecum limitată pentru speciile cultivate în spaţii protejate. cu precădere la speciile cultivate în câmp. recoltarea manuală este singura metodă ce poate fi aplicată în etape la speciile floricole caracterizate prin maturarea eşalonată a seminţelor de pe plantă (Nicotiana alata.dă posibilitatea încrucişării plantelor şi obţinerii de soiuri noi. procurarea seminţelor se face de la exemplare viguroase.Înmulţirea prin seminţe Înmulţirea pe cale sexuată.) 22 .chiar şi peste 10-20 ani. bazată pe utilizarea seminţelor ca material biologic.limitează transmiterea bolilor criptogamice şi virozelor. necesare sectorului de producţie. care fructifică şi produc seminţe viabile. în general. La speciile cu fructe dehiscente (păstăi. frecvent se recurge la recoltarea manuală. Avantaje: este o metodă rapidă şi relativ simplă. sortarea şi chiar recunoaşterea lor. sortarea şi păstrarea seminţelor Sunt verigi deosebit de importante în obţinerea seminţelor de calitate. Delphinium. Verbena hybrida. din grupa anualelor şi bienalelor. Antirrhinum etc.menţine riscul încrucişării prin polenizare şi denaturării caracterelor iniţiale. Momentul optim de recoltare pentru majoritatea speciilor este la maturitate deplină.1.1.plantele obţinute din seminţe înfloresc mai târziu decât cele obţinute prin metode vegetative. are o largă utilizare în practica floricolă. Recoltarea.spre deosebire de materialul folosit la înmulţirea vegetativă.). fie datorită avantajelor de ordin economic şi ornamental pe care le oferă metodele vegetative. Astfel se elimină pierderile de seminţe la Impatiens. Salvia splendens. Petunia hybrida. de aceea. iar seminţele au ajuns la maturitate fiziologică (Alyssum. Petunia. cu valoare biologică şi decorativă superioară. Portulaca grandiflora etc. când fructele sunt bine coapte. fie datorită faptului că multe dintre ele nu produc seminţe sau au seminţe sterile. uneori şi perene.de la o plantă se obţine. Viola. Metodele şi sistemele de recoltare sunt adaptate particularităţilor plantelor şi condiţiilor de cultură. Portulaca. Calendula. În plus. sănătoase.seminţele mici şi foarte mici. pentru a-şi desăvârşi maturarea. seminţele fiind lăsate o perioadă de timp în fruct. pot fi uşor depozitate şi se păstrează o perioadă mult mai îndelungată.CAPITOLUL 4 ÎNMULŢIREA SPECIILOR FLORICOLE 4.1. Suprafeţele destul de reduse ocupate de culturile floricole semincere. Dezavantaje: nu asigură întotdeauna transmiterea fidelă a caracterelor plantei-mamă. Begonia. Callistephus. un număr mare de seminţe. 4. Lobelia etc. Culturile semincere reprezintă sursa principală de obţinere a seminţelor de calitate. Metoda generativă de multiplicare a plantelor prezintă atât avantaje cât şi dezavantaje. seminţele ocupă un spaţiu mic. condiţionarea. capsule) se recurge la recoltarea fructelor în faza de pârgă (atunci când culoarea lor virează spre galben). îngreunează condiţionarea. tipice multor specii floricole.Producerea seminţelor de flori Ca regulă generală. Callistephus chinensis. nu justifică totdeauna recoltarea mecanizată a seminţelor. Înfiinţarea şi întreţinerea loturilor semincere se face conform schemelor tehnologice stabilite pentru culturile de acest tip şi cu respectarea strictă a tuturor verigilor agrotehnice tipice fiecărei specii.

Bellis perenis. Rudbeckia ssp. Nu se recoltează niciodată pe timp umed sau după ploaie. Gypsophilla. Ambalajele vor fi obligatoriu însoţite de etichete pe care se înregistrează specia. De exemplu.. Papaver. Sortarea seminţelor pe categorii de mărime este necesară pentru obţinerea unei răsăriri uniforme şi a unor culturi omogene. lucrarea se execută normal sau mecanizat cu ajutorul selectoarelor. anul recoltării. Salvia 23 . Seminţele mici impun uneori şi alte metode de recoltare.La speciile cu maturarea simultană a seminţelor (Godetia. În general. producătorul. metal etc. 1) Locul de semănat pentru plante le floricole poate fi în câmp sau în spaţii protejate. cutii etc. condiţionarea cuprinde o serie de operaţii care se succed: • definitivarea maturării fructelor recoltate în pârgă. Myosotis alpestris etc. Tagetes ssp. categoria biologică. • pe straturi (pentru obţinerea de răsaduri). la speciile cu seminţe care cad cu uşurinţă la maturitate. se poate recurge la scuturarea pe prelate aşezate sub plante (Alyssum. la plantele care au perioadă scurtă de vegetaţie (Matthiola bicornis. posibil la plantele care nu suportă transplantarea (Delphinium. • extragerea seminţelor (când este cazul) prin dezmembrarea. Lobelia erinus. 4. se recomandă păstrarea seminţelor în spaţii bine aerisite. baterea uşoară a fructelor etc. fructele sau seminţele trebuie prelucrate diferenţiat. cantitatea. considerată a fi. nu este exclusă nici folosirea unor cornete din hârtie sau din alt material aşezate la baza florilor sau inflorescenţelor. cu temperatura de 5-12°C şi umiditatea de 55-65%. solarii.2.în funcţie de particularităţile biologice şi ecologice ale plantelor. recoltarea se face într-o singură etapă. când se urmăreşte limitarea pierderilor de seminţe. În astfel de situaţii. Depozitarea şi păstrarea seminţelor Seminţele condiţionate şi sortate se aduc mai întâi la umiditatea optimă de păstrare. lucrarea se poate executa şi mecanizat. materiale sintetice. către mijlocul zilei. dar metoda prezintă dezavantajul mărimii conţinutului în apă al seminţelor. la majoritatea speciilor. Condiţionarea şi sortarea seminţelor După recoltare. Portulaca. prin tăierea plantelor în întregime sau numai a tijelor florifere. prin vânturare manuală sau mecanică.) şi a unor perene (Physostegia virginiana. Lathyrus odoratus) şi la plantele mai puţin pretenţioase la căldură (Calendula officinalis. • uscarea (zvântarea) fructelor. folosit pentru speciile bienale (Viola x hybrida.) care se seamănă la sfârşitul primăverii şi vara. Trierea se face prin trecerea succesivă a seminţelor pe site de calibru diferit (în ordine descrescătoare). din care urmează să se extragă seminţele. Se face după caz. a) semănatul în câmp se face: • direct la loc definitiv.1. Viola). frecarea. • curăţirea seminţelor (sau a fructelor indehiscente monosperme) de resturile de plante şi alte impurităţi. Lobelia. se folosesc mai mult pentru păstrarea de lungă durată a seminţelor cu un conţinut în apă scăzut (până la 5-6%). preferându-se timpul uscat. răsadniţe) este folosit în scopul obţinerii de răsaduri la speciile cu perioadă lungă de vegetaţie (Begonia semperflorens. pe baza diferenţei de densitate). Nigella). În funcţie de cantitatea de seminţe. înainte de a fi depozitate sau semănate. Alyssum maritimum). Lupinus. b) semănatul în spaţii protejate (sere. Delphinium). cernere pe site alese corespunzător mărimii seminţelor. Ambalajele ermetic închise.Semănatul Locul şi epoca de semănat se stabilesc diferenţiat. de 8-12%. apoi se ambalează în saci. pungi. în funcţie de morfologia speciilor floricole cu fructe uscate. Eschscholtzia. Păstrarea seminţelor trebuie făcută în condiţii care să asigure menţinerea facultăţii lor germinative la valori optime. de tehnologia folosită la înfiinţarea culturilor şi de data planificată pentru înflorirea sau valorificarea plantelor obţinute. Seminţele mai mari şi suficient de grele se pot curăţa şi prin flotaţie (cufundarea în vase cu apă şi separarea lor de resturile uşoare şi seminţele seci. confecţionate din sticlă. Pentru soiuri şi specii valoroase sau pentru număr mic de exemplare... soiul.

modelare.cernute în prealabil şi omogenizate după amestecare.atât pentru semănături făcute la loc definitiv.pietriş.(scufundarea 12-24 ore în soluţie de sulfat de cupru 2-3%).). Cineria hybrida. cât şi pentru cele destinate repicării răsadurilor. Verbena hybrida. sunt prezentate în tabelul 4. conform tehnologiei de cultură a speciei respective. cu perioadele din an pe care le reprezintă. lucrările se reduc la instalarea tocurilor.1. Calceolaria hybrida. nivelarea. mobilizarea şi mărunţirea solului sunt lucrări comune ambelor cazuri. Curăţirea. b) pregătirea substratului: • prepararea amestecurilor din substraturi uşoare(ex. *Când se folosesc răsadniţe reci. 2-3 cm la seminţele mijlocii şi 3-4 cm la seminţele mari. • aşezarea amestecului în recipiente pregătite: se completează până la 2/3 din înălţimea vasului. respectarea unei anumite densităţi şi uniformităţi a culturilor. • aşezarea tocurilor (înclinate spre sud) şi acoperirea lor. acoperirea răsadniţelor şi pregătirea substratului. se adaugă un strat de 2-3 cm de amestec cernut prin sită cu ochiuri mici (1-2 mm) şi se tasează uşor.Metoda este considerată facultativă în cazul speciilor care se pot semăna direct în câmp dar. În răsadniţe a) pregătirea răsadniţelor • pregătirea biocombustibilului (aşezarea în platforme de încălzire timp de 1-2 săptămâni). completat la suprafaţă cu 2-3 cm amestec fin şi tasat uşor. • marcarea rândurilor (dacă este cazul) la distanţe de 5-10 cm. • asigurarea scurgerii apei :protejarea orificiilor de dren cu cioburi aşezate cu partea convexă în sus şi cu un strat de 1. • dezinfectarea chimică sau termică a amestecului. soiuri valoroase. se impune producerea răsadului (sămânţă puţină. 24 .): • curăţarea şi dezinfectarea recipientelor refolosite. erbicidare. turbă şi nisip 1:1:1). din diferite motive.la distanţe corespunzătoare mărimii seminţelor: 1. realizarea amenajărilor speciale din spaţiile verzi etc.Dacă se seamănă direct. ghivece. cu înfiinţarea propriu-zisă a culturilor. În solarii a) pregătirea solariilor: • instalarea scheletului şi acoperirea solariilor: b) pregătirea şi introducerea amestecului – idem răsadniţe. b) pregătirea substratului • prepararea şi dezinfectarea amestecurilor(similare celor din sere). cutii de plastic etc.cu marcatoare sau cu rigle.(la 3-4 zile de la instalarea tocurilor).5-2 cm la seminţele mici.în strat de 10-12 cm. recipientelor şi substraturilor În sere: a) pregătirea recipientelor (lădiţe. • marcarea rândurilor. corelate cu locul de semănat şi speciile sau grupurile de specii.splendens). 3) Lucrările premergătoare semănatului Pregătirea spaţiilor. Celosia. În câmp a) pregătirea terenului cuprinde aproximativ aceleaşi lucrări.:pământ de frunze. la speciile pretenţioase la căldură (Petunia x hybrida. • amenajarea patului cald (înălţimea de 40-60 cm). se completează cu lucrări de fertilizare .). Cyclamen persicum etc. • introducerea substratului în răsadniţe.0 cm nisip grosier. Zinnia elegans). 2) Epocile de semănat.0-2. la unele plante de seră care se înmulţesc prin seminţe (Asparagus.

Phlox paniculata. Plante cultivate la ghivece: Cyclamen persicum. Impatiens balsamina. Dimorphoteca aurantiaca.. Plante anuale: Calendula officinalis. straturi în câmp răsadniţe. Statice sp. Celosia sp. Lunaria biennis. Salvia splendens. Verbena hybrida. Rudbeckia sp. Papaver orientale. Plante anuale: Alyssum maritimum. Plante bienale: Campanula medium.la suprafaţă. • marcarea rândurilor (dacă este cazul). Eschscholtzia californica. Cineraria hybrida. Zinnia elegans. Acroclinium roseum. Physostegia virginiana. Plante cultivate în solul serei: Gerbera hybrida. Tropaeolum majus. Plante anuale: Eschscholtzia californica. Cosmos sp. Phlox drumondii. Chrysanthemum leucanthemum. • tasarea uşoară a stratului . Papaver orientale. specii) Plante anuale: Dianthus caryophyllus „Chabaud”. răsadniţe încălzite câmp (direct) răsadniţe reci 2 Primăvară târzie IV-V câmp (direct) sere sf. Nigella damascena. straturi în câmp Sere câmp (direct) sere VI-VII 4 Toamnă IX-X b) amenajarea straturilor este necesară atunci când se seamănă pentru producerea răsadurilor şi include mai multe operaţii: • delimitarea straturilor cu lăţimea de 80-100 cm şi a spaţiilor pentru poteci de 40-50. Plante cultivate la ghivece: Cineraria hybrida. Plante perene: Cineraria maritima... Delphinium ajacis. Myosotis alpestris. Plante cultivate la ghivece: Begonia x tuberhybrida. Ageratum mexicanum. Plante bienale: Bellis perennis. Alyssum maritimum.. 25 . V-VI 3 Vară răsadniţe. Althaea rosea. 1 Epoca Perioada Locul de semănat sere Exemple (grupe de plante. Iarnă XII-I II sere Timpurie III sere. Alyssum maritimum. Dahlia variabilis. Centaurea sp. • aşezarea unui strat de 3-5 cm de pământ uşor. Callistephus chinensis. Statice sinuata. Gomphrena globosa.. Ammobium alatum. • instalarea suporţilor pentru umbrare. crt.. Phlox paniculata. Viola hybrida.. Nicotiana alata. Rudbeckia sp. Plante anuale: Calendula officinalis. Calceolaria hybrida. Plante perene: Delphinium hybridum. Petunia hybrida. Amaranthus sp. Dianthus barbatus.Tabelul 4. Epoci de semănat pentru speciile floricole Nr. Tagetes sp. Cobaea scandens. Mirabilis jalapa. Matthiola incana. Planta perene: Lupinus polyphylus. Nigella damascena. Plante perene: Delphinium hybridum. Papaver orientale. Plante cultivate în solul serei: Lathyrus odoratus (pentru culturi forţate) Plante anuale: Lobelia erinus. Gazania splendens. Lathyrus odoratus. Begonia semperflorens. Plante cultivate la ghivece: Cyclamen persicum. Plante cultivate în solul serei: Freesia hybrida.1. Plante perene: Campanula carpatica. Tagetes sp. Siningia sp. fin cerut. Calendula officinalis.

Viola hybrida. Se poate semăna prin împrăştiere şi în câmp atunci. Pregătirea seminţelor Cuprinde un ansamblu de măsuri menite să îmbunătăţească viteza şi uniformitatea germinaţiei. răsărire neuniformă.). procent mic de germinaţie etc. Seminţele mijlocii. Alte tratamente de stimulare a germinaţiei: tratamente cu ultrasunete. Nicotiana). până când seminţele se acoperă cu o peliculă de substanţă. de regulă. Cineraria hybrida etc. permanganat de potasiu 1-1. • amestecarea cu pulberi inerte (praf de cretă. nisip) care să ajute la distribuirea uniformă a seminţelor. Pentru a evita pierderile. Lobelia. Nigella damescena. Freesia) sau deshidratate după păstrare. Semănatul manual poate fi făcut în mai multe moduri: • prin împrăştiere se seamănă seminţele mici şi foarte mici. în ghivece sau în răsadniţe (Begonia semperflorens.. Seminţele sunt trecute progresiv în vase cu apă de la 25-300C la 50-530C. sau se încălzeşte uşor.chimice (bazate pe acţiunea corozivă a unor acizi concentraţi). seminţelor mici şi foarte mici li se aplică. Se execută. Asparagus. • umectarea se aplică seminţelor cu tegument mai puţin permeabil (Cyclamen.. b) tratamente facultative (speciale) au caracter ocazional şi se aplică numai seminţelor caracterizate prin tegument dur. manual şi foarte rar mecanizat. tratamentele pe cale uscată.hidrotermice (trecerea alternativă a seminţelor din apă clocotită în apă rece şi invers). Antirrhinum majus. scufundându-se în soluţii de: formalină 40% (3-4 cm3/l apă) timp de 10-30 minute. în proporţie de 2-4 g produs/1 kg seminţe.când se produce răsad pe straturi (Bellis perennis. Portulaca grandiflora. tratamentele pot fi obligatorii şi facultative: a) tratamente obligatorii se aplică înainte de semănat la toate seminţele: • dezinfectarea (tratamente de prevenire a transmiterii bolilor şi dăunătorilor) se realizează prin tratamente chimice şi termice. seminţele pot fi supuse dezinfecţiei pe cale umedă (în soluţii) sau pe cale uscată (prin prăfuire). Eschischoltzia californica). Papaver sp. 26 . Peste seminţele aflate în vase se pune apă atât cât să le cuprindă şi se lasă pe durate determinate în funcţie de specie (24-48 ore). Amaranthus sp. Pentru durate mai lungi de umectare. Thiuran. cu apă tratată magnetic) etc. Zineb etc. la lădiţe. numai pentru seminţele mici şi foarte mici (Begonia. amestecându-le omogen cu produse sub formă de pulberi (Captan. 25-30°C.5% timp de 15 minute. Antirrhinum majus.). rezistenţa plantelor la temperaturi scăzute. în condiţii obişnuite. Callistephus chinensis) sau când se seamănă la loc definitiv pentru formare de grupuri sau masive (Alyssum martimum. Majoritatea sunt tratamente care favorizează germinaţia: • stratificarea constă în aşezarea în straturi alternative cu nisip sau turbă a seminţelor cu tegument dur şi care. frecarea seminţelor cu nisip grosier etc). 4) Semănatul propriu-zis Metodele de semănat diferă în funcţie de particularităţile seminţelor şi locul unde se seamănă. Se recurge la diferite procedee care să slăbească rezistenţa tegumentului:mecanice (pilirea şi incizarea tegumentului.cu izotopi radioactivi. mari şi foarte mari se dezinfectează uşor pe cale umedă. Tratamentele termice au atât rol dezinfectant cât şi de stimulare a germinaţie. Tratamentele chimice sunt cele mai folosite. într-un vas cu apă rece. se consideră tratament obligatoriu. Germisan. iar la sfârşit. Lobelia erinus. sulfat de cupru 0. Amestecul se face în raport de 1 parte seminţe la 8-10 părţi pulberi. În funcţie de particularităţile seminţelor şi de scopul urmărit. acid giberelic) sau naturale (urina de la bovine gestante). palmieri). tratamente electromagnetice (de ex. răsar după 1-2 ani de la semănat (Dicentra. să prevină transmiterea bolilor şi dăunătorilor etc. • hormonizarea (tratarea cu hormoni) foloseşte substanţe stimulatoare sintetice (acid indolil acetic. După mărime.5% timp de 10 minute.B. • degradarea tegumentului este operaţia necesară seminţelor cu tegumentul dur (Canna. Petunia. Gentiana).. Apa se menţine la temperatura camerei. este obligatoriu ca apa să fie schimbată zilnic.cu rol în stimularea germinaţiei şi dezvoltarea ulterioară a plantelor.

cu creştere lentă (Begonia. Se foloseşte atât pentru semănături din spaţii protejate cât şi din câmp (Cyclamen persicum. Pentru reuşita prinderii. bine cerut. Se ţine cont.la seminţele mijlocii (Callistephus.De asemenea. în cazul semănăturilor făcute în câmp. Impatiens balsamina. se ţine cont şi de tipul de sol şi epoca de semănat.30-40 g/m2. Dianthus. După aceea. 15-20 g/m2.în rânduri se seamănă seminţele mici şi mijlocii. • rărirea răsadurilor (când este cazul). practicat cel mai mult în floricultură. 3-4 g/m2. plantele se udă cu sită fină. prin pulverizări cu apă călduţă. Dianthus caryopyllus Chabaud). Imediat după repicat. În câmp. hârtie. Răsadul se repică în lădiţe. Substraturile cu semănături făcute la suprafaţă se umezesc prin capilaritatea (recipientele se scufundă în vase cu apă. mai rar în faza de cotiledoane. în următoarele 2-3 zile răsadurile se menţin la aceeaşi temperatură. Norme de semănat Cantitatea de sămânţă folosită de la unitatea de suprafaţă este dependentă de valoarea culturală a seminţelor. Substratul trebuie să fie fertil. Ipomaea sp. Ca regulă generală. Tagetes). • aerisirea spaţiilor cu semănături. temperatura 27 • . prin distribuirea lor în şănţuleţe paralele şi echidistante. Saxonia. cantitatea de sămânţă se suplimentează cu 20-30%.Primul repicat se execută când planta are 2 frunze adevărate.Se folosesc semănători de tip SUP-21.1%). de locul şi metoda de semănat. reavăn. La semănături făcute în câmp. • îndepărtarea condensului de pe materialele acoperitoare.până la 1/2 sau 1/3 din înălţime). care să păstreze umiditatea constantă la suprafaţa substratului. adâncimile de semănat vor fi mai mari decât cele din spaţii protejate şi se vor majora dacă se seamănă toamna sau pe terenuri cu umiditate scăzută. 5) Îngrijirea semănăturilor Cuprinde un ansamblu de lucrări efectuate cu scopul asigurării unei bune răsăriri şi dezvoltări a tinerelor plante. dacă răsadurile se repică sau nu. După semănat. soiul şi data semănatului. înfiinţate prin semănat direct la loc definitiv şi ale căror seminţe sunt suficient de mari pentru a fi distribuite bob cu bob.Repicarea se face o singură dată sau se repetă (de 1-2 ori). de asemenea. Adâncimea de semănat Se stabileşte în corelaţie directă cu mărimea şi fotosensibilitatea seminţelor. SUP-29. Lobelia. la loc definitv sau la ghivece (câte 1-3 seminţe) atunci când se intenţionează producerea de răsad fără repicare (Tropaeolum majus. Dolichos lablab. la distanţe mai mari). se udă mai des şi se umbresc. Lobelia. dar poate fi facultativă la răsadurile cu creştere rapidă şi densitate mică (Impatiens balsamina. Lathyrus odoratus). mici.din locul unde au fost semănate pe alt substrat. care nu suportă transplantarea şi se seamănă în câmp. în ghivece nutritive. Zinnia elegans). Cosmos bipinatus etc. pe straturi (în solul serei. cantităţile orientative de seminţe necesare la m2 de semănături variază în funcţie de mărimea seminţelor:la seminţele mici şi foarte mici (Begonia. Seminţele foarte mici şi cele care germinează la lumină (Begonia) se seamănă la suprafaţă. Semănatul mecanizat se face numai în câmp. • repicarea (transferarea răsadurilor. iar la cele mari (Zinnia.aprox. a) Îngrijirea semănăturilor efectuate în sere (în recipiente): • menţinerea substratului permanent umed. Calendula officinalis. Cineraria hybrida. de mărimea seminţelor. la culturile care ocupă suprafeţe mari. în ghivece de plastic sau lut ars. Antirrhinum. • plivirea buruienilor. • acoperirea (până la începerea răsăririi) cu sticlă. seminţele se acoperă cu pământ cernut fin (cu excepţia celor care rămân la suprafaţă). în solarii şi răsadniţe sau în câmp). de epoca de semănat. practicat la speciile cu seminţe mari şi foarte mari. se consideră că adâncimea de semănat trebuie să fie de 2-3 ori diametrul seminţelor. • tratamente fitosanitare cu soluţii de Topsin sau Benlate (0.). folie. • asigurarea temperaturii optime la nivelul substratului şi în atmosferă. Lucrarea este obligatorie pentru răsadurile dese. Petunia) cca. • în cuiburi.. Zinnia elegans. Pentru semănatul la lădiţe. Matthiola) cca. se tasează uşor pentru a asigura contactul seminţelor cu substratul şi se etichetează notându-se specia.

Înmulţirea prin butaşi Este metoda cu cea mai largă utilizare în înmulţirea plantelor floricole deoarece este uşor de aplicat. Se udă moderat şi se fac tratamente săptămânale împotriva bolilor şi dăunătorilor (Mycodifol 0. rizomi etc.. lăstari. este posibilă doar pe perioade reduse şi este mai dificilă decât pentru seminţe (ocupă spaţii mari.2. din diferite cauze. Ciupirea răsadurilor constă în îndepărtarea vârfurilor de creştere. menţinând pământul permanent reavăn. în condiţii care să-i menţină viabilitatea. necesită condiţii speciale de mediu etc. aerisirea (prin ridicarea ramelor răsadniţelor.1% etc. se va asigura umbrirea semănăturilor făcute în sezonul cald (la bienale) şi se execută repicarea răsadurilor(în câmp. prin metode care necesită intervenţia omului (butaşi. stoloni. nu produc seminţe. butaşul de frunză 28 . în scopul regenerării de plante noi. cu momeli toxice (Vofatox.) sau porţiuni ale acestora. temperatură. ci să posede şi primordiile necesare refacerii părţilor aeriene ale noilor indivizi.05%. iar umbrirea se face în zilele cu insolaţie prea puternică. Butăşirea presupune utilizarea unor porţiuni de plantă (tulpini. Numeroase specii floricole se înmulţesc frecvent vegetativ.reprezintă singura posibilitate de înmulţire a unor plante care.2%. La semănăturile făcute pe straturi pentru producere de răsad se au în vedere aproximativ aceleaşi lucrări. datorită unor avantaje pe care le oferă acest mod de înmulţire:asigură păstrarea caracterelor plantelor mamă. nu impune o tehnică deosebită la confecţionarea şi înrădăcinarea butaşilor şi dă rezultate foarte bune la un număr mare de specii. umbrirea. se răresc plantele (dacă este cazul).păstrarea materialului vegetativ. divizarea plantelor. Lindatox.în răsadniţe sau în solarii). rădăcini). cât şi artificial. c) Îngrijirea semănăturilor din câmp În cazul semănăturilor efectuate la loc definitiv: se udă cu sită fină sau prin aspersiune. 4. atunci când seminţele germinează sau au un procent ridicat de sterilitate. În aceste spaţii. atunci când se urmăreşte stimularea ramificării plantelor (salvia. deasupra a 2-4 noduri. ageratum etc.). metodele clasice de înmulţire vegetativă au şi dezavantaje:facilitează transmiterea virozelor. de la fragmente ale părţilor vegetative şi chiar de la ţesuturi şi celule. b) Îngrijirea semănăturilor din răsadniţe şi solarii Cuprinde lucrări similare celor efectuate în sere: udare. Aşa de exemplu. pornind de la anumite organe vegetative specializate (bulbi.). rărirea. Dithane M-45 0. Plantele se pot înmulţi vegetativ atât în mod natural (prin organe subterane specializate. 4.poate fi coborâtă cu câteva grade. frunze. Decis 0. petunia.materialul obţinut este omogen şi identic cu plantele-mamă din care provine. muguri adventivi). fasonate într-un anumit mod şi puse la înrădăcinat în condiţii optime de lumină. ciupirea. Pe lângă avantaje.face posibilă combinarea între specii şi genuri (prin altoire) şi obţinerea unor plante cu rezistenţă sporită sau a unor exemplare interesante din punct de vedere ornamental. tuberobulbi. la ficus. În plus. umiditate. eliminând orice cauză a variabilităţii. se poate executa aproape tot timpul anului. ÎNMULŢIREA VEGETATIVĂ Înmulţirea pe cale vegetativă reuneşte metode care se bazează pe însuşirea plantelor de a forma organisme noi. plivirea buruienilor.plantele obţinute prin metode vegetative ajung să înflorească într-un timp mai scurt. culturi de celule şi ţesuturi).permit obţinerea unui număr mai redus de descendenţi.1. altoire. asigurând densitatea prevăzută de tehnologie.15% etc. amestec cu Fernos 0.permite obţinerea de plante mature într-o perioadă redusă.2.înlocuieşte total sau parţial înmulţirea prin seminţe. se va avea în vedere combaterea coropişniţelor şi rozătoarelor. tratamente fitosanitare. fosfură de zinc). drajoni.). Butăşirea se finalizează cu formarea unui nou individ complet atunci când porţiunea de plantă detaşată (butaşul) este capabilă nu numai să emită rădăcini adventive. ridicarea pereţilor laterali şi deschiderea uşilor de la solarii). se plivesc buruienile şi se sparge crusta pe spaţiul dintre rânduri. se fac tratamente de prevenire şi combatere a bolilor şi dăunătorilor.

