UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ IAŞI

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ

ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ

FLORICULTURĂ

Conf. dr. Lucia DRAGHIA

2005
1

CAPITOLUL 1
INTRODUCERE Floricultura este ştiinţă şi ramură a horticulturii care studiază însuşirile ornamentale, particularităţile biologice şi cerinţele faţă de factorii de mediu, metodele de înmulţire şi particularităţile producerii materialului săditor, tehnologiile de cultivare, modalităţile de utilizare şi valorificare a speciilor floricole. Din categoria plantelor decorative cu denumirea curentă de flori, fac parte, în majoritate, plante ierbacee cultivate în câmp sau în spaţii protejate. La acestea se mai adaugă unele plante lemnoase arbustive, originare din zonele calde ale globului şi care în condiţiile ţării noastre se cultivă permanent sau temporar în spaţii protejate (ficus, leandru, azalee) şi unele specii dendrologice ornamentale care se pretează la cultura forţată (trandafir, liliac etc.) Însuşirea acestei discipline necesită cunoaşterea temeinică a unor noţiuni de botanică, fiziologie vegetală, ecologie şi agrochimie, cunoştinţe ce contribuie la elucidarea problemelor legate de cultivarea plantelor în alte condiţii sau în alte zone geografice decât cele în care s-au format şi unde cresc în mod natural. De asemenea, sunt necesare cunoştinţe de protecţia plantelor, de management şi marketing. Frumuseţea şi gingăşia florilor l-a îndemnat pe om să le îndrăgească şi să le cultive din cele mai vechi timpuri. Datorită frumuseţii unanim recunoscute, florile sunt nelipsite din viaţa omului, însoţindu-l la tot pasul, la toate manifestările şi evenimentele din viaţă, fiind adevărate bunuri de larg consum.

2

CAPITOLUL 2

CLASIFICAREA SPECIILOR FLORICOLE

În practica floricolă, devine absolut necesară folosirea diferitelor criterii de clasificare pe baza cărora se poate face o grupare a plantelor floricole existente în cultură, diferite ca aspect, cerinţe ecologice, tehnologie de cultură şi efect decorativ. a). După durata ciclului de viaţă: plante anuale; plante bienale; plante perene: hemicriptofite, geofite: rustice şi semirustice. plante cultivate în câmp; plante cultivate în spaţii protejate: în solul serei; la ghivece. flori; frunze; flori şi frunze; fructe; port (târâtor, urcător, erect). plante pentru flori tăiate; plante folosite în realizarea decorurilor din spaţiile verzi, în diferite moduri: ronduri; rabate; platbande; mozaicuri şi arabescuri; pete de culoare; grupuri; vase decorative; decor pe verticală; amenajări speciale (grădini alpine,amenajări de ape); plante folosite în decorări interioare; plante folosite în decorarea balcoanelor, teraselor, jardinierelor.

b). După locul de cultură:

c). După caracterele morfologice şi însuşirile decorative, pot fi plante care decorează prin:

d). După modul de folosire şi încadrare în ansamblul decorativ:

3

Sunt plante cu adaptabilitate mare. Variază în funcţie latitudine. aerul şi substratul de cultură. -sciofile (sciofite. 4 . ca factor ecologic. lumina. umbrofite). manifestat prin îngălbenirea şi căderea frunzelor. În condiţii de lumină cu intensitate optimă. împart plantele floricole în următoarele grupe: -heliofile (heliofite). Aceste plante cresc şi înfloresc la lumină mai puţin intensă.. albastre. temperatura. Convallaria. Pelargonium. fie pentru crearea unor ambianţe corespunzătoare cerinţelor acestor plante.CERINŢELE FAŢĂ DE LUMINĂ Lumina condiţionează şi influenţează direct procesul de fotosinteză şi indirect celelate procese vitale ale plantelor. dar de o importanţă majoră este locul de origine al plantelor. plante iubitoare de lumină. stagnarea înfloririi sau prezenţa florilor mici şi decolorate. galbene. sau mai reduse în timpul repausului).). Saintpaulia. cerinţele sunt mai mari în faza de răsad.). mai ales pentru cele umbrofile. Pot valorifica 3-15%din fluxul luminos existent şi este suficient să aibă lumină cu intensitatea de 500015000 lucşi. unele ferigi ).). transplantat. anotimp etc. la apariţia bobocilor floriferi şi la înflorire. de vârsta plantelor. al duratei de iluminare şi duratei de strălucire a soarelui. culoare verde caracteristică. Petunia. Dianthus. Calendula etc. Gladiolus etc. de anotimp. Cerinţele plantelor faţă de aceşti factori depinde de fenofază. înflorire bogată.1. iar cele cu lungimi de undă mai mici de 400 nm sunt radiaţiile ultraviolete. în special la plantele heliofile. care necesită o intensitate a fluxului luminos de 30000-50000 lucşi şi au capacitatea să folosească întreg fluxul luminos de care beneficiază (Papaver. de lucrările agrotehnice aplicate (lumină mai puţin intensă după repicat. indigo şi violet (ROGVAIV). este esenţial să cunoaştem ecologia lor. Galanthus. umiditatea. -mezoheliofile. b) Intensitatea fluxului luminos. expoziţia terenului. tipul vegetaţiei. de lucrările agrotehnice aplicate etc. avortarea bobocilor floriferi. Cerinţele ce apar ca urmare a procesului de adaptare la condiţiile în care s-au format. Radiaţiile cu lungimi de undă mai mari de 700 nm sunt radiaţiile infraroşii. a) Compoziţia spectrală a radiaţiilor. Nu suportă insolaţia. Portulaca. Zinnia. Din această categorie fac parte radiaţiile roşii. interesează sub aspectul compoziţiei spectrale a radiaţiilor. de aceea devine obligatorie umbrirea lor naturală sau artificială (Anthurium. a intensităţii fluxului luminos. Lumina insuficientă determină. Datorită faptului că multe din plantele floricole cultivate la noi în ţară provin din zone geografice cu climat diferit. altitudine. orange. dezvoltarea insuficientă a ţesutului mecanic şi a frunzelor. conţinutul redus în clorofilă. stări de stres exprimate prin alungirea exagerată a tulpinilor. 3. Şi lumina foarte intensă poate constitui un factor nefavorabil pentru plante. Pentru cultura plantelor floricole lumina. Valorifică 25-30% din fluxul luminos şi necesită aproximativ 25000-30000 lucşi (Freesia. Cerinţele plantelor faţă de intensitatea luminii sunt diferenţiate şi în funcţie de vârsta şi fenofaza plantelor (de exemplu. capabile să-şi desfăşoare normal procesele vitale atât în condiţii de lumină cât şi de semiumbră. Hosta. verzi. butăşit etc. fie pentru a reuşi adaptarea plantelor la noile condiţii. Eschscholtzia.CAPITOLUL 3 CERINŢELE PLANTELOR FLORICOLE FAŢĂ DE FACTORII DE MEDIU Principalii factori ecologici care influenţează viaţa plantelor sunt. plantele au creştere viguroasă. Radiaţiile care induc fotosinteza sunt cunoscute sub denumirea de radiaţii active şi au lungimi de undă cuprinse între 400 şi 700nm.

Hortensia.7% în luna august. Ţinând seama de regimul de umiditate caracteristic locurilor de origine. fie prin aplicarea diferitelor procedee care să mărească sau să micşoreze intensitatea sau durata luminii. Unele dintre ele (garoafele) au devenit indiferente prin adaptare.5% în lunile decembrie-ianuarie şi 72. se poate realiza fie prin dirijarea culturii în perioadele din an convenabile.Myosotis 5 . prin dirijarea fotoperioadei după fenofaza în care se află (suplimentarea artificială a luminii sau acoperirea plantelor cu materiale opace). -neutre sau indiferente (Cyclamen. menţinerea curată a sticlei. d) Durata de strălucire a soarelui Cantitatea de radiaţie luminoasă ajunsă la nivelul solului se exprimă prin durata de strălucire a soarelui. Rosa). aceste plante cresc vegetativ în timpul verii.2. confecţionarea scheletului de susţinere cu profile reduse. Ca factor ecologic. Kalanchoe. au înflorire slabă. unde durata zilei este egală sau mai scurtă decât cea a nopţii. plantele decorative se împart în următoarele grupe: -hidrofile (acvatice). Zinnia. în timp ce plantele de zi scurtă au înflorire întârziată în condiţii de zi lungă. se pot cultiva în spaţii protejate tot timpul anului. la origine fiind plante de zi lungă (astfel se explică înflorirea lor mai bună în timpul verii). Pelargonium. Dianthus. care se cultivă în bazine şi acvarii (nuferii). durata medie de strălucire a soarelui variază între 26. În funcţie de răspunsul la fotoperioadă. prin procesul transpiraţiei se reglează temperatura plantelor şi se face posibilă absorbţia. Inducţia florală la acestea se desfăşoară în condiţii de zi lungă (cel puţin 13-14 ore/zi). plante terestre care preferă o umiditate edafică şi atmosferică ridicată (Calla. Se are în vedere faptul că plantele de zi lungă. şi înfloresc toamna sau iarna. În condiţiile României. -în câmp: amplasarea culturilor pe terenuri însorite. Poinsetia. -higrofite.Modalităţi de reglare a intensităţii luminii a) sporirea intensităţii luminii: -în spaţii protejate: orientarea serelor pe direcţia est-vest. distrugerea buruienilor. cu expoziţie sudică. Sunt plante care necesită pentru inducţia florală fotoperioade scurte (6-12 ore/zi). Prin poziţia sa geografică. Viola. folosirea instalaţiilor de iluminat artificial. acoperirea serelor cu sticlă fotoselectivă). ceea ce determină adaptări ale plantelor la diversitatea condiţiilor create şi condiţionează repartiţia lor geografică. instalarea de umbrare deasupra culturilor. care reacţionează pozitiv la fotoperioadă. Sunt plante originare din zonele temperate (unde zilele pot ajunge la 16-18 ore lumină) şi numai câteva din alte zone climatice. folosirea jaluzelelor din diferite materiale şi a peliculei de apă colorată. utilizarea factorului lumină. întărziată sau nu înfloresc. Legătura dintre fotoreacţie şi înflorire este foarte importantă pentru practica floricolă. apa se caracterizează prin distribuţie inegală în timp şi spaţiu. De exemplu. cultivate în anotimpuri sau în zone cu zi scurtă. 3. plantele floricole se împart în următoarele grupe: -de zi scurtă (Chrysanthemum. Ele trebuie să treacă printr-o perioadă de zi lungă pentru a creşte vegetativ. Freesia). Majoritatea provin din zone tropicale şi subtropicale. Schimbarea fotoperioadei poate fi însă valorificată pentru culturile forţate şi culturile în flux continuu. b) reducerea intensităţii luminii: -în spaţii protejate: umbrirea serelor pe timpul verii (cretizare. c) Durata de iluminare Reacţia plantelor la durata zilei şi a nopţii sau la ciclul periodic cotidian de lumină şi întuneric poartă denumirea de fotoperiodism. conform cerinţelor plantelor. -de zi lungă (Cineraria. CERINŢELE FAŢĂ DE APĂ Pe lângă faptul că apa dizolvă substanţele minerale din pământ şi face posibilă nutriţia plantelor. În cursul unui an. Petunia. Astfel. -în câmp: amplasarea culturilor pe terenuri cu expoziţie mai puţin însorită sau sub vegetaţie mai înaltă care să asigure umbrirea. Callistephus). reducerea densităţilor de cultură. crizantemele. în stabilirea tehnologiilor de cultură şi dirijarea înfloririi. la care înflorirea este mai puţin condiţionată de fotoperioadă. teritoriul României poate oferi condiţii naturale de lumină satisfăcătoare pentru multe plante ornamentale.

cu stropitoarea. anotimp. în special pentru plantele aflate în repaus sau atunci când temperatura mediului este scăzută. nu se recomandă folosirea apei cu conţinut mare de calciu (apa dură). în timpul vegetaţiei. de maturare a seminţelor sau de repaus). Se poate recurge însă la dedurizarea apei prin scufundarea în bazinele cu apă a sacilor cu turbă roşie sau prin administrarea de substanţe chimice (sulfat de fier. însuşirile substratului. Şi apa prea caldă este dăunătoare. plantele mezohigrofite se udă la intervale de 2-3 zile. Declanşarea sistemului este comandată de senzori. c) momentul udării. sulfat de aluminiu. se impune udatul şi în timpul zilei. d) modul de administrare a apei se adaptează cerinţelor speciei. vârsta plantelor (nevoia mai mare de apă la plantele tinere).palustris). temperatură) etc. Aspersoarele rotative. prin brazde sau cu aspersoare 6 . cultivate în locuri cu umiditate redusă şi adaptate deficitului de umiditate (cactuşii de deşert. udările se fac mai des primăvara şi pe timpul verii (astfel ca pământul să nu se usuce niciodată complet). condiţiile de lumină şi căldură. la culturile din câmp. care necesită existenţa instalaţiilor speciale: Instalaţii de irigare: -irigarea prin aspersiune fină se realizează cu jicloare care funcţionează la presiune mică. Ea trebuie să fie aceeaşi cu temperatura mediului în care se află plantele. montate pe rampe de udare mobile. acid ortofosforic). cu aprox. care dozează intermitent şi distribuie apa şi îngrăşămintele la fiecare plantă. gradul de dezvoltare al rădăcinilor şi a aparatului foliar etc.Nu există reguli stricte aşa încât. printr-un sistem de furtune. Temperatura apei este foarte importantă la udarea plantelor. înrădăcinarea butaşilor. iar cele higrofite zilnic sau chiar de 2-3-ori/zi. Dacă din diverse motive. Alcătuiesc predominant vegetaţia zonei temperate şi sunt reprezentate de majoritatea plantelor floricole cultivate în câmp. creşterea şi alungirea pedunculilor floriferi necesită mai multă umiditate decât faza de deschidere a florilor. aprecierea cantităţii de apă şi frecvenţa udărilor ţine şi de experienţa cultivatorului. iar plantele de câmp dimineaţa şi seara. Apa provenită din puţuri şi din izvoare are un conţinut mai mare de săruri. Rampele cu jicloare se amplasează deasupra culturilor. în timp ce iarna. mărimea şi vigoarea plantelor. cu furtunul. plantele de seră se udă dimineaţa. pe lângă metodele tradiţionale de administrare a apei (cu stropitoarea. nivelul celorlalţi factori ecologici (lumină. -mezohigrofite. deoarece nu conţine săruri minerale şi este aerisită. căderea bobocilor floriferi. În practica floricolă. Cerinţele faţă de apă sunt diferenţiate şi în funcţie de alţi factori: fenofază (germinaţia seminţelor.). la înălţimea dorită.10-30-l apă/m2 la fiecare udare. De asemenea. complet automatizate. apa se aplică rar şi numai atât cât să nu se usuce prea tare pământul. mai ales la plantele acidofile. De obicei. Udatul cu apă rece provoacă putrezirea rădăcinilor. -irigarea prin picurare presupune prezenţa unor instalaţii speciale cu programare. Crassula etc. se va evita stropirea plantelor. care produc o dispersare intermitentă de particule foarte fine de apă. în funcţie de evaporarea peliculei de apă care acoperă frunzele. -irigarea cu aspersoare de mare putere se pretează pentru udarea culturilor floricole din câmp. plante terestre cultivate în locuri cu umiditate moderată. -umidificatoarele de atmosferă (Cooling-System) se deosebesc de sistemul de ceaţă artficială prin aceea că apa este pulverizată mecanic (antrenată de un ventilator şi dispersată în atmosferă). Metoda se foloseşte pentru udarea plantelor din spaţii protejate. cele xerofite la 5-6 zile. -xerofite. starea fitosanitară (plantele bolnave se udă mai puţin). se recurge şi la alte metode. Administrarea apei a) cantitatea de apă şi frecvenţa udărilor depind de necesităţile speciei funcţie de locul de origine. au o rază de acţiune de aproximativ 20 m. prin infiltraţie sau prin brazde). Agave. În cazul plantelor cultivate la ghivece. b) calitatea apei de udare (conţinutul în săruri şi temperatura). Orientativ. culturile din câmp se udă cu furtunul. fazei de vegetaţie a plantelor şi modului de cultivare. creşterea răsadului. alte suculente – Aloe. De preferinţă. iar apa potabilă de conductă conţine adesea mult clor şi alte substanţe dezinfectante care sunt dăunătoare plantelor. îngălbenirea şi căderea frunzelor. Nu se utilizează la udare apa murdară sau infectată. Instalaţii de umidificare a atmosferei (destinate numai culturilor din sere): -sistemul de ceaţă artificială (Myst-System) necesită echipamente costisitoare. Cea mai bună apă pentru udat este apa de ploaie.

umiditate. Oxigenul. hrănirea este defectuoasă. tocmai pentru a crea spaţii mari pentru aer. aerul intervine prin compoziţia sa şi prin efectul mişcării. În aer.la:Hedera. la Cyperus). butan. Dacă plantele impun o umiditate permanentă la nivelul substratului sau în atmosferă. propan) şi combustibili lichizi (petrol). este folosit în practică pentru culturile din spaţii protejate. interesează sub aspectul conţinutului în oxigen şi dioxid de carbon. decât. la unele plante higrofile.). gloxiniile) şi de unii cactuşi. gerbera). tije viguroase. dezvoltarea rădăcinilor stagnează. a) Compoziţia aerului atmosferic sau din sol. îmbunătăţirea calităţii florilor (dimensiuni mai mari ale florilor sau inflorescenţelor. se consideră că respiraţia plantelor se desfăşoară normal. Efectul favorabil al îmbogăţirii atmosferei în CO2. Mărirea cantităţii de oxigen din sol se realizează prin lucrări de afânare a solului. ci şi a microorganismelor. Suplimentarea cu CO2 se face însă numai în corelaţie şi cu ceilalţi factori: lumină. curăţirea de muşchi a vaselor de cultură etc. îmbrăcarea tutorilor cu turbă sau cu muşchi umed (de ex. dar poate avea şi efecte negative 7 . La un conţinut de 21% oxigen în aerul atmosferic. în spaţiul dintre cele două vase păstrându-se permanent apă (de ex. prin picurare şi aspersie fină (anturium. degajarea de CO2 din butelii speciale. 3. eventual. Alimentarea artificială a plantelor cu CO2 (fertilizarea carbonică) se reflectă în creşterea randamentului. cala. Syngonium). fie de jos (cu apa din vasul pe care este aşezat ghiveciul). cala până la înflorire). intensificarea coloritului florilor etc. o cantitate de 0. Surse de CO2: arderea unor hidrocarburi (metan. aşa cum poate creşte de 2-3 ori dacă sporeşte conţinutul în CO2 până la 0. afânarea solului sau substratului. freesia. în funcţie de rezistanţa manifestată de fiecare specie. Pentru economisirea apei se aplică mulcirea culturilor (cu frunze. prin picurare (trandafiri. clor. la omogenizarea componentelor din atmosferă şi transportul căldurii prin convecţie. De asemenea. În funcţie de compoziţia şi structura solului. cantitatea de aer din sol poate varia între 10 şi 40 %. se recurge la o serie de metode specifice: aşezarea ghivecelor în vase umplute cu materiale menţinute permanent umede (turbă. prin intermediul sistemelor de umidificare a atmosferei. oxigenul din sol este necesar nu numai în respiraţia rădăcinilor. combaterea buruienilor etc. spatifilum). paie muşchi.3.01%. trebuie să fie prezent atât în aer cât şi în sol. fermentarea diferitelor materiale.03%CO2 este suficientă pentru procesul normal de asimilare. fără orificii şi cu diametrul mai mare decât al ghiveciului cu planta. pietriş). este important ca apa să nu rămână permanent în vasul de la baza ghiveciului. deoarece apa pătrunde repede iar substanţele nutritive sunt mai bine repartizate. prin aspersie fină (garoafele până la apariţia mugurilor floriferi. temperatură. mraniţă. respectiv a prezenţei altor gaze (fluor. iar după un timp chiar pier. CERINŢELE FAŢĂ DE AER În viaţa plantelor. respectiv la mărgăritar). Cele mai multe specii se udă de sus. cu sau fără sită (garoafe. în timp însă. Solurile şi substraturile de cultură destinate culturilor floricole trebuie să aibă un grad mare de afânare şi permeabilitate. Dioxidul de carbon este indispensabil în procesul de fotosinteză. umbrirea serelor şi răsadniţelor. Ficus pumila. folie de polietilenă etc. b) Mişcarea aerului contribuie la transportul polenului şi seminţelor. în condiţiile unei proaste aerisiri a solului.).de mare putere. fiind preferată de plantele cu frunze pubescente sau în rozete (violetele africane. mărimea plantelor. gaze de eşapament) sau a unor impurităţi solide (praf. Culturile din solul serei şi din bacuri înălţate se udă cu furtunul. metoda provoacă depunerea sedimentelor de săruri minerale la suprafaţa substratului. fum) care afectează creşterea şi dezvoltarea plantelor. Indiferent de metoda folosită. Dintre gazele cu efect pozitiv asupra unor plante floricole fac parte acetilena şi eterul (care stimulează înflorirea la bromelii. Plantele la ghivece se udă fie de sus (prin turnarea apei în ghiveci).33%aer din volumul total al solului. precocitatea înfloririi. umezirea aerului prin stropiri şi pulverizări. Udarea de jos (prin infiltraţie) este mult mai lentă. Intensitatea fotosintezei este dependentă de concentraţia în CO2 atmosferic: scade sau chiar se opreşte dacă se atinge pragul critic de 0. combustia alcoolului pur. plantele îşi încetinesc creşterea. crizanteme. hidrogen sulfurat. De aceea. alstromeria). Plantele au nevoie de aprox. prin infiltraţie (gerbera). folosirea ghivecelor “mască”. Compoziţia aerului interesează şi sub aspectul gradului de poluare. ca sursă de energie în desfăşurarea proceselor vitale ale plantelor.15%. distrugerea crustei.

distrugerea adăposturilor) atunci când intensitatea curenţilor de aer este mare. când funcţiile vitale ale plantelor sunt încetinite. 8 . Plantele floricole aflate în vegetaţie necesită un regim de temperatură influenţat şi de succesiunea zilelor şi nopţilor sau a anotimpurilor. ferigi şi palmieri. substratul de cultură este reprezentat de diferite tipuri de sol. de succesiunea zilelor şi nopţilor sau a anotimpurilor. substratul de cultură este constituit din componente de natură organică.4. plante decorative prin frunze policrome) se adaptează la temperaturi de 15-25 0C. temperatura trebuie să fie cu 2-4 0C mai coborâtă. Protejarea plantelor de intensităţile mari de vânt se realizează prin amplasarea culturilor şi a construcţiilor pe terenuri adăpostite. Condiţiile locului de origine imprimă plantelor anumite exigenţe termice. Provin din zonele polare şi alpine. dar pe diferite tipuri de sol. orientarea rândurilor de plante pe direcţia vântului dominant. crizantemele. -microterme. minerală sau sintetică. deschiderlie frontale şi laterale de la solarii. pentru a menţine plantele înflorite timp cât mai îndelungat. CERINŢELE FAŢĂ DE SUBSTRATUL DE CULTURĂ Substratul de cultură reprezintă mediul în care se găsesc rădăcinile plantelor şi din care acestea extrag apa şi elementele nutritive. care se pot dezvolta şi la temperaturi sub 00C.5. 3. în faza de răsad şi după înrădăcinarea butaşilor. protejarea lor de temperaturile prea scăzute sau prea ridicate. CERINŢELE FAŢĂ DE TEMPERATURĂ Principalele procese biochimice şi fiziologice din plante se desfăşoară în anumite condiţii de temperatură. la plantele cultivate în recipiente sau în spaţii protejate.(îndoirea sau ruperea tulpinilor plantelor. Se cultivă în câmp. cultura acestora făcându-se afară (în câmp sau în spaţii verzi). Nevoia de căldură a plantelor depinde de zona lor de origine. în sere se ridică temperatura pentru grăbirea înfloririi. în funcţie de care pot fi: -termofile sau megaterme (unele specii de orhidee. Pentru unele plante (de exemplu cele acvatice) sau la anumite tipuri de culturi (culturile hidroponice). Solurile de pe teritoriul României corespund exigenţelor majorităţii speciilor floricole originare din zonele temperate. alese şi pregătite în aşa fel încât să răspundă cât mai bine cerinţelor plantelor. În general. în timp ce. dar se pretează şi la culturi forţate în sere. plante cu mare adaptabilitate la condiţiile de temperatură (0-18 0C). -hekistoterme. -mezoterme (unele orhidee. în timpul creşterii plantelor. Lipsa curenţilor de aer din spaţiile destinate culturii florilor duce la blocarea fotosintezei odată cu consumarea CO2 din stratul de aer apropiat frunzelor. noaptea şi pe timpul iernii. De asemenea. 3. provenite din zonele temperate. folosirea adăposturilor naturale sau artificiale. Anthurium. temperatura optimă pentru germinaţia seminţelor şi înrădăcinarea butaşilor se consideră a fi cu 3-5 0C mai mare decât temperatura optimă de creştere şi dezvoltare a speciei. irişii. singure sau în amestec. Fiecare specie floricolă manifestă cerinţe proprii faţă de temperatură. originare din zonele calde) necesită pentru optim de dezvoltare temperaturi mai mari de 20-24 0C şi suportă greu variaţiile de temperatură. precum şi de nivelul celorlalţi factori ecologici. urmând ca în timpul înfloritului să se scadă din nou. Un alt factor care determină cerinţele plantelor floricole faţă de regimul termic este faza de creştere sau dezvoltare. Astfel. Cunoscând cerinţele plantelor faţă de temperatură se pot lua măsuri adecvate pentru amplasarea corespunzătoare a culturilor. de aceea devine obligatorie aerisirea acestor spaţii şi împrospătarea aerului prin deschiderea ferestrelor sau folosirea ventilatoarelor în sere. La plantele cultivate în câmp. temperatura se menţine la un nivel mai redus. ridicarea ramelor de la răsadniţe. substratul de cultură poate fi şi un mediu lichid (apă sau soluţii nutritive). Nivelul termic la care plantele cresc şi se dezvoltă normal reprezintă temperatura optimă. de faza de creştere şi dezvoltare în care se află. în funcţie de particularităţile sistemului lor radicular: -pentru soluri grele:nalba de grădină. în timp ce.

pentru o utilizare ulterioară. moloz. La pregătirea amestecurilor de pământ se au în vedere însuşirile care trebuie să caracterizeze un substrat de cultură: grad de afânare mare şi permeabilitate corespunzătoare. Germania. pământ de ţelină. turbă. turbă fibroasă şi nisip sau din turbă fibroasă şi perlit. violetele de cameră. pietriş. nealterabilă circa 1-2 ani. pământ de frunze etc. Pentru satisfacerea acestor cerinţe se impune folosirea unor substraturi care să asigure plantelor toate substanţele necesare unei nutriţii echilibrate. În Elveţia. cu capacitate bună de tamponare şi de absorbţie a apei şi cu stabilitate chimică mult mai mare. b) după modul de utilizare în amestecuri: -de bază: mraniţă. 2. La 9 .. -substraturi minerale tratate: perlit. cărbune vegetal. unul uşor din turbă. uşor de realizat şi cu posibilitatea întrebuinţării la un număr mare de specii.1. reţetele fiind variate. nisip grosier. pământ de frunze etc. Odată cu omogenizarea se pot adăuga. Plantele floricole cultivate în spaţii protejate.-prepararea propriu-zisă. la care se adaugă răzătură de coarne. tuberozele. conţinut corespunzător în elemente nutritive. leandru. cele cultivate în seră şi apartament cer amestecuri uşoare (ferigile.. În tabelul 3. au cerinţe diferite faţă de substrat. grupate după modul de obţinere (provenienţă). deoarece nu răspund în totalitate cerinţelor plantelor. Polyuretani. salvia. Elveţia. Substraturile de cultură pot fi formate din unul sau mai multe componente. La pregătirea substraturilor de cultură se folosesc diferite componente (pământuri) care se deosebesc între ele prin însuşirile fizico-chimice. asparagus.U. să permită pătrunderea şi circulaţia apei şi aerului. -substraturi minerale naturale: nisip. pământ de ericacee. Terracottem). pământ de grădină. pământ de grădină. Se utilizează pe scară largă în Anglia. polyuretani etc. pământ de frunze şi nisip în raport de 3:2:2:1. în funcţie de specia floricolă cultivată. pământ de frunze şi nisip în raport de 2:1:1:1. pământ de lemn putred. de regulă. clasificate după două criterii principale: a) după provenienţă: -pământuri horticole (preparate): mraniţă. în Anglia se folosesc amestecuri constituite din ţelină de gazon. sulfat de potasiu. Hygromull. pământ de scorbură. mijlocii (camelii. pietriş. în funcţie de particularităţile sistemului lor radicular.-stabilirea componentelor şi a proporţiilor de participare a acestora.). Biolaston. pH-ul. în amestecuri şi mai puţin singure. vermiculit. pământ de pădure. vermiculit. begoniile etc. respectiv amestecarea omogenă a componentelor. De exemplu. S. materiale sintetice (Styromull. Un substrat bun pentru cultura plantelor floricole se obţine din amestecul a două sau mai multe componente.-pregătirea componentelor (îndepărtarea corpurilor străine şi a fragmentelor grosiere prin cernere pe site cu ochiuri de 1.5 cm diametru). pulbere de cretă (sau sulf). hortensii. se folosesc tot mai mult în floricultură „substraturile standard” (substraturi universale.1. Ca şi plantele de grădină. 3. Etapele pregătirii amestecurilor de pământ: 1. Franţa. pământ de răsadniţă. hibiscus) sau grele (muşcate. mraniţă. Componentele se folosesc imediat sau se păstrează în locuri adăpostite. amestecurile standard sunt alcătuite din turbă neagră. se folosesc. cărămidă pisată. substraturi unitare). structură stabilă. în funcţie de origine şi de fenofază. -substraturi organice naturale (pământuri naturale): turbă. după caz. cioburi de ghivece şi ţiglă. pământ de frunze şi nisip în raport de 3:1:1. sunt prezentate tipurile de substraturi şi materiale ajutătoare cu principalele lor caracteristici. rumeguş şi talaş. să aibă o structură şi un anumit grad de aciditate (pH). în funcţie de cerinţele speciei cultivate. pământ de ferigi. pământ de ericacee.. vată minerală.. Ele au rolul principal de a asigura plantelor un suport uşor. -ajutătoare: nisip. sanseviera). şi îngrăşăminte chimice sau organice. capacitate mare de reţinere a apei şi a aerului. argilă expandată).-pentru soluri mijlocii:ochiul boului. Pregătirea amestecurilor de pământ Componentele prezentate în tabelul 3. vată minerală etc.A.un amestec mijlociu din pământ de răsadniţă. -pentru soluri uşoare:gladiolele. un amestec greu poate fi format din ţelină. În ultima vreme. mai puţin costisitoare.. pământ de ţelină. superfosfat. muşchi. De exemplu. -speciale: turbă. Olanda. compost. azaleele.5-2. pământ de frunze. roci (perlit. -substraturi organice de sinteză: styromull.

De asemenea.acestea se adaugă pentru fertilizare făină de oase. stabilirea dozelor şi a raportului dintre elemente. formele reduse de Fe. Insuficienţa sau excesul unui element în mediul nutritiv. camelia). plantele pot fi: -acidofile. apa freatică încărcată cu săruri solubile. reţetele de amestec includ mase plastice şi pământuri naturale. interesează îndeosebi reacţia şi conţinutul în substanţe nutritive. la care se adaugă cantităţi suplimentare. căderea bobocilor floriferi şi a florilor. zincul. sau Fenoplast şi turbă (sau scoarţă de pin). se impune respectarea câtorva reguli: se fertlizează numai plantele sănătoase. la suprafaţă şi pe marginea vasului apar pete albicioase. Dintre însuşirile chimice ale substraturilor de cultură. sulfatul de magneziu). îngrăşămintele chimice (sulfat de amoniu. a componentelor substratului de cultură sau prin utilizarea unor substanţe chimice: -pentru scăderea pH-ului cu o unitate: administrarea de floare de sulf 45-60 g/m2 (sau 350 3 g/m ). Menţinerea unui pH acid se mai poate face prin adăugarea de turbă acidă în amestecurile de pământ. Corectarea pH-ului în sensul pretenţiilor plantei se realizează prin alegerea corectă a îngrăşămintelor. udarea cu sulfat de aluminiu 5-6 g/l apă.9-7. anotimp. la suprafaţa lui se formează un muşchi verde. preferă o aciditate sau o alcalinitate mai accentuată. amendamentele calcaroase. În Franţa. care îşi găsesc condiţii optime de vegetaţie la un pH<5-5. nu se fertilizează plantele aflate în 10 . potasiul. sau Polibutan-sulfon şi turbă (sau scoarţă de pin). Surse de alcalinitate şi salinitate din sol: îngrăşămintele chimice (azotatul de calciu. molibdenul (microelemente). Reacţia substratului Reacţia solului (substratului) reprezintă însuşirea acestuia de a se comporta ca un acid sau ca o bază. specia cultivată anterior etc. cunoscute şi sub denumirea de macroelemente. iar pe suprafaţa vasului apar pete verzi-cenuşii. humusul din sol etc. Simptomele se manifestă prin modificări în creştere. magneziul. Pământurile universale pot fi preparate pentru plante tinere (cu doza de îngrăşăminte redusă la jumătate) sau pentru plante mature (cu doza de îngrăşăminte întreagă. organele decorative. calităţile fizico-chimice ale substratului. azotatul de amoniu). vârsta plantelor şi faza de vegetaţie.5-2 t/ha pe soluri nisipoase şi 3-4 t/ha pe solurile grele). Mn. iar în cantităţi mai mici fierul. Surse de aciditate din sol:apa din sol. S. apa de udare bogată în calciu. sulfatul de potasiu. respectiv ca un donor sau acceptor de ioni de hidrogen şi se măsoară printr-un indice numit pH. manganul. clorura de amoniu. -pentru ridicarea valorii pH: administrarea de var nestins (1. care tolerează substraturi cu pH>7. Alternanthera). ritmul de creştere. dacă se au în vedere o serie de particularităţi ale tehnologiilor de cultivare la plantele floricole. Îngrăşămintele şi fertilizarea Îngrăşămintele în floricultură constituie o problemă foarte importantă. bromelii. Majoritatea se dezvoltă normal pe substraturi neutre (pH=6. putrezirea rădăcinilor etc. fosforul. Valorile de pH admise de plantele floricole sunt cuprinse între 3. Necesarul de îngrăşăminte se apreciază în funcţie de specie. cuprul. ploile acide.9-6-8). calciul. Altele. Când substratul se modifică spre alcalin. precum şi raportul necorespunzător între două sau mai multe elemente afectează dezvoltarea şi chiar viaţa plantei. răzătură de coarne şi îngrăşăminte chimice. fertilizarea cu îngrăşăminte acide.5 (Gipsophylla. prin fertilizări faziale). borul. adaosul de praf de cretă în amestecurile de pământ (1-3 kg/m3 sau 150-200 g/m2). apariţia unor pete caracteristice şi necroze pe frunze. În cantităţi mari sunt absorbite azotul.5 şi 8.2) sau uşor acide (pH=5. -calcifile. Digitalis. deformarea şi decolorarea florilor sau inflorescenţelor. forma de aplicare a îngrăşămintelor. sulful. Tehnica de cultivare a florilor se poate baza şi pe folosirea aproape integrală a turbei ca substrat.5. apa încărcată cu CO2. După preferinţele faţă de reacţia substratului. dimpotrivă. cu condiţia adăugării îngrăşămintelor în mod corespunzător. La fertilizarea plantelor floricole se are în vedere:alegerea îngrăşămintelor. Plantele utilizează în proporţii diferite elementele minerale din sol.5 (azalea. Când substratul se acidifică. care exprimă conţinutul în ioni liberi de hidrogen într-o soluţie de sol.

