UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ IAŞI

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ

ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ

FLORICULTURĂ

Conf. dr. Lucia DRAGHIA

2005
1

CAPITOLUL 1
INTRODUCERE Floricultura este ştiinţă şi ramură a horticulturii care studiază însuşirile ornamentale, particularităţile biologice şi cerinţele faţă de factorii de mediu, metodele de înmulţire şi particularităţile producerii materialului săditor, tehnologiile de cultivare, modalităţile de utilizare şi valorificare a speciilor floricole. Din categoria plantelor decorative cu denumirea curentă de flori, fac parte, în majoritate, plante ierbacee cultivate în câmp sau în spaţii protejate. La acestea se mai adaugă unele plante lemnoase arbustive, originare din zonele calde ale globului şi care în condiţiile ţării noastre se cultivă permanent sau temporar în spaţii protejate (ficus, leandru, azalee) şi unele specii dendrologice ornamentale care se pretează la cultura forţată (trandafir, liliac etc.) Însuşirea acestei discipline necesită cunoaşterea temeinică a unor noţiuni de botanică, fiziologie vegetală, ecologie şi agrochimie, cunoştinţe ce contribuie la elucidarea problemelor legate de cultivarea plantelor în alte condiţii sau în alte zone geografice decât cele în care s-au format şi unde cresc în mod natural. De asemenea, sunt necesare cunoştinţe de protecţia plantelor, de management şi marketing. Frumuseţea şi gingăşia florilor l-a îndemnat pe om să le îndrăgească şi să le cultive din cele mai vechi timpuri. Datorită frumuseţii unanim recunoscute, florile sunt nelipsite din viaţa omului, însoţindu-l la tot pasul, la toate manifestările şi evenimentele din viaţă, fiind adevărate bunuri de larg consum.

2

CAPITOLUL 2

CLASIFICAREA SPECIILOR FLORICOLE

În practica floricolă, devine absolut necesară folosirea diferitelor criterii de clasificare pe baza cărora se poate face o grupare a plantelor floricole existente în cultură, diferite ca aspect, cerinţe ecologice, tehnologie de cultură şi efect decorativ. a). După durata ciclului de viaţă: plante anuale; plante bienale; plante perene: hemicriptofite, geofite: rustice şi semirustice. plante cultivate în câmp; plante cultivate în spaţii protejate: în solul serei; la ghivece. flori; frunze; flori şi frunze; fructe; port (târâtor, urcător, erect). plante pentru flori tăiate; plante folosite în realizarea decorurilor din spaţiile verzi, în diferite moduri: ronduri; rabate; platbande; mozaicuri şi arabescuri; pete de culoare; grupuri; vase decorative; decor pe verticală; amenajări speciale (grădini alpine,amenajări de ape); plante folosite în decorări interioare; plante folosite în decorarea balcoanelor, teraselor, jardinierelor.

b). După locul de cultură:

c). După caracterele morfologice şi însuşirile decorative, pot fi plante care decorează prin:

d). După modul de folosire şi încadrare în ansamblul decorativ:

3

lumina. Pot valorifica 3-15%din fluxul luminos existent şi este suficient să aibă lumină cu intensitatea de 500015000 lucşi. cerinţele sunt mai mari în faza de răsad. 4 . iar cele cu lungimi de undă mai mici de 400 nm sunt radiaţiile ultraviolete. Galanthus. unele ferigi ). stări de stres exprimate prin alungirea exagerată a tulpinilor. de aceea devine obligatorie umbrirea lor naturală sau artificială (Anthurium. indigo şi violet (ROGVAIV). al duratei de iluminare şi duratei de strălucire a soarelui. Radiaţiile care induc fotosinteza sunt cunoscute sub denumirea de radiaţii active şi au lungimi de undă cuprinse între 400 şi 700nm. de vârsta plantelor. Valorifică 25-30% din fluxul luminos şi necesită aproximativ 25000-30000 lucşi (Freesia. la apariţia bobocilor floriferi şi la înflorire. temperatura.1. orange. -mezoheliofile. sau mai reduse în timpul repausului). tipul vegetaţiei. 3. fie pentru crearea unor ambianţe corespunzătoare cerinţelor acestor plante. interesează sub aspectul compoziţiei spectrale a radiaţiilor. fie pentru a reuşi adaptarea plantelor la noile condiţii. ca factor ecologic. Sunt plante cu adaptabilitate mare. galbene. capabile să-şi desfăşoare normal procesele vitale atât în condiţii de lumină cât şi de semiumbră. Din această categorie fac parte radiaţiile roşii. aerul şi substratul de cultură. verzi. Petunia. dar de o importanţă majoră este locul de origine al plantelor. butăşit etc. Eschscholtzia. Gladiolus etc. Şi lumina foarte intensă poate constitui un factor nefavorabil pentru plante.). plante iubitoare de lumină. expoziţia terenului. Radiaţiile cu lungimi de undă mai mari de 700 nm sunt radiaţiile infraroşii. Pentru cultura plantelor floricole lumina. a intensităţii fluxului luminos. transplantat.). anotimp etc. plantele au creştere viguroasă. Aceste plante cresc şi înfloresc la lumină mai puţin intensă. Cerinţele plantelor faţă de aceşti factori depinde de fenofază. albastre. Convallaria. umiditatea. care necesită o intensitate a fluxului luminos de 30000-50000 lucşi şi au capacitatea să folosească întreg fluxul luminos de care beneficiază (Papaver. Zinnia. Variază în funcţie latitudine. mai ales pentru cele umbrofile. împart plantele floricole în următoarele grupe: -heliofile (heliofite). Pelargonium. Dianthus. În condiţii de lumină cu intensitate optimă. manifestat prin îngălbenirea şi căderea frunzelor. Portulaca. Hosta. dezvoltarea insuficientă a ţesutului mecanic şi a frunzelor. umbrofite). este esenţial să cunoaştem ecologia lor. de lucrările agrotehnice aplicate (lumină mai puţin intensă după repicat. Cerinţele plantelor faţă de intensitatea luminii sunt diferenţiate şi în funcţie de vârsta şi fenofaza plantelor (de exemplu. înflorire bogată. în special la plantele heliofile. stagnarea înfloririi sau prezenţa florilor mici şi decolorate. culoare verde caracteristică. Datorită faptului că multe din plantele floricole cultivate la noi în ţară provin din zone geografice cu climat diferit. altitudine. avortarea bobocilor floriferi.CERINŢELE FAŢĂ DE LUMINĂ Lumina condiţionează şi influenţează direct procesul de fotosinteză şi indirect celelate procese vitale ale plantelor. Nu suportă insolaţia. a) Compoziţia spectrală a radiaţiilor.CAPITOLUL 3 CERINŢELE PLANTELOR FLORICOLE FAŢĂ DE FACTORII DE MEDIU Principalii factori ecologici care influenţează viaţa plantelor sunt. Lumina insuficientă determină. de lucrările agrotehnice aplicate etc. -sciofile (sciofite. Calendula etc. de anotimp. Saintpaulia. b) Intensitatea fluxului luminos. conţinutul redus în clorofilă.. Cerinţele ce apar ca urmare a procesului de adaptare la condiţiile în care s-au format.).

la care înflorirea este mai puţin condiţionată de fotoperioadă. CERINŢELE FAŢĂ DE APĂ Pe lângă faptul că apa dizolvă substanţele minerale din pământ şi face posibilă nutriţia plantelor. utilizarea factorului lumină. cultivate în anotimpuri sau în zone cu zi scurtă. teritoriul României poate oferi condiţii naturale de lumină satisfăcătoare pentru multe plante ornamentale. care se cultivă în bazine şi acvarii (nuferii). -în câmp: amplasarea culturilor pe terenuri însorite. c) Durata de iluminare Reacţia plantelor la durata zilei şi a nopţii sau la ciclul periodic cotidian de lumină şi întuneric poartă denumirea de fotoperiodism. instalarea de umbrare deasupra culturilor. prin dirijarea fotoperioadei după fenofaza în care se află (suplimentarea artificială a luminii sau acoperirea plantelor cu materiale opace). Inducţia florală la acestea se desfăşoară în condiţii de zi lungă (cel puţin 13-14 ore/zi). aceste plante cresc vegetativ în timpul verii. Freesia). Se are în vedere faptul că plantele de zi lungă. plantele decorative se împart în următoarele grupe: -hidrofile (acvatice). Zinnia. plante terestre care preferă o umiditate edafică şi atmosferică ridicată (Calla. Legătura dintre fotoreacţie şi înflorire este foarte importantă pentru practica floricolă. -higrofite. Dianthus. Astfel. Ţinând seama de regimul de umiditate caracteristic locurilor de origine. -în câmp: amplasarea culturilor pe terenuri cu expoziţie mai puţin însorită sau sub vegetaţie mai înaltă care să asigure umbrirea. ceea ce determină adaptări ale plantelor la diversitatea condiţiilor create şi condiţionează repartiţia lor geografică. Unele dintre ele (garoafele) au devenit indiferente prin adaptare. Schimbarea fotoperioadei poate fi însă valorificată pentru culturile forţate şi culturile în flux continuu. plantele floricole se împart în următoarele grupe: -de zi scurtă (Chrysanthemum. Callistephus). folosirea instalaţiilor de iluminat artificial. Ele trebuie să treacă printr-o perioadă de zi lungă pentru a creşte vegetativ. -de zi lungă (Cineraria.Myosotis 5 . în timp ce plantele de zi scurtă au înflorire întârziată în condiţii de zi lungă.Modalităţi de reglare a intensităţii luminii a) sporirea intensităţii luminii: -în spaţii protejate: orientarea serelor pe direcţia est-vest. Petunia. În cursul unui an. acoperirea serelor cu sticlă fotoselectivă). menţinerea curată a sticlei. au înflorire slabă. la origine fiind plante de zi lungă (astfel se explică înflorirea lor mai bună în timpul verii). se pot cultiva în spaţii protejate tot timpul anului. Kalanchoe. Sunt plante originare din zonele temperate (unde zilele pot ajunge la 16-18 ore lumină) şi numai câteva din alte zone climatice. b) reducerea intensităţii luminii: -în spaţii protejate: umbrirea serelor pe timpul verii (cretizare. d) Durata de strălucire a soarelui Cantitatea de radiaţie luminoasă ajunsă la nivelul solului se exprimă prin durata de strălucire a soarelui.7% în luna august. -neutre sau indiferente (Cyclamen. Majoritatea provin din zone tropicale şi subtropicale. Ca factor ecologic. durata medie de strălucire a soarelui variază între 26. cu expoziţie sudică.2. reducerea densităţilor de cultură.5% în lunile decembrie-ianuarie şi 72. În funcţie de răspunsul la fotoperioadă. folosirea jaluzelelor din diferite materiale şi a peliculei de apă colorată. În condiţiile României. Pelargonium. Sunt plante care necesită pentru inducţia florală fotoperioade scurte (6-12 ore/zi). confecţionarea scheletului de susţinere cu profile reduse. fie prin aplicarea diferitelor procedee care să mărească sau să micşoreze intensitatea sau durata luminii. conform cerinţelor plantelor. apa se caracterizează prin distribuţie inegală în timp şi spaţiu. Poinsetia. se poate realiza fie prin dirijarea culturii în perioadele din an convenabile. care reacţionează pozitiv la fotoperioadă. şi înfloresc toamna sau iarna. Viola. De exemplu. prin procesul transpiraţiei se reglează temperatura plantelor şi se face posibilă absorbţia. 3. întărziată sau nu înfloresc. în stabilirea tehnologiilor de cultură şi dirijarea înfloririi. Hortensia. distrugerea buruienilor. unde durata zilei este egală sau mai scurtă decât cea a nopţii. Prin poziţia sa geografică. Rosa). crizantemele.

Orientativ. creşterea şi alungirea pedunculilor floriferi necesită mai multă umiditate decât faza de deschidere a florilor. iar cele higrofite zilnic sau chiar de 2-3-ori/zi. la înălţimea dorită. prin infiltraţie sau prin brazde). condiţiile de lumină şi căldură. De obicei. căderea bobocilor floriferi. care necesită existenţa instalaţiilor speciale: Instalaţii de irigare: -irigarea prin aspersiune fină se realizează cu jicloare care funcţionează la presiune mică. culturile din câmp se udă cu furtunul. pe lângă metodele tradiţionale de administrare a apei (cu stropitoarea. cu aprox. Şi apa prea caldă este dăunătoare. b) calitatea apei de udare (conţinutul în săruri şi temperatura). au o rază de acţiune de aproximativ 20 m. -xerofite. deoarece nu conţine săruri minerale şi este aerisită. fazei de vegetaţie a plantelor şi modului de cultivare. d) modul de administrare a apei se adaptează cerinţelor speciei. Crassula etc. nu se recomandă folosirea apei cu conţinut mare de calciu (apa dură). însuşirile substratului. În practica floricolă. -umidificatoarele de atmosferă (Cooling-System) se deosebesc de sistemul de ceaţă artficială prin aceea că apa este pulverizată mecanic (antrenată de un ventilator şi dispersată în atmosferă). înrădăcinarea butaşilor. care dozează intermitent şi distribuie apa şi îngrăşămintele la fiecare plantă. iar plantele de câmp dimineaţa şi seara.Nu există reguli stricte aşa încât. la culturile din câmp. în funcţie de evaporarea peliculei de apă care acoperă frunzele. complet automatizate. iar apa potabilă de conductă conţine adesea mult clor şi alte substanţe dezinfectante care sunt dăunătoare plantelor. printr-un sistem de furtune. starea fitosanitară (plantele bolnave se udă mai puţin). -irigarea prin picurare presupune prezenţa unor instalaţii speciale cu programare. Cea mai bună apă pentru udat este apa de ploaie. prin brazde sau cu aspersoare 6 . Cerinţele faţă de apă sunt diferenţiate şi în funcţie de alţi factori: fenofază (germinaţia seminţelor. Temperatura apei este foarte importantă la udarea plantelor. gradul de dezvoltare al rădăcinilor şi a aparatului foliar etc.10-30-l apă/m2 la fiecare udare. c) momentul udării. de maturare a seminţelor sau de repaus). De asemenea. udările se fac mai des primăvara şi pe timpul verii (astfel ca pământul să nu se usuce niciodată complet). temperatură) etc.). în special pentru plantele aflate în repaus sau atunci când temperatura mediului este scăzută. În cazul plantelor cultivate la ghivece. care produc o dispersare intermitentă de particule foarte fine de apă. în timp ce iarna. se recurge şi la alte metode. Alcătuiesc predominant vegetaţia zonei temperate şi sunt reprezentate de majoritatea plantelor floricole cultivate în câmp. Dacă din diverse motive. Se poate recurge însă la dedurizarea apei prin scufundarea în bazinele cu apă a sacilor cu turbă roşie sau prin administrarea de substanţe chimice (sulfat de fier. plantele mezohigrofite se udă la intervale de 2-3 zile. cu furtunul. acid ortofosforic). nivelul celorlalţi factori ecologici (lumină. cultivate în locuri cu umiditate redusă şi adaptate deficitului de umiditate (cactuşii de deşert. Administrarea apei a) cantitatea de apă şi frecvenţa udărilor depind de necesităţile speciei funcţie de locul de origine. sulfat de aluminiu. Aspersoarele rotative. mărimea şi vigoarea plantelor. plantele de seră se udă dimineaţa. De preferinţă. -mezohigrofite. Rampele cu jicloare se amplasează deasupra culturilor. montate pe rampe de udare mobile. Instalaţii de umidificare a atmosferei (destinate numai culturilor din sere): -sistemul de ceaţă artificială (Myst-System) necesită echipamente costisitoare. vârsta plantelor (nevoia mai mare de apă la plantele tinere). -irigarea cu aspersoare de mare putere se pretează pentru udarea culturilor floricole din câmp. Apa provenită din puţuri şi din izvoare are un conţinut mai mare de săruri. plante terestre cultivate în locuri cu umiditate moderată.palustris). îngălbenirea şi căderea frunzelor. Udatul cu apă rece provoacă putrezirea rădăcinilor. Ea trebuie să fie aceeaşi cu temperatura mediului în care se află plantele. Agave. mai ales la plantele acidofile. aprecierea cantităţii de apă şi frecvenţa udărilor ţine şi de experienţa cultivatorului. cu stropitoarea. Declanşarea sistemului este comandată de senzori. se va evita stropirea plantelor. apa se aplică rar şi numai atât cât să nu se usuce prea tare pământul. anotimp. creşterea răsadului. alte suculente – Aloe. Metoda se foloseşte pentru udarea plantelor din spaţii protejate. Nu se utilizează la udare apa murdară sau infectată. în timpul vegetaţiei. se impune udatul şi în timpul zilei. cele xerofite la 5-6 zile.

la:Hedera. Pentru economisirea apei se aplică mulcirea culturilor (cu frunze.33%aer din volumul total al solului. Udarea de jos (prin infiltraţie) este mult mai lentă. este important ca apa să nu rămână permanent în vasul de la baza ghiveciului. Plantele au nevoie de aprox. la unele plante higrofile. Suplimentarea cu CO2 se face însă numai în corelaţie şi cu ceilalţi factori: lumină. a) Compoziţia aerului atmosferic sau din sol. respectiv la mărgăritar). gloxiniile) şi de unii cactuşi. prin picurare şi aspersie fină (anturium. se consideră că respiraţia plantelor se desfăşoară normal. distrugerea crustei. folie de polietilenă etc. propan) şi combustibili lichizi (petrol). Syngonium). fiind preferată de plantele cu frunze pubescente sau în rozete (violetele africane.15%. Solurile şi substraturile de cultură destinate culturilor floricole trebuie să aibă un grad mare de afânare şi permeabilitate. tije viguroase. plantele îşi încetinesc creşterea. Mărirea cantităţii de oxigen din sol se realizează prin lucrări de afânare a solului.). prin aspersie fină (garoafele până la apariţia mugurilor floriferi. Dintre gazele cu efect pozitiv asupra unor plante floricole fac parte acetilena şi eterul (care stimulează înflorirea la bromelii. combustia alcoolului pur. cala până la înflorire). De asemenea. eventual. în condiţiile unei proaste aerisiri a solului. Dacă plantele impun o umiditate permanentă la nivelul substratului sau în atmosferă. În funcţie de compoziţia şi structura solului. în timp însă. fum) care afectează creşterea şi dezvoltarea plantelor. interesează sub aspectul conţinutului în oxigen şi dioxid de carbon. ci şi a microorganismelor. temperatură. freesia. cantitatea de aer din sol poate varia între 10 şi 40 %. pietriş). 3. clor. hidrogen sulfurat. degajarea de CO2 din butelii speciale. Indiferent de metoda folosită. alstromeria). În aer. La un conţinut de 21% oxigen în aerul atmosferic. hrănirea este defectuoasă. b) Mişcarea aerului contribuie la transportul polenului şi seminţelor. butan. Plantele la ghivece se udă fie de sus (prin turnarea apei în ghiveci). umbrirea serelor şi răsadniţelor. Dioxidul de carbon este indispensabil în procesul de fotosinteză. mraniţă. respectiv a prezenţei altor gaze (fluor. îmbrăcarea tutorilor cu turbă sau cu muşchi umed (de ex.01%. iar după un timp chiar pier. crizanteme. în funcţie de rezistanţa manifestată de fiecare specie. metoda provoacă depunerea sedimentelor de săruri minerale la suprafaţa substratului. Alimentarea artificială a plantelor cu CO2 (fertilizarea carbonică) se reflectă în creşterea randamentului. gaze de eşapament) sau a unor impurităţi solide (praf. curăţirea de muşchi a vaselor de cultură etc. la Cyperus). precocitatea înfloririi. umiditate. oxigenul din sol este necesar nu numai în respiraţia rădăcinilor.). fermentarea diferitelor materiale. Ficus pumila. mărimea plantelor. Surse de CO2: arderea unor hidrocarburi (metan. o cantitate de 0. umezirea aerului prin stropiri şi pulverizări. De aceea.03%CO2 este suficientă pentru procesul normal de asimilare. dezvoltarea rădăcinilor stagnează. Efectul favorabil al îmbogăţirii atmosferei în CO2. deoarece apa pătrunde repede iar substanţele nutritive sunt mai bine repartizate. cala. prin picurare (trandafiri. prin intermediul sistemelor de umidificare a atmosferei. aşa cum poate creşte de 2-3 ori dacă sporeşte conţinutul în CO2 până la 0. aerul intervine prin compoziţia sa şi prin efectul mişcării. prin infiltraţie (gerbera). se recurge la o serie de metode specifice: aşezarea ghivecelor în vase umplute cu materiale menţinute permanent umede (turbă. tocmai pentru a crea spaţii mari pentru aer. paie muşchi. este folosit în practică pentru culturile din spaţii protejate. fie de jos (cu apa din vasul pe care este aşezat ghiveciul). Compoziţia aerului interesează şi sub aspectul gradului de poluare. spatifilum). dar poate avea şi efecte negative 7 . combaterea buruienilor etc.de mare putere. îmbunătăţirea calităţii florilor (dimensiuni mai mari ale florilor sau inflorescenţelor. folosirea ghivecelor “mască”. Oxigenul. în spaţiul dintre cele două vase păstrându-se permanent apă (de ex. Culturile din solul serei şi din bacuri înălţate se udă cu furtunul. decât. la omogenizarea componentelor din atmosferă şi transportul căldurii prin convecţie. fără orificii şi cu diametrul mai mare decât al ghiveciului cu planta. CERINŢELE FAŢĂ DE AER În viaţa plantelor.3. Intensitatea fotosintezei este dependentă de concentraţia în CO2 atmosferic: scade sau chiar se opreşte dacă se atinge pragul critic de 0. Cele mai multe specii se udă de sus. ca sursă de energie în desfăşurarea proceselor vitale ale plantelor. gerbera). cu sau fără sită (garoafe. trebuie să fie prezent atât în aer cât şi în sol. intensificarea coloritului florilor etc. afânarea solului sau substratului.

ridicarea ramelor de la răsadniţe. Astfel. în timp ce. la plantele cultivate în recipiente sau în spaţii protejate. în funcţie de particularităţile sistemului lor radicular: -pentru soluri grele:nalba de grădină. -mezoterme (unele orhidee. alese şi pregătite în aşa fel încât să răspundă cât mai bine cerinţelor plantelor. Lipsa curenţilor de aer din spaţiile destinate culturii florilor duce la blocarea fotosintezei odată cu consumarea CO2 din stratul de aer apropiat frunzelor. deschiderlie frontale şi laterale de la solarii. Nivelul termic la care plantele cresc şi se dezvoltă normal reprezintă temperatura optimă. în timpul creşterii plantelor. în timp ce. ferigi şi palmieri. irişii. dar pe diferite tipuri de sol. Se cultivă în câmp. de aceea devine obligatorie aerisirea acestor spaţii şi împrospătarea aerului prin deschiderea ferestrelor sau folosirea ventilatoarelor în sere. minerală sau sintetică. Provin din zonele polare şi alpine. 8 . orientarea rândurilor de plante pe direcţia vântului dominant. Nevoia de căldură a plantelor depinde de zona lor de origine. protejarea lor de temperaturile prea scăzute sau prea ridicate. substratul de cultură este constituit din componente de natură organică. 3. În general. plante decorative prin frunze policrome) se adaptează la temperaturi de 15-25 0C. precum şi de nivelul celorlalţi factori ecologici. Protejarea plantelor de intensităţile mari de vânt se realizează prin amplasarea culturilor şi a construcţiilor pe terenuri adăpostite. urmând ca în timpul înfloritului să se scadă din nou. de succesiunea zilelor şi nopţilor sau a anotimpurilor. Un alt factor care determină cerinţele plantelor floricole faţă de regimul termic este faza de creştere sau dezvoltare. temperatura optimă pentru germinaţia seminţelor şi înrădăcinarea butaşilor se consideră a fi cu 3-5 0C mai mare decât temperatura optimă de creştere şi dezvoltare a speciei. Condiţiile locului de origine imprimă plantelor anumite exigenţe termice. în faza de răsad şi după înrădăcinarea butaşilor. singure sau în amestec. plante cu mare adaptabilitate la condiţiile de temperatură (0-18 0C). care se pot dezvolta şi la temperaturi sub 00C. 3. crizantemele. Fiecare specie floricolă manifestă cerinţe proprii faţă de temperatură. distrugerea adăposturilor) atunci când intensitatea curenţilor de aer este mare. -microterme. Anthurium. folosirea adăposturilor naturale sau artificiale. pentru a menţine plantele înflorite timp cât mai îndelungat. originare din zonele calde) necesită pentru optim de dezvoltare temperaturi mai mari de 20-24 0C şi suportă greu variaţiile de temperatură.4. De asemenea. CERINŢELE FAŢĂ DE SUBSTRATUL DE CULTURĂ Substratul de cultură reprezintă mediul în care se găsesc rădăcinile plantelor şi din care acestea extrag apa şi elementele nutritive. de faza de creştere şi dezvoltare în care se află.(îndoirea sau ruperea tulpinilor plantelor. Plantele floricole aflate în vegetaţie necesită un regim de temperatură influenţat şi de succesiunea zilelor şi nopţilor sau a anotimpurilor. substratul de cultură este reprezentat de diferite tipuri de sol. temperatura se menţine la un nivel mai redus. substratul de cultură poate fi şi un mediu lichid (apă sau soluţii nutritive). în sere se ridică temperatura pentru grăbirea înfloririi. dar se pretează şi la culturi forţate în sere. în funcţie de care pot fi: -termofile sau megaterme (unele specii de orhidee. noaptea şi pe timpul iernii. temperatura trebuie să fie cu 2-4 0C mai coborâtă. Pentru unele plante (de exemplu cele acvatice) sau la anumite tipuri de culturi (culturile hidroponice). La plantele cultivate în câmp. CERINŢELE FAŢĂ DE TEMPERATURĂ Principalele procese biochimice şi fiziologice din plante se desfăşoară în anumite condiţii de temperatură. când funcţiile vitale ale plantelor sunt încetinite. provenite din zonele temperate. Cunoscând cerinţele plantelor faţă de temperatură se pot lua măsuri adecvate pentru amplasarea corespunzătoare a culturilor. Solurile de pe teritoriul României corespund exigenţelor majorităţii speciilor floricole originare din zonele temperate. cultura acestora făcându-se afară (în câmp sau în spaţii verzi). -hekistoterme.5.

Franţa. Elveţia. vermiculit. pământ de ferigi. În Elveţia.. 2. pământ de răsadniţă. grupate după modul de obţinere (provenienţă). vermiculit. un amestec greu poate fi format din ţelină. vată minerală etc. pământ de ţelină. sunt prezentate tipurile de substraturi şi materiale ajutătoare cu principalele lor caracteristici. pământ de frunze şi nisip în raport de 3:1:1. La pregătirea substraturilor de cultură se folosesc diferite componente (pământuri) care se deosebesc între ele prin însuşirile fizico-chimice. pământ de frunze. după caz. pH-ul. polyuretani etc. sulfat de potasiu. cărămidă pisată. În tabelul 3. violetele de cameră.5-2. pământ de frunze şi nisip în raport de 2:1:1:1. -substraturi organice de sinteză: styromull. Substraturile de cultură pot fi formate din unul sau mai multe componente. superfosfat. muşchi. cele cultivate în seră şi apartament cer amestecuri uşoare (ferigile. să aibă o structură şi un anumit grad de aciditate (pH). în funcţie de origine şi de fenofază. Pregătirea amestecurilor de pământ Componentele prezentate în tabelul 3. hibiscus) sau grele (muşcate. să permită pătrunderea şi circulaţia apei şi aerului. De exemplu. cioburi de ghivece şi ţiglă. unul uşor din turbă. mraniţă. cărbune vegetal. în Anglia se folosesc amestecuri constituite din ţelină de gazon. materiale sintetice (Styromull. Odată cu omogenizarea se pot adăuga. pământ de pădure. pulbere de cretă (sau sulf). Olanda. roci (perlit.. conţinut corespunzător în elemente nutritive. substraturi unitare). vată minerală. de regulă. pământ de scorbură. b) după modul de utilizare în amestecuri: -de bază: mraniţă. pământ de ericacee. Biolaston. pământ de grădină. De exemplu.). hortensii. Se utilizează pe scară largă în Anglia. pământ de frunze etc.1. -ajutătoare: nisip. rumeguş şi talaş. -speciale: turbă. pietriş. asparagus.un amestec mijlociu din pământ de răsadniţă. structură stabilă.U. -substraturi organice naturale (pământuri naturale): turbă. Ca şi plantele de grădină.-pregătirea componentelor (îndepărtarea corpurilor străine şi a fragmentelor grosiere prin cernere pe site cu ochiuri de 1. se folosesc tot mai mult în floricultură „substraturile standard” (substraturi universale.1. pământ de grădină. au cerinţe diferite faţă de substrat. begoniile etc. Plantele floricole cultivate în spaţii protejate.. mijlocii (camelii.5 cm diametru). capacitate mare de reţinere a apei şi a aerului. compost. -substraturi minerale naturale: nisip. deoarece nu răspund în totalitate cerinţelor plantelor. nealterabilă circa 1-2 ani. S. leandru. Pentru satisfacerea acestor cerinţe se impune folosirea unor substraturi care să asigure plantelor toate substanţele necesare unei nutriţii echilibrate. azaleele. în funcţie de particularităţile sistemului lor radicular. Polyuretani. Terracottem). uşor de realizat şi cu posibilitatea întrebuinţării la un număr mare de specii. salvia. Un substrat bun pentru cultura plantelor floricole se obţine din amestecul a două sau mai multe componente. în amestecuri şi mai puţin singure. pământ de frunze şi nisip în raport de 3:2:2:1. Hygromull. La pregătirea amestecurilor de pământ se au în vedere însuşirile care trebuie să caracterizeze un substrat de cultură: grad de afânare mare şi permeabilitate corespunzătoare. tuberozele. pământ de frunze etc. în funcţie de cerinţele speciei cultivate. turbă. În ultima vreme. şi îngrăşăminte chimice sau organice. -substraturi minerale tratate: perlit.-prepararea propriu-zisă. sanseviera). turbă fibroasă şi nisip sau din turbă fibroasă şi perlit. pământ de lemn putred. 3.A. Germania.-stabilirea componentelor şi a proporţiilor de participare a acestora. argilă expandată). reţetele fiind variate. cu capacitate bună de tamponare şi de absorbţie a apei şi cu stabilitate chimică mult mai mare.. pentru o utilizare ulterioară. La 9 . Componentele se folosesc imediat sau se păstrează în locuri adăpostite. clasificate după două criterii principale: a) după provenienţă: -pământuri horticole (preparate): mraniţă. respectiv amestecarea omogenă a componentelor. nisip grosier. pământ de ţelină. la care se adaugă răzătură de coarne. -pentru soluri uşoare:gladiolele.-pentru soluri mijlocii:ochiul boului. se folosesc. mai puţin costisitoare. Etapele pregătirii amestecurilor de pământ: 1. Ele au rolul principal de a asigura plantelor un suport uşor. amestecurile standard sunt alcătuite din turbă neagră. pământ de ericacee. pietriş.. în funcţie de specia floricolă cultivată. moloz.