Butaşii erbacei pot fi confecţionaţi tot timpul anului. reprezentaţi de frunze întregi (Saintpaulia jonantha. prelevând anumite organe sau părţi de organe. Alternanthera sp. fără să refacă parte aeriană.).. butaşi de rădăcină.. se tund mai sever pentru a le stimula lăstărirea şi se ţin iarna în sere temperate. Sedum sp. 2) Recoltarea şi confecţionarea butaşilor În practica floricolă se întâlnesc diferite tipuri de butaşi. se ţin la iernat în sere temperate şi se butăşesc în februarie-martie.b). Peperonia sp. butaşi de frunze. Crosula arborescens etc. Philodendron sp. clasificaţi după mai multe criterii: a) după organul din care provin: butaşi de tulpini (de lăstari). b) în iulie-august se recoltează butaşi de la plantele din câmp. Fuchsia x hybrida).). Syringa vulgaris. Hibiscus rosa – sinensis. butaşi de vară-toamnă (butaşii semilignificaţi şi butaşii de cactuşi). confecţionaţi la cele mai mult specii floricole. etc. 1. se pun la înrădăcinat.. direct de la plantele din cultură sau se folosesc plante mamă pregătite după una din următoarele metode: a) se marchează plantele reprezentative în timpul perioadei de vegetaţie. Reuşita butăşirii depinde de respectarea unor etape de lucru: 1) Alegerea şi pregătirea plantelor mamă Se aleg plantele mature. Butaşi din tronsoane de tulpină cuprind 1-3 noduri. sănătoase. tăietura bazală făcându-se la 0. confecţionaţi atât din porţiunea de vârf (Chrysantemum sp. butaşi lignificaţi (Clerodendron sp. din lăstarii formaţi se confecţionează butaşi. 29 . c) după epoca de butăşire: butaşi de primăvară (martie-mai). cât şi din tronsoane de tulpină (Ficus sp. b) după gradul de maturare a ţesuturilor: butaşi erbacei (la majoritatea speciilor floricole). tipice speciei (soiului) şi cu calităţi decorative deosebite. cei lignificaţi iarna şi primăvara devreme. Ficus sp. Begonia x rex). Dainthus sp. Monstera deliciosa.). butaşii semilignificaţi se confecţionează cel mai bine la sfârşitul verii. Paeonia orientale.3 cm sub nod.) sau fragmente de frunze (Sansevieria trifasciata. în funcţie de lungimea internodiilor (fig. sau chiar pe nod (fig.. iar cei de rădăcină.1-0. Înmulţirea prin butaşi este caracteristică multor plante floricole cultivate la ghivece şi perenelor hemicriptofite cultivate în câmp. este crescută la intensitate luminoasă corespunzătoare cerinţelor speciei şi este corect fertilizată.a). constituindu-se ca viitoare plante mamă. Aralia sp. butaşii se recoltează în perioada de vegetaţie. dar se consideră optimă butăşirea de primăvară. nu formează decât rădăcini adventive.. Confecţionarea butaşilor se face diferenţiat pe tipuri de butaşi.. Pelargonium sp. se trec toamna la ghivece.). Butaşii de vărf se prelevează din partea terminală a tulpinii sau lăstarului. Capacitatea de înmulţire a plantei mamă este cu atât mai mare cu cât este mai tânără. Colocasia esculenta. Begonia semperflorens) şi doar la câteva dintre ele este esenţială (Iresine sp. 1. cu condiţia ca planta mamă să fie în vegetaţie. În funcţie de clasificarea prezentată. rezultaţi din fragmentarea rădăcinilor la speciile care au proprietatea de a forma muguri pe rădăcini (Dicentra spectabilis.). Ca şi în scopul precedent. în timpul perioadei de repaus al plantelor (primăvara devreme sau toamna). butaşii se vor recolta într-o anumită perioadă din an. Ficus elastica).neînsoţit de porţiune de ramură cu mugure axilar. preferaţi în cazul plantelor cu latex (Euphorbiaceae. caracteristice fiecărei specii. În februariemartie. De asemenea. La speciile floricole cultivate în câmp. viguroase.. butaşi semilignificaţi (butaşi de vară). iar după înrădăcinare se trec la ghivece. utilizaţi mai mult la speciile arbustive (Nerium oleander. butaşi de iarnă. La anuale şi bienale butăşirea reprezintă o metodă secundară de înmulţire (Ageratum mexicanum.

Rizopon. euforbia). ficus. Indiferent de tipul de butaşi confecţionaţi.N. la adâncimea de 2-3 cm.). se evită secţionarea limbului la speciile cu frunze suculente (Crassulacee). Rădăcinile secundare se scurtează la 0. să fie steril. La speciile cu frunze mari. Dacă se utilizează fragmente de frunze. fasonarea butaşilor se face diferit. porţiunile de tulpină sunt însoţite şi de frunze.) şi alfanaftilacetic (A. Butaşii de tulpină ai plantelor cu latex (ficus.I.5-1 cm. Frunzele de Sansevieria se fragmentează în porţiuni de 5-7 cm. când se folosesc frunze întregi. 30 .). una sau mai multe zile. la punctele de ramificare a nervurilor. turba. cu granulaţie suficient de mare pentru a evita tasarea şi a asigura o bună aeraţie. Calux.A. 3) Înrădăcinarea butaşilor Plantarea butaşilor în vederea înrădăcinării se face în spaţii cu posibilităţi de dirijare a factorilor de mediu. atât cât să-şi piardă parţial turgescenţa la partea bazală şi să nu putrezească în substratul de înrădăcinare.Fig. Se pot folosi însă şi răsadniţele. tradescanţia.5 cm deasupra ultimului nod. se realizează cu ajutorul substanţelor stimulatoare de tipul acizilor: betaindolilacetic (A.A. violete africane etc. c – butaş de frunză (Begonia rex). În majoritatea cazurilor. Butaşii de rădăcini se plantează în poziţie uşor oblică.B. Fasonarea butaşilor de vârf şi porţiuni de tulpină mai cuprinde: îndepărtarea frunzelor de pe porţiunea bazală a butaşului (care va fi introdusă în substratul de înrădăcinare) şi reducerea suprafeţei foliare a frunzelor rămase pe butaş prin scurtarea limbului cu aproximativ 1/3.I. Stimularea înrădăcinării butaşilor. udare. cum ar fi: nisipul. după fasonare este indicată protejarea secţiunilor prin pudrare cu praf de cărbune vegetal. Se preferă serele înmulţitor prevăzute cu instalaţii speciale de încălzire. iar deasupra limbului se pun câteva pietricele sau cioburi care să le mărească aderenţa la substrat. b – butaş de tulpină. etc. se ţin în apă caldă (35-40°C). pentru ca scurgerile de latex să fie oprite. Butaşii de tulpină sub formă de rondele se plantează cu mugurele în sus. perlitul. la adâncimea de 12 cm şi respectând cu stricteţe polaritatea. filodendron. muşcate. substraturile solide pot fi înlocuite cu apă în care se adaugă câteva granule de cărbune vegetal (leandru. trandafir chinezesc. respectând polaritatea fragmentelor la introducerea în substrat (fig. betaindolilbutiric (A. Butaşii de rădăcină se obţin prin fragmentarea rădăcinilor în porţiuni de 5-10 cm lungime. d – butaş din porţiune de frunză (Sansevieria trifasciata) Se secţionează la bază similar butaşilor de vârf. De asemenea. atunci când speciile butăşite sunt mai puţin pretenţioase. cum este cazul butaşilor de colocasia. Aceste condiţii sunt îndeplinite de unele materiale.d).).c). Substratul de înrădăcinare trebuie să fie uşor. timp de câteva minute. styromulul La unele specii şi pentru un număr redus de butaşi. la speciile care înrădăcinează greu şi cu procent mare de pierderi. la care butaşii de tulpină apar sub forma unor rondele cu cel puţin un mugure viabil. Frunzele de Begonia rex se incizează pe partea inferioară. 1 – Tipuri de butaşi a – butaş de vârf. 1.). peţiolul se reduce la 2-3 cm (fig. să aibă capacitate bună de reţinere a apei. înainte de a fi trecuţi la înrădăcinat. evitând coagularea şi obturarea vaselor conducătoare. Butaşii de Begonia rex rezultaţi din fragmente de frunze se aşează cu partea incizată pe substrat. La butaşii din frunze. iar la partea superioară se taie la 0. reglare a luminii etc. Sunt însă şi excepţii. Plantarea butaşilor în substrat se face în poziţie verticală sau uşor oblică. monstera. sau a unor produse comerciale (Radistim. reducerea evapotranspiraţiei se realizează prin rularea frunzelor şi nu prin tăierea limbului foliar. coriacee (ficus). 1. Butaşii proveniţi de la cactuşi se lasă după recoltare.

pot ierna în câmp (geofite rustice). tuberobulbii floriferi noi (prinşi deasupra celui vechi consumat) şi tuberobulbi cu dimensiuni reduse (tuberobulbii).După plantare. în secţiune. Tulpinile subterane sunt tulpini metamorfozate individualizate în mai multe categorii: a) Rizomii sunt microblaste (tulpini scurte. b) Bulbii sunt tulpini aplatizate. Se înmulţesc prin tuberobulbi Colchicum autumnale. cu rol de protecţie). aerisire şi lumină corespunzătoare. dând naştere la bulbi solzoşi (Lilium candidum. floriferi. dimpotrivă. separarea rădăcinilor se face longitudinal. butaşilor li se asigură condiţii optime pentru înrădăcinare. La nivelul nodurilor prezintă rădăcini adventive. iar pe partea superioară tecile frunzelor şi unu sau mai mulţi muguri. Canna indica. în parenchinul cărora se acumulează substanţe de rezervă. caracterizate prin rezistenţă mare. c)Tuberculii sunt microblaste care provin din îngroşarea vârfului unui stolon subteran. Tecile frunzelor (cărnoase în interiorul bulbului şi membranoase la exterior) se pot acoperi total. frunze transformate în solzi şi muguri situaţi la axila solzilor. tulpinile aeriene florifere. formând bulbi tunicaţi (Hyacinthus orientalis. în practică. Tuberobulbi se consumă în fiecare an. necesită protecţie pe timpul iernii (geofite semirustice) sau se cultivă numai ca plante pentru interioare. Specii floricole cu rizomi: Iris germanica. de aceea. totuşi. e) Rădăcinile tuberizate sunt rădăcini metamorfozate. mai rar verticală. sau se fragmentează în porţiuni care să aibă cel puţin un mugure. în perioada de vegetaţie. Zantedeschia aethiopica. Din mugurii de pe tuberobulbi se dezvoltă. dar se reînnoiesc cu tuberobulbii noi. devenind cărnoase şi voluminoase. se vor găsi în sol resturi ale tuberobulbului mamă consumat. după 2-4 ani. la axila unor frunze reduse. Nu sunt purtătoare de muguri şi. Deşi geofitele sunt considerate plante perene. care cresc în sol în poziţie orizontală. Înmulţirea se realizează prin secţionarea rizomului în fragmente de 8-12 cm lungime. Din fiecare bulb plantat se formează unul sau mai mulţi bulbi floriferi (bulbi de înlocuire) şi numeroşi bulbili. rezultaţi din îngroşarea progresivă a bazei tulpinilor aeriene. Prin tuberculi se înmulţesc unele specii de anemone. în timp ce altele. prezenţa mugurilor de la suprafaţă) şi bulbi (frunze pergamentoase la exterior. O grupă aparte o constituie plantele care prezintă în sol un organ subteran rezultat din îngroşarea axei hipocotile. cu aspectul unui tubercul. unele dintre ele. Gloxinia speciosa. d) Tuberobulbii sunt microblaste cu caractere intermediare între tuberculi (partea centrală tuberizată. nu pot fi utilizate la înmulţire decât însoţite de porţiuni de colet purtătoare de muguri. Pe partea inferioară a discului se dezvoltă rădăcini adventive. tuberculul apare ca o masă compactă de substanţe de rezervă. Operaţia se face în perioada de repaus. aşa încât. Cyclamen persicum. 4. Narcissus sp. Lilium regale). La înmulţire se folosesc tuberculii ca atare.. cu noduri apropiate). prevăzute cu rădăcini adventive şi cel puţin 2-3 muguri viabili. astfel încât fiecare fragment detaşat să cuprindă şi muguri de pe colet. prin menţinerea unei umidităţi ridicate şi constante. 31 .). bulbii sunt anuali (la lalea) sau pereni (la narcise. atât în substrat cât şi în atmosferă. zambile etc. Astfel. se denumeşte cu termenul impropriu de tubercul.2. Pe suprafaţa tuberculilor se găsesc muguri grupaţi în mici adâncimi. Convallaria majalis. lipsite de clorofilă. care devin floriferi după 1-3 ani. Se întâlneşte la Begonia x tuberhybridia. Tulipa gesneriana) sau se acoperă parţial. La înmulţire. a unei temperaturi cu 3-5°C mai mare decât optimul speciei. de aceea. alcătuite din noduri foarte apropiate. din care se formează tulpinile aeriene. Freesia x hybrida. provenienţa lor din zone climatice diferite le influenţează modul de adaptare la condiţiile de climat temperat din ţara noastră.2. Înmulţirea prin organe subterane Tulpinile subterane şi rădăcinile tuberizate sunt organe vegetative metamorfozate adaptate nu numai la depozitarea substanţelor de rezervă ci şi la înmulţirea vegetativă a multor specii floricole reunite în grupa geofitelor. motiv pentru care. înainte de plantare. După modul cum îşi consumă substanţele de rezervă într-un sezon de vegetaţie. cu aspect de disc. Gladiolus hybridum etc. la sfârşitul sezonului de vegetaţie.

Asparagus sprengeri. se formează şi 3-5 bulbili. Iris pumila. Geofite rustice 1) Tulipa gesneriana (lalea) Organul subteran este bulb tunicat. când 2/3 din frunze (70-80%) s-au uscat. iar în perioada rămasă până la plantare.Tipuri de organe subterane folosite la pentru înmulţirea vegetativă a speciilor floricole Nr. Canna indica. poate fi coborâtă la 9°C. cu cel puţin două săptămâni înainte de îngheţ (septembrienoiembrie). Caracterizarea organelor subterane la principalele specii floricole A. Temperatura din spaţiile de păstrare se va dirija în aşa fel încât să favorizeze diferenţierea florală: până la încheierea iniţierii florale (ultima decadă a lunii august) se menţine la aproximativ 20°C. piriform sau ovoid. 1 2 3 4 5 Tipul de organ subteran tunicat Specii Fritillaria imperialis. Polyanthes tuberosa*. la adâncimea de 8-12 cm. În afară de bulbii de înlocuire (cu diametrul de peste 2 cm).. Polyanthes Bulb tuberosa*. în funcţie de soi şi condiţiile de cultură. 2 – Secţiune longitudinală prin bulbul de lalea (toamna după plantare) Este un bulb anual care se consumă complet într-un sezon de vegetaţie şi este înlocuit de bulbi noi. Iris holandica. Cyclamen persicum. în funcţie de mărimea bulbilor şi lungimea tijei florifere. cu frunzele protectoare de culori diferite (de la galben până la brun-roşcat) (fig. Coeficientul de înmulţire al bulbilor de lalea (numărul de bulbi noi formaţi dintr-un bulb-mamă) variază între 1 şi 15. Narcissus sp. consideraţi floriferi în anul următor. Lilium regale Tuberobulb Fresia x hybrida. cu diametrul sub 2 cm şi floriferi după 2-3 ani. Convallaria majalis. Alstromeria aurantiaca*. crt. Bulbii de lalele este bine să fie scoşi în fiecare an sau la cel mult doi ani. hipocotilă îngrăşată) Gloxinia speciosa Agapanthus africanus. Zantedeschia aethiopica Alstroemeria aurantiaca*. Rădăcini tuberizate Dahlia x hybrida * – Specii cu organe subterane mixte. Iris germanica. 2). Gladiolus hybridus Tuberculi (axă Begonia x tuberhybrida. Gerbera Rizomi hybrida. Hyacinthus orientialis. Tulipa gesneriana solzos Lilium candidum. Recoltarea bulbilor se face vara (iunie-iulie). Galanthus nivalis. 32 . Se plantează în câmp toamna. Fig.

se intervine asupra bulbului mamă cu diferite operaţii care să stimuleze generarea de bulbili noi (incizarea în cruce sau excavarea discului). Bulbii se scot vara (august) şi se plantează imediat sau după o păstrare de 2-3 săptămâni în depozite. când bulbii se recoltează. 4 – Bulbi tunicaţi de Hyacinthus orientalis Fig. detaşaţi din bulb. cu durata de viaţă de 3-5 ani. diferit colorate (alb-gălbui. 5 – Bulbi solzoşi de Lilium candidum 5) Lilium regale (crin imperial) Are bulb asemănător celui de L. Sunt bulbi multianuali. ci şi prin butaşi confecţionaţi din solzii. după uscarea frunzelor şi se trec la păstrare până toamna. Spre deosebire de lalele însă. deoarece diferenţierea mugurilor floriferi începe mult mai devreme şi este aproape încheiată în momentul recoltării bulbilor. albgălbui. bulbii se recoltează vara. se separă şi se plantează la 15-20 cm adâncime. La fel ca şi în cazul lalelor. alb-cenuşiu. În jurul bulbului mamă se formează aproximativ 13 bulbi. Adâncimea de plantare este de 1520 cm. temperatura se menţine apropiată de 9°C. se depozitează la 20-25°C şi plantează în câmp toamna (septembrie-octombrie). Bulbii şi bulbilii se formează în jurul bulbului-mamă. 3). la adâncimea de 1015 cm. Fig. Înmulţirea se face toamna (octombrie). iar pe durata păstrării. Ca şi bulbul de narcisă este peren (durează 3-4 ani) şi formează în jurul lui bulbi posibil floriferi după 2-3 ani. acoperiţi de tunici gălbui sau cenuşii. acoperit cu frunze membranoase lucioase. 3 – Bulbi tunicaţi de Adâncimea de plantare este de 10-15 cm. bulbii narciselor se scot la intervale de 3-4 ani. 4) Lilium candidum (crinul alb) Prezintă bulbi mari. 5). piriformi. Are un coeficient de înmulţire destul de redus şi de multe ori. când se plantează în câmp. cu o mică porţiune de disc. din mugurii situaţi la baza solzilor (fig. care ajung să înflorească după 1-3 ani (fig. cu solzi cărnoşi. 33 . candidum. formaţi din 10-20 perechi de frunze cărnoase care se consumă parţial într-un sezon de vegetaţie. violacei-purpurii) (fig. Bulbilii zambilelor se scot vara. sferic sau uşor turtit. în maiiunie (la intervale de 3-4 ani). Înmulţirea vegetativă este posibilă nu numai prin intermediul bulbilor separaţi în perioada de repaus. dar mai viguros şi colorat în roşu-violaceu.2) Narcissus poeticus (narcisa) Prezintă bulbi tunicaţi. Narcissus poeticus 3) Hyacinthus orientalis (zambila) Are bulbul tunicat. Fig. 4).

la 8-10 cm adâncime. cărnoşi. Înflorirea mai timpurie se obţine după o forţare prealabilă a materialului. dar foarte devreme. înflorirea abundentă obţinându-se la rizomii de cel puţin 3 ani. Pentru înmulţirea vegetativă. Plantele forţate se trec în câmp după trecerea pericolului de îngheţ. Toamna. 7). Lucrarea poate fi făcută şi primăvara. scos din depozite în februarie-martie. se fragmentează în porţiuni de 8-10 cm (cu 1-3 muguri viabili şi rădăcini adventive) şi se plantează imediat. se fragmentează sau se despart şi se replantează la adâncimea de aproximativ 5 cm. rizomii se scot vara (iulie-august) sau toamna (septembrieoctombrie). 8). 8 – Rizomi de Canna indica Fig. cărnoşi. Rizomii de 1-2 ani fie nu înfloresc. Geofite semirustice 1) Canna indica (cana. lipsite de muguri. plantat în ghivece sau lădiţe şi ţinut în condiţii care să-i asigure pornirea în vegetaţie (15-20°C şi umiditate constantă). Lucrarea este indicat să se facă vara.6) Iris germanica (stânjenel) Specie cu rizomi groşi. se scot rizomii (fără să se cureţe de pământ) şi se depozitează în adăposturi cu temperaturi de 4-9°C. tulpinile aeriene se taie la 10-15 cm de la nivelul solului. 7 – Rizomi de Convallaria majalis Capacitatea de înflorire a rizomilor este dependentă de vârsta lor. cu lungimea de 10-25 cm (fig. ramificaţi. Spaţiile libere dintre tufele aşezate în depozite se completează cu nisip sau turbă. ramificaţi. 6). de culoare alb-murdar (fig. 6 – Rizomi de Iris germanica 7) Convallaria majalis (lăcrămioare) Planta formează rizomi transanţi. Rizomii se scot de la păstrare în aprilie şi se plantează direct în câmp. La interval de 4-5 ani. cu internodii mari şi muguri terminali viguroşi. Nu se folosesc porţiunile de rizom îmbătrânite. Fig. fie formează inflorescenţe mici. înainte de pornirea în vegetaţie a rizomilor. rizomii se scot. după căderea primelor brume (octombrie). 9 – Rădăcini tuberizate de Dahlia hybrida . pentru ca rizomii dezgoliţi de pământ să nu rămână neprotejaţi. de culoare roşie-purpurie (fig. Fig. trestie indiană) Prezintă în sol rizomi cu creştere orizontală. în august. 34 Fig. B.

mai bine dezvoltat şi posibil florifer. iar frunzele din rozetă se taie la 2-3 cm. rizomii scoşi de la păstrare se curăţă de pământ şi de resturile uscate. 11 – Bulbi de Polyanthes tuberosa . 11). după primele geruri uşoare. 10 a. Plantarea materialului se face direct în câmp (aprilie) sau după o forţare prealabilă în spaţii încălzite. apoi se dezinfectează. 35 Fig. este înlocuit până la sfârşitul perioadei de vegetaţie de 1-4 tuberobulbi noi (rezultaţi din îngroşarea bazei tulpinilor aeriene) însoţiţi de numeroşi tuberobulbi formaţi pe stoloni scurţi. Dintre bulbii existenţi. până când mugurii de la colet încep să pornească în vegetaţie şi devin vizibili. Înflorirea din anul următor este asigurată de păstrarea bulbilor floriferi la temperaturi de 20-22°C şi umiditate relativă ridicată (80-85%). cel cu poziţie centrală este. după trecerea pericolului de îngheţ. acoperit de tunici scarioase. Se curăţă de pământ şi se păstrează nestratificaţi. Se recoltează în septembrie-octombrie. alungite. Se scot de la păstrare în momentul plantării.Indiferent de varianta de cultură adoptată. se udă şi se menţin la 15-20°C. Fig. iar rănile se pudrează cu praf de cărbune vegetal. de obicei. rădăcinile. tuberizate se recoltează împreună cu porţiuni de 10-15 cm din tulpinile aeriene şi se stratifică în nisip sau turbă. cu durata de viaţă de un an. cel puţin 2-3 luni (ianuarie martie). care au ca suport comun un rizom scurt (fig. aşezaţi în straturi subţiri pe stelaje sau în lădiţe. colorate în diferite nuanţe de cafeniu sau roşu-violaceu (fig. Adâncimea de plantare variază între 6-10 cm. cu porţiuni de 5-7 cm din tulpinile aeriene. iar locul lui rămâne liber. Bulbul care înfloreşte este consumat în întregime. În vederea forţării. se fragmentează în porţiuni de 2-3 muguri. b – aspect exterior (vara) Recoltarea tuberobulbilor se face toamna (octombrie). Fragmentele separate se plantează în ghivece. se îndepărtează rădăcinile adventive uscate şi resturile din tuberobulbul vechi. fără să fie înlocuit. Pentru înflorire se aleg tuberobulbii cu diametrul de cel puţin 3 cm şi cât mai puţin aplatizaţi. Se plantează la loc definitiv în mai. format dintr-o colonie de 20-40 bulbi şi bulbili piriformi. în funcţie de mărimea tuberobulbilor. de culoare cenuşie (fig. se curăţă de pământ. eliminând astfel riscul distrugerii lor odată cu divizarea rădăcinilor. Înainte de plantare se curăţă de tunicile uscate. b). rădăcinile se ţin mai întâi în nisip sau pământ umed. se toaletează şi se despart în fragmente de 1-3 rădăcini cu porţiuni de colet. 2) Dahlia x hortensis (dalia) Organul subteran este alcătuit din mai multe rădăcini tuberizate. 9). 3) Gladiolus hybridus (gladiola) Organul subteran folosit în înmulţirea vegetativă este un tuberobulb sferic sau discoidal. 4) Polyanthes tuberosa (tuberoza) Se caracterizează printr-un organ subteran mixt. În octombrie. Bulbii mici se pot ţine şi în încăperi cu temperaturi mai coborâte (8-10°C). Se plantează în câmp când temperatura solului ajunge la 10-12°C (aprilie-mai). la temperaturi de 4-9°C. în depozite cu temperatura de 7-10°C şi umiditatea relativă de 65-70%. 10 – Tuberobulbi de Gladiolus hybridus a – secţiune longitudinală (toamna). Tuberobulbul.

hybrida Recoltarea tuberobulbilor se face după aproximativ 8 săptămâni de la încheierea înfloritului. prin divizarea rizomilor în porţiuni de 8-12 cm lungime. prevăzuţi cu rădăcini adventive viguroase (fig. Segmentele de rizom separate trebuie să aibă 1-2 frunze şi câteva rădăcini adventive bine 36 . fiind înlocuiţi de 1-5 tuberobulbi şi mai mulţi tuberobulbili. Plantarea se face în şanţuri sau gropi cu adâncimea de aproximativ 15 cm. la adâncimea de 8-12 cm. 14). când temperaturile sunt ridicate. cultivată în solul serei ca anuală. Segmentarea se face rădăcini tuberizate la Alstroemeria cu atenţie deoarece rizomii şi rădăcinile aurantica tuberizate sunt foarte fragile şi se rup cu uşurinţă. Se plantează în aprilie-mai. O plantaţie se exploatează în condiţii economice 2-3 ani. având grijă ca rizomul să fie aşezat cât mai aproape de suprafaţa solului. de culoare cafenie-deschisă (fig. se elimină prin escavare uşoară. eventual. Adâncimea de plantare este de 6-10 cm. 2) Freesia hybrida (fresia) Este plantă perenă. 15 – Rizom la Zantedeschia aethiopica Pentru înmulţirea prin rizomi se foloseşte material provenit de la plante bine maturate. se îndepărtează bulbii bolnavi şi. Reînfiinţarea culturilor se face în perioada august-octombrie. porţiunea de rizom deshidratat de la baza bulbilor. protejaţi de frunze pergamentoase. Fig.Înainte de plantare. cu vârsta de 2-3 ani. Are rizomi cu creştere trasantă. Condiţiile de temperatură la care sunt păstraţi tuberobulbii în perioada de repaus (de la recoltare până la plantare) au influenţă directă asupra inducţiei florale. Tuberobulbii se refac annual. La sfârşitul perioadei de repaus (august) se poate face înmulţirea vegetativă. 13 – Tuberobulb de Freesia tuberobulbii cu diametrul peste 1 cm. 14 – Porţiune de rizom cu frunze la Gerbera hybrida Fig. însoţite de Fig. în funcţie de momentul când se doreşte înflorirea. când 2/3 din frunze sunt uscate. Se consideră floriferi Fig. Cultura durează 3-4 ani. 12). 12 – Fragment de rizomi cu rădăcini tuberizate. 13). Specii cultivate în spaţii protejate 1) Alstroemeria aurantiaca (alstromeria) Specie cultivată în solul serei. albe-sidefii (fig. ţinând cont de faptul că înflorirea are loc la 3-5 luni de la plantarea tuberobulbilor. din care se dezvoltă rădăcini tuberizate alungite. 3) Gerbera hybrida (gerbera) Cultură perenă în solul serei sau în containere (mai rar în ghivece). Are rizomi orizontali cărnoşi. Înmulţirea vegetativă se face prin intermediul tuberobulbilor sferici sau piriformi. cu o perioadă de repaus vara (iulie-august). cu o perioadă de repaus anuală. Se recomandă în spaţiile de păstrare 1820°C şi o umiditate relativă de 70-80%. în timpul verii.

