P. 1
Curs Floricultura

Curs Floricultura

5.0

|Views: 10,563|Likes:
Published by Magdalena Ardelean

More info:

Published by: Magdalena Ardelean on Oct 02, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

02/28/2014

pdf

text

original

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ IAŞI

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ

ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ

FLORICULTURĂ

Conf. dr. Lucia DRAGHIA

2005
1

CAPITOLUL 1
INTRODUCERE Floricultura este ştiinţă şi ramură a horticulturii care studiază însuşirile ornamentale, particularităţile biologice şi cerinţele faţă de factorii de mediu, metodele de înmulţire şi particularităţile producerii materialului săditor, tehnologiile de cultivare, modalităţile de utilizare şi valorificare a speciilor floricole. Din categoria plantelor decorative cu denumirea curentă de flori, fac parte, în majoritate, plante ierbacee cultivate în câmp sau în spaţii protejate. La acestea se mai adaugă unele plante lemnoase arbustive, originare din zonele calde ale globului şi care în condiţiile ţării noastre se cultivă permanent sau temporar în spaţii protejate (ficus, leandru, azalee) şi unele specii dendrologice ornamentale care se pretează la cultura forţată (trandafir, liliac etc.) Însuşirea acestei discipline necesită cunoaşterea temeinică a unor noţiuni de botanică, fiziologie vegetală, ecologie şi agrochimie, cunoştinţe ce contribuie la elucidarea problemelor legate de cultivarea plantelor în alte condiţii sau în alte zone geografice decât cele în care s-au format şi unde cresc în mod natural. De asemenea, sunt necesare cunoştinţe de protecţia plantelor, de management şi marketing. Frumuseţea şi gingăşia florilor l-a îndemnat pe om să le îndrăgească şi să le cultive din cele mai vechi timpuri. Datorită frumuseţii unanim recunoscute, florile sunt nelipsite din viaţa omului, însoţindu-l la tot pasul, la toate manifestările şi evenimentele din viaţă, fiind adevărate bunuri de larg consum.

2

CAPITOLUL 2

CLASIFICAREA SPECIILOR FLORICOLE

În practica floricolă, devine absolut necesară folosirea diferitelor criterii de clasificare pe baza cărora se poate face o grupare a plantelor floricole existente în cultură, diferite ca aspect, cerinţe ecologice, tehnologie de cultură şi efect decorativ. a). După durata ciclului de viaţă: plante anuale; plante bienale; plante perene: hemicriptofite, geofite: rustice şi semirustice. plante cultivate în câmp; plante cultivate în spaţii protejate: în solul serei; la ghivece. flori; frunze; flori şi frunze; fructe; port (târâtor, urcător, erect). plante pentru flori tăiate; plante folosite în realizarea decorurilor din spaţiile verzi, în diferite moduri: ronduri; rabate; platbande; mozaicuri şi arabescuri; pete de culoare; grupuri; vase decorative; decor pe verticală; amenajări speciale (grădini alpine,amenajări de ape); plante folosite în decorări interioare; plante folosite în decorarea balcoanelor, teraselor, jardinierelor.

b). După locul de cultură:

c). După caracterele morfologice şi însuşirile decorative, pot fi plante care decorează prin:

d). După modul de folosire şi încadrare în ansamblul decorativ:

3

CAPITOLUL 3 CERINŢELE PLANTELOR FLORICOLE FAŢĂ DE FACTORII DE MEDIU Principalii factori ecologici care influenţează viaţa plantelor sunt. Cerinţele plantelor faţă de intensitatea luminii sunt diferenţiate şi în funcţie de vârsta şi fenofaza plantelor (de exemplu. Petunia.). de aceea devine obligatorie umbrirea lor naturală sau artificială (Anthurium. este esenţial să cunoaştem ecologia lor. Cerinţele ce apar ca urmare a procesului de adaptare la condiţiile în care s-au format. Sunt plante cu adaptabilitate mare. Şi lumina foarte intensă poate constitui un factor nefavorabil pentru plante. Galanthus. butăşit etc. expoziţia terenului. interesează sub aspectul compoziţiei spectrale a radiaţiilor. Datorită faptului că multe din plantele floricole cultivate la noi în ţară provin din zone geografice cu climat diferit. iar cele cu lungimi de undă mai mici de 400 nm sunt radiaţiile ultraviolete. a) Compoziţia spectrală a radiaţiilor. Pot valorifica 3-15%din fluxul luminos existent şi este suficient să aibă lumină cu intensitatea de 500015000 lucşi. cerinţele sunt mai mari în faza de răsad. umbrofite). tipul vegetaţiei. care necesită o intensitate a fluxului luminos de 30000-50000 lucşi şi au capacitatea să folosească întreg fluxul luminos de care beneficiază (Papaver. Aceste plante cresc şi înfloresc la lumină mai puţin intensă. Portulaca.1. b) Intensitatea fluxului luminos.). Saintpaulia. înflorire bogată. Cerinţele plantelor faţă de aceşti factori depinde de fenofază. Eschscholtzia. capabile să-şi desfăşoare normal procesele vitale atât în condiţii de lumină cât şi de semiumbră. de lucrările agrotehnice aplicate etc. dezvoltarea insuficientă a ţesutului mecanic şi a frunzelor. Gladiolus etc. orange. 4 . Dianthus. galbene. umiditatea. În condiţii de lumină cu intensitate optimă. lumina. la apariţia bobocilor floriferi şi la înflorire. sau mai reduse în timpul repausului). unele ferigi ). fie pentru crearea unor ambianţe corespunzătoare cerinţelor acestor plante.CERINŢELE FAŢĂ DE LUMINĂ Lumina condiţionează şi influenţează direct procesul de fotosinteză şi indirect celelate procese vitale ale plantelor. mai ales pentru cele umbrofile. verzi. Pelargonium. avortarea bobocilor floriferi. al duratei de iluminare şi duratei de strălucire a soarelui. indigo şi violet (ROGVAIV). aerul şi substratul de cultură. de lucrările agrotehnice aplicate (lumină mai puţin intensă după repicat. temperatura. Radiaţiile cu lungimi de undă mai mari de 700 nm sunt radiaţiile infraroşii. împart plantele floricole în următoarele grupe: -heliofile (heliofite). plantele au creştere viguroasă. anotimp etc. Valorifică 25-30% din fluxul luminos şi necesită aproximativ 25000-30000 lucşi (Freesia. albastre. culoare verde caracteristică. a intensităţii fluxului luminos. plante iubitoare de lumină. Lumina insuficientă determină. Pentru cultura plantelor floricole lumina. în special la plantele heliofile. Hosta. -sciofile (sciofite. manifestat prin îngălbenirea şi căderea frunzelor. Convallaria.. de vârsta plantelor. stări de stres exprimate prin alungirea exagerată a tulpinilor. de anotimp. stagnarea înfloririi sau prezenţa florilor mici şi decolorate. conţinutul redus în clorofilă. Variază în funcţie latitudine. transplantat. ca factor ecologic. -mezoheliofile.). Zinnia. fie pentru a reuşi adaptarea plantelor la noile condiţii. Nu suportă insolaţia. Radiaţiile care induc fotosinteza sunt cunoscute sub denumirea de radiaţii active şi au lungimi de undă cuprinse între 400 şi 700nm. Din această categorie fac parte radiaţiile roşii. Calendula etc. dar de o importanţă majoră este locul de origine al plantelor. 3. altitudine.

Sunt plante originare din zonele temperate (unde zilele pot ajunge la 16-18 ore lumină) şi numai câteva din alte zone climatice. Poinsetia. conform cerinţelor plantelor. menţinerea curată a sticlei. fie prin aplicarea diferitelor procedee care să mărească sau să micşoreze intensitatea sau durata luminii. ceea ce determină adaptări ale plantelor la diversitatea condiţiilor create şi condiţionează repartiţia lor geografică. prin procesul transpiraţiei se reglează temperatura plantelor şi se face posibilă absorbţia. În condiţiile României. -de zi lungă (Cineraria. Petunia. utilizarea factorului lumină.7% în luna august. Rosa). Se are în vedere faptul că plantele de zi lungă. CERINŢELE FAŢĂ DE APĂ Pe lângă faptul că apa dizolvă substanţele minerale din pământ şi face posibilă nutriţia plantelor. folosirea jaluzelelor din diferite materiale şi a peliculei de apă colorată. Ca factor ecologic. crizantemele. prin dirijarea fotoperioadei după fenofaza în care se află (suplimentarea artificială a luminii sau acoperirea plantelor cu materiale opace).Modalităţi de reglare a intensităţii luminii a) sporirea intensităţii luminii: -în spaţii protejate: orientarea serelor pe direcţia est-vest. c) Durata de iluminare Reacţia plantelor la durata zilei şi a nopţii sau la ciclul periodic cotidian de lumină şi întuneric poartă denumirea de fotoperiodism. confecţionarea scheletului de susţinere cu profile reduse. Zinnia. cultivate în anotimpuri sau în zone cu zi scurtă. la care înflorirea este mai puţin condiţionată de fotoperioadă. În cursul unui an. distrugerea buruienilor. -neutre sau indiferente (Cyclamen. în stabilirea tehnologiilor de cultură şi dirijarea înfloririi. Kalanchoe. la origine fiind plante de zi lungă (astfel se explică înflorirea lor mai bună în timpul verii). reducerea densităţilor de cultură. Prin poziţia sa geografică. în timp ce plantele de zi scurtă au înflorire întârziată în condiţii de zi lungă. 3. cu expoziţie sudică. au înflorire slabă. şi înfloresc toamna sau iarna. care reacţionează pozitiv la fotoperioadă. De exemplu. Viola. întărziată sau nu înfloresc. În funcţie de răspunsul la fotoperioadă. Sunt plante care necesită pentru inducţia florală fotoperioade scurte (6-12 ore/zi). Unele dintre ele (garoafele) au devenit indiferente prin adaptare. acoperirea serelor cu sticlă fotoselectivă). Callistephus). d) Durata de strălucire a soarelui Cantitatea de radiaţie luminoasă ajunsă la nivelul solului se exprimă prin durata de strălucire a soarelui. care se cultivă în bazine şi acvarii (nuferii). Astfel. -în câmp: amplasarea culturilor pe terenuri însorite. instalarea de umbrare deasupra culturilor. Legătura dintre fotoreacţie şi înflorire este foarte importantă pentru practica floricolă. durata medie de strălucire a soarelui variază între 26.5% în lunile decembrie-ianuarie şi 72. Ţinând seama de regimul de umiditate caracteristic locurilor de origine. teritoriul României poate oferi condiţii naturale de lumină satisfăcătoare pentru multe plante ornamentale. se poate realiza fie prin dirijarea culturii în perioadele din an convenabile. Schimbarea fotoperioadei poate fi însă valorificată pentru culturile forţate şi culturile în flux continuu. -higrofite. Ele trebuie să treacă printr-o perioadă de zi lungă pentru a creşte vegetativ. Dianthus. Hortensia. Majoritatea provin din zone tropicale şi subtropicale. plantele floricole se împart în următoarele grupe: -de zi scurtă (Chrysanthemum. folosirea instalaţiilor de iluminat artificial. se pot cultiva în spaţii protejate tot timpul anului.2.Myosotis 5 . plantele decorative se împart în următoarele grupe: -hidrofile (acvatice). apa se caracterizează prin distribuţie inegală în timp şi spaţiu. unde durata zilei este egală sau mai scurtă decât cea a nopţii. plante terestre care preferă o umiditate edafică şi atmosferică ridicată (Calla. -în câmp: amplasarea culturilor pe terenuri cu expoziţie mai puţin însorită sau sub vegetaţie mai înaltă care să asigure umbrirea. aceste plante cresc vegetativ în timpul verii. Freesia). Pelargonium. Inducţia florală la acestea se desfăşoară în condiţii de zi lungă (cel puţin 13-14 ore/zi). b) reducerea intensităţii luminii: -în spaţii protejate: umbrirea serelor pe timpul verii (cretizare.

în timp ce iarna. Se poate recurge însă la dedurizarea apei prin scufundarea în bazinele cu apă a sacilor cu turbă roşie sau prin administrarea de substanţe chimice (sulfat de fier. În cazul plantelor cultivate la ghivece. care produc o dispersare intermitentă de particule foarte fine de apă. nivelul celorlalţi factori ecologici (lumină. printr-un sistem de furtune. starea fitosanitară (plantele bolnave se udă mai puţin). Nu se utilizează la udare apa murdară sau infectată. cu furtunul. Administrarea apei a) cantitatea de apă şi frecvenţa udărilor depind de necesităţile speciei funcţie de locul de origine. Alcătuiesc predominant vegetaţia zonei temperate şi sunt reprezentate de majoritatea plantelor floricole cultivate în câmp. Cea mai bună apă pentru udat este apa de ploaie. în timpul vegetaţiei. în funcţie de evaporarea peliculei de apă care acoperă frunzele. plantele mezohigrofite se udă la intervale de 2-3 zile. apa se aplică rar şi numai atât cât să nu se usuce prea tare pământul. în special pentru plantele aflate în repaus sau atunci când temperatura mediului este scăzută. Agave. cultivate în locuri cu umiditate redusă şi adaptate deficitului de umiditate (cactuşii de deşert. -umidificatoarele de atmosferă (Cooling-System) se deosebesc de sistemul de ceaţă artficială prin aceea că apa este pulverizată mecanic (antrenată de un ventilator şi dispersată în atmosferă). temperatură) etc. Metoda se foloseşte pentru udarea plantelor din spaţii protejate. plante terestre cultivate în locuri cu umiditate moderată. mai ales la plantele acidofile. plantele de seră se udă dimineaţa. prin brazde sau cu aspersoare 6 .). fazei de vegetaţie a plantelor şi modului de cultivare. montate pe rampe de udare mobile. Orientativ. Temperatura apei este foarte importantă la udarea plantelor. mărimea şi vigoarea plantelor. d) modul de administrare a apei se adaptează cerinţelor speciei. Instalaţii de umidificare a atmosferei (destinate numai culturilor din sere): -sistemul de ceaţă artificială (Myst-System) necesită echipamente costisitoare. îngălbenirea şi căderea frunzelor. Aspersoarele rotative. iar cele higrofite zilnic sau chiar de 2-3-ori/zi. De obicei.Nu există reguli stricte aşa încât. la înălţimea dorită. care dozează intermitent şi distribuie apa şi îngrăşămintele la fiecare plantă. căderea bobocilor floriferi. iar apa potabilă de conductă conţine adesea mult clor şi alte substanţe dezinfectante care sunt dăunătoare plantelor. Şi apa prea caldă este dăunătoare. De asemenea. culturile din câmp se udă cu furtunul. au o rază de acţiune de aproximativ 20 m. alte suculente – Aloe. Dacă din diverse motive. nu se recomandă folosirea apei cu conţinut mare de calciu (apa dură). c) momentul udării.palustris). Ea trebuie să fie aceeaşi cu temperatura mediului în care se află plantele. vârsta plantelor (nevoia mai mare de apă la plantele tinere). Cerinţele faţă de apă sunt diferenţiate şi în funcţie de alţi factori: fenofază (germinaţia seminţelor. se va evita stropirea plantelor. deoarece nu conţine săruri minerale şi este aerisită. acid ortofosforic). se recurge şi la alte metode. Declanşarea sistemului este comandată de senzori. cu stropitoarea. creşterea răsadului. pe lângă metodele tradiţionale de administrare a apei (cu stropitoarea. însuşirile substratului. -xerofite. complet automatizate. De preferinţă. Rampele cu jicloare se amplasează deasupra culturilor. prin infiltraţie sau prin brazde). Crassula etc. creşterea şi alungirea pedunculilor floriferi necesită mai multă umiditate decât faza de deschidere a florilor. iar plantele de câmp dimineaţa şi seara. de maturare a seminţelor sau de repaus). anotimp.10-30-l apă/m2 la fiecare udare. -irigarea prin picurare presupune prezenţa unor instalaţii speciale cu programare. udările se fac mai des primăvara şi pe timpul verii (astfel ca pământul să nu se usuce niciodată complet). sulfat de aluminiu. cele xerofite la 5-6 zile. condiţiile de lumină şi căldură. Udatul cu apă rece provoacă putrezirea rădăcinilor. cu aprox. b) calitatea apei de udare (conţinutul în săruri şi temperatura). aprecierea cantităţii de apă şi frecvenţa udărilor ţine şi de experienţa cultivatorului. -irigarea cu aspersoare de mare putere se pretează pentru udarea culturilor floricole din câmp. Apa provenită din puţuri şi din izvoare are un conţinut mai mare de săruri. se impune udatul şi în timpul zilei. gradul de dezvoltare al rădăcinilor şi a aparatului foliar etc. -mezohigrofite. care necesită existenţa instalaţiilor speciale: Instalaţii de irigare: -irigarea prin aspersiune fină se realizează cu jicloare care funcţionează la presiune mică. În practica floricolă. înrădăcinarea butaşilor. la culturile din câmp.

prin intermediul sistemelor de umidificare a atmosferei. În aer. Ficus pumila. este important ca apa să nu rămână permanent în vasul de la baza ghiveciului. 3. Pentru economisirea apei se aplică mulcirea culturilor (cu frunze. este folosit în practică pentru culturile din spaţii protejate. se recurge la o serie de metode specifice: aşezarea ghivecelor în vase umplute cu materiale menţinute permanent umede (turbă. combustia alcoolului pur. Solurile şi substraturile de cultură destinate culturilor floricole trebuie să aibă un grad mare de afânare şi permeabilitate. tije viguroase. fie de jos (cu apa din vasul pe care este aşezat ghiveciul). Suplimentarea cu CO2 se face însă numai în corelaţie şi cu ceilalţi factori: lumină.). alstromeria). folie de polietilenă etc. crizanteme. metoda provoacă depunerea sedimentelor de săruri minerale la suprafaţa substratului. Mărirea cantităţii de oxigen din sol se realizează prin lucrări de afânare a solului. cu sau fără sită (garoafe. în funcţie de rezistanţa manifestată de fiecare specie. hidrogen sulfurat. Oxigenul.3. curăţirea de muşchi a vaselor de cultură etc. butan. b) Mişcarea aerului contribuie la transportul polenului şi seminţelor. se consideră că respiraţia plantelor se desfăşoară normal. gerbera). deoarece apa pătrunde repede iar substanţele nutritive sunt mai bine repartizate. la Cyperus). Compoziţia aerului interesează şi sub aspectul gradului de poluare. spatifilum).). freesia. în spaţiul dintre cele două vase păstrându-se permanent apă (de ex. dezvoltarea rădăcinilor stagnează.15%. îmbunătăţirea calităţii florilor (dimensiuni mai mari ale florilor sau inflorescenţelor. prin picurare (trandafiri. temperatură. a) Compoziţia aerului atmosferic sau din sol. aerul intervine prin compoziţia sa şi prin efectul mişcării. cala până la înflorire). Dioxidul de carbon este indispensabil în procesul de fotosinteză. afânarea solului sau substratului. Efectul favorabil al îmbogăţirii atmosferei în CO2. fiind preferată de plantele cu frunze pubescente sau în rozete (violetele africane. iar după un timp chiar pier. precocitatea înfloririi. la omogenizarea componentelor din atmosferă şi transportul căldurii prin convecţie. Plantele au nevoie de aprox.la:Hedera. Indiferent de metoda folosită. fără orificii şi cu diametrul mai mare decât al ghiveciului cu planta. degajarea de CO2 din butelii speciale. combaterea buruienilor etc. propan) şi combustibili lichizi (petrol). la unele plante higrofile. oxigenul din sol este necesar nu numai în respiraţia rădăcinilor. umbrirea serelor şi răsadniţelor. o cantitate de 0. respectiv a prezenţei altor gaze (fluor. Syngonium). mărimea plantelor. distrugerea crustei. în timp însă. Dacă plantele impun o umiditate permanentă la nivelul substratului sau în atmosferă.01%. Dintre gazele cu efect pozitiv asupra unor plante floricole fac parte acetilena şi eterul (care stimulează înflorirea la bromelii. Udarea de jos (prin infiltraţie) este mult mai lentă. hrănirea este defectuoasă. Culturile din solul serei şi din bacuri înălţate se udă cu furtunul. plantele îşi încetinesc creşterea. De aceea. aşa cum poate creşte de 2-3 ori dacă sporeşte conţinutul în CO2 până la 0. eventual. Alimentarea artificială a plantelor cu CO2 (fertilizarea carbonică) se reflectă în creşterea randamentului. în condiţiile unei proaste aerisiri a solului. tocmai pentru a crea spaţii mari pentru aer. ca sursă de energie în desfăşurarea proceselor vitale ale plantelor. respectiv la mărgăritar). gloxiniile) şi de unii cactuşi.de mare putere. îmbrăcarea tutorilor cu turbă sau cu muşchi umed (de ex. CERINŢELE FAŢĂ DE AER În viaţa plantelor. Intensitatea fotosintezei este dependentă de concentraţia în CO2 atmosferic: scade sau chiar se opreşte dacă se atinge pragul critic de 0. prin infiltraţie (gerbera). folosirea ghivecelor “mască”. ci şi a microorganismelor. intensificarea coloritului florilor etc. Cele mai multe specii se udă de sus. În funcţie de compoziţia şi structura solului. fum) care afectează creşterea şi dezvoltarea plantelor. umezirea aerului prin stropiri şi pulverizări. fermentarea diferitelor materiale. paie muşchi.03%CO2 este suficientă pentru procesul normal de asimilare. prin picurare şi aspersie fină (anturium. Plantele la ghivece se udă fie de sus (prin turnarea apei în ghiveci). decât. La un conţinut de 21% oxigen în aerul atmosferic. interesează sub aspectul conţinutului în oxigen şi dioxid de carbon. pietriş). gaze de eşapament) sau a unor impurităţi solide (praf. De asemenea.33%aer din volumul total al solului. prin aspersie fină (garoafele până la apariţia mugurilor floriferi. Surse de CO2: arderea unor hidrocarburi (metan. dar poate avea şi efecte negative 7 . trebuie să fie prezent atât în aer cât şi în sol. clor. cala. cantitatea de aer din sol poate varia între 10 şi 40 %. umiditate. mraniţă.

distrugerea adăposturilor) atunci când intensitatea curenţilor de aer este mare. urmând ca în timpul înfloritului să se scadă din nou. în funcţie de particularităţile sistemului lor radicular: -pentru soluri grele:nalba de grădină. substratul de cultură este reprezentat de diferite tipuri de sol. singure sau în amestec. 8 . de succesiunea zilelor şi nopţilor sau a anotimpurilor. provenite din zonele temperate. folosirea adăposturilor naturale sau artificiale. substratul de cultură poate fi şi un mediu lichid (apă sau soluţii nutritive).4. alese şi pregătite în aşa fel încât să răspundă cât mai bine cerinţelor plantelor. în timp ce. cultura acestora făcându-se afară (în câmp sau în spaţii verzi). Protejarea plantelor de intensităţile mari de vânt se realizează prin amplasarea culturilor şi a construcţiilor pe terenuri adăpostite. în timp ce. irişii.(îndoirea sau ruperea tulpinilor plantelor. la plantele cultivate în recipiente sau în spaţii protejate. La plantele cultivate în câmp. deschiderlie frontale şi laterale de la solarii. substratul de cultură este constituit din componente de natură organică. -hekistoterme. temperatura optimă pentru germinaţia seminţelor şi înrădăcinarea butaşilor se consideră a fi cu 3-5 0C mai mare decât temperatura optimă de creştere şi dezvoltare a speciei. pentru a menţine plantele înflorite timp cât mai îndelungat. Un alt factor care determină cerinţele plantelor floricole faţă de regimul termic este faza de creştere sau dezvoltare. Nevoia de căldură a plantelor depinde de zona lor de origine. Anthurium. -mezoterme (unele orhidee. temperatura trebuie să fie cu 2-4 0C mai coborâtă. de aceea devine obligatorie aerisirea acestor spaţii şi împrospătarea aerului prin deschiderea ferestrelor sau folosirea ventilatoarelor în sere. Nivelul termic la care plantele cresc şi se dezvoltă normal reprezintă temperatura optimă. Condiţiile locului de origine imprimă plantelor anumite exigenţe termice. plante decorative prin frunze policrome) se adaptează la temperaturi de 15-25 0C. -microterme. ridicarea ramelor de la răsadniţe. CERINŢELE FAŢĂ DE SUBSTRATUL DE CULTURĂ Substratul de cultură reprezintă mediul în care se găsesc rădăcinile plantelor şi din care acestea extrag apa şi elementele nutritive. originare din zonele calde) necesită pentru optim de dezvoltare temperaturi mai mari de 20-24 0C şi suportă greu variaţiile de temperatură. Provin din zonele polare şi alpine. minerală sau sintetică. în faza de răsad şi după înrădăcinarea butaşilor. Fiecare specie floricolă manifestă cerinţe proprii faţă de temperatură. temperatura se menţine la un nivel mai redus. Astfel. dar se pretează şi la culturi forţate în sere. precum şi de nivelul celorlalţi factori ecologici. dar pe diferite tipuri de sol. de faza de creştere şi dezvoltare în care se află. în sere se ridică temperatura pentru grăbirea înfloririi. plante cu mare adaptabilitate la condiţiile de temperatură (0-18 0C). CERINŢELE FAŢĂ DE TEMPERATURĂ Principalele procese biochimice şi fiziologice din plante se desfăşoară în anumite condiţii de temperatură. Se cultivă în câmp. 3. De asemenea. Lipsa curenţilor de aer din spaţiile destinate culturii florilor duce la blocarea fotosintezei odată cu consumarea CO2 din stratul de aer apropiat frunzelor. Solurile de pe teritoriul României corespund exigenţelor majorităţii speciilor floricole originare din zonele temperate. în timpul creşterii plantelor. 3. crizantemele.5. ferigi şi palmieri. care se pot dezvolta şi la temperaturi sub 00C. Cunoscând cerinţele plantelor faţă de temperatură se pot lua măsuri adecvate pentru amplasarea corespunzătoare a culturilor. În general. protejarea lor de temperaturile prea scăzute sau prea ridicate. noaptea şi pe timpul iernii. când funcţiile vitale ale plantelor sunt încetinite. orientarea rândurilor de plante pe direcţia vântului dominant. în funcţie de care pot fi: -termofile sau megaterme (unele specii de orhidee. Plantele floricole aflate în vegetaţie necesită un regim de temperatură influenţat şi de succesiunea zilelor şi nopţilor sau a anotimpurilor. Pentru unele plante (de exemplu cele acvatice) sau la anumite tipuri de culturi (culturile hidroponice).

pământ de grădină.5-2.-pregătirea componentelor (îndepărtarea corpurilor străine şi a fragmentelor grosiere prin cernere pe site cu ochiuri de 1. Germania. cioburi de ghivece şi ţiglă. sulfat de potasiu. la care se adaugă răzătură de coarne. De exemplu. respectiv amestecarea omogenă a componentelor. unul uşor din turbă.. cărămidă pisată. 3. pământ de frunze şi nisip în raport de 2:1:1:1. hortensii. leandru. Pregătirea amestecurilor de pământ Componentele prezentate în tabelul 3. pământ de răsadniţă. Substraturile de cultură pot fi formate din unul sau mai multe componente. -speciale: turbă. Plantele floricole cultivate în spaţii protejate. -substraturi organice de sinteză: styromull. Ele au rolul principal de a asigura plantelor un suport uşor. au cerinţe diferite faţă de substrat.-prepararea propriu-zisă. pământ de frunze etc. după caz. în funcţie de particularităţile sistemului lor radicular. nealterabilă circa 1-2 ani. -substraturi minerale naturale: nisip.un amestec mijlociu din pământ de răsadniţă. în funcţie de cerinţele speciei cultivate. pământ de grădină. pământ de ericacee. deoarece nu răspund în totalitate cerinţelor plantelor. pietriş. reţetele fiind variate. vată minerală etc.. Hygromull. compost. mraniţă. de regulă. pământ de pădure. begoniile etc. -ajutătoare: nisip. vermiculit. pentru o utilizare ulterioară. La pregătirea amestecurilor de pământ se au în vedere însuşirile care trebuie să caracterizeze un substrat de cultură: grad de afânare mare şi permeabilitate corespunzătoare. pământ de frunze şi nisip în raport de 3:1:1. pământ de lemn putred. În tabelul 3. să permită pătrunderea şi circulaţia apei şi aerului. rumeguş şi talaş. şi îngrăşăminte chimice sau organice. turbă. substraturi unitare). La pregătirea substraturilor de cultură se folosesc diferite componente (pământuri) care se deosebesc între ele prin însuşirile fizico-chimice. grupate după modul de obţinere (provenienţă). polyuretani etc. tuberozele. salvia.A. în amestecuri şi mai puţin singure. În Elveţia. cele cultivate în seră şi apartament cer amestecuri uşoare (ferigile. pulbere de cretă (sau sulf). Pentru satisfacerea acestor cerinţe se impune folosirea unor substraturi care să asigure plantelor toate substanţele necesare unei nutriţii echilibrate. conţinut corespunzător în elemente nutritive. violetele de cameră. se folosesc tot mai mult în floricultură „substraturile standard” (substraturi universale. argilă expandată).-pentru soluri mijlocii:ochiul boului. în funcţie de origine şi de fenofază. să aibă o structură şi un anumit grad de aciditate (pH). b) după modul de utilizare în amestecuri: -de bază: mraniţă. sunt prezentate tipurile de substraturi şi materiale ajutătoare cu principalele lor caracteristici. La 9 . S. vată minerală. roci (perlit. pământ de frunze şi nisip în raport de 3:2:2:1. Etapele pregătirii amestecurilor de pământ: 1. Biolaston. hibiscus) sau grele (muşcate. pH-ul. pământ de ericacee.. azaleele. uşor de realizat şi cu posibilitatea întrebuinţării la un număr mare de specii.. un amestec greu poate fi format din ţelină. Olanda. Componentele se folosesc imediat sau se păstrează în locuri adăpostite. De exemplu. -substraturi minerale tratate: perlit.-stabilirea componentelor şi a proporţiilor de participare a acestora. Ca şi plantele de grădină.U. Odată cu omogenizarea se pot adăuga. clasificate după două criterii principale: a) după provenienţă: -pământuri horticole (preparate): mraniţă. -pentru soluri uşoare:gladiolele. 2. mijlocii (camelii. superfosfat. structură stabilă. pământ de frunze. pietriş. moloz.1. Franţa. materiale sintetice (Styromull. cărbune vegetal. amestecurile standard sunt alcătuite din turbă neagră. pământ de ţelină.). cu capacitate bună de tamponare şi de absorbţie a apei şi cu stabilitate chimică mult mai mare. se folosesc. în Anglia se folosesc amestecuri constituite din ţelină de gazon. sanseviera). pământ de ferigi. Elveţia. turbă fibroasă şi nisip sau din turbă fibroasă şi perlit. Se utilizează pe scară largă în Anglia. asparagus. mai puţin costisitoare. Un substrat bun pentru cultura plantelor floricole se obţine din amestecul a două sau mai multe componente. pământ de scorbură..5 cm diametru). capacitate mare de reţinere a apei şi a aerului. În ultima vreme. muşchi. -substraturi organice naturale (pământuri naturale): turbă.1. în funcţie de specia floricolă cultivată. vermiculit. pământ de frunze etc. Terracottem). Polyuretani. nisip grosier. pământ de ţelină.

interesează îndeosebi reacţia şi conţinutul în substanţe nutritive. organele decorative. Când substratul se modifică spre alcalin. clorura de amoniu. potasiul. Dintre însuşirile chimice ale substraturilor de cultură. sau Polibutan-sulfon şi turbă (sau scoarţă de pin). calciul. sulfatul de potasiu. dacă se au în vedere o serie de particularităţi ale tehnologiilor de cultivare la plantele floricole. care îşi găsesc condiţii optime de vegetaţie la un pH<5-5. a componentelor substratului de cultură sau prin utilizarea unor substanţe chimice: -pentru scăderea pH-ului cu o unitate: administrarea de floare de sulf 45-60 g/m2 (sau 350 3 g/m ). cuprul. Majoritatea se dezvoltă normal pe substraturi neutre (pH=6.5 (Gipsophylla. -pentru ridicarea valorii pH: administrarea de var nestins (1. Plantele utilizează în proporţii diferite elementele minerale din sol. cunoscute şi sub denumirea de macroelemente.2) sau uşor acide (pH=5. răzătură de coarne şi îngrăşăminte chimice. Alternanthera). fertilizarea cu îngrăşăminte acide. vârsta plantelor şi faza de vegetaţie. plantele pot fi: -acidofile. iar pe suprafaţa vasului apar pete verzi-cenuşii. deformarea şi decolorarea florilor sau inflorescenţelor. În cantităţi mari sunt absorbite azotul. apa freatică încărcată cu săruri solubile.5. bromelii.5-2 t/ha pe soluri nisipoase şi 3-4 t/ha pe solurile grele). formele reduse de Fe. sulfatul de magneziu). preferă o aciditate sau o alcalinitate mai accentuată. precum şi raportul necorespunzător între două sau mai multe elemente afectează dezvoltarea şi chiar viaţa plantei.9-6-8). -calcifile. apa încărcată cu CO2. specia cultivată anterior etc. sau Fenoplast şi turbă (sau scoarţă de pin). S. respectiv ca un donor sau acceptor de ioni de hidrogen şi se măsoară printr-un indice numit pH. De asemenea. care exprimă conţinutul în ioni liberi de hidrogen într-o soluţie de sol. Valorile de pH admise de plantele floricole sunt cuprinse între 3. Menţinerea unui pH acid se mai poate face prin adăugarea de turbă acidă în amestecurile de pământ. camelia). După preferinţele faţă de reacţia substratului. care tolerează substraturi cu pH>7. căderea bobocilor floriferi şi a florilor. la care se adaugă cantităţi suplimentare. apariţia unor pete caracteristice şi necroze pe frunze.acestea se adaugă pentru fertilizare făină de oase. anotimp. putrezirea rădăcinilor etc. îngrăşămintele chimice (sulfat de amoniu. zincul. nu se fertilizează plantele aflate în 10 . cu condiţia adăugării îngrăşămintelor în mod corespunzător. stabilirea dozelor şi a raportului dintre elemente. La fertilizarea plantelor floricole se are în vedere:alegerea îngrăşămintelor. apa de udare bogată în calciu. Necesarul de îngrăşăminte se apreciază în funcţie de specie. azotatul de amoniu).9-7. Tehnica de cultivare a florilor se poate baza şi pe folosirea aproape integrală a turbei ca substrat. Când substratul se acidifică. molibdenul (microelemente). Reacţia substratului Reacţia solului (substratului) reprezintă însuşirea acestuia de a se comporta ca un acid sau ca o bază. Altele. ploile acide. iar în cantităţi mai mici fierul. În Franţa. sulful. Digitalis. reţetele de amestec includ mase plastice şi pământuri naturale. adaosul de praf de cretă în amestecurile de pământ (1-3 kg/m3 sau 150-200 g/m2). Corectarea pH-ului în sensul pretenţiilor plantei se realizează prin alegerea corectă a îngrăşămintelor. se impune respectarea câtorva reguli: se fertlizează numai plantele sănătoase. forma de aplicare a îngrăşămintelor. Pământurile universale pot fi preparate pentru plante tinere (cu doza de îngrăşăminte redusă la jumătate) sau pentru plante mature (cu doza de îngrăşăminte întreagă. la suprafaţa lui se formează un muşchi verde. udarea cu sulfat de aluminiu 5-6 g/l apă. Mn. manganul. ritmul de creştere. Îngrăşămintele şi fertilizarea Îngrăşămintele în floricultură constituie o problemă foarte importantă.5 (azalea. borul. fosforul. la suprafaţă şi pe marginea vasului apar pete albicioase. Surse de alcalinitate şi salinitate din sol: îngrăşămintele chimice (azotatul de calciu. Simptomele se manifestă prin modificări în creştere. Insuficienţa sau excesul unui element în mediul nutritiv. calităţile fizico-chimice ale substratului. prin fertilizări faziale). amendamentele calcaroase. Surse de aciditate din sol:apa din sol.5 şi 8. magneziul. humusul din sol etc. dimpotrivă.