3% (2 l soluţie/m liniar). îngrăşămintele radiculare se aplică numai pe sol umed. Îngrăşămintele solide se administrează în doze de 40-80-g NPK/m2. pulberi. făină de coarne şi copite . iar pe parcursul creşterii şi înfloririi să se aplice periodic fertilizări suplimentare (mai ales în perioada martieseptembrie). . batoane). atât la înfiinţare cât şi pe parcursul vegetaţiei. Îngrăşămintele cu azot se administrează 1/4 toamna. 250-300 kg sulfat de potasiu. Hormonutral). care eliberează lent (3-9 11 .modul de condiţionare: solide (cristale. gunoi semidescompus). Fertilizarea plantelor floricole cultivate în câmp Înaintea fiecărui ciclu de producţie (de obicei toamna) se face fertilizarea de bază cu 20-80 t/ha gunoi de grajd sau 20-30 t/ha mraniţă.industriale (din reziduuri): făină de sânge.5-6 g sare potasică. 0. plantat sau transplantat şi după înflorire.naturale: gunoi de grajd. se calculează aproximativ 5 kg îngrăşăminte complete (NPK)/m3 pentru plantele rezistente la concentraţiile mai mari de săruri (crizanteme. La plantele de apartament.20. tablete. -minerale .5% la plantele mai rezistente). făină de peşte. imediat după repicat. 10-15 g superfosfat. după care se face spălarea frunzelor cu apă curată. se folsesc concentraţii foarte mici. Pentru fertilizările extraradiculare. Mult mai eficiente sunt fertilizările cu soluţii nutritive (0. dozele se reduc cu 2040%. Fertilizarea fazială se face de mai multe ori într-o perioadă de vegetaţie. . Rezultate deosebite se obţin la unele specii (cala. Alte modalităţi de fertilizare minerală: încorporarea granulelor cu îngrăşăminte îmbrăcate în peliculă organică sau de plastic (de tipul Osmocote. urină şi must de gunoi de grajd.3-0. care necesită cantităţi mai mari de îngrăşăminte. cu soluţii de îngrăşăminte a căror concentraţie. compost). La acestea se pot adăuga şi îngrăşăminte oranice (mraniţă.05-0.100-150 tone gunoi semi-descompus. Dacă se face numai fertilizare minerală. în funcţie de specie şi fenofază. Basacote. iar la cele perene 60-80 kg/ha P2O5 şi 120-150 kg/ha K2O. extraradiculare. composturi. Fertilizarea plantelor floricole cultivate în solul serei Culturile din solul serei sunt culturi intensive. Se recomandă fertilizarea la intervale de timp mai reduse şi cu cantităţi mai mici de îngrăşăminte. se aplică îngrăşăminte în stare solidă sau sub formă de soluţii. granule.25%cu macroelemente şi 0.modul de acţiune: radiculare. Soluţiile nutritive folosite la fertilizări faziale se dau în concentraţii de cca. Dacă sunt asociate cu cele minerale. în diluţii corespunzătoare (1:3 . sau 5-10kg/m2 îngrăşământ organic (mraniţă. concentraţiile optime sunt de 0. fertilizarea se face chenzinal sau lunar. La plantele anuale se pot aplica 40-60 kg/ha P2O5 şi 100-120 kg/ha K2O. iar dacă se aplică odată cu apa de irigare.repaus. gerbera. garoafe) sau 2-3 kg/m3 pentru plantele cu rezistenţă medie sau mică (fresia. Dacă soluţiile se aplică extraradicular. iar cantităţile orientative de 300-1500 l/ha.0. făină de oase. îngrăşăminte verzi. 400-600 kg superfosfat. 1/2 primăvara şi restul în timpul vegetaţiei (în total 80-150 kg/ha). lichide şi sub formă de suspensii.clasificate după: . făină de carne. Doze orientative (pentru 1m2): 10-20 g azotat de amoniu. 2-3-kg/m2. Tipuri de îngrăşăminte folosite în floricultură: -organice . Îngrăşămintele solide se administrează prin împrăştiere pe suprafaţa solului sau în rigole deschise de-a lungul rândurilor de plante. mraniţă.2% (1-2 grame îngrăşăminte la 1 litru apă). cu îngrăşăminte organice şi minerale. gunoi de păsări şi must de gunoi de păsări.2-0.3% la plantele cu rezistenţă medie la conţinutul în săruri şi 0. anturium).1%. este necesar ca la plantare şi transplantare să se folosească amestecuri suficient de bogate în elemente nutritive.05%cu microelemente. ţinute în condiţii de temperaturi scăzute. 100-200 tone turbă. alstroemeria. În timpul vegetaţiei. turbă. anturium) dacă periodic se administrează must de bălegar sau de gunoi de păsări.numărul de elemente nutritive esenţiale pe care le conţin: simple şi complexe.1-0. 300-400 kg azotat de amoniu. este de 0. . Orientativ. cantităţile de îngrăşăminte la 1 ha de seră pot fi: 80-100 tone mraniţă. Fertilizarea de bază se face la pregătirea solului. 100-150 kg sulfat de magneziu. suportată de majoritatea plantelor.1:15) Fertilizarea plantelor floricole de apartament Deoarece plantele de apartament dispun de un volum limitat de substrat.

când plantele sunt scoase afară (în grădini. cu apă rezultată de la spălarea cărnii şi peştelui. fertilizarea după sistemul “flux-reflux” (ghivecele sunt ţinute într-o vană în care se vehiculează soluţia de îngrăşăminte.luni) elementele minerale. până când soluţia pătrunde în substratul din ghivece). folosirea soluţiilor concentrate. cantitatea de soluţie variază între 100-500 ml. 12 .). Fertilizările organice. sau cu must de gunoi de pasăre. Se pot aplica însă în timpul verii. datorită mirosului neplăcut pe care îl emană. Doze orientative de îngrăşăminte solide: 20-40 g/m2 sau 3-5 kg/m3 de pământ. pe terasae etc. În cazul folosirii soluţiilor fertilizante. în funcţie de mărimea ghiveciului. sunt mai puţin recomandate pentru plantele cultivate în apartamente. existente în comerţ sub formă de flacoane. introducerea batoanelor fertilizante în pământul de la marginea ghiveciului.

-nu se folosesc frunzele speciilor -humus=1-1.fermentarea gunoiului de cal sau bovine. adaugă var (0.5%. -aspect untos şi culoare închisă.5. Substraturi de cultură şi materiale folosite în culturile floricole Nr.4 t/m3. Caracteristici 3 Mod de utilizare -pământ de bază în amestecuri. în platforme.brazdele înnierbate (trifoi. 13 . Pământuri horticole (preparate) Substratul (materialul) Mraniţa Mod de obţinere . -îngrăşământ organic. -pH=6.1 t/m3. -descompunerea frunzelor -masă volumetrică: 0. care conţin taninuri (tei. -component al substraturilor de cultură pentru plantele la ghivece. . -capacitate de reţinere a apei bună. must de bălegar. 1.0-8.4-0.2-0. platforme -pH=4. -substrat pentru semănături. aşezate în grămezi. desprinse până la adâncimea de -humus=2. lucernă. -capacitate de reţinere a apei foarte bună. uşor. 10-15 cm.9-1.5kg/m3 frunze) şi -conţine resturi de nervuri. -pământ special în amestecuri.1.5-7 (mai acid la cel provenit sau gropi (2-3 ani). nuc). amestec de ierburi) -pH=6.0%. -humus=6. timp de 2-3 ani. -pământ de bază în amestecuri mijlocii şi grele.0-3.5.5-7. sau must de bălegar. -masă volumetrică: 0.5-7.Tabelul 3. Pământul de ţelină Pământul de frunze -masa volumetrică: 0. -permeabil.7 t/m .5%. frunze. peste care se din conifere). se aşează în platformă -structură granulară (8-12 luni) şi se stropesc cu apă -culoare brun-cafenie. -capacitate de reţinere a apei foarte bună. Categoria crt.

Tabelul 3.1. (continuare)
Nr. crt. Categoria Pământuri horticole (preparate) Substratul (materialul) Pământul de răsadniţă Compostul Mod de obţinere -amestec format din bălegarul folosit la încălzirea răsadniţelor, din pământul în care au crescut răsadurile şi din nisip. -descompunerea aerobă (2-3 ani) a resturilor menajere, a gunoaielor din gospodării. -zăcământ natural; -descompunerea anaerobă a vegetaţiei acvatice şi a nămolului de pe terenurile mlăştinoase; Caracteristici -masa volumetrică: 0,7-0,9 t/m ; -pH=6,5-7; -humus=5-7%; -capacitate de reţinere a apei bună. -masa volumetrică: 0,5-0,8 t/m3; -pH=5,5-7; -humus=3-5%; -capacitate de reţinere a apei bună.
3

Mod de utilizare -pământ de bază în amestecuri; -poate înlocui mraniţa. -pământ special în amestecuri fertile.

2. Substraturi organice naturale (pământuri naturale)

Turba

a) roşie (înaltă, albă, blondă)

-pământ special în amestecuri; -mulcire; -fabricarea ghivecelor nutritive; -îmbunătăţirea calităţilor fizice ale solurilor din sere. 3 -masa volumetrică: 0,12-0,15 t/m ; -componentă în -se formează la suprafaţa amestecuri de pământ; depozitului de turbă din -pH=3-5; descompunerea diferitelor specii -structură fibroasă, culoare roşietică -suport pentru hidroculturi; de Sphagnum. sau albicioasă; -în amestec cu perlit (sau -porozitate mare, -capacitate mare de reţinere a apei nisip), ca substrat pentru unele specii floricole sau (de 8-10 ori greutatea). pentru înrădăcinarea butaşilor.

14

Tabelul 3.1. (continuare) Nr. crt. Categoria Substraturi organice naturale (pământuri naturale) Substratul Mod de obţinere (materialul) b) neagră (joasă) -se formează în stratul bazal al turbărei aflat în stadiu avansat de descompunere. Caracteristici
3

Mod de utilizare -în alcătuirea substraturilor de cultură neutre sau slab acide.

Pământul de grădină Pământul de ericacee

Pământul de ferigi

Rumeguşul şi talaşul

-masa volumetrică: 0,2-0,4 t/m ; -pH=6-7,2; -structură compactă, prăfoasă (la uscare); -culoare foarte închisă; -capacitate mică de reţinere a apei, de 2-3 ori greutatea. -de la suprafaţa terenurilor -masa volumetrică: 0,8-1,2 t/m3; cultivate cu legume, flori -pH=6,5-7; (îngrăşate şi fără buruieni) -humus=2,5-4%; -capacitate de reţinere a apei bună. -masa volumetrică: 0,2-0,3 t/m3; -descompunerea naturală a speciilor de Erica, Vaccinium, -pH=3,4-4,5; Rhododendron etc; -humus=0,5-1,5%; -se recoltează stratul superficial -capacitate de reţinere a apei foarte de sub aceste plante. bună. -masa volumetrică: 0,1-0,2 t/m3; -descompunerea resturilor vegetale ale ferigilor -pH=5,5-6; (Polypodium, Aspidium, -humus=1-2,5%; Osmunda etc.) -aspect fibros; -capacitate de reţinere a apei foarte bună. -subproduse ale industriei -pH sub 6; prelucrării lemnului; -calitatea depinde de esenţa din care -se evită stejarul, carpenul. provin şi nivelul de descompunere; -capacitate bună de reţinere a apei şi porozitate mare.

-pământ de bază în amestecuri; -poate înlocui pământul de ţelină. -pământ special în amestecuri pentru specii acidofile (azalee, camelii, ferigi). -pământ special în amestecuri pentru specii acidofile (bromelii, ferigi, unele orhidee). -pământ special (numai după compostare timp de 1 an); -mulci.

15

Tabelul 3.1. (continuare) Nr. crt. Categoria Substraturi organice naturale (pământuri naturale) Substratul (materialul) Scoarţa de copaci Mod de obţinere -subprodus al industriei prelucrării lemnului. Caracteristici Mod de utilizare -pământ special (folosit numai în urma compostării); -mulci. -pământ ajutător utilizat în amestecuri (bromelii, orhidee); -suport pentru marcotajul aerian; -îmbrăcarea suporţilor pentru liane; -la plantarea vaselor cu bulbi, rizomi, rădăcini tuberizate pentru forţare. -pământ special utilizat în amestecuri -pământ special, utilizat în amestecuri (la speciile acidofile); -poate înlocui pământul de frunze. -pământ special, utilizat în amestecuri pentru plante la ghivece.

Muşchiul vegetal

-masă volumetrică: -proaspătă=0,17-0,25 t/m3; -compostată=0,20-0,35 t/m3; -pH -proaspătă=5-6,5; -compostată=6-6,9; -porozitate=85-90%. - se poate folosi proaspăt, uscat, -masa volumetrică: 0,2-0,3 t/m3; tocat, măcinat. -pH=5,5-6; -humus=1,0-2,0; -capacitate de reţinere a apei foarte bună.

Pământul de pădure Pământul de scorbură

-din stratul superior al litierei pădurilor.

-pH=6,5-7; -mai bogat în substanţe nutritive decât pământul de frunze. -se adună din scorburile -pH=2,7-3; copacilor şi se foloseşte ca atare -mai bogat în substanţe nutritive în amestecuri. decât pământul de frunze. -descompunerea rumeguşului de -pH=3,2-4,5; lemn de esenţă moale. -mai sărac în elemente nutritive decât pământul de scorbură.

Pământul de lemn putred

16

-porozitate ridicată. -capacitate mare de reţinere a apei. -material ajutător. -denumiri comerciale: OASIS.02-0. -component ajutător. (continuare) Nr.substrat de cultură pentru plantele epiphyte. -pH=7.15 t/m3. -suport în executarea aranjamentelor florale. capătă aspect -în substratul de gelatinos. Categoria crt. -capacitate de reţinere a apei foarte mică. înrădăcinare a butaşilor.12-0. 17 . -masă volumetrică: 1. după umectare. amestecurilor de pământ pentru orhidee şi plante epiphyte. Terracottemul -polimeri hidroabsorbanţi îmbogăţiţi cu substanţe fertilizănte şi biostimulatori (aproximativ 20 substanţe). -întră în componenţa -capacitate de reţinera a apei mare. -în amestec cu turba pentru înrădăcinarea butaşilor. -material ajutător.1.amenajarea vaselor suspendate. -în substratul de cultură al plantelor cultivate în spaţii protejate sau în câmp (pe terenuri aride).Tabelul 3. AGROFOAM. -masă volumetrică: 0. --înainte de umectare este un -substrat pentru amestec de pulberi şi granule. sub formă -masa volumetrică:0.04 t/m . 3. Substraturi organice de sinteză Substratul (materialul) Styromullul Mod de obţinere Caracteristici 3 Mod de utilizare -polystyren expandat. Polyuretanii (spumă de polyuretani) -polimeri rezultaţi dintr-un diisocyanat şi un glicol. de granule sau fulgi.15 t/m3. -pH=7. iar semănături.

-component în amestecuri pentru bromelii şi orhidee. -masa volumetrică: 1. -este preferat nisipul de râu (fiind mai grosier). .material de stratificare a seminţelor şi a organelor subterane.3. . 3 Mod de utilizare -material ajutător.5-2 t/m3. spălat. . -capacitate de reţinere a apei ridicată. -porozitae mare.substrat în culturi hidroponice.7-2 t/m3.5-8. -se află sub forma acelor de pin. -cel mai indicat este cel grosier -granulometrie de 5-15 mm diametru. -suport pentru hidroculturi.material ajutător. -masa volumetrică: 1. -stabilitate bună. crt.realizarea drenurilor la recipientele de cultură. -porozitate mare. acoperirea semănăturilor. -pH= aprox. -substrat de înrădăcinarea butaşilor. din albia râului. eliberând N. CO2 şi H2O. 18 . Caracteristici -masă volumetrică: 0.1. -material ajutător. Categoria Substraturi organice de sinteză Substratul Mod de obţinere (materialul) Hygromullul -amestecarea formaldehidei cu (spuma de uree) uree şi cu un produs spumant. fără materii organice şi fără calcar.Tabelul 3. (continuare) Nr.component în amestecuri de pământ.022 t/m . -pH=7. -se descompune lent. Pietrişul -poate fi de carieră sau de râu. . Biolastonul 4 Substraturi minerale naturale Nisipul -din policlorura de vinil. -suport pentru hidroculturi. . -material ajutător.

rocă vulcanică. Substraturi Perlitul .neutru din punct de vedere chimic.substrat pentru hidroculturi.capacitate de reţinere a apei de 15-16%. Argila .3 t/m3.masă volumetrică:0. CULTILENE. silicaţi de aluminiu şi . alveolară.măcinarea rocilor vulcanice minerale calcinate şi expandate tratate (t°=1200-1800°C). . . Vata minerală .denumiri comerciale: GRODAN. . Pouzzolane . . .material ajutător. .16 t/m . . .nu conţine elemente nutritive.component în alcătuirea substraturilor pentru orhidee.1.substrat de înrădăcinare a butaşilor. 19 . . .1 t/m3.se topesc (t°C peste 1600°C) şi se scurg sub formă de fibre.substrat pentru butăşiri. Caracteristici 3 Mod de utilizare . . (continuare) Substratul Nr. roci vulcanice (60%) + roci . . 5.capacitate de reţinere a apei de 19%.8-1.înlocuitor al nisipului în amestecuri. porozitate bună.măcinarea rocilor pe bază de . .masă volumetrică: 0. .08-0.material ajutător.dimensiuni variabile (2-16 mm). . .se spală înainte de utilizare.porozitate foarte bună. . . hidroculturi. bromelii etc. semănături.1-0.masa volumetrică: 0. Vermiculitul .porozitate foarte bună. calcaroase (20%) + cocs .denumiri comerciale: ISOL.Tabelul 3. . expandată .se dezinfectează bine.pH=7-9. calcinate la 1000°C. .capacitate mare de reţinere a apei.ca amendament pentru solurile din sere. . Mod de obţinere Categoria (materialul) crt.material ajutător.capacitate mare de reţinere a apei. . . (20%).pH variabil (se corectează în funcţie de magneziu.5. durabilitate mare.porozitate foarte mare. ARGILEXPAN.5. .se dezinfecteză uşor. .suport în culturi hidroponice. .produs industrial pe bază de . .material ajutător. ARGEX. cu structură .material ajutător.granularea argilei la 1100°C.pH=6.capacitate mare de reţinere a apei (3-4 ori greutatea proprie). utilizare).

(materialul) 6 Alte Cărbunele materiale vegetal utilizate Mod de obţinere .în amestecuri de pământ pentru plantele calcifile. apoi măcinat rezultând pulbere sau granule de diferite mărimi.în hidrocultură. care se fragmentează în bucăţi de diferite mărimi. .particulele mari se folosesc la realizarea drenurilor .particulele mari (3-5 mm).realizarea drenurilor.Tabelul 3. în amestecul de pământ pentru reglarea regimului hidric (colocasia).în amestecurile de pământ pentru plantele policrome şi cactuşi. Cărămida pisată .1.5-3 mm). . .cărămidă măcinată şi cernută.pulberea fină.capacitate mare de reţinere a apei. Substratul Categoria crt.proprietăţi antiseptice. . .din demolări şi se cerne înainte de utilizare. Caracteristici . - -reacţie alcalină 20 .granulele (1. Molozul . (continuare) Nr. la dezinfectarea rănilor produse prin tăieri sau operaţii în verde. -reacţie alcalină Cioburi de . Mod de utilizare .arderea incompletă a lemnului de esenţă moale. . .este uşor. în apa folosită pentru înrădăcinarea butaşilor. .din resturi de ghivece sau ghivece sau ţiglă din ţiglă.

. (materialul) Alte Folia de materiale polietilenă utilizate Mod de obţinere -produs industrial de polimerizare. .umbrirea plantelor sensibile la insolaţie. Substratul Categoria crt. Folia opacă: .acoperirea seminţelor care germinează la întuneric. .Tabelul 3. (continuare) Nr. .mulcirea solului.acoperirea semănăturilor şi a butaşilor. Caracteristici . Sticla -produs industrial.opacă sau transparentă.reziztenţă electrică şi mecanică bună. .acoperirea serelor şi răsadniţelor. .1. Mod de utilizare Folia transparentă: . 21 . .protejarea culturilor timpurii şi târzii.transparentă.protejarea lădiţelor (ghivecelor) cu semănături.

Momentul optim de recoltare pentru majoritatea speciilor este la maturitate deplină. seminţele fiind lăsate o perioadă de timp în fruct. un număr mare de seminţe. Suprafeţele destul de reduse ocupate de culturile floricole semincere. În plus. uneori şi perene. procurarea seminţelor se face de la exemplare viguroase. de aceea. recoltarea manuală este singura metodă ce poate fi aplicată în etape la speciile floricole caracterizate prin maturarea eşalonată a seminţelor de pe plantă (Nicotiana alata.chiar şi peste 10-20 ani. frecvent se recurge la recoltarea manuală. Viola. Lobelia etc.Producerea seminţelor de flori Ca regulă generală.limitează transmiterea bolilor criptogamice şi virozelor. bazată pe utilizarea seminţelor ca material biologic. are o largă utilizare în practica floricolă. sănătoase. Antirrhinum etc. iar seminţele au ajuns la maturitate fiziologică (Alyssum. Înfiinţarea şi întreţinerea loturilor semincere se face conform schemelor tehnologice stabilite pentru culturile de acest tip şi cu respectarea strictă a tuturor verigilor agrotehnice tipice fiecărei specii. Callistephus. Culturile semincere reprezintă sursa principală de obţinere a seminţelor de calitate. Salvia splendens. nu justifică totdeauna recoltarea mecanizată a seminţelor. Recoltarea. care fructifică şi produc seminţe viabile. pot fi uşor depozitate şi se păstrează o perioadă mult mai îndelungată. sortarea şi păstrarea seminţelor Sunt verigi deosebit de importante în obţinerea seminţelor de calitate. Avantaje: este o metodă rapidă şi relativ simplă. Metoda generativă de multiplicare a plantelor prezintă atât avantaje cât şi dezavantaje.seminţele mici şi foarte mici. când fructele sunt bine coapte. Portulaca grandiflora etc.plantele obţinute din seminţe înfloresc mai târziu decât cele obţinute prin metode vegetative. Metodele şi sistemele de recoltare sunt adaptate particularităţilor plantelor şi condiţiilor de cultură. capsule) se recurge la recoltarea fructelor în faza de pârgă (atunci când culoarea lor virează spre galben). seminţele ocupă un spaţiu mic. condiţionarea. Petunia hybrida. din grupa anualelor şi bienalelor. în general.CAPITOLUL 4 ÎNMULŢIREA SPECIILOR FLORICOLE 4. Callistephus chinensis. Portulaca.1. Petunia.1.menţine riscul încrucişării prin polenizare şi denaturării caracterelor iniţiale. Astfel se elimină pierderile de seminţe la Impatiens.) 22 . cu valoare biologică şi decorativă superioară. tipice multor specii floricole. pentru a-şi desăvârşi maturarea. Delphinium. Dianthus.spre deosebire de materialul folosit la înmulţirea vegetativă. fie datorită avantajelor de ordin economic şi ornamental pe care le oferă metodele vegetative. Begonia.1. necesare sectorului de producţie. Metoda este oarecum limitată pentru speciile cultivate în spaţii protejate. 4.de la o plantă se obţine. Verbena hybrida.). îngreunează condiţionarea. Dezavantaje: nu asigură întotdeauna transmiterea fidelă a caracterelor plantei-mamă. sortarea şi chiar recunoaşterea lor.dă posibilitatea încrucişării plantelor şi obţinerii de soiuri noi. Calendula. La speciile cu fructe dehiscente (păstăi. fie datorită faptului că multe dintre ele nu produc seminţe sau au seminţe sterile.Înmulţirea prin seminţe Înmulţirea pe cale sexuată. cu precădere la speciile cultivate în câmp.

Papaver. preferându-se timpul uscat. Lobelia. înainte de a fi depozitate sau semănate.2. prin vânturare manuală sau mecanică. prin tăierea plantelor în întregime sau numai a tijelor florifere. apoi se ambalează în saci. condiţionarea cuprinde o serie de operaţii care se succed: • definitivarea maturării fructelor recoltate în pârgă. considerată a fi.1. recoltarea se face într-o singură etapă. de 8-12%. • extragerea seminţelor (când este cazul) prin dezmembrarea. Delphinium). producătorul. Salvia 23 .La speciile cu maturarea simultană a seminţelor (Godetia. Lupinus. b) semănatul în spaţii protejate (sere. Nu se recoltează niciodată pe timp umed sau după ploaie. Seminţele mai mari şi suficient de grele se pot curăţa şi prin flotaţie (cufundarea în vase cu apă şi separarea lor de resturile uşoare şi seminţele seci. nu este exclusă nici folosirea unor cornete din hârtie sau din alt material aşezate la baza florilor sau inflorescenţelor. fructele sau seminţele trebuie prelucrate diferenţiat. metal etc. cu temperatura de 5-12°C şi umiditatea de 55-65%. materiale sintetice. pungi. frecarea. categoria biologică. Rudbeckia ssp. Sortarea seminţelor pe categorii de mărime este necesară pentru obţinerea unei răsăriri uniforme şi a unor culturi omogene. se poate recurge la scuturarea pe prelate aşezate sub plante (Alyssum. cutii etc. Myosotis alpestris etc. posibil la plantele care nu suportă transplantarea (Delphinium. 1) Locul de semănat pentru plante le floricole poate fi în câmp sau în spaţii protejate.. Lathyrus odoratus) şi la plantele mai puţin pretenţioase la căldură (Calendula officinalis. de tehnologia folosită la înfiinţarea culturilor şi de data planificată pentru înflorirea sau valorificarea plantelor obţinute. Tagetes ssp. • curăţirea seminţelor (sau a fructelor indehiscente monosperme) de resturile de plante şi alte impurităţi. soiul. la speciile cu seminţe care cad cu uşurinţă la maturitate. Se face după caz. pe baza diferenţei de densitate). În general. când se urmăreşte limitarea pierderilor de seminţe. confecţionate din sticlă. Ambalajele ermetic închise.în funcţie de particularităţile biologice şi ecologice ale plantelor. lucrarea se execută normal sau mecanizat cu ajutorul selectoarelor. Seminţele mici impun uneori şi alte metode de recoltare. În astfel de situaţii. cernere pe site alese corespunzător mărimii seminţelor. la majoritatea speciilor. în funcţie de morfologia speciilor floricole cu fructe uscate. se folosesc mai mult pentru păstrarea de lungă durată a seminţelor cu un conţinut în apă scăzut (până la 5-6%). • uscarea (zvântarea) fructelor.. Alyssum maritimum). cantitatea. Depozitarea şi păstrarea seminţelor Seminţele condiţionate şi sortate se aduc mai întâi la umiditatea optimă de păstrare. Portulaca. Trierea se face prin trecerea succesivă a seminţelor pe site de calibru diferit (în ordine descrescătoare). Condiţionarea şi sortarea seminţelor După recoltare. Pentru soiuri şi specii valoroase sau pentru număr mic de exemplare. Eschscholtzia. din care urmează să se extragă seminţele. De exemplu. solarii. Nigella)..Semănatul Locul şi epoca de semănat se stabilesc diferenţiat. 4. dar metoda prezintă dezavantajul mărimii conţinutului în apă al seminţelor. răsadniţe) este folosit în scopul obţinerii de răsaduri la speciile cu perioadă lungă de vegetaţie (Begonia semperflorens. folosit pentru speciile bienale (Viola x hybrida. Ambalajele vor fi obligatoriu însoţite de etichete pe care se înregistrează specia. În funcţie de cantitatea de seminţe. Bellis perenis. se recomandă păstrarea seminţelor în spaţii bine aerisite. Gypsophilla. baterea uşoară a fructelor etc. anul recoltării.) care se seamănă la sfârşitul primăverii şi vara. a) semănatul în câmp se face: • direct la loc definitiv. Lobelia erinus.) şi a unor perene (Physostegia virginiana. Viola). • pe straturi (pentru obţinerea de răsaduri). către mijlocul zilei. lucrarea se poate executa şi mecanizat. Păstrarea seminţelor trebuie făcută în condiţii care să asigure menţinerea facultăţii lor germinative la valori optime. la plantele care au perioadă scurtă de vegetaţie (Matthiola bicornis.

Verbena hybrida. • dezinfectarea chimică sau termică a amestecului.): • curăţarea şi dezinfectarea recipientelor refolosite. soiuri valoroase. conform tehnologiei de cultură a speciei respective.:pământ de frunze.Metoda este considerată facultativă în cazul speciilor care se pot semăna direct în câmp dar. • marcarea rândurilor. se impune producerea răsadului (sămânţă puţină. 2-3 cm la seminţele mijlocii şi 3-4 cm la seminţele mari. b) pregătirea substratului: • prepararea amestecurilor din substraturi uşoare(ex.pietriş. la unele plante de seră care se înmulţesc prin seminţe (Asparagus.(la 3-4 zile de la instalarea tocurilor).). cu înfiinţarea propriu-zisă a culturilor. Calceolaria hybrida.la distanţe corespunzătoare mărimii seminţelor: 1. realizarea amenajărilor speciale din spaţiile verzi etc.5-2 cm la seminţele mici. completat la suprafaţă cu 2-3 cm amestec fin şi tasat uşor. Celosia. ghivece. la speciile pretenţioase la căldură (Petunia x hybrida. turbă şi nisip 1:1:1).0-2. mobilizarea şi mărunţirea solului sunt lucrări comune ambelor cazuri. • aşezarea tocurilor (înclinate spre sud) şi acoperirea lor. 3) Lucrările premergătoare semănatului Pregătirea spaţiilor. • introducerea substratului în răsadniţe. În răsadniţe a) pregătirea răsadniţelor • pregătirea biocombustibilului (aşezarea în platforme de încălzire timp de 1-2 săptămâni). b) pregătirea substratului • prepararea şi dezinfectarea amestecurilor(similare celor din sere). • marcarea rândurilor (dacă este cazul) la distanţe de 5-10 cm. cu perioadele din an pe care le reprezintă. se completează cu lucrări de fertilizare . cât şi pentru cele destinate repicării răsadurilor. sunt prezentate în tabelul 4.atât pentru semănături făcute la loc definitiv.Dacă se seamănă direct.(scufundarea 12-24 ore în soluţie de sulfat de cupru 2-3%).în strat de 10-12 cm. respectarea unei anumite densităţi şi uniformităţi a culturilor. nivelarea.1.cernute în prealabil şi omogenizate după amestecare. lucrările se reduc la instalarea tocurilor. acoperirea răsadniţelor şi pregătirea substratului.0 cm nisip grosier. se adaugă un strat de 2-3 cm de amestec cernut prin sită cu ochiuri mici (1-2 mm) şi se tasează uşor. Zinnia elegans). cutii de plastic etc. • asigurarea scurgerii apei :protejarea orificiilor de dren cu cioburi aşezate cu partea convexă în sus şi cu un strat de 1. corelate cu locul de semănat şi speciile sau grupurile de specii. modelare. • amenajarea patului cald (înălţimea de 40-60 cm). Cyclamen persicum etc. 24 . Cineria hybrida. din diferite motive. *Când se folosesc răsadniţe reci. 2) Epocile de semănat. • aşezarea amestecului în recipiente pregătite: se completează până la 2/3 din înălţimea vasului. În solarii a) pregătirea solariilor: • instalarea scheletului şi acoperirea solariilor: b) pregătirea şi introducerea amestecului – idem răsadniţe.cu marcatoare sau cu rigle. În câmp a) pregătirea terenului cuprinde aproximativ aceleaşi lucrări. recipientelor şi substraturilor În sere: a) pregătirea recipientelor (lădiţe.splendens). Curăţirea. erbicidare.).

Delphinium ajacis. • marcarea rândurilor (dacă este cazul). Plante cultivate la ghivece: Cineraria hybrida.. Gazania splendens. Callistephus chinensis. Cobaea scandens. 1 Epoca Perioada Locul de semănat sere Exemple (grupe de plante. Plante cultivate în solul serei: Gerbera hybrida. Celosia sp. Amaranthus sp. fin cerut. Dianthus barbatus. Tropaeolum majus. • tasarea uşoară a stratului . Ammobium alatum. Tagetes sp. Plante anuale: Eschscholtzia californica. Siningia sp. Mirabilis jalapa. Nicotiana alata.. • instalarea suporţilor pentru umbrare. Calceolaria hybrida. Cineraria hybrida.1.. Plante perene: Cineraria maritima. Myosotis alpestris. Papaver orientale. Gomphrena globosa. 25 . • aşezarea unui strat de 3-5 cm de pământ uşor. Rudbeckia sp. Plante cultivate în solul serei: Lathyrus odoratus (pentru culturi forţate) Plante anuale: Lobelia erinus. Plante cultivate la ghivece: Cyclamen persicum. răsadniţe încălzite câmp (direct) răsadniţe reci 2 Primăvară târzie IV-V câmp (direct) sere sf. Plante cultivate la ghivece: Begonia x tuberhybrida. specii) Plante anuale: Dianthus caryophyllus „Chabaud”. Iarnă XII-I II sere Timpurie III sere. Calendula officinalis. Nigella damascena.. Plante anuale: Calendula officinalis.Tabelul 4. Statice sp. Chrysanthemum leucanthemum. Statice sinuata.la suprafaţă.. Matthiola incana. Papaver orientale. Tagetes sp. Centaurea sp. Phlox paniculata. Zinnia elegans. Plante anuale: Alyssum maritimum. Plante bienale: Campanula medium. Eschscholtzia californica. Plante perene: Campanula carpatica. Lathyrus odoratus. Phlox paniculata. Acroclinium roseum. Alyssum maritimum. Rudbeckia sp. Planta perene: Lupinus polyphylus. Althaea rosea.. Dahlia variabilis. Plante bienale: Bellis perennis. Papaver orientale. Cosmos sp. straturi în câmp Sere câmp (direct) sere VI-VII 4 Toamnă IX-X b) amenajarea straturilor este necesară atunci când se seamănă pentru producerea răsadurilor şi include mai multe operaţii: • delimitarea straturilor cu lăţimea de 80-100 cm şi a spaţiilor pentru poteci de 40-50. Salvia splendens. Nigella damascena. Plante perene: Delphinium hybridum. Lunaria biennis. Impatiens balsamina. Dimorphoteca aurantiaca. Phlox drumondii. V-VI 3 Vară răsadniţe.. Viola hybrida. Verbena hybrida. crt. Begonia semperflorens. Plante perene: Delphinium hybridum. Plante cultivate la ghivece: Cyclamen persicum. Alyssum maritimum. Plante cultivate în solul serei: Freesia hybrida. Petunia hybrida. Ageratum mexicanum. Epoci de semănat pentru speciile floricole Nr. straturi în câmp răsadniţe. Plante anuale: Calendula officinalis. Physostegia virginiana.