cu perioade anuale de repaus (iulie-august). cu 2-3 muguri bine dezvoltaţi cu rădăcini adventive. În sol are un tubercul fals discoidal format din îngroşarea axei hipocotile. tubercul. 6) Begonia x tuberhybrida (begonia) Se cultivă ca plantă la ghiveci dar. Rizomii sunt viguroşi. Rădăcinile puternice ale plantei prezintă numeroase ramificaţii tuberizate de formă ovoidă. Fiind o plantă cu vegetaţie continuă. timp în care plantele nu se mai udă şi partea aeriană se usucă. ca anuală şi mai rar ca perenă. Toţi mugurii din care pornesc tulpinile aeriene sunt plasaţi în zona superioară a tuberculului. cultivată la ghiveci. uşor aplatizată la partea superioară). Separarea rizomilor se face. În februarie-martie tuberculii se plantează la ghivece şi li se asigură condiţi de pornire în vegetaţie (se udă şi se ţin la 18-20°C). 18 – Axă hipocotilă îngroşată la Cyclamen persicum 7) Cyclamen persicum (ciclamen) Planta perenă. De la nivelul nodurilor. înmulţirea prin divizare plantelor este de preferat să se facă primăvara. Înmulţirea vegetativă prin intermediul tuberculilor se practică numai atunci când planta se cultivă ca parenă. asemănător celui de Begonia x tuberhybrida (fig. se impune o perioadă de repaus. ovoidă. Uneori. fiind necesară segmentarea tufei pe verticală. 4) Zantedeschia aethiopica (cala) Este cultivată în solul serei şi poate fi exploatată pe o durată de 4-6 ani (uneori chiar mai mult). După înflorire. jumătatea inferioară este acoperită cu numeroase rădăcini fibroase (fig. materialul se fasonează prin reducerea aparatului foliar şi scurtarea rădăcinilor. la sfârşitul perioadei de repaus (august). Anual.dezvoltate. se poate recurge la tăierea tuberculilor în felii longitudinale purtătoare de muguri din calota superioară. 16 – Rădăcini tuberizate de Asparagus sprengeri Tehnica separării este aceeaşi ca la toate plantele cu rădăcini tuberizate. 5) Asparagus sprengeri (asparagus) Se cultivă atât ca plantă în solul serei (pentru valorificare ca accesoriu la buchete şi aranjamente). folosite ulterior la înmulţire. 17). pe timpul verii. Fig. 17 – Axă hipocotilă îngroşată la Begonia x tuberhybrida Fig. 18). timp în care tuberculul se păstrează stratificat în nisip. pentru ca rădăcinile tuberizate să fie însoţite de lăstari aerieni sau porţiuni de colet. se poate planta şi în grădini. ca şi în cazul celorlalte specii. albe-sidefii (fig. 37 . cu creştere verticală şi internodii scurte (fig. 16). planta este trecută printr-o perioadă de repaus de câteva luni (octombrie-februarie). Înainte de plantare. Fragmentele. Fig. rezultată din îngroşarea axei hipocotile. se plantează imediat după separare. când se reînfiinţează cultura sau se transvazează plantele mature. Perioada optimă de divizare a rizomilor este la sfârşitul perioadei de repaus (august). 15). cât şi ca plantă la ghiveci (pentru decorări interioare). La sfârşitul verii tuberculii se repun în vegetaţie. dar denumită în vorbire curentă. În sol prezintă o porţiune tuberizată (brun-negricioasă. se formează rădăcini adventive şi ramificaţii laterale ale rizomului principal. la temperatura de 8-12°C.

prin muşuroire (vertical). cât şi celor cultivate în spaţii protejate. Aceste tulpini sau ramuri înrădăcinate. la sfârşitul verii – începutul toamnei când. atunci când solul (substratul de cultură) serveşte ca mediu de înrădăcinare a marcotelor. procedee care se pot executa la speciile cu ramuri sau tulpini flexibile.2. vor putea fi separaţi ulterior. aşa încât să fie arcuite odată (la marcotajul simplu) sau de mai multe ori (la marcotajul multiplu). 19.prin aplecare (simplu. dracena. Hoya carnosa. Se poate aplica atât speciilor floricole cultivate în câmp. perioada optimă de despărţire a plantelor este. 38 . fiind bine cunoscut la speciile cu tulpini târâtoare care. marcotajul artificial aplicat plantelor floricole poate fi: a) terestru. croton. Gaillardia. arcuit) şi şerpuit (multiplu). Rudbekia. b) aerian se practică la speciile care nu au tulpinile şi ramurile flexibile şi nici nu emit lăstari de la bază prin simpla muşuroire. în majoritatea cazurilor.4. Marcotajul Numeroase plante au proprietatea de a forma rădăcini adventive pe tulpinile sau ramurile care vin în contact cu substatul de cultură. azalee. ca plante noi. Marcotajul se poate produce şi natural. 19 b. cultivate ca plante la ghivece: ficus. Aquilegia). fragmentarea ei în două sau mai multe părţi (aşa încăt fiecare parte detaşată să aibă lăstari şi rădăcini) şi plantarea lor separată. sau cu un alt mediu favorabil. de regulă. Pandanus weitchii). Se aplică la Hedera sp.). Divizarea tufelor la plantele cultivate în câmp se execută în perioada de repaus. Philodendron scandens. Philodendron scandens etc. se separă de planta mamă după înrădăcinare. la 5-6 ani (Papaver. la doi ani (Viola cornuta). respectiv acoperirea cu pământ a bazei tulpinilor pe o porţiune de 5-10 cm. Pholx subulata. în contact cu solul sau cu medii umede. Hydrangea. În funcţie de specificul plantei. Lăstarii porniţi de la noduri şi însoţiţi de rădăcinile adventive formate. 4. presupune aplecarea ramurii pe toată lungimea ei şi fixarea în substrat. iar intervalul de timp la care se repetă depinde de ritmul de formare a noilor plante: anual (Aster.2. la 3-4 ani (Delphinium. La plantele cultivate în solul serei. numite marcote. Phlox. (fig. asigurând în acest fel umiditatea necesară formării de lăstari noi din mugurii bazali şi emiterii rădăcinilor adventive pe porţiunea îngropată a lăstarilor (fig. d). Este cazul unor specii floricole cu aspect arbustiv.. Passiflora coerulea. plantele îşi încheie repausul din vară. toamna sau primăvara (în funcţie de perioada de înflorire a speciei respective). Ficus pumila etc. Hedera sp. Scindapsus aureus. (fig. dar momentul optim este primăvara devreme. Tradescantia viridis. . leandru. În funcţie de modul de executare. dau naştere la noi plante (Hedera helix. Constă în scoaterea plantei mamă din pământ.3. spre deosebire de butaşi care. a). Plantele cultivate la ghivece pot fi divizate tot timpul anului. de obicei odată cu transplantarea. . Înmulţirea prin divizarea tufelor Este o metodă simplă. Chrysanthemum. uşor de aplicat şi cu avantajul obţinerii de plante noi complet formate chiar din momentul detaşării de planta mamă. Cissus sp. în funcţie de lungimea ramurii.orizontal (chinezesc) . etc. se execută folosind diferite procedee: . din genurile Dianthus. Separarea marcotelor de planta mamă se face toamna sau primăvara. Se aplică la Phlox subulata. cordiline. Se practică la plantele perene care formează tufe de lăstari din mugurii situaţi în zona coletului. mai întâi se detaşează de planta mamă şi apoi se trec în mediile de înrădăcinare. 19 c). precum şi la plantele cultivate în seră (Anthurium andreanum. Ficus pumila.. Chrysanthemum).4. Phlox). O astfel de înmulţire se practică la unele perene cultivate în câmp (hemicriptofitele).

20 . dicentra.2. se poate separa marcota.6. după 1-3 luni. când rădăcinile adventive sunt bine formate. 19 – Tipuri de marcotaj a – prin muşuroire b – arcuit c – orizontal d – şerpuit e . Înmulţirea prin drajoni Se practică la plantele care formează lăstari aerieni din muguri adventivi de pe rădăcini. aşa încât mediul de înrădăcinare să fie menţinut permanent umed. iucca) sau la ghivece (aloe. Prin drajoni se înmulţesc plante floricole perene cultivate în câmp (liliac. După separare.Fig. 4. obţinându-se astfel plante noi. se acoperă totul cu folie de polietilenă. stolonii aerieni formează rădăcini numai când vin în contact cu substratul.Înmulţirea prin stoloni . bromelii.5. care va constitui mediul de înrădăcinare. în schimb. Înmulţirea prin stoloni Stolonii sunt tulpini târâtoare care formează pe traiectul lor rozete de frunze capabile să genereze rădăcini adventive. agavă.aerian Tehnica marcotajului aerian cuprinde următoarele etape (fig. La Chlorophytum comosum (fig. la Nephrolepis exaltata. sub un mugure. hortensii. 19. 39 Fig.e): în zona de pe tulpină sau de pe ramură unde se urmăreşte formarea rădăcinilor adventive. în condiţii favorabile.2. sansevieria). 4. strâns legată la ambele capete. se udă pe la partea superioară a manşonului protector (fără să se desfacă folia). se execută o fantă laterală sau se incizează scoarţa circular. se înfăşoară zona incizată cu un manşon de turbă fibroasă sau muşchi vegetal. drajonii se plantează individual. apariţia rădăcinilor adventive nu este condiţionată de contactul direct al rozetelor de frunze cu substratul de cultură. Drajonii prezintă rădăcini proprii şi se separă de planta-mamă în perioada de repaus (toamna sau primăvara devreme). 20) şi Saxifraga sarmentosa.

îndemânarea altoitorului. fiind posibilă numai la câteva specii capabile să formeze mici plantule de-a lungul nervurii mediane (la frunzele de Asplenium viviparum).4. iar în contact cu un substrat de cultură favorabil. aceluiaşi gen botanic sau fac parte din genuri înrudite. Altoirea dă rezultate atunci când cei doi parteneri folosiţi aparţin aceleiaşi specii.altoirea în despicătură (Chrysanthemum. La un anumit grad de dezvoltare. generează plante noi. camelii. . limitează utilizarea ei în floricultură şi se justifică numai atunci când alte procedee nu dau rezultate.7. ci şi o metodă de obţinere a unor exemplare mai decorative (la cactuşi) sau de obţinere a unor plante cu rezistenţă sporită (soiurile de trandafiri). Pelargonium). Înmulţirea prin muguri adventivi Este mai puţin răspândită. La speciile floricole. cactuşi).2. . . 4. spre deosebire de celelalte metode. . pe pedunculul inflorescenţei (la Bryophyllum proliferum) sau pe marginea limbului (la Bryophyllum daigremontianum).8. cameliile). Clematis. altoirea poate fi considerată nu numai o metodă propriu-zisă de multiplicare a plantelor care se reproduc mai greu pe altă cale (azaleele. aceşti muguri se desprind. îngrijirea plantelor după altoire). 40 . Condiţiile mai riguroase pe care le impune altoirea (tehnica de lucru.altoirea în copulaţie (azalee.altoirea prin alipire (cactuşi). este operaţia de unire a doi indivizi (altoi şi portaltoi) care cresc ulterior ca o singură plantă. Metodele şi tehnicile de altoire frecvent utilizate la speciile floricole sunt: .altoirea în oculaţie (Rosa). Altoirea Altoirea.2.altoirea în triangulaţie (Dahlia. ca metodă de înmulţire vegetativă. Fuchsia. Paeonia).

Matthiola. anuale care se seamănă direct). organe subterane specializate (bulbi. b)Pregătirea terenului Constituie activitatea premergătoare înfiinţării culturilor şi cuprinde următoarele lucrări specifice: -desfiinţarea culturilor precedente. -plantarea materialului vegetativ de diferite tipuri: răsad.1.1. c)Înfiinţarea propriu-zisă a culturilor Modalităţile de înfiinţare a culturilor în câmp şi materialul biologic folosit: -semănatul direct la loc definitiv se foloseşte în cazul unor specii anuale şi perene şi se execută toamna sau primăvara (vezi semănatul). -arătura de bază la adâncimea de 25-30 cm. 41 . Centaurea. anuale care se seamănă direct în câmp). în funcţie de cerinţele faţă de textura solului. marcote. în cazul plantelor de mozaic şi a unor perene (crizanteme. pe care urmează să-l ocupe culturile decorative din spaţiile verzi. mărunţirea urmând să se facă înainte de înfiinţare. la culturi de anuale. bienale şi perene destinate obţinerii de flori tăiate. -fertilizarea de bază cu îngrăşăminte organice bine descompuse (mraniţă 3-4 kg/mp) şi îngrăşăminte minerale cu fosfor şi potasiu(50-60 g/mp) completate cu jumătate din doza celor pe bază de azot . structurate.1. terenul rămâne în “brazdă crudă”pe timpul iernii. se alege solul corespunzător fiecărei specii. rădăcini tuberizate. butaşi înrădăcinaţi. -primăvara târziu (aprilie-sfârşit mai) -sfârşit aprilie: -se plantează răsadul de la anuale mai rezistente la temperaturi scăzute (Dianthus. hortensii). -se plantează răsadurile de bienale rămase neplantate din toamnă. Epoci de înfiinţare a culturilor floricole în câmp: -primăvara timpuriu(martie-început aprilie): -se seamănă direct în câmp specii anuale(Calendula. adăpostite de curenţi reci şi vânturi dominante. fragmente rezultate din despărţire la plante perene hemicriptofite. Alyssum). cu capacitate bună pentru reţinerea apei. permeabile pentru apă şi aer. -se plantează hemicriptofitele rezultate din despărţire (cu înflorire de vară-toamnă). ÎNFIINŢAREA CULTURILOR FLORICOLE 5. -mărunţirea solului se execută imediat după arătura de bază în cazul culturilor care se înfiinţează toamna (bienale. celelalte însuşiri fiind mai uşor de influenţat pentru a le adapta cerinţelor plantelor. geofite rustice. Înfiinţarea culturilor în câmp a)Amplasarea culturilor Majoritatea plantelor floricole cultivate în câmp preferă terenuri plane sau uşor înclinate. curăţirea şi nivelarea terenului. cu expoziţie însorită. rizomi) la geofite. Lathyrus. rabatului etc. decorării în spaţii verzi sau pentru seminţe. La înfiinţarea culturilor în câmp. în cazul culturilor înfiinţate primăvara mai târziu. cu soluri bine drenate.CAPITOLUL 5 ÎNFIINŢAREA ŞI ÎNTREŢINEREA CULTURILOR FLORICOLE 5. plante altoite. tuberobulbi. Calendula). fie de desenul rondului. primăvara foarte devreme şi în ferestrele iernii (bienale neplantate din toamnă. -modelarea terenului se aplică numai anumitor culturi şi se face ţinând cont fie de sistema de maşini de întreţinere la culturile semincere sau la cele din colecţii şi pentru flori tăiate.

Alstroemeria. -mai: -se plantează răsadurile anualelor mai pretenţioase la temperatură (imortele. rădăcini tuberizate (asparagus). Pe parcursul sezonului rece. bienale (Bellis. -sfârşit mai. -mai-iunie: Dianthus. Solul se dezinfectează termic (cu vapori de apă la 900 C). Viola). Zantedeschia.2. Chrysanthemum (pentru înflorire de toamnă). Tropaeolum.1. Freesia (tuberobulbi). Dazomet. Rudbeckia). -se plantează bujorii şi crinii albi (sfârşit august). Gerbera(din butaşi). butaşi (Dianthus. Gerbera). hortensii). Freesia (semănată direct). trandafiri. Chrysanthemum. zambile) şi arbuşti ornamentali (forsiţia. Salvia). narcise. în funcţie de posibiltatea valorificării eficiente şi de cerinţele plantelor faţă de factorii de mediu (mai ales lumina). lalele. Scheletul serei şi uneltele se dezinfectează cu soluţie de formalină 2-3%. -se plantează rizomii de Canna şi rădăcinile tuberizate de Dahlia. subsolaj la adâncimea de 45-50 cm). Gerbera (din butaşi). Semănatu direct se foloseşte rar (la frezii). -se seamănă direct anualele cu seminţe rezistente la temperaturi scăzute (Alyssum. -se plantează hemicriptofitele cu înflorire de primăvară. Gerbera).obligatorie la începutul fiecărui ciclu de cultură (8-12 kg/mp gunoi de grajd bine descompus sau 6-10 kg/mp mraniţă) şi completată cu îngrăşăminte minerale după dezinfecţie. uneori trandafiri. Nigella. Strelitzia. -dezinfecţia solului. epocile optime de înfiinţare a culturilor sunt următoarele: -ianuarie-început februarie: trandafiri. Antirrhinum). -modelarea solului în straturi cu lăţimea de 90cm sau 110-120 cm.Înfiinţarea culturilor în solul serei a)Pregătirea terenului -desfiinţarea culturilor precedente şi curăţirea terenului. cu scopul obţinerii de flori în extrasezon. -se plantează răsad de perene hemicriptofite (Delphinium.uneltelor.dar mai mult reprezentat de răsad (Freesia. scheletului serei. 500-1200 kg/ha superfosfat şi 300-800 kg/ha sulfat de potasiu). -toamna (septembrie-noiembrie): -se plantează răsadul de bienale. culturile forţate de lalele. -se plantează geofitele rustice (Tulipa. rizomi (cala). liliac) pentru culturi forţate. rizomi şi rădăcini tuberizate (Alstroemeria). -definitivarea fertilizării. Strelitzia . Hyacinthus). Zinnia). -mobilizarea solului la 25-30 cm adâncime (la 3-4 ani. tuberobulbi (Freesia). plante altoite (trandafiri). zambile. anuale (Calendula. Eschscholtzia). Pentru principalele specii cultivate în solul serei. cu turbă(10-12 kg/mp) şi cu îngrăşăminte chimice (aprox. Di-Trapex) sau prin ambele metode. Gerbera. Epoci de înfiinţare a culturilor floricole Succesiunea înfiinţării culturilor în solul serei se eşalonează pe aproape întreaga perioadă a anului. Begonia. -septembrie: Zantedeschia. -fertilizarea de bază. -se plantează butaşii înrădăcinaţi de crizanteme şi de la plantele de mozaic. Asparagus). Narcissus. în solul serei se mai cultivă şi unele plante de câmp. -vara (iunie-august): -se continuă plantarea gladiolelor şi crizantemelor pentru înflorire eşalonată. 5. -iulie: Chrysanthemum (pentru înflorire de toamnă). tuberoze. -se seamănă direct unele anuale (Callistephus.-se plantează tuberobulbii de gladiole. -martie-aprilie: Dianthus. -august: Gerbera (fragmente de plante divizate). narcise. Anthurium. b)Înfiinţarea propriu-zisă Materialul săditor folosit la înfiinţarea culturilor este diferit. ţinându-se cont însă de momentul când se doreşte înflorirea.Freesia (tuberobulbi şi răsad). -se scot în câmp unele plante de seră (muşcate. -mărunţirea solului. 42 . Calendula. perene geofite (gladiole. fragmente de plante rezultate din despărţire (Anthurium. Gerbera (din butaşi şi răsad). chimic( cu Basamid. Strelitzia. 500700kg/ha azotat de amoniu.

prin scufundare în apă 24 ore înainte de folosire. Primula. în funcţie de specificul lor. azalee. plante altoite (cactuşi). La unele specii decorative prin flori. dar epoca optimă pentru plantarea şi transplantarea majorităţii plantelor la ghivece este primăvara. 43 .). Alstroemeria. culturi forţate de gladiole. b)Pregătirea vaselor: -alegerea vaselor cu mărime corespunzătoare mărimii plantelor.1. Pentru facilitarea însuşirii noţiunilor legate de întreţinerea culturilor floricole. fragmente rezultate din despărţire (ferigi. Gloxinia şi răsadul de Cyclamen se plantează în martie. se recomandă însă anumite epoci de înfiinţare cu scopul valorificării la maxim a valorii lor decorative. respectiv pentru culturile floricole din câmp. Cyperus.4. ÎNTREŢINEREA CULTURILOR FLORICOLE După înfiinţarea culturilor floricole în câmp şi în spaţii protejate. Calceolaria. tuberculi (Begonia tuberhybrida. tuberculii de Begonia tuberhybrida. cât şi unele particularităţi de efectuare a acestora. Epocile de înfiinţare a culturilor la ghivece se pot suprapune pe orice perioadă din an.şi 5. Acest capitol este completat cu prezentarea celor mai răspândite boli şi celor mai frecvenţi dăunători la o serie de plante ornamentale. -adaosul substanţelor fertilizante (dacă este cazul).. folosind una din metodele de înmulţire prezentate în capitolul anterior. -umectarea vaselor de ceramică noi. cu respectarea reţetelor în funcţie de cerinţele speciilor. culturi forţate de anuale şi bienale. Gloxinia). sulfat de cupru). evidenţiindu-se manifestarea atacului şi măsurile de prevenire şi combatere ce se recomandă a fi aplicate (tabelele 5. ficuşi. şi 5. prezentarea lucrărilor s-a făcut sub formă de tabele (tabelele 5. liliac şi trandafiri. bulbi (Hippeastrum). Principalele lucrări de îngrijire care vizează culturile floricole sunt prezentate separat. la lucrările cu caracter special. -verificarea şi refacerea orificiilor de dren.) care cuprind atât denumirea şi scopul lucrării. -noiembrie-decembrie: crizanteme (pentru înflorire de primăvară). având în vedere locul de cultură al plantelor.3. bromelii. Asparagus. răsaduri (Cineraria hybrida. Cyclamen. este necesară asigurarea condiţiilor optime de creştere şi dezvoltare. În plus.2. La fiecare dintre aceste grupe de plante.2. begonii. trandafir chinezesc). -dezinfectarea vaselor refolosite (cu formalină. De exemplu. Sansevieria). pentru culturile floricole din solul serei şi pentru plantele cultivate la ghivece.5.-octombrie: Freesia (tuberobulbi). c)Plantarea propriu-zisă: Materialul biologic folosit pentru înfiinţarea culturilor la ghivece poate fi reprezentat de seminţe (palmieri). -dezinfecţia termică sau chimică a substraturilor. prin aplicarea unui complex de lucrări de întreţinere care diferă în funcţie de specie şi sistemul de cultură practicat. 5. rădăcini tuberizate (asparagus). 5. lucrările de întreţinere au fost împărţite. în lucrări comune (necesare tuturor culturilor) şi lucrări speciale (aplicate ocazional sau numai anumitor specii din grupa respectivă). sunt indicate speciile (grupul de specii) la care acestea sunt necesare. muşcate. iar răsadul de Cineraria hybrida în august septembrie. Înfiinţarea culturilor floricole la ghivece a)Pregătirea substraturilor: -preparea amestecurilor.5. Begonia tuberhybrida) material vegetativ rezultat din butaşi (cactuşi.1.3.

se foloseşte frecvent Triflurom 48 EC. . toamna şi primăvara.în practica floricolă se utilizează mai mult efectul preemergent al buruienilor buruieni. 1 2 3 4 5 6 . aplicat2 cu 10-14 zile înainte de în vegetaţie. Plivitul -îndepărtarea buruienilor. crt.pământul trebuie să fie reavăn şi buruienile mici. . .la culturile înfiinţate prin semănat direct. până la 8-10 cm mai tîrziu. Se udă apă din sol şi atmosferă.distrugerea buruienilor aflate . frecvenţa udărilor.Tabelul 5. pe brazde. de textura solului etc. .se recomandă să se ude dimineaţa.distrugerea seminţelor de . Norma de udare şi modul de administrare se stabilesc în funcţie de destinaţia culturii. Combaterea chimică a . . gunoi de grajd) sau sintetice (folie din mase plastice). Se administrează aproximativ 10-30 l apă/m2.asigurarea densităţii cultură corespunzătoare. de 1-2 ori/săptămână 44 . frunze. sau a precipitaţiilor). seara sau noaptea (în zilele călduroase).se execută de 3-6 ori într-un sezon de vegetaţie (funcţie de structura . de specie.vara se udă zilnic sau la 2-3 zile. se fac reînsămâţări pe suprafeţele unde nu au răsărit seminţele (este indicat să se folosească seminţe umectate sau pregerminate). pentru a fi smulse cu rădăcină.1. Lucrări comune Nr. erbicidelor. Adâncimea variază de la 3-5 cm la începutul vegetaţiei plantelor. a gradului de afânare.distrugerea buruienilor.îmbunătăţirea regimului de .menţinerea umidităţii solului şi . Lucrarea Scopul lucrării Caracteristici de . înfiinţarea culturilor. Completarea golurilor .protejarea plantelor de temperaturi scăzute.combaterea buruienilor. mraniţă. solului. de fenofază. în doze de 2 l/ha (2 ml/10 m ). cu furtunul. de aceeaşi vârstă şi calitate. Prăşitul .spargerea crustei. prin picurare. . . Irigarea (udarea) .presupune acoperirea solului cu materiale organice (paie. .la culturile înfiinţate prin răsad se înlocuiesc golurile cu material din acelaşi soi.este indicat să se execute înaintea praşilelor.mobilizarea solului. Mulcirea solului .se execută manual sau mecanizat. .se execută când în sol şi în atmosferă există deficit de umiditate. prin aspersiune. . gradul de îmburuienare. Lucrări de întreţinere aplicate culturilor floricole din câmp A.

sau se folosesc sub forma soluţiilor nutritive. .anuale şi semănate direct.menţinerea de sănătate a . crt. la care de plante şi asigurarea nu s-a putut respecta la semănat distanţa dintre plante. plantele eliminate se pot folosi la completarea golurilor.susţinerea plantelor . perene 2 Tutoratul palisatul . şi . din sol Îngrăşămintele organice se administrează sub formă de must de bălegar diluat cu apă (1:5 sau 1:7) sau de macerat gunoi de păsări diluat 1:20 sau 1:25 (câte 10-15 l/m2).se utilizează îngrăşăminte organice şi minerale uşor asimilabile.la plantele cultivate pentru flori tăiate se folosesc tutori verticală.plante cultivate pentru flori tăiate (Dahlia.sistemele de susţinere sau suporţii sunt de diferite tipuri şi care. . Lucrări speciale Nr. . 7 Lucrarea Fertilizarea fazială Scopul lucrării Caracteristici 8 . 1 Lucrarea Răritul Scopul lucrării Caracteristici Speciile (grupul de specii) la care se aplică . La densităţii optime.plante volubile şi agăţătoare. speciile care suportă transplantarea. simpli.înlăturarea surplusului . arcade. din diferite se aleg în funcţie de specificul plantei şi efectul decorativ motive. crt.plante cu talie înaltă folosite în spaţii verzi (în grupuri sau individual). Paeonia). Îngrăşămintele chimice se administrează prin împrăştierea pe sol şi apoi sunt încorporate odată cu lucrările solului.A (continuare) Nr. .1. Gladiolus. nu-şi pot urmărit: menţine poziţia .se execută la culturile înfiinţate prin semănat direct. dăunătorilor plantelor B. 18. pergole.vezi tab. Combaterea bolilor şi . tutori sub formă de trepied (la Paeonia) sau spalieri cu sârme orizontale.Tabelul 5.asigurarea echilibrului nutritiv .plantele volubile sau agăţătoare se dirijează pe treiaje. colonade sau pe ziduri şi construcţii. 45 .

care . punctului de inserţie.se execută de mai multe ori într-un sezon de vegetaţie. pământ sau prin . . garoafe.constă în îndepărtarea vârfului de creştere (aproximativ 1 cm). .plante bienale (Digitalis. dar nu mai târziu de sfârşitul lunii iunie pentru . Se poate repeta de 2-3 ori într-o perioadă .uniformizarea înălţimii plantelor.determinarea înfloririi mai timpurii. . bujori).plante cultivate pentru tăiate (inclusiv inflorescenţelor pentru a le asigura o prelungire a perioadei de flori imortele).lucrarea se execută în anumite faze de deschidere a florilor sau .Plante cultivate pentru tulpina principală. Lucrarea se execută flori tăiate (crizanteme. plantele decorative prin flori. Tunsul lăstarilor . Begonia).se impune la plantele care iernează în câmp şi au rezistenţă . . prin producerea perdelelor de fum sau prin irigare. . cât şi toamna (crizanteme). plastice (polietilenă) sau textile. paie. garoafe.Tabelul 5.unele plante anuale (Callistephus. dalii.plante din mozaicuri.B (continuare) Nr.obţinerea tijelor cu o singură floare. plantelor .înflorire uniformă. .valorificarea florilor florilor tăiate (proaspete sau uscate). 3 Ciupitul Scopul lucrării .se îndepărtează lăstarii secundari (copili) care se dezvoltă pe . la 2-3 cm deasupra borduri. Bobocitul . culturilor înfiinţate primăvara devreme. bujori).protejarea se face prin acoperirea plantelor cu materiale primăvara devreme.plante perene (Paeonia. . Copilitul Protejarea . de vegetaţie. Yucca). împotriva îngheţului Recoltarea .crizanteme. .menţinerea plantelor cu o anumită formă şi înălţime. (crizanteme. brumelor Protejarea .1. Dianthus).prelungirea perioadei de înflorire toamna. Antirrhinum. Caracteristici . 8 9 46 .obţinerea de culturi împotriva timpurii.plante pentru flori tăiate Lucrarea se execută cu grijă pentru a nu fi rupţi bobocii valoroşi.asigurarea protecţiei pe timpul iernii plantelor care plantelor iernează în câmp. Lucrarea crt. Dicentra. decor şi un efect decorativ maxim (vezi cap.se aplică atât plantelor cu perioadă lungă de vegetaţie. culturi înfiinţate . obligatoriu când lăstarii sunt în fază erbacee şi se desprind uşor. Speciile (grupul de specii) la care se aplică . se taie cu ajutorul unui foarfece special. Protejarea se face prin acoperire cu frunze. .plante cu înflorire înfloresc sau decorează până toamna târziu (crizanteme). împachetare cu materiale izolante. imediat după plantare. când au câţiva mm. .plante de mozaic.se elimină de obicei bobocii laterali. la axila frunzelor.dirijarea unei singure tije florifere.6) 4 5 6 7 . Lăstarii . Campanula. limitată la temperaturi scăzute sau la variaţii mari de temperatură.stimularea ramificării.