în diluţii corespunzătoare (1:3 . Îngrăşămintele solide se administrează prin împrăştiere pe suprafaţa solului sau în rigole deschise de-a lungul rândurilor de plante. Doze orientative (pentru 1m2): 10-20 g azotat de amoniu. se calculează aproximativ 5 kg îngrăşăminte complete (NPK)/m3 pentru plantele rezistente la concentraţiile mai mari de săruri (crizanteme.1:15) Fertilizarea plantelor floricole de apartament Deoarece plantele de apartament dispun de un volum limitat de substrat. gunoi de păsări şi must de gunoi de păsări. . cu soluţii de îngrăşăminte a căror concentraţie. care eliberează lent (3-9 11 . . iar pe parcursul creşterii şi înfloririi să se aplice periodic fertilizări suplimentare (mai ales în perioada martieseptembrie). 10-15 g superfosfat.modul de acţiune: radiculare.05-0. granule. gunoi semidescompus). Rezultate deosebite se obţin la unele specii (cala. iar dacă se aplică odată cu apa de irigare. sau 5-10kg/m2 îngrăşământ organic (mraniţă. Îngrăşămintele solide se administrează în doze de 40-80-g NPK/m2. concentraţiile optime sunt de 0. compost).modul de condiţionare: solide (cristale. Pentru fertilizările extraradiculare.2-0. composturi. -minerale . 100-200 tone turbă. imediat după repicat. atât la înfiinţare cât şi pe parcursul vegetaţiei. urină şi must de gunoi de grajd. . turbă. făină de oase. Mult mai eficiente sunt fertilizările cu soluţii nutritive (0. La plantele anuale se pot aplica 40-60 kg/ha P2O5 şi 100-120 kg/ha K2O. tablete. plantat sau transplantat şi după înflorire.3% (2 l soluţie/m liniar). Soluţiile nutritive folosite la fertilizări faziale se dau în concentraţii de cca. Dacă se face numai fertilizare minerală. gerbera. pulberi. alstroemeria.1%. făină de peşte. Se recomandă fertilizarea la intervale de timp mai reduse şi cu cantităţi mai mici de îngrăşăminte. este de 0. 300-400 kg azotat de amoniu. îngrăşămintele radiculare se aplică numai pe sol umed. iar cantităţile orientative de 300-1500 l/ha.3% la plantele cu rezistenţă medie la conţinutul în săruri şi 0. extraradiculare.5% la plantele mai rezistente).20. cantităţile de îngrăşăminte la 1 ha de seră pot fi: 80-100 tone mraniţă.numărul de elemente nutritive esenţiale pe care le conţin: simple şi complexe. Dacă soluţiile se aplică extraradicular. făină de coarne şi copite . se aplică îngrăşăminte în stare solidă sau sub formă de soluţii. cu îngrăşăminte organice şi minerale. lichide şi sub formă de suspensii.naturale: gunoi de grajd. Alte modalităţi de fertilizare minerală: încorporarea granulelor cu îngrăşăminte îmbrăcate în peliculă organică sau de plastic (de tipul Osmocote. Tipuri de îngrăşăminte folosite în floricultură: -organice . se folsesc concentraţii foarte mici. Fertilizarea de bază se face la pregătirea solului. după care se face spălarea frunzelor cu apă curată. batoane). fertilizarea se face chenzinal sau lunar. 1/2 primăvara şi restul în timpul vegetaţiei (în total 80-150 kg/ha). La acestea se pot adăuga şi îngrăşăminte oranice (mraniţă. Dacă sunt asociate cu cele minerale. În timpul vegetaţiei.25%cu macroelemente şi 0. Fertilizarea plantelor floricole cultivate în solul serei Culturile din solul serei sunt culturi intensive. 2-3-kg/m2. în funcţie de specie şi fenofază. garoafe) sau 2-3 kg/m3 pentru plantele cu rezistenţă medie sau mică (fresia.1-0. 100-150 kg sulfat de magneziu. Hormonutral). 400-600 kg superfosfat.clasificate după: .100-150 tone gunoi semi-descompus.05%cu microelemente. îngrăşăminte verzi. dozele se reduc cu 2040%. făină de carne. care necesită cantităţi mai mari de îngrăşăminte. este necesar ca la plantare şi transplantare să se folosească amestecuri suficient de bogate în elemente nutritive. ţinute în condiţii de temperaturi scăzute.2% (1-2 grame îngrăşăminte la 1 litru apă). La plantele de apartament.5-6 g sare potasică. Orientativ. 250-300 kg sulfat de potasiu. anturium) dacă periodic se administrează must de bălegar sau de gunoi de păsări.repaus. Fertilizarea fazială se face de mai multe ori într-o perioadă de vegetaţie. suportată de majoritatea plantelor.3-0. 0.industriale (din reziduuri): făină de sânge. Basacote. mraniţă. Îngrăşămintele cu azot se administrează 1/4 toamna. anturium).0. Fertilizarea plantelor floricole cultivate în câmp Înaintea fiecărui ciclu de producţie (de obicei toamna) se face fertilizarea de bază cu 20-80 t/ha gunoi de grajd sau 20-30 t/ha mraniţă. iar la cele perene 60-80 kg/ha P2O5 şi 120-150 kg/ha K2O.

În cazul folosirii soluţiilor fertilizante. Doze orientative de îngrăşăminte solide: 20-40 g/m2 sau 3-5 kg/m3 de pământ. când plantele sunt scoase afară (în grădini. introducerea batoanelor fertilizante în pământul de la marginea ghiveciului. până când soluţia pătrunde în substratul din ghivece).). sau cu must de gunoi de pasăre. Se pot aplica însă în timpul verii. sunt mai puţin recomandate pentru plantele cultivate în apartamente. pe terasae etc. 12 . în funcţie de mărimea ghiveciului. cu apă rezultată de la spălarea cărnii şi peştelui. datorită mirosului neplăcut pe care îl emană. existente în comerţ sub formă de flacoane.luni) elementele minerale. folosirea soluţiilor concentrate. Fertilizările organice. cantitatea de soluţie variază între 100-500 ml. fertilizarea după sistemul “flux-reflux” (ghivecele sunt ţinute într-o vană în care se vehiculează soluţia de îngrăşăminte.

9-1. must de bălegar. -pământ special în amestecuri.fermentarea gunoiului de cal sau bovine. Caracteristici 3 Mod de utilizare -pământ de bază în amestecuri. -nu se folosesc frunzele speciilor -humus=1-1. -permeabil. amestec de ierburi) -pH=6. în platforme.5. aşezate în grămezi. -îngrăşământ organic. -capacitate de reţinere a apei bună.4 t/m3.1.5%. uşor. care conţin taninuri (tei. -component al substraturilor de cultură pentru plantele la ghivece. -aspect untos şi culoare închisă. -substrat pentru semănături. adaugă var (0. -humus=6.2-0.4-0. Pământul de ţelină Pământul de frunze -masa volumetrică: 0. -descompunerea frunzelor -masă volumetrică: 0. nuc).5-7.1 t/m3.brazdele înnierbate (trifoi. sau must de bălegar.5%. peste care se din conifere).0-3. Pământuri horticole (preparate) Substratul (materialul) Mraniţa Mod de obţinere . platforme -pH=4. 13 .0%. . -capacitate de reţinere a apei foarte bună.Tabelul 3. se aşează în platformă -structură granulară (8-12 luni) şi se stropesc cu apă -culoare brun-cafenie. Categoria crt.5-7 (mai acid la cel provenit sau gropi (2-3 ani).5.0-8.5kg/m3 frunze) şi -conţine resturi de nervuri. frunze.5-7. timp de 2-3 ani. -pH=6. -capacitate de reţinere a apei foarte bună.7 t/m . 1. 10-15 cm. Substraturi de cultură şi materiale folosite în culturile floricole Nr. -pământ de bază în amestecuri mijlocii şi grele. -masă volumetrică: 0. desprinse până la adâncimea de -humus=2. lucernă.

Tabelul 3.1. (continuare)
Nr. crt. Categoria Pământuri horticole (preparate) Substratul (materialul) Pământul de răsadniţă Compostul Mod de obţinere -amestec format din bălegarul folosit la încălzirea răsadniţelor, din pământul în care au crescut răsadurile şi din nisip. -descompunerea aerobă (2-3 ani) a resturilor menajere, a gunoaielor din gospodării. -zăcământ natural; -descompunerea anaerobă a vegetaţiei acvatice şi a nămolului de pe terenurile mlăştinoase; Caracteristici -masa volumetrică: 0,7-0,9 t/m ; -pH=6,5-7; -humus=5-7%; -capacitate de reţinere a apei bună. -masa volumetrică: 0,5-0,8 t/m3; -pH=5,5-7; -humus=3-5%; -capacitate de reţinere a apei bună.
3

Mod de utilizare -pământ de bază în amestecuri; -poate înlocui mraniţa. -pământ special în amestecuri fertile.

2. Substraturi organice naturale (pământuri naturale)

Turba

a) roşie (înaltă, albă, blondă)

-pământ special în amestecuri; -mulcire; -fabricarea ghivecelor nutritive; -îmbunătăţirea calităţilor fizice ale solurilor din sere. 3 -masa volumetrică: 0,12-0,15 t/m ; -componentă în -se formează la suprafaţa amestecuri de pământ; depozitului de turbă din -pH=3-5; descompunerea diferitelor specii -structură fibroasă, culoare roşietică -suport pentru hidroculturi; de Sphagnum. sau albicioasă; -în amestec cu perlit (sau -porozitate mare, -capacitate mare de reţinere a apei nisip), ca substrat pentru unele specii floricole sau (de 8-10 ori greutatea). pentru înrădăcinarea butaşilor.

14

Tabelul 3.1. (continuare) Nr. crt. Categoria Substraturi organice naturale (pământuri naturale) Substratul Mod de obţinere (materialul) b) neagră (joasă) -se formează în stratul bazal al turbărei aflat în stadiu avansat de descompunere. Caracteristici
3

Mod de utilizare -în alcătuirea substraturilor de cultură neutre sau slab acide.

Pământul de grădină Pământul de ericacee

Pământul de ferigi

Rumeguşul şi talaşul

-masa volumetrică: 0,2-0,4 t/m ; -pH=6-7,2; -structură compactă, prăfoasă (la uscare); -culoare foarte închisă; -capacitate mică de reţinere a apei, de 2-3 ori greutatea. -de la suprafaţa terenurilor -masa volumetrică: 0,8-1,2 t/m3; cultivate cu legume, flori -pH=6,5-7; (îngrăşate şi fără buruieni) -humus=2,5-4%; -capacitate de reţinere a apei bună. -masa volumetrică: 0,2-0,3 t/m3; -descompunerea naturală a speciilor de Erica, Vaccinium, -pH=3,4-4,5; Rhododendron etc; -humus=0,5-1,5%; -se recoltează stratul superficial -capacitate de reţinere a apei foarte de sub aceste plante. bună. -masa volumetrică: 0,1-0,2 t/m3; -descompunerea resturilor vegetale ale ferigilor -pH=5,5-6; (Polypodium, Aspidium, -humus=1-2,5%; Osmunda etc.) -aspect fibros; -capacitate de reţinere a apei foarte bună. -subproduse ale industriei -pH sub 6; prelucrării lemnului; -calitatea depinde de esenţa din care -se evită stejarul, carpenul. provin şi nivelul de descompunere; -capacitate bună de reţinere a apei şi porozitate mare.

-pământ de bază în amestecuri; -poate înlocui pământul de ţelină. -pământ special în amestecuri pentru specii acidofile (azalee, camelii, ferigi). -pământ special în amestecuri pentru specii acidofile (bromelii, ferigi, unele orhidee). -pământ special (numai după compostare timp de 1 an); -mulci.

15

Tabelul 3.1. (continuare) Nr. crt. Categoria Substraturi organice naturale (pământuri naturale) Substratul (materialul) Scoarţa de copaci Mod de obţinere -subprodus al industriei prelucrării lemnului. Caracteristici Mod de utilizare -pământ special (folosit numai în urma compostării); -mulci. -pământ ajutător utilizat în amestecuri (bromelii, orhidee); -suport pentru marcotajul aerian; -îmbrăcarea suporţilor pentru liane; -la plantarea vaselor cu bulbi, rizomi, rădăcini tuberizate pentru forţare. -pământ special utilizat în amestecuri -pământ special, utilizat în amestecuri (la speciile acidofile); -poate înlocui pământul de frunze. -pământ special, utilizat în amestecuri pentru plante la ghivece.

Muşchiul vegetal

-masă volumetrică: -proaspătă=0,17-0,25 t/m3; -compostată=0,20-0,35 t/m3; -pH -proaspătă=5-6,5; -compostată=6-6,9; -porozitate=85-90%. - se poate folosi proaspăt, uscat, -masa volumetrică: 0,2-0,3 t/m3; tocat, măcinat. -pH=5,5-6; -humus=1,0-2,0; -capacitate de reţinere a apei foarte bună.

Pământul de pădure Pământul de scorbură

-din stratul superior al litierei pădurilor.

-pH=6,5-7; -mai bogat în substanţe nutritive decât pământul de frunze. -se adună din scorburile -pH=2,7-3; copacilor şi se foloseşte ca atare -mai bogat în substanţe nutritive în amestecuri. decât pământul de frunze. -descompunerea rumeguşului de -pH=3,2-4,5; lemn de esenţă moale. -mai sărac în elemente nutritive decât pământul de scorbură.

Pământul de lemn putred

16

-masă volumetrică: 0. de granule sau fulgi. -denumiri comerciale: OASIS. 17 . -pH=7. (continuare) Nr. -material ajutător. -porozitate ridicată. amestecurilor de pământ pentru orhidee şi plante epiphyte.15 t/m3. după umectare. -întră în componenţa -capacitate de reţinera a apei mare. -suport în executarea aranjamentelor florale. sub formă -masa volumetrică:0. capătă aspect -în substratul de gelatinos. --înainte de umectare este un -substrat pentru amestec de pulberi şi granule.amenajarea vaselor suspendate. -în substratul de cultură al plantelor cultivate în spaţii protejate sau în câmp (pe terenuri aride).15 t/m3. AGROFOAM. -capacitate mare de reţinere a apei. -material ajutător. Categoria crt.12-0. Polyuretanii (spumă de polyuretani) -polimeri rezultaţi dintr-un diisocyanat şi un glicol. Substraturi organice de sinteză Substratul (materialul) Styromullul Mod de obţinere Caracteristici 3 Mod de utilizare -polystyren expandat.Tabelul 3.04 t/m .substrat de cultură pentru plantele epiphyte. -în amestec cu turba pentru înrădăcinarea butaşilor. 3.1. -component ajutător. -pH=7. iar semănături. înrădăcinare a butaşilor. -capacitate de reţinere a apei foarte mică.02-0. Terracottemul -polimeri hidroabsorbanţi îmbogăţiţi cu substanţe fertilizănte şi biostimulatori (aproximativ 20 substanţe). -masă volumetrică: 1.

Tabelul 3.component în amestecuri de pământ. crt. -material ajutător. . CO2 şi H2O. (continuare) Nr.1.3. Biolastonul 4 Substraturi minerale naturale Nisipul -din policlorura de vinil. spălat. -pH= aprox. -material ajutător. . -porozitate mare.022 t/m . Categoria Substraturi organice de sinteză Substratul Mod de obţinere (materialul) Hygromullul -amestecarea formaldehidei cu (spuma de uree) uree şi cu un produs spumant. -masa volumetrică: 1. -se află sub forma acelor de pin. -suport pentru hidroculturi. -substrat de înrădăcinarea butaşilor. -cel mai indicat este cel grosier -granulometrie de 5-15 mm diametru.7-2 t/m3. acoperirea semănăturilor. Pietrişul -poate fi de carieră sau de râu. -suport pentru hidroculturi. 3 Mod de utilizare -material ajutător. -component în amestecuri pentru bromelii şi orhidee. -capacitate de reţinere a apei ridicată. -este preferat nisipul de râu (fiind mai grosier). -porozitae mare.5-2 t/m3. . . .material de stratificare a seminţelor şi a organelor subterane.realizarea drenurilor la recipientele de cultură. Caracteristici -masă volumetrică: 0. fără materii organice şi fără calcar. din albia râului.material ajutător.5-8. -pH=7.substrat în culturi hidroponice. -masa volumetrică: 1. -se descompune lent. eliberând N. -stabilitate bună. 18 .

. . alveolară. CULTILENE. . .porozitate foarte bună. Mod de obţinere Categoria (materialul) crt.capacitate mare de reţinere a apei (3-4 ori greutatea proprie).substrat pentru butăşiri.material ajutător. .denumiri comerciale: GRODAN.porozitate foarte mare.masă volumetrică:0.dimensiuni variabile (2-16 mm). 5. .se spală înainte de utilizare.material ajutător. bromelii etc.substrat de înrădăcinare a butaşilor. Pouzzolane .material ajutător.component în alcătuirea substraturilor pentru orhidee. ARGILEXPAN.denumiri comerciale: ISOL.substrat pentru hidroculturi. . Argila .1. cu structură .capacitate mare de reţinere a apei.granularea argilei la 1100°C.rocă vulcanică.5. .Tabelul 3. . .ca amendament pentru solurile din sere.5.8-1. porozitate bună. . . Vermiculitul . .capacitate mare de reţinere a apei.08-0. .neutru din punct de vedere chimic.pH=6. durabilitate mare. roci vulcanice (60%) + roci . .nu conţine elemente nutritive. .porozitate foarte bună. utilizare).16 t/m .1-0. silicaţi de aluminiu şi .măcinarea rocilor vulcanice minerale calcinate şi expandate tratate (t°=1200-1800°C). Caracteristici 3 Mod de utilizare .se topesc (t°C peste 1600°C) şi se scurg sub formă de fibre.produs industrial pe bază de . . calcaroase (20%) + cocs .capacitate de reţinere a apei de 19%.3 t/m3. 19 .material ajutător. (continuare) Substratul Nr. expandată . Substraturi Perlitul .pH=7-9. Vata minerală .capacitate de reţinere a apei de 15-16%.suport în culturi hidroponice. . .se dezinfecteză uşor.înlocuitor al nisipului în amestecuri.masa volumetrică: 0. . . semănături. (20%).material ajutător.pH variabil (se corectează în funcţie de magneziu. . ARGEX. . calcinate la 1000°C.1 t/m3. . . hidroculturi. . .se dezinfectează bine.măcinarea rocilor pe bază de .masă volumetrică: 0.

cărămidă măcinată şi cernută. . la dezinfectarea rănilor produse prin tăieri sau operaţii în verde. . (materialul) 6 Alte Cărbunele materiale vegetal utilizate Mod de obţinere .Tabelul 3. .din resturi de ghivece sau ghivece sau ţiglă din ţiglă.în amestecurile de pământ pentru plantele policrome şi cactuşi.din demolări şi se cerne înainte de utilizare.în amestecuri de pământ pentru plantele calcifile.particulele mari se folosesc la realizarea drenurilor .particulele mari (3-5 mm).în hidrocultură. (continuare) Nr. -reacţie alcalină Cioburi de .este uşor.1. Molozul .5-3 mm).granulele (1.proprietăţi antiseptice. apoi măcinat rezultând pulbere sau granule de diferite mărimi.capacitate mare de reţinere a apei. care se fragmentează în bucăţi de diferite mărimi. .realizarea drenurilor. Substratul Categoria crt. în apa folosită pentru înrădăcinarea butaşilor. . Mod de utilizare . Caracteristici . .pulberea fină. în amestecul de pământ pentru reglarea regimului hidric (colocasia). . - -reacţie alcalină 20 .arderea incompletă a lemnului de esenţă moale. . Cărămida pisată .

mulcirea solului. (continuare) Nr.acoperirea semănăturilor şi a butaşilor.protejarea lădiţelor (ghivecelor) cu semănături. . Substratul Categoria crt.transparentă. (materialul) Alte Folia de materiale polietilenă utilizate Mod de obţinere -produs industrial de polimerizare. .opacă sau transparentă. . . Mod de utilizare Folia transparentă: .Tabelul 3.acoperirea serelor şi răsadniţelor. . Folia opacă: .umbrirea plantelor sensibile la insolaţie. .acoperirea seminţelor care germinează la întuneric. Caracteristici . . Sticla -produs industrial.reziztenţă electrică şi mecanică bună.protejarea culturilor timpurii şi târzii. 21 .1.

fie datorită avantajelor de ordin economic şi ornamental pe care le oferă metodele vegetative. Viola. în general. Dianthus. Momentul optim de recoltare pentru majoritatea speciilor este la maturitate deplină. fie datorită faptului că multe dintre ele nu produc seminţe sau au seminţe sterile. Dezavantaje: nu asigură întotdeauna transmiterea fidelă a caracterelor plantei-mamă. din grupa anualelor şi bienalelor. recoltarea manuală este singura metodă ce poate fi aplicată în etape la speciile floricole caracterizate prin maturarea eşalonată a seminţelor de pe plantă (Nicotiana alata. nu justifică totdeauna recoltarea mecanizată a seminţelor. 4. În plus. Portulaca grandiflora etc.limitează transmiterea bolilor criptogamice şi virozelor. care fructifică şi produc seminţe viabile.1. necesare sectorului de producţie. Lobelia etc. Recoltarea. Metoda generativă de multiplicare a plantelor prezintă atât avantaje cât şi dezavantaje. Astfel se elimină pierderile de seminţe la Impatiens. când fructele sunt bine coapte. cu valoare biologică şi decorativă superioară. pentru a-şi desăvârşi maturarea. sănătoase. Begonia. un număr mare de seminţe. seminţele fiind lăsate o perioadă de timp în fruct. Portulaca. uneori şi perene.).CAPITOLUL 4 ÎNMULŢIREA SPECIILOR FLORICOLE 4. Culturile semincere reprezintă sursa principală de obţinere a seminţelor de calitate. bazată pe utilizarea seminţelor ca material biologic. de aceea.Înmulţirea prin seminţe Înmulţirea pe cale sexuată. Delphinium. cu precădere la speciile cultivate în câmp. tipice multor specii floricole.chiar şi peste 10-20 ani. Petunia. seminţele ocupă un spaţiu mic. Înfiinţarea şi întreţinerea loturilor semincere se face conform schemelor tehnologice stabilite pentru culturile de acest tip şi cu respectarea strictă a tuturor verigilor agrotehnice tipice fiecărei specii.dă posibilitatea încrucişării plantelor şi obţinerii de soiuri noi.menţine riscul încrucişării prin polenizare şi denaturării caracterelor iniţiale. are o largă utilizare în practica floricolă. sortarea şi păstrarea seminţelor Sunt verigi deosebit de importante în obţinerea seminţelor de calitate.Producerea seminţelor de flori Ca regulă generală.) 22 .seminţele mici şi foarte mici. Verbena hybrida. Petunia hybrida. Suprafeţele destul de reduse ocupate de culturile floricole semincere.spre deosebire de materialul folosit la înmulţirea vegetativă. Avantaje: este o metodă rapidă şi relativ simplă. procurarea seminţelor se face de la exemplare viguroase.de la o plantă se obţine. Callistephus chinensis. sortarea şi chiar recunoaşterea lor. Antirrhinum etc. pot fi uşor depozitate şi se păstrează o perioadă mult mai îndelungată. iar seminţele au ajuns la maturitate fiziologică (Alyssum. îngreunează condiţionarea. Callistephus.plantele obţinute din seminţe înfloresc mai târziu decât cele obţinute prin metode vegetative.1. La speciile cu fructe dehiscente (păstăi. capsule) se recurge la recoltarea fructelor în faza de pârgă (atunci când culoarea lor virează spre galben).1. condiţionarea. Salvia splendens. Calendula. Metodele şi sistemele de recoltare sunt adaptate particularităţilor plantelor şi condiţiilor de cultură. frecvent se recurge la recoltarea manuală. Metoda este oarecum limitată pentru speciile cultivate în spaţii protejate.

categoria biologică. Lathyrus odoratus) şi la plantele mai puţin pretenţioase la căldură (Calendula officinalis. În astfel de situaţii. Lupinus. • uscarea (zvântarea) fructelor. Condiţionarea şi sortarea seminţelor După recoltare.. pungi. folosit pentru speciile bienale (Viola x hybrida. Eschscholtzia. Ambalajele vor fi obligatoriu însoţite de etichete pe care se înregistrează specia. • pe straturi (pentru obţinerea de răsaduri). Gypsophilla. fructele sau seminţele trebuie prelucrate diferenţiat. considerată a fi. soiul. Seminţele mai mari şi suficient de grele se pot curăţa şi prin flotaţie (cufundarea în vase cu apă şi separarea lor de resturile uşoare şi seminţele seci. a) semănatul în câmp se face: • direct la loc definitiv. către mijlocul zilei.2. 1) Locul de semănat pentru plante le floricole poate fi în câmp sau în spaţii protejate. b) semănatul în spaţii protejate (sere. cantitatea. cernere pe site alese corespunzător mărimii seminţelor. la plantele care au perioadă scurtă de vegetaţie (Matthiola bicornis. Papaver. 4. Trierea se face prin trecerea succesivă a seminţelor pe site de calibru diferit (în ordine descrescătoare). Alyssum maritimum). condiţionarea cuprinde o serie de operaţii care se succed: • definitivarea maturării fructelor recoltate în pârgă. Sortarea seminţelor pe categorii de mărime este necesară pentru obţinerea unei răsăriri uniforme şi a unor culturi omogene. în funcţie de morfologia speciilor floricole cu fructe uscate. înainte de a fi depozitate sau semănate. În funcţie de cantitatea de seminţe. Viola).) şi a unor perene (Physostegia virginiana. cu temperatura de 5-12°C şi umiditatea de 55-65%. • extragerea seminţelor (când este cazul) prin dezmembrarea.) care se seamănă la sfârşitul primăverii şi vara. de tehnologia folosită la înfiinţarea culturilor şi de data planificată pentru înflorirea sau valorificarea plantelor obţinute. Delphinium). Salvia 23 .. lucrarea se poate executa şi mecanizat. răsadniţe) este folosit în scopul obţinerii de răsaduri la speciile cu perioadă lungă de vegetaţie (Begonia semperflorens. când se urmăreşte limitarea pierderilor de seminţe. cutii etc.1. prin tăierea plantelor în întregime sau numai a tijelor florifere. Pentru soiuri şi specii valoroase sau pentru număr mic de exemplare. se poate recurge la scuturarea pe prelate aşezate sub plante (Alyssum. Bellis perenis. materiale sintetice. În general. Tagetes ssp. recoltarea se face într-o singură etapă. producătorul. se folosesc mai mult pentru păstrarea de lungă durată a seminţelor cu un conţinut în apă scăzut (până la 5-6%). confecţionate din sticlă. solarii. pe baza diferenţei de densitate). la speciile cu seminţe care cad cu uşurinţă la maturitate. metal etc. Păstrarea seminţelor trebuie făcută în condiţii care să asigure menţinerea facultăţii lor germinative la valori optime. Myosotis alpestris etc. Lobelia. de 8-12%.La speciile cu maturarea simultană a seminţelor (Godetia. apoi se ambalează în saci. la majoritatea speciilor. De exemplu. Nu se recoltează niciodată pe timp umed sau după ploaie.. Ambalajele ermetic închise. Se face după caz. Lobelia erinus. Nigella).în funcţie de particularităţile biologice şi ecologice ale plantelor. Portulaca. preferându-se timpul uscat. baterea uşoară a fructelor etc. • curăţirea seminţelor (sau a fructelor indehiscente monosperme) de resturile de plante şi alte impurităţi. Rudbeckia ssp. anul recoltării. se recomandă păstrarea seminţelor în spaţii bine aerisite. prin vânturare manuală sau mecanică.Semănatul Locul şi epoca de semănat se stabilesc diferenţiat. posibil la plantele care nu suportă transplantarea (Delphinium. din care urmează să se extragă seminţele. lucrarea se execută normal sau mecanizat cu ajutorul selectoarelor. frecarea. nu este exclusă nici folosirea unor cornete din hârtie sau din alt material aşezate la baza florilor sau inflorescenţelor. Seminţele mici impun uneori şi alte metode de recoltare. dar metoda prezintă dezavantajul mărimii conţinutului în apă al seminţelor. Depozitarea şi păstrarea seminţelor Seminţele condiţionate şi sortate se aduc mai întâi la umiditatea optimă de păstrare.

în strat de 10-12 cm. se completează cu lucrări de fertilizare . • introducerea substratului în răsadniţe.Dacă se seamănă direct. recipientelor şi substraturilor În sere: a) pregătirea recipientelor (lădiţe. soiuri valoroase. Verbena hybrida. ghivece. completat la suprafaţă cu 2-3 cm amestec fin şi tasat uşor. 2-3 cm la seminţele mijlocii şi 3-4 cm la seminţele mari.(scufundarea 12-24 ore în soluţie de sulfat de cupru 2-3%). • dezinfectarea chimică sau termică a amestecului. 24 . În răsadniţe a) pregătirea răsadniţelor • pregătirea biocombustibilului (aşezarea în platforme de încălzire timp de 1-2 săptămâni). conform tehnologiei de cultură a speciei respective. Celosia.la distanţe corespunzătoare mărimii seminţelor: 1. corelate cu locul de semănat şi speciile sau grupurile de specii. modelare.cernute în prealabil şi omogenizate după amestecare. *Când se folosesc răsadniţe reci. cât şi pentru cele destinate repicării răsadurilor. cu perioadele din an pe care le reprezintă.). • amenajarea patului cald (înălţimea de 40-60 cm). 3) Lucrările premergătoare semănatului Pregătirea spaţiilor.). realizarea amenajărilor speciale din spaţiile verzi etc. Cineria hybrida. erbicidare. Zinnia elegans).): • curăţarea şi dezinfectarea recipientelor refolosite.5-2 cm la seminţele mici. În solarii a) pregătirea solariilor: • instalarea scheletului şi acoperirea solariilor: b) pregătirea şi introducerea amestecului – idem răsadniţe. din diferite motive. În câmp a) pregătirea terenului cuprinde aproximativ aceleaşi lucrări. Cyclamen persicum etc. acoperirea răsadniţelor şi pregătirea substratului.0 cm nisip grosier. mobilizarea şi mărunţirea solului sunt lucrări comune ambelor cazuri.pietriş.:pământ de frunze. cutii de plastic etc. nivelarea. respectarea unei anumite densităţi şi uniformităţi a culturilor. la unele plante de seră care se înmulţesc prin seminţe (Asparagus. • asigurarea scurgerii apei :protejarea orificiilor de dren cu cioburi aşezate cu partea convexă în sus şi cu un strat de 1. • aşezarea amestecului în recipiente pregătite: se completează până la 2/3 din înălţimea vasului. se adaugă un strat de 2-3 cm de amestec cernut prin sită cu ochiuri mici (1-2 mm) şi se tasează uşor. la speciile pretenţioase la căldură (Petunia x hybrida. sunt prezentate în tabelul 4.Metoda este considerată facultativă în cazul speciilor care se pot semăna direct în câmp dar. cu înfiinţarea propriu-zisă a culturilor. 2) Epocile de semănat. • aşezarea tocurilor (înclinate spre sud) şi acoperirea lor. Calceolaria hybrida. b) pregătirea substratului: • prepararea amestecurilor din substraturi uşoare(ex. b) pregătirea substratului • prepararea şi dezinfectarea amestecurilor(similare celor din sere). lucrările se reduc la instalarea tocurilor.0-2.cu marcatoare sau cu rigle. turbă şi nisip 1:1:1). • marcarea rândurilor. se impune producerea răsadului (sămânţă puţină.splendens).1. • marcarea rândurilor (dacă este cazul) la distanţe de 5-10 cm.atât pentru semănături făcute la loc definitiv.(la 3-4 zile de la instalarea tocurilor). Curăţirea.

la suprafaţă. Plante perene: Cineraria maritima. Celosia sp. Dimorphoteca aurantiaca. Iarnă XII-I II sere Timpurie III sere. straturi în câmp Sere câmp (direct) sere VI-VII 4 Toamnă IX-X b) amenajarea straturilor este necesară atunci când se seamănă pentru producerea răsadurilor şi include mai multe operaţii: • delimitarea straturilor cu lăţimea de 80-100 cm şi a spaţiilor pentru poteci de 40-50. Dianthus barbatus. Delphinium ajacis. Callistephus chinensis. Papaver orientale. Calceolaria hybrida. Plante cultivate la ghivece: Cyclamen persicum. Zinnia elegans. Petunia hybrida. Tropaeolum majus. crt. Althaea rosea. Plante cultivate în solul serei: Gerbera hybrida. Plante cultivate în solul serei: Lathyrus odoratus (pentru culturi forţate) Plante anuale: Lobelia erinus. Ammobium alatum. Planta perene: Lupinus polyphylus. 1 Epoca Perioada Locul de semănat sere Exemple (grupe de plante.. Rudbeckia sp. specii) Plante anuale: Dianthus caryophyllus „Chabaud”. Gazania splendens. Viola hybrida. Tagetes sp. straturi în câmp răsadniţe. Papaver orientale. Amaranthus sp. Begonia semperflorens. Verbena hybrida. Plante anuale: Calendula officinalis. Plante perene: Delphinium hybridum. Acroclinium roseum. Plante anuale: Eschscholtzia californica.. Plante cultivate la ghivece: Cineraria hybrida. Phlox drumondii. Statice sp. Epoci de semănat pentru speciile floricole Nr.. Eschscholtzia californica. Nigella damascena. Nigella damascena. Mirabilis jalapa.. Plante perene: Campanula carpatica. Plante cultivate în solul serei: Freesia hybrida. Statice sinuata. • marcarea rândurilor (dacă este cazul).. Plante cultivate la ghivece: Cyclamen persicum. răsadniţe încălzite câmp (direct) răsadniţe reci 2 Primăvară târzie IV-V câmp (direct) sere sf. • instalarea suporţilor pentru umbrare. Dahlia variabilis. Plante bienale: Campanula medium. Plante bienale: Bellis perennis. Plante perene: Delphinium hybridum. Cosmos sp.. Ageratum mexicanum. 25 . Rudbeckia sp. Plante cultivate la ghivece: Begonia x tuberhybrida. Impatiens balsamina.1. Gomphrena globosa. Lathyrus odoratus. V-VI 3 Vară răsadniţe. Alyssum maritimum. Siningia sp. • aşezarea unui strat de 3-5 cm de pământ uşor. • tasarea uşoară a stratului .. Alyssum maritimum. Matthiola incana. Physostegia virginiana. Plante anuale: Alyssum maritimum. Lunaria biennis. Centaurea sp. fin cerut. Salvia splendens. Phlox paniculata. Papaver orientale. Calendula officinalis.Tabelul 4. Chrysanthemum leucanthemum. Nicotiana alata. Plante anuale: Calendula officinalis. Myosotis alpestris. Tagetes sp. Cineraria hybrida. Cobaea scandens. Phlox paniculata.

b) tratamente facultative (speciale) au caracter ocazional şi se aplică numai seminţelor caracterizate prin tegument dur. în ghivece sau în răsadniţe (Begonia semperflorens. până când seminţele se acoperă cu o peliculă de substanţă. în proporţie de 2-4 g produs/1 kg seminţe. Apa se menţine la temperatura camerei. Amestecul se face în raport de 1 parte seminţe la 8-10 părţi pulberi.când se produce răsad pe straturi (Bellis perennis.. Nigella damescena. Asparagus. seminţelor mici şi foarte mici li se aplică. • hormonizarea (tratarea cu hormoni) foloseşte substanţe stimulatoare sintetice (acid indolil acetic. Zineb etc.chimice (bazate pe acţiunea corozivă a unor acizi concentraţi). rezistenţa plantelor la temperaturi scăzute. să prevină transmiterea bolilor şi dăunătorilor etc. de regulă.. 26 . • umectarea se aplică seminţelor cu tegument mai puţin permeabil (Cyclamen. Portulaca grandiflora. acid giberelic) sau naturale (urina de la bovine gestante).5% timp de 10 minute. frecarea seminţelor cu nisip grosier etc). 25-30°C. Semănatul manual poate fi făcut în mai multe moduri: • prin împrăştiere se seamănă seminţele mici şi foarte mici. manual şi foarte rar mecanizat.cu rol în stimularea germinaţiei şi dezvoltarea ulterioară a plantelor.5% timp de 15 minute. se consideră tratament obligatoriu. este obligatoriu ca apa să fie schimbată zilnic.hidrotermice (trecerea alternativă a seminţelor din apă clocotită în apă rece şi invers). în condiţii obişnuite. Alte tratamente de stimulare a germinaţiei: tratamente cu ultrasunete. palmieri). Tratamentele chimice sunt cele mai folosite. scufundându-se în soluţii de: formalină 40% (3-4 cm3/l apă) timp de 10-30 minute.cu izotopi radioactivi. Se poate semăna prin împrăştiere şi în câmp atunci. Majoritatea sunt tratamente care favorizează germinaţia: • stratificarea constă în aşezarea în straturi alternative cu nisip sau turbă a seminţelor cu tegument dur şi care. permanganat de potasiu 1-1. Thiuran. amestecându-le omogen cu produse sub formă de pulberi (Captan.B. După mărime. Pentru durate mai lungi de umectare. Se execută. Se recurge la diferite procedee care să slăbească rezistenţa tegumentului:mecanice (pilirea şi incizarea tegumentului. Amaranthus sp. tratamente electromagnetice (de ex. Viola hybrida.). Germisan. Lobelia. seminţele pot fi supuse dezinfecţiei pe cale umedă (în soluţii) sau pe cale uscată (prin prăfuire). numai pentru seminţele mici şi foarte mici (Begonia.). • amestecarea cu pulberi inerte (praf de cretă. răsar după 1-2 ani de la semănat (Dicentra. sulfat de cupru 0.. Peste seminţele aflate în vase se pune apă atât cât să le cuprindă şi se lasă pe durate determinate în funcţie de specie (24-48 ore). În funcţie de particularităţile seminţelor şi de scopul urmărit. Tratamentele termice au atât rol dezinfectant cât şi de stimulare a germinaţie. Antirrhinum majus. Petunia. la lădiţe. Papaver sp. răsărire neuniformă. procent mic de germinaţie etc. Nicotiana). Seminţele sunt trecute progresiv în vase cu apă de la 25-300C la 50-530C. Callistephus chinensis) sau când se seamănă la loc definitiv pentru formare de grupuri sau masive (Alyssum martimum. Pentru a evita pierderile. mari şi foarte mari se dezinfectează uşor pe cale umedă. Antirrhinum majus. Gentiana). tratamentele pot fi obligatorii şi facultative: a) tratamente obligatorii se aplică înainte de semănat la toate seminţele: • dezinfectarea (tratamente de prevenire a transmiterii bolilor şi dăunătorilor) se realizează prin tratamente chimice şi termice. Lobelia erinus. • degradarea tegumentului este operaţia necesară seminţelor cu tegumentul dur (Canna. Seminţele mijlocii. într-un vas cu apă rece. tratamentele pe cale uscată. nisip) care să ajute la distribuirea uniformă a seminţelor. iar la sfârşit. 4) Semănatul propriu-zis Metodele de semănat diferă în funcţie de particularităţile seminţelor şi locul unde se seamănă. Eschischoltzia californica). cu apă tratată magnetic) etc. Cineraria hybrida etc. Freesia) sau deshidratate după păstrare. sau se încălzeşte uşor. Pregătirea seminţelor Cuprinde un ansamblu de măsuri menite să îmbunătăţească viteza şi uniformitatea germinaţiei.