Mn. nu se fertilizează plantele aflate în 10 . La fertilizarea plantelor floricole se are în vedere:alegerea îngrăşămintelor. dacă se au în vedere o serie de particularităţi ale tehnologiilor de cultivare la plantele floricole.5-2 t/ha pe soluri nisipoase şi 3-4 t/ha pe solurile grele). cunoscute şi sub denumirea de macroelemente. calităţile fizico-chimice ale substratului. anotimp. Îngrăşămintele şi fertilizarea Îngrăşămintele în floricultură constituie o problemă foarte importantă. a componentelor substratului de cultură sau prin utilizarea unor substanţe chimice: -pentru scăderea pH-ului cu o unitate: administrarea de floare de sulf 45-60 g/m2 (sau 350 3 g/m ). la suprafaţă şi pe marginea vasului apar pete albicioase. În cantităţi mari sunt absorbite azotul. ploile acide. apa freatică încărcată cu săruri solubile.5. care tolerează substraturi cu pH>7. se impune respectarea câtorva reguli: se fertlizează numai plantele sănătoase. potasiul. stabilirea dozelor şi a raportului dintre elemente. sau Polibutan-sulfon şi turbă (sau scoarţă de pin). adaosul de praf de cretă în amestecurile de pământ (1-3 kg/m3 sau 150-200 g/m2). ritmul de creştere. -calcifile. la suprafaţa lui se formează un muşchi verde. plantele pot fi: -acidofile. azotatul de amoniu). Dintre însuşirile chimice ale substraturilor de cultură. După preferinţele faţă de reacţia substratului. calciul. formele reduse de Fe. Surse de aciditate din sol:apa din sol. Când substratul se modifică spre alcalin. Valorile de pH admise de plantele floricole sunt cuprinse între 3. iar în cantităţi mai mici fierul. interesează îndeosebi reacţia şi conţinutul în substanţe nutritive. apa de udare bogată în calciu. sulfatul de potasiu. udarea cu sulfat de aluminiu 5-6 g/l apă. vârsta plantelor şi faza de vegetaţie. la care se adaugă cantităţi suplimentare. zincul. sulful. bromelii. În Franţa. borul. Când substratul se acidifică. Plantele utilizează în proporţii diferite elementele minerale din sol. S. deformarea şi decolorarea florilor sau inflorescenţelor. camelia). organele decorative. fosforul. humusul din sol etc. -pentru ridicarea valorii pH: administrarea de var nestins (1.9-7.2) sau uşor acide (pH=5. dimpotrivă. Majoritatea se dezvoltă normal pe substraturi neutre (pH=6. clorura de amoniu. preferă o aciditate sau o alcalinitate mai accentuată. Pământurile universale pot fi preparate pentru plante tinere (cu doza de îngrăşăminte redusă la jumătate) sau pentru plante mature (cu doza de îngrăşăminte întreagă. cuprul. magneziul. reţetele de amestec includ mase plastice şi pământuri naturale. specia cultivată anterior etc. apa încărcată cu CO2. Corectarea pH-ului în sensul pretenţiilor plantei se realizează prin alegerea corectă a îngrăşămintelor. căderea bobocilor floriferi şi a florilor. care îşi găsesc condiţii optime de vegetaţie la un pH<5-5. Tehnica de cultivare a florilor se poate baza şi pe folosirea aproape integrală a turbei ca substrat. care exprimă conţinutul în ioni liberi de hidrogen într-o soluţie de sol. respectiv ca un donor sau acceptor de ioni de hidrogen şi se măsoară printr-un indice numit pH. precum şi raportul necorespunzător între două sau mai multe elemente afectează dezvoltarea şi chiar viaţa plantei. prin fertilizări faziale). Simptomele se manifestă prin modificări în creştere. forma de aplicare a îngrăşămintelor. De asemenea. sau Fenoplast şi turbă (sau scoarţă de pin). fertilizarea cu îngrăşăminte acide.acestea se adaugă pentru fertilizare făină de oase. amendamentele calcaroase. Altele. Reacţia substratului Reacţia solului (substratului) reprezintă însuşirea acestuia de a se comporta ca un acid sau ca o bază.5 (azalea. Alternanthera). molibdenul (microelemente). manganul.5 şi 8. cu condiţia adăugării îngrăşămintelor în mod corespunzător. îngrăşămintele chimice (sulfat de amoniu. Necesarul de îngrăşăminte se apreciază în funcţie de specie. Surse de alcalinitate şi salinitate din sol: îngrăşămintele chimice (azotatul de calciu. Menţinerea unui pH acid se mai poate face prin adăugarea de turbă acidă în amestecurile de pământ. Insuficienţa sau excesul unui element în mediul nutritiv.5 (Gipsophylla. iar pe suprafaţa vasului apar pete verzi-cenuşii. Digitalis. răzătură de coarne şi îngrăşăminte chimice. sulfatul de magneziu).9-6-8). apariţia unor pete caracteristice şi necroze pe frunze. putrezirea rădăcinilor etc.

pulberi. Dacă soluţiile se aplică extraradicular.05-0. Fertilizarea plantelor floricole cultivate în câmp Înaintea fiecărui ciclu de producţie (de obicei toamna) se face fertilizarea de bază cu 20-80 t/ha gunoi de grajd sau 20-30 t/ha mraniţă.05%cu microelemente. .5% la plantele mai rezistente). 10-15 g superfosfat.25%cu macroelemente şi 0.2-0. 100-150 kg sulfat de magneziu. 300-400 kg azotat de amoniu. Rezultate deosebite se obţin la unele specii (cala. care necesită cantităţi mai mari de îngrăşăminte. În timpul vegetaţiei. iar pe parcursul creşterii şi înfloririi să se aplice periodic fertilizări suplimentare (mai ales în perioada martieseptembrie). se folsesc concentraţii foarte mici. imediat după repicat. este necesar ca la plantare şi transplantare să se folosească amestecuri suficient de bogate în elemente nutritive.3% (2 l soluţie/m liniar). batoane). La acestea se pot adăuga şi îngrăşăminte oranice (mraniţă. îngrăşămintele radiculare se aplică numai pe sol umed.3-0.0. cu îngrăşăminte organice şi minerale.1:15) Fertilizarea plantelor floricole de apartament Deoarece plantele de apartament dispun de un volum limitat de substrat.1-0. tablete. 100-200 tone turbă.1%. 2-3-kg/m2. Fertilizarea fazială se face de mai multe ori într-o perioadă de vegetaţie. Se recomandă fertilizarea la intervale de timp mai reduse şi cu cantităţi mai mici de îngrăşăminte. Soluţiile nutritive folosite la fertilizări faziale se dau în concentraţii de cca.100-150 tone gunoi semi-descompus. extraradiculare. Doze orientative (pentru 1m2): 10-20 g azotat de amoniu. cantităţile de îngrăşăminte la 1 ha de seră pot fi: 80-100 tone mraniţă. Alte modalităţi de fertilizare minerală: încorporarea granulelor cu îngrăşăminte îmbrăcate în peliculă organică sau de plastic (de tipul Osmocote. concentraţiile optime sunt de 0. 1/2 primăvara şi restul în timpul vegetaţiei (în total 80-150 kg/ha). granule. urină şi must de gunoi de grajd. în funcţie de specie şi fenofază. plantat sau transplantat şi după înflorire. Hormonutral). .modul de acţiune: radiculare.20.numărul de elemente nutritive esenţiale pe care le conţin: simple şi complexe.modul de condiţionare: solide (cristale. iar cantităţile orientative de 300-1500 l/ha. Fertilizarea plantelor floricole cultivate în solul serei Culturile din solul serei sunt culturi intensive. Dacă se face numai fertilizare minerală. dozele se reduc cu 2040%. suportată de majoritatea plantelor. Îngrăşămintele solide se administrează în doze de 40-80-g NPK/m2.5-6 g sare potasică.industriale (din reziduuri): făină de sânge.2% (1-2 grame îngrăşăminte la 1 litru apă). se aplică îngrăşăminte în stare solidă sau sub formă de soluţii. 250-300 kg sulfat de potasiu. îngrăşăminte verzi.clasificate după: . iar dacă se aplică odată cu apa de irigare. în diluţii corespunzătoare (1:3 . lichide şi sub formă de suspensii. ţinute în condiţii de temperaturi scăzute. garoafe) sau 2-3 kg/m3 pentru plantele cu rezistenţă medie sau mică (fresia. La plantele de apartament. Basacote. Fertilizarea de bază se face la pregătirea solului. se calculează aproximativ 5 kg îngrăşăminte complete (NPK)/m3 pentru plantele rezistente la concentraţiile mai mari de săruri (crizanteme. cu soluţii de îngrăşăminte a căror concentraţie. Îngrăşămintele cu azot se administrează 1/4 toamna. compost). mraniţă. făină de coarne şi copite . iar la cele perene 60-80 kg/ha P2O5 şi 120-150 kg/ha K2O. Dacă sunt asociate cu cele minerale. care eliberează lent (3-9 11 . gunoi de păsări şi must de gunoi de păsări. gunoi semidescompus). anturium). Orientativ. 0.repaus. -minerale . alstroemeria. gerbera. . fertilizarea se face chenzinal sau lunar. 400-600 kg superfosfat. după care se face spălarea frunzelor cu apă curată. anturium) dacă periodic se administrează must de bălegar sau de gunoi de păsări. este de 0. făină de oase. făină de carne.naturale: gunoi de grajd. Mult mai eficiente sunt fertilizările cu soluţii nutritive (0. Tipuri de îngrăşăminte folosite în floricultură: -organice . sau 5-10kg/m2 îngrăşământ organic (mraniţă. Pentru fertilizările extraradiculare. La plantele anuale se pot aplica 40-60 kg/ha P2O5 şi 100-120 kg/ha K2O. făină de peşte. turbă.3% la plantele cu rezistenţă medie la conţinutul în săruri şi 0. atât la înfiinţare cât şi pe parcursul vegetaţiei. composturi. Îngrăşămintele solide se administrează prin împrăştiere pe suprafaţa solului sau în rigole deschise de-a lungul rândurilor de plante.

Fertilizările organice. când plantele sunt scoase afară (în grădini. pe terasae etc. În cazul folosirii soluţiilor fertilizante. fertilizarea după sistemul “flux-reflux” (ghivecele sunt ţinute într-o vană în care se vehiculează soluţia de îngrăşăminte. cantitatea de soluţie variază între 100-500 ml.luni) elementele minerale. existente în comerţ sub formă de flacoane. sau cu must de gunoi de pasăre. până când soluţia pătrunde în substratul din ghivece). Doze orientative de îngrăşăminte solide: 20-40 g/m2 sau 3-5 kg/m3 de pământ. cu apă rezultată de la spălarea cărnii şi peştelui.). în funcţie de mărimea ghiveciului. 12 . Se pot aplica însă în timpul verii. datorită mirosului neplăcut pe care îl emană. folosirea soluţiilor concentrate. introducerea batoanelor fertilizante în pământul de la marginea ghiveciului. sunt mai puţin recomandate pentru plantele cultivate în apartamente.

amestec de ierburi) -pH=6. lucernă. -aspect untos şi culoare închisă. -nu se folosesc frunzele speciilor -humus=1-1. -masă volumetrică: 0. -substrat pentru semănături. -capacitate de reţinere a apei foarte bună. aşezate în grămezi. desprinse până la adâncimea de -humus=2. -permeabil.Tabelul 3.4 t/m3. timp de 2-3 ani.4-0. se aşează în platformă -structură granulară (8-12 luni) şi se stropesc cu apă -culoare brun-cafenie.1.5kg/m3 frunze) şi -conţine resturi de nervuri. 10-15 cm. în platforme.1 t/m3. nuc). Caracteristici 3 Mod de utilizare -pământ de bază în amestecuri. adaugă var (0. -humus=6.brazdele înnierbate (trifoi.0-3.5%. -pământ de bază în amestecuri mijlocii şi grele.0%.2-0.5. -pH=6. -îngrăşământ organic. -capacitate de reţinere a apei foarte bună. 1.5%. . Pământul de ţelină Pământul de frunze -masa volumetrică: 0. peste care se din conifere). -pământ special în amestecuri. care conţin taninuri (tei.5.0-8.fermentarea gunoiului de cal sau bovine. Pământuri horticole (preparate) Substratul (materialul) Mraniţa Mod de obţinere .7 t/m .5-7 (mai acid la cel provenit sau gropi (2-3 ani). frunze. -component al substraturilor de cultură pentru plantele la ghivece. Substraturi de cultură şi materiale folosite în culturile floricole Nr. -capacitate de reţinere a apei bună. 13 .5-7.9-1. platforme -pH=4. uşor. Categoria crt. -descompunerea frunzelor -masă volumetrică: 0.5-7. must de bălegar. sau must de bălegar.

Tabelul 3.1. (continuare)
Nr. crt. Categoria Pământuri horticole (preparate) Substratul (materialul) Pământul de răsadniţă Compostul Mod de obţinere -amestec format din bălegarul folosit la încălzirea răsadniţelor, din pământul în care au crescut răsadurile şi din nisip. -descompunerea aerobă (2-3 ani) a resturilor menajere, a gunoaielor din gospodării. -zăcământ natural; -descompunerea anaerobă a vegetaţiei acvatice şi a nămolului de pe terenurile mlăştinoase; Caracteristici -masa volumetrică: 0,7-0,9 t/m ; -pH=6,5-7; -humus=5-7%; -capacitate de reţinere a apei bună. -masa volumetrică: 0,5-0,8 t/m3; -pH=5,5-7; -humus=3-5%; -capacitate de reţinere a apei bună.
3

Mod de utilizare -pământ de bază în amestecuri; -poate înlocui mraniţa. -pământ special în amestecuri fertile.

2. Substraturi organice naturale (pământuri naturale)

Turba

a) roşie (înaltă, albă, blondă)

-pământ special în amestecuri; -mulcire; -fabricarea ghivecelor nutritive; -îmbunătăţirea calităţilor fizice ale solurilor din sere. 3 -masa volumetrică: 0,12-0,15 t/m ; -componentă în -se formează la suprafaţa amestecuri de pământ; depozitului de turbă din -pH=3-5; descompunerea diferitelor specii -structură fibroasă, culoare roşietică -suport pentru hidroculturi; de Sphagnum. sau albicioasă; -în amestec cu perlit (sau -porozitate mare, -capacitate mare de reţinere a apei nisip), ca substrat pentru unele specii floricole sau (de 8-10 ori greutatea). pentru înrădăcinarea butaşilor.

14

Tabelul 3.1. (continuare) Nr. crt. Categoria Substraturi organice naturale (pământuri naturale) Substratul Mod de obţinere (materialul) b) neagră (joasă) -se formează în stratul bazal al turbărei aflat în stadiu avansat de descompunere. Caracteristici
3

Mod de utilizare -în alcătuirea substraturilor de cultură neutre sau slab acide.

Pământul de grădină Pământul de ericacee

Pământul de ferigi

Rumeguşul şi talaşul

-masa volumetrică: 0,2-0,4 t/m ; -pH=6-7,2; -structură compactă, prăfoasă (la uscare); -culoare foarte închisă; -capacitate mică de reţinere a apei, de 2-3 ori greutatea. -de la suprafaţa terenurilor -masa volumetrică: 0,8-1,2 t/m3; cultivate cu legume, flori -pH=6,5-7; (îngrăşate şi fără buruieni) -humus=2,5-4%; -capacitate de reţinere a apei bună. -masa volumetrică: 0,2-0,3 t/m3; -descompunerea naturală a speciilor de Erica, Vaccinium, -pH=3,4-4,5; Rhododendron etc; -humus=0,5-1,5%; -se recoltează stratul superficial -capacitate de reţinere a apei foarte de sub aceste plante. bună. -masa volumetrică: 0,1-0,2 t/m3; -descompunerea resturilor vegetale ale ferigilor -pH=5,5-6; (Polypodium, Aspidium, -humus=1-2,5%; Osmunda etc.) -aspect fibros; -capacitate de reţinere a apei foarte bună. -subproduse ale industriei -pH sub 6; prelucrării lemnului; -calitatea depinde de esenţa din care -se evită stejarul, carpenul. provin şi nivelul de descompunere; -capacitate bună de reţinere a apei şi porozitate mare.

-pământ de bază în amestecuri; -poate înlocui pământul de ţelină. -pământ special în amestecuri pentru specii acidofile (azalee, camelii, ferigi). -pământ special în amestecuri pentru specii acidofile (bromelii, ferigi, unele orhidee). -pământ special (numai după compostare timp de 1 an); -mulci.

15

Tabelul 3.1. (continuare) Nr. crt. Categoria Substraturi organice naturale (pământuri naturale) Substratul (materialul) Scoarţa de copaci Mod de obţinere -subprodus al industriei prelucrării lemnului. Caracteristici Mod de utilizare -pământ special (folosit numai în urma compostării); -mulci. -pământ ajutător utilizat în amestecuri (bromelii, orhidee); -suport pentru marcotajul aerian; -îmbrăcarea suporţilor pentru liane; -la plantarea vaselor cu bulbi, rizomi, rădăcini tuberizate pentru forţare. -pământ special utilizat în amestecuri -pământ special, utilizat în amestecuri (la speciile acidofile); -poate înlocui pământul de frunze. -pământ special, utilizat în amestecuri pentru plante la ghivece.

Muşchiul vegetal

-masă volumetrică: -proaspătă=0,17-0,25 t/m3; -compostată=0,20-0,35 t/m3; -pH -proaspătă=5-6,5; -compostată=6-6,9; -porozitate=85-90%. - se poate folosi proaspăt, uscat, -masa volumetrică: 0,2-0,3 t/m3; tocat, măcinat. -pH=5,5-6; -humus=1,0-2,0; -capacitate de reţinere a apei foarte bună.

Pământul de pădure Pământul de scorbură

-din stratul superior al litierei pădurilor.

-pH=6,5-7; -mai bogat în substanţe nutritive decât pământul de frunze. -se adună din scorburile -pH=2,7-3; copacilor şi se foloseşte ca atare -mai bogat în substanţe nutritive în amestecuri. decât pământul de frunze. -descompunerea rumeguşului de -pH=3,2-4,5; lemn de esenţă moale. -mai sărac în elemente nutritive decât pământul de scorbură.

Pământul de lemn putred

16

capătă aspect -în substratul de gelatinos. Substraturi organice de sinteză Substratul (materialul) Styromullul Mod de obţinere Caracteristici 3 Mod de utilizare -polystyren expandat. de granule sau fulgi. sub formă -masa volumetrică:0. -porozitate ridicată.substrat de cultură pentru plantele epiphyte. -pH=7. -suport în executarea aranjamentelor florale. Categoria crt. Terracottemul -polimeri hidroabsorbanţi îmbogăţiţi cu substanţe fertilizănte şi biostimulatori (aproximativ 20 substanţe). amestecurilor de pământ pentru orhidee şi plante epiphyte.1. -pH=7. 3. -denumiri comerciale: OASIS. -masă volumetrică: 0. după umectare. -în amestec cu turba pentru înrădăcinarea butaşilor.02-0.amenajarea vaselor suspendate.15 t/m3. -capacitate mare de reţinere a apei. (continuare) Nr. 17 .04 t/m . -material ajutător. iar semănături. Polyuretanii (spumă de polyuretani) -polimeri rezultaţi dintr-un diisocyanat şi un glicol. --înainte de umectare este un -substrat pentru amestec de pulberi şi granule. -în substratul de cultură al plantelor cultivate în spaţii protejate sau în câmp (pe terenuri aride).Tabelul 3.15 t/m3. -întră în componenţa -capacitate de reţinera a apei mare. -capacitate de reţinere a apei foarte mică.12-0. -component ajutător. -masă volumetrică: 1. -material ajutător. înrădăcinare a butaşilor. AGROFOAM.

-suport pentru hidroculturi.Tabelul 3. -material ajutător.material ajutător. -porozitate mare. CO2 şi H2O. (continuare) Nr. -suport pentru hidroculturi. -porozitae mare. Biolastonul 4 Substraturi minerale naturale Nisipul -din policlorura de vinil.1.5-8. fără materii organice şi fără calcar. -se află sub forma acelor de pin.7-2 t/m3.substrat în culturi hidroponice. Caracteristici -masă volumetrică: 0. 3 Mod de utilizare -material ajutător.5-2 t/m3. -masa volumetrică: 1. -component în amestecuri pentru bromelii şi orhidee. . crt. din albia râului. . -masa volumetrică: 1.component în amestecuri de pământ. -se descompune lent. 18 . -substrat de înrădăcinarea butaşilor. -pH= aprox. -capacitate de reţinere a apei ridicată. -stabilitate bună. spălat. Categoria Substraturi organice de sinteză Substratul Mod de obţinere (materialul) Hygromullul -amestecarea formaldehidei cu (spuma de uree) uree şi cu un produs spumant. -material ajutător. acoperirea semănăturilor. .3.realizarea drenurilor la recipientele de cultură. . . Pietrişul -poate fi de carieră sau de râu.022 t/m .material de stratificare a seminţelor şi a organelor subterane. eliberând N. -cel mai indicat este cel grosier -granulometrie de 5-15 mm diametru. -pH=7. -este preferat nisipul de râu (fiind mai grosier).

capacitate mare de reţinere a apei (3-4 ori greutatea proprie). . bromelii etc. . porozitate bună.8-1. (20%).denumiri comerciale: ISOL.material ajutător. calcaroase (20%) + cocs . . roci vulcanice (60%) + roci .capacitate de reţinere a apei de 19%. . . Argila . Caracteristici 3 Mod de utilizare .denumiri comerciale: GRODAN.substrat pentru butăşiri. ARGEX.suport în culturi hidroponice. hidroculturi.capacitate mare de reţinere a apei. .3 t/m3. .se dezinfectează bine. 5. .porozitate foarte mare. .granularea argilei la 1100°C.măcinarea rocilor pe bază de .se dezinfecteză uşor.material ajutător.material ajutător.se spală înainte de utilizare.1. alveolară. Substraturi Perlitul . . utilizare).material ajutător.neutru din punct de vedere chimic. .masă volumetrică: 0. .pH variabil (se corectează în funcţie de magneziu.1 t/m3.08-0.Tabelul 3.nu conţine elemente nutritive.produs industrial pe bază de .5. calcinate la 1000°C.capacitate mare de reţinere a apei. . .masă volumetrică:0.material ajutător. Vata minerală .rocă vulcanică. silicaţi de aluminiu şi .capacitate de reţinere a apei de 15-16%. .porozitate foarte bună. (continuare) Substratul Nr.măcinarea rocilor vulcanice minerale calcinate şi expandate tratate (t°=1200-1800°C).5.16 t/m . . . durabilitate mare.porozitate foarte bună.ca amendament pentru solurile din sere. CULTILENE. . 19 . . .înlocuitor al nisipului în amestecuri.component în alcătuirea substraturilor pentru orhidee.dimensiuni variabile (2-16 mm).substrat pentru hidroculturi. .pH=7-9.pH=6.1-0. ARGILEXPAN. expandată . .substrat de înrădăcinare a butaşilor.masa volumetrică: 0. Pouzzolane . .se topesc (t°C peste 1600°C) şi se scurg sub formă de fibre. . cu structură . . semănături. . Vermiculitul . Mod de obţinere Categoria (materialul) crt. .

în amestecuri de pământ pentru plantele calcifile.arderea incompletă a lemnului de esenţă moale.este uşor. .în hidrocultură. . Molozul .capacitate mare de reţinere a apei. apoi măcinat rezultând pulbere sau granule de diferite mărimi. . care se fragmentează în bucăţi de diferite mărimi.5-3 mm). . (continuare) Nr. la dezinfectarea rănilor produse prin tăieri sau operaţii în verde. . -reacţie alcalină Cioburi de .proprietăţi antiseptice. (materialul) 6 Alte Cărbunele materiale vegetal utilizate Mod de obţinere . - -reacţie alcalină 20 . Substratul Categoria crt. . Cărămida pisată .din resturi de ghivece sau ghivece sau ţiglă din ţiglă. în amestecul de pământ pentru reglarea regimului hidric (colocasia). .realizarea drenurilor.1. în apa folosită pentru înrădăcinarea butaşilor.Tabelul 3.particulele mari se folosesc la realizarea drenurilor .din demolări şi se cerne înainte de utilizare.pulberea fină.cărămidă măcinată şi cernută. Mod de utilizare .granulele (1.particulele mari (3-5 mm).în amestecurile de pământ pentru plantele policrome şi cactuşi. Caracteristici . .

21 . (continuare) Nr. Caracteristici . Substratul Categoria crt. Mod de utilizare Folia transparentă: .transparentă. . Sticla -produs industrial.acoperirea seminţelor care germinează la întuneric.mulcirea solului. Folia opacă: .reziztenţă electrică şi mecanică bună.protejarea lădiţelor (ghivecelor) cu semănături.Tabelul 3. .acoperirea serelor şi răsadniţelor.1. . (materialul) Alte Folia de materiale polietilenă utilizate Mod de obţinere -produs industrial de polimerizare. . .acoperirea semănăturilor şi a butaşilor. .umbrirea plantelor sensibile la insolaţie.protejarea culturilor timpurii şi târzii.opacă sau transparentă. .

Metodele şi sistemele de recoltare sunt adaptate particularităţilor plantelor şi condiţiilor de cultură. Metoda este oarecum limitată pentru speciile cultivate în spaţii protejate. când fructele sunt bine coapte.spre deosebire de materialul folosit la înmulţirea vegetativă. Callistephus chinensis. Lobelia etc. necesare sectorului de producţie. Recoltarea. capsule) se recurge la recoltarea fructelor în faza de pârgă (atunci când culoarea lor virează spre galben). 4.dă posibilitatea încrucişării plantelor şi obţinerii de soiuri noi. bazată pe utilizarea seminţelor ca material biologic.Înmulţirea prin seminţe Înmulţirea pe cale sexuată. pot fi uşor depozitate şi se păstrează o perioadă mult mai îndelungată. sortarea şi păstrarea seminţelor Sunt verigi deosebit de importante în obţinerea seminţelor de calitate. din grupa anualelor şi bienalelor.plantele obţinute din seminţe înfloresc mai târziu decât cele obţinute prin metode vegetative. fie datorită avantajelor de ordin economic şi ornamental pe care le oferă metodele vegetative.1. în general. La speciile cu fructe dehiscente (păstăi. Înfiinţarea şi întreţinerea loturilor semincere se face conform schemelor tehnologice stabilite pentru culturile de acest tip şi cu respectarea strictă a tuturor verigilor agrotehnice tipice fiecărei specii. recoltarea manuală este singura metodă ce poate fi aplicată în etape la speciile floricole caracterizate prin maturarea eşalonată a seminţelor de pe plantă (Nicotiana alata. Petunia. Dezavantaje: nu asigură întotdeauna transmiterea fidelă a caracterelor plantei-mamă. un număr mare de seminţe. Suprafeţele destul de reduse ocupate de culturile floricole semincere. Antirrhinum etc. iar seminţele au ajuns la maturitate fiziologică (Alyssum. Begonia. cu valoare biologică şi decorativă superioară. Metoda generativă de multiplicare a plantelor prezintă atât avantaje cât şi dezavantaje.1.limitează transmiterea bolilor criptogamice şi virozelor. Astfel se elimină pierderile de seminţe la Impatiens. Viola.Producerea seminţelor de flori Ca regulă generală. seminţele ocupă un spaţiu mic. procurarea seminţelor se face de la exemplare viguroase. În plus. frecvent se recurge la recoltarea manuală. condiţionarea. îngreunează condiţionarea. Petunia hybrida. Delphinium.). Salvia splendens.1. care fructifică şi produc seminţe viabile.CAPITOLUL 4 ÎNMULŢIREA SPECIILOR FLORICOLE 4. sortarea şi chiar recunoaşterea lor. seminţele fiind lăsate o perioadă de timp în fruct. de aceea. Dianthus. tipice multor specii floricole.menţine riscul încrucişării prin polenizare şi denaturării caracterelor iniţiale. Portulaca. Callistephus. fie datorită faptului că multe dintre ele nu produc seminţe sau au seminţe sterile. nu justifică totdeauna recoltarea mecanizată a seminţelor. Culturile semincere reprezintă sursa principală de obţinere a seminţelor de calitate. Avantaje: este o metodă rapidă şi relativ simplă. pentru a-şi desăvârşi maturarea.chiar şi peste 10-20 ani. Verbena hybrida. are o largă utilizare în practica floricolă.seminţele mici şi foarte mici.) 22 . Portulaca grandiflora etc. Calendula. cu precădere la speciile cultivate în câmp. Momentul optim de recoltare pentru majoritatea speciilor este la maturitate deplină.de la o plantă se obţine. uneori şi perene. sănătoase.

cutii etc. considerată a fi. Ambalajele vor fi obligatoriu însoţite de etichete pe care se înregistrează specia. Lupinus. la speciile cu seminţe care cad cu uşurinţă la maturitate. frecarea.. apoi se ambalează în saci.1. în funcţie de morfologia speciilor floricole cu fructe uscate. confecţionate din sticlă. Gypsophilla. lucrarea se poate executa şi mecanizat. soiul. pe baza diferenţei de densitate). răsadniţe) este folosit în scopul obţinerii de răsaduri la speciile cu perioadă lungă de vegetaţie (Begonia semperflorens. 4. solarii. de tehnologia folosită la înfiinţarea culturilor şi de data planificată pentru înflorirea sau valorificarea plantelor obţinute. categoria biologică. Se face după caz.La speciile cu maturarea simultană a seminţelor (Godetia. nu este exclusă nici folosirea unor cornete din hârtie sau din alt material aşezate la baza florilor sau inflorescenţelor. • pe straturi (pentru obţinerea de răsaduri). Condiţionarea şi sortarea seminţelor După recoltare. lucrarea se execută normal sau mecanizat cu ajutorul selectoarelor. pungi. Bellis perenis. prin vânturare manuală sau mecanică. Sortarea seminţelor pe categorii de mărime este necesară pentru obţinerea unei răsăriri uniforme şi a unor culturi omogene. Trierea se face prin trecerea succesivă a seminţelor pe site de calibru diferit (în ordine descrescătoare). fructele sau seminţele trebuie prelucrate diferenţiat. folosit pentru speciile bienale (Viola x hybrida. de 8-12%. cernere pe site alese corespunzător mărimii seminţelor. Salvia 23 . cantitatea. Papaver.) şi a unor perene (Physostegia virginiana. la plantele care au perioadă scurtă de vegetaţie (Matthiola bicornis. Myosotis alpestris etc. În funcţie de cantitatea de seminţe. se recomandă păstrarea seminţelor în spaţii bine aerisite. În general. înainte de a fi depozitate sau semănate. 1) Locul de semănat pentru plante le floricole poate fi în câmp sau în spaţii protejate. cu temperatura de 5-12°C şi umiditatea de 55-65%. metal etc. De exemplu. • extragerea seminţelor (când este cazul) prin dezmembrarea. a) semănatul în câmp se face: • direct la loc definitiv. Lobelia. Pentru soiuri şi specii valoroase sau pentru număr mic de exemplare. se poate recurge la scuturarea pe prelate aşezate sub plante (Alyssum. b) semănatul în spaţii protejate (sere. Alyssum maritimum).în funcţie de particularităţile biologice şi ecologice ale plantelor. Păstrarea seminţelor trebuie făcută în condiţii care să asigure menţinerea facultăţii lor germinative la valori optime. recoltarea se face într-o singură etapă. producătorul. Delphinium).Semănatul Locul şi epoca de semănat se stabilesc diferenţiat. baterea uşoară a fructelor etc. În astfel de situaţii. Nigella). Rudbeckia ssp. Seminţele mici impun uneori şi alte metode de recoltare. Eschscholtzia. Seminţele mai mari şi suficient de grele se pot curăţa şi prin flotaţie (cufundarea în vase cu apă şi separarea lor de resturile uşoare şi seminţele seci. Nu se recoltează niciodată pe timp umed sau după ploaie. Depozitarea şi păstrarea seminţelor Seminţele condiţionate şi sortate se aduc mai întâi la umiditatea optimă de păstrare. Ambalajele ermetic închise. se folosesc mai mult pentru păstrarea de lungă durată a seminţelor cu un conţinut în apă scăzut (până la 5-6%). posibil la plantele care nu suportă transplantarea (Delphinium.. • uscarea (zvântarea) fructelor. anul recoltării. dar metoda prezintă dezavantajul mărimii conţinutului în apă al seminţelor. când se urmăreşte limitarea pierderilor de seminţe. prin tăierea plantelor în întregime sau numai a tijelor florifere. din care urmează să se extragă seminţele. condiţionarea cuprinde o serie de operaţii care se succed: • definitivarea maturării fructelor recoltate în pârgă. la majoritatea speciilor. Portulaca. Tagetes ssp. preferându-se timpul uscat. către mijlocul zilei. materiale sintetice.) care se seamănă la sfârşitul primăverii şi vara.. Viola). Lathyrus odoratus) şi la plantele mai puţin pretenţioase la căldură (Calendula officinalis. • curăţirea seminţelor (sau a fructelor indehiscente monosperme) de resturile de plante şi alte impurităţi.2. Lobelia erinus.

din diferite motive. 2-3 cm la seminţele mijlocii şi 3-4 cm la seminţele mari. • asigurarea scurgerii apei :protejarea orificiilor de dren cu cioburi aşezate cu partea convexă în sus şi cu un strat de 1. 3) Lucrările premergătoare semănatului Pregătirea spaţiilor. b) pregătirea substratului • prepararea şi dezinfectarea amestecurilor(similare celor din sere).cu marcatoare sau cu rigle.0-2. corelate cu locul de semănat şi speciile sau grupurile de specii. lucrările se reduc la instalarea tocurilor. la unele plante de seră care se înmulţesc prin seminţe (Asparagus. mobilizarea şi mărunţirea solului sunt lucrări comune ambelor cazuri. cu perioadele din an pe care le reprezintă.1. Celosia. • introducerea substratului în răsadniţe.5-2 cm la seminţele mici.(scufundarea 12-24 ore în soluţie de sulfat de cupru 2-3%). 2) Epocile de semănat.:pământ de frunze. se adaugă un strat de 2-3 cm de amestec cernut prin sită cu ochiuri mici (1-2 mm) şi se tasează uşor. Curăţirea. Verbena hybrida. conform tehnologiei de cultură a speciei respective. b) pregătirea substratului: • prepararea amestecurilor din substraturi uşoare(ex. recipientelor şi substraturilor În sere: a) pregătirea recipientelor (lădiţe. sunt prezentate în tabelul 4. În câmp a) pregătirea terenului cuprinde aproximativ aceleaşi lucrări.).0 cm nisip grosier. • marcarea rândurilor (dacă este cazul) la distanţe de 5-10 cm. Calceolaria hybrida. Cineria hybrida.atât pentru semănături făcute la loc definitiv.).cernute în prealabil şi omogenizate după amestecare. turbă şi nisip 1:1:1).la distanţe corespunzătoare mărimii seminţelor: 1. • marcarea rândurilor. • aşezarea amestecului în recipiente pregătite: se completează până la 2/3 din înălţimea vasului. • dezinfectarea chimică sau termică a amestecului. nivelarea. Cyclamen persicum etc. cutii de plastic etc. • aşezarea tocurilor (înclinate spre sud) şi acoperirea lor.): • curăţarea şi dezinfectarea recipientelor refolosite. erbicidare. cât şi pentru cele destinate repicării răsadurilor.Dacă se seamănă direct.splendens). realizarea amenajărilor speciale din spaţiile verzi etc.Metoda este considerată facultativă în cazul speciilor care se pot semăna direct în câmp dar. se impune producerea răsadului (sămânţă puţină. acoperirea răsadniţelor şi pregătirea substratului. În răsadniţe a) pregătirea răsadniţelor • pregătirea biocombustibilului (aşezarea în platforme de încălzire timp de 1-2 săptămâni). la speciile pretenţioase la căldură (Petunia x hybrida. cu înfiinţarea propriu-zisă a culturilor. respectarea unei anumite densităţi şi uniformităţi a culturilor. În solarii a) pregătirea solariilor: • instalarea scheletului şi acoperirea solariilor: b) pregătirea şi introducerea amestecului – idem răsadniţe. 24 .(la 3-4 zile de la instalarea tocurilor).în strat de 10-12 cm. • amenajarea patului cald (înălţimea de 40-60 cm). se completează cu lucrări de fertilizare . completat la suprafaţă cu 2-3 cm amestec fin şi tasat uşor. *Când se folosesc răsadniţe reci. ghivece. Zinnia elegans). soiuri valoroase.pietriş. modelare.