În timpul vegetaţiei. Reglarea .se va urmări asigurarea condiţiilor de lumină. la 20-25 cm adâncime.Tabelul 5. apă. Combaterea . nutriţie.menţinerea curată a culturilor. aer. organe subterane. şi potecile.respectarea densităţilor prevăzute . temperatură. Lucrarea crt. de tehnologia de cultură.se execută după 1-2 săptămâni de la înfiinţarea culturilor. .asigurarea stării de sănătate a . 18) bolilor şi plantelor. Afânarea solului . factorilor de cultură a plantelor.asigurarea regimului optim de apă şi aer în sol. prin lucrări de afânare a solului sau prin plivirea buruienilor. Lucrările de întreţinere aplicate culturilor din solul serei A.crearea condiţiilor optime de .se execută manual. buruienile care apar sunt deschise. .dezinfecţia solului făcută înainte de înfiinţarea culturilor poate buruienilor diminua substanţial.se fac tratamente preventive şi curative (vezi tab. . dăunătorilor 47 . în corelaţie directă cu cerinţele speciilor cultivate. vegetaţie Combaterea . 1 Completarea golurilor Scopul lucrării Caracteristici 2 3 4 5 . Periodic se sapă . la intervale de 2-3 săptămâni. răsad) trebuie să aibă aceeaşi vârstă şi calitate şi să aparţină aceluiaşi soi (este de preferat să se păstreze materialul de rezervă la înfiinţare).2. Lucrări comune Nr.refacerea structurii solului. fragmente rezultate din despărţirea plantelor. .spargerea crustei.materialul folosit (butaşi. rezerva de buruieni din sol.

garoafe. fie prin simpla apropiere a florilor sau inflorescenţelor. crizanteme. . se face palisarea individuală pe fire textile sau sintetice. Se realizează ochiuri de formă anuale (Antirrhinum. ţesută cu fire textile sau sintetice pe .constă în eliminarea surplusului de frunze şi a frunzelor Anthurium.condiţii: organe de reproducere mature. Lucrări speciale Nr. susţinere este sub formă de plasă.garoafe.garoafe. Se repetă după 1-2 zile. pensule moi. crt. de în poziţie verticală a căror tulpini florifere nu-şi menţin poziţia verticală. .valorificarea florilor vezi cap. . .devine lucrare obligatorie pentru unele culturi din solul serei. ale .se îndepărtează bobocii slab dezvoltaţi.B. fresia. crizanteme. umiditate atmosferică 60-70%. îmbătrânite la speciile care vegetează Zantedeschia. Lucrarea Instalarea sistemelor susţinere 1 Speciile la care se aplică .garoafe.se execută fie prin tamponarea stigmatului cu polen. . Lucrarea se execută când lăstarii sunt încă erbacei şi se rup cu uşurinţă. Sistemul de crizanteme. folosind . producerea de .evită ruperea tijei florifere sau a bobocului rămas. 6 -toate plantele cultivate tăiate pentru flori tăiate.obţinerea tijelor cu o . înălţime se îndepărtează vârful de creştere.Cineraria hybrida seminţe. cu diametrul de 15-20 cm. când acestea au 12-15 cm . se instalează 4-6 etape distanţate la 15-20 cm.eliminarea lăstarilor . cu poziţie incorectă . Se execută imediat după (inflorescenţă). formarea bobocilor. . .dirijarea şi menţinerea . laterali. 2 3 Ciupitul Copilitul Bobocitul 4 Polenizarea artificială 5 6 7 Defolierea Recoltarea florilor .Gerbera hybrida.se efectuează la plantele tinere. dreptunghiulară sau păstrată.stimularea ramificării. În funcţie de înălţimea plantelor. temperatura de 1825°C. 48 . astromeria. .culturi forţate de tulpinilor florifere.se îndepărtează lăstarii formaţi pe tulpina floriferă principală. La Lathyrus). singură floare (de obicei bobocii secundari). Scopul lucrării Caracteristici unele plante cu talie înaltă (culturi forţate de Lathyrus). cadru de sârmă zincată. crizanteme. .

se îndepărtează permanent părţile uscate sau ofilite ale plantelor plantelor plantelor. (frunze.asigurarea spaţiului necesar . Transvazarea .se execută cu ajutorul unui plantator. inflorescenţe etc. flori.3 Lucrările de întreţinere aplicate plantelor cultivate la ghivece A. se îndepărtează buruienile şi se curăţă ghivecele de muşchi şi licheni. lumină. dăunătorilor 3 4 5 49 . aer şi substratul de cultură. Se păstrează aproape intact sistemul radicular şi se sistemului radicular. temperatură. . îndepărtează numai o parte din substrat.18 bolilor şi stare de sănătate. pe măsura creşterii nutriţiei plantelor şi dezvoltării plantelor. Toaletarea .păstrarea aspectului îngrijit al .lucrarea se execută anual sau la intervale mai mari (4-6 ani).Tabelul 5. în funcţie de ritmul de creştere al plantelor.spargerea crustei.vezi tab. . plantelor. fără să fie deranjate rădăcinile de şi aer din substrat. Dirijarea factorilor creşterea şi dezvoltarea . .menţinerea plantelor în perfectă . Lucrări comune Nr.ghiveciul utilizat va avea diametrul cu 2 cm mai mare decât cel precedent.odată cu lucrarea de afânare. crt. 1 2 Lucrarea Afânarea substratului cultură Scopul lucrării Caracteristici . lăstari.vor fi respectate cerinţele plantelor în ceea ce priveşte regimul de de mediu armonioasă a plantelor. Combaterea . ramuri.asigurarea regimului optim de apă . .constă în schimbarea periodică a ghivecelor.).

. de lumină corespunzător. a frunzelor decorativ al plantelor. modul de dirijare a tulpinilor . Hoya. treiaje (grilaje) metalice sau din lemn etc. Croton. iar celor care rămân li se Azalea indica. sârmă sau vergele metalice îndoite în cerc sau semicerc.realizarea amenajărilor etc. . lungimii tulpinilor. cu Monstera.B. plastic etc. Menţinerea curată . decorative a plantelor.lucrare necesară numai în cazul existenţei unui Cineraria hybrida. Philodendron. Sinningia hybrida. limbul mare. formare .tutorarea poate fi dublată de palisare. corespunzători palisatul . mărimii ghiveciului. Passiflora. într-un Cyclamen persicum. cu efecte estetice . modului de creştere a plantei.se instalează diferiţi suporţi. . număr mare de plante cultivate la ghivece.speciale metal. crt. Ficus. spaţiu limitat. 1 Lucrarea Scopul lucrării Caracteristici Speciile la care se aplică 2 3 4 Răritul ghivecelor . Lucrări speciale Nr. coriaceu.susţinerea plantelor. Philodendron.dirijarea creşterilor.asigurarea unui regim . . scăriţe. Tăierile de . Dieffenbanchia. Colocasia. Dracaena. Scindapsus.se folosesc tutori simpli verticali (baghete din lemn. . Se Hibiscus rosa-sinensis. Tutoratul şi .corectarea formei şi îndepărtează de la punctul de inserţie ramurile şi Hydrangea densităţii coroanei.se aplică mai ales speciilor arbustive. hortensis. Hedera. 50 . Cissus.menţinerea efectului .dirijarea înfloririi limitează creşterile eliminarea ramurilor îmbătrânite şi regenerarea plantelor. Tutorii nu vor depăşi niciodată înălţimea plantelor. lăstarii necorespunzători.Este necesară la plantele decorative prin frunze.amplificarea valorii Gynura.).

se aplică plantelor care se transplantează rar. Cineraria hybrida. palmieri. Bonzi) administrate prin pulverizare pe plantă Pelargonium. Înlocuirea Monstera. Polenizarea . înfloririi.se execută ca în cazul plantelor cultivate în solul Cyclamen persicum.obţinerea de seminţe. radicular sensibil la transplantare (palmieri. Transplantarea . Fuchsia. substratului de cultură Plantarea se face în ghivece de aceeaşi mărime sau . pământului de la substratului.limitarea creşterilor. . obţinerea unor exemplare cu efect decorativ deosebit. 5 6 7 8 Tabelul 5. în substrat preparat după cerinţele substrat impropriu. 51 .refacerea plantelor care . substratului epuizat. retardanţi stimularea ramificării şi Alar. . este îndepărtat pământul de la suprafaţă pe o Philodendron. Anual. fiind înlocuit cu altul proaspăt. au sistemul radicular plantelor. Nerium oleander.B (continuare) Lucrarea Scopul lucrării Caracteristici Speciile la care se aplică Tratarea cu . bolnave. suprafaţă îndepărtarea adâncime de 4-6 cm (fără să fie rănite rădăcinile).Nr.plante cu rădăcini suferă din cauza prin spălare) şi se elimină rădăcinile bolnave. artificială serei. Azaleea.se îndepărtează pământul de pe rădăcini (inclusiv .3. crt. sau direct în substrat.plante aflate în vase cu necorespunzător sau care mai mici. Nu dă rezultate la speciile care au sistemul bolnav.îmbunătăţirea fertilităţii .se folosesc soluţii de substanţe retardante (Cycocel. Ficus. . orhidee).

06 %.2 ţesuturile se necrozează.3 %. 52 . culturală. Specia floricolă atacată 1 Garoafe Boala şi agentul patogen Simptomatologie Prevenire şi combatere . respectarea măsurilor (Septoria dianthi) se extinde pe tulpini.0. .0.tratamente curative: Benomyl 500 WP-0. în condiţii favorabile agentului patogen. brun.0. Înnegrirea garoafelor (Mycosphaerella dianthi) înconjurate de o zonă violacee. flori (sepale şi chiar petale). Bumper 250 EC . .2 %.tratamente curative cu:Topsin M 70 usucă. negre. WP .0.0. Rugina garoafelor . usucă de deasupra zonei atacate. Baycor 25 WP .prevenire prin măsuri de igienă şi se extinde zona atacată. în dreptul cărora epiderma crapă iar (Uromyces dianthi) combi . planta se EC . aplicarea unui superioare.2 %.prevenire prin folosirea de material Pătarea brună ce pe acestea apar organele de înmulţire.25 %. foarte uşor în dreptul ţesuturilor necrozate şi . Derosal 50 SC .tratamente curative cu : Polyram gălbui.0.frunzele se îngălbenesc. Tilt 250 . crt.0. iar în final zona . folosirea fungicidelor: }esuturile din dreptul petelor sunt mai întâi Mancozeb 800-0. petele se brunifică .iniţial pete de decolorare circulare sau eliptice.02 %. se răsucesc şi se .2 %.când sunt atacate tijele florifere. Topsin M 70 WP .bobocii atacaţi nu se mai deschid sau se deschid asimetric. . asolament. .3 %..02 %.tulpinile şi pedunculii florali atacaţi se frâng Dithane M 45 . frunzele din etajele de igienă culturală. Principalele boli întâlnite la unele specii floricole Nr.în soluţii se adaugă aracet 0. înnegrite.0.pe toate organele aeriene apar pete mici.sunt atacate mai întâi frunzele bazale şi după . Captadin 50 PU decolorate apoi se brunifică.4.Tabelul 5.1 %.07 %.0. atacul săditor sănătos. centrală este albicioasă şi prezintă puncte mici . %.

.15%.1%. În secţiune se observă brunificarea 0. Făinarea (Oidium dianthi) . iar plantele se veştejesc şi apoi se . dianthi) boala avansează.05-0.1% sau Benlate 50 WP .iniţial se clorozează frunzele din vârful .1%.2%.0. iar frunzele bolnave se usucă.se fac stropiri cu Karathane 0. Putregaiul cenuşiu . se vor respecta măsurile de de plantă. Bobocii atacaţi nu mai zeamă sulfocalcică în concentraţie de cresc. floricolă crt. alb-roz. ţesuturile se de umiditate. în sere şi solarii se va înmoaie şi se acoperă cu un mucegai gri.boala apare în condiţii de umiditate mare.Tabelul 5. atacată Garoafe Boala şi agentul patogen Simptomatologie Prevenire şi combatere Fuzarioza (veştejirea) . vaselor conducătoare.1%.folosirea de butaşi sănătoşi.4. albicioasă groasă.05usucă. 53 . .pentru prevenire se va evita excesul (Botrytis cinerea) Organele atacate se brunifică. înrădăcinat. se va evita fin.sunt recomandate tratamente preventive cu: Ronilan 50 DF-0. (continuare) Specia Nr. Rovral 50 WP-0. frunzele se îngălbenesc în cale termică sau chimică (Syllit 65 WP totalitate. folosirea de material .tratamente lunare cu: Bavistin 0.bobocii florali şi florile atacate se desprind în exces. administrarea de îngrăşăminte cu azot.pentru prevenire este obligatorie garoafelor (Fusarium plantei şi se veştejesc uşor.pe frunze şi pe caliciu apare o pâslă .1%. Sumilex 50 PU0. alternând produsele.boala se manifestă şi la butaşii puşi la săditor sănătos. Tratamentele se repetă la interval de 7 zile. asigura o bună aerisire. igienă culturală. Benlate 50 WP 0. umiditate ridicată pe ţesuturile atacate se .0. În condiţii de .sp. . Pe măsură ce dezinfectarea solului (substratului) pe oxysporum f.1formează un mucegai (miceliu ciupercii) 0. 1:50.2%.

Septorioza crizantemelor . apoi albe şi în final măsurile de igienă culturală. Topsin M 70-0. Dithane M 45-0.125 %.pe ambele feţe ale frunzei şi pe tulpini apar .3 %. (continuare) Nr.apare pe frunze sub formă de pete mici. ce devin apoi necrotice. chrysanthemella) roşcate.3 %. lor se formează o mică excrescenţă pe faţa .pe frunzele tinere apar zone clorotice inelare . Făinarea (Oidium . Specia floricolă atacată Crizanteme Boala şi agentul patogen Simptomatologie Prevenire şi combatere Mozaicul crizantemelor .tratamente curative cu: Dithane M 45ciupercii. decolorate.05 %. brun.3 %. EC-0. Zineb 75-0. materialul distribuite pe limb şi pe nervuri.pentru prevenire trebuie să se respecte crizantemelor (Puccinia circulare.3 %.pentru prevenire se elimină plantele (Chrysanthemum virus B) galben-verzui. superioară şi cavităţi pe partea inferioară. Shavit 25 EC l l/ha. Kumulus S-0.07 %. Saprol 190 necrozează. Benlate 50 ţesuturile se îngălbenesc. 0. iar planta formează flori mici şi agentului patogen. Orthocit 500.5-2 cm .2 %.iniţial apar pe frunze pete brune de 0.07 usucă.Tabelul 5. . Karathane LC-0. Vandozeb-0. crt.1 %. iar inflorescenţele nu mai înfloresc şi se %. 54 . Frunzele atacate se WP 0.4.2 %. plantele horiana) cafenii sau castanii. apoi acestea devin cenuşii.săditor sănătos.2 %. Petele apar uniform atacate sunt adunate şi arse.05-0. iar în dreptul folosit la înmulţire se dezinfectează. alb-verzui iniţial. Limbul virotice şi se fac stropiri cu insecticide frunzelor atacat este deformat. În dreptul petelor apar picnidiile . Rugina albă a .pentru prevenire se foloseşte material (Septoria diametru. Tiuram 70-0.25 %.tratamente curative cu Sulfomat P-20 chrysanthemi) zone acoperite cu un strat alb prăfos. Topsin 70 PU-0. are nervuri în vederea prevenirii răspândirii translucide. sub care kg/ha.tratamente cu Polyram combi-0.

06% şi dezinfecţia solului cu Criptanol-0. formează o zonă de suber dincolo de care . .pe frunzele plantelor virotice apar pete şi . Putregaiul cenuşiu . }esuturile din corespunzătoare şi menţinerea umidităţii dreptul petelor se înmoaie şi putrezesc.pentru prevenire se recomandă aerisiri (Botrytis cinerea) mucegai cenuşiu pulverulent. cultivarea de soiuri rezistente şi stropiri cu insecticide pete necrotice şi apare uscarea frunzelor.se recomandă sortarea şi plantarea numai Mozaicul freesiei . . moderate. Specia floricolă atacată Freesia Boala şi agentul patogen Simptomatologie Prevenire şi combatere Mozaicul galben al .Tabelul 5. (continuare) Nr. de sămânţă.pentru prevenirea bolii trebuie să se (Pseudomonas sub forma unor pete de putregai umed. iar pistilul depăşeşte petalele în înălţime.2%.tratamente curative cu: Captan-0. sau nu ating dimensiunile normale. .se recomandă plantarea de tuberobulbi fasolei la freesia (Bean dungi verzi-deschis sau galbene.06%.02% (10 l/m2). .4.plantele bolnave prezintă pe frunze pete (Freesia mosaic virus) mici de decolorare ce ulterior evoluează în de tuberobulbi sănătoşi. respecte măsurile de igienă culturală şi se marginata) }esuturile tuberobulbilor atacaţi se distrug face dezinfecţia tuberobulbilor la plantare până la o adâncime oarecare unde se cu sublimat coroziv 1%. jumătatea sănătoşi sau cultivarea freesiei din yellow mosaic virus in inferioară a florii este cutată. Bacterioza . rămân închise stropirea cu insecticide şi dezinfectarea freesia) mâinilor muncitorilor şi cuţitelor cu care se sau se deschid asimetric. Benlate-0. 55 .pe flori apar pete de decolorare. crt. eliminarea plantelor virotice. . aceea florile sunt deformate. deformări pentru combaterea afidelor.pe tuberobulbi apar pete ruginii în dreptul cărora apar adâncituri în ţesuturi.tratamente curative se fac cu produse pe bază de oxiclorură de cupru. Derosal-0. strânsă.plantele bolnave prezintă pe frunze . bacteria nu trece.boala se manifestă pe frunze şi tuberobulbi. taie florile cu fosfat trisodic 10%. 1-2 ore.

. (continuare) Specia Nr. Sub această pâslă norme moderate.pentru prevenire trebuie respectate pannosa var.2%. Karathane LC-0. Topsin M se deschid sau au petale mici.5CE-0.. miceliul are o coloraţie alb. iar foliolele se deformează. Systhane 12 E-0. Petele confluează şi apar puncte negre.Tabelul 5. Captan 50 PU-0. (cultură în trandafirului seră) necrotic ringspot virus) atacuri masive apar benzi clorotice în lungul nervurilor. se respectă măsurile de rosae) Pe frunze zonele parazitate se necrozează iar igienă culturală. făinoasă.1%. Miraje 45 EC-0.4%.pentru prevenire trebuie ca altoii să fie (Cherry de decolorare verzui. însoţite de o bună ţesuturile parazitate se îngălbenesc şi se aerisire.05%. La atac puternic frunzele cad.sunt atacate organele verzi. atacată Trandafirul Mozaicul galben al .25%.2%.1%. Miraj 45 EC-0. Dithane M 45-0.4.05%.plantele virotice prezintă pe frunze pete şi inele . Lăstarii 70 WP-0. La recoltaţi de la plante-mamă sănătoase. mai ales pe partea măsurile de igienă culturală.tratamente curative: sulf muiabilcenuşie.pentru prevenire se cultivă soiuri de trandafir (Diplocarpon circulare.tratamente curative: Polyram combi0. 56 . parazitaţi sunt debili şi în cursul iernilor geroase Systhane 12 EC-0. . florile nu 0. frunzele se usucă şi cad. Pătarea neagră a frunzelor . albe sau galbene. rosae) pâslă albicioasă. . necrozează. Făinarea (Sphaerotheca . pe frunze apare o . irigări cu superioară a limbului. floricolă Boala şi agentul patogen Simptomatologie Prevenire şi combatere crt. bobocii sunt mici şi florile decolorate. Systhane vor pieri. 12.05%. pătate. În final. rezistente.pe organele verzi apar pete brun-negricioase.1%.1%.

Frunzele atacate 1.5%. de sol sau 1-2 l soluţie/plantă. superioară apar mici puncte brune.pentru prevenire trebuie să fie . În dreptul acestor pete.trebuie respectate măsurile de igienă (Oidium erysiphoides) groasă. iar 0. atacată Trandafirul Rugina trandafirului . Hortensia Pătarea brună a frunzelor .tratamente cu sulf muiabil 0. La atac .1%.se folosesc soiuri rezistente.02%. . 0. cad.boala apare pe toate organele aeriene ale . şi care este distrus parţial.tratamente cu Ridomil 25-0. Făinarea frunzelor . .08%. Topsin M 70-0.4. Pe frunze apar pete gălbui.2%. Shavit 25 EC.se fac tratamente cu: Polyram combiPlantele atacate au un număr redus de flori. colţuroase.Tabelul 5.3-0. Plantele se ofilesc brusc şi mor.se recomandă udarea prin brazde. de culoare albă. Verticilium sp. Tilt 250 CE RV-0. întrerupând circulaţia respectate măsurile de igienă culturală.se taie lăstarii puternic atacaţi care se (cultură în (Phragmidium plantei. (continuare) Specia Boala şi agentul Nr. .în zona bazală a peţiolului frunzei apare o zonă . Saprol 190 EC-0. . cu . seră) mucronatum) izolate.2%. mai întâi se veştejesc frunzele.tratamente cu zeamă bordoleză 0.75(Ascochyta hydrangeas) suprafaţa zonată concentric.05-0.pe frunze apar pete mari.0%. Simptomatologie Prevenire şi combatere floricolă patogen crt. plantelor (Fusarium sp. Putregaiul gerberei . Mancozeb 80-0. strâng şi se ard. apoi culturală. cryptogea) întreaga plantă. puternic frunzele cad. 57 . Benomil 50fructele formate cad de timpuriu.1 l/ha. radicular. Gerbera Veştejirea şi uscarea .1%. brun-cenuşii. .1% în doză de 5 l/m. pe faţa . apoi se usucă.p. iar lăstarii se usucă.boala se manifestă prin brunificarea coletului.3%.respectarea măsurilor de igienă (Phytophthora moale.) substanţelor. frunzele se răsucesc şi culturală. Dithane M-45-0.frunzele atacate prezintă o pulbere făinoasă.

albicioase-cenuşii.atacă toate organele verzi ale plantei. izolate sau confluente. după care cuprinde întregul . Făinarea (Microsphaera . atacată Hortensia Boala şi agentul patogen Simptomatologie Prevenire şi combatere Pătarea cenuşie . Cineraria Făinarea (Oidium .tratament cu zeamă bordoleză 0.umidităţii. gladioli) temperaturi ridicate.75(Cercospora hydrangea) unor pete mici. gladioli pv. 58 . acoperite cu o pulbere fină.(continuare) Specia Nr.Tabelul 5.tratamente foliare cu sulf muiabil îngălbenesc şi se usucă.2% sau umiditatea este mare.pe partea superioară a frunzelor apar pete . Organele atacate se usucă şi cad.tratamentele cu sulf muiabil 0.4%.la baza frunzelor apar pustule galben-brunii. iar mai târziu brun-roşcată. se fac (Pseudomonas apar zone putrezite brun-cenuşii.porţiunile atacate sunt acoperite cu un mucegai pulverulent. mai întâi pe aerisiri repetate. limb. mm diametru. în . Pelargonium Bacterioza . Au culoarea albicioasă . marginata) marginea frunzei.boala se manifestă prin apariţia pe frunze a .trebuie respectate măsurile de igienă cinerarie) acestea apar pete neregulate de diferite mărimi. Morestan0. pulverulentă.preventiv se recomandă diminuarea polonica) neregulate.08% Gladiole Râia tuberobulbilor de .08%. petele se extind şi apar . zonele atacate putrezesc.3%. bine delimitate de 2-4 1. cenuşie.25%. albă. cu marginile brun-roşcate. sunt afectate toate frunzele şi plantele se frâng de la bază.05%.0%. culturală. Karathane-0.atacul se manifestă mai ales pe frunze. Dacă trataţi cu Dithane M 45-0.4.folosirea tuberobulbilor sănătoşi sau zone necrotice cu o margine roşiatică.dezinfecţia termică sau chimică a gladiole (Pseudomonas dreptul cărora apar pete necrotice. floricolă crt. 0. La solului.tratamente cu Polyram combi-0. circulare. Frunzele se . Mancozeb 800-0. Karathane-0. .preventiv se reduce umiditatea. unde .4%. Pe .

1%. benzi decolorate sau întreaga . tepalele cu pete. Topsin Mconfluează.05%. florile au şi se ard.se fac tratamente cu Orthocid 50. Plantele ce . .solul se dezinfectează termic sau (Pseudomonas syringae) evoluează. bine sortaţi.se folosesc bulbi sănătoşi. mici.Tabelul 5.0. pe zonele atacate apare un putregai de culoare cenuşie. }esuturile din dreptul petelor se 0.4. chimic.tratament foliar cu Orthocid 50 sau brune.plantele virotice se elimină din cultură (Tulip breaking virus) .15%. plantele bolnave se formează din bulbii bolnavi au tulpină sunt eliminate şi arse.uneltele de tăiat se dezinfectează cu tepală este decolorată. Atacul pe tuberobulbi duce la uscarea acestora. .pe frunze şi tuberobulbi apar pete mici. încetinită. iar înflorirea întârziată. .2%. sticloase sau apoase.1%. Pătarea lalelelor . apărând un mucilagiu alb-cenuşiu. La umiditate ridicată. bulbul putrezeşte în profunzime. pulverulent. care apoi Merpan-0. Benlate-0. pe petale pete Mycodifol .nu prezintă simptome foliare. bulbilor de lalea zona discului central. brune. (Botrytis gladiolum) Pe frunze apar pete mici.0. Specia floricolă atacată Gladiole Boala şi agentul patogen Septorioza gladioli) Simptomatologie Prevenire şi combatere Lalele (Septoria . Pe măsură ce boala .2%. la început izolate.în timpul vegetaţiei. . Ronilan . porţiuni brune putrezite care se extind adânc în interior sub formă de raze.se fac stropiri cu uleiuri minerale pentru a împiedica aşezarea vectorilor sau cu insecticide pentru combaterea afidelor. Pe tuberobulbi apar Rovral . 59 . (continuare) crt. Putregaiul cenuşiu . circulare. Putregaiul moale al . }esuturile atacate se înmoaie. Creşterea plantelor este fosfat trisodic 10%.pe bulbii atacaţi apar pete brun-deschis în .simptomele apar la înflorire.boala se manifestă pe toate organele plantei. usucă şi cad. scurtă şi nu înfloresc. iar frunzele rămân perforate.0.

tratamente cu Merpan 0. cu 2-3 săptămâni mai devreme. Bulbii sunt foarte mici.2%. Mancozeb 800plantele pier. frunzele şi tijele cu fungicide 30 minute în soluţie de florifere au dungi galbene. folosirea de bulbi sănătoşi sau (Xanthomonas hyacinthi) din bulbi se transformă într-o masă dezinfectaţi cu apă caldă la 48°C timp mucilaginoasă. Dacă de 20-25 minute. 0. Pe suprafeţele atacate apare Orthophaltan 0. La umiditate ridicată. În condiţii de umiditate ridicată.075%.în interiorul bulbilor apar puncte mici galben. iar pe tijele vectorilor. La temperaturi . 60 . galbenă. porţiune atacate. Mozaicul zambilei .25%. mai mari din bulb. Rovral bulbi. se veştejesc şi Dithane M 45-0. la baza bulbilor . iar plantele se usucă şi sănătoşi. crt. culoare mai închisă. Pe 0.pe frunze apar pete de decolorare sau benzi . apar pete brune şi scleroţi de 1-2 mm. (continuare) Nr. în dreptul cărora ţesuturile sunt insecticide pentru distrugerea adâncite.dezinfectarea bulbilor cu Captan (Fusarium oxysporum) apar pete adânci care confluează şi cuprind zone 0.. un miceliu albicios. Putregaiul galben al .frunzele se colorează în violet.se recomandă folosirea de bulbi mari ridicate simptomele dispar. Mycodifol 0.2%. iar ţesuturile se necrozează. cu marginea de sănătoşi. urât mirositoare.15%. .boala determină pierderea prematură a plantelor.2%.Tabelul 5.se recomandă arderea plantelor bulbilor de zambilă brune. Ronilan confluează. Bulbii se tratează şi atacul se instalează mai târziu. sublimat corosiv 1%.se fac periodic tratamente cu (Hyacinth mosaic virus) galben-verzui. petele . Putregaiul cenuşiu . .2%.3% sau hidroxid de cupru 10-15%. 0.4.se recomandă folosirea bulbilor (Botrytis tulipae) rotunde sau ovoidale. Specia floricolă atacată Lalele Boala şi agentul patogen Simptomatologie Prevenire şi combatere Zambilele Putregaiul uscat .pe toate organele plantei apar pete mici.05-0. florale apar flori puţine şi mici. cenuşii.

se fac tratamente cu Polyram combi(Puccinia iridis) circulare. (continuare) Nr. se desprind şi cad.tratamente cu Merpan 0. poate ajunge la uscarea plantelor. antirrhini) cenuşie-albicioasă. Dithane M 45 sau Vandozeb gălbui. culoare neagră.2%.tratamente cu Poliram combi 0. Dahlia dahliae) prezintă pete neregulate.2%. 2 Plantele îşi încetează creşterea. Pătarea frunzelor .pe frunze apar pete rotunde de 2-10 mm în . izolate sau confluente. Zineb 0. de culoare galbenă. care confluează. Rugina (Puccinia .75%.combaterea vectorilor Doralis sp. de culoare Zineb 0. rt.4.25%. devin brune. cu bordură violacee. brune. puternic frunzele se veştejesc. prăfoase. }esuturile atacate se necrozează. apoi brune.2%.tratament cu zeamă bordoleză 0. înconjurate de o zonă 0.folosirea de material săditor sănătos. Vandozeb 0. pulverulente. cu fructificaţiile ciupercii de 0. Dithane M 45-0. M 45-0.2%.udarea şi îngrăşarea echilibrată. pulverulentă. 3 frunzelor (Septoria unor pete mici. 1 Specia floricolă atacată Iris Boala şi agentul patogen Simptomatologie Prevenire şi combatere Rugina stânjenelului . Pătarea frunzelor .tratamente cu Orthocid 50 sau Merpan (Heterosporium pruneti) unor pete alungite. bine conturate.frunzele atacate se deformează.2%.2%.3%.pe frunzele atacate apar pustule ovoidale sau .2%. se îngroaşă şi .eliminarea şi arderea plantelor antirrhini) brune sau negre. iar mugurii floriferi se reduc ca număr. Maneb 0.boala se manifestă prin apariţia pe frunze a .25%.2%.2%. fiind mărginite de o zonă galbenă.boala se manifestă prin apariţia pe frunze a .2%. Fiecare pustulă bolnave. Antirrhynum Pătarea cenuşie a . Captan 0.Tabelul 5. galbenă.2% + sulf muiabil 0. de culoare gălbui. este înconjurată de o zonă galbenă. . Mozaic (Marmor .pe partea inferioară a frunzelor apar pustule . 61 . iar în final se . Dithane M 45-0. La atac . iniţial 0. Dithane (Entyloma dahliae) diametru.