Antirrhinum majus. seminţele pot fi supuse dezinfecţiei pe cale umedă (în soluţii) sau pe cale uscată (prin prăfuire). mari şi foarte mari se dezinfectează uşor pe cale umedă. Papaver sp. Pregătirea seminţelor Cuprinde un ansamblu de măsuri menite să îmbunătăţească viteza şi uniformitatea germinaţiei. iar la sfârşit. • hormonizarea (tratarea cu hormoni) foloseşte substanţe stimulatoare sintetice (acid indolil acetic. 26 . Pentru durate mai lungi de umectare. Callistephus chinensis) sau când se seamănă la loc definitiv pentru formare de grupuri sau masive (Alyssum martimum. Lobelia erinus. Petunia. Majoritatea sunt tratamente care favorizează germinaţia: • stratificarea constă în aşezarea în straturi alternative cu nisip sau turbă a seminţelor cu tegument dur şi care.cu izotopi radioactivi. sau se încălzeşte uşor.B. tratamentele pot fi obligatorii şi facultative: a) tratamente obligatorii se aplică înainte de semănat la toate seminţele: • dezinfectarea (tratamente de prevenire a transmiterii bolilor şi dăunătorilor) se realizează prin tratamente chimice şi termice.. Thiuran.5% timp de 10 minute. Peste seminţele aflate în vase se pune apă atât cât să le cuprindă şi se lasă pe durate determinate în funcţie de specie (24-48 ore). Portulaca grandiflora. acid giberelic) sau naturale (urina de la bovine gestante). să prevină transmiterea bolilor şi dăunătorilor etc. Gentiana).când se produce răsad pe straturi (Bellis perennis. Eschischoltzia californica). în ghivece sau în răsadniţe (Begonia semperflorens. Semănatul manual poate fi făcut în mai multe moduri: • prin împrăştiere se seamănă seminţele mici şi foarte mici. Se execută. palmieri). Amaranthus sp. se consideră tratament obligatoriu. sulfat de cupru 0. După mărime. Apa se menţine la temperatura camerei. nisip) care să ajute la distribuirea uniformă a seminţelor. tratamente electromagnetice (de ex. Lobelia. permanganat de potasiu 1-1. 25-30°C.hidrotermice (trecerea alternativă a seminţelor din apă clocotită în apă rece şi invers). este obligatoriu ca apa să fie schimbată zilnic.chimice (bazate pe acţiunea corozivă a unor acizi concentraţi). Se poate semăna prin împrăştiere şi în câmp atunci. Zineb etc. răsar după 1-2 ani de la semănat (Dicentra. Antirrhinum majus. până când seminţele se acoperă cu o peliculă de substanţă. În funcţie de particularităţile seminţelor şi de scopul urmărit. Seminţele sunt trecute progresiv în vase cu apă de la 25-300C la 50-530C. • degradarea tegumentului este operaţia necesară seminţelor cu tegumentul dur (Canna. Se recurge la diferite procedee care să slăbească rezistenţa tegumentului:mecanice (pilirea şi incizarea tegumentului. seminţelor mici şi foarte mici li se aplică. Amestecul se face în raport de 1 parte seminţe la 8-10 părţi pulberi. amestecându-le omogen cu produse sub formă de pulberi (Captan. rezistenţa plantelor la temperaturi scăzute. • umectarea se aplică seminţelor cu tegument mai puţin permeabil (Cyclamen. Germisan. în proporţie de 2-4 g produs/1 kg seminţe. Nigella damescena.).5% timp de 15 minute. Nicotiana). Asparagus. • amestecarea cu pulberi inerte (praf de cretă. Freesia) sau deshidratate după păstrare. tratamentele pe cale uscată.. numai pentru seminţele mici şi foarte mici (Begonia. Tratamentele termice au atât rol dezinfectant cât şi de stimulare a germinaţie. scufundându-se în soluţii de: formalină 40% (3-4 cm3/l apă) timp de 10-30 minute..). Pentru a evita pierderile. în condiţii obişnuite.cu rol în stimularea germinaţiei şi dezvoltarea ulterioară a plantelor. b) tratamente facultative (speciale) au caracter ocazional şi se aplică numai seminţelor caracterizate prin tegument dur. cu apă tratată magnetic) etc. la lădiţe. procent mic de germinaţie etc. Cineraria hybrida etc. Viola hybrida. de regulă. răsărire neuniformă. frecarea seminţelor cu nisip grosier etc). într-un vas cu apă rece. manual şi foarte rar mecanizat. Alte tratamente de stimulare a germinaţiei: tratamente cu ultrasunete. 4) Semănatul propriu-zis Metodele de semănat diferă în funcţie de particularităţile seminţelor şi locul unde se seamănă. Tratamentele chimice sunt cele mai folosite. Seminţele mijlocii.

. de mărimea seminţelor.30-40 g/m2. • rărirea răsadurilor (când este cazul). Dianthus caryopyllus Chabaud). La semănături făcute în câmp. Zinnia elegans). După semănat. Pentru reuşita prinderii. mai rar în faza de cotiledoane.Primul repicat se execută când planta are 2 frunze adevărate. seminţele se acoperă cu pământ cernut fin (cu excepţia celor care rămân la suprafaţă). reavăn.Se folosesc semănători de tip SUP-21. de epoca de semănat. plantele se udă cu sită fină. Tagetes). • în cuiburi. Dolichos lablab.aprox. Ca regulă generală. se tasează uşor pentru a asigura contactul seminţelor cu substratul şi se etichetează notându-se specia. • asigurarea temperaturii optime la nivelul substratului şi în atmosferă. pe straturi (în solul serei. Lobelia.din locul unde au fost semănate pe alt substrat. Cosmos bipinatus etc. Impatiens balsamina. Seminţele foarte mici şi cele care germinează la lumină (Begonia) se seamănă la suprafaţă. Zinnia elegans. Cineraria hybrida. Calendula officinalis. Lobelia. Se ţine cont. prin distribuirea lor în şănţuleţe paralele şi echidistante. Adâncimea de semănat Se stabileşte în corelaţie directă cu mărimea şi fotosensibilitatea seminţelor. 15-20 g/m2. Lucrarea este obligatorie pentru răsadurile dese.1%). se consideră că adâncimea de semănat trebuie să fie de 2-3 ori diametrul seminţelor. în solarii şi răsadniţe sau în câmp). Se foloseşte atât pentru semănături din spaţii protejate cât şi din câmp (Cyclamen persicum. Răsadul se repică în lădiţe. dacă răsadurile se repică sau nu. cantitatea de sămânţă se suplimentează cu 20-30%. de locul şi metoda de semănat. Pentru semănatul la lădiţe. • acoperirea (până la începerea răsăririi) cu sticlă. Lathyrus odoratus). se ţine cont şi de tipul de sol şi epoca de semănat. Ipomaea sp. soiul şi data semănatului. Matthiola) cca. practicat la speciile cu seminţe mari şi foarte mari. iar la cele mari (Zinnia. înfiinţate prin semănat direct la loc definitiv şi ale căror seminţe sunt suficient de mari pentru a fi distribuite bob cu bob. în următoarele 2-3 zile răsadurile se menţin la aceeaşi temperatură. După aceea.la seminţele mijlocii (Callistephus. Saxonia. • plivirea buruienilor. cu creştere lentă (Begonia. Antirrhinum.Repicarea se face o singură dată sau se repetă (de 1-2 ori). hârtie. a) Îngrijirea semănăturilor efectuate în sere (în recipiente): • menţinerea substratului permanent umed. Dianthus. SUP-29. folie.în rânduri se seamănă seminţele mici şi mijlocii. Petunia) cca. mici. adâncimile de semănat vor fi mai mari decât cele din spaţii protejate şi se vor majora dacă se seamănă toamna sau pe terenuri cu umiditate scăzută. care să păstreze umiditatea constantă la suprafaţa substratului. prin pulverizări cu apă călduţă. practicat cel mai mult în floricultură. În câmp. 3-4 g/m2. 5) Îngrijirea semănăturilor Cuprinde un ansamblu de lucrări efectuate cu scopul asigurării unei bune răsăriri şi dezvoltări a tinerelor plante. de asemenea. la distanţe mai mari).până la 1/2 sau 1/3 din înălţime). dar poate fi facultativă la răsadurile cu creştere rapidă şi densitate mică (Impatiens balsamina. • tratamente fitosanitare cu soluţii de Topsin sau Benlate (0. Substraturile cu semănături făcute la suprafaţă se umezesc prin capilaritatea (recipientele se scufundă în vase cu apă.). la loc definitv sau la ghivece (câte 1-3 seminţe) atunci când se intenţionează producerea de răsad fără repicare (Tropaeolum majus. cantităţile orientative de seminţe necesare la m2 de semănături variază în funcţie de mărimea seminţelor:la seminţele mici şi foarte mici (Begonia. în cazul semănăturilor făcute în câmp.De asemenea. temperatura 27 • . Imediat după repicat. la culturile care ocupă suprafeţe mari. bine cerut. în ghivece nutritive. • aerisirea spaţiilor cu semănături. Semănatul mecanizat se face numai în câmp. • îndepărtarea condensului de pe materialele acoperitoare. în ghivece de plastic sau lut ars. se udă mai des şi se umbresc. care nu suportă transplantarea şi se seamănă în câmp. Substratul trebuie să fie fertil. Norme de semănat Cantitatea de sămânţă folosită de la unitatea de suprafaţă este dependentă de valoarea culturală a seminţelor. • repicarea (transferarea răsadurilor.

plivirea buruienilor. metodele clasice de înmulţire vegetativă au şi dezavantaje:facilitează transmiterea virozelor. cu momeli toxice (Vofatox. asigurând densitatea prevăzută de tehnologie. din diferite cauze. drajoni. nu impune o tehnică deosebită la confecţionarea şi înrădăcinarea butaşilor şi dă rezultate foarte bune la un număr mare de specii. În plus. pornind de la anumite organe vegetative specializate (bulbi. nu produc seminţe. Dithane M-45 0.15% etc. c) Îngrijirea semănăturilor din câmp În cazul semănăturilor efectuate la loc definitiv: se udă cu sită fină sau prin aspersiune. temperatură. Înmulţirea prin butaşi Este metoda cu cea mai largă utilizare în înmulţirea plantelor floricole deoarece este uşor de aplicat. stoloni.plantele obţinute prin metode vegetative ajung să înflorească într-un timp mai scurt. Plantele se pot înmulţi vegetativ atât în mod natural (prin organe subterane specializate.). butaşul de frunză 28 .face posibilă combinarea între specii şi genuri (prin altoire) şi obţinerea unor plante cu rezistenţă sporită sau a unor exemplare interesante din punct de vedere ornamental. atunci când seminţele germinează sau au un procent ridicat de sterilitate. ÎNMULŢIREA VEGETATIVĂ Înmulţirea pe cale vegetativă reuneşte metode care se bazează pe însuşirea plantelor de a forma organisme noi. 4. umiditate. ridicarea pereţilor laterali şi deschiderea uşilor de la solarii). deasupra a 2-4 noduri. La semănăturile făcute pe straturi pentru producere de răsad se au în vedere aproximativ aceleaşi lucrări. Lindatox. se răresc plantele (dacă este cazul).reprezintă singura posibilitate de înmulţire a unor plante care. rărirea.materialul obţinut este omogen şi identic cu plantele-mamă din care provine. rădăcini).2. menţinând pământul permanent reavăn.în răsadniţe sau în solarii). Butăşirea presupune utilizarea unor porţiuni de plantă (tulpini. este posibilă doar pe perioade reduse şi este mai dificilă decât pentru seminţe (ocupă spaţii mari. aerisirea (prin ridicarea ramelor răsadniţelor. ci să posede şi primordiile necesare refacerii părţilor aeriene ale noilor indivizi. altoire.). atunci când se urmăreşte stimularea ramificării plantelor (salvia.permit obţinerea unui număr mai redus de descendenţi. necesită condiţii speciale de mediu etc. se va asigura umbrirea semănăturilor făcute în sezonul cald (la bienale) şi se execută repicarea răsadurilor(în câmp. se poate executa aproape tot timpul anului. cât şi artificial. umbrirea. rizomi etc.). în scopul regenerării de plante noi. Butăşirea se finalizează cu formarea unui nou individ complet atunci când porţiunea de plantă detaşată (butaşul) este capabilă nu numai să emită rădăcini adventive.2%. eliminând orice cauză a variabilităţii.1% etc. ciupirea. b) Îngrijirea semănăturilor din răsadniţe şi solarii Cuprinde lucrări similare celor efectuate în sere: udare. În aceste spaţii. Aşa de exemplu. Decis 0. de la fragmente ale părţilor vegetative şi chiar de la ţesuturi şi celule. datorită unor avantaje pe care le oferă acest mod de înmulţire:asigură păstrarea caracterelor plantelor mamă. la ficus. culturi de celule şi ţesuturi). tratamente fitosanitare.) sau porţiuni ale acestora. tuberobulbi. fasonate într-un anumit mod şi puse la înrădăcinat în condiţii optime de lumină.poate fi coborâtă cu câteva grade.05%. ageratum etc. în condiţii care să-i menţină viabilitatea. prin metode care necesită intervenţia omului (butaşi. fosfură de zinc). Pe lângă avantaje. se plivesc buruienile şi se sparge crusta pe spaţiul dintre rânduri. lăstari. divizarea plantelor.permite obţinerea de plante mature într-o perioadă redusă. iar umbrirea se face în zilele cu insolaţie prea puternică. amestec cu Fernos 0. muguri adventivi).păstrarea materialului vegetativ.înlocuieşte total sau parţial înmulţirea prin seminţe. Numeroase specii floricole se înmulţesc frecvent vegetativ. petunia. Ciupirea răsadurilor constă în îndepărtarea vârfurilor de creştere. frunze.1. se va avea în vedere combaterea coropişniţelor şi rozătoarelor. 4. Se udă moderat şi se fac tratamente săptămânale împotriva bolilor şi dăunătorilor (Mycodifol 0..2. se fac tratamente de prevenire şi combatere a bolilor şi dăunătorilor.

Paeonia orientale. b) după gradul de maturare a ţesuturilor: butaşi erbacei (la majoritatea speciilor floricole). viguroase. La speciile floricole cultivate în câmp. sănătoase. Begonia x rex). tăietura bazală făcându-se la 0. Butaşii erbacei pot fi confecţionaţi tot timpul anului..a). butaşii semilignificaţi se confecţionează cel mai bine la sfârşitul verii.).. se tund mai sever pentru a le stimula lăstărirea şi se ţin iarna în sere temperate. Ficus elastica). dar se consideră optimă butăşirea de primăvară. butaşi de frunze. c) după epoca de butăşire: butaşi de primăvară (martie-mai). rezultaţi din fragmentarea rădăcinilor la speciile care au proprietatea de a forma muguri pe rădăcini (Dicentra spectabilis.. în timpul perioadei de repaus al plantelor (primăvara devreme sau toamna). Pelargonium sp. confecţionaţi atât din porţiunea de vârf (Chrysantemum sp. 1.) sau fragmente de frunze (Sansevieria trifasciata. se pun la înrădăcinat. se trec toamna la ghivece. În februariemartie.neînsoţit de porţiune de ramură cu mugure axilar. Syringa vulgaris.1-0. butaşi de vară-toamnă (butaşii semilignificaţi şi butaşii de cactuşi). La anuale şi bienale butăşirea reprezintă o metodă secundară de înmulţire (Ageratum mexicanum. De asemenea. 1. confecţionaţi la cele mai mult specii floricole.). Philodendron sp. în funcţie de lungimea internodiilor (fig. reprezentaţi de frunze întregi (Saintpaulia jonantha. Confecţionarea butaşilor se face diferenţiat pe tipuri de butaşi. Alternanthera sp.). cât şi din tronsoane de tulpină (Ficus sp. Peperonia sp. butaşi semilignificaţi (butaşi de vară). fără să refacă parte aeriană. Capacitatea de înmulţire a plantei mamă este cu atât mai mare cu cât este mai tânără. butaşi lignificaţi (Clerodendron sp.. tipice speciei (soiului) şi cu calităţi decorative deosebite. Ficus sp. constituindu-se ca viitoare plante mamă. utilizaţi mai mult la speciile arbustive (Nerium oleander. Monstera deliciosa. Butaşi din tronsoane de tulpină cuprind 1-3 noduri. caracteristice fiecărei specii. Înmulţirea prin butaşi este caracteristică multor plante floricole cultivate la ghivece şi perenelor hemicriptofite cultivate în câmp. Butaşii de vărf se prelevează din partea terminală a tulpinii sau lăstarului. Crosula arborescens etc.. este crescută la intensitate luminoasă corespunzătoare cerinţelor speciei şi este corect fertilizată. butaşii se vor recolta într-o anumită perioadă din an. În funcţie de clasificarea prezentată. iar cei de rădăcină. cei lignificaţi iarna şi primăvara devreme. se ţin la iernat în sere temperate şi se butăşesc în februarie-martie.). din lăstarii formaţi se confecţionează butaşi.. preferaţi în cazul plantelor cu latex (Euphorbiaceae. 29 .b).3 cm sub nod. Ca şi în scopul precedent. Dainthus sp. butaşii se recoltează în perioada de vegetaţie. butaşi de iarnă. direct de la plantele din cultură sau se folosesc plante mamă pregătite după una din următoarele metode: a) se marchează plantele reprezentative în timpul perioadei de vegetaţie. cu condiţia ca planta mamă să fie în vegetaţie. prelevând anumite organe sau părţi de organe. sau chiar pe nod (fig.). Hibiscus rosa – sinensis. Aralia sp. nu formează decât rădăcini adventive.. Fuchsia x hybrida). Sedum sp. etc. Begonia semperflorens) şi doar la câteva dintre ele este esenţială (Iresine sp. Reuşita butăşirii depinde de respectarea unor etape de lucru: 1) Alegerea şi pregătirea plantelor mamă Se aleg plantele mature. b) în iulie-august se recoltează butaşi de la plantele din câmp. 2) Recoltarea şi confecţionarea butaşilor În practica floricolă se întâlnesc diferite tipuri de butaşi. iar după înrădăcinare se trec la ghivece. butaşi de rădăcină. clasificaţi după mai multe criterii: a) după organul din care provin: butaşi de tulpini (de lăstari). Colocasia esculenta.

fasonarea butaşilor se face diferit. Butaşii de tulpină ai plantelor cu latex (ficus. filodendron. Se preferă serele înmulţitor prevăzute cu instalaţii speciale de încălzire. etc.).d). înainte de a fi trecuţi la înrădăcinat. La butaşii din frunze. la adâncimea de 2-3 cm. evitând coagularea şi obturarea vaselor conducătoare. Rădăcinile secundare se scurtează la 0. iar la partea superioară se taie la 0. Butaşii proveniţi de la cactuşi se lasă după recoltare. respectând polaritatea fragmentelor la introducerea în substrat (fig. la speciile care înrădăcinează greu şi cu procent mare de pierderi.I. styromulul La unele specii şi pentru un număr redus de butaşi.B. monstera. De asemenea.A. violete africane etc. udare. atât cât să-şi piardă parţial turgescenţa la partea bazală şi să nu putrezească în substratul de înrădăcinare. 1. Frunzele de Begonia rex se incizează pe partea inferioară. Butaşii de tulpină sub formă de rondele se plantează cu mugurele în sus. cum este cazul butaşilor de colocasia. cum ar fi: nisipul. ficus. muşcate. la punctele de ramificare a nervurilor. se evită secţionarea limbului la speciile cu frunze suculente (Crassulacee).c). porţiunile de tulpină sunt însoţite şi de frunze. pentru ca scurgerile de latex să fie oprite. Substratul de înrădăcinare trebuie să fie uşor. Frunzele de Sansevieria se fragmentează în porţiuni de 5-7 cm. se realizează cu ajutorul substanţelor stimulatoare de tipul acizilor: betaindolilacetic (A. Butaşii de Begonia rex rezultaţi din fragmente de frunze se aşează cu partea incizată pe substrat. una sau mai multe zile. Indiferent de tipul de butaşi confecţionaţi. coriacee (ficus). b – butaş de tulpină. sau a unor produse comerciale (Radistim. 1 – Tipuri de butaşi a – butaş de vârf.Fig. 1. după fasonare este indicată protejarea secţiunilor prin pudrare cu praf de cărbune vegetal. Stimularea înrădăcinării butaşilor.5-1 cm. să aibă capacitate bună de reţinere a apei. perlitul. la adâncimea de 12 cm şi respectând cu stricteţe polaritatea. Dacă se utilizează fragmente de frunze. Butaşii de rădăcini se plantează în poziţie uşor oblică.). Butaşii de rădăcină se obţin prin fragmentarea rădăcinilor în porţiuni de 5-10 cm lungime. 3) Înrădăcinarea butaşilor Plantarea butaşilor în vederea înrădăcinării se face în spaţii cu posibilităţi de dirijare a factorilor de mediu. euforbia). betaindolilbutiric (A.5 cm deasupra ultimului nod. trandafir chinezesc. Fasonarea butaşilor de vârf şi porţiuni de tulpină mai cuprinde: îndepărtarea frunzelor de pe porţiunea bazală a butaşului (care va fi introdusă în substratul de înrădăcinare) şi reducerea suprafeţei foliare a frunzelor rămase pe butaş prin scurtarea limbului cu aproximativ 1/3. d – butaş din porţiune de frunză (Sansevieria trifasciata) Se secţionează la bază similar butaşilor de vârf. reglare a luminii etc. Se pot folosi însă şi răsadniţele. Aceste condiţii sunt îndeplinite de unele materiale. substraturile solide pot fi înlocuite cu apă în care se adaugă câteva granule de cărbune vegetal (leandru. la care butaşii de tulpină apar sub forma unor rondele cu cel puţin un mugure viabil. iar deasupra limbului se pun câteva pietricele sau cioburi care să le mărească aderenţa la substrat. 30 . să fie steril.A. peţiolul se reduce la 2-3 cm (fig. c – butaş de frunză (Begonia rex). tradescanţia. cu granulaţie suficient de mare pentru a evita tasarea şi a asigura o bună aeraţie. atunci când speciile butăşite sunt mai puţin pretenţioase. Sunt însă şi excepţii. La speciile cu frunze mari. turba.).). reducerea evapotranspiraţiei se realizează prin rularea frunzelor şi nu prin tăierea limbului foliar.I. când se folosesc frunze întregi. timp de câteva minute.N. Calux. În majoritatea cazurilor. Plantarea butaşilor în substrat se face în poziţie verticală sau uşor oblică.) şi alfanaftilacetic (A. Rizopon. se ţin în apă caldă (35-40°C).

2. Pe partea inferioară a discului se dezvoltă rădăcini adventive. Cyclamen persicum. separarea rădăcinilor se face longitudinal. Tulpinile subterane sunt tulpini metamorfozate individualizate în mai multe categorii: a) Rizomii sunt microblaste (tulpini scurte. prevăzute cu rădăcini adventive şi cel puţin 2-3 muguri viabili. cu rol de protecţie). dând naştere la bulbi solzoşi (Lilium candidum. prezenţa mugurilor de la suprafaţă) şi bulbi (frunze pergamentoase la exterior. formând bulbi tunicaţi (Hyacinthus orientalis. la axila unor frunze reduse. O grupă aparte o constituie plantele care prezintă în sol un organ subteran rezultat din îngroşarea axei hipocotile. unele dintre ele. aerisire şi lumină corespunzătoare. alcătuite din noduri foarte apropiate. Pe suprafaţa tuberculilor se găsesc muguri grupaţi în mici adâncimi. înainte de plantare. frunze transformate în solzi şi muguri situaţi la axila solzilor. Se înmulţesc prin tuberobulbi Colchicum autumnale. se vor găsi în sol resturi ale tuberobulbului mamă consumat. dimpotrivă. atât în substrat cât şi în atmosferă. zambile etc. devenind cărnoase şi voluminoase. Tecile frunzelor (cărnoase în interiorul bulbului şi membranoase la exterior) se pot acoperi total. tuberculul apare ca o masă compactă de substanţe de rezervă. Astfel. d) Tuberobulbii sunt microblaste cu caractere intermediare între tuberculi (partea centrală tuberizată. 31 . de aceea.După plantare. Operaţia se face în perioada de repaus. cu aspect de disc. Convallaria majalis. se denumeşte cu termenul impropriu de tubercul. butaşilor li se asigură condiţii optime pentru înrădăcinare. necesită protecţie pe timpul iernii (geofite semirustice) sau se cultivă numai ca plante pentru interioare. a unei temperaturi cu 3-5°C mai mare decât optimul speciei. în secţiune. sau se fragmentează în porţiuni care să aibă cel puţin un mugure. astfel încât fiecare fragment detaşat să cuprindă şi muguri de pe colet. cu noduri apropiate). cu aspectul unui tubercul. floriferi. pot ierna în câmp (geofite rustice). care devin floriferi după 1-3 ani. Specii floricole cu rizomi: Iris germanica. Nu sunt purtătoare de muguri şi. mai rar verticală.). e) Rădăcinile tuberizate sunt rădăcini metamorfozate. motiv pentru care. Tulipa gesneriana) sau se acoperă parţial. tulpinile aeriene florifere. La nivelul nodurilor prezintă rădăcini adventive. Narcissus sp.2. aşa încât. Zantedeschia aethiopica. de aceea. rezultaţi din îngroşarea progresivă a bazei tulpinilor aeriene. caracterizate prin rezistenţă mare. Canna indica. Tuberobulbi se consumă în fiecare an. 4. c)Tuberculii sunt microblaste care provin din îngroşarea vârfului unui stolon subteran. tuberobulbii floriferi noi (prinşi deasupra celui vechi consumat) şi tuberobulbi cu dimensiuni reduse (tuberobulbii). Freesia x hybrida. în parenchinul cărora se acumulează substanţe de rezervă. totuşi. Din fiecare bulb plantat se formează unul sau mai mulţi bulbi floriferi (bulbi de înlocuire) şi numeroşi bulbili. Prin tuberculi se înmulţesc unele specii de anemone. dar se reînnoiesc cu tuberobulbii noi. lipsite de clorofilă. b) Bulbii sunt tulpini aplatizate. care cresc în sol în poziţie orizontală. Din mugurii de pe tuberobulbi se dezvoltă. La înmulţire. Se întâlneşte la Begonia x tuberhybridia. nu pot fi utilizate la înmulţire decât însoţite de porţiuni de colet purtătoare de muguri. Înmulţirea prin organe subterane Tulpinile subterane şi rădăcinile tuberizate sunt organe vegetative metamorfozate adaptate nu numai la depozitarea substanţelor de rezervă ci şi la înmulţirea vegetativă a multor specii floricole reunite în grupa geofitelor. La înmulţire se folosesc tuberculii ca atare. Gloxinia speciosa. După modul cum îşi consumă substanţele de rezervă într-un sezon de vegetaţie. în timp ce altele. în practică. prin menţinerea unei umidităţi ridicate şi constante. Înmulţirea se realizează prin secţionarea rizomului în fragmente de 8-12 cm lungime. provenienţa lor din zone climatice diferite le influenţează modul de adaptare la condiţiile de climat temperat din ţara noastră. la sfârşitul sezonului de vegetaţie. iar pe partea superioară tecile frunzelor şi unu sau mai mulţi muguri. Gladiolus hybridum etc.. în perioada de vegetaţie. Deşi geofitele sunt considerate plante perene. Lilium regale). după 2-4 ani. din care se formează tulpinile aeriene. bulbii sunt anuali (la lalea) sau pereni (la narcise.

când 2/3 din frunze (70-80%) s-au uscat. Temperatura din spaţiile de păstrare se va dirija în aşa fel încât să favorizeze diferenţierea florală: până la încheierea iniţierii florale (ultima decadă a lunii august) se menţine la aproximativ 20°C. crt. la adâncimea de 8-12 cm.Tipuri de organe subterane folosite la pentru înmulţirea vegetativă a speciilor floricole Nr. Iris germanica. Iris holandica. consideraţi floriferi în anul următor. Coeficientul de înmulţire al bulbilor de lalea (numărul de bulbi noi formaţi dintr-un bulb-mamă) variază între 1 şi 15. Narcissus sp. Convallaria majalis.. 1 2 3 4 5 Tipul de organ subteran tunicat Specii Fritillaria imperialis. Fig. cu diametrul sub 2 cm şi floriferi după 2-3 ani. Polyanthes Bulb tuberosa*. cu frunzele protectoare de culori diferite (de la galben până la brun-roşcat) (fig. poate fi coborâtă la 9°C. Caracterizarea organelor subterane la principalele specii floricole A. Zantedeschia aethiopica Alstroemeria aurantiaca*. Gladiolus hybridus Tuberculi (axă Begonia x tuberhybrida. în funcţie de soi şi condiţiile de cultură. Geofite rustice 1) Tulipa gesneriana (lalea) Organul subteran este bulb tunicat. Galanthus nivalis. 2 – Secţiune longitudinală prin bulbul de lalea (toamna după plantare) Este un bulb anual care se consumă complet într-un sezon de vegetaţie şi este înlocuit de bulbi noi. se formează şi 3-5 bulbili. În afară de bulbii de înlocuire (cu diametrul de peste 2 cm). Iris pumila. Gerbera Rizomi hybrida. Cyclamen persicum. Lilium regale Tuberobulb Fresia x hybrida. Polyanthes tuberosa*. iar în perioada rămasă până la plantare. Se plantează în câmp toamna. în funcţie de mărimea bulbilor şi lungimea tijei florifere. 32 . Recoltarea bulbilor se face vara (iunie-iulie). Tulipa gesneriana solzos Lilium candidum. 2). cu cel puţin două săptămâni înainte de îngheţ (septembrienoiembrie). piriform sau ovoid. Bulbii de lalele este bine să fie scoşi în fiecare an sau la cel mult doi ani. Alstromeria aurantiaca*. Canna indica. Hyacinthus orientialis. hipocotilă îngrăşată) Gloxinia speciosa Agapanthus africanus. Asparagus sprengeri. Rădăcini tuberizate Dahlia x hybrida * – Specii cu organe subterane mixte.

Înmulţirea se face toamna (octombrie). cu durata de viaţă de 3-5 ani. Are un coeficient de înmulţire destul de redus şi de multe ori. dar mai viguros şi colorat în roşu-violaceu. cu solzi cărnoşi. 4). Ca şi bulbul de narcisă este peren (durează 3-4 ani) şi formează în jurul lui bulbi posibil floriferi după 2-3 ani. Bulbii şi bulbilii se formează în jurul bulbului-mamă.2) Narcissus poeticus (narcisa) Prezintă bulbi tunicaţi. 4) Lilium candidum (crinul alb) Prezintă bulbi mari. temperatura se menţine apropiată de 9°C. 5 – Bulbi solzoşi de Lilium candidum 5) Lilium regale (crin imperial) Are bulb asemănător celui de L. Bulbilii zambilelor se scot vara. cu o mică porţiune de disc. 33 . se separă şi se plantează la 15-20 cm adâncime. când bulbii se recoltează. 4 – Bulbi tunicaţi de Hyacinthus orientalis Fig. se depozitează la 20-25°C şi plantează în câmp toamna (septembrie-octombrie). violacei-purpurii) (fig. 5). Narcissus poeticus 3) Hyacinthus orientalis (zambila) Are bulbul tunicat. acoperit cu frunze membranoase lucioase. când se plantează în câmp. Sunt bulbi multianuali. la adâncimea de 1015 cm. bulbii se recoltează vara. alb-cenuşiu. în maiiunie (la intervale de 3-4 ani). albgălbui. 3 – Bulbi tunicaţi de Adâncimea de plantare este de 10-15 cm. 3). Fig. candidum. Adâncimea de plantare este de 1520 cm. care ajung să înflorească după 1-3 ani (fig. Fig. după uscarea frunzelor şi se trec la păstrare până toamna. detaşaţi din bulb. bulbii narciselor se scot la intervale de 3-4 ani. acoperiţi de tunici gălbui sau cenuşii. piriformi. Spre deosebire de lalele însă. Înmulţirea vegetativă este posibilă nu numai prin intermediul bulbilor separaţi în perioada de repaus. iar pe durata păstrării. diferit colorate (alb-gălbui. se intervine asupra bulbului mamă cu diferite operaţii care să stimuleze generarea de bulbili noi (incizarea în cruce sau excavarea discului). ci şi prin butaşi confecţionaţi din solzii. sferic sau uşor turtit. La fel ca şi în cazul lalelor. deoarece diferenţierea mugurilor floriferi începe mult mai devreme şi este aproape încheiată în momentul recoltării bulbilor. Bulbii se scot vara (august) şi se plantează imediat sau după o păstrare de 2-3 săptămâni în depozite. formaţi din 10-20 perechi de frunze cărnoase care se consumă parţial într-un sezon de vegetaţie. din mugurii situaţi la baza solzilor (fig. În jurul bulbului mamă se formează aproximativ 13 bulbi.

B. 6 – Rizomi de Iris germanica 7) Convallaria majalis (lăcrămioare) Planta formează rizomi transanţi. Geofite semirustice 1) Canna indica (cana.6) Iris germanica (stânjenel) Specie cu rizomi groşi. în august. se fragmentează în porţiuni de 8-10 cm (cu 1-3 muguri viabili şi rădăcini adventive) şi se plantează imediat. rizomii se scot vara (iulie-august) sau toamna (septembrieoctombrie). ramificaţi. 7 – Rizomi de Convallaria majalis Capacitatea de înflorire a rizomilor este dependentă de vârsta lor. de culoare roşie-purpurie (fig. lipsite de muguri. Înflorirea mai timpurie se obţine după o forţare prealabilă a materialului. cărnoşi. înflorirea abundentă obţinându-se la rizomii de cel puţin 3 ani. Fig. 8 – Rizomi de Canna indica Fig. 7). la 8-10 cm adâncime. Lucrarea este indicat să se facă vara. Rizomii de 1-2 ani fie nu înfloresc. plantat în ghivece sau lădiţe şi ţinut în condiţii care să-i asigure pornirea în vegetaţie (15-20°C şi umiditate constantă). tulpinile aeriene se taie la 10-15 cm de la nivelul solului. după căderea primelor brume (octombrie). trestie indiană) Prezintă în sol rizomi cu creştere orizontală. Lucrarea poate fi făcută şi primăvara. Pentru înmulţirea vegetativă. de culoare alb-murdar (fig. înainte de pornirea în vegetaţie a rizomilor. Spaţiile libere dintre tufele aşezate în depozite se completează cu nisip sau turbă. Toamna. cu internodii mari şi muguri terminali viguroşi. Plantele forţate se trec în câmp după trecerea pericolului de îngheţ. scos din depozite în februarie-martie. ramificaţi. cu lungimea de 10-25 cm (fig. cărnoşi. Rizomii se scot de la păstrare în aprilie şi se plantează direct în câmp. Nu se folosesc porţiunile de rizom îmbătrânite. se scot rizomii (fără să se cureţe de pământ) şi se depozitează în adăposturi cu temperaturi de 4-9°C. dar foarte devreme. 34 Fig. La interval de 4-5 ani. rizomii se scot. fie formează inflorescenţe mici. 6). se fragmentează sau se despart şi se replantează la adâncimea de aproximativ 5 cm. 8). Fig. pentru ca rizomii dezgoliţi de pământ să nu rămână neprotejaţi. 9 – Rădăcini tuberizate de Dahlia hybrida .