1 Epoca Perioada Locul de semănat sere Exemple (grupe de plante. Salvia splendens. Cobaea scandens.1. Phlox paniculata. Statice sinuata.. Calendula officinalis. Plante cultivate la ghivece: Cineraria hybrida. 25 . Chrysanthemum leucanthemum. Plante anuale: Calendula officinalis. Statice sp. • instalarea suporţilor pentru umbrare. Dianthus barbatus. Nicotiana alata. Plante bienale: Campanula medium. Papaver orientale. Epoci de semănat pentru speciile floricole Nr. Mirabilis jalapa. specii) Plante anuale: Dianthus caryophyllus „Chabaud”. Siningia sp. Nigella damascena. Acroclinium roseum.Tabelul 4. Eschscholtzia californica.. Alyssum maritimum. Althaea rosea. Callistephus chinensis. Myosotis alpestris. • tasarea uşoară a stratului . Dimorphoteca aurantiaca.. Plante perene: Delphinium hybridum.. • aşezarea unui strat de 3-5 cm de pământ uşor. Phlox drumondii. Gomphrena globosa. Plante cultivate în solul serei: Lathyrus odoratus (pentru culturi forţate) Plante anuale: Lobelia erinus. Alyssum maritimum. Plante perene: Campanula carpatica. Impatiens balsamina. Zinnia elegans. Tagetes sp. Verbena hybrida. Lunaria biennis. V-VI 3 Vară răsadniţe. Dahlia variabilis.. Celosia sp. Iarnă XII-I II sere Timpurie III sere. Plante perene: Cineraria maritima. Physostegia virginiana. Plante anuale: Alyssum maritimum. Plante cultivate la ghivece: Cyclamen persicum. Begonia semperflorens. Papaver orientale. Gazania splendens. straturi în câmp răsadniţe. fin cerut. Viola hybrida. Petunia hybrida. Calceolaria hybrida. Ammobium alatum.la suprafaţă.. • marcarea rândurilor (dacă este cazul).. Tagetes sp. Delphinium ajacis. Nigella damascena. Lathyrus odoratus. Rudbeckia sp. Plante cultivate la ghivece: Cyclamen persicum. Ageratum mexicanum. Centaurea sp. Tropaeolum majus. Plante cultivate în solul serei: Freesia hybrida. Plante cultivate în solul serei: Gerbera hybrida. Plante cultivate la ghivece: Begonia x tuberhybrida. Phlox paniculata. Amaranthus sp. Cosmos sp. Plante perene: Delphinium hybridum. crt. Plante anuale: Eschscholtzia californica. Plante bienale: Bellis perennis. răsadniţe încălzite câmp (direct) răsadniţe reci 2 Primăvară târzie IV-V câmp (direct) sere sf. Planta perene: Lupinus polyphylus. Matthiola incana. Papaver orientale. Cineraria hybrida. Plante anuale: Calendula officinalis. Rudbeckia sp. straturi în câmp Sere câmp (direct) sere VI-VII 4 Toamnă IX-X b) amenajarea straturilor este necesară atunci când se seamănă pentru producerea răsadurilor şi include mai multe operaţii: • delimitarea straturilor cu lăţimea de 80-100 cm şi a spaţiilor pentru poteci de 40-50.

într-un vas cu apă rece. În funcţie de particularităţile seminţelor şi de scopul urmărit. în condiţii obişnuite. Papaver sp. 25-30°C. la lădiţe. amestecându-le omogen cu produse sub formă de pulberi (Captan. în proporţie de 2-4 g produs/1 kg seminţe. în ghivece sau în răsadniţe (Begonia semperflorens. acid giberelic) sau naturale (urina de la bovine gestante). Seminţele mijlocii. Thiuran. Nicotiana).hidrotermice (trecerea alternativă a seminţelor din apă clocotită în apă rece şi invers). palmieri). răsar după 1-2 ani de la semănat (Dicentra.5% timp de 10 minute. • degradarea tegumentului este operaţia necesară seminţelor cu tegumentul dur (Canna. nisip) care să ajute la distribuirea uniformă a seminţelor. Pentru durate mai lungi de umectare. Se execută. • hormonizarea (tratarea cu hormoni) foloseşte substanţe stimulatoare sintetice (acid indolil acetic. iar la sfârşit. Zineb etc. să prevină transmiterea bolilor şi dăunătorilor etc. sau se încălzeşte uşor. Antirrhinum majus. Majoritatea sunt tratamente care favorizează germinaţia: • stratificarea constă în aşezarea în straturi alternative cu nisip sau turbă a seminţelor cu tegument dur şi care. Antirrhinum majus. Tratamentele termice au atât rol dezinfectant cât şi de stimulare a germinaţie.cu izotopi radioactivi. numai pentru seminţele mici şi foarte mici (Begonia. scufundându-se în soluţii de: formalină 40% (3-4 cm3/l apă) timp de 10-30 minute. tratamentele pot fi obligatorii şi facultative: a) tratamente obligatorii se aplică înainte de semănat la toate seminţele: • dezinfectarea (tratamente de prevenire a transmiterii bolilor şi dăunătorilor) se realizează prin tratamente chimice şi termice. Lobelia erinus. cu apă tratată magnetic) etc. Lobelia. Seminţele sunt trecute progresiv în vase cu apă de la 25-300C la 50-530C. 4) Semănatul propriu-zis Metodele de semănat diferă în funcţie de particularităţile seminţelor şi locul unde se seamănă. Pentru a evita pierderile. Pregătirea seminţelor Cuprinde un ansamblu de măsuri menite să îmbunătăţească viteza şi uniformitatea germinaţiei. mari şi foarte mari se dezinfectează uşor pe cale umedă..). de regulă. Se poate semăna prin împrăştiere şi în câmp atunci.B.când se produce răsad pe straturi (Bellis perennis. frecarea seminţelor cu nisip grosier etc).cu rol în stimularea germinaţiei şi dezvoltarea ulterioară a plantelor. Amestecul se face în raport de 1 parte seminţe la 8-10 părţi pulberi. procent mic de germinaţie etc. Germisan. permanganat de potasiu 1-1. Gentiana).. manual şi foarte rar mecanizat. Freesia) sau deshidratate după păstrare. tratamente electromagnetice (de ex. este obligatoriu ca apa să fie schimbată zilnic. Portulaca grandiflora.).chimice (bazate pe acţiunea corozivă a unor acizi concentraţi). După mărime. • umectarea se aplică seminţelor cu tegument mai puţin permeabil (Cyclamen.5% timp de 15 minute. până când seminţele se acoperă cu o peliculă de substanţă. b) tratamente facultative (speciale) au caracter ocazional şi se aplică numai seminţelor caracterizate prin tegument dur. seminţele pot fi supuse dezinfecţiei pe cale umedă (în soluţii) sau pe cale uscată (prin prăfuire). Tratamentele chimice sunt cele mai folosite. Cineraria hybrida etc. Se recurge la diferite procedee care să slăbească rezistenţa tegumentului:mecanice (pilirea şi incizarea tegumentului. Apa se menţine la temperatura camerei. sulfat de cupru 0. tratamentele pe cale uscată. Callistephus chinensis) sau când se seamănă la loc definitiv pentru formare de grupuri sau masive (Alyssum martimum. Peste seminţele aflate în vase se pune apă atât cât să le cuprindă şi se lasă pe durate determinate în funcţie de specie (24-48 ore). Nigella damescena. Alte tratamente de stimulare a germinaţiei: tratamente cu ultrasunete. 26 . răsărire neuniformă.. rezistenţa plantelor la temperaturi scăzute. Viola hybrida. seminţelor mici şi foarte mici li se aplică. Asparagus. Semănatul manual poate fi făcut în mai multe moduri: • prin împrăştiere se seamănă seminţele mici şi foarte mici. Amaranthus sp. se consideră tratament obligatoriu. Eschischoltzia californica). Petunia. • amestecarea cu pulberi inerte (praf de cretă.

Răsadul se repică în lădiţe. Zinnia elegans. 3-4 g/m2. adâncimile de semănat vor fi mai mari decât cele din spaţii protejate şi se vor majora dacă se seamănă toamna sau pe terenuri cu umiditate scăzută. Ipomaea sp.până la 1/2 sau 1/3 din înălţime). în ghivece de plastic sau lut ars. • acoperirea (până la începerea răsăririi) cu sticlă. dar poate fi facultativă la răsadurile cu creştere rapidă şi densitate mică (Impatiens balsamina. • îndepărtarea condensului de pe materialele acoperitoare. care să păstreze umiditatea constantă la suprafaţa substratului. • în cuiburi. Semănatul mecanizat se face numai în câmp. cu creştere lentă (Begonia. în următoarele 2-3 zile răsadurile se menţin la aceeaşi temperatură. Lobelia. • repicarea (transferarea răsadurilor. Ca regulă generală. iar la cele mari (Zinnia.Repicarea se face o singură dată sau se repetă (de 1-2 ori). • aerisirea spaţiilor cu semănături.Se folosesc semănători de tip SUP-21. 15-20 g/m2. În câmp. Dianthus. Pentru reuşita prinderii. Lucrarea este obligatorie pentru răsadurile dese. SUP-29. Dianthus caryopyllus Chabaud). Se ţine cont.la seminţele mijlocii (Callistephus. prin distribuirea lor în şănţuleţe paralele şi echidistante. se tasează uşor pentru a asigura contactul seminţelor cu substratul şi se etichetează notându-se specia. bine cerut. practicat cel mai mult în floricultură. • tratamente fitosanitare cu soluţii de Topsin sau Benlate (0. Se foloseşte atât pentru semănături din spaţii protejate cât şi din câmp (Cyclamen persicum.în rânduri se seamănă seminţele mici şi mijlocii. Seminţele foarte mici şi cele care germinează la lumină (Begonia) se seamănă la suprafaţă.aprox. Antirrhinum. După semănat.din locul unde au fost semănate pe alt substrat. la distanţe mai mari). mici. • plivirea buruienilor. în ghivece nutritive. 5) Îngrijirea semănăturilor Cuprinde un ansamblu de lucrări efectuate cu scopul asigurării unei bune răsăriri şi dezvoltări a tinerelor plante. Petunia) cca. în cazul semănăturilor făcute în câmp. Pentru semănatul la lădiţe. Cineraria hybrida. a) Îngrijirea semănăturilor efectuate în sere (în recipiente): • menţinerea substratului permanent umed. Lathyrus odoratus).1%).Primul repicat se execută când planta are 2 frunze adevărate. Lobelia. Norme de semănat Cantitatea de sămânţă folosită de la unitatea de suprafaţă este dependentă de valoarea culturală a seminţelor. de epoca de semănat. Saxonia. Substraturile cu semănături făcute la suprafaţă se umezesc prin capilaritatea (recipientele se scufundă în vase cu apă.De asemenea. de locul şi metoda de semănat. Cosmos bipinatus etc. de asemenea. reavăn. plantele se udă cu sită fină. se ţine cont şi de tipul de sol şi epoca de semănat. cantităţile orientative de seminţe necesare la m2 de semănături variază în funcţie de mărimea seminţelor:la seminţele mici şi foarte mici (Begonia. de mărimea seminţelor. Matthiola) cca. se udă mai des şi se umbresc. mai rar în faza de cotiledoane. folie.30-40 g/m2. Calendula officinalis. se consideră că adâncimea de semănat trebuie să fie de 2-3 ori diametrul seminţelor. • asigurarea temperaturii optime la nivelul substratului şi în atmosferă. Substratul trebuie să fie fertil. Dolichos lablab. la loc definitv sau la ghivece (câte 1-3 seminţe) atunci când se intenţionează producerea de răsad fără repicare (Tropaeolum majus. temperatura 27 • . pe straturi (în solul serei. După aceea. practicat la speciile cu seminţe mari şi foarte mari. cantitatea de sămânţă se suplimentează cu 20-30%. • rărirea răsadurilor (când este cazul).). prin pulverizări cu apă călduţă. Imediat după repicat. care nu suportă transplantarea şi se seamănă în câmp. dacă răsadurile se repică sau nu. în solarii şi răsadniţe sau în câmp). Tagetes). Zinnia elegans). Impatiens balsamina. La semănături făcute în câmp. soiul şi data semănatului.. la culturile care ocupă suprafeţe mari. Adâncimea de semănat Se stabileşte în corelaţie directă cu mărimea şi fotosensibilitatea seminţelor. înfiinţate prin semănat direct la loc definitiv şi ale căror seminţe sunt suficient de mari pentru a fi distribuite bob cu bob. hârtie. seminţele se acoperă cu pământ cernut fin (cu excepţia celor care rămân la suprafaţă).

tratamente fitosanitare.). pornind de la anumite organe vegetative specializate (bulbi. lăstari. din diferite cauze. amestec cu Fernos 0. rădăcini). prin metode care necesită intervenţia omului (butaşi. menţinând pământul permanent reavăn. Înmulţirea prin butaşi Este metoda cu cea mai largă utilizare în înmulţirea plantelor floricole deoarece este uşor de aplicat. Decis 0.1% etc. drajoni. tuberobulbi. cu momeli toxice (Vofatox. Butăşirea se finalizează cu formarea unui nou individ complet atunci când porţiunea de plantă detaşată (butaşul) este capabilă nu numai să emită rădăcini adventive. la ficus. culturi de celule şi ţesuturi). se poate executa aproape tot timpul anului. Se udă moderat şi se fac tratamente săptămânale împotriva bolilor şi dăunătorilor (Mycodifol 0. Aşa de exemplu. 4.2.plantele obţinute prin metode vegetative ajung să înflorească într-un timp mai scurt.). 4. deasupra a 2-4 noduri. fasonate într-un anumit mod şi puse la înrădăcinat în condiţii optime de lumină.materialul obţinut este omogen şi identic cu plantele-mamă din care provine. muguri adventivi). ageratum etc. este posibilă doar pe perioade reduse şi este mai dificilă decât pentru seminţe (ocupă spaţii mari. În plus. datorită unor avantaje pe care le oferă acest mod de înmulţire:asigură păstrarea caracterelor plantelor mamă. divizarea plantelor.reprezintă singura posibilitate de înmulţire a unor plante care. în scopul regenerării de plante noi.1. se va asigura umbrirea semănăturilor făcute în sezonul cald (la bienale) şi se execută repicarea răsadurilor(în câmp. Numeroase specii floricole se înmulţesc frecvent vegetativ.2. Ciupirea răsadurilor constă în îndepărtarea vârfurilor de creştere. frunze. se va avea în vedere combaterea coropişniţelor şi rozătoarelor. b) Îngrijirea semănăturilor din răsadniţe şi solarii Cuprinde lucrări similare celor efectuate în sere: udare.permite obţinerea de plante mature într-o perioadă redusă. metodele clasice de înmulţire vegetativă au şi dezavantaje:facilitează transmiterea virozelor. eliminând orice cauză a variabilităţii.) sau porţiuni ale acestora. c) Îngrijirea semănăturilor din câmp În cazul semănăturilor efectuate la loc definitiv: se udă cu sită fină sau prin aspersiune. ci să posede şi primordiile necesare refacerii părţilor aeriene ale noilor indivizi. rărirea. Dithane M-45 0.înlocuieşte total sau parţial înmulţirea prin seminţe. ciupirea. rizomi etc.poate fi coborâtă cu câteva grade. Lindatox. stoloni. asigurând densitatea prevăzută de tehnologie. fosfură de zinc). plivirea buruienilor. petunia.păstrarea materialului vegetativ. atunci când se urmăreşte stimularea ramificării plantelor (salvia.permit obţinerea unui număr mai redus de descendenţi.2%. necesită condiţii speciale de mediu etc.face posibilă combinarea între specii şi genuri (prin altoire) şi obţinerea unor plante cu rezistenţă sporită sau a unor exemplare interesante din punct de vedere ornamental.. aerisirea (prin ridicarea ramelor răsadniţelor. în condiţii care să-i menţină viabilitatea. Butăşirea presupune utilizarea unor porţiuni de plantă (tulpini. butaşul de frunză 28 . umiditate. se răresc plantele (dacă este cazul).05%. altoire. de la fragmente ale părţilor vegetative şi chiar de la ţesuturi şi celule. Pe lângă avantaje. La semănăturile făcute pe straturi pentru producere de răsad se au în vedere aproximativ aceleaşi lucrări. Plantele se pot înmulţi vegetativ atât în mod natural (prin organe subterane specializate. ridicarea pereţilor laterali şi deschiderea uşilor de la solarii). se fac tratamente de prevenire şi combatere a bolilor şi dăunătorilor. se plivesc buruienile şi se sparge crusta pe spaţiul dintre rânduri. nu produc seminţe.15% etc. iar umbrirea se face în zilele cu insolaţie prea puternică. temperatură.). cât şi artificial. În aceste spaţii. atunci când seminţele germinează sau au un procent ridicat de sterilitate. ÎNMULŢIREA VEGETATIVĂ Înmulţirea pe cale vegetativă reuneşte metode care se bazează pe însuşirea plantelor de a forma organisme noi.în răsadniţe sau în solarii). umbrirea. nu impune o tehnică deosebită la confecţionarea şi înrădăcinarea butaşilor şi dă rezultate foarte bune la un număr mare de specii.

Capacitatea de înmulţire a plantei mamă este cu atât mai mare cu cât este mai tânără.. 2) Recoltarea şi confecţionarea butaşilor În practica floricolă se întâlnesc diferite tipuri de butaşi. etc.). Confecţionarea butaşilor se face diferenţiat pe tipuri de butaşi. fără să refacă parte aeriană. c) după epoca de butăşire: butaşi de primăvară (martie-mai). b) în iulie-august se recoltează butaşi de la plantele din câmp.3 cm sub nod. De asemenea. iar cei de rădăcină.) sau fragmente de frunze (Sansevieria trifasciata. butaşi de frunze. Begonia semperflorens) şi doar la câteva dintre ele este esenţială (Iresine sp. butaşii se vor recolta într-o anumită perioadă din an. Monstera deliciosa.1-0. Peperonia sp. butaşi semilignificaţi (butaşi de vară). în timpul perioadei de repaus al plantelor (primăvara devreme sau toamna). Philodendron sp. butaşii semilignificaţi se confecţionează cel mai bine la sfârşitul verii. butaşii se recoltează în perioada de vegetaţie. confecţionaţi la cele mai mult specii floricole. tăietura bazală făcându-se la 0. sau chiar pe nod (fig. reprezentaţi de frunze întregi (Saintpaulia jonantha. Ficus sp. Pelargonium sp. rezultaţi din fragmentarea rădăcinilor la speciile care au proprietatea de a forma muguri pe rădăcini (Dicentra spectabilis. Reuşita butăşirii depinde de respectarea unor etape de lucru: 1) Alegerea şi pregătirea plantelor mamă Se aleg plantele mature. Begonia x rex). Colocasia esculenta.neînsoţit de porţiune de ramură cu mugure axilar. butaşi de iarnă. Alternanthera sp. caracteristice fiecărei specii. Hibiscus rosa – sinensis. b) după gradul de maturare a ţesuturilor: butaşi erbacei (la majoritatea speciilor floricole). confecţionaţi atât din porţiunea de vârf (Chrysantemum sp. se pun la înrădăcinat. Crosula arborescens etc. prelevând anumite organe sau părţi de organe.).. Sedum sp. 1.). se tund mai sever pentru a le stimula lăstărirea şi se ţin iarna în sere temperate.. nu formează decât rădăcini adventive. preferaţi în cazul plantelor cu latex (Euphorbiaceae. se trec toamna la ghivece. în funcţie de lungimea internodiilor (fig. Dainthus sp.a). se ţin la iernat în sere temperate şi se butăşesc în februarie-martie. Paeonia orientale. Butaşii de vărf se prelevează din partea terminală a tulpinii sau lăstarului. butaşi de vară-toamnă (butaşii semilignificaţi şi butaşii de cactuşi). La anuale şi bienale butăşirea reprezintă o metodă secundară de înmulţire (Ageratum mexicanum. Butaşi din tronsoane de tulpină cuprind 1-3 noduri. butaşi lignificaţi (Clerodendron sp. Ficus elastica). dar se consideră optimă butăşirea de primăvară. Butaşii erbacei pot fi confecţionaţi tot timpul anului. cu condiţia ca planta mamă să fie în vegetaţie. este crescută la intensitate luminoasă corespunzătoare cerinţelor speciei şi este corect fertilizată. În februariemartie. Fuchsia x hybrida). iar după înrădăcinare se trec la ghivece. direct de la plantele din cultură sau se folosesc plante mamă pregătite după una din următoarele metode: a) se marchează plantele reprezentative în timpul perioadei de vegetaţie. 29 ..).). La speciile floricole cultivate în câmp. Aralia sp. butaşi de rădăcină. constituindu-se ca viitoare plante mamă.. din lăstarii formaţi se confecţionează butaşi. 1.. utilizaţi mai mult la speciile arbustive (Nerium oleander. Înmulţirea prin butaşi este caracteristică multor plante floricole cultivate la ghivece şi perenelor hemicriptofite cultivate în câmp. Ca şi în scopul precedent. clasificaţi după mai multe criterii: a) după organul din care provin: butaşi de tulpini (de lăstari). tipice speciei (soiului) şi cu calităţi decorative deosebite. Syringa vulgaris. cei lignificaţi iarna şi primăvara devreme. viguroase..b). În funcţie de clasificarea prezentată. cât şi din tronsoane de tulpină (Ficus sp. sănătoase.

Butaşii de Begonia rex rezultaţi din fragmente de frunze se aşează cu partea incizată pe substrat. Butaşii proveniţi de la cactuşi se lasă după recoltare.). La butaşii din frunze. porţiunile de tulpină sunt însoţite şi de frunze. substraturile solide pot fi înlocuite cu apă în care se adaugă câteva granule de cărbune vegetal (leandru. Rizopon. Frunzele de Sansevieria se fragmentează în porţiuni de 5-7 cm.). filodendron. styromulul La unele specii şi pentru un număr redus de butaşi. la punctele de ramificare a nervurilor. 1 – Tipuri de butaşi a – butaş de vârf. după fasonare este indicată protejarea secţiunilor prin pudrare cu praf de cărbune vegetal. fasonarea butaşilor se face diferit.5-1 cm. betaindolilbutiric (A. etc. Butaşii de rădăcină se obţin prin fragmentarea rădăcinilor în porţiuni de 5-10 cm lungime. evitând coagularea şi obturarea vaselor conducătoare. se realizează cu ajutorul substanţelor stimulatoare de tipul acizilor: betaindolilacetic (A. să fie steril. 1. c – butaş de frunză (Begonia rex).I. monstera. la adâncimea de 2-3 cm. 3) Înrădăcinarea butaşilor Plantarea butaşilor în vederea înrădăcinării se face în spaţii cu posibilităţi de dirijare a factorilor de mediu. la speciile care înrădăcinează greu şi cu procent mare de pierderi. tradescanţia.B. respectând polaritatea fragmentelor la introducerea în substrat (fig.) şi alfanaftilacetic (A. la care butaşii de tulpină apar sub forma unor rondele cu cel puţin un mugure viabil.I. În majoritatea cazurilor. se evită secţionarea limbului la speciile cu frunze suculente (Crassulacee). cum ar fi: nisipul. Sunt însă şi excepţii. când se folosesc frunze întregi. 30 . cu granulaţie suficient de mare pentru a evita tasarea şi a asigura o bună aeraţie. La speciile cu frunze mari. Dacă se utilizează fragmente de frunze. una sau mai multe zile. Plantarea butaşilor în substrat se face în poziţie verticală sau uşor oblică. perlitul.A. De asemenea. reglare a luminii etc. atât cât să-şi piardă parţial turgescenţa la partea bazală şi să nu putrezească în substratul de înrădăcinare.Fig. atunci când speciile butăşite sunt mai puţin pretenţioase. reducerea evapotranspiraţiei se realizează prin rularea frunzelor şi nu prin tăierea limbului foliar.5 cm deasupra ultimului nod. d – butaş din porţiune de frunză (Sansevieria trifasciata) Se secţionează la bază similar butaşilor de vârf. Se preferă serele înmulţitor prevăzute cu instalaţii speciale de încălzire. 1. Butaşii de rădăcini se plantează în poziţie uşor oblică. Aceste condiţii sunt îndeplinite de unele materiale. să aibă capacitate bună de reţinere a apei. sau a unor produse comerciale (Radistim. Stimularea înrădăcinării butaşilor. Calux. Rădăcinile secundare se scurtează la 0. Substratul de înrădăcinare trebuie să fie uşor. Se pot folosi însă şi răsadniţele. euforbia).A. trandafir chinezesc. iar la partea superioară se taie la 0. coriacee (ficus). înainte de a fi trecuţi la înrădăcinat. iar deasupra limbului se pun câteva pietricele sau cioburi care să le mărească aderenţa la substrat. peţiolul se reduce la 2-3 cm (fig. muşcate. ficus.).c). Butaşii de tulpină ai plantelor cu latex (ficus.d). se ţin în apă caldă (35-40°C). turba. Fasonarea butaşilor de vârf şi porţiuni de tulpină mai cuprinde: îndepărtarea frunzelor de pe porţiunea bazală a butaşului (care va fi introdusă în substratul de înrădăcinare) şi reducerea suprafeţei foliare a frunzelor rămase pe butaş prin scurtarea limbului cu aproximativ 1/3.N.). b – butaş de tulpină. violete africane etc. cum este cazul butaşilor de colocasia. timp de câteva minute. Indiferent de tipul de butaşi confecţionaţi. Butaşii de tulpină sub formă de rondele se plantează cu mugurele în sus. Frunzele de Begonia rex se incizează pe partea inferioară. pentru ca scurgerile de latex să fie oprite. la adâncimea de 12 cm şi respectând cu stricteţe polaritatea. udare.

Gloxinia speciosa. înainte de plantare. 31 . Narcissus sp. frunze transformate în solzi şi muguri situaţi la axila solzilor. Deşi geofitele sunt considerate plante perene. motiv pentru care. care devin floriferi după 1-3 ani. Lilium regale). rezultaţi din îngroşarea progresivă a bazei tulpinilor aeriene. în timp ce altele. aerisire şi lumină corespunzătoare. prin menţinerea unei umidităţi ridicate şi constante. Din fiecare bulb plantat se formează unul sau mai mulţi bulbi floriferi (bulbi de înlocuire) şi numeroşi bulbili. Înmulţirea se realizează prin secţionarea rizomului în fragmente de 8-12 cm lungime. b) Bulbii sunt tulpini aplatizate. necesită protecţie pe timpul iernii (geofite semirustice) sau se cultivă numai ca plante pentru interioare. la axila unor frunze reduse. Se întâlneşte la Begonia x tuberhybridia. Astfel. alcătuite din noduri foarte apropiate. c)Tuberculii sunt microblaste care provin din îngroşarea vârfului unui stolon subteran. Nu sunt purtătoare de muguri şi. sau se fragmentează în porţiuni care să aibă cel puţin un mugure. tulpinile aeriene florifere. după 2-4 ani.2. Tuberobulbi se consumă în fiecare an. Se înmulţesc prin tuberobulbi Colchicum autumnale. Tulipa gesneriana) sau se acoperă parţial. d) Tuberobulbii sunt microblaste cu caractere intermediare între tuberculi (partea centrală tuberizată. tuberculul apare ca o masă compactă de substanţe de rezervă.). dând naştere la bulbi solzoşi (Lilium candidum. Freesia x hybrida. din care se formează tulpinile aeriene. se denumeşte cu termenul impropriu de tubercul. Canna indica. de aceea. dimpotrivă. devenind cărnoase şi voluminoase. mai rar verticală. Înmulţirea prin organe subterane Tulpinile subterane şi rădăcinile tuberizate sunt organe vegetative metamorfozate adaptate nu numai la depozitarea substanţelor de rezervă ci şi la înmulţirea vegetativă a multor specii floricole reunite în grupa geofitelor. La înmulţire. Din mugurii de pe tuberobulbi se dezvoltă.. cu aspectul unui tubercul. După modul cum îşi consumă substanţele de rezervă într-un sezon de vegetaţie. Cyclamen persicum. zambile etc. în parenchinul cărora se acumulează substanţe de rezervă. de aceea. floriferi. se vor găsi în sol resturi ale tuberobulbului mamă consumat. nu pot fi utilizate la înmulţire decât însoţite de porţiuni de colet purtătoare de muguri. a unei temperaturi cu 3-5°C mai mare decât optimul speciei. Operaţia se face în perioada de repaus. provenienţa lor din zone climatice diferite le influenţează modul de adaptare la condiţiile de climat temperat din ţara noastră.După plantare. Pe suprafaţa tuberculilor se găsesc muguri grupaţi în mici adâncimi. La nivelul nodurilor prezintă rădăcini adventive. cu rol de protecţie). în secţiune. Tecile frunzelor (cărnoase în interiorul bulbului şi membranoase la exterior) se pot acoperi total. în perioada de vegetaţie. O grupă aparte o constituie plantele care prezintă în sol un organ subteran rezultat din îngroşarea axei hipocotile. care cresc în sol în poziţie orizontală. Specii floricole cu rizomi: Iris germanica. prevăzute cu rădăcini adventive şi cel puţin 2-3 muguri viabili. lipsite de clorofilă. atât în substrat cât şi în atmosferă. bulbii sunt anuali (la lalea) sau pereni (la narcise. e) Rădăcinile tuberizate sunt rădăcini metamorfozate. dar se reînnoiesc cu tuberobulbii noi. în practică. Tulpinile subterane sunt tulpini metamorfozate individualizate în mai multe categorii: a) Rizomii sunt microblaste (tulpini scurte. pot ierna în câmp (geofite rustice). Convallaria majalis. aşa încât. totuşi. prezenţa mugurilor de la suprafaţă) şi bulbi (frunze pergamentoase la exterior. butaşilor li se asigură condiţii optime pentru înrădăcinare. Pe partea inferioară a discului se dezvoltă rădăcini adventive. Zantedeschia aethiopica. separarea rădăcinilor se face longitudinal. caracterizate prin rezistenţă mare. tuberobulbii floriferi noi (prinşi deasupra celui vechi consumat) şi tuberobulbi cu dimensiuni reduse (tuberobulbii). la sfârşitul sezonului de vegetaţie.2. unele dintre ele. La înmulţire se folosesc tuberculii ca atare. 4. cu aspect de disc. iar pe partea superioară tecile frunzelor şi unu sau mai mulţi muguri. formând bulbi tunicaţi (Hyacinthus orientalis. Prin tuberculi se înmulţesc unele specii de anemone. astfel încât fiecare fragment detaşat să cuprindă şi muguri de pe colet. Gladiolus hybridum etc. cu noduri apropiate).

Tipuri de organe subterane folosite la pentru înmulţirea vegetativă a speciilor floricole Nr. în funcţie de mărimea bulbilor şi lungimea tijei florifere.. Asparagus sprengeri. Fig. cu diametrul sub 2 cm şi floriferi după 2-3 ani. Convallaria majalis. la adâncimea de 8-12 cm. 2 – Secţiune longitudinală prin bulbul de lalea (toamna după plantare) Este un bulb anual care se consumă complet într-un sezon de vegetaţie şi este înlocuit de bulbi noi. Geofite rustice 1) Tulipa gesneriana (lalea) Organul subteran este bulb tunicat. în funcţie de soi şi condiţiile de cultură. Gerbera Rizomi hybrida. Cyclamen persicum. Recoltarea bulbilor se face vara (iunie-iulie). consideraţi floriferi în anul următor. 1 2 3 4 5 Tipul de organ subteran tunicat Specii Fritillaria imperialis. Lilium regale Tuberobulb Fresia x hybrida. Galanthus nivalis. Zantedeschia aethiopica Alstroemeria aurantiaca*. Alstromeria aurantiaca*. cu frunzele protectoare de culori diferite (de la galben până la brun-roşcat) (fig. Gladiolus hybridus Tuberculi (axă Begonia x tuberhybrida. Coeficientul de înmulţire al bulbilor de lalea (numărul de bulbi noi formaţi dintr-un bulb-mamă) variază între 1 şi 15. Polyanthes Bulb tuberosa*. Bulbii de lalele este bine să fie scoşi în fiecare an sau la cel mult doi ani. 32 . Iris pumila. Hyacinthus orientialis. 2). Tulipa gesneriana solzos Lilium candidum. Temperatura din spaţiile de păstrare se va dirija în aşa fel încât să favorizeze diferenţierea florală: până la încheierea iniţierii florale (ultima decadă a lunii august) se menţine la aproximativ 20°C. se formează şi 3-5 bulbili. piriform sau ovoid. Narcissus sp. iar în perioada rămasă până la plantare. Caracterizarea organelor subterane la principalele specii floricole A. hipocotilă îngrăşată) Gloxinia speciosa Agapanthus africanus. cu cel puţin două săptămâni înainte de îngheţ (septembrienoiembrie). În afară de bulbii de înlocuire (cu diametrul de peste 2 cm). Se plantează în câmp toamna. Canna indica. poate fi coborâtă la 9°C. când 2/3 din frunze (70-80%) s-au uscat. Iris germanica. Iris holandica. Polyanthes tuberosa*. Rădăcini tuberizate Dahlia x hybrida * – Specii cu organe subterane mixte. crt.