Morestan 0. caledula) dungi galbene. Plantele puternic atacate dispar complet. rt. Inflorescenţele rămân mici.2% confluează. cenuşii.2%. Specia Simptomatologie Prevenire şi combatere floricolă Boala şi agentul patogen atacată Callistephus Îngălbenirea .pe frunze şi tulpini apar pete de diferite . unde apar pete colţuroase brune.0.4%.tratament cu sulf muiabil 0. Karathane 0.nervurile frunzelor tinere se îngălbenesc.pe ambele feţe ale frunzelor apar pete aproape .tratament cu Merpan 0. Calendula Făinarea (Sphaerotheca .25%. .tratament cu sulf muiabil 0. înverzesc.06%.boala se manifestă pe frunze. 62 .75%. Pătarea brună a frunzelor . care M 45 .03%.4. Captan 0.Tabelul 5. zeamă frunzelor (Cercospora circulare. iar la vârful lăstarilor apar zone necrozate. înconjurate de bordoleză 0. În dreptul petelor apar picnidiile sub formă de puncte mici.prevenirea şi combaterea vectorilor 4 (Chlorogenus calistephi) frunzele se deformează şi capătă o poziţie (cicadelor) erectă. negre. bine delimitate. Pătarea cenuşie a . Dithane (Septoria calistephi) caliciu. sub forma unei pâsle fine. 5 fuliginea) mărimi. Plantele atacate mor prematur. (continuare) Nr. albicioase.4%. pedunculi. cenuşii. flori şi .

hrănindu-se cu ţesuturile Escartox 5 %-20 kg/ha. . Dazomed 450 kg/ha.dezinfectarea solului cu vapori atacuri puternice. petunia etc.) leului. . Basamid rădăcini apar umflături ce pot depăşi 6 cm în diametru. hortensia. gryllotalpa) dezrădăcinează plantele. begonia. Atacă cyclamenul. de asemenea săpând galerii otrăvitoare. de forma unor şiraguri de mărgele sau pentru înmulţire sănătos. crt. (Meloidogyne arenaria) pot determina deformarea rădăcinilor (Zantedeschia aethiopica). rădăcinile plantelor putrezeac. Dăunătorii polifa ai părţilor subterane Viermele rădăcinilor . fără cochilie stau ascunşi în locuri răcoroase. În timpul zilei. (Deroceros ogresti) organelor subterane şi aeriene ale plantelor.tratarea solului înainte de (Hederodera sp. 63 .folosirea de material biologic plantelor floricole mai ales pe rădăcinile laterale.tratamente chimice cu: Nemogon 80-100 l/ha. umede. iar plantele se usucă. iar frunzele se îngălbenesc. . garoafele. primula. ce trăieşte în solurile uşoare. Dazomet 450 kg/ha. gura . . atacă rădăcinile plantelor. Plantele plantare cu 4 (Meloidogyne sp. pe care apar gale mici.dăunător polifag.) atacate au culoarea verde palid. Adulţii şi folosirea momelilor (Gryllotalpa larvele rod părţile subterane ale plantei.5. Vydate 120 kg/ha. Dăunătorul Atacul şi efectele Combatere I. Vydate 120 kg/ha Limaxul cenuşiu .Tabelul 5. melcii Helocid 5 %-20 kg/ha. de apă la temperatura de 90100°C timp de 2-3 ore. fresia. Coropişniţa . Basamid 600 kg/ha. Pe săptămâni:Nemagon 700 l/ha. Principalii dăunători întâlniţi la speciile floricole Nr. La .vierme de sol foarte periculos. În decursul vegetaţiei Tenik 80 kg/ha. dislocă seminţele. periculos. .atacă foarte multe specii floricole. 600 kg/ha. Nematodul galicol al . sub frunze.dăunător polifag.

15%.biopreparate: Dipel PU-0. Tripsul garoafelor -atacă frunzele şi florile. Tripşi Tripsul plantelor de seră .2 %. (Phyllotreta sp. Dăunătorii părţilor aeriene Buha verzei (Mamestra . crt. (continuare) Nr. rămânând pitice. nalba. Frunzele atacate devin lucioase Diptevur 55-3 l/ha. atacă plantele de ficus. Turingin PU-0.atacă plantele de dalii.5. muşcate etc. . cultivate în (Parthenocinoe sp. prin înţeparea şi consumarea sevei.15%.5% creştere. de culoare galbenă sau brun-negricioasă.) seră. perforează limbul foliar sub formă de orificii neregulate. Atacă în Tratament cu: Sinoratox 35-0. lămâi. Plantele încetează din 0. Dipterex 80 PS-0. palmieri etc.tratamente chimice: Carbetox 37 brassicae) Larvele la început rod epiderma inferioară şi parenchimul frunzelor. trandafiri. Sinoratox 35 EC-0. Diazinon 60consumând conţinutul acestora.4%. Dimevur 42cu aspect mozaicat. 0. mixandre etc. gladiole. Tripsul dracenei . trandafirului (Aulocaspis . tradescanţia.2%. crizanteme. cana. iar florile cad.) stadiu de larvă şi de adult. gladiole. rosae) 64 . subţiri. dracena. garoafe.tratament la apariţia dăunătorului cu unul din produsele: Carbetox 37(Heliothrips trei perechi de picioare şi două perechi de aripi.15%.04%. haemorhoidalis) .dăunător polifag care atacă plantele de garoafe. azalee. fiecare individ fiind protejat de un scut.dăunători foarte mici.15%.atacă în anii secetoşi specii floricole ca: dalia. Sinoratox 35-0.se găsesc în colonii.Tabelul 5. cu . Larvele pătrund sub epiderma rădăcinilor tinere Carbetox 37-0.3%. perforându-se (ciuruirea frunzelor) II. apoi CE-0. Petalele florilor (Taeniothreps dianthi) cad. care se brunifică. Păduchii ţestoşi şi lânoşi Păduchele ţestos al . iar adulţii atacă frunzele pe care le distrug 0. .25%. ficus.dăunător polifag. crizanteme. Dăunătorul Atacul şi efectele Combatere Puricii negri de pământ .atacă ramurile de 2-5 ani care se usucă de la vârf spre bază.4%. Bactospeine PU0.

cyclamenul etc. pe lăstarii şi bobocii florali. cât şi vârfurile de creştere ale plantelor. Frunzele se îngălbenesc şi cad.formează colonii compacte atacând frunzele şi lăstarii tineri.tratament cu: Fernos 0.05 %. atacă garoafele. Actelic 50-0.1 % Myzus sp. bobocii florali. leandrul. Frunzele se usucă şi cad. Sinoratox 35cactaceelor (Diaspis formând o crustă de carapace.. Se instalează pe tulpini şi pe faţa inferioară a (Pseudococcus frunzelor. frunzele şi lăstarii se deformează şi se decolorează. ficusul. seră (Neomyzus sp. ficusul. plantelor citrice cyclamenul etc.Tabelul 5. fiind acoperite cu "roua de miere"pe care se dezvoltă ciuperca Capnodium salicinum. . Formează colonii pe faţa inferioară a frunzelor. atacă camelia. palmierii. Planta acoperită complet de dăunători 0. crt. Păduchele ţestos al . . Plantele atacate rămân debilitate.dăunător polifag. leandrul. Organele atacate sunt acoperite cu "roua de miere".5. lămâiul.) asparagusul. 65 . echinocacti) se zbârceşte şi putrezeşte.15%. ferigile. Larvele se localizează de-a lungul nervurilor de pe (Coccus hesperidum) frunze şi mai puţin pe lăstari. migrează de sub carapace: Păduchele ţestos al .specie polifagă. lămâii.15%. orhideele. Păduchele lânos al . lămâiului asparagusul etc. atacă ferigile. . Atacul este de regulă puternic Polybar 0. atacă lămâiul. producând momentul când larvele hesperidum) decolorarea ţesuturilor.atacă exclus numai cactaceele. (continuare) Nr. ramuri şi fructe. ficusul. Macrosiphum sp. Diazol 60-0. muşcatele. Plantele se opresc din creştere iar frunzele rămân mici.se aplică un tratament în lămâiului (Lecanium Atacul se observă pe ambele feţe ale limbului frunzei. adomidum) Păduchii de frunze (afide) Păduchii plantelor de .dăunător polifag. Dăunătorul Atacul şi efectele Combatere 0 Păduchele ţestos al . dafinul.8%. cyclamenul etc.dăunător polifag.

(continuare) Nr.15 %. Primul tratament se face la (Tetranychus urticae) înţepându-le şi sugându-le sucul celular. Tedion V-16 CE -0. muşcatele.1 %. Adulţii şi larvele colonizează frunzele. Aleuroidae Musculiţa albă de seră .5. Se întâlneşte frecvent pe faţa inferioară a Dicofol 20 . (Rhizoglyphus gladiole. Pagube mari se înregistrează când temperaturile CE . pe frunze apar pete caracteristice de după 10 zile alternând produsele culoare cenuşiu-lucitoare sau roşiatică.4 %. Sumicidin vaporariorum) sugând sucul celular. Sintox 25 limbului frunzei.5 . Adulţii nearipaţi 37-0. Ripcond 40-0. dalii etc. Bulbii sănătos sau se dezinfectează cu laticeps) atacaţi se înmoaie. 0.Tabelul 5.1 %. se usucă şi cad. Carbetox leandrului (Aphys Plantele atacate nu mai cresc şi nu mai înfloresc.05 %. plantele pot fi distruse în masă periclitând parţial sau total Sinoratox 35 CE-0. iar cei aripaţi au toracele şi picioarele negre.atacă plantele ce prezintă organe subterane (zambile. producţia.atacă frunzele pe faţa inferioară. Plantele atacate prezintă malformaţii şi sunt improprii pentru comercializare.0.folosirea materialului săditor (Steneotarsonemus sunt slab dezvoltate.1%. înţepând şi Isathrine 100-0. ramurile tinere şi vârful lăstarilor. apoi pe frunze. Acricid 25 -0. Zolone 30 .02 %. Adulţii şi larvele se găsesc semnalarea dăunătorului.atacă toate organele plantelor floricole bulboase. Acarianul bulboaselor . %.2 %.2 %.0. În urma atacului. acaricide: Omite 57 -0. gerbera. Organele subterane atacate de acarian prezintă Acarol 500 EC-0. narcise. echinopus) numeroase galerii.).dăunător polifag. crt.2 %. Frunzele se ofilesc. 66 . Mitigan 18. Torque 50 PU sunt ridicate iar umiditatea atmosferică scăzută.5 E-0. verbena.0. 1 Dăunătorul Atacul şi efectele Combatere 2 4 5 6 Păduchele galben al .05 %.2 Acarianul bulbilor . au frunzele deformate şi flori decolorate. puternice. în care apoi se pot dezvolta ciuperci sau bacterii. atacă: freesia. osclepiadis) sunt de culoare galbenă. Aceste frunze se răsucesc. atacă toate speciile de plante ornamentale.03 %. La invazii 20-0.2 %.1 %.0. Plantele atacate . Păianjenii (Acarienii) Acarianul roşu comun .dăunător polifag. acaricide: Kelthane 18. formând în interior pete brune. Tratamente la apariţia focarelor: (Trialeurodes garoafele etc. apoi se usucă şi cad.

5. iar petalele se încreţesc. Plantele stagnează în creştere.folosirea materialului săditor (Tarsonemus pallidus) care se deformează. atacă gerbera. rămân pitice şi se usucă. CE-0. petuniile. Adulţii şi larvele colonizează lăstarii. Omite 57 CE-0. Kelthane 18. crt. brunificări şi suberificări ale 20 CE-0.2 %. lalelele etc.1 %. Acarianul lat .5 E-0.Tabelul 5. Acarol 500 EC-0. Sintox 25 CE-0. (continuare) Nr. 7 Dăunătorul Atacul şi efectele Combatere 8 Acarianul cyclamenului .atacă cyclamenul.2 % 67 . crizantemele.06 %. Acricid 25 PU-0.5 ţesuturilor. begonia.2 %.dăunător polifag. fructele şi mai ales frunzele localizându-se pe faaţ inferioară. . Acrex 30 CE-0.2 %.1 %.2 %. Torque 50 PU-0. acaricide: Kelthane 18. Tedion V-16 CE -0. marginile se răsucesc şi se înconvoaie.2 %. bobocii seră. florali.măsuri de igienă culturală în (Tarsonemus latus) zinia.tratamente chimice: Dicofol Organele tacate prezintă depigmentări. .1%. localizându-se pe partea inferioară a frunzelor . Bobocii sănătos sau se dezinfectează cu atacaţi se deformează.

fără soare sau chiar la 8-90C în zilele însorite. care să valorifice la maxim căldura solară (prelate sau folii de polietilenă aşezate direct deasupra culturilor. zambile. reprezintă o modalitate de a completa cât mai eficient sortimentul de flori în diferite sezoane. 2. aplicarea unor lucrări speciale culturilor (ciupirile târzii şi eliminarea bobocului principal). narcise. Suplimentarea căldurii se realizează şi prin amplasarea culturilor pe terenuri adăpostite în mod natural sau prin perdele de protecţie. lăcrămioare. cu expoziţie însorită. Cultura timpurie se practică şi în cazul unor plante floricole anuale (Antirrhinum. cele tardive se realizează cu specii care înfloresc în mod obişnuit toamna şi care. tuneluri etc. cu soluri permeabile. Lathyrus. îşi pot prelungi înflorirea până toamna târziu.CULTURA TÂRZIE Spre deosebire de culturile timpurii. prin plantarea timpurie a tuberobulbilor. folosindu-se numai adăposturi simple. ghiocei). pe lângă efectul estetic deosebit şi o valorificare mult mai eficientă. respectiv cele care au înflorire precoce şi în condiţii naturale. cu cel puţin 2-3 săptămâni mai devreme. ceea ce asigură temperatura necesară intrării în vegetaţie a acestor plante. Protejarea culturilor se face tot cu adăposturi temporare. cu scopul de a răspunde cerinţelor tot mai mari pentru flori proaspete în orice anotimp.). simple.CAPITOLUL 6 TEHNICI DE DIRIJARE A PERIOADEI DE ÎNFLORIRE Determinarea înfloririi plantelor într-o altă epocă decât cea normală. Timpurietatea înfloririi se realizează fără surse suplimentare de căldură. Înflorirea tardivă se asigură însă şi prin alte mijloace: folosirea soiurilor cu perioadă lungă de vegetaţie. Diferenţa de temperatură din interiorul adăposturilor şi terenul neprotejat poate să ajungă la 3-40C în zilele mai reci.CULTURA TIMPURIE Este o modalitate simplă de a determina înflorirea. protejate de temperaturile negative. Sunt cunoscute 4 metode care permit eşalonarea producţiei de flori de la diferite specii. a unor plante care înfloresc de obicei primăvara (lalele. 68 . sau la gladiole. Apariţia lor mai timpurie asigură. Matthiola) la care răsadul se produce şi se plantează mai devreme.1. care se zvântă şi se încălzesc uşor primăvara. Ele completează astfel golul de flori existent pe piaţă în această perioadă. Pentru înfiinţarea culturilor timpurii sunt indicate soiurile cu perioadă scurtă de vegetaţie. tocuri de răsadniţă. în alte epoci sau chiar în tot cursul anului: -cultura timpurie -cultura târzie -cultura forţată -cultura continuă. 6.

administrarea unor produse chimice care întârzie înflorirea (acid naftilacetic, Cycocel), eşalonarea plantării la înfiinţarea culturilor. Culturile târzii dau rezultate bune la crizanteme, gladiole, dalia etc. 3.CULTURA FORŢATĂ
Are ca scop principal obţinerea de flori în perioada cuprinsă de la sfârşitul culturilor târzii până la începutul celor timpurii (decembrie-februarie). Cultura forţată poate fi realizată printr-un ansamblu de măsuri agrotehnice care să determine ieşirea plantelor din repaus şi înflorirea lor într-o epocă total diferită decât cea normală. În sortimentul de plante floricole destinate culturilor forţate sunt incluse plantele care în mod obişnuit se cultivă în câmp dar, cultivate în spaţii protejate şi supuse unor tratamente şi tehnologii adecvate, au capacitatea să înflorească în sezonul rece. Răspund favorabil la cultura forţată unele plante anuale (Lathyrus, Antirrhinum, Callistephus), plante bienale (Bellis perennis, Viola hybrida), perene: hemicriptofite (Chrysanthemum, Dicentra, Viola odorata), geofite rustice (Tulipa, Narcissus, Hyacinthus, Iris, Lilium, Convallaria) sau geofite semirustice (Gladiolus, Polyanthes, Canna), precum şi arbuşti ornamentali (Syringa,Forsythia,Rosa). Speciile floricole care se cultivă numai în sere (Freesia, Zantedeschia, Anthurium, Strelitzia) fac obiectul culturilor protejate, deşi adesea sunt considerate tot culturi forţate. Dirijarea epocii de înflorire se realizează prin diferite tratamente: deshidratarea parţială a plantelor (disecaţia), îndepărtarea mecanică a frunzelor, tratarea cu frig, baia caldă, folosirea unor substanţe chimice (eter, cloroform). După pregătirea şi tratarea materialului, acesta se plantează în spaţii protejate (la lădiţe, ghivece sau în solul serei) pentru forţatul propriu-zis, asigurându-se condiţii specifice de temperatură, umiditate, lumină, aer, în funcţie de cerinţele fiecărei specii.

4.CULTURA CONTINUĂ
Se referă la posibilitatea dirijării unor specii să înflorească în orice perioadă din an, prin asigurarea corespunzătoare a factorilor de mediu, specifici fiecărei fenofaze. Un exemplu foarte bun îl constituie crizantemele, cunoscute ca plante de zi scurtă, cu înflorire normală toamna sau la începutul iernii, dar care pot fi determinate să înflorească în orice anotimp dacă este aplicat fotoperiodismul corespunzător unei inducţii florale, funcţie de anotimp şi soiul cultivat.

69

CAPITOLUL 7
MODALITĂŢI DE VALORIFICARE ŞI ÎNCADRARE ÎN ANSAMBLUL DECORATIV A PLANTELOR FLORICOLE

Importanţa deosebită a culturii florilor este determinată, în mare măsură, de multiplele posibilităţi de folosire şi încadrare în ansamblul decorativ a acestor plante: ca flori tăiate, pentru decor în spaţii verzi, pentru decorarea balcoanelor, teraselor, jardinierelor etc. În cele ce urmează, vom face referiri la câteva aspecte ce vizează principalele direcţii de utilizare a speciilor floricole.

7.1. UTILIZAREA CA FLORI TĂIATE
Florile tăiate, valorificate în stare proaspătă sau uscate (ca imortele), constituie una din modalităţile importante de folosire a plantelor decorative. Culturile floricole înfiinţate în câmp sau în spaţii protejate asigură obţinerea de flori tăiate tot timpul anului. Florile tăiate reprezintă materia primă pentru arta buchetieră, dar şi pentru diferitele construcţii florale (coroane, ghirlande, jerbe, coşuri) şi aranjamente. Pentru ca florile tăiate să-şi păstreze frumuseţea o perioadă cât mai lungă, este foarte important de ştiut momentul şi modul de recoltare, condiţiile de păstrare şi posibilităţile de prelungire a duratei de păstrare. A. Recoltarea şi păstrarea florilor tăiate valorificate în stare proaspătă Momentul optim şi tehnica recoltării florilor valorificate în stare proaspătă diferă de la o specie la alta şi sunt prezentate în tabelul 7.1. După recoltare, florile vor fi ţinute cât mai puţin în condiţii nefavorabile, care le-ar putea afecta valoarea decorativă şi durata de viaţă. Ele vor fi imediat condiţionate şi trecute la păstrare, până în momentul valorificării. Condiţiile de păstrare sunt în funcţie de specie, de durata păstrării şi de posibilităţi existente. Păstrarea de scurtă durată (cel mult o săptămână), se realizează prin menţinerea plantelor în vase cu apă. Porţiunea de tijă introdusă în apă se curăţă de frunze, iar tăietura bazală se împrospătează zilnic. Păstrarea de lungă durată nu este posibilă decât în depozite frigorifice, cu sisteme de menţinere la parametri optimi a factorilor de mediu (temperatură, umiditate, lumină, compoziţia şi circulaţia aerului). Păstrarea în condiţii frigorifice normale este metoda cu cea mai largă aplicabilitate practică şi constă în menţinerea florilor în apă sau soluţii conservante (păstrarea umedă) sau prin păstrarea uscată (fără apă). În depozitele frigorifice, temperatura se menţine la aproximativ 4°C pentru majoritatea speciilor, dar poate urca până la 7-15°C în cazul plantelor de origine tropicală sau poate coborî până aproape de 0°C pentru plantele din zonele temperate. Umiditatea atmosferică nu trebuie să coboare sub 90-95% şi se are în vedere eliminarea permanentă a etilenei din spaţiile de păstrare. Mai sunt şi alte metode de păstrare a florilor tăiate, dar au aplicabilitate redusă, deoarece implică cheltuieli mari, nejustificate (păstrarea în atmosferă de CO2 şi păstrarea la presiune scăzută). Păstrarea de lungă durată se foloseşte numai pentru florile de seră şi nu pentru cele de câmp. De asemenea, trebuie specificat faptul că înainte de a fi trecute la păstrare, florile sunt supuse unei etape intermediare de prerăcire, respectiv de scădere rapidă a temperaturii florilor, cu scopul încetinirii proceselor metabolice.

70

Tabelul 7.1. Momentul optim şi tehnica recoltării florilor
Nr. crt. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 Specia Alstroemeria aurantiaca Antirrhinum majus Anthurium anderanum Calendula officinalis Callistephus chiensis Chrysanthemum hortorum Convallaria majalis Dahlia variabilis Delphinium hybridum Freesia hybrida Garoafele de seră Gerbera hybrida Gladiolus hybridus Hyacinthus orientalis Lilium candidum Lupinus polyphyllus Narcissus poeticus Paeonia officinalis Polyanthes tuberosa Papaver orientale Spathyphyllum wallisii Strelelitzia reginae Tulipa gesneriana Zantedeschia aethiopica Momentul optim de recoltare Tehnica recoltării

Primele flori din inflorescenţe sunt Smulgerea tijelor de la bază parţial deschise Primele 3-5 flori din inflorescenţă Tăierea tijelor de la bază sunt deschise Hipsofila are forma, culoarea şi luciul caracteristic, iar pe spadix au apărut Tăierea tijelor de la bază staminele (ca mici proeminenţe) Inflorescenţele bine deschise şi Tăierea tijelor de la locul de culoare caracteristică inserţie Inflorescenţele bine deschise şi Tăierea de la locul de inserţie culoare caracteristică Inflorescenţele simple când apar Tăierea tijelor de la locul de staminele, inflorescenţele involte inserţie sau de la un nod când ligulele au culoare caracteristică Primele 3-4 flori din inflorescenţă Tăierea tijelor de la bază sunt bine deschise Inflorescenţele simple când apar Tăierea sau ruperea tijelor de la staminele, inflorescenţele involte locul de inserţie când ligulele au culoare caracteristică Cel puţin 1/3 din florile inflorescenţe Tăierea tijelor de la bază sunt deschise Prima floare din inflorescenţă s-a Tăierea tijelor de la locul de deschis inserţie sau de la bază Ruperea tijelor la 2-3 noduri Floarea are 1/3 din diametrul maxim deasupra inserţiei La apariţia a 2-3 rânduri de stamine Smulgerea tijelor prin răsucire Prima floare din inflorescenţă s-a Tăierea tijelor deasupra a două deschis perechi de frunze de la bază Cel puţin 1/3 din inflorescenţă s-a Tăierea tijelor de la bază deschis Primele două flori de pe tijă au Tăierea tijelor la 10-15 cm culoare caracteristică deasupra solului Cel puţin 1/3 din florile inflorescenţei s-au deschis şi au culoarea Tăierea tijelor de la bază caracteristică Florile sunt deschise şi au culoare Tăierea tijelor de la bază caracteristică Tăiera tijelor de la locul de Caliciul este crăpat şi se văd petalele inserţie sau de la bază Cel puţin 1/2 din florile inflorescenţei Tăierea tijelor de la bază sunt deschise Caliciul este crăpat şi se văd petalele Tăierea tijelor de la bază Spata complet deschisă şi apariţia Tăierea tijelor de la bază staminelor pe spadix Primele două flori sunt complet ieşite Tăierea tijelor de la bază din carenă Bobocii sunt gata să se deschidă şi au Tăierea tijelor de la bază culoare caracteristică (deasupra frunzelor) Spata are formă de cornet Smulgerea tijei din teaca semideschis frunzelor.