Ca regulă generală. în următoarele 2-3 zile răsadurile se menţin la aceeaşi temperatură. Adâncimea de semănat Se stabileşte în corelaţie directă cu mărimea şi fotosensibilitatea seminţelor. Saxonia. a) Îngrijirea semănăturilor efectuate în sere (în recipiente): • menţinerea substratului permanent umed. Seminţele foarte mici şi cele care germinează la lumină (Begonia) se seamănă la suprafaţă. mai rar în faza de cotiledoane. Cineraria hybrida. de asemenea.De asemenea. Dolichos lablab. SUP-29. După aceea. mici. Tagetes).1%).la seminţele mijlocii (Callistephus. se tasează uşor pentru a asigura contactul seminţelor cu substratul şi se etichetează notându-se specia. cu creştere lentă (Begonia. hârtie. 15-20 g/m2. Substraturile cu semănături făcute la suprafaţă se umezesc prin capilaritatea (recipientele se scufundă în vase cu apă. Dianthus caryopyllus Chabaud). Antirrhinum. Lobelia. Cosmos bipinatus etc. • acoperirea (până la începerea răsăririi) cu sticlă. practicat cel mai mult în floricultură. • în cuiburi. Substratul trebuie să fie fertil.Repicarea se face o singură dată sau se repetă (de 1-2 ori). seminţele se acoperă cu pământ cernut fin (cu excepţia celor care rămân la suprafaţă). Zinnia elegans). Dianthus. soiul şi data semănatului.aprox. Impatiens balsamina. iar la cele mari (Zinnia. Se foloseşte atât pentru semănături din spaţii protejate cât şi din câmp (Cyclamen persicum. Semănatul mecanizat se face numai în câmp. Matthiola) cca. pe straturi (în solul serei. Petunia) cca.Se folosesc semănători de tip SUP-21. Se ţine cont. se consideră că adâncimea de semănat trebuie să fie de 2-3 ori diametrul seminţelor. cantitatea de sămânţă se suplimentează cu 20-30%. • îndepărtarea condensului de pe materialele acoperitoare. la distanţe mai mari). • tratamente fitosanitare cu soluţii de Topsin sau Benlate (0. Lathyrus odoratus). Răsadul se repică în lădiţe. reavăn. în cazul semănăturilor făcute în câmp. care să păstreze umiditatea constantă la suprafaţa substratului. se ţine cont şi de tipul de sol şi epoca de semănat. La semănături făcute în câmp.în rânduri se seamănă seminţele mici şi mijlocii. • rărirea răsadurilor (când este cazul).. folie. înfiinţate prin semănat direct la loc definitiv şi ale căror seminţe sunt suficient de mari pentru a fi distribuite bob cu bob. dacă răsadurile se repică sau nu. la culturile care ocupă suprafeţe mari. Pentru reuşita prinderii. Calendula officinalis. de locul şi metoda de semănat. în ghivece nutritive.). bine cerut. adâncimile de semănat vor fi mai mari decât cele din spaţii protejate şi se vor majora dacă se seamănă toamna sau pe terenuri cu umiditate scăzută. temperatura 27 • . Imediat după repicat.30-40 g/m2. la loc definitv sau la ghivece (câte 1-3 seminţe) atunci când se intenţionează producerea de răsad fără repicare (Tropaeolum majus.până la 1/2 sau 1/3 din înălţime). dar poate fi facultativă la răsadurile cu creştere rapidă şi densitate mică (Impatiens balsamina. în ghivece de plastic sau lut ars. • repicarea (transferarea răsadurilor. Lobelia. cantităţile orientative de seminţe necesare la m2 de semănături variază în funcţie de mărimea seminţelor:la seminţele mici şi foarte mici (Begonia. plantele se udă cu sită fină. Zinnia elegans. • aerisirea spaţiilor cu semănături. • plivirea buruienilor. Pentru semănatul la lădiţe. în solarii şi răsadniţe sau în câmp). de mărimea seminţelor. practicat la speciile cu seminţe mari şi foarte mari. Norme de semănat Cantitatea de sămânţă folosită de la unitatea de suprafaţă este dependentă de valoarea culturală a seminţelor.Primul repicat se execută când planta are 2 frunze adevărate. Lucrarea este obligatorie pentru răsadurile dese. care nu suportă transplantarea şi se seamănă în câmp. prin pulverizări cu apă călduţă. prin distribuirea lor în şănţuleţe paralele şi echidistante. După semănat. În câmp.din locul unde au fost semănate pe alt substrat. Ipomaea sp. de epoca de semănat. se udă mai des şi se umbresc. 5) Îngrijirea semănăturilor Cuprinde un ansamblu de lucrări efectuate cu scopul asigurării unei bune răsăriri şi dezvoltări a tinerelor plante. • asigurarea temperaturii optime la nivelul substratului şi în atmosferă. 3-4 g/m2.

rădăcini). tuberobulbi.) sau porţiuni ale acestora. Se udă moderat şi se fac tratamente săptămânale împotriva bolilor şi dăunătorilor (Mycodifol 0.. fosfură de zinc). Butăşirea se finalizează cu formarea unui nou individ complet atunci când porţiunea de plantă detaşată (butaşul) este capabilă nu numai să emită rădăcini adventive. se va avea în vedere combaterea coropişniţelor şi rozătoarelor. În aceste spaţii. umbrirea. se fac tratamente de prevenire şi combatere a bolilor şi dăunătorilor. culturi de celule şi ţesuturi). se poate executa aproape tot timpul anului. Ciupirea răsadurilor constă în îndepărtarea vârfurilor de creştere. ridicarea pereţilor laterali şi deschiderea uşilor de la solarii). Pe lângă avantaje. butaşul de frunză 28 .). plivirea buruienilor.1. fasonate într-un anumit mod şi puse la înrădăcinat în condiţii optime de lumină.1% etc. amestec cu Fernos 0. altoire. necesită condiţii speciale de mediu etc. Butăşirea presupune utilizarea unor porţiuni de plantă (tulpini. umiditate.). ÎNMULŢIREA VEGETATIVĂ Înmulţirea pe cale vegetativă reuneşte metode care se bazează pe însuşirea plantelor de a forma organisme noi. Aşa de exemplu. Numeroase specii floricole se înmulţesc frecvent vegetativ. stoloni. iar umbrirea se face în zilele cu insolaţie prea puternică. cât şi artificial. datorită unor avantaje pe care le oferă acest mod de înmulţire:asigură păstrarea caracterelor plantelor mamă. temperatură. nu impune o tehnică deosebită la confecţionarea şi înrădăcinarea butaşilor şi dă rezultate foarte bune la un număr mare de specii. rizomi etc.plantele obţinute prin metode vegetative ajung să înflorească într-un timp mai scurt. de la fragmente ale părţilor vegetative şi chiar de la ţesuturi şi celule. Înmulţirea prin butaşi Este metoda cu cea mai largă utilizare în înmulţirea plantelor floricole deoarece este uşor de aplicat.face posibilă combinarea între specii şi genuri (prin altoire) şi obţinerea unor plante cu rezistenţă sporită sau a unor exemplare interesante din punct de vedere ornamental. menţinând pământul permanent reavăn. atunci când se urmăreşte stimularea ramificării plantelor (salvia.2%. se plivesc buruienile şi se sparge crusta pe spaţiul dintre rânduri.păstrarea materialului vegetativ. eliminând orice cauză a variabilităţii. frunze. ci să posede şi primordiile necesare refacerii părţilor aeriene ale noilor indivizi. drajoni. Plantele se pot înmulţi vegetativ atât în mod natural (prin organe subterane specializate. tratamente fitosanitare. ciupirea. prin metode care necesită intervenţia omului (butaşi. În plus.2. divizarea plantelor.permite obţinerea de plante mature într-o perioadă redusă. este posibilă doar pe perioade reduse şi este mai dificilă decât pentru seminţe (ocupă spaţii mari. 4. Lindatox. nu produc seminţe. lăstari. c) Îngrijirea semănăturilor din câmp În cazul semănăturilor efectuate la loc definitiv: se udă cu sită fină sau prin aspersiune. din diferite cauze. atunci când seminţele germinează sau au un procent ridicat de sterilitate. asigurând densitatea prevăzută de tehnologie. rărirea. deasupra a 2-4 noduri. 4. petunia.înlocuieşte total sau parţial înmulţirea prin seminţe.).2.reprezintă singura posibilitate de înmulţire a unor plante care. metodele clasice de înmulţire vegetativă au şi dezavantaje:facilitează transmiterea virozelor. în condiţii care să-i menţină viabilitatea.permit obţinerea unui număr mai redus de descendenţi. în scopul regenerării de plante noi. Dithane M-45 0.05%. se răresc plantele (dacă este cazul). cu momeli toxice (Vofatox. La semănăturile făcute pe straturi pentru producere de răsad se au în vedere aproximativ aceleaşi lucrări. muguri adventivi).materialul obţinut este omogen şi identic cu plantele-mamă din care provine. se va asigura umbrirea semănăturilor făcute în sezonul cald (la bienale) şi se execută repicarea răsadurilor(în câmp.poate fi coborâtă cu câteva grade. aerisirea (prin ridicarea ramelor răsadniţelor.în răsadniţe sau în solarii).15% etc. b) Îngrijirea semănăturilor din răsadniţe şi solarii Cuprinde lucrări similare celor efectuate în sere: udare. Decis 0. pornind de la anumite organe vegetative specializate (bulbi. la ficus. ageratum etc.

butaşi lignificaţi (Clerodendron sp.1-0. Colocasia esculenta. preferaţi în cazul plantelor cu latex (Euphorbiaceae. butaşi semilignificaţi (butaşi de vară). Paeonia orientale. tăietura bazală făcându-se la 0. b) după gradul de maturare a ţesuturilor: butaşi erbacei (la majoritatea speciilor floricole). clasificaţi după mai multe criterii: a) după organul din care provin: butaşi de tulpini (de lăstari). sau chiar pe nod (fig. fără să refacă parte aeriană. este crescută la intensitate luminoasă corespunzătoare cerinţelor speciei şi este corect fertilizată. b) în iulie-august se recoltează butaşi de la plantele din câmp.. nu formează decât rădăcini adventive..a). Syringa vulgaris. butaşii se recoltează în perioada de vegetaţie. cei lignificaţi iarna şi primăvara devreme.).. Peperonia sp. butaşi de rădăcină. 1. Fuchsia x hybrida). în funcţie de lungimea internodiilor (fig. reprezentaţi de frunze întregi (Saintpaulia jonantha. Ficus elastica). iar după înrădăcinare se trec la ghivece. Philodendron sp. cât şi din tronsoane de tulpină (Ficus sp. Ficus sp. se pun la înrădăcinat. 29 . viguroase. în timpul perioadei de repaus al plantelor (primăvara devreme sau toamna). Butaşii de vărf se prelevează din partea terminală a tulpinii sau lăstarului.b). butaşi de vară-toamnă (butaşii semilignificaţi şi butaşii de cactuşi). La speciile floricole cultivate în câmp. etc. se ţin la iernat în sere temperate şi se butăşesc în februarie-martie. 2) Recoltarea şi confecţionarea butaşilor În practica floricolă se întâlnesc diferite tipuri de butaşi. În funcţie de clasificarea prezentată. butaşi de iarnă. Aralia sp. dar se consideră optimă butăşirea de primăvară. utilizaţi mai mult la speciile arbustive (Nerium oleander.3 cm sub nod. Monstera deliciosa. Begonia semperflorens) şi doar la câteva dintre ele este esenţială (Iresine sp. c) după epoca de butăşire: butaşi de primăvară (martie-mai). din lăstarii formaţi se confecţionează butaşi.). Reuşita butăşirii depinde de respectarea unor etape de lucru: 1) Alegerea şi pregătirea plantelor mamă Se aleg plantele mature. Butaşii erbacei pot fi confecţionaţi tot timpul anului.neînsoţit de porţiune de ramură cu mugure axilar.). Butaşi din tronsoane de tulpină cuprind 1-3 noduri. constituindu-se ca viitoare plante mamă. sănătoase. tipice speciei (soiului) şi cu calităţi decorative deosebite. cu condiţia ca planta mamă să fie în vegetaţie. Confecţionarea butaşilor se face diferenţiat pe tipuri de butaşi. butaşi de frunze.. iar cei de rădăcină. Alternanthera sp. La anuale şi bienale butăşirea reprezintă o metodă secundară de înmulţire (Ageratum mexicanum. În februariemartie. Dainthus sp. butaşii se vor recolta într-o anumită perioadă din an. Begonia x rex). se tund mai sever pentru a le stimula lăstărirea şi se ţin iarna în sere temperate. Înmulţirea prin butaşi este caracteristică multor plante floricole cultivate la ghivece şi perenelor hemicriptofite cultivate în câmp. caracteristice fiecărei specii. 1. butaşii semilignificaţi se confecţionează cel mai bine la sfârşitul verii.) sau fragmente de frunze (Sansevieria trifasciata. rezultaţi din fragmentarea rădăcinilor la speciile care au proprietatea de a forma muguri pe rădăcini (Dicentra spectabilis.). Ca şi în scopul precedent.. direct de la plantele din cultură sau se folosesc plante mamă pregătite după una din următoarele metode: a) se marchează plantele reprezentative în timpul perioadei de vegetaţie.). confecţionaţi atât din porţiunea de vârf (Chrysantemum sp. confecţionaţi la cele mai mult specii floricole. Crosula arborescens etc.. Sedum sp. De asemenea.. Hibiscus rosa – sinensis. Capacitatea de înmulţire a plantei mamă este cu atât mai mare cu cât este mai tânără. prelevând anumite organe sau părţi de organe. Pelargonium sp. se trec toamna la ghivece.

după fasonare este indicată protejarea secţiunilor prin pudrare cu praf de cărbune vegetal. respectând polaritatea fragmentelor la introducerea în substrat (fig. Frunzele de Sansevieria se fragmentează în porţiuni de 5-7 cm. Frunzele de Begonia rex se incizează pe partea inferioară. Stimularea înrădăcinării butaşilor. la adâncimea de 2-3 cm. euforbia). Sunt însă şi excepţii. betaindolilbutiric (A. 1. se realizează cu ajutorul substanţelor stimulatoare de tipul acizilor: betaindolilacetic (A. etc. În majoritatea cazurilor. reducerea evapotranspiraţiei se realizează prin rularea frunzelor şi nu prin tăierea limbului foliar. d – butaş din porţiune de frunză (Sansevieria trifasciata) Se secţionează la bază similar butaşilor de vârf.c). Butaşii de tulpină sub formă de rondele se plantează cu mugurele în sus. evitând coagularea şi obturarea vaselor conducătoare. substraturile solide pot fi înlocuite cu apă în care se adaugă câteva granule de cărbune vegetal (leandru. sau a unor produse comerciale (Radistim.I. Butaşii proveniţi de la cactuşi se lasă după recoltare. Fasonarea butaşilor de vârf şi porţiuni de tulpină mai cuprinde: îndepărtarea frunzelor de pe porţiunea bazală a butaşului (care va fi introdusă în substratul de înrădăcinare) şi reducerea suprafeţei foliare a frunzelor rămase pe butaş prin scurtarea limbului cu aproximativ 1/3. La speciile cu frunze mari. 30 . 1. perlitul. atât cât să-şi piardă parţial turgescenţa la partea bazală şi să nu putrezească în substratul de înrădăcinare. Plantarea butaşilor în substrat se face în poziţie verticală sau uşor oblică. La butaşii din frunze. cum ar fi: nisipul. să fie steril.A.B. b – butaş de tulpină. Se preferă serele înmulţitor prevăzute cu instalaţii speciale de încălzire. timp de câteva minute. pentru ca scurgerile de latex să fie oprite. Butaşii de Begonia rex rezultaţi din fragmente de frunze se aşează cu partea incizată pe substrat. la care butaşii de tulpină apar sub forma unor rondele cu cel puţin un mugure viabil. filodendron. 3) Înrădăcinarea butaşilor Plantarea butaşilor în vederea înrădăcinării se face în spaţii cu posibilităţi de dirijare a factorilor de mediu. Calux. trandafir chinezesc. Indiferent de tipul de butaşi confecţionaţi. Butaşii de rădăcină se obţin prin fragmentarea rădăcinilor în porţiuni de 5-10 cm lungime. porţiunile de tulpină sunt însoţite şi de frunze.). Rizopon. când se folosesc frunze întregi. una sau mai multe zile. se evită secţionarea limbului la speciile cu frunze suculente (Crassulacee). monstera.). să aibă capacitate bună de reţinere a apei.d).5 cm deasupra ultimului nod. Butaşii de rădăcini se plantează în poziţie uşor oblică. Butaşii de tulpină ai plantelor cu latex (ficus.N.Fig.I. cu granulaţie suficient de mare pentru a evita tasarea şi a asigura o bună aeraţie. c – butaş de frunză (Begonia rex). atunci când speciile butăşite sunt mai puţin pretenţioase. styromulul La unele specii şi pentru un număr redus de butaşi. turba. 1 – Tipuri de butaşi a – butaş de vârf.A. fasonarea butaşilor se face diferit. muşcate. coriacee (ficus). iar la partea superioară se taie la 0. Dacă se utilizează fragmente de frunze. la speciile care înrădăcinează greu şi cu procent mare de pierderi. se ţin în apă caldă (35-40°C).). cum este cazul butaşilor de colocasia. ficus. Substratul de înrădăcinare trebuie să fie uşor. violete africane etc. udare. reglare a luminii etc. înainte de a fi trecuţi la înrădăcinat. tradescanţia. Aceste condiţii sunt îndeplinite de unele materiale. peţiolul se reduce la 2-3 cm (fig.). la adâncimea de 12 cm şi respectând cu stricteţe polaritatea. la punctele de ramificare a nervurilor. iar deasupra limbului se pun câteva pietricele sau cioburi care să le mărească aderenţa la substrat.5-1 cm. De asemenea. Rădăcinile secundare se scurtează la 0.) şi alfanaftilacetic (A. Se pot folosi însă şi răsadniţele.

atât în substrat cât şi în atmosferă. Tulpinile subterane sunt tulpini metamorfozate individualizate în mai multe categorii: a) Rizomii sunt microblaste (tulpini scurte. b) Bulbii sunt tulpini aplatizate. aerisire şi lumină corespunzătoare. a unei temperaturi cu 3-5°C mai mare decât optimul speciei. nu pot fi utilizate la înmulţire decât însoţite de porţiuni de colet purtătoare de muguri. La înmulţire se folosesc tuberculii ca atare. separarea rădăcinilor se face longitudinal. pot ierna în câmp (geofite rustice). prevăzute cu rădăcini adventive şi cel puţin 2-3 muguri viabili. devenind cărnoase şi voluminoase. Tecile frunzelor (cărnoase în interiorul bulbului şi membranoase la exterior) se pot acoperi total. Înmulţirea prin organe subterane Tulpinile subterane şi rădăcinile tuberizate sunt organe vegetative metamorfozate adaptate nu numai la depozitarea substanţelor de rezervă ci şi la înmulţirea vegetativă a multor specii floricole reunite în grupa geofitelor. dând naştere la bulbi solzoşi (Lilium candidum. de aceea. Nu sunt purtătoare de muguri şi. 31 . alcătuite din noduri foarte apropiate. cu noduri apropiate). care cresc în sol în poziţie orizontală. sau se fragmentează în porţiuni care să aibă cel puţin un mugure. Înmulţirea se realizează prin secţionarea rizomului în fragmente de 8-12 cm lungime. dar se reînnoiesc cu tuberobulbii noi. necesită protecţie pe timpul iernii (geofite semirustice) sau se cultivă numai ca plante pentru interioare. care devin floriferi după 1-3 ani. c)Tuberculii sunt microblaste care provin din îngroşarea vârfului unui stolon subteran. Prin tuberculi se înmulţesc unele specii de anemone. cu aspect de disc. Din fiecare bulb plantat se formează unul sau mai mulţi bulbi floriferi (bulbi de înlocuire) şi numeroşi bulbili. După modul cum îşi consumă substanţele de rezervă într-un sezon de vegetaţie. Freesia x hybrida. din care se formează tulpinile aeriene. aşa încât. Narcissus sp. floriferi. iar pe partea superioară tecile frunzelor şi unu sau mai mulţi muguri. d) Tuberobulbii sunt microblaste cu caractere intermediare între tuberculi (partea centrală tuberizată. Tuberobulbi se consumă în fiecare an.După plantare.2. e) Rădăcinile tuberizate sunt rădăcini metamorfozate. de aceea. La nivelul nodurilor prezintă rădăcini adventive. Pe suprafaţa tuberculilor se găsesc muguri grupaţi în mici adâncimi. după 2-4 ani. formând bulbi tunicaţi (Hyacinthus orientalis. astfel încât fiecare fragment detaşat să cuprindă şi muguri de pe colet. Tulipa gesneriana) sau se acoperă parţial. Operaţia se face în perioada de repaus. Se întâlneşte la Begonia x tuberhybridia. lipsite de clorofilă. la sfârşitul sezonului de vegetaţie. Zantedeschia aethiopica. înainte de plantare. Cyclamen persicum. caracterizate prin rezistenţă mare. cu aspectul unui tubercul. se vor găsi în sol resturi ale tuberobulbului mamă consumat. zambile etc. butaşilor li se asigură condiţii optime pentru înrădăcinare.2. rezultaţi din îngroşarea progresivă a bazei tulpinilor aeriene. se denumeşte cu termenul impropriu de tubercul. Specii floricole cu rizomi: Iris germanica. în secţiune. Pe partea inferioară a discului se dezvoltă rădăcini adventive. La înmulţire. Din mugurii de pe tuberobulbi se dezvoltă. totuşi. dimpotrivă. tuberculul apare ca o masă compactă de substanţe de rezervă. Deşi geofitele sunt considerate plante perene. în perioada de vegetaţie. Lilium regale). provenienţa lor din zone climatice diferite le influenţează modul de adaptare la condiţiile de climat temperat din ţara noastră. prezenţa mugurilor de la suprafaţă) şi bulbi (frunze pergamentoase la exterior. mai rar verticală. motiv pentru care. 4. Convallaria majalis.. Canna indica. frunze transformate în solzi şi muguri situaţi la axila solzilor. O grupă aparte o constituie plantele care prezintă în sol un organ subteran rezultat din îngroşarea axei hipocotile. la axila unor frunze reduse. cu rol de protecţie). tuberobulbii floriferi noi (prinşi deasupra celui vechi consumat) şi tuberobulbi cu dimensiuni reduse (tuberobulbii). tulpinile aeriene florifere. Gloxinia speciosa. prin menţinerea unei umidităţi ridicate şi constante. în parenchinul cărora se acumulează substanţe de rezervă. în practică. unele dintre ele. Astfel. Gladiolus hybridum etc.). în timp ce altele. bulbii sunt anuali (la lalea) sau pereni (la narcise. Se înmulţesc prin tuberobulbi Colchicum autumnale.

la adâncimea de 8-12 cm. Asparagus sprengeri. În afară de bulbii de înlocuire (cu diametrul de peste 2 cm). 2 – Secţiune longitudinală prin bulbul de lalea (toamna după plantare) Este un bulb anual care se consumă complet într-un sezon de vegetaţie şi este înlocuit de bulbi noi. Caracterizarea organelor subterane la principalele specii floricole A. Iris germanica. Bulbii de lalele este bine să fie scoşi în fiecare an sau la cel mult doi ani. când 2/3 din frunze (70-80%) s-au uscat. în funcţie de soi şi condiţiile de cultură. Coeficientul de înmulţire al bulbilor de lalea (numărul de bulbi noi formaţi dintr-un bulb-mamă) variază între 1 şi 15. Iris holandica. Hyacinthus orientialis. Polyanthes Bulb tuberosa*. Alstromeria aurantiaca*. Iris pumila. cu cel puţin două săptămâni înainte de îngheţ (septembrienoiembrie). Recoltarea bulbilor se face vara (iunie-iulie). crt.. se formează şi 3-5 bulbili. Gladiolus hybridus Tuberculi (axă Begonia x tuberhybrida. cu diametrul sub 2 cm şi floriferi după 2-3 ani. consideraţi floriferi în anul următor. cu frunzele protectoare de culori diferite (de la galben până la brun-roşcat) (fig. Temperatura din spaţiile de păstrare se va dirija în aşa fel încât să favorizeze diferenţierea florală: până la încheierea iniţierii florale (ultima decadă a lunii august) se menţine la aproximativ 20°C. Gerbera Rizomi hybrida. Convallaria majalis. Galanthus nivalis. Canna indica. Polyanthes tuberosa*. poate fi coborâtă la 9°C. 32 . în funcţie de mărimea bulbilor şi lungimea tijei florifere. Geofite rustice 1) Tulipa gesneriana (lalea) Organul subteran este bulb tunicat. Tulipa gesneriana solzos Lilium candidum. Se plantează în câmp toamna. 2). Rădăcini tuberizate Dahlia x hybrida * – Specii cu organe subterane mixte.Tipuri de organe subterane folosite la pentru înmulţirea vegetativă a speciilor floricole Nr. iar în perioada rămasă până la plantare. Lilium regale Tuberobulb Fresia x hybrida. 1 2 3 4 5 Tipul de organ subteran tunicat Specii Fritillaria imperialis. Cyclamen persicum. Fig. Zantedeschia aethiopica Alstroemeria aurantiaca*. Narcissus sp. hipocotilă îngrăşată) Gloxinia speciosa Agapanthus africanus. piriform sau ovoid.

iar pe durata păstrării. în maiiunie (la intervale de 3-4 ani). 3). 5). Ca şi bulbul de narcisă este peren (durează 3-4 ani) şi formează în jurul lui bulbi posibil floriferi după 2-3 ani. Fig. după uscarea frunzelor şi se trec la păstrare până toamna. Bulbii se scot vara (august) şi se plantează imediat sau după o păstrare de 2-3 săptămâni în depozite. Bulbilii zambilelor se scot vara. Înmulţirea vegetativă este posibilă nu numai prin intermediul bulbilor separaţi în perioada de repaus. diferit colorate (alb-gălbui. 4 – Bulbi tunicaţi de Hyacinthus orientalis Fig. ci şi prin butaşi confecţionaţi din solzii. dar mai viguros şi colorat în roşu-violaceu. când se plantează în câmp. sferic sau uşor turtit. care ajung să înflorească după 1-3 ani (fig. acoperit cu frunze membranoase lucioase. Fig. bulbii narciselor se scot la intervale de 3-4 ani. cu o mică porţiune de disc. La fel ca şi în cazul lalelor. Spre deosebire de lalele însă. bulbii se recoltează vara. când bulbii se recoltează. piriformi. albgălbui. deoarece diferenţierea mugurilor floriferi începe mult mai devreme şi este aproape încheiată în momentul recoltării bulbilor. la adâncimea de 1015 cm. alb-cenuşiu. acoperiţi de tunici gălbui sau cenuşii. cu durata de viaţă de 3-5 ani. Narcissus poeticus 3) Hyacinthus orientalis (zambila) Are bulbul tunicat. detaşaţi din bulb. violacei-purpurii) (fig. din mugurii situaţi la baza solzilor (fig. Bulbii şi bulbilii se formează în jurul bulbului-mamă. 5 – Bulbi solzoşi de Lilium candidum 5) Lilium regale (crin imperial) Are bulb asemănător celui de L. Are un coeficient de înmulţire destul de redus şi de multe ori. se intervine asupra bulbului mamă cu diferite operaţii care să stimuleze generarea de bulbili noi (incizarea în cruce sau excavarea discului). 33 . 4).2) Narcissus poeticus (narcisa) Prezintă bulbi tunicaţi. 4) Lilium candidum (crinul alb) Prezintă bulbi mari. candidum. Înmulţirea se face toamna (octombrie). Adâncimea de plantare este de 1520 cm. temperatura se menţine apropiată de 9°C. 3 – Bulbi tunicaţi de Adâncimea de plantare este de 10-15 cm. formaţi din 10-20 perechi de frunze cărnoase care se consumă parţial într-un sezon de vegetaţie. În jurul bulbului mamă se formează aproximativ 13 bulbi. se depozitează la 20-25°C şi plantează în câmp toamna (septembrie-octombrie). cu solzi cărnoşi. se separă şi se plantează la 15-20 cm adâncime. Sunt bulbi multianuali.

Fig. Spaţiile libere dintre tufele aşezate în depozite se completează cu nisip sau turbă.6) Iris germanica (stânjenel) Specie cu rizomi groşi. cărnoşi. cu internodii mari şi muguri terminali viguroşi. tulpinile aeriene se taie la 10-15 cm de la nivelul solului. Pentru înmulţirea vegetativă. scos din depozite în februarie-martie. ramificaţi. trestie indiană) Prezintă în sol rizomi cu creştere orizontală. La interval de 4-5 ani. la 8-10 cm adâncime. Fig. se scot rizomii (fără să se cureţe de pământ) şi se depozitează în adăposturi cu temperaturi de 4-9°C. pentru ca rizomii dezgoliţi de pământ să nu rămână neprotejaţi. 7 – Rizomi de Convallaria majalis Capacitatea de înflorire a rizomilor este dependentă de vârsta lor. Toamna. Nu se folosesc porţiunile de rizom îmbătrânite. 8 – Rizomi de Canna indica Fig. Geofite semirustice 1) Canna indica (cana. fie formează inflorescenţe mici. 8). 6 – Rizomi de Iris germanica 7) Convallaria majalis (lăcrămioare) Planta formează rizomi transanţi. dar foarte devreme. Lucrarea este indicat să se facă vara. cărnoşi. de culoare alb-murdar (fig. de culoare roşie-purpurie (fig. după căderea primelor brume (octombrie). plantat în ghivece sau lădiţe şi ţinut în condiţii care să-i asigure pornirea în vegetaţie (15-20°C şi umiditate constantă). cu lungimea de 10-25 cm (fig. se fragmentează în porţiuni de 8-10 cm (cu 1-3 muguri viabili şi rădăcini adventive) şi se plantează imediat. ramificaţi. Plantele forţate se trec în câmp după trecerea pericolului de îngheţ. înflorirea abundentă obţinându-se la rizomii de cel puţin 3 ani. rizomii se scot. 6). rizomii se scot vara (iulie-august) sau toamna (septembrieoctombrie). 9 – Rădăcini tuberizate de Dahlia hybrida . 34 Fig. în august. lipsite de muguri. Lucrarea poate fi făcută şi primăvara. înainte de pornirea în vegetaţie a rizomilor. 7). se fragmentează sau se despart şi se replantează la adâncimea de aproximativ 5 cm. Rizomii de 1-2 ani fie nu înfloresc. B. Înflorirea mai timpurie se obţine după o forţare prealabilă a materialului. Rizomii se scot de la păstrare în aprilie şi se plantează direct în câmp.