Spre deosebire de lalele însă. diferit colorate (alb-gălbui. cu solzi cărnoşi. când bulbii se recoltează. acoperit cu frunze membranoase lucioase. cu o mică porţiune de disc. se intervine asupra bulbului mamă cu diferite operaţii care să stimuleze generarea de bulbili noi (incizarea în cruce sau excavarea discului). Fig. albgălbui. 33 . bulbii narciselor se scot la intervale de 3-4 ani. 3). 3 – Bulbi tunicaţi de Adâncimea de plantare este de 10-15 cm. detaşaţi din bulb. Sunt bulbi multianuali. Are un coeficient de înmulţire destul de redus şi de multe ori. formaţi din 10-20 perechi de frunze cărnoase care se consumă parţial într-un sezon de vegetaţie. după uscarea frunzelor şi se trec la păstrare până toamna. ci şi prin butaşi confecţionaţi din solzii. 4) Lilium candidum (crinul alb) Prezintă bulbi mari. care ajung să înflorească după 1-3 ani (fig. se depozitează la 20-25°C şi plantează în câmp toamna (septembrie-octombrie). la adâncimea de 1015 cm.2) Narcissus poeticus (narcisa) Prezintă bulbi tunicaţi. Ca şi bulbul de narcisă este peren (durează 3-4 ani) şi formează în jurul lui bulbi posibil floriferi după 2-3 ani. când se plantează în câmp. Adâncimea de plantare este de 1520 cm. iar pe durata păstrării. Narcissus poeticus 3) Hyacinthus orientalis (zambila) Are bulbul tunicat. 4). se separă şi se plantează la 15-20 cm adâncime. în maiiunie (la intervale de 3-4 ani). bulbii se recoltează vara. violacei-purpurii) (fig. deoarece diferenţierea mugurilor floriferi începe mult mai devreme şi este aproape încheiată în momentul recoltării bulbilor. Bulbii se scot vara (august) şi se plantează imediat sau după o păstrare de 2-3 săptămâni în depozite. 4 – Bulbi tunicaţi de Hyacinthus orientalis Fig. În jurul bulbului mamă se formează aproximativ 13 bulbi. dar mai viguros şi colorat în roşu-violaceu. sferic sau uşor turtit. piriformi. temperatura se menţine apropiată de 9°C. 5 – Bulbi solzoşi de Lilium candidum 5) Lilium regale (crin imperial) Are bulb asemănător celui de L. candidum. din mugurii situaţi la baza solzilor (fig. Bulbilii zambilelor se scot vara. cu durata de viaţă de 3-5 ani. acoperiţi de tunici gălbui sau cenuşii. Înmulţirea vegetativă este posibilă nu numai prin intermediul bulbilor separaţi în perioada de repaus. La fel ca şi în cazul lalelor. Înmulţirea se face toamna (octombrie). Fig. alb-cenuşiu. Bulbii şi bulbilii se formează în jurul bulbului-mamă. 5).

cărnoşi. 8 – Rizomi de Canna indica Fig. Pentru înmulţirea vegetativă. Lucrarea este indicat să se facă vara. Fig. Lucrarea poate fi făcută şi primăvara. după căderea primelor brume (octombrie). în august. rizomii se scot. 7 – Rizomi de Convallaria majalis Capacitatea de înflorire a rizomilor este dependentă de vârsta lor. Toamna. B. se fragmentează în porţiuni de 8-10 cm (cu 1-3 muguri viabili şi rădăcini adventive) şi se plantează imediat. rizomii se scot vara (iulie-august) sau toamna (septembrieoctombrie). 9 – Rădăcini tuberizate de Dahlia hybrida . pentru ca rizomii dezgoliţi de pământ să nu rămână neprotejaţi. scos din depozite în februarie-martie. Rizomii se scot de la păstrare în aprilie şi se plantează direct în câmp. plantat în ghivece sau lădiţe şi ţinut în condiţii care să-i asigure pornirea în vegetaţie (15-20°C şi umiditate constantă). Spaţiile libere dintre tufele aşezate în depozite se completează cu nisip sau turbă. Plantele forţate se trec în câmp după trecerea pericolului de îngheţ. 7). înainte de pornirea în vegetaţie a rizomilor. Rizomii de 1-2 ani fie nu înfloresc. Geofite semirustice 1) Canna indica (cana. cu lungimea de 10-25 cm (fig. la 8-10 cm adâncime. 6). se scot rizomii (fără să se cureţe de pământ) şi se depozitează în adăposturi cu temperaturi de 4-9°C. de culoare alb-murdar (fig. dar foarte devreme. ramificaţi. înflorirea abundentă obţinându-se la rizomii de cel puţin 3 ani.6) Iris germanica (stânjenel) Specie cu rizomi groşi. ramificaţi. fie formează inflorescenţe mici. 6 – Rizomi de Iris germanica 7) Convallaria majalis (lăcrămioare) Planta formează rizomi transanţi. La interval de 4-5 ani. trestie indiană) Prezintă în sol rizomi cu creştere orizontală. Înflorirea mai timpurie se obţine după o forţare prealabilă a materialului. cu internodii mari şi muguri terminali viguroşi. tulpinile aeriene se taie la 10-15 cm de la nivelul solului. se fragmentează sau se despart şi se replantează la adâncimea de aproximativ 5 cm. 8). lipsite de muguri. cărnoşi. Nu se folosesc porţiunile de rizom îmbătrânite. de culoare roşie-purpurie (fig. 34 Fig. Fig.

cel cu poziţie centrală este. 3) Gladiolus hybridus (gladiola) Organul subteran folosit în înmulţirea vegetativă este un tuberobulb sferic sau discoidal. după trecerea pericolului de îngheţ. În vederea forţării. de culoare cenuşie (fig. iar locul lui rămâne liber. Bulbul care înfloreşte este consumat în întregime. în depozite cu temperatura de 7-10°C şi umiditatea relativă de 65-70%. 11). 2) Dahlia x hortensis (dalia) Organul subteran este alcătuit din mai multe rădăcini tuberizate. Fig. se toaletează şi se despart în fragmente de 1-3 rădăcini cu porţiuni de colet. cel puţin 2-3 luni (ianuarie martie). Bulbii mici se pot ţine şi în încăperi cu temperaturi mai coborâte (8-10°C). rizomii scoşi de la păstrare se curăţă de pământ şi de resturile uscate. Pentru înflorire se aleg tuberobulbii cu diametrul de cel puţin 3 cm şi cât mai puţin aplatizaţi. În octombrie. 10 – Tuberobulbi de Gladiolus hybridus a – secţiune longitudinală (toamna). format dintr-o colonie de 20-40 bulbi şi bulbili piriformi. Înainte de plantare se curăţă de tunicile uscate. Se scot de la păstrare în momentul plantării. 9). colorate în diferite nuanţe de cafeniu sau roşu-violaceu (fig. Înflorirea din anul următor este asigurată de păstrarea bulbilor floriferi la temperaturi de 20-22°C şi umiditate relativă ridicată (80-85%). Plantarea materialului se face direct în câmp (aprilie) sau după o forţare prealabilă în spaţii încălzite. Se recoltează în septembrie-octombrie. Tuberobulbul. se îndepărtează rădăcinile adventive uscate şi resturile din tuberobulbul vechi. fără să fie înlocuit. până când mugurii de la colet încep să pornească în vegetaţie şi devin vizibili. se curăţă de pământ. care au ca suport comun un rizom scurt (fig. b). mai bine dezvoltat şi posibil florifer. în funcţie de mărimea tuberobulbilor. iar frunzele din rozetă se taie la 2-3 cm. se udă şi se menţin la 15-20°C. 35 Fig. rădăcinile. apoi se dezinfectează. este înlocuit până la sfârşitul perioadei de vegetaţie de 1-4 tuberobulbi noi (rezultaţi din îngroşarea bazei tulpinilor aeriene) însoţiţi de numeroşi tuberobulbi formaţi pe stoloni scurţi. Adâncimea de plantare variază între 6-10 cm. Dintre bulbii existenţi. după primele geruri uşoare.Indiferent de varianta de cultură adoptată. aşezaţi în straturi subţiri pe stelaje sau în lădiţe. de obicei. Se plantează în câmp când temperatura solului ajunge la 10-12°C (aprilie-mai). b – aspect exterior (vara) Recoltarea tuberobulbilor se face toamna (octombrie). Se plantează la loc definitiv în mai. 10 a. cu durata de viaţă de un an. iar rănile se pudrează cu praf de cărbune vegetal. cu porţiuni de 5-7 cm din tulpinile aeriene. Se curăţă de pământ şi se păstrează nestratificaţi. la temperaturi de 4-9°C. alungite. eliminând astfel riscul distrugerii lor odată cu divizarea rădăcinilor. 4) Polyanthes tuberosa (tuberoza) Se caracterizează printr-un organ subteran mixt. Fragmentele separate se plantează în ghivece. acoperit de tunici scarioase. 11 – Bulbi de Polyanthes tuberosa . se fragmentează în porţiuni de 2-3 muguri. rădăcinile se ţin mai întâi în nisip sau pământ umed. tuberizate se recoltează împreună cu porţiuni de 10-15 cm din tulpinile aeriene şi se stratifică în nisip sau turbă.

când temperaturile sunt ridicate. albe-sidefii (fig. La sfârşitul perioadei de repaus (august) se poate face înmulţirea vegetativă. 12). se îndepărtează bulbii bolnavi şi. în funcţie de momentul când se doreşte înflorirea. Înmulţirea vegetativă se face prin intermediul tuberobulbilor sferici sau piriformi. 13 – Tuberobulb de Freesia tuberobulbii cu diametrul peste 1 cm. porţiunea de rizom deshidratat de la baza bulbilor. Reînfiinţarea culturilor se face în perioada august-octombrie. în timpul verii. prin divizarea rizomilor în porţiuni de 8-12 cm lungime. Se plantează în aprilie-mai. cu vârsta de 2-3 ani. Adâncimea de plantare este de 6-10 cm. Se consideră floriferi Fig. 14 – Porţiune de rizom cu frunze la Gerbera hybrida Fig. însoţite de Fig. Plantarea se face în şanţuri sau gropi cu adâncimea de aproximativ 15 cm. cu o perioadă de repaus anuală. 15 – Rizom la Zantedeschia aethiopica Pentru înmulţirea prin rizomi se foloseşte material provenit de la plante bine maturate. Fig. Segmentele de rizom separate trebuie să aibă 1-2 frunze şi câteva rădăcini adventive bine 36 . Se recomandă în spaţiile de păstrare 1820°C şi o umiditate relativă de 70-80%. Segmentarea se face rădăcini tuberizate la Alstroemeria cu atenţie deoarece rizomii şi rădăcinile aurantica tuberizate sunt foarte fragile şi se rup cu uşurinţă. prevăzuţi cu rădăcini adventive viguroase (fig. 12 – Fragment de rizomi cu rădăcini tuberizate.Înainte de plantare. 14). având grijă ca rizomul să fie aşezat cât mai aproape de suprafaţa solului. Cultura durează 3-4 ani. la adâncimea de 8-12 cm. eventual. cultivată în solul serei ca anuală. O plantaţie se exploatează în condiţii economice 2-3 ani. când 2/3 din frunze sunt uscate. Tuberobulbii se refac annual. 13). Condiţiile de temperatură la care sunt păstraţi tuberobulbii în perioada de repaus (de la recoltare până la plantare) au influenţă directă asupra inducţiei florale. de culoare cafenie-deschisă (fig. 2) Freesia hybrida (fresia) Este plantă perenă. fiind înlocuiţi de 1-5 tuberobulbi şi mai mulţi tuberobulbili. Are rizomi orizontali cărnoşi. Are rizomi cu creştere trasantă. 3) Gerbera hybrida (gerbera) Cultură perenă în solul serei sau în containere (mai rar în ghivece). se elimină prin escavare uşoară. Specii cultivate în spaţii protejate 1) Alstroemeria aurantiaca (alstromeria) Specie cultivată în solul serei. protejaţi de frunze pergamentoase. cu o perioadă de repaus vara (iulie-august). din care se dezvoltă rădăcini tuberizate alungite. ţinând cont de faptul că înflorirea are loc la 3-5 luni de la plantarea tuberobulbilor. hybrida Recoltarea tuberobulbilor se face după aproximativ 8 săptămâni de la încheierea înfloritului.

se formează rădăcini adventive şi ramificaţii laterale ale rizomului principal. 4) Zantedeschia aethiopica (cala) Este cultivată în solul serei şi poate fi exploatată pe o durată de 4-6 ani (uneori chiar mai mult). 15). cultivată la ghiveci. se poate planta şi în grădini. În sol prezintă o porţiune tuberizată (brun-negricioasă. folosite ulterior la înmulţire. La sfârşitul verii tuberculii se repun în vegetaţie. Rădăcinile puternice ale plantei prezintă numeroase ramificaţii tuberizate de formă ovoidă. ca şi în cazul celorlalte specii. dar denumită în vorbire curentă. timp în care tuberculul se păstrează stratificat în nisip. Uneori. albe-sidefii (fig. 6) Begonia x tuberhybrida (begonia) Se cultivă ca plantă la ghiveci dar. la sfârşitul perioadei de repaus (august). la temperatura de 8-12°C. cu perioade anuale de repaus (iulie-august). 16 – Rădăcini tuberizate de Asparagus sprengeri Tehnica separării este aceeaşi ca la toate plantele cu rădăcini tuberizate. Fiind o plantă cu vegetaţie continuă.dezvoltate. În sol are un tubercul fals discoidal format din îngroşarea axei hipocotile. ovoidă. Fig. După înflorire. uşor aplatizată la partea superioară). planta este trecută printr-o perioadă de repaus de câteva luni (octombrie-februarie). materialul se fasonează prin reducerea aparatului foliar şi scurtarea rădăcinilor. pe timpul verii. Perioada optimă de divizare a rizomilor este la sfârşitul perioadei de repaus (august). 17). Anual. cu 2-3 muguri bine dezvoltaţi cu rădăcini adventive. Rizomii sunt viguroşi. 16). 18 – Axă hipocotilă îngroşată la Cyclamen persicum 7) Cyclamen persicum (ciclamen) Planta perenă. se impune o perioadă de repaus. înmulţirea prin divizare plantelor este de preferat să se facă primăvara. În februarie-martie tuberculii se plantează la ghivece şi li se asigură condiţi de pornire în vegetaţie (se udă şi se ţin la 18-20°C). Fragmentele. 17 – Axă hipocotilă îngroşată la Begonia x tuberhybrida Fig. Separarea rizomilor se face. când se reînfiinţează cultura sau se transvazează plantele mature. rezultată din îngroşarea axei hipocotile. De la nivelul nodurilor. cu creştere verticală şi internodii scurte (fig. Fig. cât şi ca plantă la ghiveci (pentru decorări interioare). asemănător celui de Begonia x tuberhybrida (fig. jumătatea inferioară este acoperită cu numeroase rădăcini fibroase (fig. 37 . se poate recurge la tăierea tuberculilor în felii longitudinale purtătoare de muguri din calota superioară. pentru ca rădăcinile tuberizate să fie însoţite de lăstari aerieni sau porţiuni de colet. ca anuală şi mai rar ca perenă. fiind necesară segmentarea tufei pe verticală. 5) Asparagus sprengeri (asparagus) Se cultivă atât ca plantă în solul serei (pentru valorificare ca accesoriu la buchete şi aranjamente). timp în care plantele nu se mai udă şi partea aeriană se usucă. Înmulţirea vegetativă prin intermediul tuberculilor se practică numai atunci când planta se cultivă ca parenă. tubercul. Toţi mugurii din care pornesc tulpinile aeriene sunt plasaţi în zona superioară a tuberculului. Înainte de plantare. se plantează imediat după separare. 18).

leandru. 19. la 3-4 ani (Delphinium. numite marcote. Scindapsus aureus.prin muşuroire (vertical). la sfârşitul verii – începutul toamnei când. Înmulţirea prin divizarea tufelor Este o metodă simplă. 19 b. Philodendron scandens.prin aplecare (simplu. Aceste tulpini sau ramuri înrădăcinate.orizontal (chinezesc) .2. Lăstarii porniţi de la noduri şi însoţiţi de rădăcinile adventive formate. Se aplică la Hedera sp. În funcţie de specificul plantei. Pholx subulata. Hydrangea. (fig. în majoritatea cazurilor. plantele îşi încheie repausul din vară. vor putea fi separaţi ulterior. Constă în scoaterea plantei mamă din pământ. Separarea marcotelor de planta mamă se face toamna sau primăvara. cultivate ca plante la ghivece: ficus. ca plante noi. iar intervalul de timp la care se repetă depinde de ritmul de formare a noilor plante: anual (Aster. la doi ani (Viola cornuta). fragmentarea ei în două sau mai multe părţi (aşa încăt fiecare parte detaşată să aibă lăstari şi rădăcini) şi plantarea lor separată.). mai întâi se detaşează de planta mamă şi apoi se trec în mediile de înrădăcinare. Plantele cultivate la ghivece pot fi divizate tot timpul anului. Se practică la plantele perene care formează tufe de lăstari din mugurii situaţi în zona coletului. . precum şi la plantele cultivate în seră (Anthurium andreanum. Hedera sp. croton. cât şi celor cultivate în spaţii protejate. b) aerian se practică la speciile care nu au tulpinile şi ramurile flexibile şi nici nu emit lăstari de la bază prin simpla muşuroire. Ficus pumila etc. uşor de aplicat şi cu avantajul obţinerii de plante noi complet formate chiar din momentul detaşării de planta mamă.4. la 5-6 ani (Papaver. Aquilegia).. aşa încât să fie arcuite odată (la marcotajul simplu) sau de mai multe ori (la marcotajul multiplu). Cissus sp. dar momentul optim este primăvara devreme. 19 c). de regulă. O astfel de înmulţire se practică la unele perene cultivate în câmp (hemicriptofitele). . perioada optimă de despărţire a plantelor este. se separă de planta mamă după înrădăcinare. Phlox. Marcotajul Numeroase plante au proprietatea de a forma rădăcini adventive pe tulpinile sau ramurile care vin în contact cu substatul de cultură..4. Phlox). marcotajul artificial aplicat plantelor floricole poate fi: a) terestru. 4. Chrysanthemum. procedee care se pot executa la speciile cu ramuri sau tulpini flexibile.2. respectiv acoperirea cu pământ a bazei tulpinilor pe o porţiune de 5-10 cm. arcuit) şi şerpuit (multiplu). Tradescantia viridis. în funcţie de lungimea ramurii. azalee. presupune aplecarea ramurii pe toată lungimea ei şi fixarea în substrat. atunci când solul (substratul de cultură) serveşte ca mediu de înrădăcinare a marcotelor. dau naştere la noi plante (Hedera helix. Se poate aplica atât speciilor floricole cultivate în câmp. din genurile Dianthus. Philodendron scandens etc.3. Se aplică la Phlox subulata. de obicei odată cu transplantarea. toamna sau primăvara (în funcţie de perioada de înflorire a speciei respective). se execută folosind diferite procedee: . spre deosebire de butaşi care. Marcotajul se poate produce şi natural. Pandanus weitchii). Ficus pumila. (fig. Passiflora coerulea. fiind bine cunoscut la speciile cu tulpini târâtoare care. În funcţie de modul de executare. Chrysanthemum). d). dracena. în contact cu solul sau cu medii umede. 38 . Divizarea tufelor la plantele cultivate în câmp se execută în perioada de repaus. a). Este cazul unor specii floricole cu aspect arbustiv. cordiline. Rudbekia. asigurând în acest fel umiditatea necesară formării de lăstari noi din mugurii bazali şi emiterii rădăcinilor adventive pe porţiunea îngropată a lăstarilor (fig. Hoya carnosa. sau cu un alt mediu favorabil. Gaillardia. La plantele cultivate în solul serei. etc.

se execută o fantă laterală sau se incizează scoarţa circular. aşa încât mediul de înrădăcinare să fie menţinut permanent umed. sub un mugure. se poate separa marcota. după 1-3 luni. drajonii se plantează individual. 4. 19. Drajonii prezintă rădăcini proprii şi se separă de planta-mamă în perioada de repaus (toamna sau primăvara devreme).Fig. dicentra. După separare. Înmulţirea prin stoloni Stolonii sunt tulpini târâtoare care formează pe traiectul lor rozete de frunze capabile să genereze rădăcini adventive. 19 – Tipuri de marcotaj a – prin muşuroire b – arcuit c – orizontal d – şerpuit e . strâns legată la ambele capete. se acoperă totul cu folie de polietilenă. Înmulţirea prin drajoni Se practică la plantele care formează lăstari aerieni din muguri adventivi de pe rădăcini. când rădăcinile adventive sunt bine formate. obţinându-se astfel plante noi. sansevieria).2. în condiţii favorabile. se udă pe la partea superioară a manşonului protector (fără să se desfacă folia).e): în zona de pe tulpină sau de pe ramură unde se urmăreşte formarea rădăcinilor adventive. apariţia rădăcinilor adventive nu este condiţionată de contactul direct al rozetelor de frunze cu substratul de cultură. care va constitui mediul de înrădăcinare.aerian Tehnica marcotajului aerian cuprinde următoarele etape (fig. Prin drajoni se înmulţesc plante floricole perene cultivate în câmp (liliac. 20 . 4.6. stolonii aerieni formează rădăcini numai când vin în contact cu substratul.2. 20) şi Saxifraga sarmentosa. hortensii.5. la Nephrolepis exaltata. 39 Fig.Înmulţirea prin stoloni . bromelii. iucca) sau la ghivece (aloe. agavă. La Chlorophytum comosum (fig. în schimb. se înfăşoară zona incizată cu un manşon de turbă fibroasă sau muşchi vegetal.

4.altoirea în despicătură (Chrysanthemum. cactuşi). . .2.8. îngrijirea plantelor după altoire).altoirea în triangulaţie (Dahlia. Condiţiile mai riguroase pe care le impune altoirea (tehnica de lucru. 40 . Paeonia). fiind posibilă numai la câteva specii capabile să formeze mici plantule de-a lungul nervurii mediane (la frunzele de Asplenium viviparum).altoirea în copulaţie (azalee. Metodele şi tehnicile de altoire frecvent utilizate la speciile floricole sunt: .2. camelii. iar în contact cu un substrat de cultură favorabil. Altoirea Altoirea. . cameliile). pe pedunculul inflorescenţei (la Bryophyllum proliferum) sau pe marginea limbului (la Bryophyllum daigremontianum). Clematis. La un anumit grad de dezvoltare. îndemânarea altoitorului. . Înmulţirea prin muguri adventivi Este mai puţin răspândită. aceluiaşi gen botanic sau fac parte din genuri înrudite. La speciile floricole. altoirea poate fi considerată nu numai o metodă propriu-zisă de multiplicare a plantelor care se reproduc mai greu pe altă cale (azaleele. ca metodă de înmulţire vegetativă.7. este operaţia de unire a doi indivizi (altoi şi portaltoi) care cresc ulterior ca o singură plantă.altoirea prin alipire (cactuşi). generează plante noi. Fuchsia. ci şi o metodă de obţinere a unor exemplare mai decorative (la cactuşi) sau de obţinere a unor plante cu rezistenţă sporită (soiurile de trandafiri). limitează utilizarea ei în floricultură şi se justifică numai atunci când alte procedee nu dau rezultate. Altoirea dă rezultate atunci când cei doi parteneri folosiţi aparţin aceleiaşi specii. aceşti muguri se desprind.4. spre deosebire de celelalte metode.altoirea în oculaţie (Rosa). Pelargonium).

structurate. marcote. organe subterane specializate (bulbi. permeabile pentru apă şi aer. celelalte însuşiri fiind mai uşor de influenţat pentru a le adapta cerinţelor plantelor. anuale care se seamănă direct). în cazul culturilor înfiinţate primăvara mai târziu. adăpostite de curenţi reci şi vânturi dominante. Matthiola. Epoci de înfiinţare a culturilor floricole în câmp: -primăvara timpuriu(martie-început aprilie): -se seamănă direct în câmp specii anuale(Calendula. anuale care se seamănă direct în câmp). cu capacitate bună pentru reţinerea apei. -arătura de bază la adâncimea de 25-30 cm. Centaurea. terenul rămâne în “brazdă crudă”pe timpul iernii. se alege solul corespunzător fiecărei specii.CAPITOLUL 5 ÎNFIINŢAREA ŞI ÎNTREŢINEREA CULTURILOR FLORICOLE 5. La înfiinţarea culturilor în câmp.1. bienale şi perene destinate obţinerii de flori tăiate. decorării în spaţii verzi sau pentru seminţe. Înfiinţarea culturilor în câmp a)Amplasarea culturilor Majoritatea plantelor floricole cultivate în câmp preferă terenuri plane sau uşor înclinate. -modelarea terenului se aplică numai anumitor culturi şi se face ţinând cont fie de sistema de maşini de întreţinere la culturile semincere sau la cele din colecţii şi pentru flori tăiate. rabatului etc. primăvara foarte devreme şi în ferestrele iernii (bienale neplantate din toamnă. -plantarea materialului vegetativ de diferite tipuri: răsad. fie de desenul rondului. cu expoziţie însorită. rădăcini tuberizate. pe care urmează să-l ocupe culturile decorative din spaţiile verzi. -se plantează răsadurile de bienale rămase neplantate din toamnă. cu soluri bine drenate. -fertilizarea de bază cu îngrăşăminte organice bine descompuse (mraniţă 3-4 kg/mp) şi îngrăşăminte minerale cu fosfor şi potasiu(50-60 g/mp) completate cu jumătate din doza celor pe bază de azot . c)Înfiinţarea propriu-zisă a culturilor Modalităţile de înfiinţare a culturilor în câmp şi materialul biologic folosit: -semănatul direct la loc definitiv se foloseşte în cazul unor specii anuale şi perene şi se execută toamna sau primăvara (vezi semănatul). mărunţirea urmând să se facă înainte de înfiinţare.1. Alyssum). -mărunţirea solului se execută imediat după arătura de bază în cazul culturilor care se înfiinţează toamna (bienale. la culturi de anuale. 41 . geofite rustice. tuberobulbi. în cazul plantelor de mozaic şi a unor perene (crizanteme. plante altoite. rizomi) la geofite. Lathyrus. -primăvara târziu (aprilie-sfârşit mai) -sfârşit aprilie: -se plantează răsadul de la anuale mai rezistente la temperaturi scăzute (Dianthus. b)Pregătirea terenului Constituie activitatea premergătoare înfiinţării culturilor şi cuprinde următoarele lucrări specifice: -desfiinţarea culturilor precedente. Calendula). -se plantează hemicriptofitele rezultate din despărţire (cu înflorire de vară-toamnă). hortensii). fragmente rezultate din despărţire la plante perene hemicriptofite. în funcţie de cerinţele faţă de textura solului. butaşi înrădăcinaţi. curăţirea şi nivelarea terenului. ÎNFIINŢAREA CULTURILOR FLORICOLE 5.1.

-se plantează bujorii şi crinii albi (sfârşit august). Strelitzia. -se plantează butaşii înrădăcinaţi de crizanteme şi de la plantele de mozaic. -toamna (septembrie-noiembrie): -se plantează răsadul de bienale. Scheletul serei şi uneltele se dezinfectează cu soluţie de formalină 2-3%. rădăcini tuberizate (asparagus). Salvia). 5. -se plantează rizomii de Canna şi rădăcinile tuberizate de Dahlia. în funcţie de posibiltatea valorificării eficiente şi de cerinţele plantelor faţă de factorii de mediu (mai ales lumina). Begonia. tuberobulbi (Freesia).uneltelor. Antirrhinum). b)Înfiinţarea propriu-zisă Materialul săditor folosit la înfiinţarea culturilor este diferit. liliac) pentru culturi forţate. scheletului serei. Gerbera. Gerbera (din butaşi).-se plantează tuberobulbii de gladiole. ţinându-se cont însă de momentul când se doreşte înflorirea. Chrysanthemum (pentru înflorire de toamnă). Narcissus. -modelarea solului în straturi cu lăţimea de 90cm sau 110-120 cm. Gerbera). -se seamănă direct anualele cu seminţe rezistente la temperaturi scăzute (Alyssum.Înfiinţarea culturilor în solul serei a)Pregătirea terenului -desfiinţarea culturilor precedente şi curăţirea terenului. -sfârşit mai. Eschscholtzia).1. -se scot în câmp unele plante de seră (muşcate. Zinnia). anuale (Calendula. butaşi (Dianthus. plante altoite (trandafiri). Gerbera). Zantedeschia. Semănatu direct se foloseşte rar (la frezii). Solul se dezinfectează termic (cu vapori de apă la 900 C). epocile optime de înfiinţare a culturilor sunt următoarele: -ianuarie-început februarie: trandafiri. -mobilizarea solului la 25-30 cm adâncime (la 3-4 ani. trandafiri. -septembrie: Zantedeschia. -se seamănă direct unele anuale (Callistephus. perene geofite (gladiole. Nigella. -se plantează geofitele rustice (Tulipa. Chrysanthemum. Strelitzia . Epoci de înfiinţare a culturilor floricole Succesiunea înfiinţării culturilor în solul serei se eşalonează pe aproape întreaga perioadă a anului. Gerbera (din butaşi şi răsad). narcise.obligatorie la începutul fiecărui ciclu de cultură (8-12 kg/mp gunoi de grajd bine descompus sau 6-10 kg/mp mraniţă) şi completată cu îngrăşăminte minerale după dezinfecţie. -fertilizarea de bază. subsolaj la adâncimea de 45-50 cm). -mărunţirea solului.2. culturile forţate de lalele. 500700kg/ha azotat de amoniu. Dazomet. fragmente de plante rezultate din despărţire (Anthurium. -martie-aprilie: Dianthus. -august: Gerbera (fragmente de plante divizate). lalele. zambile. narcise. cu turbă(10-12 kg/mp) şi cu îngrăşăminte chimice (aprox. Pentru principalele specii cultivate în solul serei. -iulie: Chrysanthemum (pentru înflorire de toamnă). în solul serei se mai cultivă şi unele plante de câmp. Hyacinthus). Pe parcursul sezonului rece.Freesia (tuberobulbi şi răsad). Gerbera(din butaşi). Viola). cu scopul obţinerii de flori în extrasezon. bienale (Bellis. Freesia (tuberobulbi). rizomi (cala). -vara (iunie-august): -se continuă plantarea gladiolelor şi crizantemelor pentru înflorire eşalonată.dar mai mult reprezentat de răsad (Freesia. tuberoze. -mai: -se plantează răsadurile anualelor mai pretenţioase la temperatură (imortele. 42 . uneori trandafiri. -definitivarea fertilizării. -mai-iunie: Dianthus. chimic( cu Basamid. Calendula. hortensii). Strelitzia. Tropaeolum. -dezinfecţia solului. -se plantează hemicriptofitele cu înflorire de primăvară. Rudbeckia). 500-1200 kg/ha superfosfat şi 300-800 kg/ha sulfat de potasiu). zambile) şi arbuşti ornamentali (forsiţia. -se plantează răsad de perene hemicriptofite (Delphinium. Di-Trapex) sau prin ambele metode. Alstroemeria. Anthurium. Asparagus). Freesia (semănată direct). rizomi şi rădăcini tuberizate (Alstroemeria).