71

cu mijloace autofrigorifice. se poate recurge la o serie de metode simple. pe 2-3 mm de la bază.). Uscarea imortelelor recoltate se face în încăperi întunecoase. Gypsophila). Atât pentru imortelele tipice. aflate în buchete sau individual. Imortelele recoltate se leagă în buchete mici (pentru a nu se deforma prin presare) şi se suspendă cu vârful în jos. Pe distanţe mici. Recoltarea şi păstrarea imortelelor Imortelele (nemuritoarele. uscate şi răcoroase. uscarea se poate face şi cu vârful în sus. despicarea longitudinală a tijelor. căptuşite cu hârtie. În caz contrar. poliester sau aluminiu. lipsite de bractee. când sortimentul de flori tăiate este redus. Condiţiile de păstrare sunt aproximativ similare celor de uscare. iar pe distanţe mari. de aceea se pot folosi aceleaşi spaţii. florile de „pai“) se constituie într-o grupă aparte de specii floricole. flori. persistente. bracteele sau celelalte părţi decorative se decolorează. 72 . uşor de aplicat: schimbarea zilnică a apei din vase. sau cu alte destinaţii (jerbe. coroane mortuare etc. transportul se face cu autoizoterme. folosirea soluţiilor conservante.. cât şi pentru imortelele prin adopţiune. frunze etc. Ambalarea florilor în cutii de carton sau în hârtie poroasă contribuie la prelungirea duratei de menţinere a calităţii imortelelor. pierzând din calitate. caracterizate prin capacitatea de păstrare a valorii decorative după ce au fost recoltate şi uscate în anumite condiţii. dispuse la baza florilor sau inflorescenţelor. bine aerisite. Pentru prelungirea duratei de menţinere a calităţii florilor tăiate. inflorescenţe. rehidratarea prin introducerea tijei în apă până la nivelul inflorescenţei (la gerbera) sau prin scufundare totală (la trandafir). precum şi momentul optim de recoltare sunt prezentate în tabelul 7. Florile scoase de la păstrare. Recoltarea prea timpurie sau prea tardivă are influenţe negative asupra calităţii materialului şi poate duce la pierderea totală a valorii decorative. Valorificarea şi pregătirea pentru păstrare a imortelelor nu se face decât după uscarea lor completă (aproximativ 20-30 zile de la recoltare). prin intermediul altor părţi din plantă (fructe. reducerea frunzelor de pe tijele florifere. Sub denumirea de imortele sunt întâlnite şi alte specii. Imortelele sunt deosebit de apreciate în timpul iernii. B. aşa încât tijele florifere să-şi păstreze poziţia verticală. Este foarte important ca imortelele să nu fie expuse la lumină pe durata uscării. În cazul speciilor la care nu se produce deformarea tulpinii prin pierderea turgescenţei (gramineele. se ambalează în hârtie. îndepărtarea anterelor cu polen. ghirlande). este deosebit de important momentul recoltării. apoi se introduc în lăzi din carton. Partea lor de decor nu este asigurată de flori. se recomandă recoltarea pe timp uscat. ci de bractee membranoase.Ambalarea şi transportul sunt alte două etape importante ce se desfăşoară înainte de ajungerea florilor la beneficiar. aşezarea lejeră a florilor în vase. în realizarea construcţiilor florale tipice sărbătorilor de iarnă (coroane. dar cu efect decorativ după uscare. care pătează florile (la Lilium). divers colorate. introducerea în apă caldă şi flambarea bazei tijelor la speciile cu latex şi cu ţesut oxidabil. Acestea sunt denumite imortele prin adopţiune. la amiază şi niciodată după ploaie sau dimineaţa (înainte de a se ridica roua). protejate astfel de lumină şi praf.2. Se folosesc cu succes în aranjamente şi buchete .). Principalele specii de imortele tipice şi prin adopţiune. De asemenea.

Cortaderia argentea anuale Penisetum perene longestilum Stipa sp. 73 . în funcţie de valoarea decorativă a inflorescenţelor. VIII-X veziculos inflorescenţa VII-VIII inflorescenţa VII-VIII Solidago canadensis perenă Graminee* Briza sp.2. Specii floricole utilizate ca imortele Durata Partea ciclului decorativă de viaţă IMORTELE TIPICE Specia Acroclinium roseum anuală Ammobium alatum anuală Celosia argentea var. inflorescenţa V-IX *-majoritatea speciilor din familia Gramineae pot fi utilizate ca imortele prin adopţiune.Tabelul 7. anuală cristata Celosia pyramidalis anuală Gomphrena globosa anuală Helichrysum bracteatum Statice arborescens Statice gmeline Statice sinuata anuală perenă perenă anuală Momentul înfloririi Momentul recoltării bractee scarioase VI-X bractee scarioase VI-X bractee scarioase VII-IX bractee scarioase VII-IX bractee scarioase VII-IX bractee scarioase VII-IX bractee scarioase VII-IX bractee scarioase VII-X bractee scarioase VII-X bractee scarioase VI-IX VI-IX VI-IX VII-X VI-X VI-VIII flori bine deschise şi bractee bine colorate fază de boboc înflorire completă şi bractee bine colorate înflorire completă şi bractee bine colorate înflorire completă şi bractee bine colorate fază de boboc înflorire completă şi bractee bine colorate înflorire completă şi bractee bine colorate înflorire completă şi bractee bine colorate înflorire completă şi bractee bine colorate înflorirea completă înflorirea completă la începerea colorării în albastru a inflorescenţei după deschiderea completă a inflorscenţelor înflorirea completă după formarea fructelor (V-VI) după formarea fructelor (VII-X) după colorarea caliciului în roşuportocaliu (IX-X) înainte de maturare în faza de boboci floriferi după formarea completă a inflorescenţelor Xeranthemum annum anuală IMORTELE PRIN ADOPŢIUNE Achillea filipendulina perenă inflorescenţa Amaranthus caudatus anuală inflorescenţa Echinops ritro Heliopsis scabra Gypsophila paniculata Lunaria biennis Nigella damascena Physalis alkekengi Typha angustifolia perenă perenă perenă bienală anuală perenă perenă inflorescenţa inflorescenţa inflorescenţa membrana scarioasă din interiorul fructului fructul fructul învelit în calicul persistent.

bienale. ovale. Se pot utiliza în acest mod Amaranthus paniculatus. în grupuri şi asociate în ronduri. Mozaicurile şi arabescurile sunt amenajări floricole mai complicate. sortimentul se completează şi cu plante decorative prin flori (plante de mozaic prin adopţiune). Aster novi-belgii. cu flori (inflorescenţe) mari sau numeroase. bazate pe utilizarea plantelor cu talie scundă (sau care să suporte tunsul) şi cu putere mare de ramificare. la intersecţia căilor de acces sau în apropierea acestora. viu colorate. aparţinând aceleiaşi specii (sau aceluiaşi soi). suprafeţe gazonate. Se realizează din vegetaţie pitică sau tunsă. platbande. bienale sau perene. plantele floricole le regăsim încadrate în ansamblul decorativ şi sub alte forme: amenajări pe verticală. de aceea. Petele de culoare completează paleta cromatică din spaţiile verzi amenajate în stil natural şi mixt. Bordurile nu sunt considerate amenajări de sine-stătătoare deoarece însoţesc şi completează alte amenajări floricole (ronduri. pe terase şi balcoane etc. Rondurile sunt suprafeţe amenajate în forme geometrice regulate (circulare. dispuse în centrele compoziţionale. Distribuirea plantelor după talie se face în ordine descrescătoare. mozaicuri şi arabescuri. talia şi portul plantelor etc. pe trotuare). Ricinus communis etc. grădini alpine. Preponderent.7. 74 . principiul originalităţii. în apropierea căilor de acces. care se pot adapta la spaţiul de nutriţie limitat. în faţa arborilor şi arbuştilor etc. în ordine crescătoare. culoarea şi parfumul florilor. apoi celelalte. se pot folosi una sau mai multe specii anuale. speciile floricole pot fi dispuse: izolat (individual). Platbandele au aspectul unor rabate înguste (sub 1 m lăţime). În afara acestor modalităţi de distribuire. Vasele decorative se amplasează pe suprafeţele laterale sau pavate (în pieţe publice. Ocupă suprafeţe de teren cu contur neregulat. rombice. rabate. care necesită cheltuieli mari la înfiinţare şi întreţinere. pe peluze etc. rabatele se întrerup la distanţe egale cu arbuşti. terase). Dacă au înălţimi diferite. Alegerea. care conturează diferite trasee. Pentru amenajarea rondurilor se folosesc specii floricole anuale. asocierea şi modul de dispunere a speciilor floricole trebuie să aibă la bază o serie de criterii referitoare la capacitatea de adaptare a plantelor la diferite condiţii de mediu. dreptunghiulare etc. arabescuri). Ca exemplare izolate sunt indicate speciile cu talie înaltă. Decorul pe verticală. perene. Rabatele însoţesc traseul căilor de circulaţie şi conturează diferite construcţii (clădiri. cu frunziş bogat. Au aspectul unor fâşii dreptunghiulare. În cadrul spaţiilor verzi. mozaicuri. Efectele estetice deosebite se obţin cu ajutorul „petelor“ aflate pe peluze. sinuos. se folosesc plante decorative prin frunze (plante tipice de mozaic). pete de culoare şi vase decorative. rabate. iar la realizarea lor se folosesc plante cu talie mică sau mijlocie. dar pentru diversitate. pătrate. principiul compatibilităţii. de la centru către marginea rondului. în prim-plan se amplasează totdeauna cele cu talie mică. ca să poată fi remarcate de la distanţă. principiul armoniei. valorifică particularităţile morfologice şi ornamentale ale plantelor cu tulpini urcătoare şi pendule.). principiul proporţionalităţii. dar nu mai mare de 15-20 ori lăţimea). Ca şi în cazul rondurilor. vase decorative etc. Sunt amenajări costisitoare. Pe lungimi mari. MODALITĂŢI DE ÎNCADRAREA ÎN ANSAMBLUL DECORATIV DIN SPAŢIILE VERZI Compoziţiile floricole din spaţiile verzi nu se realizează la întâmplare. principiul unităţii. cu lăţimea de 1-2.5 m şi lungimea variabilă (corespunzătoare traseului urmărit.2. perioada de înflorire. Se plantează de obicei cu vegetaţie pitică sau tunsă. Plantarea se face pe 2-5 rânduri (în chin-conz) sau sub formă de desene. au folosire limitată. Althaea rosea. decorative prin flori sau prin frunze. durata ciclului de viaţă. ci ţinând cont de unele principii generale de compoziţie aplicate în proiectarea spaţiilor verzi: principiul funcţionalităţii. amenajări de ape. eliptice. Vasele decorative se plantează cu specii floricole cu talie mică sau mijlocie. Grupurile sunt constituite dintr-un număr mic de exemplare. borduri. La realizarea grupurilor se utilizează plante cu talie mijlocie şi înaltă.

Grădinile alpine (stâncăriile) sunt amenajări speciale deosebit de interesante. lila roşu. lila albastru alb alb. Exigenţele diferite ale plantelor de apă necesită gruparea lor în următoarele categorii: a) plante de mal. purpuriu Perioada de decor VI-X IV-V IV-V VIII-X III-IV VI-VIII V-VI VI-IX continuu VI-X II-III VII-VIII continuu IV-VI VII-VIII III continuu VII-X continuu VI-X continuu II-III continuu continuu continuu continuu Amenajarea apelor din spaţiile verzi este totdeauna completată de prezenţa vegetaţiei specifice. lila diferit albastru roz. 75 .3 Specii floricole utilizate în amenajarea grădinilor alpine Specia Alyssum maritimum Alyssum saxatile Aquilegia vulgaris Aster alpinus Bergenia crassifolia Campanula carpatica Cerastium tomentosum Dianthus deltoides Echeveria secunda Eschscholtzia californica Galanthus nivalis Gentiana angustifolia Gnaphallium lanatum Iberis sempervirens Leontopodium alpinum Muscari armeniacum Phalaris arundinacea Phlox drumondii Phlox setacea Portulaca grandiflora Santolina viridis Scilla bifolia Sedum spectabilis Sedum spurium Sempervivum tectorum Stachys lanata Talia (cm) 10-40 15-50 60-75 10-30 30-50 15-20 10-20 10-15 10-15 30-60 15 20 20 10-30 10-20 15 10-20 15-50 10-15 15-20 30-50 15-30 30-45 10-20 15 20-50 Partea decorativă flori flori flori flori frunze şi flori flori flori flori frunze frunze flori flori frunze flori frunze şi flori flori frunze flori flori flori frunze flori frunze şi flori frunze şi flori frunze frunze Culoarea florilor alb-violet galben albastru. în jardiniere. roz galben. roz albastru roz.Plantele floricole cu tulpini urcătoare (volubile sau agăţătoare sunt folosite pentru îmbrăcarea chioşcurilor. pe ziduri etc. contribuie esenţial la realizarea design-ului vegetal pe verticală. sunt prezentate câteva specii recomandate pentru grădinile alpine. sunt foarte apreciate în amenajarea balcoanelor şi teraselor. pergolelor. coloanelor). Plantele floricole utilizate în popularea stâncăriilor trebuie să aibă o serie de particularităţi care să le asigure naturaleţea într-un astfel de mediu: talie pitică sau port târâtor. alb alb violet alb alb albastru diferit alb.3. treiajelor. arcadelor. aleasă şi amplasată în funcţie de particularităţile plantelor şi criteriile impuse de stilul abordat. În tabelul 7. roşu. Alături de plantele urcătoare. pretenţii modeste la factorii de mediu şi adaptabilitate sporită la condiţiile nou create (de preferat să fie plante care provin din zona montană). alb. care au nevoie de sol umed dar nu suportă să stea în apă permanent. plutitoare şi subacvatice (submerse). De asemenea. care redau peisajul montan în miniatură. fiind folosite în vase suspendate. frunzişul colorat în alb-argintiu. b) plante acvatice. care suportă să stea direct în apă şi la rândul lor pot fi: de mlaştini. Efectul estetic al stâncăriilor este asigurat atunci când sunt respectate principiile de proiectare caracteristice şi când este ales judicios sortimentul de plante pentru ca decorul să fie asigurat tot timpul anului. capacitate de decor pe o perioadă cât mai mare. cele cu portpendul. sau verde –glauc. în acoperirea faţadelor unor construcţii sau în mascarea locurilor inestetice. Tabelul 7.

speciile cultivate în spaţii protejate. Begonia semperflorens etc. se realizează în anumite condiţii de mediu. ele îşi continuă vegetaţia.lumina: – lumina abundentă. În funcţie de zona din care provin. Verbena hybrida. se disting două tipuri de plante floricole considerate anuale: . – semiumbră. păstrându-şi caracterul de plante perene pe care îl au în zona de origine (Ageratum mexicanum. – umbră. manifestând rezistenţă mijlocie la secetă. Astfel.). Delphinium ajacis. Înfiinţarea culturilor se realizează prin semănat direct la loc definitiv sau prin plantare de răsad obţinut în spaţii protejate. Clarkia elegans. înflorire şi fructificare. grupate după ciclul de viaţă. De asemenea. La unele plante se poate recurge şi la metode vegetative de înmulţire (prin butaşi). În condiţiile climatice temperate. înflorirea şi fructificarea întârzie sau nu au loc. au înflorire abundentă şi prelungită pe tot parcursul verii (la unele până la venirea îngheţului de toamnă) şi se pot folosi atât ca flori tăiate.). iar atunci când acestea nu sunt îndeplinite. Cu foarte mici excepţii. prezentarea lor în tabelele următoare s-a făcut folosind două criterii de clasificare: locul de cultură şi durata ciclului de viaţă. A. este important de ştiut că parcurgerea etapelor ciclului ontogenetic. sunt plante iubitoare de lumină şi necesită udări moderate. Majoritatea speciilor floricole anuale sunt decorative prin flori. sunt prezentate principalele specii floricole anuale întâlnite în cultură.nespecific anuale (anuale netipice). 8.1. iar la sfârşitul perioadei îmbătrânesc şi mor. care indiferent de condiţiile de mediu îşi încheie ciclul de viaţă după fructificare (Papaver somniferum. respectiv trecerea de la perioada vegetativă la cea de reproducere.tipice. dar acestea au rol secundar. plantele anuale sunt adaptate la diferite condiţii de cultură. Alyssum maritimum. care se comportă ca anuale datorită factorilor de mediu.CAPITOLUL 8 RECUNOAŞTEREA SPECIILOR FLORICOLE GRUPATE DUPĂ LOCUL DE CULTURĂ ŞI DURATA CICLULUI DE VIAŢĂ Pentru facilitarea cunoaşterii principalelor specii floricole întâlnite în cultură. Atâta timp cât nu sunt expuse la temperaturi negative. deoarece ajută la stabilirea tehnologiilor de cultură adecvate şi la elaborarea unor metode şi procedee de modificare a perioadei de vegetaţie. interval de timp în care plantele au un ritm rapid de creştere şi dezvoltare. sunt prezentate speciile cultivate în câmp. înfloresc abundent. iar în partea a doua. Recunoaşterea speciilor floricole cultivate în câmp Clasificarea speciilor floricole după durata ciclului de viaţă prezintă importanţă practică deosebită. în prima parte. În tabelul 8. la rândul lor subîmpărţite în: specii cultivate în solul serei şi specii cultivate la ghivece. în primul rând pentru culturile din câmp. cât şi în diferite amenajări din parcuri şi grădini. Petunia hybrida. Simbolurile folosite în tabel au umătoarele semnificaţii (valabile pentru toate speciile cultivate în câmp): a) cerinţele ecologice . unde apare influenţa sezonului rece. 76 . Speciile floricole anuale Sunt plante care îşi termină tot ciclul vital în cursul unei singure perioade de vegetaţie (4-10 luni). fiind mai mult sau mai puţin rustice. în puţine situaţii devenind exclusive (la Alternanthera şi Iresine). Godetia grandiflora etc. .1. în scopul valorificării eficiente a calităţilor decorative ale acestor plante.

Pentru practica floricolă prezintă interes două categorii de plante bienale: . tije florifere alungite) şi nu se justifică menţinerea lor. Vd – vase decorative. se recurge la înlocuirea lor cu specii din alte grupe (anuale). . b) Înmulţirea: . este indicată o uşoară protejare peste iarnă (cu frunze. La Althaea rosea se va ţine cont de sensibilitatea mai mare a plantelor la excesul de umiditate. Speciile floricole bienale se înmulţesc prin seminţe. în spaţii protejate şi se plantează în câmp în luna mai. – cerinţe mai mari. cu producere de răsad. Exemplu: Ageratum mexicanum . Bo – borduri. dar suportă şi semiumbra. Ro – ronduri. . plantele bienale înfloresc o singură dată.Înmulţire prin seminţe: se produce răsad în februarie-martie.netipice (bienale prin cultură). rezistenţă medie la secetă.temperatura (rezistenţa la temperaturi scăzute): * – mică (plantele sunt distruse de temperaturi negative. se repică tot în câmp sau răsadniţe şi se plantează la loc definitiv toamna (septembrie-octombrie). Althaea rosea). St – stâncării. Im – imortele. se înrădăcinează în sere şi se scot în câmp în luna mai. fiind mai sensibile la temperaturile scăzute şi la variaţiile mari de temperatură. Inducţia florală la aceste plante este favorizată de temperaturile scăzute. Necesită udări moderate şi au rezistenţă medie la secetă. în cel de-al doilea an de viaţă se usucă şi mor. rezistenţă redusă la secetă. G – grupuri. Specii floricole bienale Ca şi anualele. dar îşi desfăşoară ciclul de viaţă pe parcursul a doi ani consecutivi. ** – medie (plantele iernează în câmp.Luna (lunile) din paranteză indică efectuarea lucrării în spaţii protejate. B. rezistenţă mai mare la perioade prelungite de secetă. Myosotis alpestris. Pc – pete de culoare. ele pot înflori şi pe parcursul verii. Lunaria biennis).Înmulţire vegetativă: butaşii se confecţionează în februarie. Campanula medium. în anul următor parcurg etapa germinativă. La unele dintre ele însă (Digitalis purpurea. . Este cazul la Viola x hybrida. la începutul verii. Sunt plante iubitoare de lumină. suficient de rezistente la temperaturi scăzute prin însăşi tehnologia lor de cultură. Pb – platbande. . iar la Myosotis alpestris şi Silene pendula de faptul că sunt iubitoare de apă (sunt recomandate şi pentru amenajări în jurul apelor). care la origine sunt anuale sau perene. După ce iernează sub formă de rozetă de frunze. Dv – decor pe verticală.tipice (propriu-zise). I – individual. În anul următor. paie). nu rezistă iarna în câmp). după primul val de înflorire (cel mai valoros). Bellis perennis. – udări moderate. Bienalele sunt plante rustice. Astfel. majoritatea îşi încep 77 . care după înflorire şi fructificare. dar suferă în iernile geroase). cu dimensiuni mici. dar se cultivă după tehnologia bienalelor mai ales din motive estetice. Ra – rabate.. Mz – mozaicuri. *** – mare (plantele iernează în câmp. Se seamănă vara (iunie-august) în răsadniţe reci sau pe straturi în câmp. dar florile sunt cu valoare decorativă scăzută (în număr redus. Sunt puţin reprezentate în rândul speciilor floricole (Campanula medium. când înfloresc şi fructifică. cele din anii următori diminuându-se considerabil. c) modul de utilizare: Ft – flori tăiate. s-a constatat că înflorirea din primul an este mai abundentă şi cu flori de calitate. rezistente). În alte situaţii (Dianthus barbatus).apa: – cerinţe modeste.Luna (lunile) trecute după săgeată reprezintă perioada pantării materialului în câmp. Lăsate să vegeteze în continuare.

altele. rădăcini tuberizate.). majoritatea hemicriptofite sunt adaptate condiţiilor cu umiditate variabilă. Gypsophila paniculata. Cerastium). datorită sensibilităţii sistemului radicular care nu suportă transplantarea. fie prin intermediul mugurilor situaţi la baza tulpinilor sau pe rădăcini. Organele subterane. Papaver. Specii perene geofite Speciile floricole geofite se constituie ca o grupă aparte în rândul plantelor perene. pentru ronduri. până toamna târziu. Specii perene hemicriptofite Grupa hemicriptofitelor (tab.hemicriptofite.înflorirea primăvara foarte devreme (din martie) şi doar câteva înfloresc mai târziu (Campanula medium. rabate. pete de culoare. fiind caracterizate prin prezenţa organelor subterane capabile să le asigure perenitatea. De asemenea. metoda generativă reprezintă singurul mod de înmulţire cu rezultate bune. Althaea rosea). oferind posibilitatea de a fi utilizate ca flori tăiate. Lupinus. fie prin intermediul unor organe subterane cu rol de înmagazinare a substanţelor de rezervă şi de înmulţire vegetativă. pentru valorificare în timpul iernii. formate din tulpini sau rădăcini metamorfozate. Multe dintre ele au perioadă lungă de înflorire şi asigură decorul în parcuri şi grădini de primăvara. care rezistă iarna datorită mugurilor de la baza tulpinilor şi de pe rădăcini.. etc.3. la hemicriptofite predomină înmulţirea vegetativă (prin butaşi. aflaţi în stare de repaus pe parcursul iernii. nu este exclusă nici înmulţirea vegetativă (prin divizarea tufelor). mai ales atunci când plantele sunt mature. Le întâlnim în spaţiile verzi atât în amenajări de tipul rondurilor. În funcţie de organul de rezistenţă şi de modalitatea de refacere a părţii aeriene. perenele se împart în: . . grupuri. În privinţa cerinţelor faţă de apă. ca în zonele cu ierni geroase. anotimpul rece determină distrugerea părţilor aeriene. Viola odorata. să se asigure o protecţie a mugurilor bazali prin muşuroire sau acoperire cu paie şi frunze uscate. ci şi în depozitarea substanţelor de rezervă. Este recomandat însă.. Echeveria secunda). dar creşterea lor vegetativă este reluată anual. Rusticitatea şi marea diversitate a plantelor floricole hemicriptofite determină utilizarea lor în cele mai variate moduri. tuberobulbi. cele cu talie mică. rizomi. Unele preferă locuri însorite (Achillea filipendulina. La majoritatea speciilor perene. tuberculi. unde alternează perioadele favorabile cu cele mai puţin favorabile. dimpotrivă cresc şi se dezvoltă bine în condiţii de semiumbră sau suportă semiumbra (Dicentra spectabilis. Utilizarea bienalelor este multiplă: cele cu talie înaltă pentru flori tăiate. Pentru o parte din aceste plante. Iberis sempervirens etc.geofite. Este cazul speciilor aparţinând genurilor: Gypsophila. 78 . au un rol deosebit de important nu numai în înmulţirea vegetativă.). ronduri etc. Principalele specii floricole cultivate după tehnologia bienalelor sunt prezentate în tabelul 8. cât şi pe cale vegetativă. bordurilor. Dianthus barbatus. Spre deosebire însă de anuale şi bienale.). drajoni etc. cât şi în grădini alpine. unele dintre ele rezistând la perioade prelungite de secetă (Sedum. divizarea plantelor. La speciile care la origine sunt perene. la unele hemicriptofite mai sensibile (Dicentra spectabilis. vase decorative şi chiar mozaicuri. C. Dianthus sp. cât şi pentru rusticitatea recunoscută. axă hipocotilă îngroşată). care îşi asigură continuitatea prin organe subterane (bulbi. timp în care înfloresc şi fructifică repetat. pe ziduri înflorite sau în preajma apelor. Delphinium x hybridum. rabatelor. Sunt plante care se adaptează destul de bine la condiţiile climatice variate şi iernează în câmp fără protecţie deosebită. Se pretează şi la culturi forţate. Campanula carpatica. Sempervivum.2. Înmulţirea plantelor floricole hemicriptofite se poate realiza atât prin seminţe.Specii floricole perene (vivace) Sunt plante care au durata vieţii de mai mulţi ani.) include numeroase specii floricole deosebit de apreciate atât pentru valoarea lor decorativă. Rudbeckia sp.8. trebuie amintit şi faptul că plantele floricole hemicriptofite prezintă tije florifere lungi şi au perioadă lungă de păstrare în apă. atunci când se intenţionează cultivarea lor ca perene sau când nu formează seminţe (soiurile involte de Bellis perennis).