Indiferent de varianta de cultură adoptată. aşezaţi în straturi subţiri pe stelaje sau în lădiţe. 4) Polyanthes tuberosa (tuberoza) Se caracterizează printr-un organ subteran mixt. Se plantează în câmp când temperatura solului ajunge la 10-12°C (aprilie-mai). Înflorirea din anul următor este asigurată de păstrarea bulbilor floriferi la temperaturi de 20-22°C şi umiditate relativă ridicată (80-85%). format dintr-o colonie de 20-40 bulbi şi bulbili piriformi. b). b – aspect exterior (vara) Recoltarea tuberobulbilor se face toamna (octombrie). este înlocuit până la sfârşitul perioadei de vegetaţie de 1-4 tuberobulbi noi (rezultaţi din îngroşarea bazei tulpinilor aeriene) însoţiţi de numeroşi tuberobulbi formaţi pe stoloni scurţi. rădăcinile. Pentru înflorire se aleg tuberobulbii cu diametrul de cel puţin 3 cm şi cât mai puţin aplatizaţi. Fig. alungite. 2) Dahlia x hortensis (dalia) Organul subteran este alcătuit din mai multe rădăcini tuberizate. cel cu poziţie centrală este. Bulbii mici se pot ţine şi în încăperi cu temperaturi mai coborâte (8-10°C). 3) Gladiolus hybridus (gladiola) Organul subteran folosit în înmulţirea vegetativă este un tuberobulb sferic sau discoidal. Adâncimea de plantare variază între 6-10 cm. Bulbul care înfloreşte este consumat în întregime. rădăcinile se ţin mai întâi în nisip sau pământ umed. rizomii scoşi de la păstrare se curăţă de pământ şi de resturile uscate. apoi se dezinfectează. în funcţie de mărimea tuberobulbilor. cu porţiuni de 5-7 cm din tulpinile aeriene. colorate în diferite nuanţe de cafeniu sau roşu-violaceu (fig. de obicei. 9). 10 – Tuberobulbi de Gladiolus hybridus a – secţiune longitudinală (toamna). Plantarea materialului se face direct în câmp (aprilie) sau după o forţare prealabilă în spaţii încălzite. acoperit de tunici scarioase. 11 – Bulbi de Polyanthes tuberosa . după trecerea pericolului de îngheţ. se curăţă de pământ. iar frunzele din rozetă se taie la 2-3 cm. în depozite cu temperatura de 7-10°C şi umiditatea relativă de 65-70%. cu durata de viaţă de un an. Fragmentele separate se plantează în ghivece. Se scot de la păstrare în momentul plantării. 35 Fig. de culoare cenuşie (fig. Se recoltează în septembrie-octombrie. Dintre bulbii existenţi. 10 a. tuberizate se recoltează împreună cu porţiuni de 10-15 cm din tulpinile aeriene şi se stratifică în nisip sau turbă. după primele geruri uşoare. iar locul lui rămâne liber. 11). În octombrie. se toaletează şi se despart în fragmente de 1-3 rădăcini cu porţiuni de colet. iar rănile se pudrează cu praf de cărbune vegetal. se îndepărtează rădăcinile adventive uscate şi resturile din tuberobulbul vechi. se udă şi se menţin la 15-20°C. În vederea forţării. care au ca suport comun un rizom scurt (fig. mai bine dezvoltat şi posibil florifer. Tuberobulbul. Înainte de plantare se curăţă de tunicile uscate. eliminând astfel riscul distrugerii lor odată cu divizarea rădăcinilor. se fragmentează în porţiuni de 2-3 muguri. până când mugurii de la colet încep să pornească în vegetaţie şi devin vizibili. fără să fie înlocuit. Se curăţă de pământ şi se păstrează nestratificaţi. cel puţin 2-3 luni (ianuarie martie). la temperaturi de 4-9°C. Se plantează la loc definitiv în mai.

cultivată în solul serei ca anuală. cu o perioadă de repaus vara (iulie-august). prevăzuţi cu rădăcini adventive viguroase (fig. 14 – Porţiune de rizom cu frunze la Gerbera hybrida Fig. eventual. în timpul verii. 15 – Rizom la Zantedeschia aethiopica Pentru înmulţirea prin rizomi se foloseşte material provenit de la plante bine maturate. însoţite de Fig. la adâncimea de 8-12 cm. 12 – Fragment de rizomi cu rădăcini tuberizate. Se recomandă în spaţiile de păstrare 1820°C şi o umiditate relativă de 70-80%. Segmentele de rizom separate trebuie să aibă 1-2 frunze şi câteva rădăcini adventive bine 36 . când temperaturile sunt ridicate. 13 – Tuberobulb de Freesia tuberobulbii cu diametrul peste 1 cm. porţiunea de rizom deshidratat de la baza bulbilor. 3) Gerbera hybrida (gerbera) Cultură perenă în solul serei sau în containere (mai rar în ghivece). 2) Freesia hybrida (fresia) Este plantă perenă. Specii cultivate în spaţii protejate 1) Alstroemeria aurantiaca (alstromeria) Specie cultivată în solul serei. Reînfiinţarea culturilor se face în perioada august-octombrie. Se consideră floriferi Fig. protejaţi de frunze pergamentoase. Adâncimea de plantare este de 6-10 cm. albe-sidefii (fig. Fig. Cultura durează 3-4 ani.Înainte de plantare. 14). când 2/3 din frunze sunt uscate. din care se dezvoltă rădăcini tuberizate alungite. ţinând cont de faptul că înflorirea are loc la 3-5 luni de la plantarea tuberobulbilor. hybrida Recoltarea tuberobulbilor se face după aproximativ 8 săptămâni de la încheierea înfloritului. se elimină prin escavare uşoară. O plantaţie se exploatează în condiţii economice 2-3 ani. se îndepărtează bulbii bolnavi şi. Are rizomi orizontali cărnoşi. Se plantează în aprilie-mai. Condiţiile de temperatură la care sunt păstraţi tuberobulbii în perioada de repaus (de la recoltare până la plantare) au influenţă directă asupra inducţiei florale. în funcţie de momentul când se doreşte înflorirea. Plantarea se face în şanţuri sau gropi cu adâncimea de aproximativ 15 cm. Are rizomi cu creştere trasantă. având grijă ca rizomul să fie aşezat cât mai aproape de suprafaţa solului. La sfârşitul perioadei de repaus (august) se poate face înmulţirea vegetativă. Înmulţirea vegetativă se face prin intermediul tuberobulbilor sferici sau piriformi. de culoare cafenie-deschisă (fig. prin divizarea rizomilor în porţiuni de 8-12 cm lungime. 12). Tuberobulbii se refac annual. Segmentarea se face rădăcini tuberizate la Alstroemeria cu atenţie deoarece rizomii şi rădăcinile aurantica tuberizate sunt foarte fragile şi se rup cu uşurinţă. cu o perioadă de repaus anuală. fiind înlocuiţi de 1-5 tuberobulbi şi mai mulţi tuberobulbili. cu vârsta de 2-3 ani. 13).

planta este trecută printr-o perioadă de repaus de câteva luni (octombrie-februarie). La sfârşitul verii tuberculii se repun în vegetaţie. Rizomii sunt viguroşi. 17 – Axă hipocotilă îngroşată la Begonia x tuberhybrida Fig. Fig. 18 – Axă hipocotilă îngroşată la Cyclamen persicum 7) Cyclamen persicum (ciclamen) Planta perenă. uşor aplatizată la partea superioară). Fig. De la nivelul nodurilor. Înmulţirea vegetativă prin intermediul tuberculilor se practică numai atunci când planta se cultivă ca parenă. tubercul. se formează rădăcini adventive şi ramificaţii laterale ale rizomului principal. 6) Begonia x tuberhybrida (begonia) Se cultivă ca plantă la ghiveci dar. folosite ulterior la înmulţire. ca şi în cazul celorlalte specii. jumătatea inferioară este acoperită cu numeroase rădăcini fibroase (fig. Înainte de plantare. înmulţirea prin divizare plantelor este de preferat să se facă primăvara. timp în care tuberculul se păstrează stratificat în nisip. 15).dezvoltate. timp în care plantele nu se mai udă şi partea aeriană se usucă. se poate planta şi în grădini. se impune o perioadă de repaus. Toţi mugurii din care pornesc tulpinile aeriene sunt plasaţi în zona superioară a tuberculului. pentru ca rădăcinile tuberizate să fie însoţite de lăstari aerieni sau porţiuni de colet. 18). 17). Perioada optimă de divizare a rizomilor este la sfârşitul perioadei de repaus (august). ca anuală şi mai rar ca perenă. cu perioade anuale de repaus (iulie-august). rezultată din îngroşarea axei hipocotile. albe-sidefii (fig. 37 . asemănător celui de Begonia x tuberhybrida (fig. 16 – Rădăcini tuberizate de Asparagus sprengeri Tehnica separării este aceeaşi ca la toate plantele cu rădăcini tuberizate. După înflorire. Fiind o plantă cu vegetaţie continuă. Separarea rizomilor se face. se poate recurge la tăierea tuberculilor în felii longitudinale purtătoare de muguri din calota superioară. Fragmentele. pe timpul verii. la sfârşitul perioadei de repaus (august). cu creştere verticală şi internodii scurte (fig. cultivată la ghiveci. dar denumită în vorbire curentă. ovoidă. fiind necesară segmentarea tufei pe verticală. la temperatura de 8-12°C. 4) Zantedeschia aethiopica (cala) Este cultivată în solul serei şi poate fi exploatată pe o durată de 4-6 ani (uneori chiar mai mult). materialul se fasonează prin reducerea aparatului foliar şi scurtarea rădăcinilor. se plantează imediat după separare. cât şi ca plantă la ghiveci (pentru decorări interioare). Anual. În februarie-martie tuberculii se plantează la ghivece şi li se asigură condiţi de pornire în vegetaţie (se udă şi se ţin la 18-20°C). În sol prezintă o porţiune tuberizată (brun-negricioasă. cu 2-3 muguri bine dezvoltaţi cu rădăcini adventive. 5) Asparagus sprengeri (asparagus) Se cultivă atât ca plantă în solul serei (pentru valorificare ca accesoriu la buchete şi aranjamente). Rădăcinile puternice ale plantei prezintă numeroase ramificaţii tuberizate de formă ovoidă. Uneori. În sol are un tubercul fals discoidal format din îngroşarea axei hipocotile. 16). când se reînfiinţează cultura sau se transvazează plantele mature.

În funcţie de modul de executare. spre deosebire de butaşi care. . Hydrangea. Divizarea tufelor la plantele cultivate în câmp se execută în perioada de repaus. (fig. din genurile Dianthus.3.. procedee care se pot executa la speciile cu ramuri sau tulpini flexibile. sau cu un alt mediu favorabil. Phlox. Philodendron scandens. precum şi la plantele cultivate în seră (Anthurium andreanum. dar momentul optim este primăvara devreme. Lăstarii porniţi de la noduri şi însoţiţi de rădăcinile adventive formate. la sfârşitul verii – începutul toamnei când.2. Constă în scoaterea plantei mamă din pământ. presupune aplecarea ramurii pe toată lungimea ei şi fixarea în substrat.. în contact cu solul sau cu medii umede. Se practică la plantele perene care formează tufe de lăstari din mugurii situaţi în zona coletului. Aquilegia). Cissus sp. Marcotajul Numeroase plante au proprietatea de a forma rădăcini adventive pe tulpinile sau ramurile care vin în contact cu substatul de cultură. În funcţie de specificul plantei.4. de obicei odată cu transplantarea. Ficus pumila. se execută folosind diferite procedee: .4.). a). fiind bine cunoscut la speciile cu tulpini târâtoare care.prin muşuroire (vertical). Gaillardia. de regulă. asigurând în acest fel umiditatea necesară formării de lăstari noi din mugurii bazali şi emiterii rădăcinilor adventive pe porţiunea îngropată a lăstarilor (fig. 19 b.prin aplecare (simplu. Rudbekia. la 3-4 ani (Delphinium. vor putea fi separaţi ulterior. fragmentarea ei în două sau mai multe părţi (aşa încăt fiecare parte detaşată să aibă lăstari şi rădăcini) şi plantarea lor separată. etc. Hedera sp. Tradescantia viridis. Se poate aplica atât speciilor floricole cultivate în câmp. b) aerian se practică la speciile care nu au tulpinile şi ramurile flexibile şi nici nu emit lăstari de la bază prin simpla muşuroire. Marcotajul se poate produce şi natural. se separă de planta mamă după înrădăcinare. cultivate ca plante la ghivece: ficus. ca plante noi. Passiflora coerulea. arcuit) şi şerpuit (multiplu).orizontal (chinezesc) . Ficus pumila etc. plantele îşi încheie repausul din vară. la doi ani (Viola cornuta). numite marcote. . marcotajul artificial aplicat plantelor floricole poate fi: a) terestru. dracena. respectiv acoperirea cu pământ a bazei tulpinilor pe o porţiune de 5-10 cm. azalee. O astfel de înmulţire se practică la unele perene cultivate în câmp (hemicriptofitele). Chrysanthemum). dau naştere la noi plante (Hedera helix. atunci când solul (substratul de cultură) serveşte ca mediu de înrădăcinare a marcotelor. cât şi celor cultivate în spaţii protejate. cordiline. în funcţie de lungimea ramurii. 19. Înmulţirea prin divizarea tufelor Este o metodă simplă. uşor de aplicat şi cu avantajul obţinerii de plante noi complet formate chiar din momentul detaşării de planta mamă. mai întâi se detaşează de planta mamă şi apoi se trec în mediile de înrădăcinare. iar intervalul de timp la care se repetă depinde de ritmul de formare a noilor plante: anual (Aster. Plantele cultivate la ghivece pot fi divizate tot timpul anului. 4. Este cazul unor specii floricole cu aspect arbustiv. toamna sau primăvara (în funcţie de perioada de înflorire a speciei respective). Scindapsus aureus. Separarea marcotelor de planta mamă se face toamna sau primăvara. în majoritatea cazurilor. Hoya carnosa. aşa încât să fie arcuite odată (la marcotajul simplu) sau de mai multe ori (la marcotajul multiplu). la 5-6 ani (Papaver. (fig. perioada optimă de despărţire a plantelor este. leandru. croton. 38 . Pandanus weitchii). d). Pholx subulata. Aceste tulpini sau ramuri înrădăcinate.2. La plantele cultivate în solul serei. Chrysanthemum. Philodendron scandens etc. Phlox). Se aplică la Hedera sp. 19 c). Se aplică la Phlox subulata.

în schimb.5. 4. se execută o fantă laterală sau se incizează scoarţa circular. La Chlorophytum comosum (fig. care va constitui mediul de înrădăcinare. la Nephrolepis exaltata. drajonii se plantează individual. strâns legată la ambele capete. se udă pe la partea superioară a manşonului protector (fără să se desfacă folia). Înmulţirea prin drajoni Se practică la plantele care formează lăstari aerieni din muguri adventivi de pe rădăcini. Prin drajoni se înmulţesc plante floricole perene cultivate în câmp (liliac. se acoperă totul cu folie de polietilenă. Înmulţirea prin stoloni Stolonii sunt tulpini târâtoare care formează pe traiectul lor rozete de frunze capabile să genereze rădăcini adventive. 20 .Fig. sub un mugure. agavă.e): în zona de pe tulpină sau de pe ramură unde se urmăreşte formarea rădăcinilor adventive.2. 4. hortensii. după 1-3 luni. 20) şi Saxifraga sarmentosa.6. iucca) sau la ghivece (aloe.2. stolonii aerieni formează rădăcini numai când vin în contact cu substratul. sansevieria).Înmulţirea prin stoloni . în condiţii favorabile. obţinându-se astfel plante noi. aşa încât mediul de înrădăcinare să fie menţinut permanent umed. bromelii. se poate separa marcota. se înfăşoară zona incizată cu un manşon de turbă fibroasă sau muşchi vegetal. Drajonii prezintă rădăcini proprii şi se separă de planta-mamă în perioada de repaus (toamna sau primăvara devreme). când rădăcinile adventive sunt bine formate. apariţia rădăcinilor adventive nu este condiţionată de contactul direct al rozetelor de frunze cu substratul de cultură.aerian Tehnica marcotajului aerian cuprinde următoarele etape (fig. 19. 39 Fig. 19 – Tipuri de marcotaj a – prin muşuroire b – arcuit c – orizontal d – şerpuit e . După separare. dicentra.

ca metodă de înmulţire vegetativă.2. . La speciile floricole. . îndemânarea altoitorului.8. Condiţiile mai riguroase pe care le impune altoirea (tehnica de lucru. limitează utilizarea ei în floricultură şi se justifică numai atunci când alte procedee nu dau rezultate.altoirea prin alipire (cactuşi).7. Paeonia). cameliile). 4. . altoirea poate fi considerată nu numai o metodă propriu-zisă de multiplicare a plantelor care se reproduc mai greu pe altă cale (azaleele.altoirea în oculaţie (Rosa). Altoirea dă rezultate atunci când cei doi parteneri folosiţi aparţin aceleiaşi specii. aceşti muguri se desprind.altoirea în triangulaţie (Dahlia. Clematis. Pelargonium).2. aceluiaşi gen botanic sau fac parte din genuri înrudite. La un anumit grad de dezvoltare. Fuchsia. spre deosebire de celelalte metode. Înmulţirea prin muguri adventivi Este mai puţin răspândită.altoirea în despicătură (Chrysanthemum. .altoirea în copulaţie (azalee. 40 . Altoirea Altoirea. camelii. fiind posibilă numai la câteva specii capabile să formeze mici plantule de-a lungul nervurii mediane (la frunzele de Asplenium viviparum). cactuşi). îngrijirea plantelor după altoire). este operaţia de unire a doi indivizi (altoi şi portaltoi) care cresc ulterior ca o singură plantă. generează plante noi. pe pedunculul inflorescenţei (la Bryophyllum proliferum) sau pe marginea limbului (la Bryophyllum daigremontianum). iar în contact cu un substrat de cultură favorabil.4. ci şi o metodă de obţinere a unor exemplare mai decorative (la cactuşi) sau de obţinere a unor plante cu rezistenţă sporită (soiurile de trandafiri). Metodele şi tehnicile de altoire frecvent utilizate la speciile floricole sunt: .

Înfiinţarea culturilor în câmp a)Amplasarea culturilor Majoritatea plantelor floricole cultivate în câmp preferă terenuri plane sau uşor înclinate. mărunţirea urmând să se facă înainte de înfiinţare. în funcţie de cerinţele faţă de textura solului. pe care urmează să-l ocupe culturile decorative din spaţiile verzi. rădăcini tuberizate. cu soluri bine drenate. primăvara foarte devreme şi în ferestrele iernii (bienale neplantate din toamnă. Centaurea. butaşi înrădăcinaţi. c)Înfiinţarea propriu-zisă a culturilor Modalităţile de înfiinţare a culturilor în câmp şi materialul biologic folosit: -semănatul direct la loc definitiv se foloseşte în cazul unor specii anuale şi perene şi se execută toamna sau primăvara (vezi semănatul). La înfiinţarea culturilor în câmp. bienale şi perene destinate obţinerii de flori tăiate. decorării în spaţii verzi sau pentru seminţe. -arătura de bază la adâncimea de 25-30 cm. terenul rămâne în “brazdă crudă”pe timpul iernii. plante altoite. -primăvara târziu (aprilie-sfârşit mai) -sfârşit aprilie: -se plantează răsadul de la anuale mai rezistente la temperaturi scăzute (Dianthus. marcote. organe subterane specializate (bulbi. hortensii). Calendula). -se plantează răsadurile de bienale rămase neplantate din toamnă. Matthiola. anuale care se seamănă direct). la culturi de anuale. geofite rustice. anuale care se seamănă direct în câmp). Alyssum). ÎNFIINŢAREA CULTURILOR FLORICOLE 5. -se plantează hemicriptofitele rezultate din despărţire (cu înflorire de vară-toamnă). 41 . cu capacitate bună pentru reţinerea apei. -fertilizarea de bază cu îngrăşăminte organice bine descompuse (mraniţă 3-4 kg/mp) şi îngrăşăminte minerale cu fosfor şi potasiu(50-60 g/mp) completate cu jumătate din doza celor pe bază de azot . fragmente rezultate din despărţire la plante perene hemicriptofite.1. -modelarea terenului se aplică numai anumitor culturi şi se face ţinând cont fie de sistema de maşini de întreţinere la culturile semincere sau la cele din colecţii şi pentru flori tăiate.1. se alege solul corespunzător fiecărei specii. Lathyrus. în cazul plantelor de mozaic şi a unor perene (crizanteme. Epoci de înfiinţare a culturilor floricole în câmp: -primăvara timpuriu(martie-început aprilie): -se seamănă direct în câmp specii anuale(Calendula. tuberobulbi. adăpostite de curenţi reci şi vânturi dominante. cu expoziţie însorită. fie de desenul rondului. rizomi) la geofite. rabatului etc. celelalte însuşiri fiind mai uşor de influenţat pentru a le adapta cerinţelor plantelor. b)Pregătirea terenului Constituie activitatea premergătoare înfiinţării culturilor şi cuprinde următoarele lucrări specifice: -desfiinţarea culturilor precedente. curăţirea şi nivelarea terenului. structurate. în cazul culturilor înfiinţate primăvara mai târziu. -mărunţirea solului se execută imediat după arătura de bază în cazul culturilor care se înfiinţează toamna (bienale.1. permeabile pentru apă şi aer. -plantarea materialului vegetativ de diferite tipuri: răsad.CAPITOLUL 5 ÎNFIINŢAREA ŞI ÎNTREŢINEREA CULTURILOR FLORICOLE 5.

-se scot în câmp unele plante de seră (muşcate. narcise. Pentru principalele specii cultivate în solul serei. butaşi (Dianthus. Freesia (semănată direct). -definitivarea fertilizării.Înfiinţarea culturilor în solul serei a)Pregătirea terenului -desfiinţarea culturilor precedente şi curăţirea terenului. Gerbera(din butaşi). tuberobulbi (Freesia). Gerbera (din butaşi şi răsad). în funcţie de posibiltatea valorificării eficiente şi de cerinţele plantelor faţă de factorii de mediu (mai ales lumina). -iulie: Chrysanthemum (pentru înflorire de toamnă). -septembrie: Zantedeschia. liliac) pentru culturi forţate. epocile optime de înfiinţare a culturilor sunt următoarele: -ianuarie-început februarie: trandafiri. Di-Trapex) sau prin ambele metode. rizomi şi rădăcini tuberizate (Alstroemeria). Gerbera). -august: Gerbera (fragmente de plante divizate). scheletului serei. Gerbera). Epoci de înfiinţare a culturilor floricole Succesiunea înfiinţării culturilor în solul serei se eşalonează pe aproape întreaga perioadă a anului. Gerbera (din butaşi). -toamna (septembrie-noiembrie): -se plantează răsadul de bienale. Viola). Freesia (tuberobulbi).Freesia (tuberobulbi şi răsad). Alstroemeria. Asparagus). tuberoze. -se plantează bujorii şi crinii albi (sfârşit august). -mărunţirea solului. Strelitzia. zambile) şi arbuşti ornamentali (forsiţia. Dazomet. lalele. cu turbă(10-12 kg/mp) şi cu îngrăşăminte chimice (aprox. anuale (Calendula. -vara (iunie-august): -se continuă plantarea gladiolelor şi crizantemelor pentru înflorire eşalonată. zambile. Antirrhinum). -se seamănă direct unele anuale (Callistephus. -martie-aprilie: Dianthus.1. fragmente de plante rezultate din despărţire (Anthurium. -se plantează butaşii înrădăcinaţi de crizanteme şi de la plantele de mozaic. -se plantează hemicriptofitele cu înflorire de primăvară. Scheletul serei şi uneltele se dezinfectează cu soluţie de formalină 2-3%. Rudbeckia). 5. -mobilizarea solului la 25-30 cm adâncime (la 3-4 ani. Strelitzia . Hyacinthus). Zinnia). 42 . -modelarea solului în straturi cu lăţimea de 90cm sau 110-120 cm. 500-1200 kg/ha superfosfat şi 300-800 kg/ha sulfat de potasiu). Begonia. rizomi (cala). uneori trandafiri.obligatorie la începutul fiecărui ciclu de cultură (8-12 kg/mp gunoi de grajd bine descompus sau 6-10 kg/mp mraniţă) şi completată cu îngrăşăminte minerale după dezinfecţie. subsolaj la adâncimea de 45-50 cm). rădăcini tuberizate (asparagus). Chrysanthemum (pentru înflorire de toamnă). plante altoite (trandafiri). -se plantează rizomii de Canna şi rădăcinile tuberizate de Dahlia. -mai: -se plantează răsadurile anualelor mai pretenţioase la temperatură (imortele. ţinându-se cont însă de momentul când se doreşte înflorirea. Gerbera.dar mai mult reprezentat de răsad (Freesia.2. -se plantează răsad de perene hemicriptofite (Delphinium. Semănatu direct se foloseşte rar (la frezii). Strelitzia. cu scopul obţinerii de flori în extrasezon. Nigella. narcise. -sfârşit mai. perene geofite (gladiole. -fertilizarea de bază. Pe parcursul sezonului rece. în solul serei se mai cultivă şi unele plante de câmp. b)Înfiinţarea propriu-zisă Materialul săditor folosit la înfiinţarea culturilor este diferit. Solul se dezinfectează termic (cu vapori de apă la 900 C). Zantedeschia. Narcissus. culturile forţate de lalele. trandafiri. -se plantează geofitele rustice (Tulipa. -mai-iunie: Dianthus. hortensii).-se plantează tuberobulbii de gladiole. Chrysanthemum. Calendula.uneltelor. Eschscholtzia). 500700kg/ha azotat de amoniu. bienale (Bellis. -se seamănă direct anualele cu seminţe rezistente la temperaturi scăzute (Alyssum. chimic( cu Basamid. -dezinfecţia solului. Anthurium. Salvia). Tropaeolum.

Cyperus. cu respectarea reţetelor în funcţie de cerinţele speciilor. c)Plantarea propriu-zisă: Materialul biologic folosit pentru înfiinţarea culturilor la ghivece poate fi reprezentat de seminţe (palmieri). -adaosul substanţelor fertilizante (dacă este cazul).3. trandafir chinezesc). prin aplicarea unui complex de lucrări de întreţinere care diferă în funcţie de specie şi sistemul de cultură practicat. sunt indicate speciile (grupul de specii) la care acestea sunt necesare. În plus. în funcţie de specificul lor. tuberculi (Begonia tuberhybrida. culturi forţate de gladiole.. Sansevieria). prezentarea lucrărilor s-a făcut sub formă de tabele (tabelele 5. respectiv pentru culturile floricole din câmp. în lucrări comune (necesare tuturor culturilor) şi lucrări speciale (aplicate ocazional sau numai anumitor specii din grupa respectivă).5. azalee. begonii. rădăcini tuberizate (asparagus). bromelii.1. şi 5. prin scufundare în apă 24 ore înainte de folosire. Gloxinia). -verificarea şi refacerea orificiilor de dren. Calceolaria. b)Pregătirea vaselor: -alegerea vaselor cu mărime corespunzătoare mărimii plantelor.3. având în vedere locul de cultură al plantelor.) care cuprind atât denumirea şi scopul lucrării. evidenţiindu-se manifestarea atacului şi măsurile de prevenire şi combatere ce se recomandă a fi aplicate (tabelele 5. Primula. 43 . dar epoca optimă pentru plantarea şi transplantarea majorităţii plantelor la ghivece este primăvara. Pentru facilitarea însuşirii noţiunilor legate de întreţinerea culturilor floricole. ÎNTREŢINEREA CULTURILOR FLORICOLE După înfiinţarea culturilor floricole în câmp şi în spaţii protejate. Principalele lucrări de îngrijire care vizează culturile floricole sunt prezentate separat. pentru culturile floricole din solul serei şi pentru plantele cultivate la ghivece. La unele specii decorative prin flori. -umectarea vaselor de ceramică noi. Acest capitol este completat cu prezentarea celor mai răspândite boli şi celor mai frecvenţi dăunători la o serie de plante ornamentale.5.4. răsaduri (Cineraria hybrida.2. ficuşi.). plante altoite (cactuşi). fragmente rezultate din despărţire (ferigi. Gloxinia şi răsadul de Cyclamen se plantează în martie. cât şi unele particularităţi de efectuare a acestora. se recomandă însă anumite epoci de înfiinţare cu scopul valorificării la maxim a valorii lor decorative.2. lucrările de întreţinere au fost împărţite. este necesară asigurarea condiţiilor optime de creştere şi dezvoltare. 5. La fiecare dintre aceste grupe de plante. folosind una din metodele de înmulţire prezentate în capitolul anterior. Asparagus. Cyclamen. -dezinfectarea vaselor refolosite (cu formalină. Înfiinţarea culturilor floricole la ghivece a)Pregătirea substraturilor: -preparea amestecurilor.-octombrie: Freesia (tuberobulbi). Epocile de înfiinţare a culturilor la ghivece se pot suprapune pe orice perioadă din an. iar răsadul de Cineraria hybrida în august septembrie. 5. liliac şi trandafiri.1.şi 5. De exemplu. Begonia tuberhybrida) material vegetativ rezultat din butaşi (cactuşi. Alstroemeria. tuberculii de Begonia tuberhybrida. sulfat de cupru). muşcate. -dezinfecţia termică sau chimică a substraturilor. -noiembrie-decembrie: crizanteme (pentru înflorire de primăvară). culturi forţate de anuale şi bienale. bulbi (Hippeastrum). la lucrările cu caracter special.

.este indicat să se execute înaintea praşilelor. seara sau noaptea (în zilele călduroase).se execută manual sau mecanizat.îmbunătăţirea regimului de . . pe brazde. cu furtunul. de textura solului etc. de 1-2 ori/săptămână 44 . Se administrează aproximativ 10-30 l apă/m2. gradul de îmburuienare. toamna şi primăvara. în doze de 2 l/ha (2 ml/10 m ).distrugerea seminţelor de . Completarea golurilor .presupune acoperirea solului cu materiale organice (paie. . . prin aspersiune. aplicat2 cu 10-14 zile înainte de în vegetaţie. înfiinţarea culturilor. erbicidelor.se execută când în sol şi în atmosferă există deficit de umiditate. Plivitul -îndepărtarea buruienilor.se foloseşte frecvent Triflurom 48 EC. Mulcirea solului .la culturile înfiinţate prin răsad se înlocuiesc golurile cu material din acelaşi soi.se recomandă să se ude dimineaţa. crt. pentru a fi smulse cu rădăcină.pământul trebuie să fie reavăn şi buruienile mici. Irigarea (udarea) .combaterea buruienilor. solului. gunoi de grajd) sau sintetice (folie din mase plastice). Prăşitul . Lucrări de întreţinere aplicate culturilor floricole din câmp A.se execută de 3-6 ori într-un sezon de vegetaţie (funcţie de structura . Combaterea chimică a .distrugerea buruienilor aflate . 1 2 3 4 5 6 . a gradului de afânare. prin picurare.1. .mobilizarea solului. frunze. până la 8-10 cm mai tîrziu. Lucrări comune Nr.asigurarea densităţii cultură corespunzătoare.la culturile înfiinţate prin semănat direct. Norma de udare şi modul de administrare se stabilesc în funcţie de destinaţia culturii.distrugerea buruienilor. sau a precipitaţiilor). mraniţă.protejarea plantelor de temperaturi scăzute.în practica floricolă se utilizează mai mult efectul preemergent al buruienilor buruieni. . . .vara se udă zilnic sau la 2-3 zile. . . Se udă apă din sol şi atmosferă.Tabelul 5. de aceeaşi vârstă şi calitate. se fac reînsămâţări pe suprafeţele unde nu au răsărit seminţele (este indicat să se folosească seminţe umectate sau pregerminate). Adâncimea variază de la 3-5 cm la începutul vegetaţiei plantelor. Lucrarea Scopul lucrării Caracteristici de . frecvenţa udărilor.menţinerea umidităţii solului şi . de specie. de fenofază.spargerea crustei.

. Paeonia). arcade.A (continuare) Nr. 45 . pergole. plantele eliminate se pot folosi la completarea golurilor.menţinerea de sănătate a . Combaterea bolilor şi . crt. din diferite se aleg în funcţie de specificul plantei şi efectul decorativ motive. crt.asigurarea echilibrului nutritiv .plante volubile şi agăţătoare. nu-şi pot urmărit: menţine poziţia . . colonade sau pe ziduri şi construcţii.sistemele de susţinere sau suporţii sunt de diferite tipuri şi care. .vezi tab.plantele volubile sau agăţătoare se dirijează pe treiaje. perene 2 Tutoratul palisatul . din sol Îngrăşămintele organice se administrează sub formă de must de bălegar diluat cu apă (1:5 sau 1:7) sau de macerat gunoi de păsări diluat 1:20 sau 1:25 (câte 10-15 l/m2).la plantele cultivate pentru flori tăiate se folosesc tutori verticală. Lucrări speciale Nr.plante cu talie înaltă folosite în spaţii verzi (în grupuri sau individual). 7 Lucrarea Fertilizarea fazială Scopul lucrării Caracteristici 8 .Tabelul 5. simpli.se utilizează îngrăşăminte organice şi minerale uşor asimilabile. La densităţii optime. tutori sub formă de trepied (la Paeonia) sau spalieri cu sârme orizontale. .înlăturarea surplusului .1.anuale şi semănate direct. la care de plante şi asigurarea nu s-a putut respecta la semănat distanţa dintre plante. Gladiolus.susţinerea plantelor . dăunătorilor plantelor B. 18. şi . sau se folosesc sub forma soluţiilor nutritive.plante cultivate pentru flori tăiate (Dahlia.se execută la culturile înfiinţate prin semănat direct. 1 Lucrarea Răritul Scopul lucrării Caracteristici Speciile (grupul de specii) la care se aplică . speciile care suportă transplantarea. Îngrăşămintele chimice se administrează prin împrăştierea pe sol şi apoi sunt încorporate odată cu lucrările solului.