Primula.5.-octombrie: Freesia (tuberobulbi). -dezinfectarea vaselor refolosite (cu formalină. cât şi unele particularităţi de efectuare a acestora. tuberculi (Begonia tuberhybrida. ficuşi. Sansevieria). lucrările de întreţinere au fost împărţite.1. plante altoite (cactuşi). respectiv pentru culturile floricole din câmp. De exemplu. prin scufundare în apă 24 ore înainte de folosire. folosind una din metodele de înmulţire prezentate în capitolul anterior. culturi forţate de anuale şi bienale.2. Gloxinia şi răsadul de Cyclamen se plantează în martie. Epocile de înfiinţare a culturilor la ghivece se pot suprapune pe orice perioadă din an.şi 5. liliac şi trandafiri. la lucrările cu caracter special. -umectarea vaselor de ceramică noi.. în funcţie de specificul lor. -verificarea şi refacerea orificiilor de dren. Principalele lucrări de îngrijire care vizează culturile floricole sunt prezentate separat.1. Asparagus. -dezinfecţia termică sau chimică a substraturilor.2. evidenţiindu-se manifestarea atacului şi măsurile de prevenire şi combatere ce se recomandă a fi aplicate (tabelele 5. Alstroemeria. În plus. pentru culturile floricole din solul serei şi pentru plantele cultivate la ghivece. fragmente rezultate din despărţire (ferigi. având în vedere locul de cultură al plantelor.5. Pentru facilitarea însuşirii noţiunilor legate de întreţinerea culturilor floricole. 5. 5. Calceolaria. Cyperus. iar răsadul de Cineraria hybrida în august septembrie. c)Plantarea propriu-zisă: Materialul biologic folosit pentru înfiinţarea culturilor la ghivece poate fi reprezentat de seminţe (palmieri). prezentarea lucrărilor s-a făcut sub formă de tabele (tabelele 5. dar epoca optimă pentru plantarea şi transplantarea majorităţii plantelor la ghivece este primăvara. La fiecare dintre aceste grupe de plante. -noiembrie-decembrie: crizanteme (pentru înflorire de primăvară). cu respectarea reţetelor în funcţie de cerinţele speciilor. muşcate. sunt indicate speciile (grupul de specii) la care acestea sunt necesare. Acest capitol este completat cu prezentarea celor mai răspândite boli şi celor mai frecvenţi dăunători la o serie de plante ornamentale. b)Pregătirea vaselor: -alegerea vaselor cu mărime corespunzătoare mărimii plantelor. în lucrări comune (necesare tuturor culturilor) şi lucrări speciale (aplicate ocazional sau numai anumitor specii din grupa respectivă). este necesară asigurarea condiţiilor optime de creştere şi dezvoltare. tuberculii de Begonia tuberhybrida.4. culturi forţate de gladiole. rădăcini tuberizate (asparagus). bromelii. Cyclamen. bulbi (Hippeastrum). şi 5. sulfat de cupru). 43 . trandafir chinezesc). Gloxinia).). Înfiinţarea culturilor floricole la ghivece a)Pregătirea substraturilor: -preparea amestecurilor.) care cuprind atât denumirea şi scopul lucrării.3. azalee. prin aplicarea unui complex de lucrări de întreţinere care diferă în funcţie de specie şi sistemul de cultură practicat. Begonia tuberhybrida) material vegetativ rezultat din butaşi (cactuşi.3. răsaduri (Cineraria hybrida. se recomandă însă anumite epoci de înfiinţare cu scopul valorificării la maxim a valorii lor decorative. begonii. La unele specii decorative prin flori. -adaosul substanţelor fertilizante (dacă este cazul). ÎNTREŢINEREA CULTURILOR FLORICOLE După înfiinţarea culturilor floricole în câmp şi în spaţii protejate.

distrugerea buruienilor aflate .protejarea plantelor de temperaturi scăzute. Prăşitul . Norma de udare şi modul de administrare se stabilesc în funcţie de destinaţia culturii. prin picurare. pe brazde. erbicidelor. gunoi de grajd) sau sintetice (folie din mase plastice). Lucrarea Scopul lucrării Caracteristici de . prin aspersiune. Plivitul -îndepărtarea buruienilor. Se udă apă din sol şi atmosferă. de 1-2 ori/săptămână 44 . de specie.mobilizarea solului. .îmbunătăţirea regimului de . frunze.spargerea crustei.distrugerea seminţelor de . seara sau noaptea (în zilele călduroase). de fenofază. se fac reînsămâţări pe suprafeţele unde nu au răsărit seminţele (este indicat să se folosească seminţe umectate sau pregerminate).la culturile înfiinţate prin răsad se înlocuiesc golurile cu material din acelaşi soi.combaterea buruienilor. 1 2 3 4 5 6 . . Completarea golurilor .Tabelul 5. .se recomandă să se ude dimineaţa.asigurarea densităţii cultură corespunzătoare. a gradului de afânare. .la culturile înfiinţate prin semănat direct.distrugerea buruienilor.se foloseşte frecvent Triflurom 48 EC. Adâncimea variază de la 3-5 cm la începutul vegetaţiei plantelor.este indicat să se execute înaintea praşilelor. . . Combaterea chimică a . toamna şi primăvara. . de aceeaşi vârstă şi calitate.menţinerea umidităţii solului şi .1. până la 8-10 cm mai tîrziu. .presupune acoperirea solului cu materiale organice (paie. .vara se udă zilnic sau la 2-3 zile. aplicat2 cu 10-14 zile înainte de în vegetaţie. Lucrări comune Nr. solului. crt. . Lucrări de întreţinere aplicate culturilor floricole din câmp A. pentru a fi smulse cu rădăcină. cu furtunul. sau a precipitaţiilor). de textura solului etc.se execută când în sol şi în atmosferă există deficit de umiditate. în doze de 2 l/ha (2 ml/10 m ). frecvenţa udărilor. Mulcirea solului . Se administrează aproximativ 10-30 l apă/m2. înfiinţarea culturilor. Irigarea (udarea) .se execută manual sau mecanizat. gradul de îmburuienare.în practica floricolă se utilizează mai mult efectul preemergent al buruienilor buruieni.pământul trebuie să fie reavăn şi buruienile mici. mraniţă.se execută de 3-6 ori într-un sezon de vegetaţie (funcţie de structura .

crt.plantele volubile sau agăţătoare se dirijează pe treiaje. Paeonia).se utilizează îngrăşăminte organice şi minerale uşor asimilabile.plante cu talie înaltă folosite în spaţii verzi (în grupuri sau individual).anuale şi semănate direct.la plantele cultivate pentru flori tăiate se folosesc tutori verticală.sistemele de susţinere sau suporţii sunt de diferite tipuri şi care. Lucrări speciale Nr.susţinerea plantelor . crt.asigurarea echilibrului nutritiv .se execută la culturile înfiinţate prin semănat direct.1. 18. nu-şi pot urmărit: menţine poziţia . speciile care suportă transplantarea.A (continuare) Nr. din sol Îngrăşămintele organice se administrează sub formă de must de bălegar diluat cu apă (1:5 sau 1:7) sau de macerat gunoi de păsări diluat 1:20 sau 1:25 (câte 10-15 l/m2).Tabelul 5. .plante cultivate pentru flori tăiate (Dahlia. perene 2 Tutoratul palisatul .menţinerea de sănătate a . 45 . 7 Lucrarea Fertilizarea fazială Scopul lucrării Caracteristici 8 . . din diferite se aleg în funcţie de specificul plantei şi efectul decorativ motive. . la care de plante şi asigurarea nu s-a putut respecta la semănat distanţa dintre plante. . arcade. Îngrăşămintele chimice se administrează prin împrăştierea pe sol şi apoi sunt încorporate odată cu lucrările solului. 1 Lucrarea Răritul Scopul lucrării Caracteristici Speciile (grupul de specii) la care se aplică . pergole. Combaterea bolilor şi . La densităţii optime. sau se folosesc sub forma soluţiilor nutritive. plantele eliminate se pot folosi la completarea golurilor.plante volubile şi agăţătoare.înlăturarea surplusului . colonade sau pe ziduri şi construcţii. simpli. dăunătorilor plantelor B. tutori sub formă de trepied (la Paeonia) sau spalieri cu sârme orizontale. Gladiolus.vezi tab. şi .

plante din mozaicuri. care . se taie cu ajutorul unui foarfece special.prelungirea perioadei de înflorire toamna. împachetare cu materiale izolante. punctului de inserţie. Antirrhinum. obligatoriu când lăstarii sunt în fază erbacee şi se desprind uşor.plante cultivate pentru tăiate (inclusiv inflorescenţelor pentru a le asigura o prelungire a perioadei de flori imortele).B (continuare) Nr. limitată la temperaturi scăzute sau la variaţii mari de temperatură. Protejarea se face prin acoperire cu frunze. la axila frunzelor.crizanteme.obţinerea de culturi împotriva timpurii. Speciile (grupul de specii) la care se aplică . . dar nu mai târziu de sfârşitul lunii iunie pentru . dalii. brumelor Protejarea . culturi înfiinţate . 3 Ciupitul Scopul lucrării .se îndepărtează lăstarii secundari (copili) care se dezvoltă pe .determinarea înfloririi mai timpurii. cât şi toamna (crizanteme). culturilor înfiinţate primăvara devreme. Dicentra. . Se poate repeta de 2-3 ori într-o perioadă .Plante cultivate pentru tulpina principală. când au câţiva mm. plantelor . pământ sau prin . . Begonia).se elimină de obicei bobocii laterali. .stimularea ramificării.6) 4 5 6 7 .protejarea se face prin acoperirea plantelor cu materiale primăvara devreme. 8 9 46 .Tabelul 5. .unele plante anuale (Callistephus. bujori). Copilitul Protejarea . (crizanteme.plante de mozaic.se execută de mai multe ori într-un sezon de vegetaţie. paie.plante pentru flori tăiate Lucrarea se execută cu grijă pentru a nu fi rupţi bobocii valoroşi. Caracteristici . bujori).menţinerea plantelor cu o anumită formă şi înălţime.plante perene (Paeonia.plante bienale (Digitalis. garoafe.dirijarea unei singure tije florifere. plastice (polietilenă) sau textile.înflorire uniformă. Dianthus). Yucca). . de vegetaţie. împotriva îngheţului Recoltarea . Campanula.asigurarea protecţiei pe timpul iernii plantelor care plantelor iernează în câmp. Tunsul lăstarilor . . decor şi un efect decorativ maxim (vezi cap.se impune la plantele care iernează în câmp şi au rezistenţă .uniformizarea înălţimii plantelor. Bobocitul . Lăstarii . imediat după plantare. Lucrarea se execută flori tăiate (crizanteme. prin producerea perdelelor de fum sau prin irigare.1.se aplică atât plantelor cu perioadă lungă de vegetaţie.plante cu înflorire înfloresc sau decorează până toamna târziu (crizanteme). . plantele decorative prin flori.valorificarea florilor florilor tăiate (proaspete sau uscate). garoafe.constă în îndepărtarea vârfului de creştere (aproximativ 1 cm). Lucrarea crt.lucrarea se execută în anumite faze de deschidere a florilor sau . la 2-3 cm deasupra borduri. .obţinerea tijelor cu o singură floare. .

Combaterea .crearea condiţiilor optime de . organe subterane. dăunătorilor 47 . În timpul vegetaţiei. 1 Completarea golurilor Scopul lucrării Caracteristici 2 3 4 5 . .asigurarea regimului optim de apă şi aer în sol. de tehnologia de cultură.se execută după 1-2 săptămâni de la înfiinţarea culturilor.se fac tratamente preventive şi curative (vezi tab.refacerea structurii solului. Periodic se sapă . Lucrarea crt.Tabelul 5. aer. 18) bolilor şi plantelor. . prin lucrări de afânare a solului sau prin plivirea buruienilor. Reglarea .materialul folosit (butaşi. nutriţie. rezerva de buruieni din sol. factorilor de cultură a plantelor. fragmente rezultate din despărţirea plantelor. răsad) trebuie să aibă aceeaşi vârstă şi calitate şi să aparţină aceluiaşi soi (este de preferat să se păstreze materialul de rezervă la înfiinţare). şi potecile.asigurarea stării de sănătate a .2. . Afânarea solului . apă.se va urmări asigurarea condiţiilor de lumină.spargerea crustei. în corelaţie directă cu cerinţele speciilor cultivate. . la intervale de 2-3 săptămâni.se execută manual.dezinfecţia solului făcută înainte de înfiinţarea culturilor poate buruienilor diminua substanţial. la 20-25 cm adâncime.respectarea densităţilor prevăzute .menţinerea curată a culturilor. temperatură. Lucrările de întreţinere aplicate culturilor din solul serei A. buruienile care apar sunt deschise. vegetaţie Combaterea . Lucrări comune Nr.

Cineraria hybrida seminţe. se instalează 4-6 etape distanţate la 15-20 cm. pensule moi.se îndepărtează bobocii slab dezvoltaţi. . La Lathyrus).condiţii: organe de reproducere mature. umiditate atmosferică 60-70%. . se face palisarea individuală pe fire textile sau sintetice. îmbătrânite la speciile care vegetează Zantedeschia.devine lucrare obligatorie pentru unele culturi din solul serei. 6 -toate plantele cultivate tăiate pentru flori tăiate. În funcţie de înălţimea plantelor. fie prin simpla apropiere a florilor sau inflorescenţelor.constă în eliminarea surplusului de frunze şi a frunzelor Anthurium.Gerbera hybrida.garoafe. formarea bobocilor. .se îndepărtează lăstarii formaţi pe tulpina floriferă principală.garoafe. folosind .eliminarea lăstarilor .culturi forţate de tulpinilor florifere. Se execută imediat după (inflorescenţă). . cu poziţie incorectă . fresia. înălţime se îndepărtează vârful de creştere.valorificarea florilor vezi cap. laterali. Se repetă după 1-2 zile.garoafe. crt. cadru de sârmă zincată. crizanteme.evită ruperea tijei florifere sau a bobocului rămas. .B. 2 3 Ciupitul Copilitul Bobocitul 4 Polenizarea artificială 5 6 7 Defolierea Recoltarea florilor . ale . cu diametrul de 15-20 cm. susţinere este sub formă de plasă. .garoafe. crizanteme. Lucrări speciale Nr. temperatura de 1825°C.obţinerea tijelor cu o . de în poziţie verticală a căror tulpini florifere nu-şi menţin poziţia verticală. Sistemul de crizanteme. singură floare (de obicei bobocii secundari). Scopul lucrării Caracteristici unele plante cu talie înaltă (culturi forţate de Lathyrus).dirijarea şi menţinerea . . astromeria. producerea de .se execută fie prin tamponarea stigmatului cu polen. când acestea au 12-15 cm . . 48 .se efectuează la plantele tinere. . Lucrarea se execută când lăstarii sunt încă erbacei şi se rup cu uşurinţă. Lucrarea Instalarea sistemelor susţinere 1 Speciile la care se aplică .stimularea ramificării. crizanteme. ţesută cu fire textile sau sintetice pe . dreptunghiulară sau păstrată. Se realizează ochiuri de formă anuale (Antirrhinum.

spargerea crustei. se îndepărtează buruienile şi se curăţă ghivecele de muşchi şi licheni. . Lucrări comune Nr. dăunătorilor 3 4 5 49 .Tabelul 5. crt.asigurarea spaţiului necesar . lumină. aer şi substratul de cultură.odată cu lucrarea de afânare.constă în schimbarea periodică a ghivecelor.menţinerea plantelor în perfectă . flori.3 Lucrările de întreţinere aplicate plantelor cultivate la ghivece A. (frunze. pe măsura creşterii nutriţiei plantelor şi dezvoltării plantelor. Dirijarea factorilor creşterea şi dezvoltarea . în funcţie de ritmul de creştere al plantelor.păstrarea aspectului îngrijit al . Se păstrează aproape intact sistemul radicular şi se sistemului radicular.se îndepărtează permanent părţile uscate sau ofilite ale plantelor plantelor plantelor. Combaterea . ramuri. inflorescenţe etc. îndepărtează numai o parte din substrat. Transvazarea . . plantelor.).18 bolilor şi stare de sănătate. fără să fie deranjate rădăcinile de şi aer din substrat. 1 2 Lucrarea Afânarea substratului cultură Scopul lucrării Caracteristici . lăstari. .vor fi respectate cerinţele plantelor în ceea ce priveşte regimul de de mediu armonioasă a plantelor.vezi tab.asigurarea regimului optim de apă .lucrarea se execută anual sau la intervale mai mari (4-6 ani).ghiveciul utilizat va avea diametrul cu 2 cm mai mare decât cel precedent. . Toaletarea . temperatură.se execută cu ajutorul unui plantator.

50 . .dirijarea creşterilor. a frunzelor decorativ al plantelor. număr mare de plante cultivate la ghivece. Dracaena. Tutoratul şi . sârmă sau vergele metalice îndoite în cerc sau semicerc. limbul mare. Se Hibiscus rosa-sinensis. 1 Lucrarea Scopul lucrării Caracteristici Speciile la care se aplică 2 3 4 Răritul ghivecelor . treiaje (grilaje) metalice sau din lemn etc.lucrare necesară numai în cazul existenţei unui Cineraria hybrida. decorative a plantelor.menţinerea efectului . modul de dirijare a tulpinilor .B. Cissus.se folosesc tutori simpli verticali (baghete din lemn. . . scăriţe.amplificarea valorii Gynura. plastic etc. Colocasia. formare . Croton. de lumină corespunzător. Tutorii nu vor depăşi niciodată înălţimea plantelor. iar celor care rămân li se Azalea indica.se instalează diferiţi suporţi. Hedera.se aplică mai ales speciilor arbustive. Tăierile de . Ficus. Passiflora. Scindapsus. spaţiu limitat.susţinerea plantelor.speciale metal. coriaceu. .tutorarea poate fi dublată de palisare.realizarea amenajărilor etc. Menţinerea curată . Hoya. într-un Cyclamen persicum.asigurarea unui regim . cu Monstera.). mărimii ghiveciului. Lucrări speciale Nr. crt. cu efecte estetice . Philodendron. hortensis. . Philodendron. Sinningia hybrida.corectarea formei şi îndepărtează de la punctul de inserţie ramurile şi Hydrangea densităţii coroanei. lăstarii necorespunzători. corespunzători palisatul . modului de creştere a plantei.Este necesară la plantele decorative prin frunze.dirijarea înfloririi limitează creşterile eliminarea ramurilor îmbătrânite şi regenerarea plantelor. lungimii tulpinilor. Dieffenbanchia.

Nr. Nu dă rezultate la speciile care au sistemul bolnav. Polenizarea . substratului de cultură Plantarea se face în ghivece de aceeaşi mărime sau .se îndepărtează pământul de pe rădăcini (inclusiv . Azaleea.se folosesc soluţii de substanţe retardante (Cycocel. .refacerea plantelor care . au sistemul radicular plantelor. . Fuchsia. suprafaţă îndepărtarea adâncime de 4-6 cm (fără să fie rănite rădăcinile). crt. pământului de la substratului. Transplantarea . obţinerea unor exemplare cu efect decorativ deosebit.3.plante cu rădăcini suferă din cauza prin spălare) şi se elimină rădăcinile bolnave. orhidee). 51 . fiind înlocuit cu altul proaspăt. sau direct în substrat. palmieri. artificială serei. bolnave.plante aflate în vase cu necorespunzător sau care mai mici. Înlocuirea Monstera. în substrat preparat după cerinţele substrat impropriu. retardanţi stimularea ramificării şi Alar. Bonzi) administrate prin pulverizare pe plantă Pelargonium.limitarea creşterilor.îmbunătăţirea fertilităţii . radicular sensibil la transplantare (palmieri. 5 6 7 8 Tabelul 5. este îndepărtat pământul de la suprafaţă pe o Philodendron.se aplică plantelor care se transplantează rar.obţinerea de seminţe. Ficus. . Nerium oleander.B (continuare) Lucrarea Scopul lucrării Caracteristici Speciile la care se aplică Tratarea cu . substratului epuizat.se execută ca în cazul plantelor cultivate în solul Cyclamen persicum. Anual. înfloririi. Cineraria hybrida.

Captadin 50 PU decolorate apoi se brunifică.în soluţii se adaugă aracet 0. . atacul săditor sănătos. centrală este albicioasă şi prezintă puncte mici .2 ţesuturile se necrozează. Baycor 25 WP .0. Specia floricolă atacată 1 Garoafe Boala şi agentul patogen Simptomatologie Prevenire şi combatere .2 %.prevenire prin măsuri de igienă şi se extinde zona atacată.tulpinile şi pedunculii florali atacaţi se frâng Dithane M 45 .frunzele se îngălbenesc. Topsin M 70 WP . WP . . iar în final zona .0. Principalele boli întâlnite la unele specii floricole Nr. foarte uşor în dreptul ţesuturilor necrozate şi .0.când sunt atacate tijele florifere. brun.02 %.06 %..3 %. culturală.Tabelul 5. înnegrite.tratamente curative: Benomyl 500 WP-0. frunzele din etajele de igienă culturală.0.2 %.tratamente curative cu : Polyram gălbui. aplicarea unui superioare. usucă de deasupra zonei atacate.tratamente curative cu:Topsin M 70 usucă. petele se brunifică . planta se EC . Rugina garoafelor .07 %.02 %.2 %.0. Bumper 250 EC . respectarea măsurilor (Septoria dianthi) se extinde pe tulpini.pe toate organele aeriene apar pete mici. în dreptul cărora epiderma crapă iar (Uromyces dianthi) combi . 52 .0.sunt atacate mai întâi frunzele bazale şi după . Înnegrirea garoafelor (Mycosphaerella dianthi) înconjurate de o zonă violacee.bobocii atacaţi nu se mai deschid sau se deschid asimetric. %. Tilt 250 .0.3 %. se răsucesc şi se . .4.0. negre. folosirea fungicidelor: }esuturile din dreptul petelor sunt mai întâi Mancozeb 800-0.1 %. .iniţial pete de decolorare circulare sau eliptice. Derosal 50 SC . crt. flori (sepale şi chiar petale).0.25 %.prevenire prin folosirea de material Pătarea brună ce pe acestea apar organele de înmulţire. asolament. în condiţii favorabile agentului patogen.

administrarea de îngrăşăminte cu azot. floricolă crt. Putregaiul cenuşiu . vaselor conducătoare. înrădăcinat.0. umiditate ridicată pe ţesuturile atacate se .bobocii florali şi florile atacate se desprind în exces.boala se manifestă şi la butaşii puşi la săditor sănătos. Făinarea (Oidium dianthi) . 53 .15%. igienă culturală. se va evita fin. ţesuturile se de umiditate.1% sau Benlate 50 WP .tratamente lunare cu: Bavistin 0. (continuare) Specia Nr. Benlate 50 WP 0. folosirea de material . Rovral 50 WP-0. se vor respecta măsurile de de plantă. albicioasă groasă. Bobocii atacaţi nu mai zeamă sulfocalcică în concentraţie de cresc.pentru prevenire se va evita excesul (Botrytis cinerea) Organele atacate se brunifică.sunt recomandate tratamente preventive cu: Ronilan 50 DF-0. 1:50.se fac stropiri cu Karathane 0. Tratamentele se repetă la interval de 7 zile. alternând produsele. atacată Garoafe Boala şi agentul patogen Simptomatologie Prevenire şi combatere Fuzarioza (veştejirea) .1formează un mucegai (miceliu ciupercii) 0.2%.1%. În secţiune se observă brunificarea 0.1%.05-0. Sumilex 50 PU0. iar plantele se veştejesc şi apoi se .pentru prevenire este obligatorie garoafelor (Fusarium plantei şi se veştejesc uşor. frunzele se îngălbenesc în cale termică sau chimică (Syllit 65 WP totalitate.1%. în sere şi solarii se va înmoaie şi se acoperă cu un mucegai gri.Tabelul 5.folosirea de butaşi sănătoşi. dianthi) boala avansează.05usucă.pe frunze şi pe caliciu apare o pâslă . .boala apare în condiţii de umiditate mare.sp.iniţial se clorozează frunzele din vârful . alb-roz. .2%.4.0. asigura o bună aerisire. iar frunzele bolnave se usucă. . Pe măsură ce dezinfectarea solului (substratului) pe oxysporum f.1%. În condiţii de .

Shavit 25 EC l l/ha. brun.25 %.125 %. Septorioza crizantemelor . Specia floricolă atacată Crizanteme Boala şi agentul patogen Simptomatologie Prevenire şi combatere Mozaicul crizantemelor . . 0.05 %. decolorate.2 %. Tiuram 70-0. În dreptul petelor apar picnidiile .3 %. Vandozeb-0.iniţial apar pe frunze pete brune de 0. Limbul virotice şi se fac stropiri cu insecticide frunzelor atacat este deformat.pentru prevenire se elimină plantele (Chrysanthemum virus B) galben-verzui.07 %.07 usucă. iar în dreptul folosit la înmulţire se dezinfectează. are nervuri în vederea prevenirii răspândirii translucide.3 %. Orthocit 500. Petele apar uniform atacate sunt adunate şi arse. Făinarea (Oidium .tratamente cu Polyram combi-0. ce devin apoi necrotice.pentru prevenire se foloseşte material (Septoria diametru. lor se formează o mică excrescenţă pe faţa .05-0. plantele horiana) cafenii sau castanii. superioară şi cavităţi pe partea inferioară. Rugina albă a .3 %. apoi albe şi în final măsurile de igienă culturală. sub care kg/ha.pentru prevenire trebuie să se respecte crizantemelor (Puccinia circulare. 54 . Benlate 50 ţesuturile se îngălbenesc. alb-verzui iniţial. (continuare) Nr. apoi acestea devin cenuşii.apare pe frunze sub formă de pete mici.2 %. Kumulus S-0.Tabelul 5. Karathane LC-0. EC-0.5-2 cm .săditor sănătos. chrysanthemella) roşcate. Dithane M 45-0.1 %.3 %.2 %. Topsin M 70-0. iar planta formează flori mici şi agentului patogen. Topsin 70 PU-0.pe ambele feţe ale frunzei şi pe tulpini apar .tratamente curative cu: Dithane M 45ciupercii.tratamente curative cu Sulfomat P-20 chrysanthemi) zone acoperite cu un strat alb prăfos.pe frunzele tinere apar zone clorotice inelare .4. Frunzele atacate se WP 0. materialul distribuite pe limb şi pe nervuri. Saprol 190 necrozează. iar inflorescenţele nu mai înfloresc şi se %. crt. Zineb 75-0.

bacteria nu trece. sau nu ating dimensiunile normale. taie florile cu fosfat trisodic 10%.Tabelul 5.plantele bolnave prezintă pe frunze . .pentru prevenirea bolii trebuie să se (Pseudomonas sub forma unor pete de putregai umed. deformări pentru combaterea afidelor. crt.se recomandă sortarea şi plantarea numai Mozaicul freesiei .02% (10 l/m2). Putregaiul cenuşiu . 55 . . strânsă. moderate. (continuare) Nr.pe frunzele plantelor virotice apar pete şi . }esuturile din corespunzătoare şi menţinerea umidităţii dreptul petelor se înmoaie şi putrezesc.se recomandă plantarea de tuberobulbi fasolei la freesia (Bean dungi verzi-deschis sau galbene.pe tuberobulbi apar pete ruginii în dreptul cărora apar adâncituri în ţesuturi. 1-2 ore. eliminarea plantelor virotice.pentru prevenire se recomandă aerisiri (Botrytis cinerea) mucegai cenuşiu pulverulent.plantele bolnave prezintă pe frunze pete (Freesia mosaic virus) mici de decolorare ce ulterior evoluează în de tuberobulbi sănătoşi. de sămânţă. Specia floricolă atacată Freesia Boala şi agentul patogen Simptomatologie Prevenire şi combatere Mozaicul galben al . respecte măsurile de igienă culturală şi se marginata) }esuturile tuberobulbilor atacaţi se distrug face dezinfecţia tuberobulbilor la plantare până la o adâncime oarecare unde se cu sublimat coroziv 1%.boala se manifestă pe frunze şi tuberobulbi.pe flori apar pete de decolorare. Derosal-0. . aceea florile sunt deformate. Benlate-0.06% şi dezinfecţia solului cu Criptanol-0. .tratamente curative se fac cu produse pe bază de oxiclorură de cupru.4.tratamente curative cu: Captan-0. Bacterioza . iar pistilul depăşeşte petalele în înălţime. cultivarea de soiuri rezistente şi stropiri cu insecticide pete necrotice şi apare uscarea frunzelor.06%. formează o zonă de suber dincolo de care .2%. jumătatea sănătoşi sau cultivarea freesiei din yellow mosaic virus in inferioară a florii este cutată. rămân închise stropirea cu insecticide şi dezinfectarea freesia) mâinilor muncitorilor şi cuţitelor cu care se sau se deschid asimetric. .

Topsin M se deschid sau au petale mici. necrozează.05%. atacată Trandafirul Mozaicul galben al . (cultură în trandafirului seră) necrotic ringspot virus) atacuri masive apar benzi clorotice în lungul nervurilor.tratamente curative: Polyram combi0. albe sau galbene.plantele virotice prezintă pe frunze pete şi inele . . În final. însoţite de o bună ţesuturile parazitate se îngălbenesc şi se aerisire. . Miraje 45 EC-0.1%. Miraj 45 EC-0. Captan 50 PU-0.1%. parazitaţi sunt debili şi în cursul iernilor geroase Systhane 12 EC-0. Petele confluează şi apar puncte negre.05%.Tabelul 5. Pătarea neagră a frunzelor . iar foliolele se deformează.pentru prevenire trebuie ca altoii să fie (Cherry de decolorare verzui. irigări cu superioară a limbului. Lăstarii 70 WP-0. rezistente. rosae) pâslă albicioasă. florile nu 0. pătate.2%.tratamente curative: sulf muiabilcenuşie.2%. Făinarea (Sphaerotheca . bobocii sunt mici şi florile decolorate. Systhane 12 E-0. frunzele se usucă şi cad.pentru prevenire trebuie respectate pannosa var.pe organele verzi apar pete brun-negricioase.pentru prevenire se cultivă soiuri de trandafir (Diplocarpon circulare. Systhane vor pieri.4%. făinoasă. floricolă Boala şi agentul patogen Simptomatologie Prevenire şi combatere crt. Dithane M 45-0..5CE-0.1%. 56 . La atac puternic frunzele cad. miceliul are o coloraţie alb. 12.1%. Karathane LC-0. se respectă măsurile de rosae) Pe frunze zonele parazitate se necrozează iar igienă culturală. pe frunze apare o .sunt atacate organele verzi.25%.05%. mai ales pe partea măsurile de igienă culturală. (continuare) Specia Nr. Sub această pâslă norme moderate.4. La recoltaţi de la plante-mamă sănătoase. .

cu .3-0. Topsin M 70-0. Plantele se ofilesc brusc şi mor.pentru prevenire trebuie să fie . Hortensia Pătarea brună a frunzelor . . colţuroase. apoi se usucă.tratamente cu sulf muiabil 0.frunzele atacate prezintă o pulbere făinoasă.1 l/ha.se taie lăstarii puternic atacaţi care se (cultură în (Phragmidium plantei. . Gerbera Veştejirea şi uscarea . La atac . Tilt 250 CE RV-0. şi care este distrus parţial.0%.se folosesc soiuri rezistente. de culoare albă. În dreptul acestor pete.2%. . cryptogea) întreaga plantă.tratamente cu zeamă bordoleză 0.75(Ascochyta hydrangeas) suprafaţa zonată concentric.tratamente cu Ridomil 25-0. Dithane M-45-0. Frunzele atacate 1. Simptomatologie Prevenire şi combatere floricolă patogen crt. Benomil 50fructele formate cad de timpuriu.4.boala se manifestă prin brunificarea coletului.se recomandă udarea prin brazde. Verticilium sp.02%. Făinarea frunzelor .) substanţelor. strâng şi se ard. plantelor (Fusarium sp.05-0.3%.1% în doză de 5 l/m.08%. puternic frunzele cad. (continuare) Specia Boala şi agentul Nr. Saprol 190 EC-0. Shavit 25 EC. atacată Trandafirul Rugina trandafirului . brun-cenuşii. 0. Mancozeb 80-0. superioară apar mici puncte brune.pe frunze apar pete mari. . seră) mucronatum) izolate.p.trebuie respectate măsurile de igienă (Oidium erysiphoides) groasă. mai întâi se veştejesc frunzele. iar lăstarii se usucă. de sol sau 1-2 l soluţie/plantă.Tabelul 5. pe faţa .1%.respectarea măsurilor de igienă (Phytophthora moale. radicular. întrerupând circulaţia respectate măsurile de igienă culturală.1%. Putregaiul gerberei . apoi culturală.se fac tratamente cu: Polyram combiPlantele atacate au un număr redus de flori. . 57 . iar 0.5%. Pe frunze apar pete gălbui.2%.în zona bazală a peţiolului frunzei apare o zonă . frunzele se răsucesc şi culturală.boala apare pe toate organele aeriene ale . cad.

zonele atacate putrezesc. se fac (Pseudomonas apar zone putrezite brun-cenuşii.boala se manifestă prin apariţia pe frunze a .atacul se manifestă mai ales pe frunze. albicioase-cenuşii.tratamente cu Polyram combi-0. mm diametru.la baza frunzelor apar pustule galben-brunii.Tabelul 5. gladioli pv. 58 . iar mai târziu brun-roşcată.05%. limb.4.08%. culturală.2% sau umiditatea este mare. La solului.tratament cu zeamă bordoleză 0.atacă toate organele verzi ale plantei. Au culoarea albicioasă .tratamente foliare cu sulf muiabil îngălbenesc şi se usucă. albă.folosirea tuberobulbilor sănătoşi sau zone necrotice cu o margine roşiatică.(continuare) Specia Nr.4%.preventiv se reduce umiditatea. Karathane-0. după care cuprinde întregul . mai întâi pe aerisiri repetate. acoperite cu o pulbere fină.25%. circulare. unde . atacată Hortensia Boala şi agentul patogen Simptomatologie Prevenire şi combatere Pătarea cenuşie .tratamentele cu sulf muiabil 0. floricolă crt. cenuşie. gladioli) temperaturi ridicate.porţiunile atacate sunt acoperite cu un mucegai pulverulent. Karathane-0. Făinarea (Microsphaera . pulverulentă.08% Gladiole Râia tuberobulbilor de .umidităţii.trebuie respectate măsurile de igienă cinerarie) acestea apar pete neregulate de diferite mărimi. cu marginile brun-roşcate.4%. Morestan0.preventiv se recomandă diminuarea polonica) neregulate. Cineraria Făinarea (Oidium .3%. Pe . Pelargonium Bacterioza . petele se extind şi apar . . Frunzele se .0%.pe partea superioară a frunzelor apar pete . izolate sau confluente. în . marginata) marginea frunzei. Dacă trataţi cu Dithane M 45-0. Organele atacate se usucă şi cad. 0.75(Cercospora hydrangea) unor pete mici. Mancozeb 800-0. sunt afectate toate frunzele şi plantele se frâng de la bază.dezinfecţia termică sau chimică a gladiole (Pseudomonas dreptul cărora apar pete necrotice. bine delimitate de 2-4 1.