În octombrie. se îndepărtează rădăcinile adventive uscate şi resturile din tuberobulbul vechi. care au ca suport comun un rizom scurt (fig. 2) Dahlia x hortensis (dalia) Organul subteran este alcătuit din mai multe rădăcini tuberizate. În vederea forţării. rădăcinile se ţin mai întâi în nisip sau pământ umed. 9). 10 a. apoi se dezinfectează. se udă şi se menţin la 15-20°C. de culoare cenuşie (fig. 3) Gladiolus hybridus (gladiola) Organul subteran folosit în înmulţirea vegetativă este un tuberobulb sferic sau discoidal. acoperit de tunici scarioase. Fragmentele separate se plantează în ghivece. în depozite cu temperatura de 7-10°C şi umiditatea relativă de 65-70%. alungite. 4) Polyanthes tuberosa (tuberoza) Se caracterizează printr-un organ subteran mixt.Indiferent de varianta de cultură adoptată. Adâncimea de plantare variază între 6-10 cm. după primele geruri uşoare. cel puţin 2-3 luni (ianuarie martie). Se scot de la păstrare în momentul plantării. Se curăţă de pământ şi se păstrează nestratificaţi. Se recoltează în septembrie-octombrie. 35 Fig. în funcţie de mărimea tuberobulbilor. 11 – Bulbi de Polyanthes tuberosa . tuberizate se recoltează împreună cu porţiuni de 10-15 cm din tulpinile aeriene şi se stratifică în nisip sau turbă. Bulbii mici se pot ţine şi în încăperi cu temperaturi mai coborâte (8-10°C). este înlocuit până la sfârşitul perioadei de vegetaţie de 1-4 tuberobulbi noi (rezultaţi din îngroşarea bazei tulpinilor aeriene) însoţiţi de numeroşi tuberobulbi formaţi pe stoloni scurţi. Se plantează în câmp când temperatura solului ajunge la 10-12°C (aprilie-mai). Se plantează la loc definitiv în mai. cel cu poziţie centrală este. cu porţiuni de 5-7 cm din tulpinile aeriene. se curăţă de pământ. după trecerea pericolului de îngheţ. rădăcinile. mai bine dezvoltat şi posibil florifer. iar locul lui rămâne liber. Fig. Înainte de plantare se curăţă de tunicile uscate. se fragmentează în porţiuni de 2-3 muguri. b). până când mugurii de la colet încep să pornească în vegetaţie şi devin vizibili. 10 – Tuberobulbi de Gladiolus hybridus a – secţiune longitudinală (toamna). Pentru înflorire se aleg tuberobulbii cu diametrul de cel puţin 3 cm şi cât mai puţin aplatizaţi. Plantarea materialului se face direct în câmp (aprilie) sau după o forţare prealabilă în spaţii încălzite. de obicei. Înflorirea din anul următor este asigurată de păstrarea bulbilor floriferi la temperaturi de 20-22°C şi umiditate relativă ridicată (80-85%). iar frunzele din rozetă se taie la 2-3 cm. b – aspect exterior (vara) Recoltarea tuberobulbilor se face toamna (octombrie). iar rănile se pudrează cu praf de cărbune vegetal. se toaletează şi se despart în fragmente de 1-3 rădăcini cu porţiuni de colet. colorate în diferite nuanţe de cafeniu sau roşu-violaceu (fig. la temperaturi de 4-9°C. rizomii scoşi de la păstrare se curăţă de pământ şi de resturile uscate. eliminând astfel riscul distrugerii lor odată cu divizarea rădăcinilor. Bulbul care înfloreşte este consumat în întregime. fără să fie înlocuit. format dintr-o colonie de 20-40 bulbi şi bulbili piriformi. Tuberobulbul. cu durata de viaţă de un an. Dintre bulbii existenţi. aşezaţi în straturi subţiri pe stelaje sau în lădiţe. 11).

Segmentarea se face rădăcini tuberizate la Alstroemeria cu atenţie deoarece rizomii şi rădăcinile aurantica tuberizate sunt foarte fragile şi se rup cu uşurinţă. Plantarea se face în şanţuri sau gropi cu adâncimea de aproximativ 15 cm. având grijă ca rizomul să fie aşezat cât mai aproape de suprafaţa solului. La sfârşitul perioadei de repaus (august) se poate face înmulţirea vegetativă. când temperaturile sunt ridicate. Se consideră floriferi Fig. hybrida Recoltarea tuberobulbilor se face după aproximativ 8 săptămâni de la încheierea înfloritului. 12 – Fragment de rizomi cu rădăcini tuberizate.Înainte de plantare. Are rizomi cu creştere trasantă. Are rizomi orizontali cărnoşi. când 2/3 din frunze sunt uscate. 2) Freesia hybrida (fresia) Este plantă perenă. Specii cultivate în spaţii protejate 1) Alstroemeria aurantiaca (alstromeria) Specie cultivată în solul serei. 15 – Rizom la Zantedeschia aethiopica Pentru înmulţirea prin rizomi se foloseşte material provenit de la plante bine maturate. fiind înlocuiţi de 1-5 tuberobulbi şi mai mulţi tuberobulbili. 12). O plantaţie se exploatează în condiţii economice 2-3 ani. se îndepărtează bulbii bolnavi şi. în timpul verii. 13). în funcţie de momentul când se doreşte înflorirea. 14). însoţite de Fig. Segmentele de rizom separate trebuie să aibă 1-2 frunze şi câteva rădăcini adventive bine 36 . Tuberobulbii se refac annual. Cultura durează 3-4 ani. Se plantează în aprilie-mai. prin divizarea rizomilor în porţiuni de 8-12 cm lungime. 14 – Porţiune de rizom cu frunze la Gerbera hybrida Fig. Adâncimea de plantare este de 6-10 cm. se elimină prin escavare uşoară. cu o perioadă de repaus anuală. ţinând cont de faptul că înflorirea are loc la 3-5 luni de la plantarea tuberobulbilor. de culoare cafenie-deschisă (fig. protejaţi de frunze pergamentoase. prevăzuţi cu rădăcini adventive viguroase (fig. 13 – Tuberobulb de Freesia tuberobulbii cu diametrul peste 1 cm. 3) Gerbera hybrida (gerbera) Cultură perenă în solul serei sau în containere (mai rar în ghivece). Reînfiinţarea culturilor se face în perioada august-octombrie. la adâncimea de 8-12 cm. Înmulţirea vegetativă se face prin intermediul tuberobulbilor sferici sau piriformi. porţiunea de rizom deshidratat de la baza bulbilor. cu o perioadă de repaus vara (iulie-august). Condiţiile de temperatură la care sunt păstraţi tuberobulbii în perioada de repaus (de la recoltare până la plantare) au influenţă directă asupra inducţiei florale. albe-sidefii (fig. Se recomandă în spaţiile de păstrare 1820°C şi o umiditate relativă de 70-80%. cu vârsta de 2-3 ani. cultivată în solul serei ca anuală. Fig. din care se dezvoltă rădăcini tuberizate alungite. eventual.

ca şi în cazul celorlalte specii. dar denumită în vorbire curentă. cu creştere verticală şi internodii scurte (fig. timp în care plantele nu se mai udă şi partea aeriană se usucă. 17). Fig. cu 2-3 muguri bine dezvoltaţi cu rădăcini adventive. rezultată din îngroşarea axei hipocotile. pentru ca rădăcinile tuberizate să fie însoţite de lăstari aerieni sau porţiuni de colet. Fiind o plantă cu vegetaţie continuă. tubercul. 18 – Axă hipocotilă îngroşată la Cyclamen persicum 7) Cyclamen persicum (ciclamen) Planta perenă. Fig. fiind necesară segmentarea tufei pe verticală. ovoidă. Rizomii sunt viguroşi. 37 . Separarea rizomilor se face. 4) Zantedeschia aethiopica (cala) Este cultivată în solul serei şi poate fi exploatată pe o durată de 4-6 ani (uneori chiar mai mult). uşor aplatizată la partea superioară). Rădăcinile puternice ale plantei prezintă numeroase ramificaţii tuberizate de formă ovoidă. cu perioade anuale de repaus (iulie-august). 16). În februarie-martie tuberculii se plantează la ghivece şi li se asigură condiţi de pornire în vegetaţie (se udă şi se ţin la 18-20°C). De la nivelul nodurilor. se poate recurge la tăierea tuberculilor în felii longitudinale purtătoare de muguri din calota superioară. Fragmentele. se poate planta şi în grădini. albe-sidefii (fig. Perioada optimă de divizare a rizomilor este la sfârşitul perioadei de repaus (august). Înainte de plantare. 15). când se reînfiinţează cultura sau se transvazează plantele mature. planta este trecută printr-o perioadă de repaus de câteva luni (octombrie-februarie). ca anuală şi mai rar ca perenă. materialul se fasonează prin reducerea aparatului foliar şi scurtarea rădăcinilor. 16 – Rădăcini tuberizate de Asparagus sprengeri Tehnica separării este aceeaşi ca la toate plantele cu rădăcini tuberizate. asemănător celui de Begonia x tuberhybrida (fig. înmulţirea prin divizare plantelor este de preferat să se facă primăvara. cultivată la ghiveci. 5) Asparagus sprengeri (asparagus) Se cultivă atât ca plantă în solul serei (pentru valorificare ca accesoriu la buchete şi aranjamente). În sol are un tubercul fals discoidal format din îngroşarea axei hipocotile. 17 – Axă hipocotilă îngroşată la Begonia x tuberhybrida Fig. Anual. În sol prezintă o porţiune tuberizată (brun-negricioasă. cât şi ca plantă la ghiveci (pentru decorări interioare). la sfârşitul perioadei de repaus (august). La sfârşitul verii tuberculii se repun în vegetaţie. Înmulţirea vegetativă prin intermediul tuberculilor se practică numai atunci când planta se cultivă ca parenă. se plantează imediat după separare. jumătatea inferioară este acoperită cu numeroase rădăcini fibroase (fig. se impune o perioadă de repaus. pe timpul verii. După înflorire. 18). 6) Begonia x tuberhybrida (begonia) Se cultivă ca plantă la ghiveci dar. se formează rădăcini adventive şi ramificaţii laterale ale rizomului principal.dezvoltate. Uneori. timp în care tuberculul se păstrează stratificat în nisip. folosite ulterior la înmulţire. Toţi mugurii din care pornesc tulpinile aeriene sunt plasaţi în zona superioară a tuberculului. la temperatura de 8-12°C.

Marcotajul se poate produce şi natural. fiind bine cunoscut la speciile cu tulpini târâtoare care. Hydrangea. precum şi la plantele cultivate în seră (Anthurium andreanum. toamna sau primăvara (în funcţie de perioada de înflorire a speciei respective). leandru. dau naştere la noi plante (Hedera helix. . la 3-4 ani (Delphinium. Hedera sp. marcotajul artificial aplicat plantelor floricole poate fi: a) terestru. În funcţie de modul de executare. dar momentul optim este primăvara devreme.4. Philodendron scandens etc. din genurile Dianthus. fragmentarea ei în două sau mai multe părţi (aşa încăt fiecare parte detaşată să aibă lăstari şi rădăcini) şi plantarea lor separată. Ficus pumila etc. Philodendron scandens. 19 b. (fig. În funcţie de specificul plantei. Marcotajul Numeroase plante au proprietatea de a forma rădăcini adventive pe tulpinile sau ramurile care vin în contact cu substatul de cultură. Chrysanthemum. La plantele cultivate în solul serei. Plantele cultivate la ghivece pot fi divizate tot timpul anului. în funcţie de lungimea ramurii. de obicei odată cu transplantarea. sau cu un alt mediu favorabil. la sfârşitul verii – începutul toamnei când. Gaillardia. arcuit) şi şerpuit (multiplu). cultivate ca plante la ghivece: ficus. Se practică la plantele perene care formează tufe de lăstari din mugurii situaţi în zona coletului. Este cazul unor specii floricole cu aspect arbustiv. de regulă. cât şi celor cultivate în spaţii protejate.4.3.prin aplecare (simplu. în contact cu solul sau cu medii umede. Aceste tulpini sau ramuri înrădăcinate. la doi ani (Viola cornuta). numite marcote.2. ca plante noi. azalee. presupune aplecarea ramurii pe toată lungimea ei şi fixarea în substrat. Rudbekia. 4. Înmulţirea prin divizarea tufelor Este o metodă simplă. perioada optimă de despărţire a plantelor este.prin muşuroire (vertical). d). Pandanus weitchii). 38 . aşa încât să fie arcuite odată (la marcotajul simplu) sau de mai multe ori (la marcotajul multiplu). vor putea fi separaţi ulterior. Aquilegia). Phlox). la 5-6 ani (Papaver. Separarea marcotelor de planta mamă se face toamna sau primăvara. spre deosebire de butaşi care. b) aerian se practică la speciile care nu au tulpinile şi ramurile flexibile şi nici nu emit lăstari de la bază prin simpla muşuroire. Se poate aplica atât speciilor floricole cultivate în câmp. mai întâi se detaşează de planta mamă şi apoi se trec în mediile de înrădăcinare. Cissus sp.. se separă de planta mamă după înrădăcinare. plantele îşi încheie repausul din vară. Phlox. Se aplică la Hedera sp. Pholx subulata. se execută folosind diferite procedee: . . Hoya carnosa. asigurând în acest fel umiditatea necesară formării de lăstari noi din mugurii bazali şi emiterii rădăcinilor adventive pe porţiunea îngropată a lăstarilor (fig. Lăstarii porniţi de la noduri şi însoţiţi de rădăcinile adventive formate. Tradescantia viridis. cordiline. etc. Se aplică la Phlox subulata. Divizarea tufelor la plantele cultivate în câmp se execută în perioada de repaus. Constă în scoaterea plantei mamă din pământ. iar intervalul de timp la care se repetă depinde de ritmul de formare a noilor plante: anual (Aster.. atunci când solul (substratul de cultură) serveşte ca mediu de înrădăcinare a marcotelor. a). 19 c).2. croton. procedee care se pot executa la speciile cu ramuri sau tulpini flexibile.orizontal (chinezesc) . Scindapsus aureus. în majoritatea cazurilor.). (fig. O astfel de înmulţire se practică la unele perene cultivate în câmp (hemicriptofitele). respectiv acoperirea cu pământ a bazei tulpinilor pe o porţiune de 5-10 cm. dracena. 19. Ficus pumila. uşor de aplicat şi cu avantajul obţinerii de plante noi complet formate chiar din momentul detaşării de planta mamă. Chrysanthemum). Passiflora coerulea.

se udă pe la partea superioară a manşonului protector (fără să se desfacă folia). aşa încât mediul de înrădăcinare să fie menţinut permanent umed. Drajonii prezintă rădăcini proprii şi se separă de planta-mamă în perioada de repaus (toamna sau primăvara devreme).2. se execută o fantă laterală sau se incizează scoarţa circular. agavă.5. se poate separa marcota. în schimb. 4.aerian Tehnica marcotajului aerian cuprinde următoarele etape (fig. Prin drajoni se înmulţesc plante floricole perene cultivate în câmp (liliac. Înmulţirea prin stoloni Stolonii sunt tulpini târâtoare care formează pe traiectul lor rozete de frunze capabile să genereze rădăcini adventive. După separare. drajonii se plantează individual. când rădăcinile adventive sunt bine formate. 20 . 39 Fig. 19 – Tipuri de marcotaj a – prin muşuroire b – arcuit c – orizontal d – şerpuit e .2.Înmulţirea prin stoloni .6. sub un mugure. la Nephrolepis exaltata. 4.e): în zona de pe tulpină sau de pe ramură unde se urmăreşte formarea rădăcinilor adventive. strâns legată la ambele capete. bromelii. se acoperă totul cu folie de polietilenă. se înfăşoară zona incizată cu un manşon de turbă fibroasă sau muşchi vegetal. apariţia rădăcinilor adventive nu este condiţionată de contactul direct al rozetelor de frunze cu substratul de cultură. obţinându-se astfel plante noi. stolonii aerieni formează rădăcini numai când vin în contact cu substratul.Fig. în condiţii favorabile. dicentra. după 1-3 luni. iucca) sau la ghivece (aloe. 20) şi Saxifraga sarmentosa. La Chlorophytum comosum (fig. 19. sansevieria). care va constitui mediul de înrădăcinare. Înmulţirea prin drajoni Se practică la plantele care formează lăstari aerieni din muguri adventivi de pe rădăcini. hortensii.

La speciile floricole. Fuchsia.7.2. . Pelargonium). camelii. ci şi o metodă de obţinere a unor exemplare mai decorative (la cactuşi) sau de obţinere a unor plante cu rezistenţă sporită (soiurile de trandafiri). fiind posibilă numai la câteva specii capabile să formeze mici plantule de-a lungul nervurii mediane (la frunzele de Asplenium viviparum). cactuşi). 40 .altoirea în triangulaţie (Dahlia. limitează utilizarea ei în floricultură şi se justifică numai atunci când alte procedee nu dau rezultate. este operaţia de unire a doi indivizi (altoi şi portaltoi) care cresc ulterior ca o singură plantă. Înmulţirea prin muguri adventivi Este mai puţin răspândită.4. aceluiaşi gen botanic sau fac parte din genuri înrudite. altoirea poate fi considerată nu numai o metodă propriu-zisă de multiplicare a plantelor care se reproduc mai greu pe altă cale (azaleele. generează plante noi.altoirea în copulaţie (azalee. ca metodă de înmulţire vegetativă. . La un anumit grad de dezvoltare. îndemânarea altoitorului. . Paeonia). Clematis.altoirea prin alipire (cactuşi).2. Altoirea Altoirea. 4. . aceşti muguri se desprind. îngrijirea plantelor după altoire). spre deosebire de celelalte metode.8. Altoirea dă rezultate atunci când cei doi parteneri folosiţi aparţin aceleiaşi specii. Condiţiile mai riguroase pe care le impune altoirea (tehnica de lucru.altoirea în despicătură (Chrysanthemum. iar în contact cu un substrat de cultură favorabil. pe pedunculul inflorescenţei (la Bryophyllum proliferum) sau pe marginea limbului (la Bryophyllum daigremontianum). cameliile).altoirea în oculaţie (Rosa). Metodele şi tehnicile de altoire frecvent utilizate la speciile floricole sunt: .

permeabile pentru apă şi aer. rabatului etc. mărunţirea urmând să se facă înainte de înfiinţare. primăvara foarte devreme şi în ferestrele iernii (bienale neplantate din toamnă. cu soluri bine drenate.1. -se plantează răsadurile de bienale rămase neplantate din toamnă. anuale care se seamănă direct). celelalte însuşiri fiind mai uşor de influenţat pentru a le adapta cerinţelor plantelor. organe subterane specializate (bulbi. -fertilizarea de bază cu îngrăşăminte organice bine descompuse (mraniţă 3-4 kg/mp) şi îngrăşăminte minerale cu fosfor şi potasiu(50-60 g/mp) completate cu jumătate din doza celor pe bază de azot . -se plantează hemicriptofitele rezultate din despărţire (cu înflorire de vară-toamnă). hortensii). Matthiola. c)Înfiinţarea propriu-zisă a culturilor Modalităţile de înfiinţare a culturilor în câmp şi materialul biologic folosit: -semănatul direct la loc definitiv se foloseşte în cazul unor specii anuale şi perene şi se execută toamna sau primăvara (vezi semănatul). Centaurea. rizomi) la geofite. -plantarea materialului vegetativ de diferite tipuri: răsad. -arătura de bază la adâncimea de 25-30 cm. adăpostite de curenţi reci şi vânturi dominante. anuale care se seamănă direct în câmp). terenul rămâne în “brazdă crudă”pe timpul iernii. geofite rustice. curăţirea şi nivelarea terenului. în cazul culturilor înfiinţate primăvara mai târziu. plante altoite.1.1. structurate. b)Pregătirea terenului Constituie activitatea premergătoare înfiinţării culturilor şi cuprinde următoarele lucrări specifice: -desfiinţarea culturilor precedente. -modelarea terenului se aplică numai anumitor culturi şi se face ţinând cont fie de sistema de maşini de întreţinere la culturile semincere sau la cele din colecţii şi pentru flori tăiate. fragmente rezultate din despărţire la plante perene hemicriptofite. pe care urmează să-l ocupe culturile decorative din spaţiile verzi. în funcţie de cerinţele faţă de textura solului. marcote. 41 . butaşi înrădăcinaţi. Epoci de înfiinţare a culturilor floricole în câmp: -primăvara timpuriu(martie-început aprilie): -se seamănă direct în câmp specii anuale(Calendula. la culturi de anuale.CAPITOLUL 5 ÎNFIINŢAREA ŞI ÎNTREŢINEREA CULTURILOR FLORICOLE 5. se alege solul corespunzător fiecărei specii. rădăcini tuberizate. -mărunţirea solului se execută imediat după arătura de bază în cazul culturilor care se înfiinţează toamna (bienale. în cazul plantelor de mozaic şi a unor perene (crizanteme. Înfiinţarea culturilor în câmp a)Amplasarea culturilor Majoritatea plantelor floricole cultivate în câmp preferă terenuri plane sau uşor înclinate. cu expoziţie însorită. bienale şi perene destinate obţinerii de flori tăiate. fie de desenul rondului. ÎNFIINŢAREA CULTURILOR FLORICOLE 5. decorării în spaţii verzi sau pentru seminţe. cu capacitate bună pentru reţinerea apei. tuberobulbi. -primăvara târziu (aprilie-sfârşit mai) -sfârşit aprilie: -se plantează răsadul de la anuale mai rezistente la temperaturi scăzute (Dianthus. Alyssum). Calendula). Lathyrus. La înfiinţarea culturilor în câmp.

5. b)Înfiinţarea propriu-zisă Materialul săditor folosit la înfiinţarea culturilor este diferit. -mobilizarea solului la 25-30 cm adâncime (la 3-4 ani. Narcissus. lalele. Antirrhinum). Pe parcursul sezonului rece. Rudbeckia). în funcţie de posibiltatea valorificării eficiente şi de cerinţele plantelor faţă de factorii de mediu (mai ales lumina). trandafiri. Strelitzia. Solul se dezinfectează termic (cu vapori de apă la 900 C).2. epocile optime de înfiinţare a culturilor sunt următoarele: -ianuarie-început februarie: trandafiri. tuberobulbi (Freesia). plante altoite (trandafiri). Gerbera. -mai-iunie: Dianthus. Di-Trapex) sau prin ambele metode. narcise. Freesia (semănată direct). -dezinfecţia solului. ţinându-se cont însă de momentul când se doreşte înflorirea. Anthurium. Calendula. Salvia). Asparagus). -se plantează răsad de perene hemicriptofite (Delphinium. culturile forţate de lalele. cu scopul obţinerii de flori în extrasezon. zambile. rizomi şi rădăcini tuberizate (Alstroemeria). -fertilizarea de bază.-se plantează tuberobulbii de gladiole. Gerbera). Strelitzia.uneltelor. -septembrie: Zantedeschia. -se plantează geofitele rustice (Tulipa. 500-1200 kg/ha superfosfat şi 300-800 kg/ha sulfat de potasiu). Zantedeschia. cu turbă(10-12 kg/mp) şi cu îngrăşăminte chimice (aprox. rizomi (cala). Pentru principalele specii cultivate în solul serei. -august: Gerbera (fragmente de plante divizate). bienale (Bellis. zambile) şi arbuşti ornamentali (forsiţia. Tropaeolum. butaşi (Dianthus. Scheletul serei şi uneltele se dezinfectează cu soluţie de formalină 2-3%. -se plantează butaşii înrădăcinaţi de crizanteme şi de la plantele de mozaic. Epoci de înfiinţare a culturilor floricole Succesiunea înfiinţării culturilor în solul serei se eşalonează pe aproape întreaga perioadă a anului. hortensii). Zinnia). Gerbera). 42 . Strelitzia .1. uneori trandafiri. Gerbera(din butaşi).Înfiinţarea culturilor în solul serei a)Pregătirea terenului -desfiinţarea culturilor precedente şi curăţirea terenului. -se seamănă direct unele anuale (Callistephus. Chrysanthemum (pentru înflorire de toamnă). anuale (Calendula. narcise. -se scot în câmp unele plante de seră (muşcate. tuberoze. -se plantează rizomii de Canna şi rădăcinile tuberizate de Dahlia. -martie-aprilie: Dianthus. chimic( cu Basamid. -vara (iunie-august): -se continuă plantarea gladiolelor şi crizantemelor pentru înflorire eşalonată.obligatorie la începutul fiecărui ciclu de cultură (8-12 kg/mp gunoi de grajd bine descompus sau 6-10 kg/mp mraniţă) şi completată cu îngrăşăminte minerale după dezinfecţie. Eschscholtzia). în solul serei se mai cultivă şi unele plante de câmp. Chrysanthemum. Alstroemeria. liliac) pentru culturi forţate. -definitivarea fertilizării. Begonia. -mărunţirea solului. -toamna (septembrie-noiembrie): -se plantează răsadul de bienale. Hyacinthus). perene geofite (gladiole. fragmente de plante rezultate din despărţire (Anthurium.Freesia (tuberobulbi şi răsad). Viola). Gerbera (din butaşi şi răsad). Dazomet. -mai: -se plantează răsadurile anualelor mai pretenţioase la temperatură (imortele. 500700kg/ha azotat de amoniu.dar mai mult reprezentat de răsad (Freesia. Semănatu direct se foloseşte rar (la frezii). -se seamănă direct anualele cu seminţe rezistente la temperaturi scăzute (Alyssum. -se plantează bujorii şi crinii albi (sfârşit august). -iulie: Chrysanthemum (pentru înflorire de toamnă). rădăcini tuberizate (asparagus). -sfârşit mai. -se plantează hemicriptofitele cu înflorire de primăvară. Freesia (tuberobulbi). Nigella. scheletului serei. -modelarea solului în straturi cu lăţimea de 90cm sau 110-120 cm. Gerbera (din butaşi). subsolaj la adâncimea de 45-50 cm).

Alstroemeria. 5. cu respectarea reţetelor în funcţie de cerinţele speciilor. Gloxinia şi răsadul de Cyclamen se plantează în martie. Înfiinţarea culturilor floricole la ghivece a)Pregătirea substraturilor: -preparea amestecurilor. 5. Primula. liliac şi trandafiri. prin scufundare în apă 24 ore înainte de folosire. c)Plantarea propriu-zisă: Materialul biologic folosit pentru înfiinţarea culturilor la ghivece poate fi reprezentat de seminţe (palmieri).3. sulfat de cupru).5. ficuşi.1.). răsaduri (Cineraria hybrida. în lucrări comune (necesare tuturor culturilor) şi lucrări speciale (aplicate ocazional sau numai anumitor specii din grupa respectivă). azalee. bromelii.2. Epocile de înfiinţare a culturilor la ghivece se pot suprapune pe orice perioadă din an. dar epoca optimă pentru plantarea şi transplantarea majorităţii plantelor la ghivece este primăvara.) care cuprind atât denumirea şi scopul lucrării. b)Pregătirea vaselor: -alegerea vaselor cu mărime corespunzătoare mărimii plantelor. în funcţie de specificul lor. fragmente rezultate din despărţire (ferigi. -dezinfecţia termică sau chimică a substraturilor.-octombrie: Freesia (tuberobulbi). trandafir chinezesc). evidenţiindu-se manifestarea atacului şi măsurile de prevenire şi combatere ce se recomandă a fi aplicate (tabelele 5. Acest capitol este completat cu prezentarea celor mai răspândite boli şi celor mai frecvenţi dăunători la o serie de plante ornamentale.5. La fiecare dintre aceste grupe de plante. muşcate. pentru culturile floricole din solul serei şi pentru plantele cultivate la ghivece. Pentru facilitarea însuşirii noţiunilor legate de întreţinerea culturilor floricole. prezentarea lucrărilor s-a făcut sub formă de tabele (tabelele 5.. lucrările de întreţinere au fost împărţite. culturi forţate de anuale şi bienale.2. În plus. Begonia tuberhybrida) material vegetativ rezultat din butaşi (cactuşi. rădăcini tuberizate (asparagus). respectiv pentru culturile floricole din câmp. prin aplicarea unui complex de lucrări de întreţinere care diferă în funcţie de specie şi sistemul de cultură practicat.1. cât şi unele particularităţi de efectuare a acestora. De exemplu. -dezinfectarea vaselor refolosite (cu formalină. culturi forţate de gladiole. este necesară asigurarea condiţiilor optime de creştere şi dezvoltare. şi 5.4. -verificarea şi refacerea orificiilor de dren. Asparagus. -umectarea vaselor de ceramică noi. Calceolaria. -adaosul substanţelor fertilizante (dacă este cazul). Cyclamen. -noiembrie-decembrie: crizanteme (pentru înflorire de primăvară). tuberculi (Begonia tuberhybrida. begonii. se recomandă însă anumite epoci de înfiinţare cu scopul valorificării la maxim a valorii lor decorative. sunt indicate speciile (grupul de specii) la care acestea sunt necesare. Gloxinia).3. folosind una din metodele de înmulţire prezentate în capitolul anterior. Cyperus. 43 . având în vedere locul de cultură al plantelor. la lucrările cu caracter special. La unele specii decorative prin flori. iar răsadul de Cineraria hybrida în august septembrie.şi 5. Principalele lucrări de îngrijire care vizează culturile floricole sunt prezentate separat. Sansevieria). tuberculii de Begonia tuberhybrida. ÎNTREŢINEREA CULTURILOR FLORICOLE După înfiinţarea culturilor floricole în câmp şi în spaţii protejate. plante altoite (cactuşi). bulbi (Hippeastrum).

Se udă apă din sol şi atmosferă.combaterea buruienilor. în doze de 2 l/ha (2 ml/10 m ). până la 8-10 cm mai tîrziu. cu furtunul. . 1 2 3 4 5 6 . prin aspersiune.presupune acoperirea solului cu materiale organice (paie.mobilizarea solului.se execută de 3-6 ori într-un sezon de vegetaţie (funcţie de structura .distrugerea seminţelor de . Mulcirea solului . de 1-2 ori/săptămână 44 . . erbicidelor.se execută manual sau mecanizat.asigurarea densităţii cultură corespunzătoare.protejarea plantelor de temperaturi scăzute. solului.1.la culturile înfiinţate prin semănat direct. Adâncimea variază de la 3-5 cm la începutul vegetaţiei plantelor. . Completarea golurilor .se recomandă să se ude dimineaţa. Combaterea chimică a . .la culturile înfiinţate prin răsad se înlocuiesc golurile cu material din acelaşi soi. toamna şi primăvara. gunoi de grajd) sau sintetice (folie din mase plastice). . .menţinerea umidităţii solului şi . Irigarea (udarea) . de specie.se foloseşte frecvent Triflurom 48 EC. .îmbunătăţirea regimului de . frecvenţa udărilor. frunze. Lucrarea Scopul lucrării Caracteristici de . de textura solului etc. seara sau noaptea (în zilele călduroase).Tabelul 5. sau a precipitaţiilor). mraniţă.se execută când în sol şi în atmosferă există deficit de umiditate. pe brazde.pământul trebuie să fie reavăn şi buruienile mici. . Plivitul -îndepărtarea buruienilor. de fenofază.este indicat să se execute înaintea praşilelor. Lucrări de întreţinere aplicate culturilor floricole din câmp A. a gradului de afânare. crt. de aceeaşi vârstă şi calitate.distrugerea buruienilor aflate . Se administrează aproximativ 10-30 l apă/m2. . înfiinţarea culturilor.spargerea crustei. aplicat2 cu 10-14 zile înainte de în vegetaţie. Lucrări comune Nr. pentru a fi smulse cu rădăcină. Norma de udare şi modul de administrare se stabilesc în funcţie de destinaţia culturii.distrugerea buruienilor. gradul de îmburuienare.în practica floricolă se utilizează mai mult efectul preemergent al buruienilor buruieni. Prăşitul .vara se udă zilnic sau la 2-3 zile. se fac reînsămâţări pe suprafeţele unde nu au răsărit seminţele (este indicat să se folosească seminţe umectate sau pregerminate). . prin picurare.

dăunătorilor plantelor B. Îngrăşămintele chimice se administrează prin împrăştierea pe sol şi apoi sunt încorporate odată cu lucrările solului. Combaterea bolilor şi . pergole.A (continuare) Nr. perene 2 Tutoratul palisatul .se execută la culturile înfiinţate prin semănat direct.Tabelul 5. .plante volubile şi agăţătoare. . din diferite se aleg în funcţie de specificul plantei şi efectul decorativ motive.1.vezi tab. nu-şi pot urmărit: menţine poziţia .plante cultivate pentru flori tăiate (Dahlia. la care de plante şi asigurarea nu s-a putut respecta la semănat distanţa dintre plante. . 18. şi . Gladiolus. arcade. tutori sub formă de trepied (la Paeonia) sau spalieri cu sârme orizontale.plante cu talie înaltă folosite în spaţii verzi (în grupuri sau individual).asigurarea echilibrului nutritiv .menţinerea de sănătate a .sistemele de susţinere sau suporţii sunt de diferite tipuri şi care. din sol Îngrăşămintele organice se administrează sub formă de must de bălegar diluat cu apă (1:5 sau 1:7) sau de macerat gunoi de păsări diluat 1:20 sau 1:25 (câte 10-15 l/m2).înlăturarea surplusului .la plantele cultivate pentru flori tăiate se folosesc tutori verticală. simpli.se utilizează îngrăşăminte organice şi minerale uşor asimilabile. Lucrări speciale Nr. sau se folosesc sub forma soluţiilor nutritive. 1 Lucrarea Răritul Scopul lucrării Caracteristici Speciile (grupul de specii) la care se aplică . 7 Lucrarea Fertilizarea fazială Scopul lucrării Caracteristici 8 . plantele eliminate se pot folosi la completarea golurilor.plantele volubile sau agăţătoare se dirijează pe treiaje. speciile care suportă transplantarea. Paeonia). colonade sau pe ziduri şi construcţii.anuale şi semănate direct. crt. La densităţii optime. crt.susţinerea plantelor . . 45 .

se aplică atât plantelor cu perioadă lungă de vegetaţie.menţinerea plantelor cu o anumită formă şi înălţime.plante cu înflorire înfloresc sau decorează până toamna târziu (crizanteme). împachetare cu materiale izolante. bujori). Campanula.plante cultivate pentru tăiate (inclusiv inflorescenţelor pentru a le asigura o prelungire a perioadei de flori imortele). culturi înfiinţate .prelungirea perioadei de înflorire toamna.1.Tabelul 5. cât şi toamna (crizanteme).unele plante anuale (Callistephus.obţinerea tijelor cu o singură floare. . prin producerea perdelelor de fum sau prin irigare. . Lucrarea crt.stimularea ramificării. . imediat după plantare. Bobocitul . garoafe. 8 9 46 . plastice (polietilenă) sau textile.se elimină de obicei bobocii laterali. Protejarea se face prin acoperire cu frunze. brumelor Protejarea . .se îndepărtează lăstarii secundari (copili) care se dezvoltă pe . limitată la temperaturi scăzute sau la variaţii mari de temperatură. punctului de inserţie.valorificarea florilor florilor tăiate (proaspete sau uscate). se taie cu ajutorul unui foarfece special. la 2-3 cm deasupra borduri. Antirrhinum.B (continuare) Nr. culturilor înfiinţate primăvara devreme. Speciile (grupul de specii) la care se aplică . .determinarea înfloririi mai timpurii.se impune la plantele care iernează în câmp şi au rezistenţă . Copilitul Protejarea . plantele decorative prin flori.6) 4 5 6 7 . dalii. Lăstarii . la axila frunzelor.plante pentru flori tăiate Lucrarea se execută cu grijă pentru a nu fi rupţi bobocii valoroşi. . de vegetaţie. garoafe. Lucrarea se execută flori tăiate (crizanteme. . plantelor . bujori).asigurarea protecţiei pe timpul iernii plantelor care plantelor iernează în câmp.obţinerea de culturi împotriva timpurii. obligatoriu când lăstarii sunt în fază erbacee şi se desprind uşor. decor şi un efect decorativ maxim (vezi cap.plante bienale (Digitalis.plante perene (Paeonia.protejarea se face prin acoperirea plantelor cu materiale primăvara devreme.plante de mozaic.crizanteme.dirijarea unei singure tije florifere. Caracteristici . paie.se execută de mai multe ori într-un sezon de vegetaţie. . Tunsul lăstarilor . .înflorire uniformă. Dianthus). Begonia). pământ sau prin .lucrarea se execută în anumite faze de deschidere a florilor sau . împotriva îngheţului Recoltarea . Se poate repeta de 2-3 ori într-o perioadă .plante din mozaicuri. 3 Ciupitul Scopul lucrării . (crizanteme. . care .Plante cultivate pentru tulpina principală. dar nu mai târziu de sfârşitul lunii iunie pentru .uniformizarea înălţimii plantelor.constă în îndepărtarea vârfului de creştere (aproximativ 1 cm). când au câţiva mm. Yucca). Dicentra.

crearea condiţiilor optime de . factorilor de cultură a plantelor. de tehnologia de cultură. organe subterane. şi potecile. Afânarea solului . 18) bolilor şi plantelor. la 20-25 cm adâncime.menţinerea curată a culturilor. Reglarea . .Tabelul 5. temperatură. fragmente rezultate din despărţirea plantelor. Combaterea .dezinfecţia solului făcută înainte de înfiinţarea culturilor poate buruienilor diminua substanţial.respectarea densităţilor prevăzute .se va urmări asigurarea condiţiilor de lumină.refacerea structurii solului. Lucrări comune Nr. nutriţie. . prin lucrări de afânare a solului sau prin plivirea buruienilor. buruienile care apar sunt deschise. aer. rezerva de buruieni din sol. vegetaţie Combaterea . . la intervale de 2-3 săptămâni. În timpul vegetaţiei. 1 Completarea golurilor Scopul lucrării Caracteristici 2 3 4 5 . apă.materialul folosit (butaşi. dăunătorilor 47 .asigurarea regimului optim de apă şi aer în sol.se execută după 1-2 săptămâni de la înfiinţarea culturilor.se fac tratamente preventive şi curative (vezi tab. Periodic se sapă . Lucrările de întreţinere aplicate culturilor din solul serei A.2.se execută manual. Lucrarea crt. răsad) trebuie să aibă aceeaşi vârstă şi calitate şi să aparţină aceluiaşi soi (este de preferat să se păstreze materialul de rezervă la înfiinţare).asigurarea stării de sănătate a . . în corelaţie directă cu cerinţele speciilor cultivate.spargerea crustei.