. la 2-3 cm deasupra borduri.uniformizarea înălţimii plantelor. cât şi toamna (crizanteme). . . . Protejarea se face prin acoperire cu frunze. se taie cu ajutorul unui foarfece special. 3 Ciupitul Scopul lucrării . decor şi un efect decorativ maxim (vezi cap. Bobocitul .plante bienale (Digitalis. punctului de inserţie. când au câţiva mm. Dianthus).prelungirea perioadei de înflorire toamna. Antirrhinum.plante pentru flori tăiate Lucrarea se execută cu grijă pentru a nu fi rupţi bobocii valoroşi. Lucrarea se execută flori tăiate (crizanteme. plastice (polietilenă) sau textile. paie.plante de mozaic.se execută de mai multe ori într-un sezon de vegetaţie. bujori).Tabelul 5. obligatoriu când lăstarii sunt în fază erbacee şi se desprind uşor.valorificarea florilor florilor tăiate (proaspete sau uscate). Dicentra. culturi înfiinţate . prin producerea perdelelor de fum sau prin irigare. Tunsul lăstarilor .obţinerea de culturi împotriva timpurii.dirijarea unei singure tije florifere. Copilitul Protejarea . Se poate repeta de 2-3 ori într-o perioadă . Begonia). . pământ sau prin . de vegetaţie. culturilor înfiinţate primăvara devreme. .stimularea ramificării. (crizanteme.înflorire uniformă. Caracteristici .se îndepărtează lăstarii secundari (copili) care se dezvoltă pe . plantelor .obţinerea tijelor cu o singură floare. Lăstarii .determinarea înfloririi mai timpurii. Campanula.crizanteme. împachetare cu materiale izolante. limitată la temperaturi scăzute sau la variaţii mari de temperatură.unele plante anuale (Callistephus. bujori).B (continuare) Nr.6) 4 5 6 7 . garoafe.plante cu înflorire înfloresc sau decorează până toamna târziu (crizanteme). . dalii.menţinerea plantelor cu o anumită formă şi înălţime.constă în îndepărtarea vârfului de creştere (aproximativ 1 cm).protejarea se face prin acoperirea plantelor cu materiale primăvara devreme.se impune la plantele care iernează în câmp şi au rezistenţă .se elimină de obicei bobocii laterali. Yucca).1. plantele decorative prin flori. . la axila frunzelor.asigurarea protecţiei pe timpul iernii plantelor care plantelor iernează în câmp. dar nu mai târziu de sfârşitul lunii iunie pentru . Speciile (grupul de specii) la care se aplică .lucrarea se execută în anumite faze de deschidere a florilor sau . împotriva îngheţului Recoltarea .plante cultivate pentru tăiate (inclusiv inflorescenţelor pentru a le asigura o prelungire a perioadei de flori imortele).se aplică atât plantelor cu perioadă lungă de vegetaţie. care .plante perene (Paeonia. Lucrarea crt.plante din mozaicuri. 8 9 46 . imediat după plantare. . .Plante cultivate pentru tulpina principală. garoafe. brumelor Protejarea .

răsad) trebuie să aibă aceeaşi vârstă şi calitate şi să aparţină aceluiaşi soi (este de preferat să se păstreze materialul de rezervă la înfiinţare).se execută după 1-2 săptămâni de la înfiinţarea culturilor. Lucrarea crt. factorilor de cultură a plantelor. Periodic se sapă . .se va urmări asigurarea condiţiilor de lumină. În timpul vegetaţiei.asigurarea stării de sănătate a .asigurarea regimului optim de apă şi aer în sol. la 20-25 cm adâncime. . la intervale de 2-3 săptămâni. Combaterea . fragmente rezultate din despărţirea plantelor. .se execută manual.respectarea densităţilor prevăzute . temperatură. de tehnologia de cultură. rezerva de buruieni din sol. Lucrările de întreţinere aplicate culturilor din solul serei A. organe subterane.materialul folosit (butaşi. apă.refacerea structurii solului. 18) bolilor şi plantelor. 1 Completarea golurilor Scopul lucrării Caracteristici 2 3 4 5 .dezinfecţia solului făcută înainte de înfiinţarea culturilor poate buruienilor diminua substanţial.se fac tratamente preventive şi curative (vezi tab.Tabelul 5. Reglarea . vegetaţie Combaterea .spargerea crustei.2. Lucrări comune Nr. şi potecile. buruienile care apar sunt deschise. dăunătorilor 47 .crearea condiţiilor optime de . Afânarea solului .menţinerea curată a culturilor. nutriţie. în corelaţie directă cu cerinţele speciilor cultivate. . aer. prin lucrări de afânare a solului sau prin plivirea buruienilor.

devine lucrare obligatorie pentru unele culturi din solul serei. fie prin simpla apropiere a florilor sau inflorescenţelor. 2 3 Ciupitul Copilitul Bobocitul 4 Polenizarea artificială 5 6 7 Defolierea Recoltarea florilor . ţesută cu fire textile sau sintetice pe .obţinerea tijelor cu o . se instalează 4-6 etape distanţate la 15-20 cm.culturi forţate de tulpinilor florifere. . înălţime se îndepărtează vârful de creştere. crizanteme. Scopul lucrării Caracteristici unele plante cu talie înaltă (culturi forţate de Lathyrus). Se execută imediat după (inflorescenţă). Lucrări speciale Nr. .garoafe. Sistemul de crizanteme. cu diametrul de 15-20 cm. se face palisarea individuală pe fire textile sau sintetice. 6 -toate plantele cultivate tăiate pentru flori tăiate.garoafe.se îndepărtează bobocii slab dezvoltaţi.valorificarea florilor vezi cap. crt. Lucrarea Instalarea sistemelor susţinere 1 Speciile la care se aplică .garoafe.se execută fie prin tamponarea stigmatului cu polen.Cineraria hybrida seminţe. .se îndepărtează lăstarii formaţi pe tulpina floriferă principală. Se repetă după 1-2 zile. fresia. Lucrarea se execută când lăstarii sunt încă erbacei şi se rup cu uşurinţă.garoafe. crizanteme.stimularea ramificării. producerea de . . temperatura de 1825°C. . singură floare (de obicei bobocii secundari).condiţii: organe de reproducere mature.evită ruperea tijei florifere sau a bobocului rămas.eliminarea lăstarilor . de în poziţie verticală a căror tulpini florifere nu-şi menţin poziţia verticală. La Lathyrus). pensule moi.constă în eliminarea surplusului de frunze şi a frunzelor Anthurium. . ale . .se efectuează la plantele tinere. crizanteme.Gerbera hybrida. Se realizează ochiuri de formă anuale (Antirrhinum. astromeria. când acestea au 12-15 cm . îmbătrânite la speciile care vegetează Zantedeschia. 48 .B. dreptunghiulară sau păstrată. susţinere este sub formă de plasă.dirijarea şi menţinerea . folosind . În funcţie de înălţimea plantelor. . laterali. . cadru de sârmă zincată. formarea bobocilor. cu poziţie incorectă . umiditate atmosferică 60-70%.

aer şi substratul de cultură.se execută cu ajutorul unui plantator.vezi tab. fără să fie deranjate rădăcinile de şi aer din substrat.păstrarea aspectului îngrijit al . .asigurarea regimului optim de apă .lucrarea se execută anual sau la intervale mai mari (4-6 ani).18 bolilor şi stare de sănătate. . Se păstrează aproape intact sistemul radicular şi se sistemului radicular. ramuri. .spargerea crustei. lumină. se îndepărtează buruienile şi se curăţă ghivecele de muşchi şi licheni.Tabelul 5. în funcţie de ritmul de creştere al plantelor. dăunătorilor 3 4 5 49 . inflorescenţe etc. (frunze. flori. Dirijarea factorilor creşterea şi dezvoltarea .odată cu lucrarea de afânare.). Transvazarea .vor fi respectate cerinţele plantelor în ceea ce priveşte regimul de de mediu armonioasă a plantelor. temperatură.constă în schimbarea periodică a ghivecelor.se îndepărtează permanent părţile uscate sau ofilite ale plantelor plantelor plantelor. 1 2 Lucrarea Afânarea substratului cultură Scopul lucrării Caracteristici . îndepărtează numai o parte din substrat. pe măsura creşterii nutriţiei plantelor şi dezvoltării plantelor. plantelor.3 Lucrările de întreţinere aplicate plantelor cultivate la ghivece A. lăstari. Combaterea . crt.asigurarea spaţiului necesar . Toaletarea . .menţinerea plantelor în perfectă .ghiveciul utilizat va avea diametrul cu 2 cm mai mare decât cel precedent. Lucrări comune Nr.

Scindapsus. . de lumină corespunzător.dirijarea înfloririi limitează creşterile eliminarea ramurilor îmbătrânite şi regenerarea plantelor. Hoya. crt.se aplică mai ales speciilor arbustive. .corectarea formei şi îndepărtează de la punctul de inserţie ramurile şi Hydrangea densităţii coroanei. treiaje (grilaje) metalice sau din lemn etc.). cu efecte estetice .asigurarea unui regim . Tutorii nu vor depăşi niciodată înălţimea plantelor.dirijarea creşterilor. Tăierile de .speciale metal. corespunzători palisatul . limbul mare. Tutoratul şi . Cissus.lucrare necesară numai în cazul existenţei unui Cineraria hybrida. Se Hibiscus rosa-sinensis. Colocasia. cu Monstera. Philodendron. a frunzelor decorativ al plantelor.menţinerea efectului .se folosesc tutori simpli verticali (baghete din lemn. Croton.Este necesară la plantele decorative prin frunze. Lucrări speciale Nr. Menţinerea curată .realizarea amenajărilor etc. formare . . 50 . Passiflora. Dieffenbanchia. decorative a plantelor. sârmă sau vergele metalice îndoite în cerc sau semicerc. . modul de dirijare a tulpinilor . într-un Cyclamen persicum. Sinningia hybrida. lungimii tulpinilor. iar celor care rămân li se Azalea indica. scăriţe. Hedera. 1 Lucrarea Scopul lucrării Caracteristici Speciile la care se aplică 2 3 4 Răritul ghivecelor . plastic etc. spaţiu limitat.amplificarea valorii Gynura.susţinerea plantelor. număr mare de plante cultivate la ghivece.se instalează diferiţi suporţi. mărimii ghiveciului. modului de creştere a plantei. lăstarii necorespunzători.tutorarea poate fi dublată de palisare. hortensis. . Philodendron. coriaceu. Dracaena.B. Ficus.

plante aflate în vase cu necorespunzător sau care mai mici. retardanţi stimularea ramificării şi Alar. este îndepărtat pământul de la suprafaţă pe o Philodendron. Fuchsia.se aplică plantelor care se transplantează rar. .Nr.3.se execută ca în cazul plantelor cultivate în solul Cyclamen persicum. 51 . Înlocuirea Monstera. substratului de cultură Plantarea se face în ghivece de aceeaşi mărime sau . înfloririi.obţinerea de seminţe. crt. suprafaţă îndepărtarea adâncime de 4-6 cm (fără să fie rănite rădăcinile). .îmbunătăţirea fertilităţii . în substrat preparat după cerinţele substrat impropriu. pământului de la substratului. Anual. Cineraria hybrida.limitarea creşterilor. Bonzi) administrate prin pulverizare pe plantă Pelargonium. Azaleea. palmieri.plante cu rădăcini suferă din cauza prin spălare) şi se elimină rădăcinile bolnave.se folosesc soluţii de substanţe retardante (Cycocel.B (continuare) Lucrarea Scopul lucrării Caracteristici Speciile la care se aplică Tratarea cu . radicular sensibil la transplantare (palmieri. au sistemul radicular plantelor. 5 6 7 8 Tabelul 5. obţinerea unor exemplare cu efect decorativ deosebit. Polenizarea . . Nerium oleander. fiind înlocuit cu altul proaspăt. Ficus. sau direct în substrat. artificială serei. substratului epuizat. bolnave. orhidee). Nu dă rezultate la speciile care au sistemul bolnav.se îndepărtează pământul de pe rădăcini (inclusiv .refacerea plantelor care . Transplantarea .

planta se EC .prevenire prin folosirea de material Pătarea brună ce pe acestea apar organele de înmulţire. Derosal 50 SC .pe toate organele aeriene apar pete mici. Tilt 250 .02 %.prevenire prin măsuri de igienă şi se extinde zona atacată.0.. aplicarea unui superioare.02 %.Tabelul 5. . Baycor 25 WP . asolament. flori (sepale şi chiar petale).25 %.tratamente curative cu : Polyram gălbui. atacul săditor sănătos.tratamente curative cu:Topsin M 70 usucă. în dreptul cărora epiderma crapă iar (Uromyces dianthi) combi .0.bobocii atacaţi nu se mai deschid sau se deschid asimetric. WP . Bumper 250 EC .3 %.tratamente curative: Benomyl 500 WP-0.4. folosirea fungicidelor: }esuturile din dreptul petelor sunt mai întâi Mancozeb 800-0. petele se brunifică . culturală. 52 .frunzele se îngălbenesc. se răsucesc şi se .0. frunzele din etajele de igienă culturală.în soluţii se adaugă aracet 0.0.2 %.sunt atacate mai întâi frunzele bazale şi după . . negre. foarte uşor în dreptul ţesuturilor necrozate şi . Specia floricolă atacată 1 Garoafe Boala şi agentul patogen Simptomatologie Prevenire şi combatere . în condiţii favorabile agentului patogen. .06 %. crt. usucă de deasupra zonei atacate.3 %.1 %.0.2 %. Rugina garoafelor . Topsin M 70 WP .2 %. iar în final zona . brun.07 %.iniţial pete de decolorare circulare sau eliptice.0. Principalele boli întâlnite la unele specii floricole Nr.tulpinile şi pedunculii florali atacaţi se frâng Dithane M 45 . . înnegrite.0. centrală este albicioasă şi prezintă puncte mici .0.când sunt atacate tijele florifere. respectarea măsurilor (Septoria dianthi) se extinde pe tulpini. Înnegrirea garoafelor (Mycosphaerella dianthi) înconjurate de o zonă violacee.0. %. Captadin 50 PU decolorate apoi se brunifică.2 ţesuturile se necrozează.

pentru prevenire este obligatorie garoafelor (Fusarium plantei şi se veştejesc uşor. Rovral 50 WP-0. (continuare) Specia Nr. Putregaiul cenuşiu .0. iar plantele se veştejesc şi apoi se . . În condiţii de . asigura o bună aerisire.tratamente lunare cu: Bavistin 0. dianthi) boala avansează. . Sumilex 50 PU0. umiditate ridicată pe ţesuturile atacate se .1%.4.folosirea de butaşi sănătoşi. 53 . frunzele se îngălbenesc în cale termică sau chimică (Syllit 65 WP totalitate.1%. iar frunzele bolnave se usucă. albicioasă groasă.1% sau Benlate 50 WP .se fac stropiri cu Karathane 0. Făinarea (Oidium dianthi) . folosirea de material . ţesuturile se de umiditate.sp. Tratamentele se repetă la interval de 7 zile.1%. administrarea de îngrăşăminte cu azot. Benlate 50 WP 0.iniţial se clorozează frunzele din vârful .0.15%.1formează un mucegai (miceliu ciupercii) 0. floricolă crt. alternând produsele.sunt recomandate tratamente preventive cu: Ronilan 50 DF-0.05usucă. în sere şi solarii se va înmoaie şi se acoperă cu un mucegai gri.boala apare în condiţii de umiditate mare. Pe măsură ce dezinfectarea solului (substratului) pe oxysporum f. alb-roz.2%.boala se manifestă şi la butaşii puşi la săditor sănătos.1%.pentru prevenire se va evita excesul (Botrytis cinerea) Organele atacate se brunifică. Bobocii atacaţi nu mai zeamă sulfocalcică în concentraţie de cresc. igienă culturală. . înrădăcinat. atacată Garoafe Boala şi agentul patogen Simptomatologie Prevenire şi combatere Fuzarioza (veştejirea) . vaselor conducătoare.05-0. se va evita fin.bobocii florali şi florile atacate se desprind în exces.pe frunze şi pe caliciu apare o pâslă . se vor respecta măsurile de de plantă.Tabelul 5.2%. 1:50. În secţiune se observă brunificarea 0.

brun. plantele horiana) cafenii sau castanii. 54 . Frunzele atacate se WP 0.4. Orthocit 500.3 %.05 %.1 %. iar în dreptul folosit la înmulţire se dezinfectează.07 %.5-2 cm . Specia floricolă atacată Crizanteme Boala şi agentul patogen Simptomatologie Prevenire şi combatere Mozaicul crizantemelor . Benlate 50 ţesuturile se îngălbenesc. crt.Tabelul 5. Rugina albă a . . Limbul virotice şi se fac stropiri cu insecticide frunzelor atacat este deformat. ce devin apoi necrotice. Zineb 75-0. Septorioza crizantemelor . EC-0.pentru prevenire se foloseşte material (Septoria diametru. Topsin M 70-0.pe frunzele tinere apar zone clorotice inelare . În dreptul petelor apar picnidiile .tratamente curative cu: Dithane M 45ciupercii. Dithane M 45-0. (continuare) Nr. materialul distribuite pe limb şi pe nervuri. sub care kg/ha. apoi albe şi în final măsurile de igienă culturală. apoi acestea devin cenuşii. chrysanthemella) roşcate.pe ambele feţe ale frunzei şi pe tulpini apar . alb-verzui iniţial. are nervuri în vederea prevenirii răspândirii translucide. Făinarea (Oidium . Petele apar uniform atacate sunt adunate şi arse. Tiuram 70-0.pentru prevenire se elimină plantele (Chrysanthemum virus B) galben-verzui. Topsin 70 PU-0. Vandozeb-0.3 %. Kumulus S-0.2 %.tratamente cu Polyram combi-0. Shavit 25 EC l l/ha. Saprol 190 necrozează.07 usucă.125 %. lor se formează o mică excrescenţă pe faţa . decolorate.săditor sănătos.3 %.iniţial apar pe frunze pete brune de 0.3 %.25 %.2 %.tratamente curative cu Sulfomat P-20 chrysanthemi) zone acoperite cu un strat alb prăfos.2 %. 0.pentru prevenire trebuie să se respecte crizantemelor (Puccinia circulare. iar inflorescenţele nu mai înfloresc şi se %.05-0.apare pe frunze sub formă de pete mici. Karathane LC-0. iar planta formează flori mici şi agentului patogen. superioară şi cavităţi pe partea inferioară.

Benlate-0. Derosal-0.pentru prevenirea bolii trebuie să se (Pseudomonas sub forma unor pete de putregai umed. rămân închise stropirea cu insecticide şi dezinfectarea freesia) mâinilor muncitorilor şi cuţitelor cu care se sau se deschid asimetric. sau nu ating dimensiunile normale.boala se manifestă pe frunze şi tuberobulbi. de sămânţă.pe tuberobulbi apar pete ruginii în dreptul cărora apar adâncituri în ţesuturi.Tabelul 5. respecte măsurile de igienă culturală şi se marginata) }esuturile tuberobulbilor atacaţi se distrug face dezinfecţia tuberobulbilor la plantare până la o adâncime oarecare unde se cu sublimat coroziv 1%. eliminarea plantelor virotice. . deformări pentru combaterea afidelor.tratamente curative cu: Captan-0.4.2%. formează o zonă de suber dincolo de care . aceea florile sunt deformate.plantele bolnave prezintă pe frunze pete (Freesia mosaic virus) mici de decolorare ce ulterior evoluează în de tuberobulbi sănătoşi. }esuturile din corespunzătoare şi menţinerea umidităţii dreptul petelor se înmoaie şi putrezesc. taie florile cu fosfat trisodic 10%. crt.06% şi dezinfecţia solului cu Criptanol-0. Specia floricolă atacată Freesia Boala şi agentul patogen Simptomatologie Prevenire şi combatere Mozaicul galben al . bacteria nu trece. . Bacterioza .pentru prevenire se recomandă aerisiri (Botrytis cinerea) mucegai cenuşiu pulverulent.pe frunzele plantelor virotice apar pete şi .se recomandă sortarea şi plantarea numai Mozaicul freesiei . iar pistilul depăşeşte petalele în înălţime. .se recomandă plantarea de tuberobulbi fasolei la freesia (Bean dungi verzi-deschis sau galbene. (continuare) Nr.06%. strânsă. . 55 . . moderate.02% (10 l/m2). Putregaiul cenuşiu .tratamente curative se fac cu produse pe bază de oxiclorură de cupru. 1-2 ore. jumătatea sănătoşi sau cultivarea freesiei din yellow mosaic virus in inferioară a florii este cutată. cultivarea de soiuri rezistente şi stropiri cu insecticide pete necrotice şi apare uscarea frunzelor.pe flori apar pete de decolorare.plantele bolnave prezintă pe frunze .

frunzele se usucă şi cad. parazitaţi sunt debili şi în cursul iernilor geroase Systhane 12 EC-0.Tabelul 5. însoţite de o bună ţesuturile parazitate se îngălbenesc şi se aerisire.05%.1%. . Dithane M 45-0. se respectă măsurile de rosae) Pe frunze zonele parazitate se necrozează iar igienă culturală. Miraje 45 EC-0. bobocii sunt mici şi florile decolorate. rosae) pâslă albicioasă.2%. La recoltaţi de la plante-mamă sănătoase.25%. Systhane 12 E-0. Captan 50 PU-0. pătate.4. Systhane vor pieri. florile nu 0. Sub această pâslă norme moderate. . făinoasă.1%.1%. Miraj 45 EC-0.pentru prevenire trebuie respectate pannosa var. La atac puternic frunzele cad. pe frunze apare o .pentru prevenire se cultivă soiuri de trandafir (Diplocarpon circulare. necrozează. Karathane LC-0.plantele virotice prezintă pe frunze pete şi inele .sunt atacate organele verzi.. În final.05%. rezistente.tratamente curative: Polyram combi0.pe organele verzi apar pete brun-negricioase.05%. Făinarea (Sphaerotheca . . Lăstarii 70 WP-0.2%. 56 .tratamente curative: sulf muiabilcenuşie.1%. miceliul are o coloraţie alb. mai ales pe partea măsurile de igienă culturală. Pătarea neagră a frunzelor . (continuare) Specia Nr. Petele confluează şi apar puncte negre. albe sau galbene. 12. floricolă Boala şi agentul patogen Simptomatologie Prevenire şi combatere crt.pentru prevenire trebuie ca altoii să fie (Cherry de decolorare verzui.4%. (cultură în trandafirului seră) necrotic ringspot virus) atacuri masive apar benzi clorotice în lungul nervurilor. Topsin M se deschid sau au petale mici.5CE-0. iar foliolele se deformează. atacată Trandafirul Mozaicul galben al . irigări cu superioară a limbului.

tratamente cu Ridomil 25-0.tratamente cu sulf muiabil 0.trebuie respectate măsurile de igienă (Oidium erysiphoides) groasă. (continuare) Specia Boala şi agentul Nr.1% în doză de 5 l/m.) substanţelor.0%.75(Ascochyta hydrangeas) suprafaţa zonată concentric. pe faţa . de culoare albă. apoi culturală.pentru prevenire trebuie să fie .pe frunze apar pete mari. iar lăstarii se usucă.p. Pe frunze apar pete gălbui. Hortensia Pătarea brună a frunzelor . . şi care este distrus parţial. cryptogea) întreaga plantă.5%. Dithane M-45-0.02%. Saprol 190 EC-0.05-0. puternic frunzele cad. Tilt 250 CE RV-0. iar 0.4. de sol sau 1-2 l soluţie/plantă. apoi se usucă.2%. Topsin M 70-0. . .frunzele atacate prezintă o pulbere făinoasă. Shavit 25 EC. seră) mucronatum) izolate.2%. cu . Gerbera Veştejirea şi uscarea . radicular.08%. . În dreptul acestor pete. întrerupând circulaţia respectate măsurile de igienă culturală. 0. superioară apar mici puncte brune.tratamente cu zeamă bordoleză 0. Putregaiul gerberei .3-0.se taie lăstarii puternic atacaţi care se (cultură în (Phragmidium plantei. atacată Trandafirul Rugina trandafirului . 57 . colţuroase.se recomandă udarea prin brazde.se fac tratamente cu: Polyram combiPlantele atacate au un număr redus de flori. Frunzele atacate 1. .boala se manifestă prin brunificarea coletului. Mancozeb 80-0.1 l/ha. frunzele se răsucesc şi culturală.boala apare pe toate organele aeriene ale . Plantele se ofilesc brusc şi mor. brun-cenuşii. mai întâi se veştejesc frunzele. Simptomatologie Prevenire şi combatere floricolă patogen crt.se folosesc soiuri rezistente. cad. Benomil 50fructele formate cad de timpuriu. Verticilium sp.în zona bazală a peţiolului frunzei apare o zonă . strâng şi se ard. plantelor (Fusarium sp.1%. Făinarea frunzelor .3%.Tabelul 5.1%.respectarea măsurilor de igienă (Phytophthora moale. La atac .

Tabelul 5.umidităţii. se fac (Pseudomonas apar zone putrezite brun-cenuşii.tratamente foliare cu sulf muiabil îngălbenesc şi se usucă.pe partea superioară a frunzelor apar pete . limb. marginata) marginea frunzei. floricolă crt. Pe . .trebuie respectate măsurile de igienă cinerarie) acestea apar pete neregulate de diferite mărimi. Cineraria Făinarea (Oidium . culturală. Făinarea (Microsphaera . petele se extind şi apar .boala se manifestă prin apariţia pe frunze a .tratament cu zeamă bordoleză 0. bine delimitate de 2-4 1. acoperite cu o pulbere fină. Karathane-0. atacată Hortensia Boala şi agentul patogen Simptomatologie Prevenire şi combatere Pătarea cenuşie . Mancozeb 800-0. Karathane-0. Frunzele se . Morestan0.dezinfecţia termică sau chimică a gladiole (Pseudomonas dreptul cărora apar pete necrotice.preventiv se reduce umiditatea.porţiunile atacate sunt acoperite cu un mucegai pulverulent. după care cuprinde întregul . gladioli) temperaturi ridicate. albicioase-cenuşii. Dacă trataţi cu Dithane M 45-0.75(Cercospora hydrangea) unor pete mici. izolate sau confluente. gladioli pv. La solului. sunt afectate toate frunzele şi plantele se frâng de la bază. circulare.0%.(continuare) Specia Nr.folosirea tuberobulbilor sănătoşi sau zone necrotice cu o margine roşiatică. unde . pulverulentă.tratamente cu Polyram combi-0.atacul se manifestă mai ales pe frunze.08%.25%.atacă toate organele verzi ale plantei.05%. iar mai târziu brun-roşcată. 0. cenuşie. Pelargonium Bacterioza .preventiv se recomandă diminuarea polonica) neregulate. albă.4. în .tratamentele cu sulf muiabil 0.2% sau umiditatea este mare.4%. cu marginile brun-roşcate.4%. 58 . Organele atacate se usucă şi cad.3%.la baza frunzelor apar pustule galben-brunii. zonele atacate putrezesc. mm diametru. mai întâi pe aerisiri repetate. Au culoarea albicioasă .08% Gladiole Râia tuberobulbilor de .

15%. scurtă şi nu înfloresc. benzi decolorate sau întreaga .se folosesc bulbi sănătoşi.simptomele apar la înflorire. .0. Specia floricolă atacată Gladiole Boala şi agentul patogen Septorioza gladioli) Simptomatologie Prevenire şi combatere Lalele (Septoria . circulare.0. Pe măsură ce boala . . Pe tuberobulbi apar Rovral .se fac tratamente cu Orthocid 50. iar frunzele rămân perforate. pe zonele atacate apare un putregai de culoare cenuşie. iar înflorirea întârziată.Tabelul 5. Ronilan .boala se manifestă pe toate organele plantei. florile au şi se ard. (continuare) crt. tepalele cu pete. Plantele ce . porţiuni brune putrezite care se extind adânc în interior sub formă de raze.se fac stropiri cu uleiuri minerale pentru a împiedica aşezarea vectorilor sau cu insecticide pentru combaterea afidelor. (Botrytis gladiolum) Pe frunze apar pete mici.0. Putregaiul moale al .tratament foliar cu Orthocid 50 sau brune. 59 . bulbilor de lalea zona discului central. pulverulent. }esuturile atacate se înmoaie. brune.1%. pe petale pete Mycodifol .2%. sticloase sau apoase. Creşterea plantelor este fosfat trisodic 10%.uneltele de tăiat se dezinfectează cu tepală este decolorată. Atacul pe tuberobulbi duce la uscarea acestora.05%. apărând un mucilagiu alb-cenuşiu. }esuturile din dreptul petelor se 0.solul se dezinfectează termic sau (Pseudomonas syringae) evoluează. bine sortaţi. .pe bulbii atacaţi apar pete brun-deschis în .pe frunze şi tuberobulbi apar pete mici.nu prezintă simptome foliare. plantele bolnave se formează din bulbii bolnavi au tulpină sunt eliminate şi arse.în timpul vegetaţiei.4. Putregaiul cenuşiu .plantele virotice se elimină din cultură (Tulip breaking virus) .2%. Topsin Mconfluează. care apoi Merpan-0. La umiditate ridicată.1%. încetinită. bulbul putrezeşte în profunzime. chimic. la început izolate. usucă şi cad. Benlate-0. mici. Pătarea lalelelor . .

cu 2-3 săptămâni mai devreme.se fac periodic tratamente cu (Hyacinth mosaic virus) galben-verzui. Bulbii se tratează şi atacul se instalează mai târziu. cu marginea de sănătoşi.2%. frunzele şi tijele cu fungicide 30 minute în soluţie de florifere au dungi galbene. Pe 0. Bulbii sunt foarte mici. folosirea de bulbi sănătoşi sau (Xanthomonas hyacinthi) din bulbi se transformă într-o masă dezinfectaţi cu apă caldă la 48°C timp mucilaginoasă. Mycodifol 0. urât mirositoare.4.pe frunze apar pete de decolorare sau benzi .05-0. mai mari din bulb. În condiţii de umiditate ridicată. iar ţesuturile se necrozează.2%.25%. în dreptul cărora ţesuturile sunt insecticide pentru distrugerea adâncite. Mancozeb 800plantele pier.pe toate organele plantei apar pete mici. la baza bulbilor .2%. Pe suprafeţele atacate apare Orthophaltan 0. Specia floricolă atacată Lalele Boala şi agentul patogen Simptomatologie Prevenire şi combatere Zambilele Putregaiul uscat .2%. 0.tratamente cu Merpan 0.se recomandă folosirea bulbilor (Botrytis tulipae) rotunde sau ovoidale. florale apar flori puţine şi mici. culoare mai închisă. crt.în interiorul bulbilor apar puncte mici galben. 0. se veştejesc şi Dithane M 45-0. iar plantele se usucă şi sănătoşi.3% sau hidroxid de cupru 10-15%. petele .Tabelul 5. galbenă.. (continuare) Nr. Putregaiul galben al . Dacă de 20-25 minute.15%. un miceliu albicios. cenuşii. . . 60 . La umiditate ridicată. sublimat corosiv 1%. iar pe tijele vectorilor.frunzele se colorează în violet. Mozaicul zambilei . Putregaiul cenuşiu .075%.se recomandă folosirea de bulbi mari ridicate simptomele dispar. Rovral bulbi.se recomandă arderea plantelor bulbilor de zambilă brune. Ronilan confluează. porţiune atacate.boala determină pierderea prematură a plantelor. La temperaturi . apar pete brune şi scleroţi de 1-2 mm.dezinfectarea bulbilor cu Captan (Fusarium oxysporum) apar pete adânci care confluează şi cuprind zone 0.

25%. Dithane M 45-0. apoi brune. prăfoase.folosirea de material săditor sănătos.2%.tratamente cu Poliram combi 0. Vandozeb 0.2%.udarea şi îngrăşarea echilibrată. Dithane (Entyloma dahliae) diametru. de culoare galbenă.frunzele atacate se deformează. 2 Plantele îşi încetează creşterea. culoare neagră.pe frunzele atacate apar pustule ovoidale sau . fiind mărginite de o zonă galbenă.2%.Tabelul 5.75%. de culoare gălbui. este înconjurată de o zonă galbenă.eliminarea şi arderea plantelor antirrhini) brune sau negre. Captan 0. înconjurate de o zonă 0.3%.se fac tratamente cu Polyram combi(Puccinia iridis) circulare. poate ajunge la uscarea plantelor.4. pulverulentă. se îngroaşă şi . iar mugurii floriferi se reduc ca număr.boala se manifestă prin apariţia pe frunze a . 3 frunzelor (Septoria unor pete mici. Antirrhynum Pătarea cenuşie a . Pătarea frunzelor . se desprind şi cad. Dahlia dahliae) prezintă pete neregulate.2%. puternic frunzele se veştejesc.combaterea vectorilor Doralis sp. cu bordură violacee.2%. Dithane M 45-0. Zineb 0. care confluează.tratamente cu Orthocid 50 sau Merpan (Heterosporium pruneti) unor pete alungite. 61 . devin brune. brune.pe partea inferioară a frunzelor apar pustule .2%. Mozaic (Marmor . pulverulente. Fiecare pustulă bolnave.2% + sulf muiabil 0. galbenă.25%. M 45-0. iniţial 0. antirrhini) cenuşie-albicioasă.tratamente cu Merpan 0. . La atac . Dithane M 45 sau Vandozeb gălbui. (continuare) Nr.boala se manifestă prin apariţia pe frunze a .2%. }esuturile atacate se necrozează. bine conturate. Maneb 0. 1 Specia floricolă atacată Iris Boala şi agentul patogen Simptomatologie Prevenire şi combatere Rugina stânjenelului . cu fructificaţiile ciupercii de 0.2%. izolate sau confluente. rt.2%.pe frunze apar pete rotunde de 2-10 mm în . Pătarea frunzelor .2%.tratament cu zeamă bordoleză 0. de culoare Zineb 0. iar în final se . Rugina (Puccinia .

Dithane (Septoria calistephi) caliciu. 62 . cenuşii. cenuşii. negre.nervurile frunzelor tinere se îngălbenesc. Inflorescenţele rămân mici.Tabelul 5.4%. sub forma unei pâsle fine.03%. albicioase. (continuare) Nr.2% confluează. Plantele puternic atacate dispar complet. iar la vârful lăstarilor apar zone necrozate. care M 45 .Morestan 0. unde apar pete colţuroase brune. înverzesc. Captan 0.tratament cu Merpan 0. rt. înconjurate de bordoleză 0. zeamă frunzelor (Cercospora circulare.boala se manifestă pe frunze.prevenirea şi combaterea vectorilor 4 (Chlorogenus calistephi) frunzele se deformează şi capătă o poziţie (cicadelor) erectă.06%.pe ambele feţe ale frunzelor apar pete aproape . În dreptul petelor apar picnidiile sub formă de puncte mici. 5 fuliginea) mărimi.tratament cu sulf muiabil 0. pedunculi.4. Specia Simptomatologie Prevenire şi combatere floricolă Boala şi agentul patogen atacată Callistephus Îngălbenirea . . Karathane 0.25%.75%. bine delimitate. Pătarea cenuşie a . Pătarea brună a frunzelor . Plantele atacate mor prematur. Calendula Făinarea (Sphaerotheca . caledula) dungi galbene.4%.0.pe frunze şi tulpini apar pete de diferite . flori şi .tratament cu sulf muiabil 0.2%.

Dăunătorii polifa ai părţilor subterane Viermele rădăcinilor . Coropişniţa . rădăcinile plantelor putrezeac.tratarea solului înainte de (Hederodera sp.atacă foarte multe specii floricole. Basamid rădăcini apar umflături ce pot depăşi 6 cm în diametru. garoafele. gura .) leului.tratamente chimice cu: Nemogon 80-100 l/ha. Pe săptămâni:Nemagon 700 l/ha. 63 . sub frunze. În decursul vegetaţiei Tenik 80 kg/ha. dislocă seminţele.Tabelul 5.dăunător polifag. . . begonia. Vydate 120 kg/ha Limaxul cenuşiu . de asemenea săpând galerii otrăvitoare. melcii Helocid 5 %-20 kg/ha. Atacă cyclamenul. fără cochilie stau ascunşi în locuri răcoroase. pe care apar gale mici. periculos. crt.) atacate au culoarea verde palid. iar plantele se usucă. . (Deroceros ogresti) organelor subterane şi aeriene ale plantelor.folosirea de material biologic plantelor floricole mai ales pe rădăcinile laterale. Plantele plantare cu 4 (Meloidogyne sp. . fresia. atacă rădăcinile plantelor. Nematodul galicol al . hortensia. În timpul zilei. primula. de apă la temperatura de 90100°C timp de 2-3 ore. iar frunzele se îngălbenesc. gryllotalpa) dezrădăcinează plantele. (Meloidogyne arenaria) pot determina deformarea rădăcinilor (Zantedeschia aethiopica). Adulţii şi folosirea momelilor (Gryllotalpa larvele rod părţile subterane ale plantei. La . Vydate 120 kg/ha. hrănindu-se cu ţesuturile Escartox 5 %-20 kg/ha. Dăunătorul Atacul şi efectele Combatere I.dăunător polifag. Principalii dăunători întâlniţi la speciile floricole Nr. .dezinfectarea solului cu vapori atacuri puternice.vierme de sol foarte periculos. Dazomed 450 kg/ha. petunia etc. ce trăieşte în solurile uşoare. Basamid 600 kg/ha. de forma unor şiraguri de mărgele sau pentru înmulţire sănătos. umede. 600 kg/ha. Dazomet 450 kg/ha.5.

tratament la apariţia dăunătorului cu unul din produsele: Carbetox 37(Heliothrips trei perechi de picioare şi două perechi de aripi.4%. Tripsul garoafelor -atacă frunzele şi florile. (Phyllotreta sp. lămâi. haemorhoidalis) . Petalele florilor (Taeniothreps dianthi) cad. Tripsul dracenei . iar florile cad.15%.5.25%. perforându-se (ciuruirea frunzelor) II. Atacă în Tratament cu: Sinoratox 35-0.dăunător polifag. Dăunătorul Atacul şi efectele Combatere Puricii negri de pământ . gladiole.dăunător polifag care atacă plantele de garoafe. Frunzele atacate devin lucioase Diptevur 55-3 l/ha.3%. fiecare individ fiind protejat de un scut.5% creştere. azalee. Sinoratox 35-0. Plantele încetează din 0.dăunători foarte mici. subţiri. perforează limbul foliar sub formă de orificii neregulate. apoi CE-0. mixandre etc. crizanteme.15%. dracena. care se brunifică. Sinoratox 35 EC-0.) stadiu de larvă şi de adult. nalba. garoafe.15%. cana. . cultivate în (Parthenocinoe sp. Dipterex 80 PS-0. Tripşi Tripsul plantelor de seră .atacă în anii secetoşi specii floricole ca: dalia. Dăunătorii părţilor aeriene Buha verzei (Mamestra .biopreparate: Dipel PU-0.Tabelul 5.2%.) seră.4%. trandafiri. Diazinon 60consumând conţinutul acestora.atacă plantele de dalii.tratamente chimice: Carbetox 37 brassicae) Larvele la început rod epiderma inferioară şi parenchimul frunzelor. ficus. cu . .atacă ramurile de 2-5 ani care se usucă de la vârf spre bază. crt.2 %. prin înţeparea şi consumarea sevei. gladiole. de culoare galbenă sau brun-negricioasă.04%. Dimevur 42cu aspect mozaicat. rămânând pitice. rosae) 64 . tradescanţia. Bactospeine PU0. muşcate etc.15%. palmieri etc. Larvele pătrund sub epiderma rădăcinilor tinere Carbetox 37-0. crizanteme. atacă plantele de ficus. Turingin PU-0. iar adulţii atacă frunzele pe care le distrug 0. Păduchii ţestoşi şi lânoşi Păduchele ţestos al . trandafirului (Aulocaspis .se găsesc în colonii. 0. (continuare) Nr.