05%. . bine sortaţi. iar frunzele rămân perforate. Pe măsură ce boala . Pătarea lalelelor .1%. La umiditate ridicată. Ronilan . pe zonele atacate apare un putregai de culoare cenuşie. florile au şi se ard. Specia floricolă atacată Gladiole Boala şi agentul patogen Septorioza gladioli) Simptomatologie Prevenire şi combatere Lalele (Septoria . Creşterea plantelor este fosfat trisodic 10%. }esuturile atacate se înmoaie. brune. Plantele ce . Atacul pe tuberobulbi duce la uscarea acestora.0. }esuturile din dreptul petelor se 0. circulare. apărând un mucilagiu alb-cenuşiu. Pe tuberobulbi apar Rovral . (Botrytis gladiolum) Pe frunze apar pete mici.boala se manifestă pe toate organele plantei.pe bulbii atacaţi apar pete brun-deschis în . bulbul putrezeşte în profunzime. 59 . . usucă şi cad. Topsin Mconfluează.uneltele de tăiat se dezinfectează cu tepală este decolorată. bulbilor de lalea zona discului central.plantele virotice se elimină din cultură (Tulip breaking virus) . chimic. care apoi Merpan-0. porţiuni brune putrezite care se extind adânc în interior sub formă de raze. iar înflorirea întârziată. mici. benzi decolorate sau întreaga .1%. plantele bolnave se formează din bulbii bolnavi au tulpină sunt eliminate şi arse. sticloase sau apoase.simptomele apar la înflorire. Benlate-0.pe frunze şi tuberobulbi apar pete mici.15%.se folosesc bulbi sănătoşi.se fac stropiri cu uleiuri minerale pentru a împiedica aşezarea vectorilor sau cu insecticide pentru combaterea afidelor. pe petale pete Mycodifol . Putregaiul cenuşiu . încetinită. (continuare) crt. la început izolate. scurtă şi nu înfloresc.se fac tratamente cu Orthocid 50.în timpul vegetaţiei. pulverulent.Tabelul 5.0.tratament foliar cu Orthocid 50 sau brune.2%. tepalele cu pete. .2%.4.0.solul se dezinfectează termic sau (Pseudomonas syringae) evoluează. Putregaiul moale al .nu prezintă simptome foliare. .

pe toate organele plantei apar pete mici.dezinfectarea bulbilor cu Captan (Fusarium oxysporum) apar pete adânci care confluează şi cuprind zone 0. . sublimat corosiv 1%.pe frunze apar pete de decolorare sau benzi .se recomandă arderea plantelor bulbilor de zambilă brune. la baza bulbilor .05-0.boala determină pierderea prematură a plantelor. (continuare) Nr. petele . Pe suprafeţele atacate apare Orthophaltan 0. frunzele şi tijele cu fungicide 30 minute în soluţie de florifere au dungi galbene. În condiţii de umiditate ridicată. porţiune atacate. Dacă de 20-25 minute. Putregaiul cenuşiu . iar ţesuturile se necrozează. mai mari din bulb. crt. urât mirositoare.se recomandă folosirea bulbilor (Botrytis tulipae) rotunde sau ovoidale.frunzele se colorează în violet. cenuşii. galbenă. culoare mai închisă. Mozaicul zambilei . 0.2%.în interiorul bulbilor apar puncte mici galben.3% sau hidroxid de cupru 10-15%. se veştejesc şi Dithane M 45-0. cu marginea de sănătoşi. 60 . în dreptul cărora ţesuturile sunt insecticide pentru distrugerea adâncite. Pe 0. La temperaturi . apar pete brune şi scleroţi de 1-2 mm.075%. cu 2-3 săptămâni mai devreme. Mycodifol 0.2%.4. . Bulbii se tratează şi atacul se instalează mai târziu. 0.15%. iar pe tijele vectorilor.Tabelul 5. Specia floricolă atacată Lalele Boala şi agentul patogen Simptomatologie Prevenire şi combatere Zambilele Putregaiul uscat . Rovral bulbi. iar plantele se usucă şi sănătoşi.tratamente cu Merpan 0.se recomandă folosirea de bulbi mari ridicate simptomele dispar.2%. La umiditate ridicată. florale apar flori puţine şi mici. un miceliu albicios.se fac periodic tratamente cu (Hyacinth mosaic virus) galben-verzui.2%. Bulbii sunt foarte mici.. folosirea de bulbi sănătoşi sau (Xanthomonas hyacinthi) din bulbi se transformă într-o masă dezinfectaţi cu apă caldă la 48°C timp mucilaginoasă. Putregaiul galben al . Ronilan confluează.25%. Mancozeb 800plantele pier.

eliminarea şi arderea plantelor antirrhini) brune sau negre.pe frunze apar pete rotunde de 2-10 mm în . de culoare Zineb 0. devin brune. 2 Plantele îşi încetează creşterea.2%.3%. Maneb 0. de culoare gălbui. se îngroaşă şi .2%. antirrhini) cenuşie-albicioasă.se fac tratamente cu Polyram combi(Puccinia iridis) circulare. care confluează. La atac . galbenă. M 45-0.tratamente cu Merpan 0. Antirrhynum Pătarea cenuşie a . Mozaic (Marmor . Captan 0. Pătarea frunzelor . pulverulente.Tabelul 5.udarea şi îngrăşarea echilibrată. Zineb 0. . pulverulentă. rt. culoare neagră. prăfoase. se desprind şi cad.2% + sulf muiabil 0. Dithane M 45 sau Vandozeb gălbui.4. cu bordură violacee. izolate sau confluente.2%. 1 Specia floricolă atacată Iris Boala şi agentul patogen Simptomatologie Prevenire şi combatere Rugina stânjenelului .2%. de culoare galbenă. poate ajunge la uscarea plantelor. cu fructificaţiile ciupercii de 0. Dithane M 45-0. iar în final se . iar mugurii floriferi se reduc ca număr. }esuturile atacate se necrozează. 61 . Dahlia dahliae) prezintă pete neregulate. Rugina (Puccinia .combaterea vectorilor Doralis sp. 3 frunzelor (Septoria unor pete mici.tratament cu zeamă bordoleză 0.2%. apoi brune.2%. Pătarea frunzelor .boala se manifestă prin apariţia pe frunze a .2%. Dithane (Entyloma dahliae) diametru.tratamente cu Orthocid 50 sau Merpan (Heterosporium pruneti) unor pete alungite.2%.frunzele atacate se deformează. Fiecare pustulă bolnave. Dithane M 45-0. fiind mărginite de o zonă galbenă. Vandozeb 0.25%. bine conturate.pe partea inferioară a frunzelor apar pustule . este înconjurată de o zonă galbenă. puternic frunzele se veştejesc.tratamente cu Poliram combi 0.folosirea de material săditor sănătos.pe frunzele atacate apar pustule ovoidale sau . iniţial 0.2%.75%.2%. brune. înconjurate de o zonă 0.25%.boala se manifestă prin apariţia pe frunze a . (continuare) Nr.

pe frunze şi tulpini apar pete de diferite . Pătarea cenuşie a . (continuare) Nr.0.25%.2% confluează.nervurile frunzelor tinere se îngălbenesc. înverzesc.prevenirea şi combaterea vectorilor 4 (Chlorogenus calistephi) frunzele se deformează şi capătă o poziţie (cicadelor) erectă. bine delimitate.tratament cu Merpan 0. În dreptul petelor apar picnidiile sub formă de puncte mici. unde apar pete colţuroase brune. Dithane (Septoria calistephi) caliciu.pe ambele feţe ale frunzelor apar pete aproape . cenuşii. Plantele puternic atacate dispar complet. .tratament cu sulf muiabil 0.tratament cu sulf muiabil 0. înconjurate de bordoleză 0. Pătarea brună a frunzelor .Tabelul 5.06%. Calendula Făinarea (Sphaerotheca . Karathane 0. Specia Simptomatologie Prevenire şi combatere floricolă Boala şi agentul patogen atacată Callistephus Îngălbenirea . Captan 0. flori şi . sub forma unei pâsle fine. cenuşii.2%.4. iar la vârful lăstarilor apar zone necrozate. zeamă frunzelor (Cercospora circulare.4%. pedunculi. rt.Morestan 0.75%. 5 fuliginea) mărimi. Inflorescenţele rămân mici. 62 .boala se manifestă pe frunze.4%. albicioase.03%. Plantele atacate mor prematur. caledula) dungi galbene. negre. care M 45 .

gryllotalpa) dezrădăcinează plantele. Adulţii şi folosirea momelilor (Gryllotalpa larvele rod părţile subterane ale plantei. de forma unor şiraguri de mărgele sau pentru înmulţire sănătos. begonia. crt. (Deroceros ogresti) organelor subterane şi aeriene ale plantelor. fără cochilie stau ascunşi în locuri răcoroase. . În timpul zilei. . gura .5. primula.) atacate au culoarea verde palid. iar plantele se usucă. sub frunze.vierme de sol foarte periculos. Basamid rădăcini apar umflături ce pot depăşi 6 cm în diametru. umede.Tabelul 5.) leului. hrănindu-se cu ţesuturile Escartox 5 %-20 kg/ha. hortensia. Pe săptămâni:Nemagon 700 l/ha. Principalii dăunători întâlniţi la speciile floricole Nr. Vydate 120 kg/ha Limaxul cenuşiu . periculos. dislocă seminţele. rădăcinile plantelor putrezeac. ce trăieşte în solurile uşoare. atacă rădăcinile plantelor. Dazomed 450 kg/ha. Vydate 120 kg/ha. Dazomet 450 kg/ha.folosirea de material biologic plantelor floricole mai ales pe rădăcinile laterale. 600 kg/ha. garoafele. de asemenea săpând galerii otrăvitoare. Dăunătorul Atacul şi efectele Combatere I.dăunător polifag. La . Atacă cyclamenul. .tratamente chimice cu: Nemogon 80-100 l/ha. fresia. Dăunătorii polifa ai părţilor subterane Viermele rădăcinilor . de apă la temperatura de 90100°C timp de 2-3 ore.dăunător polifag. . În decursul vegetaţiei Tenik 80 kg/ha. petunia etc. Basamid 600 kg/ha. melcii Helocid 5 %-20 kg/ha.dezinfectarea solului cu vapori atacuri puternice. Nematodul galicol al . Coropişniţa . 63 . pe care apar gale mici. iar frunzele se îngălbenesc. (Meloidogyne arenaria) pot determina deformarea rădăcinilor (Zantedeschia aethiopica). Plantele plantare cu 4 (Meloidogyne sp.atacă foarte multe specii floricole.tratarea solului înainte de (Hederodera sp. .

Tabelul 5.15%. azalee. gladiole. Dăunătorul Atacul şi efectele Combatere Puricii negri de pământ . Bactospeine PU0. Tripşi Tripsul plantelor de seră . ficus.biopreparate: Dipel PU-0. rosae) 64 . prin înţeparea şi consumarea sevei. iar adulţii atacă frunzele pe care le distrug 0. Turingin PU-0. tradescanţia. muşcate etc.4%.15%. gladiole.04%. Atacă în Tratament cu: Sinoratox 35-0. Dăunătorii părţilor aeriene Buha verzei (Mamestra . perforează limbul foliar sub formă de orificii neregulate. lămâi. Păduchii ţestoşi şi lânoşi Păduchele ţestos al . atacă plantele de ficus.tratamente chimice: Carbetox 37 brassicae) Larvele la început rod epiderma inferioară şi parenchimul frunzelor. care se brunifică.5% creştere. Sinoratox 35 EC-0. haemorhoidalis) .) seră.25%.3%. crizanteme. trandafirului (Aulocaspis . crt. fiecare individ fiind protejat de un scut. 0.15%.tratament la apariţia dăunătorului cu unul din produsele: Carbetox 37(Heliothrips trei perechi de picioare şi două perechi de aripi. nalba. Dipterex 80 PS-0. perforându-se (ciuruirea frunzelor) II. (continuare) Nr.) stadiu de larvă şi de adult. Sinoratox 35-0. trandafiri. cana.se găsesc în colonii.15%. Dimevur 42cu aspect mozaicat. Larvele pătrund sub epiderma rădăcinilor tinere Carbetox 37-0. Plantele încetează din 0. crizanteme. Diazinon 60consumând conţinutul acestora. cu .2 %. Petalele florilor (Taeniothreps dianthi) cad. palmieri etc. .2%. Frunzele atacate devin lucioase Diptevur 55-3 l/ha. subţiri.dăunători foarte mici.atacă ramurile de 2-5 ani care se usucă de la vârf spre bază.atacă în anii secetoşi specii floricole ca: dalia. garoafe. apoi CE-0.4%. .5. Tripsul garoafelor -atacă frunzele şi florile. Tripsul dracenei . rămânând pitice. de culoare galbenă sau brun-negricioasă. cultivate în (Parthenocinoe sp. mixandre etc.atacă plantele de dalii.dăunător polifag care atacă plantele de garoafe. iar florile cad. dracena.dăunător polifag. (Phyllotreta sp.

pe lăstarii şi bobocii florali.) asparagusul. . atacă garoafele. ramuri şi fructe. bobocii florali. atacă ferigile. Plantele se opresc din creştere iar frunzele rămân mici. seră (Neomyzus sp. orhideele. cyclamenul etc.05 %.8%. Organele atacate sunt acoperite cu "roua de miere". 65 . Frunzele se usucă şi cad. plantelor citrice cyclamenul etc. ficusul. Actelic 50-0. dafinul. producând momentul când larvele hesperidum) decolorarea ţesuturilor. Larvele se localizează de-a lungul nervurilor de pe (Coccus hesperidum) frunze şi mai puţin pe lăstari. Se instalează pe tulpini şi pe faţa inferioară a (Pseudococcus frunzelor. Atacul este de regulă puternic Polybar 0.Tabelul 5. atacă lămâiul. . lămâiul. muşcatele.15%.dăunător polifag. lămâiului asparagusul etc. Formează colonii pe faţa inferioară a frunzelor. ficusul. ferigile. (continuare) Nr. frunzele şi lăstarii se deformează şi se decolorează. Macrosiphum sp. Diazol 60-0. fiind acoperite cu "roua de miere"pe care se dezvoltă ciuperca Capnodium salicinum. ficusul. Planta acoperită complet de dăunători 0. atacă camelia.tratament cu: Fernos 0. echinocacti) se zbârceşte şi putrezeşte.specie polifagă. Plantele atacate rămân debilitate. lămâii.dăunător polifag.5.. Frunzele se îngălbenesc şi cad. Sinoratox 35cactaceelor (Diaspis formând o crustă de carapace.se aplică un tratament în lămâiului (Lecanium Atacul se observă pe ambele feţe ale limbului frunzei. Dăunătorul Atacul şi efectele Combatere 0 Păduchele ţestos al . crt. cyclamenul etc. Păduchele lânos al . cât şi vârfurile de creştere ale plantelor.dăunător polifag. adomidum) Păduchii de frunze (afide) Păduchii plantelor de .15%. .formează colonii compacte atacând frunzele şi lăstarii tineri. leandrul. Păduchele ţestos al . leandrul. migrează de sub carapace: Păduchele ţestos al .1 % Myzus sp.atacă exclus numai cactaceele. palmierii.

Frunzele se ofilesc. 66 . Plantele atacate prezintă malformaţii şi sunt improprii pentru comercializare. Sumicidin vaporariorum) sugând sucul celular. verbena. formând în interior pete brune.5 .1 %. Primul tratament se face la (Tetranychus urticae) înţepându-le şi sugându-le sucul celular. puternice.5. (continuare) Nr. înţepând şi Isathrine 100-0.2 Acarianul bulbilor .5 E-0. Adulţii şi larvele se găsesc semnalarea dăunătorului.folosirea materialului săditor (Steneotarsonemus sunt slab dezvoltate. iar cei aripaţi au toracele şi picioarele negre. Acricid 25 -0. La invazii 20-0.0. %. ramurile tinere şi vârful lăstarilor.03 %.0. în care apoi se pot dezvolta ciuperci sau bacterii.2 %.1%. crt. gerbera. osclepiadis) sunt de culoare galbenă. Ripcond 40-0.05 %.0. muşcatele.atacă frunzele pe faţa inferioară. pe frunze apar pete caracteristice de după 10 zile alternând produsele culoare cenuşiu-lucitoare sau roşiatică. apoi se usucă şi cad. plantele pot fi distruse în masă periclitând parţial sau total Sinoratox 35 CE-0. Adulţii nearipaţi 37-0.dăunător polifag. echinopus) numeroase galerii.2 %. Mitigan 18.atacă plantele ce prezintă organe subterane (zambile.1 %.atacă toate organele plantelor floricole bulboase. Tratamente la apariţia focarelor: (Trialeurodes garoafele etc. Zolone 30 . Aleuroidae Musculiţa albă de seră .1 %. Păianjenii (Acarienii) Acarianul roşu comun . Torque 50 PU sunt ridicate iar umiditatea atmosferică scăzută. Sintox 25 limbului frunzei. atacă toate speciile de plante ornamentale.15 %. Organele subterane atacate de acarian prezintă Acarol 500 EC-0. Adulţii şi larvele colonizează frunzele.2 %.4 %. au frunzele deformate şi flori decolorate.05 %.dăunător polifag.02 %. Acarianul bulboaselor .Tabelul 5. 1 Dăunătorul Atacul şi efectele Combatere 2 4 5 6 Păduchele galben al . narcise. dalii etc. producţia. În urma atacului. Se întâlneşte frecvent pe faţa inferioară a Dicofol 20 . Carbetox leandrului (Aphys Plantele atacate nu mai cresc şi nu mai înfloresc. Plantele atacate . acaricide: Omite 57 -0. 0. se usucă şi cad. Pagube mari se înregistrează când temperaturile CE .). Aceste frunze se răsucesc.0.2 %. Tedion V-16 CE -0. apoi pe frunze. (Rhizoglyphus gladiole. acaricide: Kelthane 18. Bulbii sănătos sau se dezinfectează cu laticeps) atacaţi se înmoaie. atacă: freesia.

06 %.2 %.2 %. lalelele etc.1 %. crizantemele. atacă gerbera.2 %. localizându-se pe partea inferioară a frunzelor . crt.2 %. Acricid 25 PU-0. rămân pitice şi se usucă. . Omite 57 CE-0.5 ţesuturilor. Bobocii sănătos sau se dezinfectează cu atacaţi se deformează.atacă cyclamenul. marginile se răsucesc şi se înconvoaie.5 E-0. petuniile. Acrex 30 CE-0. bobocii seră. Kelthane 18. . 7 Dăunătorul Atacul şi efectele Combatere 8 Acarianul cyclamenului .măsuri de igienă culturală în (Tarsonemus latus) zinia.folosirea materialului săditor (Tarsonemus pallidus) care se deformează. CE-0. Acarol 500 EC-0.dăunător polifag. Acarianul lat . Torque 50 PU-0.2 %. Plantele stagnează în creştere. (continuare) Nr. Sintox 25 CE-0.5. brunificări şi suberificări ale 20 CE-0. Tedion V-16 CE -0. fructele şi mai ales frunzele localizându-se pe faaţ inferioară.2 % 67 .1 %.Tabelul 5. iar petalele se încreţesc. begonia.1%.tratamente chimice: Dicofol Organele tacate prezintă depigmentări. acaricide: Kelthane 18. Adulţii şi larvele colonizează lăstarii. florali.

a unor plante care înfloresc de obicei primăvara (lalele. cu expoziţie însorită. fără soare sau chiar la 8-90C în zilele însorite. cu soluri permeabile. Cultura timpurie se practică şi în cazul unor plante floricole anuale (Antirrhinum. aplicarea unor lucrări speciale culturilor (ciupirile târzii şi eliminarea bobocului principal). Matthiola) la care răsadul se produce şi se plantează mai devreme. Lathyrus. Pentru înfiinţarea culturilor timpurii sunt indicate soiurile cu perioadă scurtă de vegetaţie. ceea ce asigură temperatura necesară intrării în vegetaţie a acestor plante. lăcrămioare. narcise.CULTURA TÂRZIE Spre deosebire de culturile timpurii. care se zvântă şi se încălzesc uşor primăvara. tuneluri etc. Diferenţa de temperatură din interiorul adăposturilor şi terenul neprotejat poate să ajungă la 3-40C în zilele mai reci. Timpurietatea înfloririi se realizează fără surse suplimentare de căldură. pe lângă efectul estetic deosebit şi o valorificare mult mai eficientă. 6. îşi pot prelungi înflorirea până toamna târziu. Protejarea culturilor se face tot cu adăposturi temporare.). Suplimentarea căldurii se realizează şi prin amplasarea culturilor pe terenuri adăpostite în mod natural sau prin perdele de protecţie. prin plantarea timpurie a tuberobulbilor. folosindu-se numai adăposturi simple. care să valorifice la maxim căldura solară (prelate sau folii de polietilenă aşezate direct deasupra culturilor. 68 . Sunt cunoscute 4 metode care permit eşalonarea producţiei de flori de la diferite specii.1. cele tardive se realizează cu specii care înfloresc în mod obişnuit toamna şi care. cu cel puţin 2-3 săptămâni mai devreme. reprezintă o modalitate de a completa cât mai eficient sortimentul de flori în diferite sezoane. tocuri de răsadniţă. Înflorirea tardivă se asigură însă şi prin alte mijloace: folosirea soiurilor cu perioadă lungă de vegetaţie. 2. cu scopul de a răspunde cerinţelor tot mai mari pentru flori proaspete în orice anotimp. Ele completează astfel golul de flori existent pe piaţă în această perioadă. simple. ghiocei).CULTURA TIMPURIE Este o modalitate simplă de a determina înflorirea. protejate de temperaturile negative.CAPITOLUL 6 TEHNICI DE DIRIJARE A PERIOADEI DE ÎNFLORIRE Determinarea înfloririi plantelor într-o altă epocă decât cea normală. sau la gladiole. în alte epoci sau chiar în tot cursul anului: -cultura timpurie -cultura târzie -cultura forţată -cultura continuă. zambile. Apariţia lor mai timpurie asigură. respectiv cele care au înflorire precoce şi în condiţii naturale.

administrarea unor produse chimice care întârzie înflorirea (acid naftilacetic, Cycocel), eşalonarea plantării la înfiinţarea culturilor. Culturile târzii dau rezultate bune la crizanteme, gladiole, dalia etc. 3.CULTURA FORŢATĂ
Are ca scop principal obţinerea de flori în perioada cuprinsă de la sfârşitul culturilor târzii până la începutul celor timpurii (decembrie-februarie). Cultura forţată poate fi realizată printr-un ansamblu de măsuri agrotehnice care să determine ieşirea plantelor din repaus şi înflorirea lor într-o epocă total diferită decât cea normală. În sortimentul de plante floricole destinate culturilor forţate sunt incluse plantele care în mod obişnuit se cultivă în câmp dar, cultivate în spaţii protejate şi supuse unor tratamente şi tehnologii adecvate, au capacitatea să înflorească în sezonul rece. Răspund favorabil la cultura forţată unele plante anuale (Lathyrus, Antirrhinum, Callistephus), plante bienale (Bellis perennis, Viola hybrida), perene: hemicriptofite (Chrysanthemum, Dicentra, Viola odorata), geofite rustice (Tulipa, Narcissus, Hyacinthus, Iris, Lilium, Convallaria) sau geofite semirustice (Gladiolus, Polyanthes, Canna), precum şi arbuşti ornamentali (Syringa,Forsythia,Rosa). Speciile floricole care se cultivă numai în sere (Freesia, Zantedeschia, Anthurium, Strelitzia) fac obiectul culturilor protejate, deşi adesea sunt considerate tot culturi forţate. Dirijarea epocii de înflorire se realizează prin diferite tratamente: deshidratarea parţială a plantelor (disecaţia), îndepărtarea mecanică a frunzelor, tratarea cu frig, baia caldă, folosirea unor substanţe chimice (eter, cloroform). După pregătirea şi tratarea materialului, acesta se plantează în spaţii protejate (la lădiţe, ghivece sau în solul serei) pentru forţatul propriu-zis, asigurându-se condiţii specifice de temperatură, umiditate, lumină, aer, în funcţie de cerinţele fiecărei specii.

4.CULTURA CONTINUĂ
Se referă la posibilitatea dirijării unor specii să înflorească în orice perioadă din an, prin asigurarea corespunzătoare a factorilor de mediu, specifici fiecărei fenofaze. Un exemplu foarte bun îl constituie crizantemele, cunoscute ca plante de zi scurtă, cu înflorire normală toamna sau la începutul iernii, dar care pot fi determinate să înflorească în orice anotimp dacă este aplicat fotoperiodismul corespunzător unei inducţii florale, funcţie de anotimp şi soiul cultivat.

69

CAPITOLUL 7
MODALITĂŢI DE VALORIFICARE ŞI ÎNCADRARE ÎN ANSAMBLUL DECORATIV A PLANTELOR FLORICOLE

Importanţa deosebită a culturii florilor este determinată, în mare măsură, de multiplele posibilităţi de folosire şi încadrare în ansamblul decorativ a acestor plante: ca flori tăiate, pentru decor în spaţii verzi, pentru decorarea balcoanelor, teraselor, jardinierelor etc. În cele ce urmează, vom face referiri la câteva aspecte ce vizează principalele direcţii de utilizare a speciilor floricole.

7.1. UTILIZAREA CA FLORI TĂIATE
Florile tăiate, valorificate în stare proaspătă sau uscate (ca imortele), constituie una din modalităţile importante de folosire a plantelor decorative. Culturile floricole înfiinţate în câmp sau în spaţii protejate asigură obţinerea de flori tăiate tot timpul anului. Florile tăiate reprezintă materia primă pentru arta buchetieră, dar şi pentru diferitele construcţii florale (coroane, ghirlande, jerbe, coşuri) şi aranjamente. Pentru ca florile tăiate să-şi păstreze frumuseţea o perioadă cât mai lungă, este foarte important de ştiut momentul şi modul de recoltare, condiţiile de păstrare şi posibilităţile de prelungire a duratei de păstrare. A. Recoltarea şi păstrarea florilor tăiate valorificate în stare proaspătă Momentul optim şi tehnica recoltării florilor valorificate în stare proaspătă diferă de la o specie la alta şi sunt prezentate în tabelul 7.1. După recoltare, florile vor fi ţinute cât mai puţin în condiţii nefavorabile, care le-ar putea afecta valoarea decorativă şi durata de viaţă. Ele vor fi imediat condiţionate şi trecute la păstrare, până în momentul valorificării. Condiţiile de păstrare sunt în funcţie de specie, de durata păstrării şi de posibilităţi existente. Păstrarea de scurtă durată (cel mult o săptămână), se realizează prin menţinerea plantelor în vase cu apă. Porţiunea de tijă introdusă în apă se curăţă de frunze, iar tăietura bazală se împrospătează zilnic. Păstrarea de lungă durată nu este posibilă decât în depozite frigorifice, cu sisteme de menţinere la parametri optimi a factorilor de mediu (temperatură, umiditate, lumină, compoziţia şi circulaţia aerului). Păstrarea în condiţii frigorifice normale este metoda cu cea mai largă aplicabilitate practică şi constă în menţinerea florilor în apă sau soluţii conservante (păstrarea umedă) sau prin păstrarea uscată (fără apă). În depozitele frigorifice, temperatura se menţine la aproximativ 4°C pentru majoritatea speciilor, dar poate urca până la 7-15°C în cazul plantelor de origine tropicală sau poate coborî până aproape de 0°C pentru plantele din zonele temperate. Umiditatea atmosferică nu trebuie să coboare sub 90-95% şi se are în vedere eliminarea permanentă a etilenei din spaţiile de păstrare. Mai sunt şi alte metode de păstrare a florilor tăiate, dar au aplicabilitate redusă, deoarece implică cheltuieli mari, nejustificate (păstrarea în atmosferă de CO2 şi păstrarea la presiune scăzută). Păstrarea de lungă durată se foloseşte numai pentru florile de seră şi nu pentru cele de câmp. De asemenea, trebuie specificat faptul că înainte de a fi trecute la păstrare, florile sunt supuse unei etape intermediare de prerăcire, respectiv de scădere rapidă a temperaturii florilor, cu scopul încetinirii proceselor metabolice.

70

Tabelul 7.1. Momentul optim şi tehnica recoltării florilor
Nr. crt. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 Specia Alstroemeria aurantiaca Antirrhinum majus Anthurium anderanum Calendula officinalis Callistephus chiensis Chrysanthemum hortorum Convallaria majalis Dahlia variabilis Delphinium hybridum Freesia hybrida Garoafele de seră Gerbera hybrida Gladiolus hybridus Hyacinthus orientalis Lilium candidum Lupinus polyphyllus Narcissus poeticus Paeonia officinalis Polyanthes tuberosa Papaver orientale Spathyphyllum wallisii Strelelitzia reginae Tulipa gesneriana Zantedeschia aethiopica Momentul optim de recoltare Tehnica recoltării

Primele flori din inflorescenţe sunt Smulgerea tijelor de la bază parţial deschise Primele 3-5 flori din inflorescenţă Tăierea tijelor de la bază sunt deschise Hipsofila are forma, culoarea şi luciul caracteristic, iar pe spadix au apărut Tăierea tijelor de la bază staminele (ca mici proeminenţe) Inflorescenţele bine deschise şi Tăierea tijelor de la locul de culoare caracteristică inserţie Inflorescenţele bine deschise şi Tăierea de la locul de inserţie culoare caracteristică Inflorescenţele simple când apar Tăierea tijelor de la locul de staminele, inflorescenţele involte inserţie sau de la un nod când ligulele au culoare caracteristică Primele 3-4 flori din inflorescenţă Tăierea tijelor de la bază sunt bine deschise Inflorescenţele simple când apar Tăierea sau ruperea tijelor de la staminele, inflorescenţele involte locul de inserţie când ligulele au culoare caracteristică Cel puţin 1/3 din florile inflorescenţe Tăierea tijelor de la bază sunt deschise Prima floare din inflorescenţă s-a Tăierea tijelor de la locul de deschis inserţie sau de la bază Ruperea tijelor la 2-3 noduri Floarea are 1/3 din diametrul maxim deasupra inserţiei La apariţia a 2-3 rânduri de stamine Smulgerea tijelor prin răsucire Prima floare din inflorescenţă s-a Tăierea tijelor deasupra a două deschis perechi de frunze de la bază Cel puţin 1/3 din inflorescenţă s-a Tăierea tijelor de la bază deschis Primele două flori de pe tijă au Tăierea tijelor la 10-15 cm culoare caracteristică deasupra solului Cel puţin 1/3 din florile inflorescenţei s-au deschis şi au culoarea Tăierea tijelor de la bază caracteristică Florile sunt deschise şi au culoare Tăierea tijelor de la bază caracteristică Tăiera tijelor de la locul de Caliciul este crăpat şi se văd petalele inserţie sau de la bază Cel puţin 1/2 din florile inflorescenţei Tăierea tijelor de la bază sunt deschise Caliciul este crăpat şi se văd petalele Tăierea tijelor de la bază Spata complet deschisă şi apariţia Tăierea tijelor de la bază staminelor pe spadix Primele două flori sunt complet ieşite Tăierea tijelor de la bază din carenă Bobocii sunt gata să se deschidă şi au Tăierea tijelor de la bază culoare caracteristică (deasupra frunzelor) Spata are formă de cornet Smulgerea tijei din teaca semideschis frunzelor.

71

uscate şi răcoroase. coroane mortuare etc. persistente. introducerea în apă caldă şi flambarea bazei tijelor la speciile cu latex şi cu ţesut oxidabil. uscarea se poate face şi cu vârful în sus. când sortimentul de flori tăiate este redus. protejate astfel de lumină şi praf. B. divers colorate. Gypsophila). De asemenea. se recomandă recoltarea pe timp uscat. Este foarte important ca imortelele să nu fie expuse la lumină pe durata uscării. dispuse la baza florilor sau inflorescenţelor. cât şi pentru imortelele prin adopţiune. pierzând din calitate. rehidratarea prin introducerea tijei în apă până la nivelul inflorescenţei (la gerbera) sau prin scufundare totală (la trandafir). îndepărtarea anterelor cu polen.). precum şi momentul optim de recoltare sunt prezentate în tabelul 7. Se folosesc cu succes în aranjamente şi buchete . în realizarea construcţiilor florale tipice sărbătorilor de iarnă (coroane. Condiţiile de păstrare sunt aproximativ similare celor de uscare.2. poliester sau aluminiu. ci de bractee membranoase. Florile scoase de la păstrare. bracteele sau celelalte părţi decorative se decolorează. Acestea sunt denumite imortele prin adopţiune. lipsite de bractee. reducerea frunzelor de pe tijele florifere. Pe distanţe mici. Imortelele recoltate se leagă în buchete mici (pentru a nu se deforma prin presare) şi se suspendă cu vârful în jos. flori. apoi se introduc în lăzi din carton. pe 2-3 mm de la bază. iar pe distanţe mari.Ambalarea şi transportul sunt alte două etape importante ce se desfăşoară înainte de ajungerea florilor la beneficiar. prin intermediul altor părţi din plantă (fructe. frunze etc. aşezarea lejeră a florilor în vase. la amiază şi niciodată după ploaie sau dimineaţa (înainte de a se ridica roua). se poate recurge la o serie de metode simple. aflate în buchete sau individual. despicarea longitudinală a tijelor. Pentru prelungirea duratei de menţinere a calităţii florilor tăiate. În caz contrar. uşor de aplicat: schimbarea zilnică a apei din vase. În cazul speciilor la care nu se produce deformarea tulpinii prin pierderea turgescenţei (gramineele.). ghirlande). de aceea se pot folosi aceleaşi spaţii. Principalele specii de imortele tipice şi prin adopţiune. bine aerisite. Imortelele sunt deosebit de apreciate în timpul iernii. care pătează florile (la Lilium). 72 . sau cu alte destinaţii (jerbe. inflorescenţe. cu mijloace autofrigorifice. Valorificarea şi pregătirea pentru păstrare a imortelelor nu se face decât după uscarea lor completă (aproximativ 20-30 zile de la recoltare). Partea lor de decor nu este asigurată de flori. Recoltarea şi păstrarea imortelelor Imortelele (nemuritoarele. folosirea soluţiilor conservante.. Recoltarea prea timpurie sau prea tardivă are influenţe negative asupra calităţii materialului şi poate duce la pierderea totală a valorii decorative. Atât pentru imortelele tipice. Uscarea imortelelor recoltate se face în încăperi întunecoase. căptuşite cu hârtie. transportul se face cu autoizoterme. dar cu efect decorativ după uscare. aşa încât tijele florifere să-şi păstreze poziţia verticală. caracterizate prin capacitatea de păstrare a valorii decorative după ce au fost recoltate şi uscate în anumite condiţii. este deosebit de important momentul recoltării. se ambalează în hârtie. Sub denumirea de imortele sunt întâlnite şi alte specii. florile de „pai“) se constituie într-o grupă aparte de specii floricole. Ambalarea florilor în cutii de carton sau în hârtie poroasă contribuie la prelungirea duratei de menţinere a calităţii imortelelor.