Lucrarea Instalarea sistemelor susţinere 1 Speciile la care se aplică .devine lucrare obligatorie pentru unele culturi din solul serei. când acestea au 12-15 cm .obţinerea tijelor cu o . producerea de . fie prin simpla apropiere a florilor sau inflorescenţelor. Se execută imediat după (inflorescenţă). ţesută cu fire textile sau sintetice pe . cu poziţie incorectă . crt. . crizanteme. . crizanteme.garoafe. susţinere este sub formă de plasă.garoafe.valorificarea florilor vezi cap. pensule moi. 6 -toate plantele cultivate tăiate pentru flori tăiate.B. . Se realizează ochiuri de formă anuale (Antirrhinum. temperatura de 1825°C. crizanteme.se îndepărtează bobocii slab dezvoltaţi. cadru de sârmă zincată. Lucrări speciale Nr. 48 . .dirijarea şi menţinerea . umiditate atmosferică 60-70%. fresia.constă în eliminarea surplusului de frunze şi a frunzelor Anthurium. .eliminarea lăstarilor .condiţii: organe de reproducere mature. . Scopul lucrării Caracteristici unele plante cu talie înaltă (culturi forţate de Lathyrus). îmbătrânite la speciile care vegetează Zantedeschia. ale .garoafe. cu diametrul de 15-20 cm. La Lathyrus).garoafe. dreptunghiulară sau păstrată. laterali. formarea bobocilor.culturi forţate de tulpinilor florifere. astromeria. folosind . înălţime se îndepărtează vârful de creştere. Se repetă după 1-2 zile.se execută fie prin tamponarea stigmatului cu polen. . .Cineraria hybrida seminţe. Lucrarea se execută când lăstarii sunt încă erbacei şi se rup cu uşurinţă.stimularea ramificării. se face palisarea individuală pe fire textile sau sintetice.evită ruperea tijei florifere sau a bobocului rămas. Sistemul de crizanteme. . În funcţie de înălţimea plantelor. se instalează 4-6 etape distanţate la 15-20 cm. de în poziţie verticală a căror tulpini florifere nu-şi menţin poziţia verticală. singură floare (de obicei bobocii secundari). 2 3 Ciupitul Copilitul Bobocitul 4 Polenizarea artificială 5 6 7 Defolierea Recoltarea florilor .se efectuează la plantele tinere.Gerbera hybrida.se îndepărtează lăstarii formaţi pe tulpina floriferă principală.

lucrarea se execută anual sau la intervale mai mari (4-6 ani).spargerea crustei. flori.Tabelul 5. dăunătorilor 3 4 5 49 . .vor fi respectate cerinţele plantelor în ceea ce priveşte regimul de de mediu armonioasă a plantelor. 1 2 Lucrarea Afânarea substratului cultură Scopul lucrării Caracteristici .menţinerea plantelor în perfectă . pe măsura creşterii nutriţiei plantelor şi dezvoltării plantelor.ghiveciul utilizat va avea diametrul cu 2 cm mai mare decât cel precedent. lumină. plantelor.odată cu lucrarea de afânare. în funcţie de ritmul de creştere al plantelor.asigurarea regimului optim de apă . .se execută cu ajutorul unui plantator. Transvazarea . Lucrări comune Nr.18 bolilor şi stare de sănătate. îndepărtează numai o parte din substrat. crt.păstrarea aspectului îngrijit al . . temperatură.constă în schimbarea periodică a ghivecelor. inflorescenţe etc. Dirijarea factorilor creşterea şi dezvoltarea . Toaletarea . . (frunze. lăstari.vezi tab. ramuri.3 Lucrările de întreţinere aplicate plantelor cultivate la ghivece A. Combaterea . aer şi substratul de cultură.se îndepărtează permanent părţile uscate sau ofilite ale plantelor plantelor plantelor.).asigurarea spaţiului necesar . Se păstrează aproape intact sistemul radicular şi se sistemului radicular. se îndepărtează buruienile şi se curăţă ghivecele de muşchi şi licheni. fără să fie deranjate rădăcinile de şi aer din substrat.

. mărimii ghiveciului. Scindapsus. modul de dirijare a tulpinilor . decorative a plantelor. . .se instalează diferiţi suporţi. a frunzelor decorativ al plantelor. scăriţe. cu Monstera. Ficus. coriaceu. Tăierile de . Passiflora. Philodendron.dirijarea înfloririi limitează creşterile eliminarea ramurilor îmbătrânite şi regenerarea plantelor. corespunzători palisatul . hortensis. spaţiu limitat. Hedera. Hoya. Sinningia hybrida. Dieffenbanchia.corectarea formei şi îndepărtează de la punctul de inserţie ramurile şi Hydrangea densităţii coroanei. formare . treiaje (grilaje) metalice sau din lemn etc. sârmă sau vergele metalice îndoite în cerc sau semicerc. modului de creştere a plantei.susţinerea plantelor. iar celor care rămân li se Azalea indica. Colocasia. Cissus.se folosesc tutori simpli verticali (baghete din lemn. limbul mare. Dracaena. 50 . plastic etc. 1 Lucrarea Scopul lucrării Caracteristici Speciile la care se aplică 2 3 4 Răritul ghivecelor .dirijarea creşterilor. .speciale metal. Croton.). număr mare de plante cultivate la ghivece.lucrare necesară numai în cazul existenţei unui Cineraria hybrida. cu efecte estetice . Philodendron. Tutoratul şi . lăstarii necorespunzători.tutorarea poate fi dublată de palisare. de lumină corespunzător. Lucrări speciale Nr.se aplică mai ales speciilor arbustive.Este necesară la plantele decorative prin frunze. într-un Cyclamen persicum. crt.menţinerea efectului . .B.asigurarea unui regim . lungimii tulpinilor.realizarea amenajărilor etc. Menţinerea curată . Tutorii nu vor depăşi niciodată înălţimea plantelor.amplificarea valorii Gynura. Se Hibiscus rosa-sinensis.

Ficus. 5 6 7 8 Tabelul 5.plante aflate în vase cu necorespunzător sau care mai mici.se aplică plantelor care se transplantează rar. pământului de la substratului. bolnave. fiind înlocuit cu altul proaspăt. radicular sensibil la transplantare (palmieri. orhidee). . Transplantarea . substratului epuizat.refacerea plantelor care . palmieri. în substrat preparat după cerinţele substrat impropriu. Bonzi) administrate prin pulverizare pe plantă Pelargonium. 51 .se execută ca în cazul plantelor cultivate în solul Cyclamen persicum.limitarea creşterilor.B (continuare) Lucrarea Scopul lucrării Caracteristici Speciile la care se aplică Tratarea cu . Azaleea. Polenizarea . . suprafaţă îndepărtarea adâncime de 4-6 cm (fără să fie rănite rădăcinile). Nu dă rezultate la speciile care au sistemul bolnav. Cineraria hybrida. sau direct în substrat. Fuchsia. .3.îmbunătăţirea fertilităţii . artificială serei. crt.Nr.plante cu rădăcini suferă din cauza prin spălare) şi se elimină rădăcinile bolnave. obţinerea unor exemplare cu efect decorativ deosebit. Anual.se îndepărtează pământul de pe rădăcini (inclusiv . este îndepărtat pământul de la suprafaţă pe o Philodendron. au sistemul radicular plantelor. înfloririi. Înlocuirea Monstera. retardanţi stimularea ramificării şi Alar. Nerium oleander. substratului de cultură Plantarea se face în ghivece de aceeaşi mărime sau .obţinerea de seminţe.se folosesc soluţii de substanţe retardante (Cycocel.

atacul săditor sănătos. Principalele boli întâlnite la unele specii floricole Nr.0. foarte uşor în dreptul ţesuturilor necrozate şi . Specia floricolă atacată 1 Garoafe Boala şi agentul patogen Simptomatologie Prevenire şi combatere . Captadin 50 PU decolorate apoi se brunifică. Bumper 250 EC . usucă de deasupra zonei atacate. 52 .în soluţii se adaugă aracet 0.prevenire prin folosirea de material Pătarea brună ce pe acestea apar organele de înmulţire.0.Tabelul 5. brun. se răsucesc şi se . respectarea măsurilor (Septoria dianthi) se extinde pe tulpini. în dreptul cărora epiderma crapă iar (Uromyces dianthi) combi . iar în final zona . . petele se brunifică . WP .2 %.tratamente curative: Benomyl 500 WP-0.02 %. negre.0.0.tratamente curative cu : Polyram gălbui.02 %.3 %.tulpinile şi pedunculii florali atacaţi se frâng Dithane M 45 . %. .1 %.0. centrală este albicioasă şi prezintă puncte mici . . Baycor 25 WP . Derosal 50 SC .4.sunt atacate mai întâi frunzele bazale şi după .tratamente curative cu:Topsin M 70 usucă. crt.0.2 ţesuturile se necrozează. .iniţial pete de decolorare circulare sau eliptice. înnegrite. asolament. Înnegrirea garoafelor (Mycosphaerella dianthi) înconjurate de o zonă violacee. în condiţii favorabile agentului patogen.3 %. culturală.06 %. flori (sepale şi chiar petale).07 %. planta se EC . aplicarea unui superioare.2 %. frunzele din etajele de igienă culturală.0.2 %. Topsin M 70 WP ..0.25 %. Rugina garoafelor .bobocii atacaţi nu se mai deschid sau se deschid asimetric.0.pe toate organele aeriene apar pete mici. Tilt 250 .frunzele se îngălbenesc.când sunt atacate tijele florifere. folosirea fungicidelor: }esuturile din dreptul petelor sunt mai întâi Mancozeb 800-0.prevenire prin măsuri de igienă şi se extinde zona atacată.

1%.1%. iar frunzele bolnave se usucă. Rovral 50 WP-0.bobocii florali şi florile atacate se desprind în exces.4. ţesuturile se de umiditate.se fac stropiri cu Karathane 0. .pe frunze şi pe caliciu apare o pâslă .pentru prevenire se va evita excesul (Botrytis cinerea) Organele atacate se brunifică. alternând produsele. frunzele se îngălbenesc în cale termică sau chimică (Syllit 65 WP totalitate.boala apare în condiţii de umiditate mare.05usucă. înrădăcinat.15%. umiditate ridicată pe ţesuturile atacate se . se va evita fin. vaselor conducătoare.05-0.1% sau Benlate 50 WP .0. igienă culturală. Pe măsură ce dezinfectarea solului (substratului) pe oxysporum f.folosirea de butaşi sănătoşi. se vor respecta măsurile de de plantă. albicioasă groasă. folosirea de material . dianthi) boala avansează. În secţiune se observă brunificarea 0. administrarea de îngrăşăminte cu azot.pentru prevenire este obligatorie garoafelor (Fusarium plantei şi se veştejesc uşor.1%.2%.iniţial se clorozează frunzele din vârful . În condiţii de .2%. Putregaiul cenuşiu . Tratamentele se repetă la interval de 7 zile.boala se manifestă şi la butaşii puşi la săditor sănătos. alb-roz. 53 . . floricolă crt.0.sunt recomandate tratamente preventive cu: Ronilan 50 DF-0. iar plantele se veştejesc şi apoi se . Sumilex 50 PU0. Făinarea (Oidium dianthi) .Tabelul 5. asigura o bună aerisire. în sere şi solarii se va înmoaie şi se acoperă cu un mucegai gri. (continuare) Specia Nr. .1formează un mucegai (miceliu ciupercii) 0.sp. Benlate 50 WP 0. Bobocii atacaţi nu mai zeamă sulfocalcică în concentraţie de cresc. 1:50.tratamente lunare cu: Bavistin 0. atacată Garoafe Boala şi agentul patogen Simptomatologie Prevenire şi combatere Fuzarioza (veştejirea) .1%.

plantele horiana) cafenii sau castanii. EC-0.125 %. Topsin 70 PU-0. ce devin apoi necrotice. superioară şi cavităţi pe partea inferioară. crt. Zineb 75-0.25 %.pe frunzele tinere apar zone clorotice inelare . Benlate 50 ţesuturile se îngălbenesc.05-0. Saprol 190 necrozează. Vandozeb-0. lor se formează o mică excrescenţă pe faţa .tratamente curative cu Sulfomat P-20 chrysanthemi) zone acoperite cu un strat alb prăfos.pe ambele feţe ale frunzei şi pe tulpini apar . Petele apar uniform atacate sunt adunate şi arse. sub care kg/ha. apoi acestea devin cenuşii. Topsin M 70-0. Frunzele atacate se WP 0. În dreptul petelor apar picnidiile . apoi albe şi în final măsurile de igienă culturală. iar planta formează flori mici şi agentului patogen. chrysanthemella) roşcate.3 %.pentru prevenire se foloseşte material (Septoria diametru. are nervuri în vederea prevenirii răspândirii translucide.pentru prevenire trebuie să se respecte crizantemelor (Puccinia circulare.2 %.apare pe frunze sub formă de pete mici.3 %. 54 . brun. 0. Rugina albă a . Dithane M 45-0. Limbul virotice şi se fac stropiri cu insecticide frunzelor atacat este deformat. materialul distribuite pe limb şi pe nervuri.2 %.4. Tiuram 70-0. decolorate.săditor sănătos. Făinarea (Oidium . iar în dreptul folosit la înmulţire se dezinfectează.3 %. iar inflorescenţele nu mai înfloresc şi se %. . Orthocit 500.1 %. Septorioza crizantemelor .2 %.tratamente curative cu: Dithane M 45ciupercii. Specia floricolă atacată Crizanteme Boala şi agentul patogen Simptomatologie Prevenire şi combatere Mozaicul crizantemelor .tratamente cu Polyram combi-0. Karathane LC-0.5-2 cm .05 %.Tabelul 5. (continuare) Nr. Shavit 25 EC l l/ha.07 %. Kumulus S-0. alb-verzui iniţial.iniţial apar pe frunze pete brune de 0.07 usucă.3 %.pentru prevenire se elimină plantele (Chrysanthemum virus B) galben-verzui.

boala se manifestă pe frunze şi tuberobulbi. 55 . Putregaiul cenuşiu .06%.Tabelul 5. rămân închise stropirea cu insecticide şi dezinfectarea freesia) mâinilor muncitorilor şi cuţitelor cu care se sau se deschid asimetric.pentru prevenirea bolii trebuie să se (Pseudomonas sub forma unor pete de putregai umed. jumătatea sănătoşi sau cultivarea freesiei din yellow mosaic virus in inferioară a florii este cutată. cultivarea de soiuri rezistente şi stropiri cu insecticide pete necrotice şi apare uscarea frunzelor. respecte măsurile de igienă culturală şi se marginata) }esuturile tuberobulbilor atacaţi se distrug face dezinfecţia tuberobulbilor la plantare până la o adâncime oarecare unde se cu sublimat coroziv 1%. formează o zonă de suber dincolo de care . aceea florile sunt deformate.pe flori apar pete de decolorare. crt. eliminarea plantelor virotice.se recomandă sortarea şi plantarea numai Mozaicul freesiei . taie florile cu fosfat trisodic 10%.4.se recomandă plantarea de tuberobulbi fasolei la freesia (Bean dungi verzi-deschis sau galbene. .tratamente curative se fac cu produse pe bază de oxiclorură de cupru. (continuare) Nr. sau nu ating dimensiunile normale. Bacterioza .pe frunzele plantelor virotice apar pete şi .06% şi dezinfecţia solului cu Criptanol-0.tratamente curative cu: Captan-0.2%.pe tuberobulbi apar pete ruginii în dreptul cărora apar adâncituri în ţesuturi. }esuturile din corespunzătoare şi menţinerea umidităţii dreptul petelor se înmoaie şi putrezesc. Benlate-0. bacteria nu trece. . de sămânţă.plantele bolnave prezintă pe frunze pete (Freesia mosaic virus) mici de decolorare ce ulterior evoluează în de tuberobulbi sănătoşi. . Derosal-0. . .pentru prevenire se recomandă aerisiri (Botrytis cinerea) mucegai cenuşiu pulverulent. strânsă. deformări pentru combaterea afidelor. iar pistilul depăşeşte petalele în înălţime. Specia floricolă atacată Freesia Boala şi agentul patogen Simptomatologie Prevenire şi combatere Mozaicul galben al .plantele bolnave prezintă pe frunze .02% (10 l/m2). moderate. 1-2 ore.

Lăstarii 70 WP-0.tratamente curative: sulf muiabilcenuşie. Captan 50 PU-0. (cultură în trandafirului seră) necrotic ringspot virus) atacuri masive apar benzi clorotice în lungul nervurilor. albe sau galbene. (continuare) Specia Nr.plantele virotice prezintă pe frunze pete şi inele .1%. Petele confluează şi apar puncte negre. frunzele se usucă şi cad.05%. floricolă Boala şi agentul patogen Simptomatologie Prevenire şi combatere crt.2%. Karathane LC-0. pe frunze apare o . iar foliolele se deformează.pentru prevenire se cultivă soiuri de trandafir (Diplocarpon circulare. .05%. bobocii sunt mici şi florile decolorate.4%. Dithane M 45-0. făinoasă. însoţite de o bună ţesuturile parazitate se îngălbenesc şi se aerisire.pentru prevenire trebuie respectate pannosa var.4.2%. rosae) pâslă albicioasă. 12. Făinarea (Sphaerotheca . irigări cu superioară a limbului.5CE-0.pentru prevenire trebuie ca altoii să fie (Cherry de decolorare verzui. Pătarea neagră a frunzelor .1%.sunt atacate organele verzi.25%. parazitaţi sunt debili şi în cursul iernilor geroase Systhane 12 EC-0. miceliul are o coloraţie alb. se respectă măsurile de rosae) Pe frunze zonele parazitate se necrozează iar igienă culturală.1%.pe organele verzi apar pete brun-negricioase. Topsin M se deschid sau au petale mici. La recoltaţi de la plante-mamă sănătoase. mai ales pe partea măsurile de igienă culturală. În final. Systhane vor pieri. necrozează. Sub această pâslă norme moderate.05%.. pătate. La atac puternic frunzele cad. florile nu 0.tratamente curative: Polyram combi0. rezistente.1%. atacată Trandafirul Mozaicul galben al . Systhane 12 E-0. Miraj 45 EC-0. 56 . .Tabelul 5. . Miraje 45 EC-0.

de sol sau 1-2 l soluţie/plantă.4. cryptogea) întreaga plantă.2%.boala apare pe toate organele aeriene ale . Pe frunze apar pete gălbui. Tilt 250 CE RV-0.se recomandă udarea prin brazde. .1%. mai întâi se veştejesc frunzele.5%. plantelor (Fusarium sp.boala se manifestă prin brunificarea coletului.Tabelul 5.trebuie respectate măsurile de igienă (Oidium erysiphoides) groasă. brun-cenuşii. Făinarea frunzelor . apoi culturală. . Mancozeb 80-0.0%.1% în doză de 5 l/m.în zona bazală a peţiolului frunzei apare o zonă .tratamente cu Ridomil 25-0.p. Saprol 190 EC-0. strâng şi se ard. Benomil 50fructele formate cad de timpuriu. pe faţa . Putregaiul gerberei . (continuare) Specia Boala şi agentul Nr.3%. iar lăstarii se usucă.) substanţelor. iar 0.2%. colţuroase. . întrerupând circulaţia respectate măsurile de igienă culturală.1 l/ha.se folosesc soiuri rezistente.1%. Plantele se ofilesc brusc şi mor. Dithane M-45-0. 57 . .3-0. cad. 0. radicular. Topsin M 70-0.tratamente cu zeamă bordoleză 0.respectarea măsurilor de igienă (Phytophthora moale. Gerbera Veştejirea şi uscarea .08%.tratamente cu sulf muiabil 0.05-0. La atac . apoi se usucă. cu . Frunzele atacate 1. Simptomatologie Prevenire şi combatere floricolă patogen crt. puternic frunzele cad. frunzele se răsucesc şi culturală. În dreptul acestor pete.se taie lăstarii puternic atacaţi care se (cultură în (Phragmidium plantei.02%. de culoare albă. seră) mucronatum) izolate. şi care este distrus parţial. superioară apar mici puncte brune. Verticilium sp. .pentru prevenire trebuie să fie .se fac tratamente cu: Polyram combiPlantele atacate au un număr redus de flori. Hortensia Pătarea brună a frunzelor .pe frunze apar pete mari.frunzele atacate prezintă o pulbere făinoasă.75(Ascochyta hydrangeas) suprafaţa zonată concentric. atacată Trandafirul Rugina trandafirului . Shavit 25 EC.

Făinarea (Microsphaera . Pe .tratamente cu Polyram combi-0.4%.05%. cu marginile brun-roşcate. atacată Hortensia Boala şi agentul patogen Simptomatologie Prevenire şi combatere Pătarea cenuşie . Pelargonium Bacterioza . albicioase-cenuşii. Karathane-0. pulverulentă.atacul se manifestă mai ales pe frunze.tratamentele cu sulf muiabil 0.08% Gladiole Râia tuberobulbilor de .trebuie respectate măsurile de igienă cinerarie) acestea apar pete neregulate de diferite mărimi. Cineraria Făinarea (Oidium . iar mai târziu brun-roşcată. limb.porţiunile atacate sunt acoperite cu un mucegai pulverulent. 0. se fac (Pseudomonas apar zone putrezite brun-cenuşii.2% sau umiditatea este mare.dezinfecţia termică sau chimică a gladiole (Pseudomonas dreptul cărora apar pete necrotice. marginata) marginea frunzei.umidităţii.25%. în .75(Cercospora hydrangea) unor pete mici. floricolă crt.pe partea superioară a frunzelor apar pete . culturală. Mancozeb 800-0. albă. cenuşie. mai întâi pe aerisiri repetate.boala se manifestă prin apariţia pe frunze a . Morestan0. mm diametru.3%. petele se extind şi apar .tratamente foliare cu sulf muiabil îngălbenesc şi se usucă.4. zonele atacate putrezesc. Frunzele se . după care cuprinde întregul .folosirea tuberobulbilor sănătoşi sau zone necrotice cu o margine roşiatică. Dacă trataţi cu Dithane M 45-0. unde .preventiv se reduce umiditatea. Organele atacate se usucă şi cad. Karathane-0.Tabelul 5. 58 . sunt afectate toate frunzele şi plantele se frâng de la bază. bine delimitate de 2-4 1.atacă toate organele verzi ale plantei.0%. circulare. gladioli) temperaturi ridicate.preventiv se recomandă diminuarea polonica) neregulate.tratament cu zeamă bordoleză 0.08%. gladioli pv.4%.la baza frunzelor apar pustule galben-brunii.(continuare) Specia Nr. La solului. acoperite cu o pulbere fină. izolate sau confluente. Au culoarea albicioasă . .

sticloase sau apoase. Putregaiul moale al . circulare.tratament foliar cu Orthocid 50 sau brune.0.4. încetinită.0. porţiuni brune putrezite care se extind adânc în interior sub formă de raze.1%.05%. Ronilan . Putregaiul cenuşiu .în timpul vegetaţiei. Benlate-0. Specia floricolă atacată Gladiole Boala şi agentul patogen Septorioza gladioli) Simptomatologie Prevenire şi combatere Lalele (Septoria .pe bulbii atacaţi apar pete brun-deschis în .pe frunze şi tuberobulbi apar pete mici. (Botrytis gladiolum) Pe frunze apar pete mici. . usucă şi cad.2%. pe petale pete Mycodifol . care apoi Merpan-0. (continuare) crt.1%. plantele bolnave se formează din bulbii bolnavi au tulpină sunt eliminate şi arse.boala se manifestă pe toate organele plantei.2%. La umiditate ridicată.se fac tratamente cu Orthocid 50. mici. Plantele ce . bulbilor de lalea zona discului central.simptomele apar la înflorire.plantele virotice se elimină din cultură (Tulip breaking virus) .se fac stropiri cu uleiuri minerale pentru a împiedica aşezarea vectorilor sau cu insecticide pentru combaterea afidelor. }esuturile atacate se înmoaie. iar înflorirea întârziată.uneltele de tăiat se dezinfectează cu tepală este decolorată. chimic. Topsin Mconfluează. Creşterea plantelor este fosfat trisodic 10%.nu prezintă simptome foliare. scurtă şi nu înfloresc. . }esuturile din dreptul petelor se 0. iar frunzele rămân perforate. . Atacul pe tuberobulbi duce la uscarea acestora.Tabelul 5. bulbul putrezeşte în profunzime. Pe tuberobulbi apar Rovral . benzi decolorate sau întreaga . pulverulent.solul se dezinfectează termic sau (Pseudomonas syringae) evoluează. Pe măsură ce boala .15%. pe zonele atacate apare un putregai de culoare cenuşie.se folosesc bulbi sănătoşi. 59 .0. tepalele cu pete. brune. la început izolate. Pătarea lalelelor . florile au şi se ard. apărând un mucilagiu alb-cenuşiu. bine sortaţi. .

Mozaicul zambilei .se recomandă folosirea de bulbi mari ridicate simptomele dispar. folosirea de bulbi sănătoşi sau (Xanthomonas hyacinthi) din bulbi se transformă într-o masă dezinfectaţi cu apă caldă la 48°C timp mucilaginoasă.3% sau hidroxid de cupru 10-15%. 60 .se fac periodic tratamente cu (Hyacinth mosaic virus) galben-verzui. Ronilan confluează. culoare mai închisă.se recomandă folosirea bulbilor (Botrytis tulipae) rotunde sau ovoidale.pe frunze apar pete de decolorare sau benzi . cu 2-3 săptămâni mai devreme.frunzele se colorează în violet. se veştejesc şi Dithane M 45-0.tratamente cu Merpan 0. (continuare) Nr. Dacă de 20-25 minute. 0. iar plantele se usucă şi sănătoşi.în interiorul bulbilor apar puncte mici galben. Putregaiul galben al .25%. galbenă. Pe suprafeţele atacate apare Orthophaltan 0. iar ţesuturile se necrozează. apar pete brune şi scleroţi de 1-2 mm. Putregaiul cenuşiu .se recomandă arderea plantelor bulbilor de zambilă brune. sublimat corosiv 1%.4. Mancozeb 800plantele pier.2%. petele . La umiditate ridicată. un miceliu albicios. Bulbii sunt foarte mici. cu marginea de sănătoşi. Pe 0. mai mari din bulb. Mycodifol 0. cenuşii.2%. iar pe tijele vectorilor.pe toate organele plantei apar pete mici.2%.05-0. Rovral bulbi. porţiune atacate.dezinfectarea bulbilor cu Captan (Fusarium oxysporum) apar pete adânci care confluează şi cuprind zone 0. Bulbii se tratează şi atacul se instalează mai târziu. crt.Tabelul 5. . Specia floricolă atacată Lalele Boala şi agentul patogen Simptomatologie Prevenire şi combatere Zambilele Putregaiul uscat . frunzele şi tijele cu fungicide 30 minute în soluţie de florifere au dungi galbene.2%. la baza bulbilor . În condiţii de umiditate ridicată.075%..15%. în dreptul cărora ţesuturile sunt insecticide pentru distrugerea adâncite.boala determină pierderea prematură a plantelor. 0. . florale apar flori puţine şi mici. urât mirositoare. La temperaturi .

folosirea de material săditor sănătos. 2 Plantele îşi încetează creşterea. 61 .25%.2%.tratamente cu Poliram combi 0. Pătarea frunzelor .2%. (continuare) Nr. iar mugurii floriferi se reduc ca număr.3%. Dithane M 45-0. cu bordură violacee. pulverulente. care confluează. Dithane (Entyloma dahliae) diametru. iar în final se .2%. de culoare galbenă.25%. iniţial 0. Rugina (Puccinia . cu fructificaţiile ciupercii de 0. Dahlia dahliae) prezintă pete neregulate. M 45-0. galbenă. fiind mărginite de o zonă galbenă.2%.tratament cu zeamă bordoleză 0.Tabelul 5. Vandozeb 0. puternic frunzele se veştejesc.4.boala se manifestă prin apariţia pe frunze a . culoare neagră. Antirrhynum Pătarea cenuşie a . izolate sau confluente. Dithane M 45 sau Vandozeb gălbui. Zineb 0. Dithane M 45-0. se îngroaşă şi . pulverulentă.combaterea vectorilor Doralis sp.pe frunzele atacate apar pustule ovoidale sau .2%.boala se manifestă prin apariţia pe frunze a . Fiecare pustulă bolnave. Maneb 0.75%. 1 Specia floricolă atacată Iris Boala şi agentul patogen Simptomatologie Prevenire şi combatere Rugina stânjenelului . La atac . înconjurate de o zonă 0.se fac tratamente cu Polyram combi(Puccinia iridis) circulare. 3 frunzelor (Septoria unor pete mici. rt. prăfoase. bine conturate.pe frunze apar pete rotunde de 2-10 mm în .tratamente cu Orthocid 50 sau Merpan (Heterosporium pruneti) unor pete alungite. }esuturile atacate se necrozează. brune. Pătarea frunzelor .eliminarea şi arderea plantelor antirrhini) brune sau negre.2%. Captan 0.udarea şi îngrăşarea echilibrată. antirrhini) cenuşie-albicioasă. de culoare Zineb 0. . de culoare gălbui. se desprind şi cad. apoi brune.pe partea inferioară a frunzelor apar pustule .2% + sulf muiabil 0. Mozaic (Marmor .2%. poate ajunge la uscarea plantelor. devin brune.2%.2%. este înconjurată de o zonă galbenă.tratamente cu Merpan 0.frunzele atacate se deformează.2%.

Plantele puternic atacate dispar complet. (continuare) Nr. cenuşii.nervurile frunzelor tinere se îngălbenesc.2%. Captan 0. Dithane (Septoria calistephi) caliciu.pe ambele feţe ale frunzelor apar pete aproape .tratament cu sulf muiabil 0.25%. 62 .Morestan 0.pe frunze şi tulpini apar pete de diferite . înverzesc. iar la vârful lăstarilor apar zone necrozate.Tabelul 5. cenuşii. pedunculi. Pătarea cenuşie a . bine delimitate. care M 45 .06%. În dreptul petelor apar picnidiile sub formă de puncte mici. sub forma unei pâsle fine. albicioase. înconjurate de bordoleză 0. Inflorescenţele rămân mici.4%. zeamă frunzelor (Cercospora circulare. flori şi .75%.4. Calendula Făinarea (Sphaerotheca . Plantele atacate mor prematur.tratament cu sulf muiabil 0.tratament cu Merpan 0. Specia Simptomatologie Prevenire şi combatere floricolă Boala şi agentul patogen atacată Callistephus Îngălbenirea . unde apar pete colţuroase brune.2% confluează. negre.03%. . caledula) dungi galbene. 5 fuliginea) mărimi.0. rt. Karathane 0. Pătarea brună a frunzelor .boala se manifestă pe frunze.prevenirea şi combaterea vectorilor 4 (Chlorogenus calistephi) frunzele se deformează şi capătă o poziţie (cicadelor) erectă.4%.