Păduchele lânos al . ficusul. bobocii florali. fiind acoperite cu "roua de miere"pe care se dezvoltă ciuperca Capnodium salicinum. frunzele şi lăstarii se deformează şi se decolorează. 65 .se aplică un tratament în lămâiului (Lecanium Atacul se observă pe ambele feţe ale limbului frunzei.dăunător polifag. Sinoratox 35cactaceelor (Diaspis formând o crustă de carapace. producând momentul când larvele hesperidum) decolorarea ţesuturilor. leandrul. orhideele. Planta acoperită complet de dăunători 0. Atacul este de regulă puternic Polybar 0. Frunzele se îngălbenesc şi cad. crt. ramuri şi fructe. Macrosiphum sp. lămâiul. atacă camelia. cyclamenul etc. Diazol 60-0. Păduchele ţestos al . migrează de sub carapace: Păduchele ţestos al .atacă exclus numai cactaceele.15%. ficusul. atacă garoafele. adomidum) Păduchii de frunze (afide) Păduchii plantelor de . plantelor citrice cyclamenul etc.5.) asparagusul.dăunător polifag. atacă ferigile.formează colonii compacte atacând frunzele şi lăstarii tineri. Actelic 50-0. seră (Neomyzus sp. echinocacti) se zbârceşte şi putrezeşte. lămâiului asparagusul etc. Dăunătorul Atacul şi efectele Combatere 0 Păduchele ţestos al . leandrul.8%. (continuare) Nr. dafinul. Larvele se localizează de-a lungul nervurilor de pe (Coccus hesperidum) frunze şi mai puţin pe lăstari. Se instalează pe tulpini şi pe faţa inferioară a (Pseudococcus frunzelor. pe lăstarii şi bobocii florali. ferigile.tratament cu: Fernos 0. lămâii.1 % Myzus sp.05 %. Frunzele se usucă şi cad. Formează colonii pe faţa inferioară a frunzelor.Tabelul 5.dăunător polifag. cât şi vârfurile de creştere ale plantelor.. ficusul. Plantele se opresc din creştere iar frunzele rămân mici. . Plantele atacate rămân debilitate. atacă lămâiul. muşcatele. .15%.specie polifagă. palmierii. . Organele atacate sunt acoperite cu "roua de miere". cyclamenul etc.

Pagube mari se înregistrează când temperaturile CE .2 Acarianul bulbilor . muşcatele.dăunător polifag. atacă toate speciile de plante ornamentale.2 %. 66 . Se întâlneşte frecvent pe faţa inferioară a Dicofol 20 . puternice.Tabelul 5. narcise. Plantele atacate prezintă malformaţii şi sunt improprii pentru comercializare. apoi pe frunze.2 %.dăunător polifag.atacă toate organele plantelor floricole bulboase. Plantele atacate . Tratamente la apariţia focarelor: (Trialeurodes garoafele etc. au frunzele deformate şi flori decolorate.03 %. Bulbii sănătos sau se dezinfectează cu laticeps) atacaţi se înmoaie. Tedion V-16 CE -0.2 %. (Rhizoglyphus gladiole. Adulţii şi larvele se găsesc semnalarea dăunătorului. Acarianul bulboaselor . Adulţii şi larvele colonizează frunzele. Sumicidin vaporariorum) sugând sucul celular. apoi se usucă şi cad. dalii etc. Acricid 25 -0. 0.2 %. plantele pot fi distruse în masă periclitând parţial sau total Sinoratox 35 CE-0. înţepând şi Isathrine 100-0.4 %.5.15 %. se usucă şi cad.02 %.0. atacă: freesia.05 %.).1 %. Păianjenii (Acarienii) Acarianul roşu comun . Organele subterane atacate de acarian prezintă Acarol 500 EC-0.1 %.05 %. Primul tratament se face la (Tetranychus urticae) înţepându-le şi sugându-le sucul celular. În urma atacului. ramurile tinere şi vârful lăstarilor.1 %.5 .folosirea materialului săditor (Steneotarsonemus sunt slab dezvoltate.0. Ripcond 40-0. %. 1 Dăunătorul Atacul şi efectele Combatere 2 4 5 6 Păduchele galben al . gerbera. echinopus) numeroase galerii. acaricide: Omite 57 -0.0. Frunzele se ofilesc.atacă frunzele pe faţa inferioară. Adulţii nearipaţi 37-0. Mitigan 18. pe frunze apar pete caracteristice de după 10 zile alternând produsele culoare cenuşiu-lucitoare sau roşiatică. osclepiadis) sunt de culoare galbenă. Torque 50 PU sunt ridicate iar umiditatea atmosferică scăzută.atacă plantele ce prezintă organe subterane (zambile. Aleuroidae Musculiţa albă de seră . producţia. în care apoi se pot dezvolta ciuperci sau bacterii. La invazii 20-0.0. Zolone 30 . iar cei aripaţi au toracele şi picioarele negre. (continuare) Nr. verbena. Aceste frunze se răsucesc.5 E-0. crt.1%. Sintox 25 limbului frunzei. Carbetox leandrului (Aphys Plantele atacate nu mai cresc şi nu mai înfloresc. acaricide: Kelthane 18. formând în interior pete brune.

2 % 67 .atacă cyclamenul.Tabelul 5.2 %. Tedion V-16 CE -0. rămân pitice şi se usucă. atacă gerbera. (continuare) Nr.5 ţesuturilor. iar petalele se încreţesc.5.2 %.2 %. florali. Plantele stagnează în creştere. crizantemele. petuniile. . .măsuri de igienă culturală în (Tarsonemus latus) zinia. Kelthane 18. CE-0. Acarianul lat .06 %. brunificări şi suberificări ale 20 CE-0.tratamente chimice: Dicofol Organele tacate prezintă depigmentări. bobocii seră.5 E-0. begonia.folosirea materialului săditor (Tarsonemus pallidus) care se deformează. Acarol 500 EC-0.1 %.1%. lalelele etc.dăunător polifag. acaricide: Kelthane 18. Acrex 30 CE-0. fructele şi mai ales frunzele localizându-se pe faaţ inferioară. Omite 57 CE-0. Bobocii sănătos sau se dezinfectează cu atacaţi se deformează. Torque 50 PU-0. marginile se răsucesc şi se înconvoaie.2 %. Acricid 25 PU-0.2 %. 7 Dăunătorul Atacul şi efectele Combatere 8 Acarianul cyclamenului . Adulţii şi larvele colonizează lăstarii. localizându-se pe partea inferioară a frunzelor .1 %. Sintox 25 CE-0. crt.

tocuri de răsadniţă. 2. a unor plante care înfloresc de obicei primăvara (lalele. Protejarea culturilor se face tot cu adăposturi temporare. tuneluri etc. cu expoziţie însorită. îşi pot prelungi înflorirea până toamna târziu.). ghiocei). narcise. cu soluri permeabile. folosindu-se numai adăposturi simple. Cultura timpurie se practică şi în cazul unor plante floricole anuale (Antirrhinum. care să valorifice la maxim căldura solară (prelate sau folii de polietilenă aşezate direct deasupra culturilor. zambile. cu scopul de a răspunde cerinţelor tot mai mari pentru flori proaspete în orice anotimp. pe lângă efectul estetic deosebit şi o valorificare mult mai eficientă.CULTURA TIMPURIE Este o modalitate simplă de a determina înflorirea. în alte epoci sau chiar în tot cursul anului: -cultura timpurie -cultura târzie -cultura forţată -cultura continuă.1. cu cel puţin 2-3 săptămâni mai devreme. Lathyrus. Ele completează astfel golul de flori existent pe piaţă în această perioadă. ceea ce asigură temperatura necesară intrării în vegetaţie a acestor plante. sau la gladiole. reprezintă o modalitate de a completa cât mai eficient sortimentul de flori în diferite sezoane. protejate de temperaturile negative. Pentru înfiinţarea culturilor timpurii sunt indicate soiurile cu perioadă scurtă de vegetaţie. respectiv cele care au înflorire precoce şi în condiţii naturale. Diferenţa de temperatură din interiorul adăposturilor şi terenul neprotejat poate să ajungă la 3-40C în zilele mai reci.CAPITOLUL 6 TEHNICI DE DIRIJARE A PERIOADEI DE ÎNFLORIRE Determinarea înfloririi plantelor într-o altă epocă decât cea normală. Apariţia lor mai timpurie asigură. Timpurietatea înfloririi se realizează fără surse suplimentare de căldură. 6. simple.CULTURA TÂRZIE Spre deosebire de culturile timpurii. Sunt cunoscute 4 metode care permit eşalonarea producţiei de flori de la diferite specii. fără soare sau chiar la 8-90C în zilele însorite. care se zvântă şi se încălzesc uşor primăvara. lăcrămioare. Suplimentarea căldurii se realizează şi prin amplasarea culturilor pe terenuri adăpostite în mod natural sau prin perdele de protecţie. Matthiola) la care răsadul se produce şi se plantează mai devreme. aplicarea unor lucrări speciale culturilor (ciupirile târzii şi eliminarea bobocului principal). 68 . cele tardive se realizează cu specii care înfloresc în mod obişnuit toamna şi care. Înflorirea tardivă se asigură însă şi prin alte mijloace: folosirea soiurilor cu perioadă lungă de vegetaţie. prin plantarea timpurie a tuberobulbilor.

administrarea unor produse chimice care întârzie înflorirea (acid naftilacetic, Cycocel), eşalonarea plantării la înfiinţarea culturilor. Culturile târzii dau rezultate bune la crizanteme, gladiole, dalia etc. 3.CULTURA FORŢATĂ
Are ca scop principal obţinerea de flori în perioada cuprinsă de la sfârşitul culturilor târzii până la începutul celor timpurii (decembrie-februarie). Cultura forţată poate fi realizată printr-un ansamblu de măsuri agrotehnice care să determine ieşirea plantelor din repaus şi înflorirea lor într-o epocă total diferită decât cea normală. În sortimentul de plante floricole destinate culturilor forţate sunt incluse plantele care în mod obişnuit se cultivă în câmp dar, cultivate în spaţii protejate şi supuse unor tratamente şi tehnologii adecvate, au capacitatea să înflorească în sezonul rece. Răspund favorabil la cultura forţată unele plante anuale (Lathyrus, Antirrhinum, Callistephus), plante bienale (Bellis perennis, Viola hybrida), perene: hemicriptofite (Chrysanthemum, Dicentra, Viola odorata), geofite rustice (Tulipa, Narcissus, Hyacinthus, Iris, Lilium, Convallaria) sau geofite semirustice (Gladiolus, Polyanthes, Canna), precum şi arbuşti ornamentali (Syringa,Forsythia,Rosa). Speciile floricole care se cultivă numai în sere (Freesia, Zantedeschia, Anthurium, Strelitzia) fac obiectul culturilor protejate, deşi adesea sunt considerate tot culturi forţate. Dirijarea epocii de înflorire se realizează prin diferite tratamente: deshidratarea parţială a plantelor (disecaţia), îndepărtarea mecanică a frunzelor, tratarea cu frig, baia caldă, folosirea unor substanţe chimice (eter, cloroform). După pregătirea şi tratarea materialului, acesta se plantează în spaţii protejate (la lădiţe, ghivece sau în solul serei) pentru forţatul propriu-zis, asigurându-se condiţii specifice de temperatură, umiditate, lumină, aer, în funcţie de cerinţele fiecărei specii.

4.CULTURA CONTINUĂ
Se referă la posibilitatea dirijării unor specii să înflorească în orice perioadă din an, prin asigurarea corespunzătoare a factorilor de mediu, specifici fiecărei fenofaze. Un exemplu foarte bun îl constituie crizantemele, cunoscute ca plante de zi scurtă, cu înflorire normală toamna sau la începutul iernii, dar care pot fi determinate să înflorească în orice anotimp dacă este aplicat fotoperiodismul corespunzător unei inducţii florale, funcţie de anotimp şi soiul cultivat.

69

CAPITOLUL 7
MODALITĂŢI DE VALORIFICARE ŞI ÎNCADRARE ÎN ANSAMBLUL DECORATIV A PLANTELOR FLORICOLE

Importanţa deosebită a culturii florilor este determinată, în mare măsură, de multiplele posibilităţi de folosire şi încadrare în ansamblul decorativ a acestor plante: ca flori tăiate, pentru decor în spaţii verzi, pentru decorarea balcoanelor, teraselor, jardinierelor etc. În cele ce urmează, vom face referiri la câteva aspecte ce vizează principalele direcţii de utilizare a speciilor floricole.

7.1. UTILIZAREA CA FLORI TĂIATE
Florile tăiate, valorificate în stare proaspătă sau uscate (ca imortele), constituie una din modalităţile importante de folosire a plantelor decorative. Culturile floricole înfiinţate în câmp sau în spaţii protejate asigură obţinerea de flori tăiate tot timpul anului. Florile tăiate reprezintă materia primă pentru arta buchetieră, dar şi pentru diferitele construcţii florale (coroane, ghirlande, jerbe, coşuri) şi aranjamente. Pentru ca florile tăiate să-şi păstreze frumuseţea o perioadă cât mai lungă, este foarte important de ştiut momentul şi modul de recoltare, condiţiile de păstrare şi posibilităţile de prelungire a duratei de păstrare. A. Recoltarea şi păstrarea florilor tăiate valorificate în stare proaspătă Momentul optim şi tehnica recoltării florilor valorificate în stare proaspătă diferă de la o specie la alta şi sunt prezentate în tabelul 7.1. După recoltare, florile vor fi ţinute cât mai puţin în condiţii nefavorabile, care le-ar putea afecta valoarea decorativă şi durata de viaţă. Ele vor fi imediat condiţionate şi trecute la păstrare, până în momentul valorificării. Condiţiile de păstrare sunt în funcţie de specie, de durata păstrării şi de posibilităţi existente. Păstrarea de scurtă durată (cel mult o săptămână), se realizează prin menţinerea plantelor în vase cu apă. Porţiunea de tijă introdusă în apă se curăţă de frunze, iar tăietura bazală se împrospătează zilnic. Păstrarea de lungă durată nu este posibilă decât în depozite frigorifice, cu sisteme de menţinere la parametri optimi a factorilor de mediu (temperatură, umiditate, lumină, compoziţia şi circulaţia aerului). Păstrarea în condiţii frigorifice normale este metoda cu cea mai largă aplicabilitate practică şi constă în menţinerea florilor în apă sau soluţii conservante (păstrarea umedă) sau prin păstrarea uscată (fără apă). În depozitele frigorifice, temperatura se menţine la aproximativ 4°C pentru majoritatea speciilor, dar poate urca până la 7-15°C în cazul plantelor de origine tropicală sau poate coborî până aproape de 0°C pentru plantele din zonele temperate. Umiditatea atmosferică nu trebuie să coboare sub 90-95% şi se are în vedere eliminarea permanentă a etilenei din spaţiile de păstrare. Mai sunt şi alte metode de păstrare a florilor tăiate, dar au aplicabilitate redusă, deoarece implică cheltuieli mari, nejustificate (păstrarea în atmosferă de CO2 şi păstrarea la presiune scăzută). Păstrarea de lungă durată se foloseşte numai pentru florile de seră şi nu pentru cele de câmp. De asemenea, trebuie specificat faptul că înainte de a fi trecute la păstrare, florile sunt supuse unei etape intermediare de prerăcire, respectiv de scădere rapidă a temperaturii florilor, cu scopul încetinirii proceselor metabolice.

70

Tabelul 7.1. Momentul optim şi tehnica recoltării florilor
Nr. crt. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 Specia Alstroemeria aurantiaca Antirrhinum majus Anthurium anderanum Calendula officinalis Callistephus chiensis Chrysanthemum hortorum Convallaria majalis Dahlia variabilis Delphinium hybridum Freesia hybrida Garoafele de seră Gerbera hybrida Gladiolus hybridus Hyacinthus orientalis Lilium candidum Lupinus polyphyllus Narcissus poeticus Paeonia officinalis Polyanthes tuberosa Papaver orientale Spathyphyllum wallisii Strelelitzia reginae Tulipa gesneriana Zantedeschia aethiopica Momentul optim de recoltare Tehnica recoltării

Primele flori din inflorescenţe sunt Smulgerea tijelor de la bază parţial deschise Primele 3-5 flori din inflorescenţă Tăierea tijelor de la bază sunt deschise Hipsofila are forma, culoarea şi luciul caracteristic, iar pe spadix au apărut Tăierea tijelor de la bază staminele (ca mici proeminenţe) Inflorescenţele bine deschise şi Tăierea tijelor de la locul de culoare caracteristică inserţie Inflorescenţele bine deschise şi Tăierea de la locul de inserţie culoare caracteristică Inflorescenţele simple când apar Tăierea tijelor de la locul de staminele, inflorescenţele involte inserţie sau de la un nod când ligulele au culoare caracteristică Primele 3-4 flori din inflorescenţă Tăierea tijelor de la bază sunt bine deschise Inflorescenţele simple când apar Tăierea sau ruperea tijelor de la staminele, inflorescenţele involte locul de inserţie când ligulele au culoare caracteristică Cel puţin 1/3 din florile inflorescenţe Tăierea tijelor de la bază sunt deschise Prima floare din inflorescenţă s-a Tăierea tijelor de la locul de deschis inserţie sau de la bază Ruperea tijelor la 2-3 noduri Floarea are 1/3 din diametrul maxim deasupra inserţiei La apariţia a 2-3 rânduri de stamine Smulgerea tijelor prin răsucire Prima floare din inflorescenţă s-a Tăierea tijelor deasupra a două deschis perechi de frunze de la bază Cel puţin 1/3 din inflorescenţă s-a Tăierea tijelor de la bază deschis Primele două flori de pe tijă au Tăierea tijelor la 10-15 cm culoare caracteristică deasupra solului Cel puţin 1/3 din florile inflorescenţei s-au deschis şi au culoarea Tăierea tijelor de la bază caracteristică Florile sunt deschise şi au culoare Tăierea tijelor de la bază caracteristică Tăiera tijelor de la locul de Caliciul este crăpat şi se văd petalele inserţie sau de la bază Cel puţin 1/2 din florile inflorescenţei Tăierea tijelor de la bază sunt deschise Caliciul este crăpat şi se văd petalele Tăierea tijelor de la bază Spata complet deschisă şi apariţia Tăierea tijelor de la bază staminelor pe spadix Primele două flori sunt complet ieşite Tăierea tijelor de la bază din carenă Bobocii sunt gata să se deschidă şi au Tăierea tijelor de la bază culoare caracteristică (deasupra frunzelor) Spata are formă de cornet Smulgerea tijei din teaca semideschis frunzelor.

71

cât şi pentru imortelele prin adopţiune. Principalele specii de imortele tipice şi prin adopţiune. este deosebit de important momentul recoltării. persistente. despicarea longitudinală a tijelor. divers colorate. poliester sau aluminiu. inflorescenţe. se recomandă recoltarea pe timp uscat. În cazul speciilor la care nu se produce deformarea tulpinii prin pierderea turgescenţei (gramineele. Imortelele recoltate se leagă în buchete mici (pentru a nu se deforma prin presare) şi se suspendă cu vârful în jos. ci de bractee membranoase. dar cu efect decorativ după uscare.. frunze etc. cu mijloace autofrigorifice. Valorificarea şi pregătirea pentru păstrare a imortelelor nu se face decât după uscarea lor completă (aproximativ 20-30 zile de la recoltare). Florile scoase de la păstrare. aşa încât tijele florifere să-şi păstreze poziţia verticală. uscate şi răcoroase. Se folosesc cu succes în aranjamente şi buchete . sau cu alte destinaţii (jerbe. Recoltarea şi păstrarea imortelelor Imortelele (nemuritoarele. îndepărtarea anterelor cu polen. Atât pentru imortelele tipice. flori. pe 2-3 mm de la bază. Condiţiile de păstrare sunt aproximativ similare celor de uscare. lipsite de bractee. căptuşite cu hârtie. bine aerisite. care pătează florile (la Lilium). de aceea se pot folosi aceleaşi spaţii. la amiază şi niciodată după ploaie sau dimineaţa (înainte de a se ridica roua). bracteele sau celelalte părţi decorative se decolorează. aflate în buchete sau individual. ghirlande). în realizarea construcţiilor florale tipice sărbătorilor de iarnă (coroane. se ambalează în hârtie. prin intermediul altor părţi din plantă (fructe. uscarea se poate face şi cu vârful în sus. uşor de aplicat: schimbarea zilnică a apei din vase.). Acestea sunt denumite imortele prin adopţiune. se poate recurge la o serie de metode simple. aşezarea lejeră a florilor în vase. dispuse la baza florilor sau inflorescenţelor. În caz contrar. rehidratarea prin introducerea tijei în apă până la nivelul inflorescenţei (la gerbera) sau prin scufundare totală (la trandafir). Partea lor de decor nu este asigurată de flori. florile de „pai“) se constituie într-o grupă aparte de specii floricole. 72 . apoi se introduc în lăzi din carton. pierzând din calitate. Recoltarea prea timpurie sau prea tardivă are influenţe negative asupra calităţii materialului şi poate duce la pierderea totală a valorii decorative. Sub denumirea de imortele sunt întâlnite şi alte specii. caracterizate prin capacitatea de păstrare a valorii decorative după ce au fost recoltate şi uscate în anumite condiţii. Gypsophila). protejate astfel de lumină şi praf. folosirea soluţiilor conservante. Ambalarea florilor în cutii de carton sau în hârtie poroasă contribuie la prelungirea duratei de menţinere a calităţii imortelelor. B. reducerea frunzelor de pe tijele florifere. Pentru prelungirea duratei de menţinere a calităţii florilor tăiate. Pe distanţe mici.2. Uscarea imortelelor recoltate se face în încăperi întunecoase.Ambalarea şi transportul sunt alte două etape importante ce se desfăşoară înainte de ajungerea florilor la beneficiar. De asemenea. când sortimentul de flori tăiate este redus.). Imortelele sunt deosebit de apreciate în timpul iernii. introducerea în apă caldă şi flambarea bazei tijelor la speciile cu latex şi cu ţesut oxidabil. iar pe distanţe mari. transportul se face cu autoizoterme. Este foarte important ca imortelele să nu fie expuse la lumină pe durata uscării. precum şi momentul optim de recoltare sunt prezentate în tabelul 7. coroane mortuare etc.

în funcţie de valoarea decorativă a inflorescenţelor. anuală cristata Celosia pyramidalis anuală Gomphrena globosa anuală Helichrysum bracteatum Statice arborescens Statice gmeline Statice sinuata anuală perenă perenă anuală Momentul înfloririi Momentul recoltării bractee scarioase VI-X bractee scarioase VI-X bractee scarioase VII-IX bractee scarioase VII-IX bractee scarioase VII-IX bractee scarioase VII-IX bractee scarioase VII-IX bractee scarioase VII-X bractee scarioase VII-X bractee scarioase VI-IX VI-IX VI-IX VII-X VI-X VI-VIII flori bine deschise şi bractee bine colorate fază de boboc înflorire completă şi bractee bine colorate înflorire completă şi bractee bine colorate înflorire completă şi bractee bine colorate fază de boboc înflorire completă şi bractee bine colorate înflorire completă şi bractee bine colorate înflorire completă şi bractee bine colorate înflorire completă şi bractee bine colorate înflorirea completă înflorirea completă la începerea colorării în albastru a inflorescenţei după deschiderea completă a inflorscenţelor înflorirea completă după formarea fructelor (V-VI) după formarea fructelor (VII-X) după colorarea caliciului în roşuportocaliu (IX-X) înainte de maturare în faza de boboci floriferi după formarea completă a inflorescenţelor Xeranthemum annum anuală IMORTELE PRIN ADOPŢIUNE Achillea filipendulina perenă inflorescenţa Amaranthus caudatus anuală inflorescenţa Echinops ritro Heliopsis scabra Gypsophila paniculata Lunaria biennis Nigella damascena Physalis alkekengi Typha angustifolia perenă perenă perenă bienală anuală perenă perenă inflorescenţa inflorescenţa inflorescenţa membrana scarioasă din interiorul fructului fructul fructul învelit în calicul persistent. Cortaderia argentea anuale Penisetum perene longestilum Stipa sp. 73 .Tabelul 7. Specii floricole utilizate ca imortele Durata Partea ciclului decorativă de viaţă IMORTELE TIPICE Specia Acroclinium roseum anuală Ammobium alatum anuală Celosia argentea var. VIII-X veziculos inflorescenţa VII-VIII inflorescenţa VII-VIII Solidago canadensis perenă Graminee* Briza sp.2. inflorescenţa V-IX *-majoritatea speciilor din familia Gramineae pot fi utilizate ca imortele prin adopţiune.

74 .5 m şi lungimea variabilă (corespunzătoare traseului urmărit. mozaicuri. Se plantează de obicei cu vegetaţie pitică sau tunsă. sortimentul se completează şi cu plante decorative prin flori (plante de mozaic prin adopţiune). sinuos. în prim-plan se amplasează totdeauna cele cu talie mică. Rabatele însoţesc traseul căilor de circulaţie şi conturează diferite construcţii (clădiri. pe peluze etc. Au aspectul unor fâşii dreptunghiulare. dreptunghiulare etc.2. bazate pe utilizarea plantelor cu talie scundă (sau care să suporte tunsul) şi cu putere mare de ramificare. suprafeţe gazonate. cu flori (inflorescenţe) mari sau numeroase. ca să poată fi remarcate de la distanţă. La realizarea grupurilor se utilizează plante cu talie mijlocie şi înaltă. plantele floricole le regăsim încadrate în ansamblul decorativ şi sub alte forme: amenajări pe verticală. de la centru către marginea rondului. principiul originalităţii. eliptice. principiul unităţii. Ca şi în cazul rondurilor. au folosire limitată. Alegerea. principiul proporţionalităţii. Se pot utiliza în acest mod Amaranthus paniculatus. perene. cu lăţimea de 1-2. rombice. amenajări de ape. arabescuri). care necesită cheltuieli mari la înfiinţare şi întreţinere. bienale sau perene. Platbandele au aspectul unor rabate înguste (sub 1 m lăţime). MODALITĂŢI DE ÎNCADRAREA ÎN ANSAMBLUL DECORATIV DIN SPAŢIILE VERZI Compoziţiile floricole din spaţiile verzi nu se realizează la întâmplare. bienale. grădini alpine. platbande. în grupuri şi asociate în ronduri. se folosesc plante decorative prin frunze (plante tipice de mozaic). se pot folosi una sau mai multe specii anuale. dar pentru diversitate. În cadrul spaţiilor verzi. în ordine crescătoare. care conturează diferite trasee. de aceea. Ricinus communis etc. rabate. Petele de culoare completează paleta cromatică din spaţiile verzi amenajate în stil natural şi mixt. care se pot adapta la spaţiul de nutriţie limitat. vase decorative etc. rabatele se întrerup la distanţe egale cu arbuşti. Distribuirea plantelor după talie se face în ordine descrescătoare. talia şi portul plantelor etc. iar la realizarea lor se folosesc plante cu talie mică sau mijlocie. Bordurile nu sunt considerate amenajări de sine-stătătoare deoarece însoţesc şi completează alte amenajări floricole (ronduri. Rondurile sunt suprafeţe amenajate în forme geometrice regulate (circulare. În afara acestor modalităţi de distribuire. aparţinând aceleiaşi specii (sau aceluiaşi soi). perioada de înflorire. Preponderent. viu colorate. Mozaicurile şi arabescurile sunt amenajări floricole mai complicate. pătrate. mozaicuri şi arabescuri. valorifică particularităţile morfologice şi ornamentale ale plantelor cu tulpini urcătoare şi pendule. Vasele decorative se amplasează pe suprafeţele laterale sau pavate (în pieţe publice. Pe lungimi mari. ci ţinând cont de unele principii generale de compoziţie aplicate în proiectarea spaţiilor verzi: principiul funcţionalităţii.). Sunt amenajări costisitoare. Decorul pe verticală. apoi celelalte. în faţa arborilor şi arbuştilor etc. Aster novi-belgii. Efectele estetice deosebite se obţin cu ajutorul „petelor“ aflate pe peluze. principiul compatibilităţii. borduri. Ca exemplare izolate sunt indicate speciile cu talie înaltă. Grupurile sunt constituite dintr-un număr mic de exemplare. terase). asocierea şi modul de dispunere a speciilor floricole trebuie să aibă la bază o serie de criterii referitoare la capacitatea de adaptare a plantelor la diferite condiţii de mediu. Se realizează din vegetaţie pitică sau tunsă. Dacă au înălţimi diferite. Ocupă suprafeţe de teren cu contur neregulat. la intersecţia căilor de acces sau în apropierea acestora. dispuse în centrele compoziţionale. Pentru amenajarea rondurilor se folosesc specii floricole anuale. principiul armoniei. cu frunziş bogat. Vasele decorative se plantează cu specii floricole cu talie mică sau mijlocie. durata ciclului de viaţă. culoarea şi parfumul florilor. pe terase şi balcoane etc. speciile floricole pot fi dispuse: izolat (individual). dar nu mai mare de 15-20 ori lăţimea). ovale. pete de culoare şi vase decorative. Althaea rosea. pe trotuare). decorative prin flori sau prin frunze. rabate. Plantarea se face pe 2-5 rânduri (în chin-conz) sau sub formă de desene. în apropierea căilor de acces.7.