ţinând cont de o serie de reguli: armonizarea dimensiunilor şi culorilor cu cele ale spaţiului în care se 79 . este foarte important să facem o alegere judicioasă a plantelor şi să le întreţinem corespunzător. în funcţie de grupa din care fac parte. Au o largă utilizare în amenajarea parcurilor şi grădinilor. adaptate mai bine condiţiilor de climat din ţara noastră. Unele rezistă în condiţii deosebite de cele din locul de origine. Vegetează bine pe terenurile cu umiditate moderată şi constantă.2. Trebuie menţionat faptul că la unele specii (Lilium tigrinum). adăpostite. Pentru decor exterior. Hosta plantaginea.Bulbii. altele. Hosta sp. iar capacitatea lor de adaptare la condiţiile de climat temperat le imprimă un anumit comportament în ceea ce priveşte rezistenţa la temperaturile scăzute. se adaptează mult mai greu şi impun un mediu de viaţă asemănător celui din care provin. rizomii. cât şi în locuri semiumbrite. aspectul lor decorativ va fi mult diminuat şi. la axila frunzelor). organele lor subterane se recoltează în fiecare toamnă şi se depozitează până primăvara în adăposturi corespunzătoare. tuberobulbii. rădăcinile tuberizate sunt tipuri de organe subterane întâlnite la geofite. Galanthus nivalis. habitus etc. considerate semirustice (tabelul 8. Geofitele semirustice sunt plante care cer locuri însorite. Recunoaşterea speciilor floricole cultivate în spaţii protejate A. Ele aparţin unui număr mare de familii şi genuri botanice şi sunt. în final. Geofitele rustice. Prezenţa organelor subternane facilitează înmulţirea vegetativă a geofitelor. Practic. Pentru floricultori. Tuberozele. ale căror particularităţi sunt prezentate mai detaliat în capitolul IV. considerate rustice (tabelul 8. singura aplicată în practică la cele mai multe dintre ele. originare din zonele calde ale globului.). fără să fie afectată viabilitatea organelor lor subterane. În plus. Stachys lanata). frunze. fiind cultivate în câmp sau în spaţii protejate (în culturi forţate). este absolut obligatoriu ca în momentul în care ne hotărâm să le cultivăm. vor muri. foarte de rentabile. Geofitele provin din cele mai diverse zone geografice. Astfel. cuprinde câteva din cele mai cunoscute specii floricole cultivate ca plante la ghivece pentru decorarea interioarelor în locuinţe sau instituţii. Tuberozele preferă umiditate mai mare în sol. Un sortiment bogat de geofite rustice înfloresc primăvara devreme şi asigură decorul într-o perioadă din an în care alte plante nu pot fi folosite. în majoritate. terenuri bine drenate. să avem certitudinea că le putem asigura condiţiile cerute.). dar sunt şi specii care le putem întâlni pe terenurile umede (Galanthus nivalis.5.. se cultivă exclusiv pentru valorificare ca flori tăiate. trebuie să ştim cum să le punem cât mai bine în valoare efectul decorativ.6. cu condiţia însă ca apa să nu băltească. Tabelul 8. Hemerocalis sp. dimpotrivă. uneori numai în lucrări de ameliorare. Înmulţirea prin seminţe se foloseşte rar. nu rezistă la temperaturi negative şi de aceea. În general. Unele sunt chiar iubitoare de umbră şi semiumbră (Convallaria majalis. Altfel. Sunt plante cu cerinţe ecologice diferite. cu umiditate constantă. plantele cu putere mare de adaptabilitate le întâlnim mult mai des cultivate ca plantele de interior. plantele vor suferi. datorită pretenţiilor mari la condiţiile de mediu. este deosebit de importantă posibilitatea utilizării acestor plante în culturi forţate şi timpurii.) sau pe terenuri mai uscate (Colchicum autumnale. Capacitatea de adaptare a acestor plante la condiţiile de microclimat este destul de diferită. Scilla bifolia). de aceea necesită protejare faţă de temperaturile scăzute. rezistă pe timpul iernii în câmp. unele dintre ele. Specii cultivate la ghivece Sortimentul de plante floricole cultivate la ghivece sau în alte tipuri de recipiente este extrem de variat şi cuprinde un număr foarte mare de specii decorative prin flori. Pentru cele pretenţioase. Altele. 8.4. le întâlnim mai mult în grădini individuale şi mai puţin în spaţiile verzi de interes public (cu excepţia speciei Canna indica). bulbii apar şi ca formaţiuni aeriene (pe tulpinile florifere. Majoritatea geofitelor semirustice sunt deosibit de apreciate ca flori tăiate. le putem întâlni cultivate atât la soare.

prin tehnologiile aplicate. ajungând şi până la 10-12 ani (Strelitzia reginae). Înmulţirea lor se realizează atât prin seminţe. metodele de înmulţire şi perioada de repaus (dacă este cazul). să înflorească tot timpul anului. Garoafele se pot exploata în condiţii economice în culturi de un an. cât şi vegetativ.. De asemenea. când creşterile vegetative sunt limitate sau chiar întrerupte. elementul decorativ reprezentativ şi perioadele din an (pe trimestre) când plantele au valoare decorativă maximă. locul lor a fost luat şi de alte culturi (crizanteme. cultura reluându-se în fiecare an prin intermediul tuberobulbilor sau răsadului la fresia şi prin butaşi la crizanteme. gerbera. Plantle decorative prin flori pot fi dirijate. la concurenţă cu trandafirul. folosirea recipintelor potrivite ca formă. Majoritatea sunt culturi perene. material etc. În această categorie sunt incluse nu numai plantele care provin din regiunile calde ale globului şi nu se pot adapta în condiţiile de climat temperat la culturi neprotejate (Anthurium. la plantele cultivate în spaţii protejate a fost necesară şi prezentarea cerinţelor faţă de umiditatea atmosferică. Strelitzia). B. Semnele convenţionale care indică cerinţele faţă de lumină şi umiditate sunt identice cu cele folosite la plantele din câmp. La fiecare specie sunt prezentate cerinţele ecologice. amplasarea corespunzătoare în spaţiu. mărime. Garoafele cultivate în sere se situează pe unul din primele două locuri. alstromeria etc. Cele cu durata culturii de mai mulţi ani. bienale. În cele ce urmează (tabelul 8. în scopul completării sortimentului de flori şi valorificării la maxim a spaţiului din sere. cu durată mai mare de 2-3 ani. se cultivă ca anuale. Semnul convenţional ( ) sugerează necesitatea asigurării unei umidităţi atmosferice mai ridicate la unele dintre aceste specii. trec anual printr-o perioadă de repaus de 1-2 luni. sau atunci când solicitarea este mai mare. Fresiile şi crizantemele. s-a renunţat la prezentarea modului de utilizare. 80 .) ne vom referi numai la speciile care constituie sortimentul de bază al culturilor din solul serei. dar pot fi aduse în sere în sezonul rece pentru culturi forţate.). ci şi plante care în mod obişnuit. în ceea ce priveşte condiţiile ecologice. în ceea ce priveşte suprafaţa şi producţia mondială de flori tăiate. În plus.7. metodele de înmulţire aplicate. Diversificarea sortimentului de plante cultivate în solul serei. La înmulţirea prin seminţe se recurge de obicei atunci când alte metode nu dau rezultate sau când se intenţionează obţinera un număr mare de plante. deşi sunt plante perene. notându-se nivelul temperaturilor optime cerute de fiecare specie. cel mult doi ani. mai ales prin butăşire. cât şi a numărului de soiuri în cadrul speciei. perene). Spre deosebire de plantele cultivate în câmp.află. ţinând cont că direcţia principală de folosire a plantelor cultivate în solul serei este pentru flori tăiate. În funcţie de specificul unităţilor producătoarte şi de cerinţele locale ale pieţii. culoare. s-a renunţat la simbolizarea rezistenţei la temperaturi scăzute. cuprinde atât sporirea numărului de specii floricole cultivate. Tabelul de prezentare cuprinde câteva date referitoare la cerinţele ecologice ale speciilor. fresii. Specii cultivate în solul serei Culturile floricole din solul serei au ca scop principal obţinerea de flori tăiate ce se pot valorifica în orice perioadă din an. În funcţie de particularităţile morfologice şi de organul (organele) care reprezintă partea de decor. se cultivă în teren deschis (anuale. plantele cultivate la ghivece pot asigura decorul tot timpul anului (cele decorative prin frunze) sau numai o anumită perioadă din an (cele care decorează prin flori şi au perioadă limitată de înflorire). asocierea speciilor în funcţie de cerinţele ecologice şi elementul de decor. Majoritatea se pot multiplica uşor pe căi vegetative.

Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de Vegetativ utilizare 1 Acroclinium roseum Hook.) Compositae floare de pai 30-60 15 * Răsad (III)→V - Im Ageratum mexicanum Sims. houstonianum Mill. (syn. Specii floricole anuale Nr. Helipterium roseum Beuth. Roccardia rosea Voss.Tabelul 8.) Voss. (syn.1.A.) 2 pufuleţi Compositae 15-50 15-30 * Răsad (II-III)→V Ro Ra Butaşi Bo (III)→V Mz Vd Alternanthera amoena (Lem. 3 alternanteră Amaranthaceae 10-15 15-20 * - Mz Butaşi Bo (III)→V Vd 81 . crt.

III-IV - Ro Bo Mz St Vd Pc Amaranthus caudatus L. 4 alternanteră Amaranthaceae 10-15 15-20 * - Mz Butaşi Bo (III)→V Vd Alyssum maritimum Lam. 5 ciucuşoară. albiţă Cruciferae 10-40 20-30 * Răsad (II-III)→IV Direct XI.1.Tabelul 8. 6 moţul curcanului Amaranthaceae 50-100 45 * Direct III-IV Răsad (III)→ V - G I Ft Im 82 . (continuare) Nr. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de utilizare vegetativ Alternanthera versicolor Voss. crt.

Browr 8 imortelă albă Compositae 40-60 15-30 * Răsad (III)→V - Im Antirrhinum majus L. 7 trompa elefantului Amaranthaceae 70-200 40-60 Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Direct III-IV Răsad (III)→V Mod de utilizare vegetativ - * G I Ft Ammobium alatum R. crt.1. Răsad (II-III)→V Direct III-IV Ft Ro Bo Pb 9 gura leului Scrophulariaceae 15-90 30-45 - * 83 . Denumirea ştiinţifică şi populară Amaranthus paniculatus L.Tabelul 8. (continuare) Nr.

filimică Compositae 30-60 30-60 * Răsad (III)→V Direct X-XI.Tabelul 8. Otto. gheaţă Begoniaceae 15-50 15-30 * Răsad (I)→V Ro Ra Bo Butaşi Pb (III)→V Mz Vd Pc Calendula officinalis L. 10 arctotis Compositae 40-60 20-30 Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de utilizare vegetativ Ro Pt St Vd Ft → * Răsad (III)→V - Begonia semperflorens Link et. crt.1 (continuare) Nr. 12 gălbenele. III-IV - Ft Ro Ra 84 . 11 begonie. Denumirea ştiinţifică şi populară Arctotis grandis Thunb.

Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de utilizare vegetativ Ft Ro Ra Pb Bo Vd Callistephus chinensis L. (continuare) Nr. 14 albăstrele Compositae 40-90 30 * Direct IV - Ft Ro Pb Ra G Centaurea moschata L. crt.1. 13 ochiul boului Compositae 20-80 30-45 * Răsad (III)→V Direct IV - Centaurea cyanus L.Tabelul 8. 15 vineţică parfumată Compositae 40-70 20 * Direct IV - Ft Ro Pb Ra G 85 .

(continuare) Nr. Denumirea ştiinţifică şi populară Celosia argentea var. 16 creasta cocoşului Amaranthaceae 20-60 30 Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare * Răsad (III)→V - Ft Im Ro Ra Celosia pyramidalis Hort. 17 celosia Amaranthaceae 30-60 20-30 Răsad (III)→V - * Ft Im Ro Ra Chrysanthemum carinatum L.tricolor Andr. cristata L. (syn.Tabelul 8. Ch.1. crt.) 18 crizantemă de vară Compositae 40-60 30 * Răsad (III)→V Direct IV - Ft G Ro Ra 86 .

19 clarchia Onagraceae 30-70 30 Direct IV - * Ft Ro Ra Pb Cleome spinosa Jacq. 20 cleome Capparidaceae 80-120 45-60 * Răsad (III-IV)→V - G Ra Cobaea scandens Cav.1. crt.Tabelul 8. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Clarkia elegans Dougl. (continuare) Nr. 21 cobea Polemoniaceae 700-800 Răsad Butaşi Dv (II-III)→V (II-III)→V * 87 .

(syn. mireasă Labiatae 10-40 30 Răsad (II)→V * Mz Vd Butaşi Ro (III)→V Ra Pb Coreopsis tinctoria Nutt. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Coleus blumei Benth. crt.1. 22 urzicuţă. 24 cosmos. IV Răsad (III)→V - Ft G Ra 88 . IV-V - Ft G Ro Ra Cosmos bipinnatus Cav. Calliopsis tinctoria DC.Tabelul 8. (continuare) Nr. mărariţă Compositae 80-120 60 * Direct X.) 23 lipscănoaie Compositae 45-90 20-45 * Răsad (III-IV)→V Direct X-XI.

26 dălioare Compositae 40-70 45-60 * Răsad (III)→V Direct IV-V - Ft Ro Ra Pb Delphinium ajacis L.Tabelul 8. fluturaşi Compositae 80-100 40-50 * Direct X. floare domnească Ranunculaceae 50-120 30-50 * Direct X-XI. 25 cosmos. crt.1. (continuare) Nr. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Cosmos sulfureus Cav. IV Răsad (III)→V - Ft G Ro Ra Dahlia variabilis Hort. 27 nemţişor. IV-V - Ft Ro Ra 89 .

30 dimorfotecă Compositae 20-35 15-20 * Direct IV - Ft Ro Ra Pb Pc 90 .Tabelul 8. crt. 29 garoafă chinezească Caryophyllaceae 15-30 15-30 Răsad (III-IV)→V - ** Ro Ra Pb St Bo Dimorphoteca aurantiaca Hort. „Chabaud“.1. Denumirea ştiinţifică şi populară Dianthus caryophyllus L. (continuare) Nr. 28 garoafă de vară Caryophyllaceae 50-70 20-30 Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare ** Răsad (I-II)→V butaşi Ft (I-II)→V Dianthus chinensis L.

crt. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Dolichos lablab L. IV-V - Ro Ra Pb St Pc Gaillardia picta Hort. 32 mac californian Papaveraceae 30-60 15 * Direct X-XI.Tabelul 8. 31 fasole japoneză Leguminosae 80-400 - * Direct IV-V - Dv Eschscholtzia californica Cham.1. 33 fluturei Compositae 30-60 30 ** Răsad (III-IV)→V Direct IV-V - Ro Ra Pb G Ft 91 . (continuare) Nr.

crt. 34 gazania Compositae 15-30 15-20 * Răsad (III)→V - Ro Ra Pb Vd St Godetia grandiflora Lindl. bumbuşcuţe Amaranthaceae 30-50 20 * Răsad (III)→V - Im 92 . Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Gazania splendens Hort. 35 azalee de grădină Onagraceae 25-40 30 Direct IV-V - * Ro Ra Pb St Vd Gomphrena globosa L.Tabelul 8. 36 gomfrena.1. (continuare) Nr.

Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Gypsophilla elegans M.1. 37 floarea miresei Caryophyllaceae 40-60 20-30 Direct IV-V G Ft * Helichrysum bracteatm Willd. (continuare) Nr. 39 lilicele Cruciferae 20-30 15-20 Direct III-IV - * Ro Ra Pb Vd 93 . crt.B. 38 floare de pai Compositae 30-90 30 * Răsad (III)→V - Im Iberis amara L.Tabelul 8.

balsamina Balsaminaceae 35-75 45 * Răsad (III-IV)→V Direct IV-V - G Ro Ra Ft Ipomaea purpurea Lam. crt.1. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Impatiens balsamina L. 41 zorele Convolvulaceae 250-400 Direct IV-V Dv * Ipomaea rubrocoerulea Hook. copăcei. 40 sălcioară. 42 zorele Convolvulaceae 150-300 - * Direct IV-V - Dv 94 .Tabelul 8. (continuare) Nr.

(syn.1. Achyranthes lindenii) 44 irezină Amaranthaceae 30-70 30 - * Mz Butaşi Bo (II-III)→V Vd Lathyrus odoratus L. Denumirea ştiinţifică şi populară Iresine herbstii Hook. Achyranthes verschafeltii Lem.Tabelul 8. (syn. 45 mazăre mirositoare Leguminosae 90-200 50 Direct IV Dv Ft * 95 .) 43 irezină Amaranthaceae 25-40 30 Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare * Mz Butaşi Bo (II-III)→V Vd Iresine lindenii L. crt. (continuare) Nr.

1. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Lobelia erinus L. 47 micşunele Cruciferae 40-50 20 * Răsad (III)→IV-V Direct IV-V - Ro Ra St Vd Matthiola incana (L.Tabelul 8. 46 lobelie Campanulaceae 10-20 10-15 * Răsad (II)→V Ro butaşi Ra (II-III)→V Mz Vd Matthiola bicornis DC. (continuare) Nr. mixandre Cruciferae 20-80 30 Răsad (III)→IV-V Direct IV-V - * Ft G Ro Ra Vd 96 . crt.) 48 micşunele.

Tabelul 8. chica voinicului Ranunculaceae 35-60 20 Direct X-XI. frumoasa nopţii Nyctaginaceae 60-90 40-60 Direct IV-V G Ro Ra * Nicotiana alata Link. 49 barba împăratului.1. 51 negrilică. crt. 50 regina nopţii Solanaceae 80-150 40-50 răsad (III)→V G Ra Ro * Nigella damascena L. III-IV - * Ft Ro Ra St Im 97 . Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Mirabilis jalapa L. (continuare) Nr.

Tabelul 8. (continuare) Nr.1. 53 petunie Solanaceae 15-80 30 * Ro Ra Răsad Butaşi Pb (II-III)→V (II-III)→V Mz Vd Phlox drumondii Hook. crt. scânteuiţe Polemoniaceae 15-50 10-30 * Răsad (II-III)→V Direct IV-V - Ro Ra Bo Pb Mz Vd St 98 . Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Ocimum basilicum L. 54 brumărele. 52 busuioc Labiatae 25-50 20 * Răsad (III)→IV-V Direct IV-V - Ro Ra Vd Pb Petunia × hybrida Hort.

jaleş Labiatae 30-90 20-30 Răsad (I)→V Butaşi (II-III) →V * Ro Ra Mz Pb Bo Vd Ro Ra Pb Bo St Vd Pc Mz Sanvitalia procumbens Dam. Denumirea ştiinţifică şi populară Portulaca grandiflora Hook. (continuare) Nr.1. 55 floare de piatră Portulacaceae 15-20 15 Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de utilizare vegetativ * Ro Ra Răsad Pb (II-III)→IV. 56 salvie.Tabelul 8. crt. rar) V St (III)→V Direct Bo V Mz Vd Salvia splendens Ker. 57 sanvitalia Compositae 15 30 * Răsad (III)→V Direct IV-V - 99 .Butaşi Pc (f.

crt. limba peştelui Plumbaginaceae 30-60 30 * Răsad (II-III)→V - Im Tagetes erecta L.1. muşcata dracului Dipsacaceae 60-100 30 * Răsad (III-IV)→V Direct IV-V - Ft G Ro Ra Statice sinuata L. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de utilizare vegetativ Scabiosa atropurpurea L. vâzdoage Compositae 20-90 30-45 * Răsad (III)→V Direct X-XI.) 59 statice. (syn.Tabelul 8. 60 crăiţe. Limonium sinuatum Mill. III-IV - Ft Ro Ra Pb G 100 . 58 scabioza. (continuare) Nr.

crt. 63 conduraşi Tropaeolaceae 30-250 30 Direct X-XI.Tabelul 8.1. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de utilizare vegetativ Ro Ra Pb Mz Bo Vd Tagetes patula L. (continuare) Nr. III-IV - Tagetes signata Bartl. III-IV - Ro Ra Bo Pb Mz Vd Tropaeolum majus L. IV * Butaşi (rar) (II-III) →IV-V Ro Ra St Vd 101 . 62 crăiţe Compositae 15-60 20-30 * Răsad (III)→V Direct X-XI. vâzdoage Compositae 15-60 30 * Răsad (III)→V Direct X-XI. 61 crăiţe.

1. (continuare) Nr. crt. 66 Compositae (syn.Tabelul 8. 65 cârciumărese Compositae 20-100 30 * Răsad (III)→V Direct V - Ft G Ro Ra Zinnia haageana Reg.Z. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de utilizare vegetativ Verbena × hybrida Hort. urzicuţă Verbenaceae 20-40 30 – * Ro Răsad Ra Butaşi Pb (II-III)→V (rar) Mz Direct (II-III)→V Vd V St Zinnia elegans Jacq. Z.) 25-40 20-30 * Răsad (III)→V Direct V - Ft Ro Ra Pb 102 . angustifolia H. 64 verbină.B.

IV Im * 103 .1.Tabelul 8. cununiţă Compositae 30-60 45 Răsad (III)→V Direct X. 67 imortelă. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de utilizare vegetativ Xeranthemum annum L. pleviţă. crt. (continuare) Nr.

3 clopoţei de grădină Campanulaceae 50-80 30 Răsad V-VII→IXX - *** Ft G Ro Ra Pb 104 . bănuţei Compositae 5-15 10-15 *** Răsad VI-VII → IX-X Ro Ra Pb Despărţire Mz VII-VIII Vd Pc Ft Campanula medium L. 1 nalbă de grădină Malvaceae 80-250 60 ** Răsad VIIVIII→IX-X - *Bellis perennis L. 2 părăluţe. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime (cm) Diametrul Cerinţe tufei ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare G I Ra Ro Ft *Althaea rosea Cav.Tabelul 8. Specii floricole bienale Nr.2. crt.

4 micşunele ruginii Cruciferae 30-80 30-40 Răsad VIIVIII→IX-X - *** Ft G Ro Ra Pb Vd *Dianthus barbatus L. 6 degeţel Scrophulariaceae 50-150 30-45 Răsad VI-VII→IXX Ft G Ra ** 105 . crt. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Diametrul Înălţime Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Cheiranthus cheiri L.2. (continuare) Nr.Tabelul 8. 5 garoafă turcească Caryophyllaceae 15-50 20-30 Răsad VI-VII→ IX-X *** Ft Ro Despărţire Ra VIII Pb G Digitalis purpurea L.

ciuboţica cucului Primulaceae 10-15 20 *** Răsad VIIVIII→IX-X - Ro Ra Pb Pc Vd 106 . L. 7 pana zburătorului.Tabelul 8.) Hill. 8 nu mă uita Boraginaceae 15-35 15 *** Ro Ra Răsad Pb Despărţire Mz VI-VII→IXVII-VIII Vd X Ft Pc *Primula acaulis (L. banul Iudei Cruciferae 30-100 30 Familia botanică Aspectul plantei Diametrul Înălţime Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** Răsad VIIVIII→IX-X - Ft G Ra Im *Myosotis alpestris L. (syn. (continuare) Nr. annua L). 9 primula. Denumirea ştiinţifică şi populară Lunaria biennis Moench.2. crt.

crt. (syn. Răsad VIIVIII→IX-X 10 Caryophyolaceae 20-45 15 - *** guşa porumbelului Ro Ra Pb Mz Pc Vd *Viola wittrockiana Gams.2. Viola × tricolor maxima) 11 panseluţe Violaceae 15-25 20 *** Butaşi Răsad (soiurile cu VI-VII→IXflori duble) X Despărţire Ro Ra Pb Mz Pc Vd * specii perene cultivate ca bienale 107 .Tabelul 8. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Diametrul Înălţime Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Silene pendula L. (continuare) Nr.

crt. ciucuşoară Cruciferae 15-50 20 *** Direct IV-V St Despărţire Ro IX-X Ra Butaşi Bo Aquilegia vulgaris L.Tabelul 8. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Achillea filipendulina Lam.3. Specii floricole hemicriptofite Nr. IX St Im Alyssum saxatile L. 2 alisum. 3 căldăruşe Ranunculaceae 60-75 20 *** Ft Răsad G Despărţire (III-IV) Ro IX-X Ra →VII-VIII Pb 108 . 1 coada şoricelului Compositae 60-120 50-60 *** Ft G Răsad Despărţire Ra (III-IV) →V III.

vineţele Compositae 70-150 45 Răsad (rar) (IV)→IX Despărţire Ft III G Butaşi Ra IV-V *** Campanula carpatica Jacq.3. 5 aster. 4 scânteiuţe Compositae 10-30 20-30 Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** Bo Ro Despărţire Ra Răsad (rar) III Pb Butaşi (IV)→IX St IV-V Pc Vd Aster novi – belgii L. Denumirea ştiinţifică şi populară Aster alpinus L.Tabelul 8. crt. (continuare) Nr. 6 clopoţei de munte Campanulaceae 15-20 15 ** St Răsad Despărţire Pc IX-X Ra IV-V→IX Pb 109 .

8 tufănele Compositae 20-80 30-50 Despărţire III-IV Butaşi (II-III) *** Ft G Ro Ra Pb Vd Chrysanthemum leucanthemum L.Tabelul 8. 9 margarete Compositae 40-80 30-40 *** Răsad Ft Despărţire G IV-V→IXIII-IV R X 110 . 7 lâna caprelor Caryophyllaceae 10-20 10-15 Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** - Despărţire St IX-X Pc Butaşi Vd (rar) Chrysanthemum indicum L. Denumirea ştiinţifică şi populară Cerastium tomentosum L. crt.3. (continuare) Nr.

Senecio cineraria DC) 10 cinerarie. crt. (continuare) Nr.Tabelul 8. Denumirea ştiinţifică şi populară Cineraria maritima L. 11 nemţişor Ranunculaceae 80-150 50-80 ** Răsad III-IV.3. (syn. spălăcioasă Compositae 30-70 30-40 *** Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Răsad (IIIII)→V Butaşi (II-III) Bo Mz Ro Rb Pb Delphinium x hybridum Staph et Wild.G X I (IIIIV)→IX Butaşi Ro V-VI Ra Despărţire Ft Dianthus deltoides L. 12 garofiţă Caryophyllaceae 10-15 10 *** Bo Răsad Despărţire Pc X St IV-V → Butaşi Vd IX-X VIII-IX Ra Pb 111 . IX.

(continuare) Nr. 14 cerceii doamnei Papaveraceae 60-80 50 Răsad (rar) (III-IV)→IX Despărţire Ft IX-X G Butaşi Ra (IX-X) ** Echinops ritro L. 15 măciuca ciobanului Compositae 120 60-75 *** G Răsad Despărţire Ra V-VI→IX.Tabelul 8. IXPb X X Im 112 . crt.III-IV. Denumirea ştiinţifică şi populară Dianthus plumarius L.3. 13 garofiţe Caryophyllaceae 25-40 20 Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** Bo Despărţire Pc Răsad St X IV-V→IXButaşi Vd X VIII-IX Ra Pb Ft Dicentra spectabilis Lem.

(continuare) Nr.Tabelul 8. 17 fluturaşi Compositae 20-70 20-30 *** Răsad V-VI→V Butaşi (II-III) Ft G Ro Ra Gypsophila paniculata L. 16 eşverie Crassulaceae 10-15 15 ** Bo Ro Ra Răsad Butaşi Mz (II-III)→V (II-III)→V Pb Vd St Gaillardia hybrida Hort. crt. 18 floarea miresei Caryophyllaceae 60-100 100 Răsad (III)→V Despărţire Ft III-IV.G X Im *** 113 .3. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Echeveria secunda Booth. IX.

Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Bo Mz Ro Ra Pb Vd St Gnaphallium lanatum Hort. 20 gălbenele de toamnă Compositae 80-120 60 Răsad (II-III)→V *** Despărţire III-IV Butaşi (III)→V Ft G Ra Im Iberis sempervirens L.Tabelul 8. (continuare) Nr. 19 siminoc Compositaae 20 10-20 - *** Butaşi (III-IV)→ V Despărţire IV. crt. IXPb X 114 . X Heliopsis scabra Dunal. 21 limbuşoară Cruciferae 10-30 15-20 *** Butaşi Bo (II-III)→ Răsad St V (IXVd Despărţire Ra XI)→IV-V III-IV.3.

Denumirea ştiinţifică şi populară Lavandula angustifolia Moench.Tabelul 8. crt. 24 mac de grădină Papaveraceae 60-150 45 *** Direct Ft IV-V Despărţire G Răsad(rar) IX-X Ro V-VI → IXRa X 115 .3.) 22 levănţică Labiatae 30-60 20-30 Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** Răsad (III)→IX G Bo Butaşi Vd Despărţire Ra III-IV. (continuare) Nr. syn. (Lavandula officinalis Mais. IXPb X St Ft Lupinus polyphyllus Lindl. cafeluţă Leguminosae 80-120 60 *** Direct IV-VI - Ft G Ro Ra Papaver orientale L. 23 lupin.

IXSt X Pb Phlox paniculata L. crt. (continuare) Nr. iarbă decorativă Gramineae 10-20 20 *** - Ft Despărţire G III-IV.Tabelul 8. 25 penstemon Scrophulariaceae 40-80 20-40 ** Ft Despărţire G Răsad IX-X. X *** 116 . 26 falaris. 27 flox. IXRo Direct X Ra IV. brumărele Polemoniaceae 80-100 60 Răsad Ft Despărţire G (II-III)→V III-IV.3. IV Ro VII → IX-X Butaşi Ra VI-VIII Pb Phalaris arundinaceae L. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Penstemon barbatus Nutt.

IX Butaşi V-VI. Denumirea ştiinţifică şi populară Phlox setacea L.) 28 flox Polemoniaceae 10-15 10-15 Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Despărţire IV. Matricaria parthenium L. IX(III-IV) → Ro X V Ra Pb Vd 117 . iarbă amară Compositae 40-80 20-30 *** Ft G Mz Răsad Despărţire Bo III-IV. (syn.. IXX Mod de utilizare Bo Pc St Ra Pb Vd *** Răsad (III)→V Direct IV Physostegia virginiana Benth. IX Ro Ra Pyrehrum parthenifolium Sin. (syn P. (continuare) Nr.3.) 30 moşnegei. 29 fisostegia Labiatae 100-120 60 *** Răsad (III) → V Ft Despărţire G IV.Tabelul 8. Chrysanthemum partenium Pers. crt. subulata L.

31 primula Primulaceae 60-80 10-15 Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** Ft G Răsad Despărţire Ro (III-IV) → IX-X Ra IX Pb Vd Primula denticulata Smith. 32 primula Primulaceae 20-40 10-15 *** Ro Ra Răsad Despărţire Pb IX-X VI → IX. Denumirea ştiinţifică şi populară Primula auricula L. crt. III Pc Vd Rudbeckia fulgida 33 rudbechie.3. rugi galbeni Compositae 75-80 30-40 *** Ft Răsad Despărţire G (III)-VI → III. X Ro IX.Tabelul 8. III Ra 118 . (continuare) Nr.

X Ro IX.Tabelul 8. 36 santolina Compositae 30-50 20-30 - *** Butaşi VII-VIII → IX. Denumirea ştiinţifică şi populară Rudbeckia nitida Nutt. III Ra Santolina chamaecyparissus L. Echinacea purpurea L. Moech. X Ro IX. III Ra Rudbeckia purpurea L. IX Bo Mz Vd G St 119 .3. crt. IV Despărţire III. (continuare) Nr. (syn. 34 rudbechie Compositae 100-150 30-50 Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** Ft Răsad Despărţire G (III)-VI → III.) 35 echinacea Compositae 100-120 50 *** Ft Răsad Despărţire G (III)-VI → III.

IXX G Ro Ra Pb St Ft Vd Sedum spurium M.B. IX Ft G Ro Ra Pb Sedum spectabilis Boreau. sedum Crassulaceae 10-20 20 *** Butaşi VII-VIII Răsad(rar) → IX IV-VII → Despărţire IX. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Santolina viridis Wild. 39 iarbă grasă. 37 santolina Compositae 30-50 20-30 - *** Butaşi VII-VIII →IX-X Despărţire III. sedum Crassulaceae 30-45 30 *** Butaşi VII-VIII Răsad(rar) →IX IV-VII → Despărţire IX.Tabelul 8. IXX Bo St Ra Pb St Vd 120 . crt. III III-IV. (continuare) Nr. III III-IV.3. 38 iarbă grasă.