) leului. Dazomed 450 kg/ha. atacă rădăcinile plantelor. Nematodul galicol al .Tabelul 5.tratamente chimice cu: Nemogon 80-100 l/ha. Vydate 120 kg/ha Limaxul cenuşiu . periculos. de forma unor şiraguri de mărgele sau pentru înmulţire sănătos.folosirea de material biologic plantelor floricole mai ales pe rădăcinile laterale. pe care apar gale mici. hrănindu-se cu ţesuturile Escartox 5 %-20 kg/ha. iar frunzele se îngălbenesc. În timpul zilei. hortensia. Principalii dăunători întâlniţi la speciile floricole Nr. 600 kg/ha. . begonia.vierme de sol foarte periculos. sub frunze. Plantele plantare cu 4 (Meloidogyne sp. Vydate 120 kg/ha.dăunător polifag. umede. de apă la temperatura de 90100°C timp de 2-3 ore. fără cochilie stau ascunşi în locuri răcoroase. melcii Helocid 5 %-20 kg/ha. Dăunătorii polifa ai părţilor subterane Viermele rădăcinilor . .dăunător polifag. fresia.) atacate au culoarea verde palid.5. 63 . Coropişniţa . primula.dezinfectarea solului cu vapori atacuri puternice. gryllotalpa) dezrădăcinează plantele. gura . (Meloidogyne arenaria) pot determina deformarea rădăcinilor (Zantedeschia aethiopica). rădăcinile plantelor putrezeac. ce trăieşte în solurile uşoare. Atacă cyclamenul. Basamid 600 kg/ha. Pe săptămâni:Nemagon 700 l/ha. (Deroceros ogresti) organelor subterane şi aeriene ale plantelor. crt. petunia etc. iar plantele se usucă.tratarea solului înainte de (Hederodera sp. Adulţii şi folosirea momelilor (Gryllotalpa larvele rod părţile subterane ale plantei. În decursul vegetaţiei Tenik 80 kg/ha. Dazomet 450 kg/ha. de asemenea săpând galerii otrăvitoare. . garoafele. . . La . Dăunătorul Atacul şi efectele Combatere I.atacă foarte multe specii floricole. Basamid rădăcini apar umflături ce pot depăşi 6 cm în diametru. dislocă seminţele.

crt.dăunător polifag.) stadiu de larvă şi de adult. haemorhoidalis) . gladiole.2%.15%. atacă plantele de ficus. Tripşi Tripsul plantelor de seră .atacă în anii secetoşi specii floricole ca: dalia. apoi CE-0.04%. (continuare) Nr.) seră.atacă plantele de dalii. Petalele florilor (Taeniothreps dianthi) cad. trandafirului (Aulocaspis .3%. cultivate în (Parthenocinoe sp. . Tripsul garoafelor -atacă frunzele şi florile. dracena.25%. lămâi. Dimevur 42cu aspect mozaicat. Turingin PU-0. Păduchii ţestoşi şi lânoşi Păduchele ţestos al .tratament la apariţia dăunătorului cu unul din produsele: Carbetox 37(Heliothrips trei perechi de picioare şi două perechi de aripi. nalba.atacă ramurile de 2-5 ani care se usucă de la vârf spre bază. crizanteme. perforându-se (ciuruirea frunzelor) II. rămânând pitice.biopreparate: Dipel PU-0. cu . Tripsul dracenei . Dăunătorii părţilor aeriene Buha verzei (Mamestra . gladiole. subţiri. Atacă în Tratament cu: Sinoratox 35-0.tratamente chimice: Carbetox 37 brassicae) Larvele la început rod epiderma inferioară şi parenchimul frunzelor. Frunzele atacate devin lucioase Diptevur 55-3 l/ha. iar florile cad.15%. palmieri etc. Larvele pătrund sub epiderma rădăcinilor tinere Carbetox 37-0.dăunător polifag care atacă plantele de garoafe. azalee. garoafe. Bactospeine PU0.se găsesc în colonii. (Phyllotreta sp. trandafiri.15%. crizanteme.5% creştere. perforează limbul foliar sub formă de orificii neregulate. Sinoratox 35-0.4%.4%. tradescanţia.2 %. Plantele încetează din 0.dăunători foarte mici. fiecare individ fiind protejat de un scut.Tabelul 5. iar adulţii atacă frunzele pe care le distrug 0. Diazinon 60consumând conţinutul acestora. care se brunifică. cana.5. Sinoratox 35 EC-0. mixandre etc. muşcate etc. Dipterex 80 PS-0. rosae) 64 . de culoare galbenă sau brun-negricioasă. . ficus. Dăunătorul Atacul şi efectele Combatere Puricii negri de pământ . 0. prin înţeparea şi consumarea sevei.15%.

pe lăstarii şi bobocii florali. Se instalează pe tulpini şi pe faţa inferioară a (Pseudococcus frunzelor. Frunzele se îngălbenesc şi cad.dăunător polifag. orhideele.05 %. Plantele atacate rămân debilitate. lămâiului asparagusul etc. frunzele şi lăstarii se deformează şi se decolorează. atacă lămâiul.5. crt.8%. Planta acoperită complet de dăunători 0. lămâiul.15%.tratament cu: Fernos 0. 65 . Plantele se opresc din creştere iar frunzele rămân mici. Frunzele se usucă şi cad. Sinoratox 35cactaceelor (Diaspis formând o crustă de carapace. cyclamenul etc.formează colonii compacte atacând frunzele şi lăstarii tineri. lămâii.dăunător polifag. ficusul. migrează de sub carapace: Păduchele ţestos al . Atacul este de regulă puternic Polybar 0. Păduchele ţestos al . Actelic 50-0.1 % Myzus sp. ficusul.Tabelul 5. atacă ferigile. ferigile. Organele atacate sunt acoperite cu "roua de miere". Dăunătorul Atacul şi efectele Combatere 0 Păduchele ţestos al . Larvele se localizează de-a lungul nervurilor de pe (Coccus hesperidum) frunze şi mai puţin pe lăstari.15%.. ficusul. leandrul.) asparagusul.se aplică un tratament în lămâiului (Lecanium Atacul se observă pe ambele feţe ale limbului frunzei. . Diazol 60-0. palmierii. . seră (Neomyzus sp. echinocacti) se zbârceşte şi putrezeşte. cyclamenul etc. atacă camelia.dăunător polifag. adomidum) Păduchii de frunze (afide) Păduchii plantelor de . producând momentul când larvele hesperidum) decolorarea ţesuturilor. dafinul. fiind acoperite cu "roua de miere"pe care se dezvoltă ciuperca Capnodium salicinum. (continuare) Nr. ramuri şi fructe. atacă garoafele. bobocii florali.atacă exclus numai cactaceele. cât şi vârfurile de creştere ale plantelor. plantelor citrice cyclamenul etc. Macrosiphum sp.specie polifagă. leandrul. Formează colonii pe faţa inferioară a frunzelor. . muşcatele. Păduchele lânos al .

plantele pot fi distruse în masă periclitând parţial sau total Sinoratox 35 CE-0. Organele subterane atacate de acarian prezintă Acarol 500 EC-0.1 %. Plantele atacate prezintă malformaţii şi sunt improprii pentru comercializare.0. În urma atacului. apoi pe frunze.atacă toate organele plantelor floricole bulboase. acaricide: Omite 57 -0. Mitigan 18. Acricid 25 -0.05 %. gerbera. pe frunze apar pete caracteristice de după 10 zile alternând produsele culoare cenuşiu-lucitoare sau roşiatică. dalii etc. Torque 50 PU sunt ridicate iar umiditatea atmosferică scăzută. în care apoi se pot dezvolta ciuperci sau bacterii.0. înţepând şi Isathrine 100-0. Zolone 30 .2 %. Acarianul bulboaselor . acaricide: Kelthane 18.2 %.02 %. puternice. producţia.dăunător polifag. verbena. Adulţii nearipaţi 37-0. (Rhizoglyphus gladiole. ramurile tinere şi vârful lăstarilor. osclepiadis) sunt de culoare galbenă. au frunzele deformate şi flori decolorate. Frunzele se ofilesc. Aceste frunze se răsucesc.0. Primul tratament se face la (Tetranychus urticae) înţepându-le şi sugându-le sucul celular. Se întâlneşte frecvent pe faţa inferioară a Dicofol 20 . 0.1 %.dăunător polifag. 66 . Bulbii sănătos sau se dezinfectează cu laticeps) atacaţi se înmoaie. La invazii 20-0. atacă toate speciile de plante ornamentale.2 %. Adulţii şi larvele se găsesc semnalarea dăunătorului.5 . Ripcond 40-0. Adulţii şi larvele colonizează frunzele. Tedion V-16 CE -0.5. Păianjenii (Acarienii) Acarianul roşu comun .1%.5 E-0.15 %. echinopus) numeroase galerii. formând în interior pete brune. Tratamente la apariţia focarelor: (Trialeurodes garoafele etc.05 %.1 %.4 %. Plantele atacate . iar cei aripaţi au toracele şi picioarele negre.). Sumicidin vaporariorum) sugând sucul celular.2 %. Carbetox leandrului (Aphys Plantele atacate nu mai cresc şi nu mai înfloresc. 1 Dăunătorul Atacul şi efectele Combatere 2 4 5 6 Păduchele galben al . muşcatele.2 Acarianul bulbilor . apoi se usucă şi cad. (continuare) Nr.0.03 %. Sintox 25 limbului frunzei. %. Pagube mari se înregistrează când temperaturile CE . se usucă şi cad.folosirea materialului săditor (Steneotarsonemus sunt slab dezvoltate. crt. narcise.atacă plantele ce prezintă organe subterane (zambile.Tabelul 5.atacă frunzele pe faţa inferioară. atacă: freesia. Aleuroidae Musculiţa albă de seră .

. Adulţii şi larvele colonizează lăstarii.1 %. fructele şi mai ales frunzele localizându-se pe faaţ inferioară. Bobocii sănătos sau se dezinfectează cu atacaţi se deformează.5 ţesuturilor.tratamente chimice: Dicofol Organele tacate prezintă depigmentări. 7 Dăunătorul Atacul şi efectele Combatere 8 Acarianul cyclamenului . brunificări şi suberificări ale 20 CE-0. Acrex 30 CE-0. bobocii seră.dăunător polifag. Omite 57 CE-0. Acarianul lat .2 %. Tedion V-16 CE -0. acaricide: Kelthane 18. localizându-se pe partea inferioară a frunzelor .06 %. petuniile. atacă gerbera.2 % 67 .1 %. Plantele stagnează în creştere. Acarol 500 EC-0. iar petalele se încreţesc. Acricid 25 PU-0.Tabelul 5.atacă cyclamenul.2 %.5. (continuare) Nr. Sintox 25 CE-0. crizantemele. crt. Torque 50 PU-0. CE-0. lalelele etc. Kelthane 18.2 %. begonia.2 %. florali. rămân pitice şi se usucă.2 %. marginile se răsucesc şi se înconvoaie.folosirea materialului săditor (Tarsonemus pallidus) care se deformează.1%.măsuri de igienă culturală în (Tarsonemus latus) zinia. .5 E-0.

simple.CULTURA TÂRZIE Spre deosebire de culturile timpurii. care se zvântă şi se încălzesc uşor primăvara. lăcrămioare. Lathyrus. cu expoziţie însorită.CAPITOLUL 6 TEHNICI DE DIRIJARE A PERIOADEI DE ÎNFLORIRE Determinarea înfloririi plantelor într-o altă epocă decât cea normală. narcise. sau la gladiole. respectiv cele care au înflorire precoce şi în condiţii naturale. 2.CULTURA TIMPURIE Este o modalitate simplă de a determina înflorirea. prin plantarea timpurie a tuberobulbilor. folosindu-se numai adăposturi simple. tuneluri etc. pe lângă efectul estetic deosebit şi o valorificare mult mai eficientă. Diferenţa de temperatură din interiorul adăposturilor şi terenul neprotejat poate să ajungă la 3-40C în zilele mai reci. reprezintă o modalitate de a completa cât mai eficient sortimentul de flori în diferite sezoane. cele tardive se realizează cu specii care înfloresc în mod obişnuit toamna şi care. cu scopul de a răspunde cerinţelor tot mai mari pentru flori proaspete în orice anotimp. zambile. cu cel puţin 2-3 săptămâni mai devreme. îşi pot prelungi înflorirea până toamna târziu. Matthiola) la care răsadul se produce şi se plantează mai devreme. Pentru înfiinţarea culturilor timpurii sunt indicate soiurile cu perioadă scurtă de vegetaţie. ghiocei). aplicarea unor lucrări speciale culturilor (ciupirile târzii şi eliminarea bobocului principal). în alte epoci sau chiar în tot cursul anului: -cultura timpurie -cultura târzie -cultura forţată -cultura continuă. 6. Sunt cunoscute 4 metode care permit eşalonarea producţiei de flori de la diferite specii. Înflorirea tardivă se asigură însă şi prin alte mijloace: folosirea soiurilor cu perioadă lungă de vegetaţie.). care să valorifice la maxim căldura solară (prelate sau folii de polietilenă aşezate direct deasupra culturilor. Apariţia lor mai timpurie asigură. tocuri de răsadniţă. Timpurietatea înfloririi se realizează fără surse suplimentare de căldură. Suplimentarea căldurii se realizează şi prin amplasarea culturilor pe terenuri adăpostite în mod natural sau prin perdele de protecţie. Ele completează astfel golul de flori existent pe piaţă în această perioadă. a unor plante care înfloresc de obicei primăvara (lalele. ceea ce asigură temperatura necesară intrării în vegetaţie a acestor plante. Cultura timpurie se practică şi în cazul unor plante floricole anuale (Antirrhinum. Protejarea culturilor se face tot cu adăposturi temporare.1. cu soluri permeabile. 68 . protejate de temperaturile negative. fără soare sau chiar la 8-90C în zilele însorite.

administrarea unor produse chimice care întârzie înflorirea (acid naftilacetic, Cycocel), eşalonarea plantării la înfiinţarea culturilor. Culturile târzii dau rezultate bune la crizanteme, gladiole, dalia etc. 3.CULTURA FORŢATĂ
Are ca scop principal obţinerea de flori în perioada cuprinsă de la sfârşitul culturilor târzii până la începutul celor timpurii (decembrie-februarie). Cultura forţată poate fi realizată printr-un ansamblu de măsuri agrotehnice care să determine ieşirea plantelor din repaus şi înflorirea lor într-o epocă total diferită decât cea normală. În sortimentul de plante floricole destinate culturilor forţate sunt incluse plantele care în mod obişnuit se cultivă în câmp dar, cultivate în spaţii protejate şi supuse unor tratamente şi tehnologii adecvate, au capacitatea să înflorească în sezonul rece. Răspund favorabil la cultura forţată unele plante anuale (Lathyrus, Antirrhinum, Callistephus), plante bienale (Bellis perennis, Viola hybrida), perene: hemicriptofite (Chrysanthemum, Dicentra, Viola odorata), geofite rustice (Tulipa, Narcissus, Hyacinthus, Iris, Lilium, Convallaria) sau geofite semirustice (Gladiolus, Polyanthes, Canna), precum şi arbuşti ornamentali (Syringa,Forsythia,Rosa). Speciile floricole care se cultivă numai în sere (Freesia, Zantedeschia, Anthurium, Strelitzia) fac obiectul culturilor protejate, deşi adesea sunt considerate tot culturi forţate. Dirijarea epocii de înflorire se realizează prin diferite tratamente: deshidratarea parţială a plantelor (disecaţia), îndepărtarea mecanică a frunzelor, tratarea cu frig, baia caldă, folosirea unor substanţe chimice (eter, cloroform). După pregătirea şi tratarea materialului, acesta se plantează în spaţii protejate (la lădiţe, ghivece sau în solul serei) pentru forţatul propriu-zis, asigurându-se condiţii specifice de temperatură, umiditate, lumină, aer, în funcţie de cerinţele fiecărei specii.

4.CULTURA CONTINUĂ
Se referă la posibilitatea dirijării unor specii să înflorească în orice perioadă din an, prin asigurarea corespunzătoare a factorilor de mediu, specifici fiecărei fenofaze. Un exemplu foarte bun îl constituie crizantemele, cunoscute ca plante de zi scurtă, cu înflorire normală toamna sau la începutul iernii, dar care pot fi determinate să înflorească în orice anotimp dacă este aplicat fotoperiodismul corespunzător unei inducţii florale, funcţie de anotimp şi soiul cultivat.

69

CAPITOLUL 7
MODALITĂŢI DE VALORIFICARE ŞI ÎNCADRARE ÎN ANSAMBLUL DECORATIV A PLANTELOR FLORICOLE

Importanţa deosebită a culturii florilor este determinată, în mare măsură, de multiplele posibilităţi de folosire şi încadrare în ansamblul decorativ a acestor plante: ca flori tăiate, pentru decor în spaţii verzi, pentru decorarea balcoanelor, teraselor, jardinierelor etc. În cele ce urmează, vom face referiri la câteva aspecte ce vizează principalele direcţii de utilizare a speciilor floricole.

7.1. UTILIZAREA CA FLORI TĂIATE
Florile tăiate, valorificate în stare proaspătă sau uscate (ca imortele), constituie una din modalităţile importante de folosire a plantelor decorative. Culturile floricole înfiinţate în câmp sau în spaţii protejate asigură obţinerea de flori tăiate tot timpul anului. Florile tăiate reprezintă materia primă pentru arta buchetieră, dar şi pentru diferitele construcţii florale (coroane, ghirlande, jerbe, coşuri) şi aranjamente. Pentru ca florile tăiate să-şi păstreze frumuseţea o perioadă cât mai lungă, este foarte important de ştiut momentul şi modul de recoltare, condiţiile de păstrare şi posibilităţile de prelungire a duratei de păstrare. A. Recoltarea şi păstrarea florilor tăiate valorificate în stare proaspătă Momentul optim şi tehnica recoltării florilor valorificate în stare proaspătă diferă de la o specie la alta şi sunt prezentate în tabelul 7.1. După recoltare, florile vor fi ţinute cât mai puţin în condiţii nefavorabile, care le-ar putea afecta valoarea decorativă şi durata de viaţă. Ele vor fi imediat condiţionate şi trecute la păstrare, până în momentul valorificării. Condiţiile de păstrare sunt în funcţie de specie, de durata păstrării şi de posibilităţi existente. Păstrarea de scurtă durată (cel mult o săptămână), se realizează prin menţinerea plantelor în vase cu apă. Porţiunea de tijă introdusă în apă se curăţă de frunze, iar tăietura bazală se împrospătează zilnic. Păstrarea de lungă durată nu este posibilă decât în depozite frigorifice, cu sisteme de menţinere la parametri optimi a factorilor de mediu (temperatură, umiditate, lumină, compoziţia şi circulaţia aerului). Păstrarea în condiţii frigorifice normale este metoda cu cea mai largă aplicabilitate practică şi constă în menţinerea florilor în apă sau soluţii conservante (păstrarea umedă) sau prin păstrarea uscată (fără apă). În depozitele frigorifice, temperatura se menţine la aproximativ 4°C pentru majoritatea speciilor, dar poate urca până la 7-15°C în cazul plantelor de origine tropicală sau poate coborî până aproape de 0°C pentru plantele din zonele temperate. Umiditatea atmosferică nu trebuie să coboare sub 90-95% şi se are în vedere eliminarea permanentă a etilenei din spaţiile de păstrare. Mai sunt şi alte metode de păstrare a florilor tăiate, dar au aplicabilitate redusă, deoarece implică cheltuieli mari, nejustificate (păstrarea în atmosferă de CO2 şi păstrarea la presiune scăzută). Păstrarea de lungă durată se foloseşte numai pentru florile de seră şi nu pentru cele de câmp. De asemenea, trebuie specificat faptul că înainte de a fi trecute la păstrare, florile sunt supuse unei etape intermediare de prerăcire, respectiv de scădere rapidă a temperaturii florilor, cu scopul încetinirii proceselor metabolice.

70

Tabelul 7.1. Momentul optim şi tehnica recoltării florilor
Nr. crt. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 Specia Alstroemeria aurantiaca Antirrhinum majus Anthurium anderanum Calendula officinalis Callistephus chiensis Chrysanthemum hortorum Convallaria majalis Dahlia variabilis Delphinium hybridum Freesia hybrida Garoafele de seră Gerbera hybrida Gladiolus hybridus Hyacinthus orientalis Lilium candidum Lupinus polyphyllus Narcissus poeticus Paeonia officinalis Polyanthes tuberosa Papaver orientale Spathyphyllum wallisii Strelelitzia reginae Tulipa gesneriana Zantedeschia aethiopica Momentul optim de recoltare Tehnica recoltării

Primele flori din inflorescenţe sunt Smulgerea tijelor de la bază parţial deschise Primele 3-5 flori din inflorescenţă Tăierea tijelor de la bază sunt deschise Hipsofila are forma, culoarea şi luciul caracteristic, iar pe spadix au apărut Tăierea tijelor de la bază staminele (ca mici proeminenţe) Inflorescenţele bine deschise şi Tăierea tijelor de la locul de culoare caracteristică inserţie Inflorescenţele bine deschise şi Tăierea de la locul de inserţie culoare caracteristică Inflorescenţele simple când apar Tăierea tijelor de la locul de staminele, inflorescenţele involte inserţie sau de la un nod când ligulele au culoare caracteristică Primele 3-4 flori din inflorescenţă Tăierea tijelor de la bază sunt bine deschise Inflorescenţele simple când apar Tăierea sau ruperea tijelor de la staminele, inflorescenţele involte locul de inserţie când ligulele au culoare caracteristică Cel puţin 1/3 din florile inflorescenţe Tăierea tijelor de la bază sunt deschise Prima floare din inflorescenţă s-a Tăierea tijelor de la locul de deschis inserţie sau de la bază Ruperea tijelor la 2-3 noduri Floarea are 1/3 din diametrul maxim deasupra inserţiei La apariţia a 2-3 rânduri de stamine Smulgerea tijelor prin răsucire Prima floare din inflorescenţă s-a Tăierea tijelor deasupra a două deschis perechi de frunze de la bază Cel puţin 1/3 din inflorescenţă s-a Tăierea tijelor de la bază deschis Primele două flori de pe tijă au Tăierea tijelor la 10-15 cm culoare caracteristică deasupra solului Cel puţin 1/3 din florile inflorescenţei s-au deschis şi au culoarea Tăierea tijelor de la bază caracteristică Florile sunt deschise şi au culoare Tăierea tijelor de la bază caracteristică Tăiera tijelor de la locul de Caliciul este crăpat şi se văd petalele inserţie sau de la bază Cel puţin 1/2 din florile inflorescenţei Tăierea tijelor de la bază sunt deschise Caliciul este crăpat şi se văd petalele Tăierea tijelor de la bază Spata complet deschisă şi apariţia Tăierea tijelor de la bază staminelor pe spadix Primele două flori sunt complet ieşite Tăierea tijelor de la bază din carenă Bobocii sunt gata să se deschidă şi au Tăierea tijelor de la bază culoare caracteristică (deasupra frunzelor) Spata are formă de cornet Smulgerea tijei din teaca semideschis frunzelor.

71

bracteele sau celelalte părţi decorative se decolorează. de aceea se pot folosi aceleaşi spaţii.). se recomandă recoltarea pe timp uscat. precum şi momentul optim de recoltare sunt prezentate în tabelul 7. florile de „pai“) se constituie într-o grupă aparte de specii floricole. B. pe 2-3 mm de la bază. uscate şi răcoroase. uşor de aplicat: schimbarea zilnică a apei din vase. se poate recurge la o serie de metode simple. persistente. aşezarea lejeră a florilor în vase. 72 . ci de bractee membranoase. Acestea sunt denumite imortele prin adopţiune. caracterizate prin capacitatea de păstrare a valorii decorative după ce au fost recoltate şi uscate în anumite condiţii. De asemenea. Ambalarea florilor în cutii de carton sau în hârtie poroasă contribuie la prelungirea duratei de menţinere a calităţii imortelelor. aflate în buchete sau individual. coroane mortuare etc. lipsite de bractee. dispuse la baza florilor sau inflorescenţelor. care pătează florile (la Lilium).Ambalarea şi transportul sunt alte două etape importante ce se desfăşoară înainte de ajungerea florilor la beneficiar. aşa încât tijele florifere să-şi păstreze poziţia verticală. despicarea longitudinală a tijelor. inflorescenţe. Atât pentru imortelele tipice. pierzând din calitate. uscarea se poate face şi cu vârful în sus. cât şi pentru imortelele prin adopţiune. la amiază şi niciodată după ploaie sau dimineaţa (înainte de a se ridica roua). Pentru prelungirea duratei de menţinere a calităţii florilor tăiate. Gypsophila). reducerea frunzelor de pe tijele florifere. Valorificarea şi pregătirea pentru păstrare a imortelelor nu se face decât după uscarea lor completă (aproximativ 20-30 zile de la recoltare). Sub denumirea de imortele sunt întâlnite şi alte specii. introducerea în apă caldă şi flambarea bazei tijelor la speciile cu latex şi cu ţesut oxidabil. poliester sau aluminiu. transportul se face cu autoizoterme. bine aerisite. iar pe distanţe mari. divers colorate. Pe distanţe mici. se ambalează în hârtie. În cazul speciilor la care nu se produce deformarea tulpinii prin pierderea turgescenţei (gramineele. ghirlande).2. frunze etc. Recoltarea prea timpurie sau prea tardivă are influenţe negative asupra calităţii materialului şi poate duce la pierderea totală a valorii decorative. protejate astfel de lumină şi praf.. prin intermediul altor părţi din plantă (fructe. Condiţiile de păstrare sunt aproximativ similare celor de uscare. Principalele specii de imortele tipice şi prin adopţiune. căptuşite cu hârtie.). Se folosesc cu succes în aranjamente şi buchete . În caz contrar. Imortelele sunt deosebit de apreciate în timpul iernii. este deosebit de important momentul recoltării. rehidratarea prin introducerea tijei în apă până la nivelul inflorescenţei (la gerbera) sau prin scufundare totală (la trandafir). apoi se introduc în lăzi din carton. Partea lor de decor nu este asigurată de flori. flori. îndepărtarea anterelor cu polen. Uscarea imortelelor recoltate se face în încăperi întunecoase. Este foarte important ca imortelele să nu fie expuse la lumină pe durata uscării. Imortelele recoltate se leagă în buchete mici (pentru a nu se deforma prin presare) şi se suspendă cu vârful în jos. cu mijloace autofrigorifice. în realizarea construcţiilor florale tipice sărbătorilor de iarnă (coroane. dar cu efect decorativ după uscare. Recoltarea şi păstrarea imortelelor Imortelele (nemuritoarele. când sortimentul de flori tăiate este redus. sau cu alte destinaţii (jerbe. folosirea soluţiilor conservante. Florile scoase de la păstrare.

Cortaderia argentea anuale Penisetum perene longestilum Stipa sp. 73 . în funcţie de valoarea decorativă a inflorescenţelor.2.Tabelul 7. inflorescenţa V-IX *-majoritatea speciilor din familia Gramineae pot fi utilizate ca imortele prin adopţiune. VIII-X veziculos inflorescenţa VII-VIII inflorescenţa VII-VIII Solidago canadensis perenă Graminee* Briza sp. anuală cristata Celosia pyramidalis anuală Gomphrena globosa anuală Helichrysum bracteatum Statice arborescens Statice gmeline Statice sinuata anuală perenă perenă anuală Momentul înfloririi Momentul recoltării bractee scarioase VI-X bractee scarioase VI-X bractee scarioase VII-IX bractee scarioase VII-IX bractee scarioase VII-IX bractee scarioase VII-IX bractee scarioase VII-IX bractee scarioase VII-X bractee scarioase VII-X bractee scarioase VI-IX VI-IX VI-IX VII-X VI-X VI-VIII flori bine deschise şi bractee bine colorate fază de boboc înflorire completă şi bractee bine colorate înflorire completă şi bractee bine colorate înflorire completă şi bractee bine colorate fază de boboc înflorire completă şi bractee bine colorate înflorire completă şi bractee bine colorate înflorire completă şi bractee bine colorate înflorire completă şi bractee bine colorate înflorirea completă înflorirea completă la începerea colorării în albastru a inflorescenţei după deschiderea completă a inflorscenţelor înflorirea completă după formarea fructelor (V-VI) după formarea fructelor (VII-X) după colorarea caliciului în roşuportocaliu (IX-X) înainte de maturare în faza de boboci floriferi după formarea completă a inflorescenţelor Xeranthemum annum anuală IMORTELE PRIN ADOPŢIUNE Achillea filipendulina perenă inflorescenţa Amaranthus caudatus anuală inflorescenţa Echinops ritro Heliopsis scabra Gypsophila paniculata Lunaria biennis Nigella damascena Physalis alkekengi Typha angustifolia perenă perenă perenă bienală anuală perenă perenă inflorescenţa inflorescenţa inflorescenţa membrana scarioasă din interiorul fructului fructul fructul învelit în calicul persistent. Specii floricole utilizate ca imortele Durata Partea ciclului decorativă de viaţă IMORTELE TIPICE Specia Acroclinium roseum anuală Ammobium alatum anuală Celosia argentea var.

ovale. principiul compatibilităţii. La realizarea grupurilor se utilizează plante cu talie mijlocie şi înaltă. Bordurile nu sunt considerate amenajări de sine-stătătoare deoarece însoţesc şi completează alte amenajări floricole (ronduri. rabate.7. amenajări de ape. se folosesc plante decorative prin frunze (plante tipice de mozaic). care conturează diferite trasee. Ocupă suprafeţe de teren cu contur neregulat. Sunt amenajări costisitoare. Vasele decorative se amplasează pe suprafeţele laterale sau pavate (în pieţe publice. sortimentul se completează şi cu plante decorative prin flori (plante de mozaic prin adopţiune). Althaea rosea. Platbandele au aspectul unor rabate înguste (sub 1 m lăţime). de la centru către marginea rondului. în apropierea căilor de acces. platbande. suprafeţe gazonate. Grupurile sunt constituite dintr-un număr mic de exemplare. Efectele estetice deosebite se obţin cu ajutorul „petelor“ aflate pe peluze. Ca şi în cazul rondurilor. durata ciclului de viaţă.5 m şi lungimea variabilă (corespunzătoare traseului urmărit. cu lăţimea de 1-2. apoi celelalte. Au aspectul unor fâşii dreptunghiulare. în faţa arborilor şi arbuştilor etc. culoarea şi parfumul florilor. aparţinând aceleiaşi specii (sau aceluiaşi soi). Pentru amenajarea rondurilor se folosesc specii floricole anuale. pete de culoare şi vase decorative. grădini alpine. ca să poată fi remarcate de la distanţă. vase decorative etc. talia şi portul plantelor etc. dar nu mai mare de 15-20 ori lăţimea). borduri. bienale. Plantarea se face pe 2-5 rânduri (în chin-conz) sau sub formă de desene. principiul originalităţii. Ca exemplare izolate sunt indicate speciile cu talie înaltă. Rabatele însoţesc traseul căilor de circulaţie şi conturează diferite construcţii (clădiri. decorative prin flori sau prin frunze. terase). dispuse în centrele compoziţionale. Mozaicurile şi arabescurile sunt amenajări floricole mai complicate. speciile floricole pot fi dispuse: izolat (individual). iar la realizarea lor se folosesc plante cu talie mică sau mijlocie. la intersecţia căilor de acces sau în apropierea acestora. În afara acestor modalităţi de distribuire. în grupuri şi asociate în ronduri. mozaicuri. au folosire limitată. bazate pe utilizarea plantelor cu talie scundă (sau care să suporte tunsul) şi cu putere mare de ramificare. Decorul pe verticală. Rondurile sunt suprafeţe amenajate în forme geometrice regulate (circulare. pe trotuare). MODALITĂŢI DE ÎNCADRAREA ÎN ANSAMBLUL DECORATIV DIN SPAŢIILE VERZI Compoziţiile floricole din spaţiile verzi nu se realizează la întâmplare. bienale sau perene. Vasele decorative se plantează cu specii floricole cu talie mică sau mijlocie. se pot folosi una sau mai multe specii anuale. dreptunghiulare etc. principiul proporţionalităţii. sinuos. cu flori (inflorescenţe) mari sau numeroase. Aster novi-belgii. în prim-plan se amplasează totdeauna cele cu talie mică. Petele de culoare completează paleta cromatică din spaţiile verzi amenajate în stil natural şi mixt. Se plantează de obicei cu vegetaţie pitică sau tunsă. de aceea. dar pentru diversitate. cu frunziş bogat. care se pot adapta la spaţiul de nutriţie limitat. plantele floricole le regăsim încadrate în ansamblul decorativ şi sub alte forme: amenajări pe verticală. perioada de înflorire. Alegerea. ci ţinând cont de unele principii generale de compoziţie aplicate în proiectarea spaţiilor verzi: principiul funcţionalităţii. Se realizează din vegetaţie pitică sau tunsă. principiul armoniei. Preponderent. pe terase şi balcoane etc. rabate. asocierea şi modul de dispunere a speciilor floricole trebuie să aibă la bază o serie de criterii referitoare la capacitatea de adaptare a plantelor la diferite condiţii de mediu. mozaicuri şi arabescuri. Dacă au înălţimi diferite. rabatele se întrerup la distanţe egale cu arbuşti. eliptice. Ricinus communis etc. pătrate. rombice. valorifică particularităţile morfologice şi ornamentale ale plantelor cu tulpini urcătoare şi pendule.). pe peluze etc. în ordine crescătoare. Distribuirea plantelor după talie se face în ordine descrescătoare. viu colorate. Se pot utiliza în acest mod Amaranthus paniculatus. Pe lungimi mari. care necesită cheltuieli mari la înfiinţare şi întreţinere. arabescuri). principiul unităţii. perene. În cadrul spaţiilor verzi. 74 .2.

alb. 75 . Plantele floricole utilizate în popularea stâncăriilor trebuie să aibă o serie de particularităţi care să le asigure naturaleţea într-un astfel de mediu: talie pitică sau port târâtor. lila diferit albastru roz. În tabelul 7. coloanelor).3. în jardiniere. capacitate de decor pe o perioadă cât mai mare. b) plante acvatice. sunt foarte apreciate în amenajarea balcoanelor şi teraselor. Exigenţele diferite ale plantelor de apă necesită gruparea lor în următoarele categorii: a) plante de mal. purpuriu Perioada de decor VI-X IV-V IV-V VIII-X III-IV VI-VIII V-VI VI-IX continuu VI-X II-III VII-VIII continuu IV-VI VII-VIII III continuu VII-X continuu VI-X continuu II-III continuu continuu continuu continuu Amenajarea apelor din spaţiile verzi este totdeauna completată de prezenţa vegetaţiei specifice. sunt prezentate câteva specii recomandate pentru grădinile alpine. lila roşu.3 Specii floricole utilizate în amenajarea grădinilor alpine Specia Alyssum maritimum Alyssum saxatile Aquilegia vulgaris Aster alpinus Bergenia crassifolia Campanula carpatica Cerastium tomentosum Dianthus deltoides Echeveria secunda Eschscholtzia californica Galanthus nivalis Gentiana angustifolia Gnaphallium lanatum Iberis sempervirens Leontopodium alpinum Muscari armeniacum Phalaris arundinacea Phlox drumondii Phlox setacea Portulaca grandiflora Santolina viridis Scilla bifolia Sedum spectabilis Sedum spurium Sempervivum tectorum Stachys lanata Talia (cm) 10-40 15-50 60-75 10-30 30-50 15-20 10-20 10-15 10-15 30-60 15 20 20 10-30 10-20 15 10-20 15-50 10-15 15-20 30-50 15-30 30-45 10-20 15 20-50 Partea decorativă flori flori flori flori frunze şi flori flori flori flori frunze frunze flori flori frunze flori frunze şi flori flori frunze flori flori flori frunze flori frunze şi flori frunze şi flori frunze frunze Culoarea florilor alb-violet galben albastru. care au nevoie de sol umed dar nu suportă să stea în apă permanent. De asemenea. treiajelor. Grădinile alpine (stâncăriile) sunt amenajări speciale deosebit de interesante. Alături de plantele urcătoare. lila albastru alb alb. cele cu portpendul. în acoperirea faţadelor unor construcţii sau în mascarea locurilor inestetice. pe ziduri etc. pretenţii modeste la factorii de mediu şi adaptabilitate sporită la condiţiile nou create (de preferat să fie plante care provin din zona montană). arcadelor. care suportă să stea direct în apă şi la rândul lor pot fi: de mlaştini. pergolelor. Efectul estetic al stâncăriilor este asigurat atunci când sunt respectate principiile de proiectare caracteristice şi când este ales judicios sortimentul de plante pentru ca decorul să fie asigurat tot timpul anului. sau verde –glauc. contribuie esenţial la realizarea design-ului vegetal pe verticală. roz albastru roz. roşu. roz galben. care redau peisajul montan în miniatură. Tabelul 7. alb alb violet alb alb albastru diferit alb.Plantele floricole cu tulpini urcătoare (volubile sau agăţătoare sunt folosite pentru îmbrăcarea chioşcurilor. fiind folosite în vase suspendate. aleasă şi amplasată în funcţie de particularităţile plantelor şi criteriile impuse de stilul abordat. frunzişul colorat în alb-argintiu. plutitoare şi subacvatice (submerse).