3 Specii floricole utilizate în amenajarea grădinilor alpine Specia Alyssum maritimum Alyssum saxatile Aquilegia vulgaris Aster alpinus Bergenia crassifolia Campanula carpatica Cerastium tomentosum Dianthus deltoides Echeveria secunda Eschscholtzia californica Galanthus nivalis Gentiana angustifolia Gnaphallium lanatum Iberis sempervirens Leontopodium alpinum Muscari armeniacum Phalaris arundinacea Phlox drumondii Phlox setacea Portulaca grandiflora Santolina viridis Scilla bifolia Sedum spectabilis Sedum spurium Sempervivum tectorum Stachys lanata Talia (cm) 10-40 15-50 60-75 10-30 30-50 15-20 10-20 10-15 10-15 30-60 15 20 20 10-30 10-20 15 10-20 15-50 10-15 15-20 30-50 15-30 30-45 10-20 15 20-50 Partea decorativă flori flori flori flori frunze şi flori flori flori flori frunze frunze flori flori frunze flori frunze şi flori flori frunze flori flori flori frunze flori frunze şi flori frunze şi flori frunze frunze Culoarea florilor alb-violet galben albastru. sunt prezentate câteva specii recomandate pentru grădinile alpine. roz galben. capacitate de decor pe o perioadă cât mai mare. pretenţii modeste la factorii de mediu şi adaptabilitate sporită la condiţiile nou create (de preferat să fie plante care provin din zona montană). care suportă să stea direct în apă şi la rândul lor pot fi: de mlaştini. sunt foarte apreciate în amenajarea balcoanelor şi teraselor.Plantele floricole cu tulpini urcătoare (volubile sau agăţătoare sunt folosite pentru îmbrăcarea chioşcurilor. contribuie esenţial la realizarea design-ului vegetal pe verticală. roz albastru roz. 75 . care redau peisajul montan în miniatură. arcadelor. coloanelor). lila roşu. aleasă şi amplasată în funcţie de particularităţile plantelor şi criteriile impuse de stilul abordat. pe ziduri etc. lila diferit albastru roz. purpuriu Perioada de decor VI-X IV-V IV-V VIII-X III-IV VI-VIII V-VI VI-IX continuu VI-X II-III VII-VIII continuu IV-VI VII-VIII III continuu VII-X continuu VI-X continuu II-III continuu continuu continuu continuu Amenajarea apelor din spaţiile verzi este totdeauna completată de prezenţa vegetaţiei specifice. Grădinile alpine (stâncăriile) sunt amenajări speciale deosebit de interesante. pergolelor. lila albastru alb alb. frunzişul colorat în alb-argintiu. care au nevoie de sol umed dar nu suportă să stea în apă permanent. De asemenea. Tabelul 7. Alături de plantele urcătoare. alb. b) plante acvatice. alb alb violet alb alb albastru diferit alb. Plantele floricole utilizate în popularea stâncăriilor trebuie să aibă o serie de particularităţi care să le asigure naturaleţea într-un astfel de mediu: talie pitică sau port târâtor. treiajelor. În tabelul 7. plutitoare şi subacvatice (submerse). în jardiniere. Exigenţele diferite ale plantelor de apă necesită gruparea lor în următoarele categorii: a) plante de mal. Efectul estetic al stâncăriilor este asigurat atunci când sunt respectate principiile de proiectare caracteristice şi când este ales judicios sortimentul de plante pentru ca decorul să fie asigurat tot timpul anului. în acoperirea faţadelor unor construcţii sau în mascarea locurilor inestetice. fiind folosite în vase suspendate. sau verde –glauc. roşu. cele cu portpendul.3.

fiind mai mult sau mai puţin rustice. Verbena hybrida. Cu foarte mici excepţii. La unele plante se poate recurge şi la metode vegetative de înmulţire (prin butaşi). iar atunci când acestea nu sunt îndeplinite. 8.tipice. în prima parte. Înfiinţarea culturilor se realizează prin semănat direct la loc definitiv sau prin plantare de răsad obţinut în spaţii protejate. plantele anuale sunt adaptate la diferite condiţii de cultură. Begonia semperflorens etc. înfloresc abundent. unde apare influenţa sezonului rece. prezentarea lor în tabelele următoare s-a făcut folosind două criterii de clasificare: locul de cultură şi durata ciclului de viaţă.). care indiferent de condiţiile de mediu îşi încheie ciclul de viaţă după fructificare (Papaver somniferum. ele îşi continuă vegetaţia. se realizează în anumite condiţii de mediu. 76 . în primul rând pentru culturile din câmp. păstrându-şi caracterul de plante perene pe care îl au în zona de origine (Ageratum mexicanum. Atâta timp cât nu sunt expuse la temperaturi negative.CAPITOLUL 8 RECUNOAŞTEREA SPECIILOR FLORICOLE GRUPATE DUPĂ LOCUL DE CULTURĂ ŞI DURATA CICLULUI DE VIAŢĂ Pentru facilitarea cunoaşterii principalelor specii floricole întâlnite în cultură. Simbolurile folosite în tabel au umătoarele semnificaţii (valabile pentru toate speciile cultivate în câmp): a) cerinţele ecologice . Godetia grandiflora etc. Majoritatea speciilor floricole anuale sunt decorative prin flori. sunt prezentate principalele specii floricole anuale întâlnite în cultură.lumina: – lumina abundentă. la rândul lor subîmpărţite în: specii cultivate în solul serei şi specii cultivate la ghivece.nespecific anuale (anuale netipice). manifestând rezistenţă mijlocie la secetă. Astfel. Petunia hybrida. interval de timp în care plantele au un ritm rapid de creştere şi dezvoltare. Speciile floricole anuale Sunt plante care îşi termină tot ciclul vital în cursul unei singure perioade de vegetaţie (4-10 luni). – umbră. De asemenea. grupate după ciclul de viaţă. – semiumbră. iar în partea a doua. Recunoaşterea speciilor floricole cultivate în câmp Clasificarea speciilor floricole după durata ciclului de viaţă prezintă importanţă practică deosebită.1. . În funcţie de zona din care provin.). cât şi în diferite amenajări din parcuri şi grădini. speciile cultivate în spaţii protejate. care se comportă ca anuale datorită factorilor de mediu. Alyssum maritimum. A. Delphinium ajacis. se disting două tipuri de plante floricole considerate anuale: . sunt prezentate speciile cultivate în câmp. respectiv trecerea de la perioada vegetativă la cea de reproducere. Clarkia elegans. înflorire şi fructificare. dar acestea au rol secundar. este important de ştiut că parcurgerea etapelor ciclului ontogenetic.1. înflorirea şi fructificarea întârzie sau nu au loc. în puţine situaţii devenind exclusive (la Alternanthera şi Iresine). au înflorire abundentă şi prelungită pe tot parcursul verii (la unele până la venirea îngheţului de toamnă) şi se pot folosi atât ca flori tăiate. În tabelul 8. sunt plante iubitoare de lumină şi necesită udări moderate. deoarece ajută la stabilirea tehnologiilor de cultură adecvate şi la elaborarea unor metode şi procedee de modificare a perioadei de vegetaţie. în scopul valorificării eficiente a calităţilor decorative ale acestor plante. iar la sfârşitul perioadei îmbătrânesc şi mor. În condiţiile climatice temperate.

netipice (bienale prin cultură). dar îşi desfăşoară ciclul de viaţă pe parcursul a doi ani consecutivi. c) modul de utilizare: Ft – flori tăiate. . *** – mare (plantele iernează în câmp. după primul val de înflorire (cel mai valoros).tipice (propriu-zise). Lunaria biennis). Bo – borduri.Înmulţire vegetativă: butaşii se confecţionează în februarie. se recurge la înlocuirea lor cu specii din alte grupe (anuale). Exemplu: Ageratum mexicanum . După ce iernează sub formă de rozetă de frunze. rezistenţă mai mare la perioade prelungite de secetă. în spaţii protejate şi se plantează în câmp în luna mai. Necesită udări moderate şi au rezistenţă medie la secetă. Ra – rabate. B. ele pot înflori şi pe parcursul verii. tije florifere alungite) şi nu se justifică menţinerea lor. dar florile sunt cu valoare decorativă scăzută (în număr redus. se repică tot în câmp sau răsadniţe şi se plantează la loc definitiv toamna (septembrie-octombrie). Lăsate să vegeteze în continuare. . Se seamănă vara (iunie-august) în răsadniţe reci sau pe straturi în câmp. cu dimensiuni mici. – cerinţe mai mari. Inducţia florală la aceste plante este favorizată de temperaturile scăzute. rezistenţă redusă la secetă. În anul următor. în cel de-al doilea an de viaţă se usucă şi mor.apa: – cerinţe modeste. I – individual. Im – imortele. Pc – pete de culoare. Bienalele sunt plante rustice. la începutul verii.Luna (lunile) din paranteză indică efectuarea lucrării în spaţii protejate. s-a constatat că înflorirea din primul an este mai abundentă şi cu flori de calitate. Este cazul la Viola x hybrida. Mz – mozaicuri.Înmulţire prin seminţe: se produce răsad în februarie-martie. Bellis perennis. dar se cultivă după tehnologia bienalelor mai ales din motive estetice. nu rezistă iarna în câmp). rezistenţă medie la secetă. – udări moderate. rezistente). b) Înmulţirea: . Speciile floricole bienale se înmulţesc prin seminţe. Ro – ronduri. plantele bienale înfloresc o singură dată. În alte situaţii (Dianthus barbatus). ** – medie (plantele iernează în câmp. suficient de rezistente la temperaturi scăzute prin însăşi tehnologia lor de cultură. care la origine sunt anuale sau perene. Astfel. când înfloresc şi fructifică. cele din anii următori diminuându-se considerabil. paie). Specii floricole bienale Ca şi anualele. în anul următor parcurg etapa germinativă. La unele dintre ele însă (Digitalis purpurea. .temperatura (rezistenţa la temperaturi scăzute): * – mică (plantele sunt distruse de temperaturi negative. Dv – decor pe verticală. . St – stâncării. Sunt puţin reprezentate în rândul speciilor floricole (Campanula medium. Pentru practica floricolă prezintă interes două categorii de plante bienale: . fiind mai sensibile la temperaturile scăzute şi la variaţiile mari de temperatură. G – grupuri. se înrădăcinează în sere şi se scot în câmp în luna mai. care după înflorire şi fructificare. La Althaea rosea se va ţine cont de sensibilitatea mai mare a plantelor la excesul de umiditate.. Myosotis alpestris. dar suportă şi semiumbra. iar la Myosotis alpestris şi Silene pendula de faptul că sunt iubitoare de apă (sunt recomandate şi pentru amenajări în jurul apelor). Althaea rosea). Campanula medium. Sunt plante iubitoare de lumină. este indicată o uşoară protejare peste iarnă (cu frunze. majoritatea îşi încep 77 . Vd – vase decorative.Luna (lunile) trecute după săgeată reprezintă perioada pantării materialului în câmp. dar suferă în iernile geroase). cu producere de răsad. Pb – platbande.

bordurilor. În funcţie de organul de rezistenţă şi de modalitatea de refacere a părţii aeriene. pentru ronduri. care rezistă iarna datorită mugurilor de la baza tulpinilor şi de pe rădăcini. majoritatea hemicriptofite sunt adaptate condiţiilor cu umiditate variabilă. La speciile care la origine sunt perene. pentru valorificare în timpul iernii. anotimpul rece determină distrugerea părţilor aeriene. pe ziduri înflorite sau în preajma apelor. Pentru o parte din aceste plante. ci şi în depozitarea substanţelor de rezervă. drajoni etc. altele. Iberis sempervirens etc. La majoritatea speciilor perene.2. vase decorative şi chiar mozaicuri.).) include numeroase specii floricole deosebit de apreciate atât pentru valoarea lor decorativă. Principalele specii floricole cultivate după tehnologia bienalelor sunt prezentate în tabelul 8. 78 . până toamna târziu. formate din tulpini sau rădăcini metamorfozate.. Gypsophila paniculata. cât şi pe cale vegetativă. fie prin intermediul unor organe subterane cu rol de înmagazinare a substanţelor de rezervă şi de înmulţire vegetativă. . Înmulţirea plantelor floricole hemicriptofite se poate realiza atât prin seminţe. grupuri. să se asigure o protecţie a mugurilor bazali prin muşuroire sau acoperire cu paie şi frunze uscate. care îşi asigură continuitatea prin organe subterane (bulbi.Specii floricole perene (vivace) Sunt plante care au durata vieţii de mai mulţi ani. Specii perene geofite Speciile floricole geofite se constituie ca o grupă aparte în rândul plantelor perene. Echeveria secunda). dar creşterea lor vegetativă este reluată anual.. Organele subterane. Althaea rosea).înflorirea primăvara foarte devreme (din martie) şi doar câteva înfloresc mai târziu (Campanula medium. cât şi în grădini alpine. etc. De asemenea. Campanula carpatica. Lupinus. unde alternează perioadele favorabile cu cele mai puţin favorabile. Dianthus barbatus. Rusticitatea şi marea diversitate a plantelor floricole hemicriptofite determină utilizarea lor în cele mai variate moduri.hemicriptofite. Se pretează şi la culturi forţate. la unele hemicriptofite mai sensibile (Dicentra spectabilis. pete de culoare.3. tuberculi. cele cu talie mică. oferind posibilitatea de a fi utilizate ca flori tăiate. ca în zonele cu ierni geroase. Unele preferă locuri însorite (Achillea filipendulina. la hemicriptofite predomină înmulţirea vegetativă (prin butaşi. Specii perene hemicriptofite Grupa hemicriptofitelor (tab. Sempervivum. Cerastium). Multe dintre ele au perioadă lungă de înflorire şi asigură decorul în parcuri şi grădini de primăvara.geofite.8. Papaver. unele dintre ele rezistând la perioade prelungite de secetă (Sedum. mai ales atunci când plantele sunt mature. datorită sensibilităţii sistemului radicular care nu suportă transplantarea. au un rol deosebit de important nu numai în înmulţirea vegetativă. Le întâlnim în spaţiile verzi atât în amenajări de tipul rondurilor. atunci când se intenţionează cultivarea lor ca perene sau când nu formează seminţe (soiurile involte de Bellis perennis). Sunt plante care se adaptează destul de bine la condiţiile climatice variate şi iernează în câmp fără protecţie deosebită. Este cazul speciilor aparţinând genurilor: Gypsophila. Delphinium x hybridum. metoda generativă reprezintă singurul mod de înmulţire cu rezultate bune. rabatelor. Viola odorata. rabate. fie prin intermediul mugurilor situaţi la baza tulpinilor sau pe rădăcini. ronduri etc. cât şi pentru rusticitatea recunoscută. aflaţi în stare de repaus pe parcursul iernii. trebuie amintit şi faptul că plantele floricole hemicriptofite prezintă tije florifere lungi şi au perioadă lungă de păstrare în apă. În privinţa cerinţelor faţă de apă. axă hipocotilă îngroşată). Dianthus sp. Utilizarea bienalelor este multiplă: cele cu talie înaltă pentru flori tăiate.). rizomi. Este recomandat însă. nu este exclusă nici înmulţirea vegetativă (prin divizarea tufelor). fiind caracterizate prin prezenţa organelor subterane capabile să le asigure perenitatea. rădăcini tuberizate. Rudbeckia sp. dimpotrivă cresc şi se dezvoltă bine în condiţii de semiumbră sau suportă semiumbra (Dicentra spectabilis. C. timp în care înfloresc şi fructifică repetat. perenele se împart în: .). Spre deosebire însă de anuale şi bienale. tuberobulbi. divizarea plantelor.

este absolut obligatoriu ca în momentul în care ne hotărâm să le cultivăm. Au o largă utilizare în amenajarea parcurilor şi grădinilor.. Înmulţirea prin seminţe se foloseşte rar. Prezenţa organelor subternane facilitează înmulţirea vegetativă a geofitelor. Unele sunt chiar iubitoare de umbră şi semiumbră (Convallaria majalis.5. este foarte important să facem o alegere judicioasă a plantelor şi să le întreţinem corespunzător. Galanthus nivalis.). Ele aparţin unui număr mare de familii şi genuri botanice şi sunt. Geofitele provin din cele mai diverse zone geografice.4. le putem întâlni cultivate atât la soare. Tabelul 8. de aceea necesită protejare faţă de temperaturile scăzute. fără să fie afectată viabilitatea organelor lor subterane. Majoritatea geofitelor semirustice sunt deosibit de apreciate ca flori tăiate.). tuberobulbii. Stachys lanata). Pentru floricultori. Vegetează bine pe terenurile cu umiditate moderată şi constantă. habitus etc. În plus. Hosta sp. Tuberozele preferă umiditate mai mare în sol. în funcţie de grupa din care fac parte. Un sortiment bogat de geofite rustice înfloresc primăvara devreme şi asigură decorul într-o perioadă din an în care alte plante nu pot fi folosite. Geofitele semirustice sunt plante care cer locuri însorite. să avem certitudinea că le putem asigura condiţiile cerute. Trebuie menţionat faptul că la unele specii (Lilium tigrinum). Hosta plantaginea. datorită pretenţiilor mari la condiţiile de mediu. plantele cu putere mare de adaptabilitate le întâlnim mult mai des cultivate ca plantele de interior. în final. organele lor subterane se recoltează în fiecare toamnă şi se depozitează până primăvara în adăposturi corespunzătoare. ţinând cont de o serie de reguli: armonizarea dimensiunilor şi culorilor cu cele ale spaţiului în care se 79 . uneori numai în lucrări de ameliorare. Pentru cele pretenţioase. se adaptează mult mai greu şi impun un mediu de viaţă asemănător celui din care provin. la axila frunzelor). se cultivă exclusiv pentru valorificare ca flori tăiate. adăpostite.6. 8. bulbii apar şi ca formaţiuni aeriene (pe tulpinile florifere. cuprinde câteva din cele mai cunoscute specii floricole cultivate ca plante la ghivece pentru decorarea interioarelor în locuinţe sau instituţii. Recunoaşterea speciilor floricole cultivate în spaţii protejate A. frunze. Altele. foarte de rentabile. le întâlnim mai mult în grădini individuale şi mai puţin în spaţiile verzi de interes public (cu excepţia speciei Canna indica). originare din zonele calde ale globului. Unele rezistă în condiţii deosebite de cele din locul de origine. În general. Sunt plante cu cerinţe ecologice diferite. nu rezistă la temperaturi negative şi de aceea.) sau pe terenuri mai uscate (Colchicum autumnale. Scilla bifolia). adaptate mai bine condiţiilor de climat din ţara noastră. considerate semirustice (tabelul 8. dar sunt şi specii care le putem întâlni pe terenurile umede (Galanthus nivalis. trebuie să ştim cum să le punem cât mai bine în valoare efectul decorativ. Altfel. cu umiditate constantă. cu condiţia însă ca apa să nu băltească. singura aplicată în practică la cele mai multe dintre ele. considerate rustice (tabelul 8. Practic. Pentru decor exterior. Tuberozele.2. vor muri. Geofitele rustice. fiind cultivate în câmp sau în spaţii protejate (în culturi forţate). iar capacitatea lor de adaptare la condiţiile de climat temperat le imprimă un anumit comportament în ceea ce priveşte rezistenţa la temperaturile scăzute. rezistă pe timpul iernii în câmp. plantele vor suferi. ale căror particularităţi sunt prezentate mai detaliat în capitolul IV. rizomii. Astfel. Hemerocalis sp. în majoritate. altele. este deosebit de importantă posibilitatea utilizării acestor plante în culturi forţate şi timpurii.Bulbii. unele dintre ele. Specii cultivate la ghivece Sortimentul de plante floricole cultivate la ghivece sau în alte tipuri de recipiente este extrem de variat şi cuprinde un număr foarte mare de specii decorative prin flori. terenuri bine drenate. dimpotrivă. aspectul lor decorativ va fi mult diminuat şi. cât şi în locuri semiumbrite. Capacitatea de adaptare a acestor plante la condiţiile de microclimat este destul de diferită. rădăcinile tuberizate sunt tipuri de organe subterane întâlnite la geofite.

plantele cultivate la ghivece pot asigura decorul tot timpul anului (cele decorative prin frunze) sau numai o anumită perioadă din an (cele care decorează prin flori şi au perioadă limitată de înflorire). cu durată mai mare de 2-3 ani. elementul decorativ reprezentativ şi perioadele din an (pe trimestre) când plantele au valoare decorativă maximă. trec anual printr-o perioadă de repaus de 1-2 luni. deşi sunt plante perene. La fiecare specie sunt prezentate cerinţele ecologice. B. Plantle decorative prin flori pot fi dirijate. Majoritatea se pot multiplica uşor pe căi vegetative. Cele cu durata culturii de mai mulţi ani. În funcţie de specificul unităţilor producătoarte şi de cerinţele locale ale pieţii. gerbera. bienale. cultura reluându-se în fiecare an prin intermediul tuberobulbilor sau răsadului la fresia şi prin butaşi la crizanteme. Spre deosebire de plantele cultivate în câmp.află. în scopul completării sortimentului de flori şi valorificării la maxim a spaţiului din sere. se cultivă ca anuale. mărime. cât şi a numărului de soiuri în cadrul speciei. În plus. la concurenţă cu trandafirul. cât şi vegetativ. folosirea recipintelor potrivite ca formă. dar pot fi aduse în sere în sezonul rece pentru culturi forţate. Diversificarea sortimentului de plante cultivate în solul serei. În funcţie de particularităţile morfologice şi de organul (organele) care reprezintă partea de decor. se cultivă în teren deschis (anuale. Garoafele cultivate în sere se situează pe unul din primele două locuri. fresii. în ceea ce priveşte condiţiile ecologice. prin tehnologiile aplicate. La înmulţirea prin seminţe se recurge de obicei atunci când alte metode nu dau rezultate sau când se intenţionează obţinera un număr mare de plante. Înmulţirea lor se realizează atât prin seminţe. Semnele convenţionale care indică cerinţele faţă de lumină şi umiditate sunt identice cu cele folosite la plantele din câmp. În această categorie sunt incluse nu numai plantele care provin din regiunile calde ale globului şi nu se pot adapta în condiţiile de climat temperat la culturi neprotejate (Anthurium. De asemenea.) ne vom referi numai la speciile care constituie sortimentul de bază al culturilor din solul serei.. asocierea speciilor în funcţie de cerinţele ecologice şi elementul de decor. cel mult doi ani. Garoafele se pot exploata în condiţii economice în culturi de un an. când creşterile vegetative sunt limitate sau chiar întrerupte. Tabelul de prezentare cuprinde câteva date referitoare la cerinţele ecologice ale speciilor. Fresiile şi crizantemele. amplasarea corespunzătoare în spaţiu. cuprinde atât sporirea numărului de specii floricole cultivate. să înflorească tot timpul anului.).7. alstromeria etc. ci şi plante care în mod obişnuit. ţinând cont că direcţia principală de folosire a plantelor cultivate în solul serei este pentru flori tăiate. metodele de înmulţire aplicate. sau atunci când solicitarea este mai mare. perene). locul lor a fost luat şi de alte culturi (crizanteme. 80 . metodele de înmulţire şi perioada de repaus (dacă este cazul). ajungând şi până la 10-12 ani (Strelitzia reginae). la plantele cultivate în spaţii protejate a fost necesară şi prezentarea cerinţelor faţă de umiditatea atmosferică. culoare. Majoritatea sunt culturi perene. s-a renunţat la simbolizarea rezistenţei la temperaturi scăzute. în ceea ce priveşte suprafaţa şi producţia mondială de flori tăiate. notându-se nivelul temperaturilor optime cerute de fiecare specie. Strelitzia). mai ales prin butăşire. Semnul convenţional ( ) sugerează necesitatea asigurării unei umidităţi atmosferice mai ridicate la unele dintre aceste specii. material etc. În cele ce urmează (tabelul 8. s-a renunţat la prezentarea modului de utilizare. Specii cultivate în solul serei Culturile floricole din solul serei au ca scop principal obţinerea de flori tăiate ce se pot valorifica în orice perioadă din an.

(syn. 3 alternanteră Amaranthaceae 10-15 15-20 * - Mz Butaşi Bo (III)→V Vd 81 .) 2 pufuleţi Compositae 15-50 15-30 * Răsad (II-III)→V Ro Ra Butaşi Bo (III)→V Mz Vd Alternanthera amoena (Lem.Tabelul 8. Helipterium roseum Beuth. Roccardia rosea Voss.) Voss.) Compositae floare de pai 30-60 15 * Răsad (III)→V - Im Ageratum mexicanum Sims. (syn.1. Specii floricole anuale Nr. crt. houstonianum Mill. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de Vegetativ utilizare 1 Acroclinium roseum Hook.A.

Tabelul 8. 4 alternanteră Amaranthaceae 10-15 15-20 * - Mz Butaşi Bo (III)→V Vd Alyssum maritimum Lam. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de utilizare vegetativ Alternanthera versicolor Voss. 6 moţul curcanului Amaranthaceae 50-100 45 * Direct III-IV Răsad (III)→ V - G I Ft Im 82 . crt.1. 5 ciucuşoară. albiţă Cruciferae 10-40 20-30 * Răsad (II-III)→IV Direct XI. (continuare) Nr. III-IV - Ro Bo Mz St Vd Pc Amaranthus caudatus L.

1. Denumirea ştiinţifică şi populară Amaranthus paniculatus L. Răsad (II-III)→V Direct III-IV Ft Ro Bo Pb 9 gura leului Scrophulariaceae 15-90 30-45 - * 83 .Tabelul 8. crt. Browr 8 imortelă albă Compositae 40-60 15-30 * Răsad (III)→V - Im Antirrhinum majus L. 7 trompa elefantului Amaranthaceae 70-200 40-60 Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Direct III-IV Răsad (III)→V Mod de utilizare vegetativ - * G I Ft Ammobium alatum R. (continuare) Nr.

gheaţă Begoniaceae 15-50 15-30 * Răsad (I)→V Ro Ra Bo Butaşi Pb (III)→V Mz Vd Pc Calendula officinalis L. filimică Compositae 30-60 30-60 * Răsad (III)→V Direct X-XI. Denumirea ştiinţifică şi populară Arctotis grandis Thunb. crt.Tabelul 8. Otto. 12 gălbenele. III-IV - Ft Ro Ra 84 . 10 arctotis Compositae 40-60 20-30 Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de utilizare vegetativ Ro Pt St Vd Ft → * Răsad (III)→V - Begonia semperflorens Link et. 11 begonie.1 (continuare) Nr.

1. crt. 13 ochiul boului Compositae 20-80 30-45 * Răsad (III)→V Direct IV - Centaurea cyanus L.Tabelul 8. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de utilizare vegetativ Ft Ro Ra Pb Bo Vd Callistephus chinensis L. 15 vineţică parfumată Compositae 40-70 20 * Direct IV - Ft Ro Pb Ra G 85 . (continuare) Nr. 14 albăstrele Compositae 40-90 30 * Direct IV - Ft Ro Pb Ra G Centaurea moschata L.

16 creasta cocoşului Amaranthaceae 20-60 30 Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare * Răsad (III)→V - Ft Im Ro Ra Celosia pyramidalis Hort.1.Tabelul 8.tricolor Andr.) 18 crizantemă de vară Compositae 40-60 30 * Răsad (III)→V Direct IV - Ft G Ro Ra 86 . 17 celosia Amaranthaceae 30-60 20-30 Răsad (III)→V - * Ft Im Ro Ra Chrysanthemum carinatum L. Ch. Denumirea ştiinţifică şi populară Celosia argentea var. (continuare) Nr. crt. cristata L. (syn.

1. (continuare) Nr. 19 clarchia Onagraceae 30-70 30 Direct IV - * Ft Ro Ra Pb Cleome spinosa Jacq. 21 cobea Polemoniaceae 700-800 Răsad Butaşi Dv (II-III)→V (II-III)→V * 87 . crt.Tabelul 8. 20 cleome Capparidaceae 80-120 45-60 * Răsad (III-IV)→V - G Ra Cobaea scandens Cav. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Clarkia elegans Dougl.

Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Coleus blumei Benth. IV Răsad (III)→V - Ft G Ra 88 . 22 urzicuţă. crt. Calliopsis tinctoria DC. 24 cosmos.1. mărariţă Compositae 80-120 60 * Direct X. mireasă Labiatae 10-40 30 Răsad (II)→V * Mz Vd Butaşi Ro (III)→V Ra Pb Coreopsis tinctoria Nutt.Tabelul 8. IV-V - Ft G Ro Ra Cosmos bipinnatus Cav.) 23 lipscănoaie Compositae 45-90 20-45 * Răsad (III-IV)→V Direct X-XI. (continuare) Nr. (syn.

fluturaşi Compositae 80-100 40-50 * Direct X. IV-V - Ft Ro Ra 89 . (continuare) Nr.1. 27 nemţişor. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Cosmos sulfureus Cav. 26 dălioare Compositae 40-70 45-60 * Răsad (III)→V Direct IV-V - Ft Ro Ra Pb Delphinium ajacis L. floare domnească Ranunculaceae 50-120 30-50 * Direct X-XI.Tabelul 8. IV Răsad (III)→V - Ft G Ro Ra Dahlia variabilis Hort. crt. 25 cosmos.

30 dimorfotecă Compositae 20-35 15-20 * Direct IV - Ft Ro Ra Pb Pc 90 . Denumirea ştiinţifică şi populară Dianthus caryophyllus L. (continuare) Nr.Tabelul 8. „Chabaud“. crt. 28 garoafă de vară Caryophyllaceae 50-70 20-30 Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare ** Răsad (I-II)→V butaşi Ft (I-II)→V Dianthus chinensis L.1. 29 garoafă chinezească Caryophyllaceae 15-30 15-30 Răsad (III-IV)→V - ** Ro Ra Pb St Bo Dimorphoteca aurantiaca Hort.

33 fluturei Compositae 30-60 30 ** Răsad (III-IV)→V Direct IV-V - Ro Ra Pb G Ft 91 . 31 fasole japoneză Leguminosae 80-400 - * Direct IV-V - Dv Eschscholtzia californica Cham. IV-V - Ro Ra Pb St Pc Gaillardia picta Hort.1. (continuare) Nr. 32 mac californian Papaveraceae 30-60 15 * Direct X-XI. crt. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Dolichos lablab L.Tabelul 8.

crt.Tabelul 8. bumbuşcuţe Amaranthaceae 30-50 20 * Răsad (III)→V - Im 92 .1. (continuare) Nr. 35 azalee de grădină Onagraceae 25-40 30 Direct IV-V - * Ro Ra Pb St Vd Gomphrena globosa L. 34 gazania Compositae 15-30 15-20 * Răsad (III)→V - Ro Ra Pb Vd St Godetia grandiflora Lindl. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Gazania splendens Hort. 36 gomfrena.

37 floarea miresei Caryophyllaceae 40-60 20-30 Direct IV-V G Ft * Helichrysum bracteatm Willd. (continuare) Nr. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Gypsophilla elegans M. 38 floare de pai Compositae 30-90 30 * Răsad (III)→V - Im Iberis amara L.B. crt. 39 lilicele Cruciferae 20-30 15-20 Direct III-IV - * Ro Ra Pb Vd 93 .Tabelul 8.1.

crt. 40 sălcioară. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Impatiens balsamina L.Tabelul 8. copăcei. (continuare) Nr. 41 zorele Convolvulaceae 250-400 Direct IV-V Dv * Ipomaea rubrocoerulea Hook.1. balsamina Balsaminaceae 35-75 45 * Răsad (III-IV)→V Direct IV-V - G Ro Ra Ft Ipomaea purpurea Lam. 42 zorele Convolvulaceae 150-300 - * Direct IV-V - Dv 94 .

crt. (continuare) Nr. (syn. Achyranthes lindenii) 44 irezină Amaranthaceae 30-70 30 - * Mz Butaşi Bo (II-III)→V Vd Lathyrus odoratus L. 45 mazăre mirositoare Leguminosae 90-200 50 Direct IV Dv Ft * 95 .Tabelul 8. (syn. Achyranthes verschafeltii Lem. Denumirea ştiinţifică şi populară Iresine herbstii Hook.) 43 irezină Amaranthaceae 25-40 30 Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare * Mz Butaşi Bo (II-III)→V Vd Iresine lindenii L.1.

mixandre Cruciferae 20-80 30 Răsad (III)→IV-V Direct IV-V - * Ft G Ro Ra Vd 96 .Tabelul 8.1.) 48 micşunele. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Lobelia erinus L. 47 micşunele Cruciferae 40-50 20 * Răsad (III)→IV-V Direct IV-V - Ro Ra St Vd Matthiola incana (L. (continuare) Nr. crt. 46 lobelie Campanulaceae 10-20 10-15 * Răsad (II)→V Ro butaşi Ra (II-III)→V Mz Vd Matthiola bicornis DC.

1. (continuare) Nr. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Mirabilis jalapa L. chica voinicului Ranunculaceae 35-60 20 Direct X-XI. frumoasa nopţii Nyctaginaceae 60-90 40-60 Direct IV-V G Ro Ra * Nicotiana alata Link.Tabelul 8. crt. III-IV - * Ft Ro Ra St Im 97 . 50 regina nopţii Solanaceae 80-150 40-50 răsad (III)→V G Ra Ro * Nigella damascena L. 49 barba împăratului. 51 negrilică.

Tabelul 8. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Ocimum basilicum L. 53 petunie Solanaceae 15-80 30 * Ro Ra Răsad Butaşi Pb (II-III)→V (II-III)→V Mz Vd Phlox drumondii Hook. (continuare) Nr. scânteuiţe Polemoniaceae 15-50 10-30 * Răsad (II-III)→V Direct IV-V - Ro Ra Bo Pb Mz Vd St 98 . 54 brumărele. crt.1. 52 busuioc Labiatae 25-50 20 * Răsad (III)→IV-V Direct IV-V - Ro Ra Vd Pb Petunia × hybrida Hort.

Butaşi Pc (f. 55 floare de piatră Portulacaceae 15-20 15 Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de utilizare vegetativ * Ro Ra Răsad Pb (II-III)→IV. rar) V St (III)→V Direct Bo V Mz Vd Salvia splendens Ker. (continuare) Nr. Denumirea ştiinţifică şi populară Portulaca grandiflora Hook.1. 57 sanvitalia Compositae 15 30 * Răsad (III)→V Direct IV-V - 99 . jaleş Labiatae 30-90 20-30 Răsad (I)→V Butaşi (II-III) →V * Ro Ra Mz Pb Bo Vd Ro Ra Pb Bo St Vd Pc Mz Sanvitalia procumbens Dam. 56 salvie.Tabelul 8. crt.

Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de utilizare vegetativ Scabiosa atropurpurea L. crt. limba peştelui Plumbaginaceae 30-60 30 * Răsad (II-III)→V - Im Tagetes erecta L. III-IV - Ft Ro Ra Pb G 100 . vâzdoage Compositae 20-90 30-45 * Răsad (III)→V Direct X-XI. 58 scabioza. Limonium sinuatum Mill.Tabelul 8. (continuare) Nr.) 59 statice.1. (syn. 60 crăiţe. muşcata dracului Dipsacaceae 60-100 30 * Răsad (III-IV)→V Direct IV-V - Ft G Ro Ra Statice sinuata L.

(continuare) Nr. crt. III-IV - Tagetes signata Bartl. IV * Butaşi (rar) (II-III) →IV-V Ro Ra St Vd 101 . 61 crăiţe. III-IV - Ro Ra Bo Pb Mz Vd Tropaeolum majus L. vâzdoage Compositae 15-60 30 * Răsad (III)→V Direct X-XI. 63 conduraşi Tropaeolaceae 30-250 30 Direct X-XI. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de utilizare vegetativ Ro Ra Pb Mz Bo Vd Tagetes patula L.1.Tabelul 8. 62 crăiţe Compositae 15-60 20-30 * Răsad (III)→V Direct X-XI.

) 25-40 20-30 * Răsad (III)→V Direct V - Ft Ro Ra Pb 102 . Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de utilizare vegetativ Verbena × hybrida Hort. crt. angustifolia H.1. Z.Z. urzicuţă Verbenaceae 20-40 30 – * Ro Răsad Ra Butaşi Pb (II-III)→V (rar) Mz Direct (II-III)→V Vd V St Zinnia elegans Jacq.Tabelul 8. (continuare) Nr. 64 verbină.B. 66 Compositae (syn. 65 cârciumărese Compositae 20-100 30 * Răsad (III)→V Direct V - Ft G Ro Ra Zinnia haageana Reg.

1. IV Im * 103 . (continuare) Nr. cununiţă Compositae 30-60 45 Răsad (III)→V Direct X. 67 imortelă. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de utilizare vegetativ Xeranthemum annum L.Tabelul 8. pleviţă. crt.

1 nalbă de grădină Malvaceae 80-250 60 ** Răsad VIIVIII→IX-X - *Bellis perennis L. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime (cm) Diametrul Cerinţe tufei ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare G I Ra Ro Ft *Althaea rosea Cav.Tabelul 8. Specii floricole bienale Nr. bănuţei Compositae 5-15 10-15 *** Răsad VI-VII → IX-X Ro Ra Pb Despărţire Mz VII-VIII Vd Pc Ft Campanula medium L. 3 clopoţei de grădină Campanulaceae 50-80 30 Răsad V-VII→IXX - *** Ft G Ro Ra Pb 104 . 2 părăluţe.2. crt.

4 micşunele ruginii Cruciferae 30-80 30-40 Răsad VIIVIII→IX-X - *** Ft G Ro Ra Pb Vd *Dianthus barbatus L. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Diametrul Înălţime Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Cheiranthus cheiri L. 6 degeţel Scrophulariaceae 50-150 30-45 Răsad VI-VII→IXX Ft G Ra ** 105 . 5 garoafă turcească Caryophyllaceae 15-50 20-30 Răsad VI-VII→ IX-X *** Ft Ro Despărţire Ra VIII Pb G Digitalis purpurea L.2.Tabelul 8. crt. (continuare) Nr.

crt. Denumirea ştiinţifică şi populară Lunaria biennis Moench.Tabelul 8. banul Iudei Cruciferae 30-100 30 Familia botanică Aspectul plantei Diametrul Înălţime Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** Răsad VIIVIII→IX-X - Ft G Ra Im *Myosotis alpestris L. 8 nu mă uita Boraginaceae 15-35 15 *** Ro Ra Răsad Pb Despărţire Mz VI-VII→IXVII-VIII Vd X Ft Pc *Primula acaulis (L.) Hill. 7 pana zburătorului. L. ciuboţica cucului Primulaceae 10-15 20 *** Răsad VIIVIII→IX-X - Ro Ra Pb Pc Vd 106 .2. annua L). 9 primula. (syn. (continuare) Nr.

2. (syn. (continuare) Nr. Răsad VIIVIII→IX-X 10 Caryophyolaceae 20-45 15 - *** guşa porumbelului Ro Ra Pb Mz Pc Vd *Viola wittrockiana Gams. crt. Viola × tricolor maxima) 11 panseluţe Violaceae 15-25 20 *** Butaşi Răsad (soiurile cu VI-VII→IXflori duble) X Despărţire Ro Ra Pb Mz Pc Vd * specii perene cultivate ca bienale 107 .Tabelul 8. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Diametrul Înălţime Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Silene pendula L.

3 căldăruşe Ranunculaceae 60-75 20 *** Ft Răsad G Despărţire (III-IV) Ro IX-X Ra →VII-VIII Pb 108 .Tabelul 8. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Achillea filipendulina Lam. crt. Specii floricole hemicriptofite Nr. 1 coada şoricelului Compositae 60-120 50-60 *** Ft G Răsad Despărţire Ra (III-IV) →V III. IX St Im Alyssum saxatile L. 2 alisum. ciucuşoară Cruciferae 15-50 20 *** Direct IV-V St Despărţire Ro IX-X Ra Butaşi Bo Aquilegia vulgaris L.3.

4 scânteiuţe Compositae 10-30 20-30 Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** Bo Ro Despărţire Ra Răsad (rar) III Pb Butaşi (IV)→IX St IV-V Pc Vd Aster novi – belgii L. vineţele Compositae 70-150 45 Răsad (rar) (IV)→IX Despărţire Ft III G Butaşi Ra IV-V *** Campanula carpatica Jacq. Denumirea ştiinţifică şi populară Aster alpinus L. 5 aster. 6 clopoţei de munte Campanulaceae 15-20 15 ** St Răsad Despărţire Pc IX-X Ra IV-V→IX Pb 109 .3. crt. (continuare) Nr.Tabelul 8.

3. 7 lâna caprelor Caryophyllaceae 10-20 10-15 Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** - Despărţire St IX-X Pc Butaşi Vd (rar) Chrysanthemum indicum L. 9 margarete Compositae 40-80 30-40 *** Răsad Ft Despărţire G IV-V→IXIII-IV R X 110 .Tabelul 8. (continuare) Nr. crt. Denumirea ştiinţifică şi populară Cerastium tomentosum L. 8 tufănele Compositae 20-80 30-50 Despărţire III-IV Butaşi (II-III) *** Ft G Ro Ra Pb Vd Chrysanthemum leucanthemum L.