Tabelul 7. VIII-X veziculos inflorescenţa VII-VIII inflorescenţa VII-VIII Solidago canadensis perenă Graminee* Briza sp. în funcţie de valoarea decorativă a inflorescenţelor.2. inflorescenţa V-IX *-majoritatea speciilor din familia Gramineae pot fi utilizate ca imortele prin adopţiune. Specii floricole utilizate ca imortele Durata Partea ciclului decorativă de viaţă IMORTELE TIPICE Specia Acroclinium roseum anuală Ammobium alatum anuală Celosia argentea var. Cortaderia argentea anuale Penisetum perene longestilum Stipa sp. 73 . anuală cristata Celosia pyramidalis anuală Gomphrena globosa anuală Helichrysum bracteatum Statice arborescens Statice gmeline Statice sinuata anuală perenă perenă anuală Momentul înfloririi Momentul recoltării bractee scarioase VI-X bractee scarioase VI-X bractee scarioase VII-IX bractee scarioase VII-IX bractee scarioase VII-IX bractee scarioase VII-IX bractee scarioase VII-IX bractee scarioase VII-X bractee scarioase VII-X bractee scarioase VI-IX VI-IX VI-IX VII-X VI-X VI-VIII flori bine deschise şi bractee bine colorate fază de boboc înflorire completă şi bractee bine colorate înflorire completă şi bractee bine colorate înflorire completă şi bractee bine colorate fază de boboc înflorire completă şi bractee bine colorate înflorire completă şi bractee bine colorate înflorire completă şi bractee bine colorate înflorire completă şi bractee bine colorate înflorirea completă înflorirea completă la începerea colorării în albastru a inflorescenţei după deschiderea completă a inflorscenţelor înflorirea completă după formarea fructelor (V-VI) după formarea fructelor (VII-X) după colorarea caliciului în roşuportocaliu (IX-X) înainte de maturare în faza de boboci floriferi după formarea completă a inflorescenţelor Xeranthemum annum anuală IMORTELE PRIN ADOPŢIUNE Achillea filipendulina perenă inflorescenţa Amaranthus caudatus anuală inflorescenţa Echinops ritro Heliopsis scabra Gypsophila paniculata Lunaria biennis Nigella damascena Physalis alkekengi Typha angustifolia perenă perenă perenă bienală anuală perenă perenă inflorescenţa inflorescenţa inflorescenţa membrana scarioasă din interiorul fructului fructul fructul învelit în calicul persistent.

ci ţinând cont de unele principii generale de compoziţie aplicate în proiectarea spaţiilor verzi: principiul funcţionalităţii. principiul originalităţii. decorative prin flori sau prin frunze. la intersecţia căilor de acces sau în apropierea acestora. valorifică particularităţile morfologice şi ornamentale ale plantelor cu tulpini urcătoare şi pendule. În afara acestor modalităţi de distribuire. au folosire limitată. Grupurile sunt constituite dintr-un număr mic de exemplare. Petele de culoare completează paleta cromatică din spaţiile verzi amenajate în stil natural şi mixt. perioada de înflorire. sinuos. asocierea şi modul de dispunere a speciilor floricole trebuie să aibă la bază o serie de criterii referitoare la capacitatea de adaptare a plantelor la diferite condiţii de mediu. Dacă au înălţimi diferite. cu flori (inflorescenţe) mari sau numeroase. Rabatele însoţesc traseul căilor de circulaţie şi conturează diferite construcţii (clădiri. principiul armoniei. în grupuri şi asociate în ronduri. rabate. cu lăţimea de 1-2. care necesită cheltuieli mari la înfiinţare şi întreţinere. borduri. plantele floricole le regăsim încadrate în ansamblul decorativ şi sub alte forme: amenajări pe verticală. Althaea rosea. Efectele estetice deosebite se obţin cu ajutorul „petelor“ aflate pe peluze. în prim-plan se amplasează totdeauna cele cu talie mică. pe peluze etc. 74 . care conturează diferite trasee. dispuse în centrele compoziţionale. bienale. Preponderent. principiul proporţionalităţii. de aceea. Au aspectul unor fâşii dreptunghiulare. apoi celelalte. Vasele decorative se amplasează pe suprafeţele laterale sau pavate (în pieţe publice. se pot folosi una sau mai multe specii anuale. pete de culoare şi vase decorative.2. culoarea şi parfumul florilor. Ocupă suprafeţe de teren cu contur neregulat. Platbandele au aspectul unor rabate înguste (sub 1 m lăţime). Ca şi în cazul rondurilor. Pe lungimi mari. Vasele decorative se plantează cu specii floricole cu talie mică sau mijlocie.). terase). Distribuirea plantelor după talie se face în ordine descrescătoare. Se pot utiliza în acest mod Amaranthus paniculatus. care se pot adapta la spaţiul de nutriţie limitat. rabatele se întrerup la distanţe egale cu arbuşti. dar pentru diversitate. în faţa arborilor şi arbuştilor etc. de la centru către marginea rondului. eliptice. vase decorative etc. speciile floricole pot fi dispuse: izolat (individual). La realizarea grupurilor se utilizează plante cu talie mijlocie şi înaltă. Se plantează de obicei cu vegetaţie pitică sau tunsă. aparţinând aceleiaşi specii (sau aceluiaşi soi). Rondurile sunt suprafeţe amenajate în forme geometrice regulate (circulare. Pentru amenajarea rondurilor se folosesc specii floricole anuale. Decorul pe verticală. În cadrul spaţiilor verzi. Bordurile nu sunt considerate amenajări de sine-stătătoare deoarece însoţesc şi completează alte amenajări floricole (ronduri. principiul compatibilităţii. rabate. bienale sau perene. MODALITĂŢI DE ÎNCADRAREA ÎN ANSAMBLUL DECORATIV DIN SPAŢIILE VERZI Compoziţiile floricole din spaţiile verzi nu se realizează la întâmplare. Se realizează din vegetaţie pitică sau tunsă. principiul unităţii. Ricinus communis etc. amenajări de ape. mozaicuri şi arabescuri. suprafeţe gazonate. Mozaicurile şi arabescurile sunt amenajări floricole mai complicate. pe trotuare). durata ciclului de viaţă. platbande. Alegerea. bazate pe utilizarea plantelor cu talie scundă (sau care să suporte tunsul) şi cu putere mare de ramificare. ca să poată fi remarcate de la distanţă. iar la realizarea lor se folosesc plante cu talie mică sau mijlocie. rombice. dreptunghiulare etc. în ordine crescătoare. cu frunziş bogat. pătrate. ovale. pe terase şi balcoane etc. Sunt amenajări costisitoare. mozaicuri. în apropierea căilor de acces. Aster novi-belgii. se folosesc plante decorative prin frunze (plante tipice de mozaic). viu colorate. sortimentul se completează şi cu plante decorative prin flori (plante de mozaic prin adopţiune). arabescuri). talia şi portul plantelor etc.7. Plantarea se face pe 2-5 rânduri (în chin-conz) sau sub formă de desene. perene. dar nu mai mare de 15-20 ori lăţimea). grădini alpine.5 m şi lungimea variabilă (corespunzătoare traseului urmărit. Ca exemplare izolate sunt indicate speciile cu talie înaltă.

3. Alături de plantele urcătoare. aleasă şi amplasată în funcţie de particularităţile plantelor şi criteriile impuse de stilul abordat.Plantele floricole cu tulpini urcătoare (volubile sau agăţătoare sunt folosite pentru îmbrăcarea chioşcurilor. purpuriu Perioada de decor VI-X IV-V IV-V VIII-X III-IV VI-VIII V-VI VI-IX continuu VI-X II-III VII-VIII continuu IV-VI VII-VIII III continuu VII-X continuu VI-X continuu II-III continuu continuu continuu continuu Amenajarea apelor din spaţiile verzi este totdeauna completată de prezenţa vegetaţiei specifice. alb. contribuie esenţial la realizarea design-ului vegetal pe verticală. treiajelor. pretenţii modeste la factorii de mediu şi adaptabilitate sporită la condiţiile nou create (de preferat să fie plante care provin din zona montană). sunt prezentate câteva specii recomandate pentru grădinile alpine.3 Specii floricole utilizate în amenajarea grădinilor alpine Specia Alyssum maritimum Alyssum saxatile Aquilegia vulgaris Aster alpinus Bergenia crassifolia Campanula carpatica Cerastium tomentosum Dianthus deltoides Echeveria secunda Eschscholtzia californica Galanthus nivalis Gentiana angustifolia Gnaphallium lanatum Iberis sempervirens Leontopodium alpinum Muscari armeniacum Phalaris arundinacea Phlox drumondii Phlox setacea Portulaca grandiflora Santolina viridis Scilla bifolia Sedum spectabilis Sedum spurium Sempervivum tectorum Stachys lanata Talia (cm) 10-40 15-50 60-75 10-30 30-50 15-20 10-20 10-15 10-15 30-60 15 20 20 10-30 10-20 15 10-20 15-50 10-15 15-20 30-50 15-30 30-45 10-20 15 20-50 Partea decorativă flori flori flori flori frunze şi flori flori flori flori frunze frunze flori flori frunze flori frunze şi flori flori frunze flori flori flori frunze flori frunze şi flori frunze şi flori frunze frunze Culoarea florilor alb-violet galben albastru. fiind folosite în vase suspendate. în jardiniere. Grădinile alpine (stâncăriile) sunt amenajări speciale deosebit de interesante. 75 . sau verde –glauc. roşu. lila albastru alb alb. În tabelul 7. b) plante acvatice. Exigenţele diferite ale plantelor de apă necesită gruparea lor în următoarele categorii: a) plante de mal. lila roşu. Efectul estetic al stâncăriilor este asigurat atunci când sunt respectate principiile de proiectare caracteristice şi când este ales judicios sortimentul de plante pentru ca decorul să fie asigurat tot timpul anului. arcadelor. Plantele floricole utilizate în popularea stâncăriilor trebuie să aibă o serie de particularităţi care să le asigure naturaleţea într-un astfel de mediu: talie pitică sau port târâtor. capacitate de decor pe o perioadă cât mai mare. în acoperirea faţadelor unor construcţii sau în mascarea locurilor inestetice. alb alb violet alb alb albastru diferit alb. cele cu portpendul. care au nevoie de sol umed dar nu suportă să stea în apă permanent. pe ziduri etc. care redau peisajul montan în miniatură. roz galben. Tabelul 7. lila diferit albastru roz. De asemenea. care suportă să stea direct în apă şi la rândul lor pot fi: de mlaştini. plutitoare şi subacvatice (submerse). pergolelor. coloanelor). frunzişul colorat în alb-argintiu. sunt foarte apreciate în amenajarea balcoanelor şi teraselor. roz albastru roz.

au înflorire abundentă şi prelungită pe tot parcursul verii (la unele până la venirea îngheţului de toamnă) şi se pot folosi atât ca flori tăiate. la rândul lor subîmpărţite în: specii cultivate în solul serei şi specii cultivate la ghivece. La unele plante se poate recurge şi la metode vegetative de înmulţire (prin butaşi). – semiumbră. înfloresc abundent. Astfel. ele îşi continuă vegetaţia. deoarece ajută la stabilirea tehnologiilor de cultură adecvate şi la elaborarea unor metode şi procedee de modificare a perioadei de vegetaţie. prezentarea lor în tabelele următoare s-a făcut folosind două criterii de clasificare: locul de cultură şi durata ciclului de viaţă. este important de ştiut că parcurgerea etapelor ciclului ontogenetic. fiind mai mult sau mai puţin rustice. unde apare influenţa sezonului rece.tipice. care se comportă ca anuale datorită factorilor de mediu. păstrându-şi caracterul de plante perene pe care îl au în zona de origine (Ageratum mexicanum. 76 . Atâta timp cât nu sunt expuse la temperaturi negative. grupate după ciclul de viaţă. Speciile floricole anuale Sunt plante care îşi termină tot ciclul vital în cursul unei singure perioade de vegetaţie (4-10 luni).1. Alyssum maritimum. sunt prezentate speciile cultivate în câmp. în primul rând pentru culturile din câmp. – umbră.CAPITOLUL 8 RECUNOAŞTEREA SPECIILOR FLORICOLE GRUPATE DUPĂ LOCUL DE CULTURĂ ŞI DURATA CICLULUI DE VIAŢĂ Pentru facilitarea cunoaşterii principalelor specii floricole întâlnite în cultură. înflorire şi fructificare. A.lumina: – lumina abundentă. În tabelul 8. speciile cultivate în spaţii protejate. în puţine situaţii devenind exclusive (la Alternanthera şi Iresine). Cu foarte mici excepţii. Înfiinţarea culturilor se realizează prin semănat direct la loc definitiv sau prin plantare de răsad obţinut în spaţii protejate. Petunia hybrida. manifestând rezistenţă mijlocie la secetă. .1. Godetia grandiflora etc. sunt plante iubitoare de lumină şi necesită udări moderate.). În funcţie de zona din care provin. Delphinium ajacis. Verbena hybrida. în prima parte. iar atunci când acestea nu sunt îndeplinite. dar acestea au rol secundar.). Simbolurile folosite în tabel au umătoarele semnificaţii (valabile pentru toate speciile cultivate în câmp): a) cerinţele ecologice . se realizează în anumite condiţii de mediu. interval de timp în care plantele au un ritm rapid de creştere şi dezvoltare. Majoritatea speciilor floricole anuale sunt decorative prin flori. care indiferent de condiţiile de mediu îşi încheie ciclul de viaţă după fructificare (Papaver somniferum. înflorirea şi fructificarea întârzie sau nu au loc. respectiv trecerea de la perioada vegetativă la cea de reproducere. În condiţiile climatice temperate. Clarkia elegans. se disting două tipuri de plante floricole considerate anuale: . cât şi în diferite amenajări din parcuri şi grădini. iar la sfârşitul perioadei îmbătrânesc şi mor. 8. Begonia semperflorens etc.nespecific anuale (anuale netipice). în scopul valorificării eficiente a calităţilor decorative ale acestor plante. De asemenea. sunt prezentate principalele specii floricole anuale întâlnite în cultură. plantele anuale sunt adaptate la diferite condiţii de cultură. Recunoaşterea speciilor floricole cultivate în câmp Clasificarea speciilor floricole după durata ciclului de viaţă prezintă importanţă practică deosebită. iar în partea a doua.

St – stâncării. Sunt puţin reprezentate în rândul speciilor floricole (Campanula medium. După ce iernează sub formă de rozetă de frunze. . în cel de-al doilea an de viaţă se usucă şi mor. Necesită udări moderate şi au rezistenţă medie la secetă. dar florile sunt cu valoare decorativă scăzută (în număr redus. majoritatea îşi încep 77 . Inducţia florală la aceste plante este favorizată de temperaturile scăzute. . este indicată o uşoară protejare peste iarnă (cu frunze. Specii floricole bienale Ca şi anualele. G – grupuri. Althaea rosea). cele din anii următori diminuându-se considerabil. ** – medie (plantele iernează în câmp. dar suferă în iernile geroase). Dv – decor pe verticală. Lăsate să vegeteze în continuare. B. Vd – vase decorative.Înmulţire prin seminţe: se produce răsad în februarie-martie. ele pot înflori şi pe parcursul verii. Sunt plante iubitoare de lumină. Bienalele sunt plante rustice. suficient de rezistente la temperaturi scăzute prin însăşi tehnologia lor de cultură. Myosotis alpestris. Im – imortele. Este cazul la Viola x hybrida. Astfel. Exemplu: Ageratum mexicanum .apa: – cerinţe modeste. rezistenţă medie la secetă.. c) modul de utilizare: Ft – flori tăiate. Speciile floricole bienale se înmulţesc prin seminţe. La unele dintre ele însă (Digitalis purpurea. Ra – rabate. dar suportă şi semiumbra. rezistenţă mai mare la perioade prelungite de secetă. Pc – pete de culoare. fiind mai sensibile la temperaturile scăzute şi la variaţiile mari de temperatură.tipice (propriu-zise). Lunaria biennis).Luna (lunile) din paranteză indică efectuarea lucrării în spaţii protejate. dar îşi desfăşoară ciclul de viaţă pe parcursul a doi ani consecutivi. b) Înmulţirea: . În anul următor. . se repică tot în câmp sau răsadniţe şi se plantează la loc definitiv toamna (septembrie-octombrie). dar se cultivă după tehnologia bienalelor mai ales din motive estetice.netipice (bienale prin cultură). când înfloresc şi fructifică. Mz – mozaicuri. se înrădăcinează în sere şi se scot în câmp în luna mai. În alte situaţii (Dianthus barbatus). Pb – platbande. tije florifere alungite) şi nu se justifică menţinerea lor. Bo – borduri. – udări moderate. care la origine sunt anuale sau perene. nu rezistă iarna în câmp). I – individual. paie).Înmulţire vegetativă: butaşii se confecţionează în februarie. La Althaea rosea se va ţine cont de sensibilitatea mai mare a plantelor la excesul de umiditate. – cerinţe mai mari. Ro – ronduri. după primul val de înflorire (cel mai valoros). Campanula medium. în spaţii protejate şi se plantează în câmp în luna mai. Bellis perennis. Pentru practica floricolă prezintă interes două categorii de plante bienale: .temperatura (rezistenţa la temperaturi scăzute): * – mică (plantele sunt distruse de temperaturi negative. la începutul verii. cu dimensiuni mici. s-a constatat că înflorirea din primul an este mai abundentă şi cu flori de calitate. *** – mare (plantele iernează în câmp. în anul următor parcurg etapa germinativă. . se recurge la înlocuirea lor cu specii din alte grupe (anuale). plantele bienale înfloresc o singură dată. cu producere de răsad. rezistente). rezistenţă redusă la secetă. Se seamănă vara (iunie-august) în răsadniţe reci sau pe straturi în câmp. iar la Myosotis alpestris şi Silene pendula de faptul că sunt iubitoare de apă (sunt recomandate şi pentru amenajări în jurul apelor).Luna (lunile) trecute după săgeată reprezintă perioada pantării materialului în câmp. care după înflorire şi fructificare.

la unele hemicriptofite mai sensibile (Dicentra spectabilis. care rezistă iarna datorită mugurilor de la baza tulpinilor şi de pe rădăcini. Dianthus barbatus. anotimpul rece determină distrugerea părţilor aeriene.. Althaea rosea). formate din tulpini sau rădăcini metamorfozate. drajoni etc. atunci când se intenţionează cultivarea lor ca perene sau când nu formează seminţe (soiurile involte de Bellis perennis). C.8. dimpotrivă cresc şi se dezvoltă bine în condiţii de semiumbră sau suportă semiumbra (Dicentra spectabilis. fie prin intermediul mugurilor situaţi la baza tulpinilor sau pe rădăcini.. mai ales atunci când plantele sunt mature. În privinţa cerinţelor faţă de apă. În funcţie de organul de rezistenţă şi de modalitatea de refacere a părţii aeriene. Delphinium x hybridum. rabate. Echeveria secunda). datorită sensibilităţii sistemului radicular care nu suportă transplantarea. La majoritatea speciilor perene. La speciile care la origine sunt perene. Multe dintre ele au perioadă lungă de înflorire şi asigură decorul în parcuri şi grădini de primăvara. Este recomandat însă. Rusticitatea şi marea diversitate a plantelor floricole hemicriptofite determină utilizarea lor în cele mai variate moduri. Utilizarea bienalelor este multiplă: cele cu talie înaltă pentru flori tăiate. aflaţi în stare de repaus pe parcursul iernii. altele. perenele se împart în: . fie prin intermediul unor organe subterane cu rol de înmagazinare a substanţelor de rezervă şi de înmulţire vegetativă. Sunt plante care se adaptează destul de bine la condiţiile climatice variate şi iernează în câmp fără protecţie deosebită. pentru ronduri.Specii floricole perene (vivace) Sunt plante care au durata vieţii de mai mulţi ani. fiind caracterizate prin prezenţa organelor subterane capabile să le asigure perenitatea.2. cele cu talie mică.).3. Spre deosebire însă de anuale şi bienale. Se pretează şi la culturi forţate. cât şi pentru rusticitatea recunoscută. Viola odorata. Sempervivum. Specii perene geofite Speciile floricole geofite se constituie ca o grupă aparte în rândul plantelor perene. Papaver. pentru valorificare în timpul iernii.) include numeroase specii floricole deosebit de apreciate atât pentru valoarea lor decorativă. timp în care înfloresc şi fructifică repetat. De asemenea.geofite. până toamna târziu. rizomi. tuberobulbi.). Iberis sempervirens etc. . axă hipocotilă îngroşată). pe ziduri înflorite sau în preajma apelor. trebuie amintit şi faptul că plantele floricole hemicriptofite prezintă tije florifere lungi şi au perioadă lungă de păstrare în apă. Le întâlnim în spaţiile verzi atât în amenajări de tipul rondurilor. majoritatea hemicriptofite sunt adaptate condiţiilor cu umiditate variabilă. nu este exclusă nici înmulţirea vegetativă (prin divizarea tufelor). unde alternează perioadele favorabile cu cele mai puţin favorabile. Înmulţirea plantelor floricole hemicriptofite se poate realiza atât prin seminţe. la hemicriptofite predomină înmulţirea vegetativă (prin butaşi. Principalele specii floricole cultivate după tehnologia bienalelor sunt prezentate în tabelul 8. pete de culoare. dar creşterea lor vegetativă este reluată anual. Rudbeckia sp. oferind posibilitatea de a fi utilizate ca flori tăiate. divizarea plantelor. 78 . ronduri etc. Campanula carpatica. metoda generativă reprezintă singurul mod de înmulţire cu rezultate bune. Dianthus sp. Cerastium). Specii perene hemicriptofite Grupa hemicriptofitelor (tab. cât şi în grădini alpine. grupuri.hemicriptofite. ci şi în depozitarea substanţelor de rezervă. cât şi pe cale vegetativă. rădăcini tuberizate. Pentru o parte din aceste plante. tuberculi. Unele preferă locuri însorite (Achillea filipendulina. Organele subterane. rabatelor. bordurilor. au un rol deosebit de important nu numai în înmulţirea vegetativă. unele dintre ele rezistând la perioade prelungite de secetă (Sedum. ca în zonele cu ierni geroase.). Este cazul speciilor aparţinând genurilor: Gypsophila. care îşi asigură continuitatea prin organe subterane (bulbi. să se asigure o protecţie a mugurilor bazali prin muşuroire sau acoperire cu paie şi frunze uscate. Lupinus.înflorirea primăvara foarte devreme (din martie) şi doar câteva înfloresc mai târziu (Campanula medium. etc. vase decorative şi chiar mozaicuri. Gypsophila paniculata.

plantele vor suferi. adăpostite. Unele rezistă în condiţii deosebite de cele din locul de origine. cu condiţia însă ca apa să nu băltească. trebuie să ştim cum să le punem cât mai bine în valoare efectul decorativ. habitus etc. cu umiditate constantă. Stachys lanata). Înmulţirea prin seminţe se foloseşte rar. în final.2. le putem întâlni cultivate atât la soare. rizomii. 8. Pentru floricultori. rezistă pe timpul iernii în câmp. dar sunt şi specii care le putem întâlni pe terenurile umede (Galanthus nivalis. Majoritatea geofitelor semirustice sunt deosibit de apreciate ca flori tăiate. Astfel. În general. este absolut obligatoriu ca în momentul în care ne hotărâm să le cultivăm.) sau pe terenuri mai uscate (Colchicum autumnale. organele lor subterane se recoltează în fiecare toamnă şi se depozitează până primăvara în adăposturi corespunzătoare. Galanthus nivalis. datorită pretenţiilor mari la condiţiile de mediu. Pentru cele pretenţioase. este foarte important să facem o alegere judicioasă a plantelor şi să le întreţinem corespunzător. ţinând cont de o serie de reguli: armonizarea dimensiunilor şi culorilor cu cele ale spaţiului în care se 79 . fiind cultivate în câmp sau în spaţii protejate (în culturi forţate). Pentru decor exterior. originare din zonele calde ale globului. altele. cuprinde câteva din cele mai cunoscute specii floricole cultivate ca plante la ghivece pentru decorarea interioarelor în locuinţe sau instituţii. Capacitatea de adaptare a acestor plante la condiţiile de microclimat este destul de diferită. Practic. în funcţie de grupa din care fac parte. adaptate mai bine condiţiilor de climat din ţara noastră. singura aplicată în practică la cele mai multe dintre ele. nu rezistă la temperaturi negative şi de aceea. vor muri. Tuberozele preferă umiditate mai mare în sol. Recunoaşterea speciilor floricole cultivate în spaţii protejate A. se cultivă exclusiv pentru valorificare ca flori tăiate. în majoritate. Vegetează bine pe terenurile cu umiditate moderată şi constantă. rădăcinile tuberizate sunt tipuri de organe subterane întâlnite la geofite. iar capacitatea lor de adaptare la condiţiile de climat temperat le imprimă un anumit comportament în ceea ce priveşte rezistenţa la temperaturile scăzute. fără să fie afectată viabilitatea organelor lor subterane. Geofitele rustice. unele dintre ele. ale căror particularităţi sunt prezentate mai detaliat în capitolul IV. aspectul lor decorativ va fi mult diminuat şi. să avem certitudinea că le putem asigura condiţiile cerute. uneori numai în lucrări de ameliorare. Altele. Geofitele semirustice sunt plante care cer locuri însorite. frunze. considerate semirustice (tabelul 8. le întâlnim mai mult în grădini individuale şi mai puţin în spaţiile verzi de interes public (cu excepţia speciei Canna indica). plantele cu putere mare de adaptabilitate le întâlnim mult mai des cultivate ca plantele de interior.Bulbii. este deosebit de importantă posibilitatea utilizării acestor plante în culturi forţate şi timpurii.6. la axila frunzelor). Unele sunt chiar iubitoare de umbră şi semiumbră (Convallaria majalis. Tabelul 8. Un sortiment bogat de geofite rustice înfloresc primăvara devreme şi asigură decorul într-o perioadă din an în care alte plante nu pot fi folosite. Specii cultivate la ghivece Sortimentul de plante floricole cultivate la ghivece sau în alte tipuri de recipiente este extrem de variat şi cuprinde un număr foarte mare de specii decorative prin flori. Hemerocalis sp. Trebuie menţionat faptul că la unele specii (Lilium tigrinum). În plus.).. de aceea necesită protejare faţă de temperaturile scăzute.4.5. Prezenţa organelor subternane facilitează înmulţirea vegetativă a geofitelor. cât şi în locuri semiumbrite. bulbii apar şi ca formaţiuni aeriene (pe tulpinile florifere. Geofitele provin din cele mai diverse zone geografice. Scilla bifolia). dimpotrivă. Hosta plantaginea. Altfel.). Ele aparţin unui număr mare de familii şi genuri botanice şi sunt. Hosta sp. terenuri bine drenate. tuberobulbii. considerate rustice (tabelul 8. Sunt plante cu cerinţe ecologice diferite. Tuberozele. Au o largă utilizare în amenajarea parcurilor şi grădinilor. se adaptează mult mai greu şi impun un mediu de viaţă asemănător celui din care provin. foarte de rentabile.

la plantele cultivate în spaţii protejate a fost necesară şi prezentarea cerinţelor faţă de umiditatea atmosferică. Înmulţirea lor se realizează atât prin seminţe. ci şi plante care în mod obişnuit. B. La înmulţirea prin seminţe se recurge de obicei atunci când alte metode nu dau rezultate sau când se intenţionează obţinera un număr mare de plante. Semnele convenţionale care indică cerinţele faţă de lumină şi umiditate sunt identice cu cele folosite la plantele din câmp. material etc. În această categorie sunt incluse nu numai plantele care provin din regiunile calde ale globului şi nu se pot adapta în condiţiile de climat temperat la culturi neprotejate (Anthurium. De asemenea. ajungând şi până la 10-12 ani (Strelitzia reginae). Spre deosebire de plantele cultivate în câmp. mărime. La fiecare specie sunt prezentate cerinţele ecologice. elementul decorativ reprezentativ şi perioadele din an (pe trimestre) când plantele au valoare decorativă maximă.). în ceea ce priveşte suprafaţa şi producţia mondială de flori tăiate. Fresiile şi crizantemele. se cultivă în teren deschis (anuale. la concurenţă cu trandafirul. Garoafele se pot exploata în condiţii economice în culturi de un an. Specii cultivate în solul serei Culturile floricole din solul serei au ca scop principal obţinerea de flori tăiate ce se pot valorifica în orice perioadă din an. culoare. Plantle decorative prin flori pot fi dirijate. Semnul convenţional ( ) sugerează necesitatea asigurării unei umidităţi atmosferice mai ridicate la unele dintre aceste specii. în ceea ce priveşte condiţiile ecologice. În funcţie de specificul unităţilor producătoarte şi de cerinţele locale ale pieţii. Cele cu durata culturii de mai mulţi ani. gerbera. cât şi vegetativ. mai ales prin butăşire. alstromeria etc. cel mult doi ani. se cultivă ca anuale. s-a renunţat la prezentarea modului de utilizare.7.află. prin tehnologiile aplicate.. perene). Strelitzia). metodele de înmulţire aplicate. cuprinde atât sporirea numărului de specii floricole cultivate. În funcţie de particularităţile morfologice şi de organul (organele) care reprezintă partea de decor. dar pot fi aduse în sere în sezonul rece pentru culturi forţate. folosirea recipintelor potrivite ca formă. bienale. cât şi a numărului de soiuri în cadrul speciei. fresii. sau atunci când solicitarea este mai mare. Majoritatea se pot multiplica uşor pe căi vegetative. amplasarea corespunzătoare în spaţiu. Diversificarea sortimentului de plante cultivate în solul serei. notându-se nivelul temperaturilor optime cerute de fiecare specie. s-a renunţat la simbolizarea rezistenţei la temperaturi scăzute. cu durată mai mare de 2-3 ani. ţinând cont că direcţia principală de folosire a plantelor cultivate în solul serei este pentru flori tăiate. metodele de înmulţire şi perioada de repaus (dacă este cazul). 80 . locul lor a fost luat şi de alte culturi (crizanteme. În plus. să înflorească tot timpul anului. În cele ce urmează (tabelul 8. Garoafele cultivate în sere se situează pe unul din primele două locuri. trec anual printr-o perioadă de repaus de 1-2 luni.) ne vom referi numai la speciile care constituie sortimentul de bază al culturilor din solul serei. plantele cultivate la ghivece pot asigura decorul tot timpul anului (cele decorative prin frunze) sau numai o anumită perioadă din an (cele care decorează prin flori şi au perioadă limitată de înflorire). cultura reluându-se în fiecare an prin intermediul tuberobulbilor sau răsadului la fresia şi prin butaşi la crizanteme. deşi sunt plante perene. Majoritatea sunt culturi perene. Tabelul de prezentare cuprinde câteva date referitoare la cerinţele ecologice ale speciilor. în scopul completării sortimentului de flori şi valorificării la maxim a spaţiului din sere. asocierea speciilor în funcţie de cerinţele ecologice şi elementul de decor. când creşterile vegetative sunt limitate sau chiar întrerupte.

(syn.) Compositae floare de pai 30-60 15 * Răsad (III)→V - Im Ageratum mexicanum Sims.1. Helipterium roseum Beuth.Tabelul 8. (syn. Roccardia rosea Voss. Specii floricole anuale Nr. houstonianum Mill.A.) 2 pufuleţi Compositae 15-50 15-30 * Răsad (II-III)→V Ro Ra Butaşi Bo (III)→V Mz Vd Alternanthera amoena (Lem. crt. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de Vegetativ utilizare 1 Acroclinium roseum Hook.) Voss. 3 alternanteră Amaranthaceae 10-15 15-20 * - Mz Butaşi Bo (III)→V Vd 81 .

crt. III-IV - Ro Bo Mz St Vd Pc Amaranthus caudatus L. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de utilizare vegetativ Alternanthera versicolor Voss. albiţă Cruciferae 10-40 20-30 * Răsad (II-III)→IV Direct XI. 6 moţul curcanului Amaranthaceae 50-100 45 * Direct III-IV Răsad (III)→ V - G I Ft Im 82 .Tabelul 8. 4 alternanteră Amaranthaceae 10-15 15-20 * - Mz Butaşi Bo (III)→V Vd Alyssum maritimum Lam.1. 5 ciucuşoară. (continuare) Nr.

7 trompa elefantului Amaranthaceae 70-200 40-60 Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Direct III-IV Răsad (III)→V Mod de utilizare vegetativ - * G I Ft Ammobium alatum R.1. (continuare) Nr. Browr 8 imortelă albă Compositae 40-60 15-30 * Răsad (III)→V - Im Antirrhinum majus L. Denumirea ştiinţifică şi populară Amaranthus paniculatus L.Tabelul 8. crt. Răsad (II-III)→V Direct III-IV Ft Ro Bo Pb 9 gura leului Scrophulariaceae 15-90 30-45 - * 83 .

crt. Otto.1 (continuare) Nr.Tabelul 8. gheaţă Begoniaceae 15-50 15-30 * Răsad (I)→V Ro Ra Bo Butaşi Pb (III)→V Mz Vd Pc Calendula officinalis L. 11 begonie. 12 gălbenele. Denumirea ştiinţifică şi populară Arctotis grandis Thunb. filimică Compositae 30-60 30-60 * Răsad (III)→V Direct X-XI. III-IV - Ft Ro Ra 84 . 10 arctotis Compositae 40-60 20-30 Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de utilizare vegetativ Ro Pt St Vd Ft → * Răsad (III)→V - Begonia semperflorens Link et.

1. 14 albăstrele Compositae 40-90 30 * Direct IV - Ft Ro Pb Ra G Centaurea moschata L. crt. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de utilizare vegetativ Ft Ro Ra Pb Bo Vd Callistephus chinensis L.Tabelul 8. (continuare) Nr. 13 ochiul boului Compositae 20-80 30-45 * Răsad (III)→V Direct IV - Centaurea cyanus L. 15 vineţică parfumată Compositae 40-70 20 * Direct IV - Ft Ro Pb Ra G 85 .

(continuare) Nr. Denumirea ştiinţifică şi populară Celosia argentea var. Ch. 16 creasta cocoşului Amaranthaceae 20-60 30 Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare * Răsad (III)→V - Ft Im Ro Ra Celosia pyramidalis Hort. crt. cristata L. (syn. 17 celosia Amaranthaceae 30-60 20-30 Răsad (III)→V - * Ft Im Ro Ra Chrysanthemum carinatum L.) 18 crizantemă de vară Compositae 40-60 30 * Răsad (III)→V Direct IV - Ft G Ro Ra 86 .tricolor Andr.1.Tabelul 8.

Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Clarkia elegans Dougl.Tabelul 8. 19 clarchia Onagraceae 30-70 30 Direct IV - * Ft Ro Ra Pb Cleome spinosa Jacq. 21 cobea Polemoniaceae 700-800 Răsad Butaşi Dv (II-III)→V (II-III)→V * 87 . 20 cleome Capparidaceae 80-120 45-60 * Răsad (III-IV)→V - G Ra Cobaea scandens Cav. crt.1. (continuare) Nr.

mireasă Labiatae 10-40 30 Răsad (II)→V * Mz Vd Butaşi Ro (III)→V Ra Pb Coreopsis tinctoria Nutt. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Coleus blumei Benth. IV Răsad (III)→V - Ft G Ra 88 . 22 urzicuţă. IV-V - Ft G Ro Ra Cosmos bipinnatus Cav.Tabelul 8. crt.1. 24 cosmos. Calliopsis tinctoria DC. mărariţă Compositae 80-120 60 * Direct X. (syn. (continuare) Nr.) 23 lipscănoaie Compositae 45-90 20-45 * Răsad (III-IV)→V Direct X-XI.

27 nemţişor. floare domnească Ranunculaceae 50-120 30-50 * Direct X-XI. crt. 25 cosmos. IV-V - Ft Ro Ra 89 . 26 dălioare Compositae 40-70 45-60 * Răsad (III)→V Direct IV-V - Ft Ro Ra Pb Delphinium ajacis L.1. fluturaşi Compositae 80-100 40-50 * Direct X.Tabelul 8. IV Răsad (III)→V - Ft G Ro Ra Dahlia variabilis Hort. (continuare) Nr. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Cosmos sulfureus Cav.