1. fiind mai mult sau mai puţin rustice. Cu foarte mici excepţii. Verbena hybrida. înflorirea şi fructificarea întârzie sau nu au loc. unde apare influenţa sezonului rece. se disting două tipuri de plante floricole considerate anuale: . Delphinium ajacis. La unele plante se poate recurge şi la metode vegetative de înmulţire (prin butaşi).tipice. se realizează în anumite condiţii de mediu. dar acestea au rol secundar. este important de ştiut că parcurgerea etapelor ciclului ontogenetic. iar atunci când acestea nu sunt îndeplinite. Petunia hybrida. respectiv trecerea de la perioada vegetativă la cea de reproducere. De asemenea. interval de timp în care plantele au un ritm rapid de creştere şi dezvoltare. în scopul valorificării eficiente a calităţilor decorative ale acestor plante. Speciile floricole anuale Sunt plante care îşi termină tot ciclul vital în cursul unei singure perioade de vegetaţie (4-10 luni). Atâta timp cât nu sunt expuse la temperaturi negative. păstrându-şi caracterul de plante perene pe care îl au în zona de origine (Ageratum mexicanum. prezentarea lor în tabelele următoare s-a făcut folosind două criterii de clasificare: locul de cultură şi durata ciclului de viaţă. au înflorire abundentă şi prelungită pe tot parcursul verii (la unele până la venirea îngheţului de toamnă) şi se pot folosi atât ca flori tăiate. iar la sfârşitul perioadei îmbătrânesc şi mor. 76 . A. speciile cultivate în spaţii protejate. ele îşi continuă vegetaţia. în prima parte. Clarkia elegans. în primul rând pentru culturile din câmp.1. grupate după ciclul de viaţă. Înfiinţarea culturilor se realizează prin semănat direct la loc definitiv sau prin plantare de răsad obţinut în spaţii protejate.CAPITOLUL 8 RECUNOAŞTEREA SPECIILOR FLORICOLE GRUPATE DUPĂ LOCUL DE CULTURĂ ŞI DURATA CICLULUI DE VIAŢĂ Pentru facilitarea cunoaşterii principalelor specii floricole întâlnite în cultură. Godetia grandiflora etc. sunt prezentate principalele specii floricole anuale întâlnite în cultură.). sunt plante iubitoare de lumină şi necesită udări moderate. în puţine situaţii devenind exclusive (la Alternanthera şi Iresine). la rândul lor subîmpărţite în: specii cultivate în solul serei şi specii cultivate la ghivece. deoarece ajută la stabilirea tehnologiilor de cultură adecvate şi la elaborarea unor metode şi procedee de modificare a perioadei de vegetaţie. înflorire şi fructificare. iar în partea a doua. Simbolurile folosite în tabel au umătoarele semnificaţii (valabile pentru toate speciile cultivate în câmp): a) cerinţele ecologice . Begonia semperflorens etc. care indiferent de condiţiile de mediu îşi încheie ciclul de viaţă după fructificare (Papaver somniferum. Astfel.nespecific anuale (anuale netipice). cât şi în diferite amenajări din parcuri şi grădini.). sunt prezentate speciile cultivate în câmp. Recunoaşterea speciilor floricole cultivate în câmp Clasificarea speciilor floricole după durata ciclului de viaţă prezintă importanţă practică deosebită. În funcţie de zona din care provin. Alyssum maritimum. înfloresc abundent.lumina: – lumina abundentă. care se comportă ca anuale datorită factorilor de mediu. Majoritatea speciilor floricole anuale sunt decorative prin flori. manifestând rezistenţă mijlocie la secetă. În tabelul 8. . – semiumbră. În condiţiile climatice temperate. plantele anuale sunt adaptate la diferite condiţii de cultură. – umbră. 8.

Specii floricole bienale Ca şi anualele. plantele bienale înfloresc o singură dată. După ce iernează sub formă de rozetă de frunze. Astfel. Campanula medium. ** – medie (plantele iernează în câmp. – cerinţe mai mari. Bellis perennis. când înfloresc şi fructifică. nu rezistă iarna în câmp). cu dimensiuni mici. Myosotis alpestris. în cel de-al doilea an de viaţă se usucă şi mor. majoritatea îşi încep 77 .Înmulţire vegetativă: butaşii se confecţionează în februarie. cu producere de răsad. Lăsate să vegeteze în continuare. Lunaria biennis). rezistenţă medie la secetă. Sunt plante iubitoare de lumină. Bienalele sunt plante rustice. b) Înmulţirea: .Luna (lunile) trecute după săgeată reprezintă perioada pantării materialului în câmp. Mz – mozaicuri. iar la Myosotis alpestris şi Silene pendula de faptul că sunt iubitoare de apă (sunt recomandate şi pentru amenajări în jurul apelor). B. Althaea rosea). Inducţia florală la aceste plante este favorizată de temperaturile scăzute. care la origine sunt anuale sau perene. Pentru practica floricolă prezintă interes două categorii de plante bienale: . paie).apa: – cerinţe modeste. La unele dintre ele însă (Digitalis purpurea. se recurge la înlocuirea lor cu specii din alte grupe (anuale). Bo – borduri. Este cazul la Viola x hybrida. Se seamănă vara (iunie-august) în răsadniţe reci sau pe straturi în câmp. s-a constatat că înflorirea din primul an este mai abundentă şi cu flori de calitate. . la începutul verii. Exemplu: Ageratum mexicanum . rezistenţă redusă la secetă. se repică tot în câmp sau răsadniţe şi se plantează la loc definitiv toamna (septembrie-octombrie). Pc – pete de culoare. dar florile sunt cu valoare decorativă scăzută (în număr redus.Înmulţire prin seminţe: se produce răsad în februarie-martie. suficient de rezistente la temperaturi scăzute prin însăşi tehnologia lor de cultură. dar suportă şi semiumbra. În alte situaţii (Dianthus barbatus).Luna (lunile) din paranteză indică efectuarea lucrării în spaţii protejate. . dar suferă în iernile geroase). care după înflorire şi fructificare. G – grupuri. În anul următor. dar îşi desfăşoară ciclul de viaţă pe parcursul a doi ani consecutivi. Im – imortele. după primul val de înflorire (cel mai valoros). St – stâncării. . I – individual. rezistenţă mai mare la perioade prelungite de secetă.temperatura (rezistenţa la temperaturi scăzute): * – mică (plantele sunt distruse de temperaturi negative. Speciile floricole bienale se înmulţesc prin seminţe. .. Sunt puţin reprezentate în rândul speciilor floricole (Campanula medium. dar se cultivă după tehnologia bienalelor mai ales din motive estetice.netipice (bienale prin cultură).tipice (propriu-zise). Necesită udări moderate şi au rezistenţă medie la secetă. *** – mare (plantele iernează în câmp. Pb – platbande. tije florifere alungite) şi nu se justifică menţinerea lor. rezistente). cele din anii următori diminuându-se considerabil. în spaţii protejate şi se plantează în câmp în luna mai. se înrădăcinează în sere şi se scot în câmp în luna mai. Vd – vase decorative. în anul următor parcurg etapa germinativă. La Althaea rosea se va ţine cont de sensibilitatea mai mare a plantelor la excesul de umiditate. este indicată o uşoară protejare peste iarnă (cu frunze. Dv – decor pe verticală. Ra – rabate. – udări moderate. fiind mai sensibile la temperaturile scăzute şi la variaţiile mari de temperatură. c) modul de utilizare: Ft – flori tăiate. Ro – ronduri. ele pot înflori şi pe parcursul verii.

.înflorirea primăvara foarte devreme (din martie) şi doar câteva înfloresc mai târziu (Campanula medium. cât şi în grădini alpine.. Lupinus. Viola odorata. tuberobulbi. datorită sensibilităţii sistemului radicular care nu suportă transplantarea. pentru valorificare în timpul iernii. ci şi în depozitarea substanţelor de rezervă. dimpotrivă cresc şi se dezvoltă bine în condiţii de semiumbră sau suportă semiumbra (Dicentra spectabilis. pete de culoare. oferind posibilitatea de a fi utilizate ca flori tăiate. În funcţie de organul de rezistenţă şi de modalitatea de refacere a părţii aeriene. Gypsophila paniculata. au un rol deosebit de important nu numai în înmulţirea vegetativă.). Echeveria secunda). La majoritatea speciilor perene. grupuri. trebuie amintit şi faptul că plantele floricole hemicriptofite prezintă tije florifere lungi şi au perioadă lungă de păstrare în apă. 78 . Specii perene geofite Speciile floricole geofite se constituie ca o grupă aparte în rândul plantelor perene. Înmulţirea plantelor floricole hemicriptofite se poate realiza atât prin seminţe. altele. În privinţa cerinţelor faţă de apă. C. Specii perene hemicriptofite Grupa hemicriptofitelor (tab. Este recomandat însă. până toamna târziu. cât şi pe cale vegetativă. să se asigure o protecţie a mugurilor bazali prin muşuroire sau acoperire cu paie şi frunze uscate.hemicriptofite. divizarea plantelor. Principalele specii floricole cultivate după tehnologia bienalelor sunt prezentate în tabelul 8. Dianthus sp. ronduri etc. Unele preferă locuri însorite (Achillea filipendulina.3. etc. drajoni etc. perenele se împart în: . Rusticitatea şi marea diversitate a plantelor floricole hemicriptofite determină utilizarea lor în cele mai variate moduri.) include numeroase specii floricole deosebit de apreciate atât pentru valoarea lor decorativă. unele dintre ele rezistând la perioade prelungite de secetă (Sedum. Le întâlnim în spaţiile verzi atât în amenajări de tipul rondurilor. Althaea rosea). fie prin intermediul unor organe subterane cu rol de înmagazinare a substanţelor de rezervă şi de înmulţire vegetativă.). Dianthus barbatus. vase decorative şi chiar mozaicuri. Spre deosebire însă de anuale şi bienale. bordurilor. fie prin intermediul mugurilor situaţi la baza tulpinilor sau pe rădăcini. metoda generativă reprezintă singurul mod de înmulţire cu rezultate bune. anotimpul rece determină distrugerea părţilor aeriene.2.8. Rudbeckia sp. atunci când se intenţionează cultivarea lor ca perene sau când nu formează seminţe (soiurile involte de Bellis perennis). rizomi. timp în care înfloresc şi fructifică repetat. Sempervivum. rabatelor. nu este exclusă nici înmulţirea vegetativă (prin divizarea tufelor). Iberis sempervirens etc. care îşi asigură continuitatea prin organe subterane (bulbi. ca în zonele cu ierni geroase. majoritatea hemicriptofite sunt adaptate condiţiilor cu umiditate variabilă. Multe dintre ele au perioadă lungă de înflorire şi asigură decorul în parcuri şi grădini de primăvara. mai ales atunci când plantele sunt mature. Papaver. rabate. formate din tulpini sau rădăcini metamorfozate.Specii floricole perene (vivace) Sunt plante care au durata vieţii de mai mulţi ani. dar creşterea lor vegetativă este reluată anual. Sunt plante care se adaptează destul de bine la condiţiile climatice variate şi iernează în câmp fără protecţie deosebită. Delphinium x hybridum. care rezistă iarna datorită mugurilor de la baza tulpinilor şi de pe rădăcini. Utilizarea bienalelor este multiplă: cele cu talie înaltă pentru flori tăiate. Pentru o parte din aceste plante. axă hipocotilă îngroşată). La speciile care la origine sunt perene. rădăcini tuberizate. cât şi pentru rusticitatea recunoscută. cele cu talie mică. Campanula carpatica. .). Se pretează şi la culturi forţate. aflaţi în stare de repaus pe parcursul iernii. tuberculi. fiind caracterizate prin prezenţa organelor subterane capabile să le asigure perenitatea. Este cazul speciilor aparţinând genurilor: Gypsophila. De asemenea. Organele subterane. unde alternează perioadele favorabile cu cele mai puţin favorabile.geofite. pe ziduri înflorite sau în preajma apelor. Cerastium). pentru ronduri. la hemicriptofite predomină înmulţirea vegetativă (prin butaşi. la unele hemicriptofite mai sensibile (Dicentra spectabilis.

5. fiind cultivate în câmp sau în spaţii protejate (în culturi forţate). dar sunt şi specii care le putem întâlni pe terenurile umede (Galanthus nivalis. Geofitele rustice. habitus etc. Geofitele semirustice sunt plante care cer locuri însorite.). considerate semirustice (tabelul 8. aspectul lor decorativ va fi mult diminuat şi. cu umiditate constantă. în majoritate. În plus.) sau pe terenuri mai uscate (Colchicum autumnale. Ele aparţin unui număr mare de familii şi genuri botanice şi sunt. Altele. Tabelul 8. Sunt plante cu cerinţe ecologice diferite. Astfel. se adaptează mult mai greu şi impun un mediu de viaţă asemănător celui din care provin. datorită pretenţiilor mari la condiţiile de mediu. vor muri. cuprinde câteva din cele mai cunoscute specii floricole cultivate ca plante la ghivece pentru decorarea interioarelor în locuinţe sau instituţii. Tuberozele preferă umiditate mai mare în sol. ale căror particularităţi sunt prezentate mai detaliat în capitolul IV. Practic.). în final. iar capacitatea lor de adaptare la condiţiile de climat temperat le imprimă un anumit comportament în ceea ce priveşte rezistenţa la temperaturile scăzute. Hemerocalis sp. Majoritatea geofitelor semirustice sunt deosibit de apreciate ca flori tăiate. trebuie să ştim cum să le punem cât mai bine în valoare efectul decorativ. rizomii.2. Tuberozele. considerate rustice (tabelul 8. altele. Pentru cele pretenţioase. Pentru floricultori. Hosta plantaginea. cu condiţia însă ca apa să nu băltească. În general. nu rezistă la temperaturi negative şi de aceea. adaptate mai bine condiţiilor de climat din ţara noastră.. 8. cât şi în locuri semiumbrite.6. Specii cultivate la ghivece Sortimentul de plante floricole cultivate la ghivece sau în alte tipuri de recipiente este extrem de variat şi cuprinde un număr foarte mare de specii decorative prin flori. fără să fie afectată viabilitatea organelor lor subterane. se cultivă exclusiv pentru valorificare ca flori tăiate. la axila frunzelor). Prezenţa organelor subternane facilitează înmulţirea vegetativă a geofitelor. Vegetează bine pe terenurile cu umiditate moderată şi constantă. le putem întâlni cultivate atât la soare. Geofitele provin din cele mai diverse zone geografice. uneori numai în lucrări de ameliorare. este deosebit de importantă posibilitatea utilizării acestor plante în culturi forţate şi timpurii. organele lor subterane se recoltează în fiecare toamnă şi se depozitează până primăvara în adăposturi corespunzătoare. Stachys lanata). este absolut obligatoriu ca în momentul în care ne hotărâm să le cultivăm. Capacitatea de adaptare a acestor plante la condiţiile de microclimat este destul de diferită.4. terenuri bine drenate. Altfel. Trebuie menţionat faptul că la unele specii (Lilium tigrinum). Unele rezistă în condiţii deosebite de cele din locul de origine. le întâlnim mai mult în grădini individuale şi mai puţin în spaţiile verzi de interes public (cu excepţia speciei Canna indica). adăpostite. originare din zonele calde ale globului. rezistă pe timpul iernii în câmp. în funcţie de grupa din care fac parte. rădăcinile tuberizate sunt tipuri de organe subterane întâlnite la geofite. de aceea necesită protejare faţă de temperaturile scăzute. dimpotrivă. ţinând cont de o serie de reguli: armonizarea dimensiunilor şi culorilor cu cele ale spaţiului în care se 79 . Înmulţirea prin seminţe se foloseşte rar. Un sortiment bogat de geofite rustice înfloresc primăvara devreme şi asigură decorul într-o perioadă din an în care alte plante nu pot fi folosite. Recunoaşterea speciilor floricole cultivate în spaţii protejate A. frunze. Pentru decor exterior. plantele vor suferi. tuberobulbii. să avem certitudinea că le putem asigura condiţiile cerute. Scilla bifolia). Unele sunt chiar iubitoare de umbră şi semiumbră (Convallaria majalis. Galanthus nivalis. singura aplicată în practică la cele mai multe dintre ele. este foarte important să facem o alegere judicioasă a plantelor şi să le întreţinem corespunzător. Au o largă utilizare în amenajarea parcurilor şi grădinilor. Hosta sp. plantele cu putere mare de adaptabilitate le întâlnim mult mai des cultivate ca plantele de interior. foarte de rentabile. bulbii apar şi ca formaţiuni aeriene (pe tulpinile florifere. unele dintre ele.Bulbii.

în ceea ce priveşte suprafaţa şi producţia mondială de flori tăiate. La înmulţirea prin seminţe se recurge de obicei atunci când alte metode nu dau rezultate sau când se intenţionează obţinera un număr mare de plante. ci şi plante care în mod obişnuit. cu durată mai mare de 2-3 ani. B. În această categorie sunt incluse nu numai plantele care provin din regiunile calde ale globului şi nu se pot adapta în condiţiile de climat temperat la culturi neprotejate (Anthurium.). ţinând cont că direcţia principală de folosire a plantelor cultivate în solul serei este pentru flori tăiate. Garoafele cultivate în sere se situează pe unul din primele două locuri. asocierea speciilor în funcţie de cerinţele ecologice şi elementul de decor. ajungând şi până la 10-12 ani (Strelitzia reginae). cât şi vegetativ. În plus. material etc. în scopul completării sortimentului de flori şi valorificării la maxim a spaţiului din sere. cultura reluându-se în fiecare an prin intermediul tuberobulbilor sau răsadului la fresia şi prin butaşi la crizanteme. Plantle decorative prin flori pot fi dirijate. la plantele cultivate în spaţii protejate a fost necesară şi prezentarea cerinţelor faţă de umiditatea atmosferică.7. când creşterile vegetative sunt limitate sau chiar întrerupte. s-a renunţat la simbolizarea rezistenţei la temperaturi scăzute. 80 . metodele de înmulţire şi perioada de repaus (dacă este cazul). folosirea recipintelor potrivite ca formă. De asemenea.. amplasarea corespunzătoare în spaţiu. Semnul convenţional ( ) sugerează necesitatea asigurării unei umidităţi atmosferice mai ridicate la unele dintre aceste specii. în ceea ce priveşte condiţiile ecologice. culoare. Cele cu durata culturii de mai mulţi ani. Diversificarea sortimentului de plante cultivate în solul serei. Majoritatea se pot multiplica uşor pe căi vegetative. gerbera. bienale. cuprinde atât sporirea numărului de specii floricole cultivate. dar pot fi aduse în sere în sezonul rece pentru culturi forţate. s-a renunţat la prezentarea modului de utilizare. să înflorească tot timpul anului. notându-se nivelul temperaturilor optime cerute de fiecare specie. elementul decorativ reprezentativ şi perioadele din an (pe trimestre) când plantele au valoare decorativă maximă. Înmulţirea lor se realizează atât prin seminţe. perene). fresii. În funcţie de particularităţile morfologice şi de organul (organele) care reprezintă partea de decor. se cultivă în teren deschis (anuale. La fiecare specie sunt prezentate cerinţele ecologice. mărime. Spre deosebire de plantele cultivate în câmp. Fresiile şi crizantemele. deşi sunt plante perene. În funcţie de specificul unităţilor producătoarte şi de cerinţele locale ale pieţii. cât şi a numărului de soiuri în cadrul speciei. Semnele convenţionale care indică cerinţele faţă de lumină şi umiditate sunt identice cu cele folosite la plantele din câmp. alstromeria etc.) ne vom referi numai la speciile care constituie sortimentul de bază al culturilor din solul serei. locul lor a fost luat şi de alte culturi (crizanteme. metodele de înmulţire aplicate.află. Majoritatea sunt culturi perene. plantele cultivate la ghivece pot asigura decorul tot timpul anului (cele decorative prin frunze) sau numai o anumită perioadă din an (cele care decorează prin flori şi au perioadă limitată de înflorire). În cele ce urmează (tabelul 8. prin tehnologiile aplicate. se cultivă ca anuale. mai ales prin butăşire. Specii cultivate în solul serei Culturile floricole din solul serei au ca scop principal obţinerea de flori tăiate ce se pot valorifica în orice perioadă din an. sau atunci când solicitarea este mai mare. trec anual printr-o perioadă de repaus de 1-2 luni. Garoafele se pot exploata în condiţii economice în culturi de un an. la concurenţă cu trandafirul. Tabelul de prezentare cuprinde câteva date referitoare la cerinţele ecologice ale speciilor. Strelitzia). cel mult doi ani.

(syn.) 2 pufuleţi Compositae 15-50 15-30 * Răsad (II-III)→V Ro Ra Butaşi Bo (III)→V Mz Vd Alternanthera amoena (Lem. Helipterium roseum Beuth.1.) Compositae floare de pai 30-60 15 * Răsad (III)→V - Im Ageratum mexicanum Sims. Roccardia rosea Voss. Specii floricole anuale Nr.A.) Voss. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de Vegetativ utilizare 1 Acroclinium roseum Hook. crt. 3 alternanteră Amaranthaceae 10-15 15-20 * - Mz Butaşi Bo (III)→V Vd 81 . houstonianum Mill. (syn.Tabelul 8.

III-IV - Ro Bo Mz St Vd Pc Amaranthus caudatus L. 6 moţul curcanului Amaranthaceae 50-100 45 * Direct III-IV Răsad (III)→ V - G I Ft Im 82 . 5 ciucuşoară. crt.1. 4 alternanteră Amaranthaceae 10-15 15-20 * - Mz Butaşi Bo (III)→V Vd Alyssum maritimum Lam. (continuare) Nr. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de utilizare vegetativ Alternanthera versicolor Voss.Tabelul 8. albiţă Cruciferae 10-40 20-30 * Răsad (II-III)→IV Direct XI.

7 trompa elefantului Amaranthaceae 70-200 40-60 Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Direct III-IV Răsad (III)→V Mod de utilizare vegetativ - * G I Ft Ammobium alatum R. crt.Tabelul 8. (continuare) Nr. Denumirea ştiinţifică şi populară Amaranthus paniculatus L. Browr 8 imortelă albă Compositae 40-60 15-30 * Răsad (III)→V - Im Antirrhinum majus L. Răsad (II-III)→V Direct III-IV Ft Ro Bo Pb 9 gura leului Scrophulariaceae 15-90 30-45 - * 83 .1.

11 begonie. Denumirea ştiinţifică şi populară Arctotis grandis Thunb. 10 arctotis Compositae 40-60 20-30 Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de utilizare vegetativ Ro Pt St Vd Ft → * Răsad (III)→V - Begonia semperflorens Link et. III-IV - Ft Ro Ra 84 . filimică Compositae 30-60 30-60 * Răsad (III)→V Direct X-XI. Otto. crt. gheaţă Begoniaceae 15-50 15-30 * Răsad (I)→V Ro Ra Bo Butaşi Pb (III)→V Mz Vd Pc Calendula officinalis L.1 (continuare) Nr.Tabelul 8. 12 gălbenele.

13 ochiul boului Compositae 20-80 30-45 * Răsad (III)→V Direct IV - Centaurea cyanus L. crt. 15 vineţică parfumată Compositae 40-70 20 * Direct IV - Ft Ro Pb Ra G 85 .1. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de utilizare vegetativ Ft Ro Ra Pb Bo Vd Callistephus chinensis L. (continuare) Nr.Tabelul 8. 14 albăstrele Compositae 40-90 30 * Direct IV - Ft Ro Pb Ra G Centaurea moschata L.

(syn. (continuare) Nr.1. Ch.) 18 crizantemă de vară Compositae 40-60 30 * Răsad (III)→V Direct IV - Ft G Ro Ra 86 .tricolor Andr.Tabelul 8. crt. Denumirea ştiinţifică şi populară Celosia argentea var. 16 creasta cocoşului Amaranthaceae 20-60 30 Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare * Răsad (III)→V - Ft Im Ro Ra Celosia pyramidalis Hort. cristata L. 17 celosia Amaranthaceae 30-60 20-30 Răsad (III)→V - * Ft Im Ro Ra Chrysanthemum carinatum L.

crt. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Clarkia elegans Dougl.Tabelul 8. (continuare) Nr. 19 clarchia Onagraceae 30-70 30 Direct IV - * Ft Ro Ra Pb Cleome spinosa Jacq.1. 20 cleome Capparidaceae 80-120 45-60 * Răsad (III-IV)→V - G Ra Cobaea scandens Cav. 21 cobea Polemoniaceae 700-800 Răsad Butaşi Dv (II-III)→V (II-III)→V * 87 .

22 urzicuţă. mărariţă Compositae 80-120 60 * Direct X. mireasă Labiatae 10-40 30 Răsad (II)→V * Mz Vd Butaşi Ro (III)→V Ra Pb Coreopsis tinctoria Nutt.1. (syn. crt. 24 cosmos. IV Răsad (III)→V - Ft G Ra 88 . IV-V - Ft G Ro Ra Cosmos bipinnatus Cav. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Coleus blumei Benth.) 23 lipscănoaie Compositae 45-90 20-45 * Răsad (III-IV)→V Direct X-XI. Calliopsis tinctoria DC. (continuare) Nr.Tabelul 8.

27 nemţişor. IV-V - Ft Ro Ra 89 .Tabelul 8. crt. IV Răsad (III)→V - Ft G Ro Ra Dahlia variabilis Hort. 26 dălioare Compositae 40-70 45-60 * Răsad (III)→V Direct IV-V - Ft Ro Ra Pb Delphinium ajacis L.1. (continuare) Nr. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Cosmos sulfureus Cav. 25 cosmos. floare domnească Ranunculaceae 50-120 30-50 * Direct X-XI. fluturaşi Compositae 80-100 40-50 * Direct X.

Denumirea ştiinţifică şi populară Dianthus caryophyllus L.1.Tabelul 8. 28 garoafă de vară Caryophyllaceae 50-70 20-30 Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare ** Răsad (I-II)→V butaşi Ft (I-II)→V Dianthus chinensis L. „Chabaud“. crt. 30 dimorfotecă Compositae 20-35 15-20 * Direct IV - Ft Ro Ra Pb Pc 90 . (continuare) Nr. 29 garoafă chinezească Caryophyllaceae 15-30 15-30 Răsad (III-IV)→V - ** Ro Ra Pb St Bo Dimorphoteca aurantiaca Hort.

(continuare) Nr. 32 mac californian Papaveraceae 30-60 15 * Direct X-XI. 31 fasole japoneză Leguminosae 80-400 - * Direct IV-V - Dv Eschscholtzia californica Cham. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Dolichos lablab L. IV-V - Ro Ra Pb St Pc Gaillardia picta Hort.Tabelul 8.1. 33 fluturei Compositae 30-60 30 ** Răsad (III-IV)→V Direct IV-V - Ro Ra Pb G Ft 91 . crt.

36 gomfrena. 34 gazania Compositae 15-30 15-20 * Răsad (III)→V - Ro Ra Pb Vd St Godetia grandiflora Lindl.1. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Gazania splendens Hort. (continuare) Nr.Tabelul 8. crt. 35 azalee de grădină Onagraceae 25-40 30 Direct IV-V - * Ro Ra Pb St Vd Gomphrena globosa L. bumbuşcuţe Amaranthaceae 30-50 20 * Răsad (III)→V - Im 92 .

38 floare de pai Compositae 30-90 30 * Răsad (III)→V - Im Iberis amara L. crt.1.Tabelul 8. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Gypsophilla elegans M. 37 floarea miresei Caryophyllaceae 40-60 20-30 Direct IV-V G Ft * Helichrysum bracteatm Willd. 39 lilicele Cruciferae 20-30 15-20 Direct III-IV - * Ro Ra Pb Vd 93 .B. (continuare) Nr.

42 zorele Convolvulaceae 150-300 - * Direct IV-V - Dv 94 . 41 zorele Convolvulaceae 250-400 Direct IV-V Dv * Ipomaea rubrocoerulea Hook. balsamina Balsaminaceae 35-75 45 * Răsad (III-IV)→V Direct IV-V - G Ro Ra Ft Ipomaea purpurea Lam. (continuare) Nr. copăcei. 40 sălcioară. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Impatiens balsamina L. crt.1.Tabelul 8.

45 mazăre mirositoare Leguminosae 90-200 50 Direct IV Dv Ft * 95 . (continuare) Nr.) 43 irezină Amaranthaceae 25-40 30 Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare * Mz Butaşi Bo (II-III)→V Vd Iresine lindenii L. Denumirea ştiinţifică şi populară Iresine herbstii Hook. (syn. (syn. Achyranthes verschafeltii Lem.Tabelul 8. crt. Achyranthes lindenii) 44 irezină Amaranthaceae 30-70 30 - * Mz Butaşi Bo (II-III)→V Vd Lathyrus odoratus L.1.

46 lobelie Campanulaceae 10-20 10-15 * Răsad (II)→V Ro butaşi Ra (II-III)→V Mz Vd Matthiola bicornis DC. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Lobelia erinus L. crt.Tabelul 8.1.) 48 micşunele. mixandre Cruciferae 20-80 30 Răsad (III)→IV-V Direct IV-V - * Ft G Ro Ra Vd 96 . 47 micşunele Cruciferae 40-50 20 * Răsad (III)→IV-V Direct IV-V - Ro Ra St Vd Matthiola incana (L. (continuare) Nr.

frumoasa nopţii Nyctaginaceae 60-90 40-60 Direct IV-V G Ro Ra * Nicotiana alata Link. III-IV - * Ft Ro Ra St Im 97 . chica voinicului Ranunculaceae 35-60 20 Direct X-XI. crt. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Mirabilis jalapa L.Tabelul 8.1. 49 barba împăratului. 50 regina nopţii Solanaceae 80-150 40-50 răsad (III)→V G Ra Ro * Nigella damascena L. (continuare) Nr. 51 negrilică.

1.Tabelul 8. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Ocimum basilicum L. scânteuiţe Polemoniaceae 15-50 10-30 * Răsad (II-III)→V Direct IV-V - Ro Ra Bo Pb Mz Vd St 98 . 53 petunie Solanaceae 15-80 30 * Ro Ra Răsad Butaşi Pb (II-III)→V (II-III)→V Mz Vd Phlox drumondii Hook. 52 busuioc Labiatae 25-50 20 * Răsad (III)→IV-V Direct IV-V - Ro Ra Vd Pb Petunia × hybrida Hort. (continuare) Nr. 54 brumărele. crt.

(continuare) Nr. 55 floare de piatră Portulacaceae 15-20 15 Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de utilizare vegetativ * Ro Ra Răsad Pb (II-III)→IV.1. jaleş Labiatae 30-90 20-30 Răsad (I)→V Butaşi (II-III) →V * Ro Ra Mz Pb Bo Vd Ro Ra Pb Bo St Vd Pc Mz Sanvitalia procumbens Dam. rar) V St (III)→V Direct Bo V Mz Vd Salvia splendens Ker. 56 salvie.Butaşi Pc (f. Denumirea ştiinţifică şi populară Portulaca grandiflora Hook. 57 sanvitalia Compositae 15 30 * Răsad (III)→V Direct IV-V - 99 . crt.Tabelul 8.

) 59 statice. limba peştelui Plumbaginaceae 30-60 30 * Răsad (II-III)→V - Im Tagetes erecta L. 60 crăiţe. (continuare) Nr. muşcata dracului Dipsacaceae 60-100 30 * Răsad (III-IV)→V Direct IV-V - Ft G Ro Ra Statice sinuata L.Tabelul 8. 58 scabioza. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de utilizare vegetativ Scabiosa atropurpurea L. III-IV - Ft Ro Ra Pb G 100 .1. crt. vâzdoage Compositae 20-90 30-45 * Răsad (III)→V Direct X-XI. (syn. Limonium sinuatum Mill.

III-IV - Ro Ra Bo Pb Mz Vd Tropaeolum majus L. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de utilizare vegetativ Ro Ra Pb Mz Bo Vd Tagetes patula L. (continuare) Nr.Tabelul 8.1. 61 crăiţe. 62 crăiţe Compositae 15-60 20-30 * Răsad (III)→V Direct X-XI. 63 conduraşi Tropaeolaceae 30-250 30 Direct X-XI. vâzdoage Compositae 15-60 30 * Răsad (III)→V Direct X-XI. III-IV - Tagetes signata Bartl. IV * Butaşi (rar) (II-III) →IV-V Ro Ra St Vd 101 . crt.

crt. urzicuţă Verbenaceae 20-40 30 – * Ro Răsad Ra Butaşi Pb (II-III)→V (rar) Mz Direct (II-III)→V Vd V St Zinnia elegans Jacq. 66 Compositae (syn. Z. 65 cârciumărese Compositae 20-100 30 * Răsad (III)→V Direct V - Ft G Ro Ra Zinnia haageana Reg.Tabelul 8.1.B. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de utilizare vegetativ Verbena × hybrida Hort. angustifolia H. 64 verbină.) 25-40 20-30 * Răsad (III)→V Direct V - Ft Ro Ra Pb 102 . (continuare) Nr.Z.

cununiţă Compositae 30-60 45 Răsad (III)→V Direct X. crt. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de utilizare vegetativ Xeranthemum annum L. pleviţă. IV Im * 103 . 67 imortelă.Tabelul 8.1. (continuare) Nr.

2. 1 nalbă de grădină Malvaceae 80-250 60 ** Răsad VIIVIII→IX-X - *Bellis perennis L. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime (cm) Diametrul Cerinţe tufei ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare G I Ra Ro Ft *Althaea rosea Cav.Tabelul 8. Specii floricole bienale Nr. 2 părăluţe. 3 clopoţei de grădină Campanulaceae 50-80 30 Răsad V-VII→IXX - *** Ft G Ro Ra Pb 104 . crt. bănuţei Compositae 5-15 10-15 *** Răsad VI-VII → IX-X Ro Ra Pb Despărţire Mz VII-VIII Vd Pc Ft Campanula medium L.

6 degeţel Scrophulariaceae 50-150 30-45 Răsad VI-VII→IXX Ft G Ra ** 105 . 4 micşunele ruginii Cruciferae 30-80 30-40 Răsad VIIVIII→IX-X - *** Ft G Ro Ra Pb Vd *Dianthus barbatus L.2. 5 garoafă turcească Caryophyllaceae 15-50 20-30 Răsad VI-VII→ IX-X *** Ft Ro Despărţire Ra VIII Pb G Digitalis purpurea L. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Diametrul Înălţime Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Cheiranthus cheiri L.Tabelul 8. crt. (continuare) Nr.

ciuboţica cucului Primulaceae 10-15 20 *** Răsad VIIVIII→IX-X - Ro Ra Pb Pc Vd 106 . 9 primula. crt.) Hill.Tabelul 8. (continuare) Nr. 8 nu mă uita Boraginaceae 15-35 15 *** Ro Ra Răsad Pb Despărţire Mz VI-VII→IXVII-VIII Vd X Ft Pc *Primula acaulis (L. (syn. Denumirea ştiinţifică şi populară Lunaria biennis Moench. banul Iudei Cruciferae 30-100 30 Familia botanică Aspectul plantei Diametrul Înălţime Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** Răsad VIIVIII→IX-X - Ft G Ra Im *Myosotis alpestris L. annua L).2. L. 7 pana zburătorului.

2. crt.Tabelul 8. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Diametrul Înălţime Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Silene pendula L. Viola × tricolor maxima) 11 panseluţe Violaceae 15-25 20 *** Butaşi Răsad (soiurile cu VI-VII→IXflori duble) X Despărţire Ro Ra Pb Mz Pc Vd * specii perene cultivate ca bienale 107 . (continuare) Nr. Răsad VIIVIII→IX-X 10 Caryophyolaceae 20-45 15 - *** guşa porumbelului Ro Ra Pb Mz Pc Vd *Viola wittrockiana Gams. (syn.

Specii floricole hemicriptofite Nr. ciucuşoară Cruciferae 15-50 20 *** Direct IV-V St Despărţire Ro IX-X Ra Butaşi Bo Aquilegia vulgaris L. IX St Im Alyssum saxatile L. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Achillea filipendulina Lam.3. 1 coada şoricelului Compositae 60-120 50-60 *** Ft G Răsad Despărţire Ra (III-IV) →V III. 2 alisum.Tabelul 8. crt. 3 căldăruşe Ranunculaceae 60-75 20 *** Ft Răsad G Despărţire (III-IV) Ro IX-X Ra →VII-VIII Pb 108 .

3. 5 aster. 4 scânteiuţe Compositae 10-30 20-30 Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** Bo Ro Despărţire Ra Răsad (rar) III Pb Butaşi (IV)→IX St IV-V Pc Vd Aster novi – belgii L. crt. (continuare) Nr. 6 clopoţei de munte Campanulaceae 15-20 15 ** St Răsad Despărţire Pc IX-X Ra IV-V→IX Pb 109 .Tabelul 8. Denumirea ştiinţifică şi populară Aster alpinus L. vineţele Compositae 70-150 45 Răsad (rar) (IV)→IX Despărţire Ft III G Butaşi Ra IV-V *** Campanula carpatica Jacq.

3. Denumirea ştiinţifică şi populară Cerastium tomentosum L. 8 tufănele Compositae 20-80 30-50 Despărţire III-IV Butaşi (II-III) *** Ft G Ro Ra Pb Vd Chrysanthemum leucanthemum L.Tabelul 8. 7 lâna caprelor Caryophyllaceae 10-20 10-15 Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** - Despărţire St IX-X Pc Butaşi Vd (rar) Chrysanthemum indicum L. 9 margarete Compositae 40-80 30-40 *** Răsad Ft Despărţire G IV-V→IXIII-IV R X 110 . (continuare) Nr. crt.