Tabelul 8.3. (continuare)
Nr. crt. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică

Aspectul plantei

H (cm)

D (cm)

Cerinţe ecologice

Înmulţirea seminţe vegetativ

Mod de utilizare

Sempervivum tectorum L. 40 urechelniţă Crassulaceae 15 20 -

***

Bo Mz Despărţire St III-IV, IX; Ro Stoloni Ra III-IV, IX Pb Vd

Solidago canadensis L. 41 splinuţă, sânzâiană de grădină Compositae 70-120 45-60

***

Ft Răsad G Despărţire I (III)-VII → III-IV Ra X, IV Im

Statice arborescens Hort. 42 statice, sică Plumbaginaceae 30-50 30-40

***

Răsad (III) → V

Despărţire Im III-IV

121

Tabelul 8.3. (continuare)
Nr. crt. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică

Aspectul plantei

H (cm)

D (cm)

Cerinţe ecologice

Înmulţirea seminţe vegetativ

Mod de utilizare

Statice gmeline L. 43 statice, garofiţă de mare Plumbaginaceae 60-80 20-30

***

Răsad (III) → V

Despărţire Im III-IV

Viola odorata L. 44 toporaşi Violaceae 15-20 10

***

Bo Pc Răsad Despărţire Vd IX-X Ra (IX-X)→ IV Ra Pb

122

Tabelul 8.4.

Specii floricole geofite semirustice
Nr. Denumirea ştiinţifică crt. şi populară Canna indica L. 1 cana, trestie indiană Dahlia x hortensis Guillam. 2 dalie, gherghină Gladiolus hybridus Hort. gladiole, săbiuţe Compositae 30-150 60 Cannaceae 50-150 60 Familia botanică

Aspectul plantei

Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm)

Înmulţirea seminţe Răsad (II-III)→VVI Vegetativ Rizomi IV-V

Mod de utilizare Ft G Ro Ra Ft G Ro Ra Ft Ro Ra G

*

*

Rădăcini tuberizate IV-V Butaşi (III) → V

3

Iridaceae

40-120

20-30

-

*

Tuberobulbi IV-V

Polyanthes tuberosa L. 4 tuberoze, chiparoase Amaryllidaceae 40-80 20-25

*

-

Bulbi IV

Ft

123

bifolia Moench. Specii floricole geofite rustice Nr. crt.5.Tabelul 8.) 1 bergenie. B. Ft Ro Ra Pb Pc 2 mărgăritar. crăciuniţă Saxifragaceae 30-50 30-50 Răsad(rar) (III-IV) → V Rizomi IX-X Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** Bo Ro Pb Ra Vd St Convallaria majalis L. lăcrămioare Liliaceae 15-20 10-15 *** - Rizomi VIII 124 . (syn. Denumirea ştiinţifică şi populară Bergenia crassifolia Fritsch.

C. 3 brânduşă de toamnă Crocus vernus (L. (continuare) Nr.) crocus. var. vernus L. 5 lumânare vegetală Liliaceae 60-80 30-40 Răsad (X-XI) →IV (după doi ani) Rizomi IX-X Ft G I Rb *** 125 .Tabelul 8.5. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Diametrul Înălţime Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Colchicum autumnale L. şofran Liliaceae 10-15 10 *** - Tuberobulbi IX-X Bo Ro Ra Pb Pc 4 Iridaceae 10 8-10 - *** Tuberobulbi IX-X Ro Ra Pb Pc Bo Eremurus spectabilis M. crt. officinalis. (syn.) Wuff.B.

5. IV G Ra Ft 126 . 6 lalea pestriţă Liliaceae 60-100 30-50 ** Răsad (rar) V-VIII → V (după doi ani) Bulbi VIII Ft G I Ra Galanthus nivalis L. (continuare) Nr. 7 ghiocel Amanyllidaceae 15 5-10 *** - Bulbi IX-X Pc Ra Pb Ft St Hemerocallis flava L. 8 crin galben Liliaceae 60-100 60-80 *** - Rizomi IX-X. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Fritillaria imperialis L.Tabelul 8. crt.

Funkia grandiflora Sieb.) (syn.5. Denumirea ştiinţifică şi populară Hemerocallis fulva L. IV G Ra Ft Hosta plantaginea (Lam.) 10 funchie. crt. et Zucc. crin de toamnă Liliaceae 30-60 30-50 ** Răsad (rar) (III). X → IV-V Rizomi IV-VI G I Bo Ro Ra Pb Ft Vd St Ft Vd G Ro Ra Pb Bo Hyacinthus orientalis L. 11 zambilă. (continuare) Nr.Tabelul 8. perla orientului Liliaceae 20 10-15 Bulbi IX-X *** 127 . 9 crin galben Liliaceae 100-120 60-80 Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** - Rizomi IX-X.

13 stânjenel pitic Iridaceae 10-15 10-15 - *** Rizomi IX-X Bo Ro Ra Pb Vd Kniphofia hybrida Hort.Tabelul 8. Denumirea ştiinţifică şi populară Iris germanica L. crt. 14 cnifofia. tritoma Liliaceae 70-100 40-50 Rizomi IX-X ** Ft G I Ra 128 .5. (continuare) Nr. 12 Rizomi IX-X Ft G Ra Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare stânjenel de grădină Iridaceae 50-90 30-50 *** Iris pumila Z.

16 crin regal Liliaceae 70-90 20-30 - ** Bulbi IX-X Butaşi (solzi) Ft G Ra Muscari armeniacum Back. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diame.5. crt. 17 ceapa ciorii Liliaceae 20 10 Bulbi IX.Cerinţe trul tufei ecologice (cm) (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Lilium candidum L. X *** Pc Bo Ra Pb Vd St 129 . 15 crin alb Liliaceae 80-120 20-30 - *** Bulbi VIII Butaşi (solzi) Ft G Ra Lilium regale Wilson.Tabelul 8. (continuare) Nr.

20 narcisă. (continuare) Nr. trompetă Amaryllidaceae 30-40 10-20- *** Bulbi IX-X Ft Ro Ra Pb Vd 130 . Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diame. 18 narcisă Amaryllidaceae 30-40 10-15 Bulbi IX-X *** Ft Ro Ra Pb Vd Narcissus incomparabilis Mill.5. crt.Cerinţe trul tufei ecologice (cm) (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Narcissus poeticus L. 19 narcisă Amaryllidaceae 30-40 10-20 - *** Bulbi IX-X Ft Ro Ra Pb Vd Narcissus pseudonarcissus L.Tabelul 8.

5.Cerinţe trul tufei ecologice (cm) (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Paeonia officinalis L. 21 bujor Paeoriaceae 60-100 80-100 Despărţire VIII Ft G Ra *** Paeonia tenuifolia L. 22 bujor Paeoriaceae 40-50 30-40 - *** Despărţire VIII G Ra Ft Scilla bifolia L. (continuare) Nr. 23 viorea Liliaceae 15-30 10 *** - Bulbi X Pc Ra Pb Ft St Vd 131 . crt.Tabelul 8. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diame.

25 lalea Liliaceae 20-60 15-30 Labitae 20-50 20-30 Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diame.Cerinţe trul tufei ecologice (cm) (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare G Pc Ra Pb St Vd Ft Ro Ra Pb Bo Pc Vd ** - Despărţire X. (continuare) Nr. Y.) 26 Liliaceae 90-150 60-100 - ** iuca Rizomi IX-X Drajoni IV G I Ft 132 . Y. smalliana Fern. Denumirea ştiinţifică şi populară Stachys lanata Jacq. IV *** Bulbi IX-X Yucca filamentosa L.. angustifolia Hort. jaleş. crt. 24 stahis.Tabelul 8. (syn.5. urechea iepurelui Tulipa gesneriana L.

) crin albastru Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV 1 Liliaceae Răsad Divizare Flori - - x x 16-20°C 2 Anthurium scherzerianum Schott. floarea flamingo Araceae - Divizare Butaşi Flori Frunze x x x x 15-20°C 3 Asparagus densiflorus Meyeri. A. Specii floricole cultivate la ghivece Nr. (syn.6. crt. Merit. umbelatus L.Tabelul 8. Asparagus Liliaceae Răsad Divizare Port Cladodii x x x x 12-18°C 133 . Specia Agapanthus africanus L. anturium.

6 Aspidistra Liliaceae Divizare Frunze x x x x 12-16°C 134 . Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Asparagus plumosus Bak. (continuare) Nr.6. 4 asparagus Liliaceae Răsad Divizare Port cladodii x x x x 12-18°C Asparagus sprengeri Regel. 5 asparagus Liliaceae Răsad Divizare port cladodii x x x x 10-18°C Aspidistra elatior Blume.Tabelul 8. crt.

Tabelul 8.6. (continuare)
Nr. crt. Specia Familia botanică

Aspectul plantei

Cerinţe

Înmulţire seminţe vegetativ

Element decorativ

Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV

Aucuba japonica Thumb. 7 aspidistra Cornaceae -

Butaşi Marcotaj

Frunze

x

x

x

x

10-18°C

8

Azaleea indica L. (syn. Rhododendron Ericaceae simsii Planch.)

-

Butaşi Altoire

Flori

x

-

-

x

15-22°C
azalee

Begonia x rex Putz. Meisterstük 9 Begonie Begoniaceae Butaşi

Frunze Flori

x

x

x

x

20-25°C

135

Tabelul 8.6. (continuare)
Nr. crt. Specia Familia botanică

Aspectul plantei

Cerinţe

Înmulţire seminţe vegetativ

Element decorativ

Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV

Begonia x tuberhyrida Voss. 10 begonie Begoniaceae Răsad

Tuberculi Butaşi

Flori

-

x

x

-

16-20°C

Beloperone guttata Brandeg. 11 beloperone Acanthaceae Butaşi Flori x x -

15-20°C

Bougainvillea glabra Chois. 12 bughenvillee, floare de hârtie Nyctaginaceae Butaşi Flori x x x

15-20°C

136

Tabelul 8.6. (continuare)
Nr. crt. 13 Specia Familia botanică

Aspectul plantei

Cerinţe

Înmulţire seminţe vegetativ

Element decorativ

Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV

BROMELII
Aechmea fasciata (syn. Billbergia fasciata)

13.a. aechmea

Bromeliaceae

12-18°C

Răsad (rar) (II-III)

Drajoni

Frunze Flori

x

x

x

x

13.b.

Billbergia nutans Rgl. bilbergia

Bromeliaceae

12-18°C

Răsad (rar) (II-III)

Drajoni

Frunze Flor

x

-

-

x

Neoregelia carolinae (syn. Nidularium 13.c. meyendorfii) Neoregelia

Bromeliaceae

-

Drajoni

Frunze Flori

x

x

x

x

12-20°C

137

d. Echinocereus baileyi Cactaceae Răsad Butaşi Tulpini Flori x x x x 138 . Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Vriesea splendens Lem.a.Tabelul 8.6. Cactaceae Răsad Butaşi Tulpini Flori x x x x 14.b. (continuare) Nr. crt. Cereus peruvianus Mill. Vriesia 14 CACTU{I Bromeliaceae Răsad (rar) (II-III) Drajoni Frunze Flori x x x x 14. 13.

Tabelul 8. 14. 14.d.6. crt.e. mamilaria Cactaceae Răsad Butaşi Tulpini Flori x x x x Opunţia maxima Mill.c. cactus butoi Cactaceae Răsad Butaşi Tulpini Flori x x x x Mammillaria hybrida 14. (continuare) Nr. limba soacrei Cactaceae Răsad Butaşi Tulpini Flori x x x x 139 . Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Echinocactus grusonii Hildm.

Tabelul 8.g. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Rhipsalis cassuta 14. (continuare) Nr. Schum crăciuniţa Răsad Butaşi Tulpini Flori x x - x Caladium bicolor Hort. 15 Caladium Araceae Divizare Frunze x x x x 10-20°C 140 . crt. Zygocactus truncatus (Haw.f.6. ripsalis Cactaceae Răsad Butaşi Tulpini x x x x 14.) K.

(continuare) Nr. trandafir japonez Theaceae Butaşi Flori x x x 16-18°C Chlorophytum comosum Back. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Camellia japonica L. 17 clorofitum. planta păianjen Liliaceae Divizare Stoloni Frunze Port x x x x 18-20°C Clivia miniata Rgl.6.Tabelul 8. 18 Clivia Amarylliadaceae Răsad Divizare Flori Fructe x x 18-20°C 141 . 16 camelie. crt.

Tabelul 8. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Codiaeum variegatum L.6. 19 croton Euphorbiaceae - 18-25°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze x x x x Codiaeum angustifolium L. crt. 20 croton Euphorbiaceae - 18-25°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze x x x x Columnea gloriosa Sprague 21 Columnea Gesneriaceae Butaşi 18-20°C Flori Port Frunze x x x x 142 . (continuare) Nr.

) 23 cordiline Liliaceae - 14-20°C Butaşi Marcotaj aerian Lăstari bazali Frunze x x x x Cyclamen persicum Mill. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Butaşi Marcotaj aerian Lăstari bazali Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Cordyline australis Hook. 22 cordiline Liliaceae - Frunze x x x x 10-18°C Codyline fruticosa (syn. terminalis Kzh. C. crt. 24 Ciclamen Primulaceae Răsad Fragmente tubercul Flori Frunze x x x x 18-22°C 143 .Tabelul 8.6. (continuare) Nr.

6. 25 ciperus. plantă umbrelă Dieffenbachia picta Schot. maculata) 26 difenbachia Araceae Cyperaceae Butaşi Frunze Port x x x x 10-20°C 20-22°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze x x x x Dracaena fragrans 27 dracenă Agavaceae Tuberculi Butaşi Flori Frunze x x - 10-20°C 144 . Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Cyperus alternifolius L.Tabelul 8. (syn D. (continuare) Nr. crt. papirus.

(continuare) Nr.Tabelul 8. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Dracaena marginata Lam. 28 dracenă Epipremnum aureum (syn. crt. Poinsetia pulcherrima) poinsetia. steaua Crăciunului Agavaceae - 10-20°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze x x x x 29 Araceae - 12-16°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze Port x x x x 30 Euphorbiaceae - Butaşi Bractee x - - x 18-20°C 145 . (syn. Potos aureus) potos. Scindapsus aureus.6. iedera diavolului Euphorbia pulcherrima Willd.

Asplenium Polypodiaceae - Divizare Frunze x x x x 18-20°C 146 . crt.Tabelul 8.6. (continuare) Nr. 31 euforbia.a. coroana cu spini Euphorbiaceae Butaşi Flori x x x x 10-16°C Euphorbia trigona 32 Euforbia 33 Euphorbiaceae Butaşi Tulpini Frunze x x x x 10-16°C FERIGI Asplenium nidus L. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Euphorbia splendens Bojer. 33.

(P. 34 ficus plângător Moraceae Butaşi Marcotaj aerian Frunze Port x x x x 18-20°C 147 . crt. bifurcatum) 33.Tabelul 8. corn de cerb Polypodiceae Divizare Frunze x x x x 18-20°C Ficus benjamina L.b. 33. (continuare) Nr.c. nefrolepis Polypodiceae Divizare Stoloni Frunze x x x x 15-18°C Platycerium alcicorne Willemet. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Nephrolepis exaltata Schoot.6. syn.

F. (syn.Tabelul 8. repens L.) Moraceae - 18-20°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze Port x x x x 37 Moraceae - Butaşi Frunze Port x x x x ficus pitic 18-20°C 148 . stipulata Thumb. 35 ficus conum Moraceae Butaşi Marcotaj aerian Frunze Port x x x x 16-20°C Ficus lyrata Warb. pandurata Hort.6. F. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Ficus elastica Roxb. crt.. (syn. (continuare) Nr.) 36 ficus Ficus pumila L. F.

Tabelul 8.6. crt. 39 ederă Araliaceae Butaşi Frunze Port x x x x 12-16°C Hibiscus rosasinensis L. 40 trandafir chinezesc Malvaceae Butaşi Flori x x - 16-20°C 149 . Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Fuchsia x hybrida Voss. 38 cerceluşi Oenotheraceae Butaşi Flori x x x 12-18°C Hedera helix L. (continuare) Nr.

Tabelul 8. hortensis Sim.6. (syn.C. 41 crin de cameră Hydrangea macrophylla D. Lam. norocul casei Balsaminaceae Răsad Butaşi Flori x x - 18-20°C 150 . Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Hippeastrum vittatum Herb. H. (continuare) Nr.) Amaryllidaceae Bulbi Flori x x x 12-18°C 42 Saxifragaceae - Butaşi Flori x x x - hortensie 15-17°C Impatiens sultanii Hook 43 impatiens. crt.

crt.) iacobină Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV 44 Acanthaceae - Butaşi Flori x x x - 16-18°C Monstera deliciosa Liebur. 45 monstera Araceae - 18-22°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze Port x x x x Nerium oleander L.Tabelul 8.6.) Nichols. Specia Jacobinia carnea (Hook. 46 Leandru Apocynaceae Răsad Butaşi Drajoni Marcotaj Flori x x - 12-18°C 151 . (continuare) Nr. (syn. Justicia carnea Hook.

a.b. orhidee barcă Orhidaceae Răsad Divizare Flori x x x x 13-20°C Dendrobium chrysotoxum 47. (continuare) Nr. catleia Orchidaceae Răsad Divizare Flori x x x x 15-20°C Cymbidium x hybridum 47.c. Orhidee Orhidaceae Răsad Butaşi Flori x x x x 13-20°C 152 .6.Tabelul 8. 47 Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV ORHIDEE Cattleya x hybrida Hort. 47. crt.

6. 47.d. 48 floarea pasiunii 49 Passifloraceae Răsad Butaşi Marcote Flori Port x x x - 14-17°C PALMIERI 49. Direct în ghivece - Frunze Port x x x x 10-16°C 153 . crt. (continuare) Nr.a. Chamaerops humilis Palmae L. orhidee Orhidaceae Răsad Divizare Flori x x x x 12-18°C Passiflora coerulea L. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Paphiopedillum leeanum Pfitz.Tabelul 8.

Tabelul 8. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV 49. Geraniaceae (syn. x domesticum) Răsad (XII-II) Butaşi Flori Frunze - x x - 15-20°C Pelagronium odoratissimum Ait. Phoenix canariensis Palmae Kunth.b.6. 51 druşain Geraniaceae Răsad (XII-II) Butaşi Flori Frunze x x - 10-15°C 154 . P. Direct în ghivece - Frunze Port x x x x 10-16°C 50 Pelargonium grandiflorum Wild. (continuare) Nr. crt.

Geraniaceae P. (continuare) Nr.Tabelul 8. P.6. x hortorum) 53 muşcată Geraniaceae Răsad (XII-II) Butaşi Flori Frunze - x x - 15-20°C Peperomia obtusifolia 54 Pepepronia Piperaceae Butaşi Frunze x x x x 12-16°C 155 . (syn. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV 52 Pelargonium peltatum Ait. (syn. crt. x hederaefolium) Răsad (XII-II) Butaşi 15-20°C Flori Frunze Port - x x - Pelargonium zonale Ait.

55 filodendron Araceae - 16-20°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze Port x x x x Philodendron cordatum Hort.6. Guill. 57 Pilea Urticaceae Butaşi Frunze x x x x 14-18°C 156 .Tabelul 8. (continuare) Nr. 56 filodendron Araceae - 16-20°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze Port x x x x Pilea cadierei A. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Philodendron elegans Krause. crt.

crt. violetă de Uzambar gesneriaceae - 20-22°C Butaşi Divizare Flori Frunze x x x x Sansevieria trifasciata Thunbg. stolonifera) Saxifragaceae - 14-18°C Saxifraga Stoloni Divizare Frunze Port Flori x x x x 157 .Tabelul 8. (syn.6. 58 violetă africană. Wendl. S. (continuare) Nr. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Saintpaulia jonantha M. 59 sansevieria Liliaceae - 12-20°C Butaşi Divizare Frunze x x x x 60 Saxifraga sarmentosa L.

Tabelul 8.6.) gloxinia Compositae Răsad Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV 15-18°C Butăşire (la soiuri cu flori involte) Flori x x - x 62 Gesneriaceae Răsad Butaşi Flori - x x - 18-22°C Spathiphyllum wallisii Regl. (continuare) Nr. Gloxinia speciosa Lodd. (syn. (syn. crt. Specia Senecio cruentus D. Cineraria hybrida Willd. 63 Spatifilum Araceae Divizare Flori Frunze x x x x 16-20°C 158 .C.) 61 cinerarie Sinningia speciosa Benth.

et Berth.Tabelul 8. crt. Y. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Syngonium podophyllum Schott. guatemalensis) 65 Iuca 66 Liliaceae Butaşi Frunze x x x x 10-18°C SUCULENTE Aeonium arboreum (L.a. (continuare) Nr. 66.6. Eonium Crassulaceae - Butaşi 12-16°C Frunze Flori Port x x x x 159 .) Webb. 64 singonium Araceae Butaşi Frunze x x x x 18-20°C Yucca elephantipes (syn.

Tabelul 8.) Willd. 66. agave Agavaceae Drajoni 8-15°C Frunze Port x x x x Aloe arborescens Mill. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Agave americana L.c. 66.6.d. crt. aloe Liliaceae 10-18°C Răsad (rar) Drajoni Butaşi Frunze Flori x x x x Crassula arborescens (Mill. 66. Crasula Crassulaceae Butaşi 12-15°C Frunze Flori x x x x 160 .b. (continuare) Nr.

) Liliaceae Haw.f. - 10-16°C Butaşi Drajoni Frunze Flori x x x x 66.6. Br. - 12-18°C Butaşi Marcote Frunze Flori x x x x 161 .e. Gasteria verrucosa Liliaceae (Mill. 2-15°C Frunze Flori 66. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Drajoni Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV x x x x 66. (continuare) Nr. Hoya carnosa (L.) Asclepiadaceae R.) Duv.Tabelul 8. crt.g. Haworthia margaritifera (L.

sedum. iarbă grasă Crassulaceae Răsad (rar) Butaşi Divizare Frunze Port x x x x 10-16°C 162 .i.6. crt. (continuare) Nr. Răsad Butaşi 15-20°C Flori Frunze x x x x Sedum sieboldii Sweet 66.Tabelul 8.h Kalanchoë Crassulaceae blossfeldiana Poeln. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV 66.

Tabelul 8. 2 pasărea flamingo Araceae Divizare XII-I (parţial) 16-25°C Chrysanthemum hortorum 3 crizantemă Compositae Butaşi - 16-20°C 163 .Don. Denumirea ştiinţifică şi populară Alstroemeria aurantiaca D. crt. Specii floricole cultivate în solul serei Nr. 1 alstromeria Amaryllidaceae Răsad (rar) Divizare VI-VIII Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Perioada de repaus 8-20°C Anthurium andreanum Lind.7.

crt. 5 fresia Iridaceae Răsad Semănat direct Tuberobulbi - 14-18°C Gerbera x hybrida Hort. 4 garoafe Caryophyllaceae Butaşi - 18-20°C Freesia x hybrida Hort.7. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Perioada de repaus Dianthus caryophyllus L.Tabelul 8. (continuare) Nr. 6 Gerbera Compositae Răsad Butaşi Divizare VII-VIII (parţial) 15-20°C 164 .

7. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Perioada de repaus Rosa L. 7 trandafiri Rosaceae numai pentru obţinere portaltoi Altoire Butăşire 15-20°C XI-I sau VII-VIII sau cultură continuă Strelitzia reginae Banks. crt. 8 pasărea paradisului Musaceae Răsad (rar) Divizare Drajoni VI-VIII (parţial) 15-20°C Zantedeschia aethiopica Spreng. (continuare) Nr. 9 cala Araceae Divizare VII-VIII 12-15°C 165 .Tabelul 8.

13. Ed. Cireaşă Elena. 1998 – Botanică (lucrări practice). Lucrări ştiinţifice vol. Bucureşti. seria Horticultură. CERES. 39.A.Ş. 15. 5. U. 1979 – Floricultură. 1989 – Dicţionar dendrofloricol. Bucureşti.. Sârbu C.. Şelaru Elena. Ed. Lucrări ştiinţifice.. Ed. Ed.BIBLIOGRAFIE 1. Amsterdam. Bucureşti. Şelaru Elena. 14.V. creşterii şi înfloririi hortensiilor. 1995 – Entomologie horticolă (lucrări practice). Turenschi E. Draghia Lucia. Iaşi. I-II. 4. Ed. 19.. 166 .M. CERES. 1994 – Floricultură. Universitatea Agronomică Iaşi. Ed. Ed. 22. 1996 – Canna indica. Zaharia D. seria Horticultură. Bucureşti. Niţescu E.A. 1998 – Flori cultivate în grădină. Preda M. Lucrări ştiinţifice vol. Draghia Lucia.. 1997 – Floricultură (partea a IV-a din Memoratorul Horti-Viticol). seria Horticultură. Lucrări ştiinţifice vol. 18. Ed. Elsevier Science Publishes. Bucureşti. 7.A. 9. 17. seria Horticultură. Ed. Dyva. 1991 – Balkon und Kübelpflanzen. 16. Lucrări ştiinţifice vol..A. 1993 – Bolile şi dăunătorii plantelor ornamentale. Universitatea Agronomică Iaşi. Cireaşă Elena.. Ed. simpozion aniversar al Universităţii de ştiinţe Agricole Cluj-napoca. 8. 1980 – Botanică. 1994 – Posibilităţi de completare economică a sortimentului de flori tot timpul anului şi de utilizare a materialelor ajutătoare. Îndrumător lucrări practice (litografiat).M. seria Horticultură. 1992 – Din secretele florilor.M. Talmaciu M. 1993 – The physiology of flower bulbes. Georgescu T.. Ceres. Luminiţa-Nicoleta Paraschiv. Centru de multiplicare U. Draghia Lucia. 1993– Floricultură. Cireaşă Elena. seria Horticultură... Draghia Lucia. Chelariu Liliana. Gräfe und Unzer GmbH. 25. Pascal P. Bucureşti. Iaşi. Bucureşti.A. Lucrări ştiinţifice vol. Ed. şi colab. o specie cu valoare decorativă continuă.M. Cireaşă Elena. Heitz Halina. CERES. Cireaşă Elena.V Iaşi. U. Florincescu Adriana. 26. Draghia Lucia. Curs litografiat. Tipografia ARTPRINT..V Iaşi. 24. 10. Chelariu Liliana. Bucureşti 2. 27. Bucureşti..S. Ştiinţifică şi Enciclopedică. 11. 6. 1996 – Dezvoltarea sistemului radicular la butaşii de flori în apă magnetizată. 39. Ed. Cireaşă Elena. Ciocârlan V. Bucureşti. 2000 – Influenţa materialului vegetativ şi a metodei de multiplicare asupra regenerării. Cireaşă Elena. 1995 – Culturi de seră pentru flori tăiate. Preda M. Vol. Draghia Lucia. Le Nard M. Davidescu D. 1995 – Lathyrus odoratus – o speicie valoroasă în cultura forţată. 43. 2000 – Fitopatologie horticolă. De Hertogh A. Cluj-Napoca. Didactică şi Pedagogică. 23. Draghia Lucia. Universitatea Agronomică Iaşi. Grand. Şelaru Elena. Draghia Lucia. Iacob Viorica şi colab. Păun M şi colab. 2000 – Plante de apartament. 3. Universitatea Agronomică Iaşi. 20. „Ion Ionescu de la Brad”. 1999 – Metode moderne aplicate la înmulţirea prin seminţe a unor specii floricole. Didactică şi Pedagogică.. U.. Bucureşti. Şelaru Elena.Ş. Universitatea Agronomică Iaşi.. Centrul de multiplicare U.V Iaşi. CERES. 2000 – Flori pentru casa noastră. 1979 – Floricultură. Ed. şi colab. 38.. Manoliu Al. 43. 42. CERES. Cireaşă Elena. Sonea V. Lucrări ştiinţifice vol. München. Bucureşti. Iaşi.. CERES.. Chelariu Liliana. 1988 – Flora ilustrată a României. Ed. 1999 – Arhitectura peisajului. Cireaşă Elena. 2000 – Modalităţi de scurtare a perioadei de vegetaţie la Cineraria hybrida prin tratamente hormonale şi chimice aplicate seminţelor. 12. Niţescu E. 21.

Holland. 2000/2001 – Bloemenbureau. Ed. 1994 – Le Grand livre des bulbes. Bordas. 1990 – Grande encyclopédie des plantes & fleurs de jardin. 32. 1990 – Botanică (curs litografiat). Zanoschi V.Centrul de multiplicare U. x x x. rhizomes. Bordas.A Iaşi. Zanoschi V. Paris. Leiden. 167 . Paris. 31. 1989 – Cum se înmulţesac plantele. Toma M. CERES. Ed.28. cormes et tubercules. x x x. 1999/2000. Ed.. 29. 30. Bucureşti. x x x...