Tabelul 8. 12 garofiţă Caryophyllaceae 10-15 10 *** Bo Răsad Despărţire Pc X St IV-V → Butaşi Vd IX-X VIII-IX Ra Pb 111 .3. IX.G X I (IIIIV)→IX Butaşi Ro V-VI Ra Despărţire Ft Dianthus deltoides L. (syn. Senecio cineraria DC) 10 cinerarie. crt. Denumirea ştiinţifică şi populară Cineraria maritima L. (continuare) Nr. spălăcioasă Compositae 30-70 30-40 *** Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Răsad (IIIII)→V Butaşi (II-III) Bo Mz Ro Rb Pb Delphinium x hybridum Staph et Wild. 11 nemţişor Ranunculaceae 80-150 50-80 ** Răsad III-IV.

14 cerceii doamnei Papaveraceae 60-80 50 Răsad (rar) (III-IV)→IX Despărţire Ft IX-X G Butaşi Ra (IX-X) ** Echinops ritro L.III-IV.Tabelul 8. 15 măciuca ciobanului Compositae 120 60-75 *** G Răsad Despărţire Ra V-VI→IX. Denumirea ştiinţifică şi populară Dianthus plumarius L. (continuare) Nr. crt. 13 garofiţe Caryophyllaceae 25-40 20 Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** Bo Despărţire Pc Răsad St X IV-V→IXButaşi Vd X VIII-IX Ra Pb Ft Dicentra spectabilis Lem. IXPb X X Im 112 .3.

Tabelul 8. 17 fluturaşi Compositae 20-70 20-30 *** Răsad V-VI→V Butaşi (II-III) Ft G Ro Ra Gypsophila paniculata L. IX.3.G X Im *** 113 . 16 eşverie Crassulaceae 10-15 15 ** Bo Ro Ra Răsad Butaşi Mz (II-III)→V (II-III)→V Pb Vd St Gaillardia hybrida Hort. (continuare) Nr. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Echeveria secunda Booth. 18 floarea miresei Caryophyllaceae 60-100 100 Răsad (III)→V Despărţire Ft III-IV. crt.

20 gălbenele de toamnă Compositae 80-120 60 Răsad (II-III)→V *** Despărţire III-IV Butaşi (III)→V Ft G Ra Im Iberis sempervirens L.Tabelul 8. 21 limbuşoară Cruciferae 10-30 15-20 *** Butaşi Bo (II-III)→ Răsad St V (IXVd Despărţire Ra XI)→IV-V III-IV. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Bo Mz Ro Ra Pb Vd St Gnaphallium lanatum Hort. 19 siminoc Compositaae 20 10-20 - *** Butaşi (III-IV)→ V Despărţire IV.3. (continuare) Nr. IXPb X 114 . crt. X Heliopsis scabra Dunal.

3. crt.Tabelul 8. 24 mac de grădină Papaveraceae 60-150 45 *** Direct Ft IV-V Despărţire G Răsad(rar) IX-X Ro V-VI → IXRa X 115 . 23 lupin. cafeluţă Leguminosae 80-120 60 *** Direct IV-VI - Ft G Ro Ra Papaver orientale L. IXPb X St Ft Lupinus polyphyllus Lindl. syn.) 22 levănţică Labiatae 30-60 20-30 Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** Răsad (III)→IX G Bo Butaşi Vd Despărţire Ra III-IV. (continuare) Nr. Denumirea ştiinţifică şi populară Lavandula angustifolia Moench. (Lavandula officinalis Mais.

X *** 116 . 27 flox.Tabelul 8. 26 falaris.3. IXSt X Pb Phlox paniculata L. IV Ro VII → IX-X Butaşi Ra VI-VIII Pb Phalaris arundinaceae L. iarbă decorativă Gramineae 10-20 20 *** - Ft Despărţire G III-IV. 25 penstemon Scrophulariaceae 40-80 20-40 ** Ft Despărţire G Răsad IX-X. brumărele Polemoniaceae 80-100 60 Răsad Ft Despărţire G (II-III)→V III-IV. crt. (continuare) Nr. IXRo Direct X Ra IV. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Penstemon barbatus Nutt.

iarbă amară Compositae 40-80 20-30 *** Ft G Mz Răsad Despărţire Bo III-IV. Matricaria parthenium L. IX Ro Ra Pyrehrum parthenifolium Sin.3. (continuare) Nr.) 28 flox Polemoniaceae 10-15 10-15 Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Despărţire IV.Tabelul 8. 29 fisostegia Labiatae 100-120 60 *** Răsad (III) → V Ft Despărţire G IV. (syn P. Chrysanthemum partenium Pers. (syn. IXX Mod de utilizare Bo Pc St Ra Pb Vd *** Răsad (III)→V Direct IV Physostegia virginiana Benth.) 30 moşnegei.. Denumirea ştiinţifică şi populară Phlox setacea L. IX Butaşi V-VI. crt. subulata L. IX(III-IV) → Ro X V Ra Pb Vd 117 .

rugi galbeni Compositae 75-80 30-40 *** Ft Răsad Despărţire G (III)-VI → III.3. X Ro IX. crt. 32 primula Primulaceae 20-40 10-15 *** Ro Ra Răsad Despărţire Pb IX-X VI → IX. 31 primula Primulaceae 60-80 10-15 Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** Ft G Răsad Despărţire Ro (III-IV) → IX-X Ra IX Pb Vd Primula denticulata Smith.Tabelul 8. III Ra 118 . III Pc Vd Rudbeckia fulgida 33 rudbechie. (continuare) Nr. Denumirea ştiinţifică şi populară Primula auricula L.

3. (continuare) Nr. 36 santolina Compositae 30-50 20-30 - *** Butaşi VII-VIII → IX. III Ra Santolina chamaecyparissus L.) 35 echinacea Compositae 100-120 50 *** Ft Răsad Despărţire G (III)-VI → III. Denumirea ştiinţifică şi populară Rudbeckia nitida Nutt. IX Bo Mz Vd G St 119 . crt. Moech. (syn. X Ro IX. IV Despărţire III. III Ra Rudbeckia purpurea L.Tabelul 8. X Ro IX. Echinacea purpurea L. 34 rudbechie Compositae 100-150 30-50 Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** Ft Răsad Despărţire G (III)-VI → III.

III III-IV.B.3. (continuare) Nr.Tabelul 8. crt. 38 iarbă grasă. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Santolina viridis Wild. sedum Crassulaceae 30-45 30 *** Butaşi VII-VIII Răsad(rar) →IX IV-VII → Despărţire IX. IX Ft G Ro Ra Pb Sedum spectabilis Boreau. 37 santolina Compositae 30-50 20-30 - *** Butaşi VII-VIII →IX-X Despărţire III. sedum Crassulaceae 10-20 20 *** Butaşi VII-VIII Răsad(rar) → IX IV-VII → Despărţire IX. 39 iarbă grasă. III III-IV. IXX G Ro Ra Pb St Ft Vd Sedum spurium M. IXX Bo St Ra Pb St Vd 120 .

Tabelul 8.3. (continuare)
Nr. crt. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică

Aspectul plantei

H (cm)

D (cm)

Cerinţe ecologice

Înmulţirea seminţe vegetativ

Mod de utilizare

Sempervivum tectorum L. 40 urechelniţă Crassulaceae 15 20 -

***

Bo Mz Despărţire St III-IV, IX; Ro Stoloni Ra III-IV, IX Pb Vd

Solidago canadensis L. 41 splinuţă, sânzâiană de grădină Compositae 70-120 45-60

***

Ft Răsad G Despărţire I (III)-VII → III-IV Ra X, IV Im

Statice arborescens Hort. 42 statice, sică Plumbaginaceae 30-50 30-40

***

Răsad (III) → V

Despărţire Im III-IV

121

Tabelul 8.3. (continuare)
Nr. crt. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică

Aspectul plantei

H (cm)

D (cm)

Cerinţe ecologice

Înmulţirea seminţe vegetativ

Mod de utilizare

Statice gmeline L. 43 statice, garofiţă de mare Plumbaginaceae 60-80 20-30

***

Răsad (III) → V

Despărţire Im III-IV

Viola odorata L. 44 toporaşi Violaceae 15-20 10

***

Bo Pc Răsad Despărţire Vd IX-X Ra (IX-X)→ IV Ra Pb

122

Tabelul 8.4.

Specii floricole geofite semirustice
Nr. Denumirea ştiinţifică crt. şi populară Canna indica L. 1 cana, trestie indiană Dahlia x hortensis Guillam. 2 dalie, gherghină Gladiolus hybridus Hort. gladiole, săbiuţe Compositae 30-150 60 Cannaceae 50-150 60 Familia botanică

Aspectul plantei

Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm)

Înmulţirea seminţe Răsad (II-III)→VVI Vegetativ Rizomi IV-V

Mod de utilizare Ft G Ro Ra Ft G Ro Ra Ft Ro Ra G

*

*

Rădăcini tuberizate IV-V Butaşi (III) → V

3

Iridaceae

40-120

20-30

-

*

Tuberobulbi IV-V

Polyanthes tuberosa L. 4 tuberoze, chiparoase Amaryllidaceae 40-80 20-25

*

-

Bulbi IV

Ft

123

crt. (syn. crăciuniţă Saxifragaceae 30-50 30-50 Răsad(rar) (III-IV) → V Rizomi IX-X Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** Bo Ro Pb Ra Vd St Convallaria majalis L. bifolia Moench. Ft Ro Ra Pb Pc 2 mărgăritar.5. B. Specii floricole geofite rustice Nr.Tabelul 8.) 1 bergenie. lăcrămioare Liliaceae 15-20 10-15 *** - Rizomi VIII 124 . Denumirea ştiinţifică şi populară Bergenia crassifolia Fritsch.

var.Tabelul 8.) crocus. vernus L. şofran Liliaceae 10-15 10 *** - Tuberobulbi IX-X Bo Ro Ra Pb Pc 4 Iridaceae 10 8-10 - *** Tuberobulbi IX-X Ro Ra Pb Pc Bo Eremurus spectabilis M. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Diametrul Înălţime Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Colchicum autumnale L.5. officinalis. (continuare) Nr. 5 lumânare vegetală Liliaceae 60-80 30-40 Răsad (X-XI) →IV (după doi ani) Rizomi IX-X Ft G I Rb *** 125 . C.) Wuff. crt.B. (syn. 3 brânduşă de toamnă Crocus vernus (L.

8 crin galben Liliaceae 60-100 60-80 *** - Rizomi IX-X. 6 lalea pestriţă Liliaceae 60-100 30-50 ** Răsad (rar) V-VIII → V (după doi ani) Bulbi VIII Ft G I Ra Galanthus nivalis L. (continuare) Nr. IV G Ra Ft 126 .5. 7 ghiocel Amanyllidaceae 15 5-10 *** - Bulbi IX-X Pc Ra Pb Ft St Hemerocallis flava L. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Fritillaria imperialis L.Tabelul 8. crt.

X → IV-V Rizomi IV-VI G I Bo Ro Ra Pb Ft Vd St Ft Vd G Ro Ra Pb Bo Hyacinthus orientalis L.) 10 funchie. crt. crin de toamnă Liliaceae 30-60 30-50 ** Răsad (rar) (III). 11 zambilă.) (syn.Tabelul 8. IV G Ra Ft Hosta plantaginea (Lam. Funkia grandiflora Sieb. 9 crin galben Liliaceae 100-120 60-80 Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** - Rizomi IX-X. (continuare) Nr.5. et Zucc. perla orientului Liliaceae 20 10-15 Bulbi IX-X *** 127 . Denumirea ştiinţifică şi populară Hemerocallis fulva L.

13 stânjenel pitic Iridaceae 10-15 10-15 - *** Rizomi IX-X Bo Ro Ra Pb Vd Kniphofia hybrida Hort. (continuare) Nr. crt. 12 Rizomi IX-X Ft G Ra Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare stânjenel de grădină Iridaceae 50-90 30-50 *** Iris pumila Z. 14 cnifofia. Denumirea ştiinţifică şi populară Iris germanica L. tritoma Liliaceae 70-100 40-50 Rizomi IX-X ** Ft G I Ra 128 .Tabelul 8.5.

Cerinţe trul tufei ecologice (cm) (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Lilium candidum L. (continuare) Nr. 17 ceapa ciorii Liliaceae 20 10 Bulbi IX. X *** Pc Bo Ra Pb Vd St 129 . 16 crin regal Liliaceae 70-90 20-30 - ** Bulbi IX-X Butaşi (solzi) Ft G Ra Muscari armeniacum Back. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diame.5.Tabelul 8. 15 crin alb Liliaceae 80-120 20-30 - *** Bulbi VIII Butaşi (solzi) Ft G Ra Lilium regale Wilson. crt.

Tabelul 8. 19 narcisă Amaryllidaceae 30-40 10-20 - *** Bulbi IX-X Ft Ro Ra Pb Vd Narcissus pseudonarcissus L.5.Cerinţe trul tufei ecologice (cm) (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Narcissus poeticus L. trompetă Amaryllidaceae 30-40 10-20- *** Bulbi IX-X Ft Ro Ra Pb Vd 130 . 20 narcisă. (continuare) Nr. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diame. crt. 18 narcisă Amaryllidaceae 30-40 10-15 Bulbi IX-X *** Ft Ro Ra Pb Vd Narcissus incomparabilis Mill.

21 bujor Paeoriaceae 60-100 80-100 Despărţire VIII Ft G Ra *** Paeonia tenuifolia L. crt.Cerinţe trul tufei ecologice (cm) (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Paeonia officinalis L.Tabelul 8. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diame. 23 viorea Liliaceae 15-30 10 *** - Bulbi X Pc Ra Pb Ft St Vd 131 .5. 22 bujor Paeoriaceae 40-50 30-40 - *** Despărţire VIII G Ra Ft Scilla bifolia L. (continuare) Nr.

angustifolia Hort. Y. 25 lalea Liliaceae 20-60 15-30 Labitae 20-50 20-30 Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diame. Denumirea ştiinţifică şi populară Stachys lanata Jacq. Y. (continuare) Nr.) 26 Liliaceae 90-150 60-100 - ** iuca Rizomi IX-X Drajoni IV G I Ft 132 .. 24 stahis. urechea iepurelui Tulipa gesneriana L. smalliana Fern. (syn. jaleş. IV *** Bulbi IX-X Yucca filamentosa L. crt.5.Cerinţe trul tufei ecologice (cm) (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare G Pc Ra Pb St Vd Ft Ro Ra Pb Bo Pc Vd ** - Despărţire X.Tabelul 8.

anturium. Merit.) crin albastru Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV 1 Liliaceae Răsad Divizare Flori - - x x 16-20°C 2 Anthurium scherzerianum Schott. umbelatus L. floarea flamingo Araceae - Divizare Butaşi Flori Frunze x x x x 15-20°C 3 Asparagus densiflorus Meyeri. A.6. crt. Asparagus Liliaceae Răsad Divizare Port Cladodii x x x x 12-18°C 133 .Tabelul 8. Specii floricole cultivate la ghivece Nr. (syn. Specia Agapanthus africanus L.

Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Asparagus plumosus Bak. 4 asparagus Liliaceae Răsad Divizare Port cladodii x x x x 12-18°C Asparagus sprengeri Regel. (continuare) Nr.Tabelul 8. crt. 6 Aspidistra Liliaceae Divizare Frunze x x x x 12-16°C 134 . 5 asparagus Liliaceae Răsad Divizare port cladodii x x x x 10-18°C Aspidistra elatior Blume.6.

Tabelul 8.6. (continuare)
Nr. crt. Specia Familia botanică

Aspectul plantei

Cerinţe

Înmulţire seminţe vegetativ

Element decorativ

Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV

Aucuba japonica Thumb. 7 aspidistra Cornaceae -

Butaşi Marcotaj

Frunze

x

x

x

x

10-18°C

8

Azaleea indica L. (syn. Rhododendron Ericaceae simsii Planch.)

-

Butaşi Altoire

Flori

x

-

-

x

15-22°C
azalee

Begonia x rex Putz. Meisterstük 9 Begonie Begoniaceae Butaşi

Frunze Flori

x

x

x

x

20-25°C

135

Tabelul 8.6. (continuare)
Nr. crt. Specia Familia botanică

Aspectul plantei

Cerinţe

Înmulţire seminţe vegetativ

Element decorativ

Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV

Begonia x tuberhyrida Voss. 10 begonie Begoniaceae Răsad

Tuberculi Butaşi

Flori

-

x

x

-

16-20°C

Beloperone guttata Brandeg. 11 beloperone Acanthaceae Butaşi Flori x x -

15-20°C

Bougainvillea glabra Chois. 12 bughenvillee, floare de hârtie Nyctaginaceae Butaşi Flori x x x

15-20°C

136

Tabelul 8.6. (continuare)
Nr. crt. 13 Specia Familia botanică

Aspectul plantei

Cerinţe

Înmulţire seminţe vegetativ

Element decorativ

Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV

BROMELII
Aechmea fasciata (syn. Billbergia fasciata)

13.a. aechmea

Bromeliaceae

12-18°C

Răsad (rar) (II-III)

Drajoni

Frunze Flori

x

x

x

x

13.b.

Billbergia nutans Rgl. bilbergia

Bromeliaceae

12-18°C

Răsad (rar) (II-III)

Drajoni

Frunze Flor

x

-

-

x

Neoregelia carolinae (syn. Nidularium 13.c. meyendorfii) Neoregelia

Bromeliaceae

-

Drajoni

Frunze Flori

x

x

x

x

12-20°C

137

d.6.b. Echinocereus baileyi Cactaceae Răsad Butaşi Tulpini Flori x x x x 138 . 13.a. Vriesia 14 CACTU{I Bromeliaceae Răsad (rar) (II-III) Drajoni Frunze Flori x x x x 14. crt. Cactaceae Răsad Butaşi Tulpini Flori x x x x 14. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Vriesea splendens Lem.Tabelul 8. (continuare) Nr. Cereus peruvianus Mill.

Tabelul 8.d.e. mamilaria Cactaceae Răsad Butaşi Tulpini Flori x x x x Opunţia maxima Mill.6. (continuare) Nr. 14. crt. cactus butoi Cactaceae Răsad Butaşi Tulpini Flori x x x x Mammillaria hybrida 14.c. limba soacrei Cactaceae Răsad Butaşi Tulpini Flori x x x x 139 . 14. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Echinocactus grusonii Hildm.

Tabelul 8. Schum crăciuniţa Răsad Butaşi Tulpini Flori x x - x Caladium bicolor Hort. Zygocactus truncatus (Haw. crt.) K.6. 15 Caladium Araceae Divizare Frunze x x x x 10-20°C 140 . ripsalis Cactaceae Răsad Butaşi Tulpini x x x x 14. (continuare) Nr.g. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Rhipsalis cassuta 14.f.

18 Clivia Amarylliadaceae Răsad Divizare Flori Fructe x x 18-20°C 141 .6. 17 clorofitum.Tabelul 8. 16 camelie. trandafir japonez Theaceae Butaşi Flori x x x 16-18°C Chlorophytum comosum Back. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Camellia japonica L. crt. (continuare) Nr. planta păianjen Liliaceae Divizare Stoloni Frunze Port x x x x 18-20°C Clivia miniata Rgl.

crt.Tabelul 8. 20 croton Euphorbiaceae - 18-25°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze x x x x Columnea gloriosa Sprague 21 Columnea Gesneriaceae Butaşi 18-20°C Flori Port Frunze x x x x 142 . (continuare) Nr. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Codiaeum variegatum L.6. 19 croton Euphorbiaceae - 18-25°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze x x x x Codiaeum angustifolium L.

6. (continuare) Nr. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Butaşi Marcotaj aerian Lăstari bazali Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Cordyline australis Hook.) 23 cordiline Liliaceae - 14-20°C Butaşi Marcotaj aerian Lăstari bazali Frunze x x x x Cyclamen persicum Mill. crt. 24 Ciclamen Primulaceae Răsad Fragmente tubercul Flori Frunze x x x x 18-22°C 143 .Tabelul 8. 22 cordiline Liliaceae - Frunze x x x x 10-18°C Codyline fruticosa (syn. C. terminalis Kzh.

maculata) 26 difenbachia Araceae Cyperaceae Butaşi Frunze Port x x x x 10-20°C 20-22°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze x x x x Dracaena fragrans 27 dracenă Agavaceae Tuberculi Butaşi Flori Frunze x x - 10-20°C 144 . papirus. crt. plantă umbrelă Dieffenbachia picta Schot. (syn D.6. 25 ciperus. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Cyperus alternifolius L.Tabelul 8. (continuare) Nr.

Potos aureus) potos. (syn. Scindapsus aureus. crt. steaua Crăciunului Agavaceae - 10-20°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze x x x x 29 Araceae - 12-16°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze Port x x x x 30 Euphorbiaceae - Butaşi Bractee x - - x 18-20°C 145 . 28 dracenă Epipremnum aureum (syn. (continuare) Nr.Tabelul 8.6. iedera diavolului Euphorbia pulcherrima Willd. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Dracaena marginata Lam. Poinsetia pulcherrima) poinsetia.

33. (continuare) Nr.6. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Euphorbia splendens Bojer.Tabelul 8. Asplenium Polypodiaceae - Divizare Frunze x x x x 18-20°C 146 .a. crt. 31 euforbia. coroana cu spini Euphorbiaceae Butaşi Flori x x x x 10-16°C Euphorbia trigona 32 Euforbia 33 Euphorbiaceae Butaşi Tulpini Frunze x x x x 10-16°C FERIGI Asplenium nidus L.

34 ficus plângător Moraceae Butaşi Marcotaj aerian Frunze Port x x x x 18-20°C 147 . 33. crt.Tabelul 8. bifurcatum) 33. corn de cerb Polypodiceae Divizare Frunze x x x x 18-20°C Ficus benjamina L.b. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Nephrolepis exaltata Schoot. nefrolepis Polypodiceae Divizare Stoloni Frunze x x x x 15-18°C Platycerium alcicorne Willemet. (continuare) Nr. (P.6.c. syn.

F. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Ficus elastica Roxb. (syn. pandurata Hort.6.. F. 35 ficus conum Moraceae Butaşi Marcotaj aerian Frunze Port x x x x 16-20°C Ficus lyrata Warb. (continuare) Nr. stipulata Thumb. (syn.) Moraceae - 18-20°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze Port x x x x 37 Moraceae - Butaşi Frunze Port x x x x ficus pitic 18-20°C 148 . crt.) 36 ficus Ficus pumila L. repens L.Tabelul 8. F.

Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Fuchsia x hybrida Voss. 39 ederă Araliaceae Butaşi Frunze Port x x x x 12-16°C Hibiscus rosasinensis L. 38 cerceluşi Oenotheraceae Butaşi Flori x x x 12-18°C Hedera helix L.6. 40 trandafir chinezesc Malvaceae Butaşi Flori x x - 16-20°C 149 .Tabelul 8. crt. (continuare) Nr.

hortensis Sim.6. Lam.Tabelul 8. 41 crin de cameră Hydrangea macrophylla D.) Amaryllidaceae Bulbi Flori x x x 12-18°C 42 Saxifragaceae - Butaşi Flori x x x - hortensie 15-17°C Impatiens sultanii Hook 43 impatiens. norocul casei Balsaminaceae Răsad Butaşi Flori x x - 18-20°C 150 . (syn. H. (continuare) Nr. crt. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Hippeastrum vittatum Herb.C.

Tabelul 8. Specia Jacobinia carnea (Hook.) iacobină Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV 44 Acanthaceae - Butaşi Flori x x x - 16-18°C Monstera deliciosa Liebur. Justicia carnea Hook. (continuare) Nr. 45 monstera Araceae - 18-22°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze Port x x x x Nerium oleander L.6.) Nichols. crt. (syn. 46 Leandru Apocynaceae Răsad Butaşi Drajoni Marcotaj Flori x x - 12-18°C 151 .

crt. (continuare) Nr.c.Tabelul 8. 47.6. 47 Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV ORHIDEE Cattleya x hybrida Hort.a.b. catleia Orchidaceae Răsad Divizare Flori x x x x 15-20°C Cymbidium x hybridum 47. orhidee barcă Orhidaceae Răsad Divizare Flori x x x x 13-20°C Dendrobium chrysotoxum 47. Orhidee Orhidaceae Răsad Butaşi Flori x x x x 13-20°C 152 .

Direct în ghivece - Frunze Port x x x x 10-16°C 153 .a. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Paphiopedillum leeanum Pfitz. crt.6.d. orhidee Orhidaceae Răsad Divizare Flori x x x x 12-18°C Passiflora coerulea L. 47. (continuare) Nr. Chamaerops humilis Palmae L. 48 floarea pasiunii 49 Passifloraceae Răsad Butaşi Marcote Flori Port x x x - 14-17°C PALMIERI 49.Tabelul 8.

crt. Direct în ghivece - Frunze Port x x x x 10-16°C 50 Pelargonium grandiflorum Wild.6. x domesticum) Răsad (XII-II) Butaşi Flori Frunze - x x - 15-20°C Pelagronium odoratissimum Ait.b. (continuare) Nr.Tabelul 8. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV 49. 51 druşain Geraniaceae Răsad (XII-II) Butaşi Flori Frunze x x - 10-15°C 154 . Phoenix canariensis Palmae Kunth. P. Geraniaceae (syn.

(syn. P.Tabelul 8. Geraniaceae P. crt. x hederaefolium) Răsad (XII-II) Butaşi 15-20°C Flori Frunze Port - x x - Pelargonium zonale Ait. x hortorum) 53 muşcată Geraniaceae Răsad (XII-II) Butaşi Flori Frunze - x x - 15-20°C Peperomia obtusifolia 54 Pepepronia Piperaceae Butaşi Frunze x x x x 12-16°C 155 .6. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV 52 Pelargonium peltatum Ait. (syn. (continuare) Nr.

(continuare) Nr.6. Guill. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Philodendron elegans Krause. 56 filodendron Araceae - 16-20°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze Port x x x x Pilea cadierei A. 55 filodendron Araceae - 16-20°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze Port x x x x Philodendron cordatum Hort. 57 Pilea Urticaceae Butaşi Frunze x x x x 14-18°C 156 .Tabelul 8. crt.

S.6. violetă de Uzambar gesneriaceae - 20-22°C Butaşi Divizare Flori Frunze x x x x Sansevieria trifasciata Thunbg. 59 sansevieria Liliaceae - 12-20°C Butaşi Divizare Frunze x x x x 60 Saxifraga sarmentosa L.Tabelul 8. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Saintpaulia jonantha M. (continuare) Nr. crt. stolonifera) Saxifragaceae - 14-18°C Saxifraga Stoloni Divizare Frunze Port Flori x x x x 157 . Wendl. (syn. 58 violetă africană.

(syn. crt. Cineraria hybrida Willd. (continuare) Nr.Tabelul 8. 63 Spatifilum Araceae Divizare Flori Frunze x x x x 16-20°C 158 .C. Gloxinia speciosa Lodd. Specia Senecio cruentus D.6.) gloxinia Compositae Răsad Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV 15-18°C Butăşire (la soiuri cu flori involte) Flori x x - x 62 Gesneriaceae Răsad Butaşi Flori - x x - 18-22°C Spathiphyllum wallisii Regl.) 61 cinerarie Sinningia speciosa Benth. (syn.

64 singonium Araceae Butaşi Frunze x x x x 18-20°C Yucca elephantipes (syn.6. 66. crt. guatemalensis) 65 Iuca 66 Liliaceae Butaşi Frunze x x x x 10-18°C SUCULENTE Aeonium arboreum (L.a.Tabelul 8. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Syngonium podophyllum Schott. et Berth. Y. Eonium Crassulaceae - Butaşi 12-16°C Frunze Flori Port x x x x 159 .) Webb. (continuare) Nr.

(continuare) Nr.c.) Willd. aloe Liliaceae 10-18°C Răsad (rar) Drajoni Butaşi Frunze Flori x x x x Crassula arborescens (Mill. crt. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Agave americana L.6. 66. 66. 66.b.Tabelul 8. Crasula Crassulaceae Butaşi 12-15°C Frunze Flori x x x x 160 .d. agave Agavaceae Drajoni 8-15°C Frunze Port x x x x Aloe arborescens Mill.

) Asclepiadaceae R.e.6.) Liliaceae Haw.g. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Drajoni Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV x x x x 66. (continuare) Nr. crt.) Duv. Br. - 12-18°C Butaşi Marcote Frunze Flori x x x x 161 . Hoya carnosa (L. Gasteria verrucosa Liliaceae (Mill. 2-15°C Frunze Flori 66.f. - 10-16°C Butaşi Drajoni Frunze Flori x x x x 66. Haworthia margaritifera (L.Tabelul 8.

Răsad Butaşi 15-20°C Flori Frunze x x x x Sedum sieboldii Sweet 66. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV 66.6. crt.h Kalanchoë Crassulaceae blossfeldiana Poeln. sedum.i. (continuare) Nr. iarbă grasă Crassulaceae Răsad (rar) Butaşi Divizare Frunze Port x x x x 10-16°C 162 .Tabelul 8.

Specii floricole cultivate în solul serei Nr. 2 pasărea flamingo Araceae Divizare XII-I (parţial) 16-25°C Chrysanthemum hortorum 3 crizantemă Compositae Butaşi - 16-20°C 163 . 1 alstromeria Amaryllidaceae Răsad (rar) Divizare VI-VIII Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Perioada de repaus 8-20°C Anthurium andreanum Lind.Don. crt.Tabelul 8. Denumirea ştiinţifică şi populară Alstroemeria aurantiaca D.7.

(continuare) Nr. 6 Gerbera Compositae Răsad Butaşi Divizare VII-VIII (parţial) 15-20°C 164 .Tabelul 8. 4 garoafe Caryophyllaceae Butaşi - 18-20°C Freesia x hybrida Hort.7. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Perioada de repaus Dianthus caryophyllus L. 5 fresia Iridaceae Răsad Semănat direct Tuberobulbi - 14-18°C Gerbera x hybrida Hort. crt.

7. 9 cala Araceae Divizare VII-VIII 12-15°C 165 . 7 trandafiri Rosaceae numai pentru obţinere portaltoi Altoire Butăşire 15-20°C XI-I sau VII-VIII sau cultură continuă Strelitzia reginae Banks. crt. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Perioada de repaus Rosa L.Tabelul 8. 8 pasărea paradisului Musaceae Răsad (rar) Divizare Drajoni VI-VIII (parţial) 15-20°C Zantedeschia aethiopica Spreng. (continuare) Nr.

. Preda M. 1979 – Floricultură. 25. 1995 – Culturi de seră pentru flori tăiate. 1997 – Floricultură (partea a IV-a din Memoratorul Horti-Viticol). München. Lucrări ştiinţifice vol. 1995 – Lathyrus odoratus – o speicie valoroasă în cultura forţată. 2000 – Plante de apartament. U. Lucrări ştiinţifice vol. Ed. Le Nard M. CERES. Luminiţa-Nicoleta Paraschiv. Iaşi. 12. 1992 – Din secretele florilor. CERES. Cireaşă Elena. Chelariu Liliana. Centrul de multiplicare U. Tipografia ARTPRINT.. Vol.V. Bucureşti. 15. 42. Sonea V. Cireaşă Elena.BIBLIOGRAFIE 1. 27. U. Ed. Universitatea Agronomică Iaşi. Lucrări ştiinţifice vol. 13. Draghia Lucia. Universitatea Agronomică Iaşi. 1991 – Balkon und Kübelpflanzen. o specie cu valoare decorativă continuă. Iacob Viorica şi colab. Draghia Lucia.V Iaşi. Gräfe und Unzer GmbH. 9. 8.. Grand.M. 1996 – Dezvoltarea sistemului radicular la butaşii de flori în apă magnetizată. 19. 1999 – Arhitectura peisajului. Universitatea Agronomică Iaşi. 23. Iaşi. 11. Îndrumător lucrări practice (litografiat). 1999 – Metode moderne aplicate la înmulţirea prin seminţe a unor specii floricole. Chelariu Liliana. 18. 21. Didactică şi Pedagogică. 1998 – Flori cultivate în grădină.. Dyva. 2000 – Modalităţi de scurtare a perioadei de vegetaţie la Cineraria hybrida prin tratamente hormonale şi chimice aplicate seminţelor.. Şelaru Elena.. 17. De Hertogh A. 38. 39. 1993 – Bolile şi dăunătorii plantelor ornamentale. Bucureşti 2. Sârbu C. Cluj-Napoca. şi colab. Draghia Lucia. 39..M. Bucureşti. 1979 – Floricultură. Preda M. simpozion aniversar al Universităţii de ştiinţe Agricole Cluj-napoca. CERES. 1995 – Entomologie horticolă (lucrări practice). Universitatea Agronomică Iaşi. Ed. Davidescu D..A. 24... Ed. 1994 – Posibilităţi de completare economică a sortimentului de flori tot timpul anului şi de utilizare a materialelor ajutătoare. Ed. I-II. Şelaru Elena.S. seria Horticultură. Cireaşă Elena. 1998 – Botanică (lucrări practice). Ed.. Cireaşă Elena. seria Horticultură. Cireaşă Elena. Turenschi E. Centru de multiplicare U. Ed. 20. Bucureşti. Universitatea Agronomică Iaşi. 2000 – Fitopatologie horticolă.. 7. CERES. 43. U.. Bucureşti.A. 166 . seria Horticultură. Cireaşă Elena. Niţescu E. Iaşi. Cireaşă Elena. Ştiinţifică şi Enciclopedică. Ed. 43. Bucureşti. Ed. Lucrări ştiinţifice. seria Horticultură.Ş. Cireaşă Elena. Amsterdam. Şelaru Elena. Bucureşti..V Iaşi. 14.Ş.V Iaşi. Ed. 5. 4. Ed. CERES. seria Horticultură. 6. Florincescu Adriana.A. Niţescu E. 22.M.M. Didactică şi Pedagogică. 1993 – The physiology of flower bulbes. 1980 – Botanică. Draghia Lucia. 3. Manoliu Al. Curs litografiat. Georgescu T. 1994 – Floricultură. 1993– Floricultură. Cireaşă Elena. Lucrări ştiinţifice vol. 2000 – Flori pentru casa noastră. Ceres. 1996 – Canna indica. Zaharia D. Draghia Lucia.A. seria Horticultură. 26. Păun M şi colab. „Ion Ionescu de la Brad”. CERES.A. creşterii şi înfloririi hortensiilor. Chelariu Liliana. 16.. Bucureşti. Draghia Lucia. Ed. 2000 – Influenţa materialului vegetativ şi a metodei de multiplicare asupra regenerării. Ed. 10. Draghia Lucia. 1989 – Dicţionar dendrofloricol.. Şelaru Elena. Bucureşti. 1988 – Flora ilustrată a României. Bucureşti. Lucrări ştiinţifice vol. Heitz Halina... Talmaciu M. Ed. Lucrări ştiinţifice vol. Bucureşti. Ciocârlan V. şi colab. Bucureşti. Elsevier Science Publishes. Draghia Lucia. Pascal P.

32. Ed. x x x. Bordas. 1999/2000. Ed. 1990 – Grande encyclopédie des plantes & fleurs de jardin. Toma M. Paris. Zanoschi V. Bucureşti. Bordas. 167 . Zanoschi V.. 1994 – Le Grand livre des bulbes. 1990 – Botanică (curs litografiat). 31. 29.A Iaşi. 30. x x x. CERES.Centrul de multiplicare U... 1989 – Cum se înmulţesac plantele.28. Paris. Holland. rhizomes. Leiden. Ed. 2000/2001 – Bloemenbureau. cormes et tubercules. x x x.