Denumirea ştiinţifică şi populară Cineraria maritima L. Senecio cineraria DC) 10 cinerarie. (continuare) Nr. (syn. crt. IX. 11 nemţişor Ranunculaceae 80-150 50-80 ** Răsad III-IV.Tabelul 8. spălăcioasă Compositae 30-70 30-40 *** Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Răsad (IIIII)→V Butaşi (II-III) Bo Mz Ro Rb Pb Delphinium x hybridum Staph et Wild.G X I (IIIIV)→IX Butaşi Ro V-VI Ra Despărţire Ft Dianthus deltoides L. 12 garofiţă Caryophyllaceae 10-15 10 *** Bo Răsad Despărţire Pc X St IV-V → Butaşi Vd IX-X VIII-IX Ra Pb 111 .3.

III-IV. 14 cerceii doamnei Papaveraceae 60-80 50 Răsad (rar) (III-IV)→IX Despărţire Ft IX-X G Butaşi Ra (IX-X) ** Echinops ritro L. 13 garofiţe Caryophyllaceae 25-40 20 Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** Bo Despărţire Pc Răsad St X IV-V→IXButaşi Vd X VIII-IX Ra Pb Ft Dicentra spectabilis Lem. IXPb X X Im 112 . (continuare) Nr. Denumirea ştiinţifică şi populară Dianthus plumarius L. crt.3.Tabelul 8. 15 măciuca ciobanului Compositae 120 60-75 *** G Răsad Despărţire Ra V-VI→IX.

17 fluturaşi Compositae 20-70 20-30 *** Răsad V-VI→V Butaşi (II-III) Ft G Ro Ra Gypsophila paniculata L. crt. (continuare) Nr. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Echeveria secunda Booth. IX. 18 floarea miresei Caryophyllaceae 60-100 100 Răsad (III)→V Despărţire Ft III-IV.Tabelul 8.3. 16 eşverie Crassulaceae 10-15 15 ** Bo Ro Ra Răsad Butaşi Mz (II-III)→V (II-III)→V Pb Vd St Gaillardia hybrida Hort.G X Im *** 113 .

20 gălbenele de toamnă Compositae 80-120 60 Răsad (II-III)→V *** Despărţire III-IV Butaşi (III)→V Ft G Ra Im Iberis sempervirens L. 21 limbuşoară Cruciferae 10-30 15-20 *** Butaşi Bo (II-III)→ Răsad St V (IXVd Despărţire Ra XI)→IV-V III-IV. X Heliopsis scabra Dunal. crt. 19 siminoc Compositaae 20 10-20 - *** Butaşi (III-IV)→ V Despărţire IV.3.Tabelul 8. (continuare) Nr. IXPb X 114 . Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Bo Mz Ro Ra Pb Vd St Gnaphallium lanatum Hort.

23 lupin. IXPb X St Ft Lupinus polyphyllus Lindl.Tabelul 8. (continuare) Nr. cafeluţă Leguminosae 80-120 60 *** Direct IV-VI - Ft G Ro Ra Papaver orientale L.) 22 levănţică Labiatae 30-60 20-30 Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** Răsad (III)→IX G Bo Butaşi Vd Despărţire Ra III-IV. (Lavandula officinalis Mais.3. crt. syn. 24 mac de grădină Papaveraceae 60-150 45 *** Direct Ft IV-V Despărţire G Răsad(rar) IX-X Ro V-VI → IXRa X 115 . Denumirea ştiinţifică şi populară Lavandula angustifolia Moench.

IV Ro VII → IX-X Butaşi Ra VI-VIII Pb Phalaris arundinaceae L. (continuare) Nr. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Penstemon barbatus Nutt.3. IXSt X Pb Phlox paniculata L. iarbă decorativă Gramineae 10-20 20 *** - Ft Despărţire G III-IV. X *** 116 . 25 penstemon Scrophulariaceae 40-80 20-40 ** Ft Despărţire G Răsad IX-X.Tabelul 8. IXRo Direct X Ra IV. crt. 26 falaris. 27 flox. brumărele Polemoniaceae 80-100 60 Răsad Ft Despărţire G (II-III)→V III-IV.

iarbă amară Compositae 40-80 20-30 *** Ft G Mz Răsad Despărţire Bo III-IV.) 30 moşnegei. IX Ro Ra Pyrehrum parthenifolium Sin. Denumirea ştiinţifică şi populară Phlox setacea L. subulata L. crt. IX(III-IV) → Ro X V Ra Pb Vd 117 . (syn. Matricaria parthenium L. IX Butaşi V-VI. (syn P.Tabelul 8..) 28 flox Polemoniaceae 10-15 10-15 Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Despărţire IV. (continuare) Nr. 29 fisostegia Labiatae 100-120 60 *** Răsad (III) → V Ft Despărţire G IV. IXX Mod de utilizare Bo Pc St Ra Pb Vd *** Răsad (III)→V Direct IV Physostegia virginiana Benth. Chrysanthemum partenium Pers.3.

Denumirea ştiinţifică şi populară Primula auricula L. rugi galbeni Compositae 75-80 30-40 *** Ft Răsad Despărţire G (III)-VI → III. 32 primula Primulaceae 20-40 10-15 *** Ro Ra Răsad Despărţire Pb IX-X VI → IX. III Pc Vd Rudbeckia fulgida 33 rudbechie. (continuare) Nr. crt. III Ra 118 .3.Tabelul 8. X Ro IX. 31 primula Primulaceae 60-80 10-15 Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** Ft G Răsad Despărţire Ro (III-IV) → IX-X Ra IX Pb Vd Primula denticulata Smith.

(syn. III Ra Santolina chamaecyparissus L. X Ro IX. III Ra Rudbeckia purpurea L. crt. 36 santolina Compositae 30-50 20-30 - *** Butaşi VII-VIII → IX.Tabelul 8.3. X Ro IX. IV Despărţire III. Echinacea purpurea L. Denumirea ştiinţifică şi populară Rudbeckia nitida Nutt.) 35 echinacea Compositae 100-120 50 *** Ft Răsad Despărţire G (III)-VI → III. 34 rudbechie Compositae 100-150 30-50 Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** Ft Răsad Despărţire G (III)-VI → III. Moech. (continuare) Nr. IX Bo Mz Vd G St 119 .

IXX G Ro Ra Pb St Ft Vd Sedum spurium M. 38 iarbă grasă. 37 santolina Compositae 30-50 20-30 - *** Butaşi VII-VIII →IX-X Despărţire III. sedum Crassulaceae 30-45 30 *** Butaşi VII-VIII Răsad(rar) →IX IV-VII → Despărţire IX. IXX Bo St Ra Pb St Vd 120 . sedum Crassulaceae 10-20 20 *** Butaşi VII-VIII Răsad(rar) → IX IV-VII → Despărţire IX. 39 iarbă grasă.3. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Santolina viridis Wild. IX Ft G Ro Ra Pb Sedum spectabilis Boreau. III III-IV.Tabelul 8. III III-IV. (continuare) Nr.B. crt.

Tabelul 8.3. (continuare)
Nr. crt. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică

Aspectul plantei

H (cm)

D (cm)

Cerinţe ecologice

Înmulţirea seminţe vegetativ

Mod de utilizare

Sempervivum tectorum L. 40 urechelniţă Crassulaceae 15 20 -

***

Bo Mz Despărţire St III-IV, IX; Ro Stoloni Ra III-IV, IX Pb Vd

Solidago canadensis L. 41 splinuţă, sânzâiană de grădină Compositae 70-120 45-60

***

Ft Răsad G Despărţire I (III)-VII → III-IV Ra X, IV Im

Statice arborescens Hort. 42 statice, sică Plumbaginaceae 30-50 30-40

***

Răsad (III) → V

Despărţire Im III-IV

121

Tabelul 8.3. (continuare)
Nr. crt. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică

Aspectul plantei

H (cm)

D (cm)

Cerinţe ecologice

Înmulţirea seminţe vegetativ

Mod de utilizare

Statice gmeline L. 43 statice, garofiţă de mare Plumbaginaceae 60-80 20-30

***

Răsad (III) → V

Despărţire Im III-IV

Viola odorata L. 44 toporaşi Violaceae 15-20 10

***

Bo Pc Răsad Despărţire Vd IX-X Ra (IX-X)→ IV Ra Pb

122

Tabelul 8.4.

Specii floricole geofite semirustice
Nr. Denumirea ştiinţifică crt. şi populară Canna indica L. 1 cana, trestie indiană Dahlia x hortensis Guillam. 2 dalie, gherghină Gladiolus hybridus Hort. gladiole, săbiuţe Compositae 30-150 60 Cannaceae 50-150 60 Familia botanică

Aspectul plantei

Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm)

Înmulţirea seminţe Răsad (II-III)→VVI Vegetativ Rizomi IV-V

Mod de utilizare Ft G Ro Ra Ft G Ro Ra Ft Ro Ra G

*

*

Rădăcini tuberizate IV-V Butaşi (III) → V

3

Iridaceae

40-120

20-30

-

*

Tuberobulbi IV-V

Polyanthes tuberosa L. 4 tuberoze, chiparoase Amaryllidaceae 40-80 20-25

*

-

Bulbi IV

Ft

123

bifolia Moench. Specii floricole geofite rustice Nr.) 1 bergenie. Denumirea ştiinţifică şi populară Bergenia crassifolia Fritsch. crăciuniţă Saxifragaceae 30-50 30-50 Răsad(rar) (III-IV) → V Rizomi IX-X Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** Bo Ro Pb Ra Vd St Convallaria majalis L. B.Tabelul 8. crt. (syn.5. Ft Ro Ra Pb Pc 2 mărgăritar. lăcrămioare Liliaceae 15-20 10-15 *** - Rizomi VIII 124 .

) Wuff. şofran Liliaceae 10-15 10 *** - Tuberobulbi IX-X Bo Ro Ra Pb Pc 4 Iridaceae 10 8-10 - *** Tuberobulbi IX-X Ro Ra Pb Pc Bo Eremurus spectabilis M. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Diametrul Înălţime Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Colchicum autumnale L. crt. vernus L.5. 5 lumânare vegetală Liliaceae 60-80 30-40 Răsad (X-XI) →IV (după doi ani) Rizomi IX-X Ft G I Rb *** 125 .B. officinalis. var.) crocus.Tabelul 8. (continuare) Nr. C. 3 brânduşă de toamnă Crocus vernus (L. (syn.

crt.Tabelul 8. IV G Ra Ft 126 . Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Fritillaria imperialis L. 7 ghiocel Amanyllidaceae 15 5-10 *** - Bulbi IX-X Pc Ra Pb Ft St Hemerocallis flava L. 8 crin galben Liliaceae 60-100 60-80 *** - Rizomi IX-X.5. 6 lalea pestriţă Liliaceae 60-100 30-50 ** Răsad (rar) V-VIII → V (după doi ani) Bulbi VIII Ft G I Ra Galanthus nivalis L. (continuare) Nr.

5.) 10 funchie. perla orientului Liliaceae 20 10-15 Bulbi IX-X *** 127 .Tabelul 8. X → IV-V Rizomi IV-VI G I Bo Ro Ra Pb Ft Vd St Ft Vd G Ro Ra Pb Bo Hyacinthus orientalis L. IV G Ra Ft Hosta plantaginea (Lam. 9 crin galben Liliaceae 100-120 60-80 Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** - Rizomi IX-X. crt. crin de toamnă Liliaceae 30-60 30-50 ** Răsad (rar) (III). 11 zambilă. Funkia grandiflora Sieb.) (syn. et Zucc. (continuare) Nr. Denumirea ştiinţifică şi populară Hemerocallis fulva L.

crt. 14 cnifofia. 13 stânjenel pitic Iridaceae 10-15 10-15 - *** Rizomi IX-X Bo Ro Ra Pb Vd Kniphofia hybrida Hort.Tabelul 8. (continuare) Nr. 12 Rizomi IX-X Ft G Ra Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare stânjenel de grădină Iridaceae 50-90 30-50 *** Iris pumila Z. Denumirea ştiinţifică şi populară Iris germanica L.5. tritoma Liliaceae 70-100 40-50 Rizomi IX-X ** Ft G I Ra 128 .

Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diame. crt. 17 ceapa ciorii Liliaceae 20 10 Bulbi IX. 15 crin alb Liliaceae 80-120 20-30 - *** Bulbi VIII Butaşi (solzi) Ft G Ra Lilium regale Wilson.Cerinţe trul tufei ecologice (cm) (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Lilium candidum L. (continuare) Nr.Tabelul 8. 16 crin regal Liliaceae 70-90 20-30 - ** Bulbi IX-X Butaşi (solzi) Ft G Ra Muscari armeniacum Back. X *** Pc Bo Ra Pb Vd St 129 .5.

20 narcisă. (continuare) Nr. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diame.5.Tabelul 8. crt.Cerinţe trul tufei ecologice (cm) (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Narcissus poeticus L. trompetă Amaryllidaceae 30-40 10-20- *** Bulbi IX-X Ft Ro Ra Pb Vd 130 . 18 narcisă Amaryllidaceae 30-40 10-15 Bulbi IX-X *** Ft Ro Ra Pb Vd Narcissus incomparabilis Mill. 19 narcisă Amaryllidaceae 30-40 10-20 - *** Bulbi IX-X Ft Ro Ra Pb Vd Narcissus pseudonarcissus L.

Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diame.Cerinţe trul tufei ecologice (cm) (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Paeonia officinalis L.5. 23 viorea Liliaceae 15-30 10 *** - Bulbi X Pc Ra Pb Ft St Vd 131 .Tabelul 8. 22 bujor Paeoriaceae 40-50 30-40 - *** Despărţire VIII G Ra Ft Scilla bifolia L. 21 bujor Paeoriaceae 60-100 80-100 Despărţire VIII Ft G Ra *** Paeonia tenuifolia L. crt. (continuare) Nr.

) 26 Liliaceae 90-150 60-100 - ** iuca Rizomi IX-X Drajoni IV G I Ft 132 . 25 lalea Liliaceae 20-60 15-30 Labitae 20-50 20-30 Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diame. angustifolia Hort.5.. jaleş. crt. IV *** Bulbi IX-X Yucca filamentosa L. 24 stahis. smalliana Fern. Denumirea ştiinţifică şi populară Stachys lanata Jacq. Y. urechea iepurelui Tulipa gesneriana L. Y. (syn.Cerinţe trul tufei ecologice (cm) (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare G Pc Ra Pb St Vd Ft Ro Ra Pb Bo Pc Vd ** - Despărţire X.Tabelul 8. (continuare) Nr.

Specia Agapanthus africanus L. A. Asparagus Liliaceae Răsad Divizare Port Cladodii x x x x 12-18°C 133 . floarea flamingo Araceae - Divizare Butaşi Flori Frunze x x x x 15-20°C 3 Asparagus densiflorus Meyeri.) crin albastru Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV 1 Liliaceae Răsad Divizare Flori - - x x 16-20°C 2 Anthurium scherzerianum Schott. Merit. (syn. umbelatus L. Specii floricole cultivate la ghivece Nr.6. crt.Tabelul 8. anturium.

(continuare) Nr. 5 asparagus Liliaceae Răsad Divizare port cladodii x x x x 10-18°C Aspidistra elatior Blume.6. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Asparagus plumosus Bak. 6 Aspidistra Liliaceae Divizare Frunze x x x x 12-16°C 134 . 4 asparagus Liliaceae Răsad Divizare Port cladodii x x x x 12-18°C Asparagus sprengeri Regel. crt.Tabelul 8.

Tabelul 8.6. (continuare)
Nr. crt. Specia Familia botanică

Aspectul plantei

Cerinţe

Înmulţire seminţe vegetativ

Element decorativ

Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV

Aucuba japonica Thumb. 7 aspidistra Cornaceae -

Butaşi Marcotaj

Frunze

x

x

x

x

10-18°C

8

Azaleea indica L. (syn. Rhododendron Ericaceae simsii Planch.)

-

Butaşi Altoire

Flori

x

-

-

x

15-22°C
azalee

Begonia x rex Putz. Meisterstük 9 Begonie Begoniaceae Butaşi

Frunze Flori

x

x

x

x

20-25°C

135

Tabelul 8.6. (continuare)
Nr. crt. Specia Familia botanică

Aspectul plantei

Cerinţe

Înmulţire seminţe vegetativ

Element decorativ

Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV

Begonia x tuberhyrida Voss. 10 begonie Begoniaceae Răsad

Tuberculi Butaşi

Flori

-

x

x

-

16-20°C

Beloperone guttata Brandeg. 11 beloperone Acanthaceae Butaşi Flori x x -

15-20°C

Bougainvillea glabra Chois. 12 bughenvillee, floare de hârtie Nyctaginaceae Butaşi Flori x x x

15-20°C

136

Tabelul 8.6. (continuare)
Nr. crt. 13 Specia Familia botanică

Aspectul plantei

Cerinţe

Înmulţire seminţe vegetativ

Element decorativ

Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV

BROMELII
Aechmea fasciata (syn. Billbergia fasciata)

13.a. aechmea

Bromeliaceae

12-18°C

Răsad (rar) (II-III)

Drajoni

Frunze Flori

x

x

x

x

13.b.

Billbergia nutans Rgl. bilbergia

Bromeliaceae

12-18°C

Răsad (rar) (II-III)

Drajoni

Frunze Flor

x

-

-

x

Neoregelia carolinae (syn. Nidularium 13.c. meyendorfii) Neoregelia

Bromeliaceae

-

Drajoni

Frunze Flori

x

x

x

x

12-20°C

137

crt.Tabelul 8. Cactaceae Răsad Butaşi Tulpini Flori x x x x 14. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Vriesea splendens Lem.d. (continuare) Nr. Vriesia 14 CACTU{I Bromeliaceae Răsad (rar) (II-III) Drajoni Frunze Flori x x x x 14.6. Echinocereus baileyi Cactaceae Răsad Butaşi Tulpini Flori x x x x 138 .b. 13.a. Cereus peruvianus Mill.

14. (continuare) Nr. 14. crt. cactus butoi Cactaceae Răsad Butaşi Tulpini Flori x x x x Mammillaria hybrida 14.Tabelul 8.6. mamilaria Cactaceae Răsad Butaşi Tulpini Flori x x x x Opunţia maxima Mill.c. limba soacrei Cactaceae Răsad Butaşi Tulpini Flori x x x x 139 .e.d. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Echinocactus grusonii Hildm.

15 Caladium Araceae Divizare Frunze x x x x 10-20°C 140 . ripsalis Cactaceae Răsad Butaşi Tulpini x x x x 14.) K. crt. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Rhipsalis cassuta 14. (continuare) Nr.f. Zygocactus truncatus (Haw.g.Tabelul 8.6. Schum crăciuniţa Răsad Butaşi Tulpini Flori x x - x Caladium bicolor Hort.

17 clorofitum. crt. 18 Clivia Amarylliadaceae Răsad Divizare Flori Fructe x x 18-20°C 141 . (continuare) Nr. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Camellia japonica L. trandafir japonez Theaceae Butaşi Flori x x x 16-18°C Chlorophytum comosum Back.6.Tabelul 8. 16 camelie. planta păianjen Liliaceae Divizare Stoloni Frunze Port x x x x 18-20°C Clivia miniata Rgl.

Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Codiaeum variegatum L. (continuare) Nr. 19 croton Euphorbiaceae - 18-25°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze x x x x Codiaeum angustifolium L. 20 croton Euphorbiaceae - 18-25°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze x x x x Columnea gloriosa Sprague 21 Columnea Gesneriaceae Butaşi 18-20°C Flori Port Frunze x x x x 142 .Tabelul 8. crt.6.

Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Butaşi Marcotaj aerian Lăstari bazali Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Cordyline australis Hook. terminalis Kzh. crt.) 23 cordiline Liliaceae - 14-20°C Butaşi Marcotaj aerian Lăstari bazali Frunze x x x x Cyclamen persicum Mill. 22 cordiline Liliaceae - Frunze x x x x 10-18°C Codyline fruticosa (syn.Tabelul 8. C.6. (continuare) Nr. 24 Ciclamen Primulaceae Răsad Fragmente tubercul Flori Frunze x x x x 18-22°C 143 .

Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Cyperus alternifolius L. 25 ciperus. (continuare) Nr. crt.6.Tabelul 8. papirus. maculata) 26 difenbachia Araceae Cyperaceae Butaşi Frunze Port x x x x 10-20°C 20-22°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze x x x x Dracaena fragrans 27 dracenă Agavaceae Tuberculi Butaşi Flori Frunze x x - 10-20°C 144 . plantă umbrelă Dieffenbachia picta Schot. (syn D.

Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Dracaena marginata Lam. crt. steaua Crăciunului Agavaceae - 10-20°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze x x x x 29 Araceae - 12-16°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze Port x x x x 30 Euphorbiaceae - Butaşi Bractee x - - x 18-20°C 145 .6. (syn. Potos aureus) potos. (continuare) Nr. Poinsetia pulcherrima) poinsetia. 28 dracenă Epipremnum aureum (syn. iedera diavolului Euphorbia pulcherrima Willd.Tabelul 8. Scindapsus aureus.

Asplenium Polypodiaceae - Divizare Frunze x x x x 18-20°C 146 .Tabelul 8.a. (continuare) Nr. 33. coroana cu spini Euphorbiaceae Butaşi Flori x x x x 10-16°C Euphorbia trigona 32 Euforbia 33 Euphorbiaceae Butaşi Tulpini Frunze x x x x 10-16°C FERIGI Asplenium nidus L. 31 euforbia. crt.6. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Euphorbia splendens Bojer.

c. syn. nefrolepis Polypodiceae Divizare Stoloni Frunze x x x x 15-18°C Platycerium alcicorne Willemet. corn de cerb Polypodiceae Divizare Frunze x x x x 18-20°C Ficus benjamina L. (continuare) Nr. crt.6. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Nephrolepis exaltata Schoot.Tabelul 8. bifurcatum) 33. (P. 33. 34 ficus plângător Moraceae Butaşi Marcotaj aerian Frunze Port x x x x 18-20°C 147 .b.

35 ficus conum Moraceae Butaşi Marcotaj aerian Frunze Port x x x x 16-20°C Ficus lyrata Warb.) Moraceae - 18-20°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze Port x x x x 37 Moraceae - Butaşi Frunze Port x x x x ficus pitic 18-20°C 148 . pandurata Hort. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Ficus elastica Roxb. (syn. stipulata Thumb. F. (continuare) Nr.. (syn.6. repens L. crt.Tabelul 8. F. F.) 36 ficus Ficus pumila L.

39 ederă Araliaceae Butaşi Frunze Port x x x x 12-16°C Hibiscus rosasinensis L.6. 38 cerceluşi Oenotheraceae Butaşi Flori x x x 12-18°C Hedera helix L. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Fuchsia x hybrida Voss. 40 trandafir chinezesc Malvaceae Butaşi Flori x x - 16-20°C 149 . crt.Tabelul 8. (continuare) Nr.

hortensis Sim. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Hippeastrum vittatum Herb.C. crt. 41 crin de cameră Hydrangea macrophylla D. norocul casei Balsaminaceae Răsad Butaşi Flori x x - 18-20°C 150 . H. Lam. (syn.Tabelul 8. (continuare) Nr.6.) Amaryllidaceae Bulbi Flori x x x 12-18°C 42 Saxifragaceae - Butaşi Flori x x x - hortensie 15-17°C Impatiens sultanii Hook 43 impatiens.

Justicia carnea Hook.Tabelul 8.) Nichols. crt.) iacobină Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV 44 Acanthaceae - Butaşi Flori x x x - 16-18°C Monstera deliciosa Liebur. 46 Leandru Apocynaceae Răsad Butaşi Drajoni Marcotaj Flori x x - 12-18°C 151 .6. Specia Jacobinia carnea (Hook. (syn. 45 monstera Araceae - 18-22°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze Port x x x x Nerium oleander L. (continuare) Nr.

Orhidee Orhidaceae Răsad Butaşi Flori x x x x 13-20°C 152 . 47.a. crt.Tabelul 8.c.6. 47 Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV ORHIDEE Cattleya x hybrida Hort. (continuare) Nr.b. orhidee barcă Orhidaceae Răsad Divizare Flori x x x x 13-20°C Dendrobium chrysotoxum 47. catleia Orchidaceae Răsad Divizare Flori x x x x 15-20°C Cymbidium x hybridum 47.

Chamaerops humilis Palmae L. crt. orhidee Orhidaceae Răsad Divizare Flori x x x x 12-18°C Passiflora coerulea L.d. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Paphiopedillum leeanum Pfitz. 48 floarea pasiunii 49 Passifloraceae Răsad Butaşi Marcote Flori Port x x x - 14-17°C PALMIERI 49. (continuare) Nr.a.Tabelul 8.6. 47. Direct în ghivece - Frunze Port x x x x 10-16°C 153 .

x domesticum) Răsad (XII-II) Butaşi Flori Frunze - x x - 15-20°C Pelagronium odoratissimum Ait. Phoenix canariensis Palmae Kunth. Direct în ghivece - Frunze Port x x x x 10-16°C 50 Pelargonium grandiflorum Wild. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV 49. P. crt. (continuare) Nr. Geraniaceae (syn.6. 51 druşain Geraniaceae Răsad (XII-II) Butaşi Flori Frunze x x - 10-15°C 154 .b.Tabelul 8.

(syn. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV 52 Pelargonium peltatum Ait.Tabelul 8. P. Geraniaceae P. (continuare) Nr. (syn. crt. x hederaefolium) Răsad (XII-II) Butaşi 15-20°C Flori Frunze Port - x x - Pelargonium zonale Ait.6. x hortorum) 53 muşcată Geraniaceae Răsad (XII-II) Butaşi Flori Frunze - x x - 15-20°C Peperomia obtusifolia 54 Pepepronia Piperaceae Butaşi Frunze x x x x 12-16°C 155 .

Guill. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Philodendron elegans Krause. (continuare) Nr.6. 55 filodendron Araceae - 16-20°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze Port x x x x Philodendron cordatum Hort. 57 Pilea Urticaceae Butaşi Frunze x x x x 14-18°C 156 . 56 filodendron Araceae - 16-20°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze Port x x x x Pilea cadierei A. crt.Tabelul 8.

Tabelul 8. S. stolonifera) Saxifragaceae - 14-18°C Saxifraga Stoloni Divizare Frunze Port Flori x x x x 157 . 58 violetă africană. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Saintpaulia jonantha M.6. Wendl. (syn. 59 sansevieria Liliaceae - 12-20°C Butaşi Divizare Frunze x x x x 60 Saxifraga sarmentosa L. (continuare) Nr. crt. violetă de Uzambar gesneriaceae - 20-22°C Butaşi Divizare Flori Frunze x x x x Sansevieria trifasciata Thunbg.

6. (syn. (continuare) Nr. Cineraria hybrida Willd.C. (syn.) 61 cinerarie Sinningia speciosa Benth.Tabelul 8.) gloxinia Compositae Răsad Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV 15-18°C Butăşire (la soiuri cu flori involte) Flori x x - x 62 Gesneriaceae Răsad Butaşi Flori - x x - 18-22°C Spathiphyllum wallisii Regl. crt. Specia Senecio cruentus D. 63 Spatifilum Araceae Divizare Flori Frunze x x x x 16-20°C 158 . Gloxinia speciosa Lodd.

Eonium Crassulaceae - Butaşi 12-16°C Frunze Flori Port x x x x 159 . Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Syngonium podophyllum Schott. guatemalensis) 65 Iuca 66 Liliaceae Butaşi Frunze x x x x 10-18°C SUCULENTE Aeonium arboreum (L.a.) Webb. Y. 64 singonium Araceae Butaşi Frunze x x x x 18-20°C Yucca elephantipes (syn. (continuare) Nr. 66.Tabelul 8.6. crt. et Berth.

d. aloe Liliaceae 10-18°C Răsad (rar) Drajoni Butaşi Frunze Flori x x x x Crassula arborescens (Mill.) Willd. (continuare) Nr.Tabelul 8. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Agave americana L. agave Agavaceae Drajoni 8-15°C Frunze Port x x x x Aloe arborescens Mill. Crasula Crassulaceae Butaşi 12-15°C Frunze Flori x x x x 160 . 66. 66. 66.b.6.c. crt.

Haworthia margaritifera (L. - 10-16°C Butaşi Drajoni Frunze Flori x x x x 66. crt. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Drajoni Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV x x x x 66.6.) Asclepiadaceae R.f.Tabelul 8. Br. (continuare) Nr. Hoya carnosa (L.) Liliaceae Haw.) Duv. - 12-18°C Butaşi Marcote Frunze Flori x x x x 161 .g. Gasteria verrucosa Liliaceae (Mill. 2-15°C Frunze Flori 66.e.

Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV 66. sedum. iarbă grasă Crassulaceae Răsad (rar) Butaşi Divizare Frunze Port x x x x 10-16°C 162 . (continuare) Nr.i. crt. Răsad Butaşi 15-20°C Flori Frunze x x x x Sedum sieboldii Sweet 66.h Kalanchoë Crassulaceae blossfeldiana Poeln.6.Tabelul 8.

2 pasărea flamingo Araceae Divizare XII-I (parţial) 16-25°C Chrysanthemum hortorum 3 crizantemă Compositae Butaşi - 16-20°C 163 .Tabelul 8. crt. 1 alstromeria Amaryllidaceae Răsad (rar) Divizare VI-VIII Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Perioada de repaus 8-20°C Anthurium andreanum Lind. Specii floricole cultivate în solul serei Nr. Denumirea ştiinţifică şi populară Alstroemeria aurantiaca D.Don.7.

Tabelul 8. 6 Gerbera Compositae Răsad Butaşi Divizare VII-VIII (parţial) 15-20°C 164 . (continuare) Nr. crt. 5 fresia Iridaceae Răsad Semănat direct Tuberobulbi - 14-18°C Gerbera x hybrida Hort. 4 garoafe Caryophyllaceae Butaşi - 18-20°C Freesia x hybrida Hort.7. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Perioada de repaus Dianthus caryophyllus L.

7 trandafiri Rosaceae numai pentru obţinere portaltoi Altoire Butăşire 15-20°C XI-I sau VII-VIII sau cultură continuă Strelitzia reginae Banks. (continuare) Nr.Tabelul 8.7. 9 cala Araceae Divizare VII-VIII 12-15°C 165 . 8 pasărea paradisului Musaceae Răsad (rar) Divizare Drajoni VI-VIII (parţial) 15-20°C Zantedeschia aethiopica Spreng. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Perioada de repaus Rosa L. crt.

Iaşi..V Iaşi.V Iaşi. Ed. seria Horticultură. Ed. creşterii şi înfloririi hortensiilor. Bucureşti. 5.S. 17. Centru de multiplicare U. 9. 2000 – Flori pentru casa noastră. 166 . CERES. 4. 2000 – Plante de apartament.M. Amsterdam. Lucrări ştiinţifice vol. Bucureşti. 1980 – Botanică. 1989 – Dicţionar dendrofloricol. Şelaru Elena.. 15.. Le Nard M. Didactică şi Pedagogică.. şi colab. Cluj-Napoca. 1994 – Posibilităţi de completare economică a sortimentului de flori tot timpul anului şi de utilizare a materialelor ajutătoare. 39. Chelariu Liliana. 38. U. Chelariu Liliana. Ed.. Bucureşti. seria Horticultură. 8.A. Manoliu Al. Sârbu C.. 22. Niţescu E. Bucureşti. 1979 – Floricultură. Ed. Georgescu T. 1999 – Arhitectura peisajului. 1993– Floricultură. 19. 21. Draghia Lucia. Cireaşă Elena.. 14.. 26. 1993 – Bolile şi dăunătorii plantelor ornamentale. 43. De Hertogh A.Ş. Ed.. U. Universitatea Agronomică Iaşi.. 1991 – Balkon und Kübelpflanzen. Draghia Lucia. 1995 – Entomologie horticolă (lucrări practice). Lucrări ştiinţifice vol. I-II. Lucrări ştiinţifice vol. Tipografia ARTPRINT. Ed. Ceres. Bucureşti. Grand. 10. 20. Vol. seria Horticultură.BIBLIOGRAFIE 1. Draghia Lucia. 2000 – Modalităţi de scurtare a perioadei de vegetaţie la Cineraria hybrida prin tratamente hormonale şi chimice aplicate seminţelor. Draghia Lucia. Draghia Lucia. Cireaşă Elena. Bucureşti. U. 13. 1997 – Floricultură (partea a IV-a din Memoratorul Horti-Viticol). Universitatea Agronomică Iaşi. Preda M.V. Şelaru Elena. Păun M şi colab.Ş. Lucrări ştiinţifice. Luminiţa-Nicoleta Paraschiv.. Şelaru Elena. Universitatea Agronomică Iaşi. Cireaşă Elena. Draghia Lucia. 7. simpozion aniversar al Universităţii de ştiinţe Agricole Cluj-napoca. Bucureşti. 1998 – Flori cultivate în grădină. Florincescu Adriana. Ciocârlan V. 11. Îndrumător lucrări practice (litografiat). 18. 1979 – Floricultură. Turenschi E. Ed. 1995 – Culturi de seră pentru flori tăiate. 43. Sonea V.. 1999 – Metode moderne aplicate la înmulţirea prin seminţe a unor specii floricole. Ed.. Draghia Lucia. Ed. 1995 – Lathyrus odoratus – o speicie valoroasă în cultura forţată. 1996 – Canna indica. Davidescu D. CERES. Bucureşti 2. 6..V Iaşi. 1993 – The physiology of flower bulbes. 16.A. 39. Didactică şi Pedagogică. Centrul de multiplicare U. CERES. Lucrări ştiinţifice vol. Talmaciu M. Ed.A. 2000 – Influenţa materialului vegetativ şi a metodei de multiplicare asupra regenerării. Preda M. Gräfe und Unzer GmbH.M. seria Horticultură. CERES. Heitz Halina. şi colab. Ed. Iaşi. o specie cu valoare decorativă continuă. Curs litografiat. „Ion Ionescu de la Brad”. Niţescu E. Zaharia D.A. 3.M. Draghia Lucia. Bucureşti. Dyva. Cireaşă Elena. 42.. 1988 – Flora ilustrată a României. Cireaşă Elena. Iaşi. 25. CERES. Bucureşti. seria Horticultură. Ştiinţifică şi Enciclopedică. Elsevier Science Publishes. Cireaşă Elena. Lucrări ştiinţifice vol. Bucureşti. 2000 – Fitopatologie horticolă. 1996 – Dezvoltarea sistemului radicular la butaşii de flori în apă magnetizată.M. Lucrări ştiinţifice vol.A. seria Horticultură. Cireaşă Elena. 27. Bucureşti. Cireaşă Elena. Pascal P. Ed. München. Chelariu Liliana. Iacob Viorica şi colab. 23.. Universitatea Agronomică Iaşi. 1992 – Din secretele florilor. Ed. 24. Şelaru Elena... CERES. Universitatea Agronomică Iaşi. Ed. 12. Cireaşă Elena. 1994 – Floricultură. 1998 – Botanică (lucrări practice).

. 167 . Holland.Centrul de multiplicare U.A Iaşi. x x x. Bordas.. x x x. Bucureşti. Ed. Ed. 31. 2000/2001 – Bloemenbureau. x x x.. CERES. Toma M. Bordas.28. Zanoschi V. Zanoschi V. 30. 1990 – Grande encyclopédie des plantes & fleurs de jardin. Paris. 1990 – Botanică (curs litografiat). Paris. cormes et tubercules. 32. 1989 – Cum se înmulţesac plantele. 1994 – Le Grand livre des bulbes. 1999/2000. rhizomes. Ed. 29. Leiden.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->