28 garoafă de vară Caryophyllaceae 50-70 20-30 Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare ** Răsad (I-II)→V butaşi Ft (I-II)→V Dianthus chinensis L.Tabelul 8. Denumirea ştiinţifică şi populară Dianthus caryophyllus L. (continuare) Nr. crt.1. „Chabaud“. 29 garoafă chinezească Caryophyllaceae 15-30 15-30 Răsad (III-IV)→V - ** Ro Ra Pb St Bo Dimorphoteca aurantiaca Hort. 30 dimorfotecă Compositae 20-35 15-20 * Direct IV - Ft Ro Ra Pb Pc 90 .

IV-V - Ro Ra Pb St Pc Gaillardia picta Hort. crt.1. (continuare) Nr. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Dolichos lablab L. 32 mac californian Papaveraceae 30-60 15 * Direct X-XI. 33 fluturei Compositae 30-60 30 ** Răsad (III-IV)→V Direct IV-V - Ro Ra Pb G Ft 91 .Tabelul 8. 31 fasole japoneză Leguminosae 80-400 - * Direct IV-V - Dv Eschscholtzia californica Cham.

1. bumbuşcuţe Amaranthaceae 30-50 20 * Răsad (III)→V - Im 92 . 34 gazania Compositae 15-30 15-20 * Răsad (III)→V - Ro Ra Pb Vd St Godetia grandiflora Lindl. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Gazania splendens Hort. 35 azalee de grădină Onagraceae 25-40 30 Direct IV-V - * Ro Ra Pb St Vd Gomphrena globosa L. crt.Tabelul 8. (continuare) Nr. 36 gomfrena.

39 lilicele Cruciferae 20-30 15-20 Direct III-IV - * Ro Ra Pb Vd 93 . crt.B. 37 floarea miresei Caryophyllaceae 40-60 20-30 Direct IV-V G Ft * Helichrysum bracteatm Willd. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Gypsophilla elegans M.1.Tabelul 8. (continuare) Nr. 38 floare de pai Compositae 30-90 30 * Răsad (III)→V - Im Iberis amara L.

crt. 40 sălcioară. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Impatiens balsamina L. copăcei. 41 zorele Convolvulaceae 250-400 Direct IV-V Dv * Ipomaea rubrocoerulea Hook.Tabelul 8.1. balsamina Balsaminaceae 35-75 45 * Răsad (III-IV)→V Direct IV-V - G Ro Ra Ft Ipomaea purpurea Lam. (continuare) Nr. 42 zorele Convolvulaceae 150-300 - * Direct IV-V - Dv 94 .

(syn. Achyranthes verschafeltii Lem. crt. (syn.Tabelul 8.) 43 irezină Amaranthaceae 25-40 30 Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare * Mz Butaşi Bo (II-III)→V Vd Iresine lindenii L. Achyranthes lindenii) 44 irezină Amaranthaceae 30-70 30 - * Mz Butaşi Bo (II-III)→V Vd Lathyrus odoratus L. Denumirea ştiinţifică şi populară Iresine herbstii Hook. (continuare) Nr.1. 45 mazăre mirositoare Leguminosae 90-200 50 Direct IV Dv Ft * 95 .

crt.) 48 micşunele. 46 lobelie Campanulaceae 10-20 10-15 * Răsad (II)→V Ro butaşi Ra (II-III)→V Mz Vd Matthiola bicornis DC. (continuare) Nr.1.Tabelul 8. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Lobelia erinus L. 47 micşunele Cruciferae 40-50 20 * Răsad (III)→IV-V Direct IV-V - Ro Ra St Vd Matthiola incana (L. mixandre Cruciferae 20-80 30 Răsad (III)→IV-V Direct IV-V - * Ft G Ro Ra Vd 96 .

frumoasa nopţii Nyctaginaceae 60-90 40-60 Direct IV-V G Ro Ra * Nicotiana alata Link. III-IV - * Ft Ro Ra St Im 97 . 50 regina nopţii Solanaceae 80-150 40-50 răsad (III)→V G Ra Ro * Nigella damascena L. crt. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Mirabilis jalapa L. 51 negrilică.Tabelul 8. (continuare) Nr. 49 barba împăratului. chica voinicului Ranunculaceae 35-60 20 Direct X-XI.1.

scânteuiţe Polemoniaceae 15-50 10-30 * Răsad (II-III)→V Direct IV-V - Ro Ra Bo Pb Mz Vd St 98 .1. 54 brumărele. 53 petunie Solanaceae 15-80 30 * Ro Ra Răsad Butaşi Pb (II-III)→V (II-III)→V Mz Vd Phlox drumondii Hook. 52 busuioc Labiatae 25-50 20 * Răsad (III)→IV-V Direct IV-V - Ro Ra Vd Pb Petunia × hybrida Hort.Tabelul 8. crt. (continuare) Nr. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Ocimum basilicum L.

rar) V St (III)→V Direct Bo V Mz Vd Salvia splendens Ker.Butaşi Pc (f.1. (continuare) Nr.Tabelul 8. jaleş Labiatae 30-90 20-30 Răsad (I)→V Butaşi (II-III) →V * Ro Ra Mz Pb Bo Vd Ro Ra Pb Bo St Vd Pc Mz Sanvitalia procumbens Dam. Denumirea ştiinţifică şi populară Portulaca grandiflora Hook. 57 sanvitalia Compositae 15 30 * Răsad (III)→V Direct IV-V - 99 . 56 salvie. crt. 55 floare de piatră Portulacaceae 15-20 15 Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de utilizare vegetativ * Ro Ra Răsad Pb (II-III)→IV.

Tabelul 8. limba peştelui Plumbaginaceae 30-60 30 * Răsad (II-III)→V - Im Tagetes erecta L. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de utilizare vegetativ Scabiosa atropurpurea L. 58 scabioza. vâzdoage Compositae 20-90 30-45 * Răsad (III)→V Direct X-XI. Limonium sinuatum Mill. muşcata dracului Dipsacaceae 60-100 30 * Răsad (III-IV)→V Direct IV-V - Ft G Ro Ra Statice sinuata L.1. III-IV - Ft Ro Ra Pb G 100 .) 59 statice. (continuare) Nr. 60 crăiţe. (syn. crt.

IV * Butaşi (rar) (II-III) →IV-V Ro Ra St Vd 101 . crt.Tabelul 8. 63 conduraşi Tropaeolaceae 30-250 30 Direct X-XI. 62 crăiţe Compositae 15-60 20-30 * Răsad (III)→V Direct X-XI. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de utilizare vegetativ Ro Ra Pb Mz Bo Vd Tagetes patula L.1. III-IV - Ro Ra Bo Pb Mz Vd Tropaeolum majus L. vâzdoage Compositae 15-60 30 * Răsad (III)→V Direct X-XI. (continuare) Nr. 61 crăiţe. III-IV - Tagetes signata Bartl.

Z. (continuare) Nr. crt.1. 64 verbină.) 25-40 20-30 * Răsad (III)→V Direct V - Ft Ro Ra Pb 102 . urzicuţă Verbenaceae 20-40 30 – * Ro Răsad Ra Butaşi Pb (II-III)→V (rar) Mz Direct (II-III)→V Vd V St Zinnia elegans Jacq. 65 cârciumărese Compositae 20-100 30 * Răsad (III)→V Direct V - Ft G Ro Ra Zinnia haageana Reg.B.Tabelul 8. 66 Compositae (syn. Z. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de utilizare vegetativ Verbena × hybrida Hort. angustifolia H.

1. IV Im * 103 . pleviţă. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de utilizare vegetativ Xeranthemum annum L. 67 imortelă. (continuare) Nr. cununiţă Compositae 30-60 45 Răsad (III)→V Direct X. crt.Tabelul 8.

bănuţei Compositae 5-15 10-15 *** Răsad VI-VII → IX-X Ro Ra Pb Despărţire Mz VII-VIII Vd Pc Ft Campanula medium L. 2 părăluţe. Specii floricole bienale Nr.2.Tabelul 8. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime (cm) Diametrul Cerinţe tufei ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare G I Ra Ro Ft *Althaea rosea Cav. crt. 1 nalbă de grădină Malvaceae 80-250 60 ** Răsad VIIVIII→IX-X - *Bellis perennis L. 3 clopoţei de grădină Campanulaceae 50-80 30 Răsad V-VII→IXX - *** Ft G Ro Ra Pb 104 .

2. 6 degeţel Scrophulariaceae 50-150 30-45 Răsad VI-VII→IXX Ft G Ra ** 105 . 5 garoafă turcească Caryophyllaceae 15-50 20-30 Răsad VI-VII→ IX-X *** Ft Ro Despărţire Ra VIII Pb G Digitalis purpurea L. crt. (continuare) Nr. 4 micşunele ruginii Cruciferae 30-80 30-40 Răsad VIIVIII→IX-X - *** Ft G Ro Ra Pb Vd *Dianthus barbatus L.Tabelul 8. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Diametrul Înălţime Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Cheiranthus cheiri L.

8 nu mă uita Boraginaceae 15-35 15 *** Ro Ra Răsad Pb Despărţire Mz VI-VII→IXVII-VIII Vd X Ft Pc *Primula acaulis (L. L. ciuboţica cucului Primulaceae 10-15 20 *** Răsad VIIVIII→IX-X - Ro Ra Pb Pc Vd 106 . banul Iudei Cruciferae 30-100 30 Familia botanică Aspectul plantei Diametrul Înălţime Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** Răsad VIIVIII→IX-X - Ft G Ra Im *Myosotis alpestris L. crt. annua L). (continuare) Nr.2. (syn. Denumirea ştiinţifică şi populară Lunaria biennis Moench. 9 primula.) Hill.Tabelul 8. 7 pana zburătorului.

Tabelul 8.2. (syn. crt. (continuare) Nr. Răsad VIIVIII→IX-X 10 Caryophyolaceae 20-45 15 - *** guşa porumbelului Ro Ra Pb Mz Pc Vd *Viola wittrockiana Gams. Viola × tricolor maxima) 11 panseluţe Violaceae 15-25 20 *** Butaşi Răsad (soiurile cu VI-VII→IXflori duble) X Despărţire Ro Ra Pb Mz Pc Vd * specii perene cultivate ca bienale 107 . Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Diametrul Înălţime Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Silene pendula L.

Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Achillea filipendulina Lam. crt.3. ciucuşoară Cruciferae 15-50 20 *** Direct IV-V St Despărţire Ro IX-X Ra Butaşi Bo Aquilegia vulgaris L. 3 căldăruşe Ranunculaceae 60-75 20 *** Ft Răsad G Despărţire (III-IV) Ro IX-X Ra →VII-VIII Pb 108 .Tabelul 8. 2 alisum. Specii floricole hemicriptofite Nr. IX St Im Alyssum saxatile L. 1 coada şoricelului Compositae 60-120 50-60 *** Ft G Răsad Despărţire Ra (III-IV) →V III.

(continuare) Nr. Denumirea ştiinţifică şi populară Aster alpinus L.3.Tabelul 8. vineţele Compositae 70-150 45 Răsad (rar) (IV)→IX Despărţire Ft III G Butaşi Ra IV-V *** Campanula carpatica Jacq. 5 aster. 4 scânteiuţe Compositae 10-30 20-30 Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** Bo Ro Despărţire Ra Răsad (rar) III Pb Butaşi (IV)→IX St IV-V Pc Vd Aster novi – belgii L. 6 clopoţei de munte Campanulaceae 15-20 15 ** St Răsad Despărţire Pc IX-X Ra IV-V→IX Pb 109 . crt.

9 margarete Compositae 40-80 30-40 *** Răsad Ft Despărţire G IV-V→IXIII-IV R X 110 . 7 lâna caprelor Caryophyllaceae 10-20 10-15 Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** - Despărţire St IX-X Pc Butaşi Vd (rar) Chrysanthemum indicum L. (continuare) Nr.3. crt. Denumirea ştiinţifică şi populară Cerastium tomentosum L. 8 tufănele Compositae 20-80 30-50 Despărţire III-IV Butaşi (II-III) *** Ft G Ro Ra Pb Vd Chrysanthemum leucanthemum L.Tabelul 8.

spălăcioasă Compositae 30-70 30-40 *** Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Răsad (IIIII)→V Butaşi (II-III) Bo Mz Ro Rb Pb Delphinium x hybridum Staph et Wild. 12 garofiţă Caryophyllaceae 10-15 10 *** Bo Răsad Despărţire Pc X St IV-V → Butaşi Vd IX-X VIII-IX Ra Pb 111 .G X I (IIIIV)→IX Butaşi Ro V-VI Ra Despărţire Ft Dianthus deltoides L. (syn.Tabelul 8.3. Denumirea ştiinţifică şi populară Cineraria maritima L. 11 nemţişor Ranunculaceae 80-150 50-80 ** Răsad III-IV. IX. (continuare) Nr. crt. Senecio cineraria DC) 10 cinerarie.

Tabelul 8. 15 măciuca ciobanului Compositae 120 60-75 *** G Răsad Despărţire Ra V-VI→IX. 13 garofiţe Caryophyllaceae 25-40 20 Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** Bo Despărţire Pc Răsad St X IV-V→IXButaşi Vd X VIII-IX Ra Pb Ft Dicentra spectabilis Lem. IXPb X X Im 112 . crt. (continuare) Nr. 14 cerceii doamnei Papaveraceae 60-80 50 Răsad (rar) (III-IV)→IX Despărţire Ft IX-X G Butaşi Ra (IX-X) ** Echinops ritro L.3.III-IV. Denumirea ştiinţifică şi populară Dianthus plumarius L.

Tabelul 8. 18 floarea miresei Caryophyllaceae 60-100 100 Răsad (III)→V Despărţire Ft III-IV. 17 fluturaşi Compositae 20-70 20-30 *** Răsad V-VI→V Butaşi (II-III) Ft G Ro Ra Gypsophila paniculata L.3. crt. IX.G X Im *** 113 . Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Echeveria secunda Booth. (continuare) Nr. 16 eşverie Crassulaceae 10-15 15 ** Bo Ro Ra Răsad Butaşi Mz (II-III)→V (II-III)→V Pb Vd St Gaillardia hybrida Hort.

20 gălbenele de toamnă Compositae 80-120 60 Răsad (II-III)→V *** Despărţire III-IV Butaşi (III)→V Ft G Ra Im Iberis sempervirens L. 21 limbuşoară Cruciferae 10-30 15-20 *** Butaşi Bo (II-III)→ Răsad St V (IXVd Despărţire Ra XI)→IV-V III-IV.Tabelul 8. 19 siminoc Compositaae 20 10-20 - *** Butaşi (III-IV)→ V Despărţire IV.3. (continuare) Nr. X Heliopsis scabra Dunal. IXPb X 114 . Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Bo Mz Ro Ra Pb Vd St Gnaphallium lanatum Hort. crt.

IXPb X St Ft Lupinus polyphyllus Lindl. (continuare) Nr. 23 lupin. Denumirea ştiinţifică şi populară Lavandula angustifolia Moench. (Lavandula officinalis Mais. syn. 24 mac de grădină Papaveraceae 60-150 45 *** Direct Ft IV-V Despărţire G Răsad(rar) IX-X Ro V-VI → IXRa X 115 .Tabelul 8.) 22 levănţică Labiatae 30-60 20-30 Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** Răsad (III)→IX G Bo Butaşi Vd Despărţire Ra III-IV. crt.3. cafeluţă Leguminosae 80-120 60 *** Direct IV-VI - Ft G Ro Ra Papaver orientale L.

Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Penstemon barbatus Nutt.Tabelul 8. 25 penstemon Scrophulariaceae 40-80 20-40 ** Ft Despărţire G Răsad IX-X. IXSt X Pb Phlox paniculata L. 26 falaris.3. 27 flox. crt. IV Ro VII → IX-X Butaşi Ra VI-VIII Pb Phalaris arundinaceae L. X *** 116 . brumărele Polemoniaceae 80-100 60 Răsad Ft Despărţire G (II-III)→V III-IV. iarbă decorativă Gramineae 10-20 20 *** - Ft Despărţire G III-IV. (continuare) Nr. IXRo Direct X Ra IV.

iarbă amară Compositae 40-80 20-30 *** Ft G Mz Răsad Despărţire Bo III-IV. (syn. (syn P. subulata L. IX Butaşi V-VI. (continuare) Nr. 29 fisostegia Labiatae 100-120 60 *** Răsad (III) → V Ft Despărţire G IV.Tabelul 8. IX(III-IV) → Ro X V Ra Pb Vd 117 . crt.) 30 moşnegei.. Matricaria parthenium L. Chrysanthemum partenium Pers. IXX Mod de utilizare Bo Pc St Ra Pb Vd *** Răsad (III)→V Direct IV Physostegia virginiana Benth.3. IX Ro Ra Pyrehrum parthenifolium Sin. Denumirea ştiinţifică şi populară Phlox setacea L.) 28 flox Polemoniaceae 10-15 10-15 Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Despărţire IV.

III Ra 118 . 31 primula Primulaceae 60-80 10-15 Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** Ft G Răsad Despărţire Ro (III-IV) → IX-X Ra IX Pb Vd Primula denticulata Smith. III Pc Vd Rudbeckia fulgida 33 rudbechie. crt. Denumirea ştiinţifică şi populară Primula auricula L. 32 primula Primulaceae 20-40 10-15 *** Ro Ra Răsad Despărţire Pb IX-X VI → IX. X Ro IX.3. (continuare) Nr. rugi galbeni Compositae 75-80 30-40 *** Ft Răsad Despărţire G (III)-VI → III.Tabelul 8.

(continuare) Nr. X Ro IX. X Ro IX. (syn. Denumirea ştiinţifică şi populară Rudbeckia nitida Nutt.3.Tabelul 8. Moech. 36 santolina Compositae 30-50 20-30 - *** Butaşi VII-VIII → IX. III Ra Santolina chamaecyparissus L.) 35 echinacea Compositae 100-120 50 *** Ft Răsad Despărţire G (III)-VI → III. Echinacea purpurea L. 34 rudbechie Compositae 100-150 30-50 Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** Ft Răsad Despărţire G (III)-VI → III. IV Despărţire III. IX Bo Mz Vd G St 119 . III Ra Rudbeckia purpurea L. crt.

39 iarbă grasă. 38 iarbă grasă.Tabelul 8.3. 37 santolina Compositae 30-50 20-30 - *** Butaşi VII-VIII →IX-X Despărţire III. (continuare) Nr. IXX Bo St Ra Pb St Vd 120 . sedum Crassulaceae 10-20 20 *** Butaşi VII-VIII Răsad(rar) → IX IV-VII → Despărţire IX. sedum Crassulaceae 30-45 30 *** Butaşi VII-VIII Răsad(rar) →IX IV-VII → Despărţire IX.B. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Santolina viridis Wild. crt. III III-IV. IXX G Ro Ra Pb St Ft Vd Sedum spurium M. III III-IV. IX Ft G Ro Ra Pb Sedum spectabilis Boreau.

Tabelul 8.3. (continuare)
Nr. crt. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică

Aspectul plantei

H (cm)

D (cm)

Cerinţe ecologice

Înmulţirea seminţe vegetativ

Mod de utilizare

Sempervivum tectorum L. 40 urechelniţă Crassulaceae 15 20 -

***

Bo Mz Despărţire St III-IV, IX; Ro Stoloni Ra III-IV, IX Pb Vd

Solidago canadensis L. 41 splinuţă, sânzâiană de grădină Compositae 70-120 45-60

***

Ft Răsad G Despărţire I (III)-VII → III-IV Ra X, IV Im

Statice arborescens Hort. 42 statice, sică Plumbaginaceae 30-50 30-40

***

Răsad (III) → V

Despărţire Im III-IV

121

Tabelul 8.3. (continuare)
Nr. crt. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică

Aspectul plantei

H (cm)

D (cm)

Cerinţe ecologice

Înmulţirea seminţe vegetativ

Mod de utilizare

Statice gmeline L. 43 statice, garofiţă de mare Plumbaginaceae 60-80 20-30

***

Răsad (III) → V

Despărţire Im III-IV

Viola odorata L. 44 toporaşi Violaceae 15-20 10

***

Bo Pc Răsad Despărţire Vd IX-X Ra (IX-X)→ IV Ra Pb

122

Tabelul 8.4.

Specii floricole geofite semirustice
Nr. Denumirea ştiinţifică crt. şi populară Canna indica L. 1 cana, trestie indiană Dahlia x hortensis Guillam. 2 dalie, gherghină Gladiolus hybridus Hort. gladiole, săbiuţe Compositae 30-150 60 Cannaceae 50-150 60 Familia botanică

Aspectul plantei

Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm)

Înmulţirea seminţe Răsad (II-III)→VVI Vegetativ Rizomi IV-V

Mod de utilizare Ft G Ro Ra Ft G Ro Ra Ft Ro Ra G

*

*

Rădăcini tuberizate IV-V Butaşi (III) → V

3

Iridaceae

40-120

20-30

-

*

Tuberobulbi IV-V

Polyanthes tuberosa L. 4 tuberoze, chiparoase Amaryllidaceae 40-80 20-25

*

-

Bulbi IV

Ft

123

Ft Ro Ra Pb Pc 2 mărgăritar. B. Specii floricole geofite rustice Nr.Tabelul 8. Denumirea ştiinţifică şi populară Bergenia crassifolia Fritsch. crăciuniţă Saxifragaceae 30-50 30-50 Răsad(rar) (III-IV) → V Rizomi IX-X Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** Bo Ro Pb Ra Vd St Convallaria majalis L. lăcrămioare Liliaceae 15-20 10-15 *** - Rizomi VIII 124 . (syn. bifolia Moench. crt.5.) 1 bergenie.

officinalis. var.B. şofran Liliaceae 10-15 10 *** - Tuberobulbi IX-X Bo Ro Ra Pb Pc 4 Iridaceae 10 8-10 - *** Tuberobulbi IX-X Ro Ra Pb Pc Bo Eremurus spectabilis M.) crocus. C.Tabelul 8. 3 brânduşă de toamnă Crocus vernus (L.5. crt.) Wuff. vernus L. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Diametrul Înălţime Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Colchicum autumnale L. 5 lumânare vegetală Liliaceae 60-80 30-40 Răsad (X-XI) →IV (după doi ani) Rizomi IX-X Ft G I Rb *** 125 . (syn. (continuare) Nr.

Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Fritillaria imperialis L. 6 lalea pestriţă Liliaceae 60-100 30-50 ** Răsad (rar) V-VIII → V (după doi ani) Bulbi VIII Ft G I Ra Galanthus nivalis L. 8 crin galben Liliaceae 60-100 60-80 *** - Rizomi IX-X. 7 ghiocel Amanyllidaceae 15 5-10 *** - Bulbi IX-X Pc Ra Pb Ft St Hemerocallis flava L. IV G Ra Ft 126 .5.Tabelul 8. crt. (continuare) Nr.

(continuare) Nr.Tabelul 8. Funkia grandiflora Sieb. crt. X → IV-V Rizomi IV-VI G I Bo Ro Ra Pb Ft Vd St Ft Vd G Ro Ra Pb Bo Hyacinthus orientalis L. perla orientului Liliaceae 20 10-15 Bulbi IX-X *** 127 .) (syn. crin de toamnă Liliaceae 30-60 30-50 ** Răsad (rar) (III). Denumirea ştiinţifică şi populară Hemerocallis fulva L. 9 crin galben Liliaceae 100-120 60-80 Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** - Rizomi IX-X. IV G Ra Ft Hosta plantaginea (Lam.5. et Zucc.) 10 funchie. 11 zambilă.

5.Tabelul 8. 13 stânjenel pitic Iridaceae 10-15 10-15 - *** Rizomi IX-X Bo Ro Ra Pb Vd Kniphofia hybrida Hort. 14 cnifofia. (continuare) Nr. Denumirea ştiinţifică şi populară Iris germanica L. tritoma Liliaceae 70-100 40-50 Rizomi IX-X ** Ft G I Ra 128 . 12 Rizomi IX-X Ft G Ra Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare stânjenel de grădină Iridaceae 50-90 30-50 *** Iris pumila Z. crt.

Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diame. (continuare) Nr. 16 crin regal Liliaceae 70-90 20-30 - ** Bulbi IX-X Butaşi (solzi) Ft G Ra Muscari armeniacum Back. crt. 17 ceapa ciorii Liliaceae 20 10 Bulbi IX. X *** Pc Bo Ra Pb Vd St 129 .Cerinţe trul tufei ecologice (cm) (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Lilium candidum L.Tabelul 8.5. 15 crin alb Liliaceae 80-120 20-30 - *** Bulbi VIII Butaşi (solzi) Ft G Ra Lilium regale Wilson.

20 narcisă. crt. trompetă Amaryllidaceae 30-40 10-20- *** Bulbi IX-X Ft Ro Ra Pb Vd 130 . 19 narcisă Amaryllidaceae 30-40 10-20 - *** Bulbi IX-X Ft Ro Ra Pb Vd Narcissus pseudonarcissus L.Cerinţe trul tufei ecologice (cm) (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Narcissus poeticus L. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diame. 18 narcisă Amaryllidaceae 30-40 10-15 Bulbi IX-X *** Ft Ro Ra Pb Vd Narcissus incomparabilis Mill. (continuare) Nr.5.Tabelul 8.

21 bujor Paeoriaceae 60-100 80-100 Despărţire VIII Ft G Ra *** Paeonia tenuifolia L. 23 viorea Liliaceae 15-30 10 *** - Bulbi X Pc Ra Pb Ft St Vd 131 . 22 bujor Paeoriaceae 40-50 30-40 - *** Despărţire VIII G Ra Ft Scilla bifolia L. (continuare) Nr.5.Cerinţe trul tufei ecologice (cm) (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Paeonia officinalis L.Tabelul 8. crt. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diame.

IV *** Bulbi IX-X Yucca filamentosa L. smalliana Fern.Tabelul 8. jaleş. (syn. urechea iepurelui Tulipa gesneriana L.. 25 lalea Liliaceae 20-60 15-30 Labitae 20-50 20-30 Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diame.) 26 Liliaceae 90-150 60-100 - ** iuca Rizomi IX-X Drajoni IV G I Ft 132 . (continuare) Nr.Cerinţe trul tufei ecologice (cm) (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare G Pc Ra Pb St Vd Ft Ro Ra Pb Bo Pc Vd ** - Despărţire X. crt. Denumirea ştiinţifică şi populară Stachys lanata Jacq. angustifolia Hort. Y. 24 stahis.5. Y.

Specia Agapanthus africanus L. Specii floricole cultivate la ghivece Nr. crt.Tabelul 8.6. umbelatus L. floarea flamingo Araceae - Divizare Butaşi Flori Frunze x x x x 15-20°C 3 Asparagus densiflorus Meyeri. Asparagus Liliaceae Răsad Divizare Port Cladodii x x x x 12-18°C 133 . anturium. A. Merit.) crin albastru Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV 1 Liliaceae Răsad Divizare Flori - - x x 16-20°C 2 Anthurium scherzerianum Schott. (syn.

crt.6. 5 asparagus Liliaceae Răsad Divizare port cladodii x x x x 10-18°C Aspidistra elatior Blume. 6 Aspidistra Liliaceae Divizare Frunze x x x x 12-16°C 134 . 4 asparagus Liliaceae Răsad Divizare Port cladodii x x x x 12-18°C Asparagus sprengeri Regel. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Asparagus plumosus Bak.Tabelul 8. (continuare) Nr.

Tabelul 8.6. (continuare)
Nr. crt. Specia Familia botanică

Aspectul plantei

Cerinţe

Înmulţire seminţe vegetativ

Element decorativ

Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV

Aucuba japonica Thumb. 7 aspidistra Cornaceae -

Butaşi Marcotaj

Frunze

x

x

x

x

10-18°C

8

Azaleea indica L. (syn. Rhododendron Ericaceae simsii Planch.)

-

Butaşi Altoire

Flori

x

-

-

x

15-22°C
azalee

Begonia x rex Putz. Meisterstük 9 Begonie Begoniaceae Butaşi

Frunze Flori

x

x

x

x

20-25°C

135

Tabelul 8.6. (continuare)
Nr. crt. Specia Familia botanică

Aspectul plantei

Cerinţe

Înmulţire seminţe vegetativ

Element decorativ

Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV

Begonia x tuberhyrida Voss. 10 begonie Begoniaceae Răsad

Tuberculi Butaşi

Flori

-

x

x

-

16-20°C

Beloperone guttata Brandeg. 11 beloperone Acanthaceae Butaşi Flori x x -

15-20°C

Bougainvillea glabra Chois. 12 bughenvillee, floare de hârtie Nyctaginaceae Butaşi Flori x x x

15-20°C

136

Tabelul 8.6. (continuare)
Nr. crt. 13 Specia Familia botanică

Aspectul plantei

Cerinţe

Înmulţire seminţe vegetativ

Element decorativ

Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV

BROMELII
Aechmea fasciata (syn. Billbergia fasciata)

13.a. aechmea

Bromeliaceae

12-18°C

Răsad (rar) (II-III)

Drajoni

Frunze Flori

x

x

x

x

13.b.

Billbergia nutans Rgl. bilbergia

Bromeliaceae

12-18°C

Răsad (rar) (II-III)

Drajoni

Frunze Flor

x

-

-

x

Neoregelia carolinae (syn. Nidularium 13.c. meyendorfii) Neoregelia

Bromeliaceae

-

Drajoni

Frunze Flori

x

x

x

x

12-20°C

137

d. 13. (continuare) Nr. Cereus peruvianus Mill.b. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Vriesea splendens Lem. Cactaceae Răsad Butaşi Tulpini Flori x x x x 14. Echinocereus baileyi Cactaceae Răsad Butaşi Tulpini Flori x x x x 138 . crt.Tabelul 8. Vriesia 14 CACTU{I Bromeliaceae Răsad (rar) (II-III) Drajoni Frunze Flori x x x x 14.6.a.

14.Tabelul 8. limba soacrei Cactaceae Răsad Butaşi Tulpini Flori x x x x 139 . (continuare) Nr.c. crt. 14.d.6. cactus butoi Cactaceae Răsad Butaşi Tulpini Flori x x x x Mammillaria hybrida 14.e. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Echinocactus grusonii Hildm. mamilaria Cactaceae Răsad Butaşi Tulpini Flori x x x x Opunţia maxima Mill.

(continuare) Nr.Tabelul 8.g. ripsalis Cactaceae Răsad Butaşi Tulpini x x x x 14. Zygocactus truncatus (Haw. crt. Schum crăciuniţa Răsad Butaşi Tulpini Flori x x - x Caladium bicolor Hort.f.6.) K. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Rhipsalis cassuta 14. 15 Caladium Araceae Divizare Frunze x x x x 10-20°C 140 .

17 clorofitum. (continuare) Nr. planta păianjen Liliaceae Divizare Stoloni Frunze Port x x x x 18-20°C Clivia miniata Rgl. 18 Clivia Amarylliadaceae Răsad Divizare Flori Fructe x x 18-20°C 141 .6.Tabelul 8. crt. 16 camelie. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Camellia japonica L. trandafir japonez Theaceae Butaşi Flori x x x 16-18°C Chlorophytum comosum Back.

Tabelul 8. 20 croton Euphorbiaceae - 18-25°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze x x x x Columnea gloriosa Sprague 21 Columnea Gesneriaceae Butaşi 18-20°C Flori Port Frunze x x x x 142 . (continuare) Nr. crt. 19 croton Euphorbiaceae - 18-25°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze x x x x Codiaeum angustifolium L. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Codiaeum variegatum L.6.

crt. (continuare) Nr.) 23 cordiline Liliaceae - 14-20°C Butaşi Marcotaj aerian Lăstari bazali Frunze x x x x Cyclamen persicum Mill. 24 Ciclamen Primulaceae Răsad Fragmente tubercul Flori Frunze x x x x 18-22°C 143 . Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Butaşi Marcotaj aerian Lăstari bazali Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Cordyline australis Hook. C. 22 cordiline Liliaceae - Frunze x x x x 10-18°C Codyline fruticosa (syn. terminalis Kzh.Tabelul 8.6.

Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Cyperus alternifolius L. crt. (continuare) Nr. 25 ciperus. papirus. maculata) 26 difenbachia Araceae Cyperaceae Butaşi Frunze Port x x x x 10-20°C 20-22°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze x x x x Dracaena fragrans 27 dracenă Agavaceae Tuberculi Butaşi Flori Frunze x x - 10-20°C 144 . plantă umbrelă Dieffenbachia picta Schot.6. (syn D.Tabelul 8.

Scindapsus aureus.6. Poinsetia pulcherrima) poinsetia. (continuare) Nr. crt.Tabelul 8. steaua Crăciunului Agavaceae - 10-20°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze x x x x 29 Araceae - 12-16°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze Port x x x x 30 Euphorbiaceae - Butaşi Bractee x - - x 18-20°C 145 . 28 dracenă Epipremnum aureum (syn. iedera diavolului Euphorbia pulcherrima Willd. (syn. Potos aureus) potos. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Dracaena marginata Lam.

Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Euphorbia splendens Bojer.a. crt. coroana cu spini Euphorbiaceae Butaşi Flori x x x x 10-16°C Euphorbia trigona 32 Euforbia 33 Euphorbiaceae Butaşi Tulpini Frunze x x x x 10-16°C FERIGI Asplenium nidus L. 31 euforbia. 33.6.Tabelul 8. Asplenium Polypodiaceae - Divizare Frunze x x x x 18-20°C 146 . (continuare) Nr.

Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Nephrolepis exaltata Schoot. (P. nefrolepis Polypodiceae Divizare Stoloni Frunze x x x x 15-18°C Platycerium alcicorne Willemet. corn de cerb Polypodiceae Divizare Frunze x x x x 18-20°C Ficus benjamina L. bifurcatum) 33.b.Tabelul 8. 34 ficus plângător Moraceae Butaşi Marcotaj aerian Frunze Port x x x x 18-20°C 147 .6.c. (continuare) Nr. 33. crt. syn.

(syn. (syn. F. pandurata Hort. repens L. crt. (continuare) Nr.) Moraceae - 18-20°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze Port x x x x 37 Moraceae - Butaşi Frunze Port x x x x ficus pitic 18-20°C 148 ..Tabelul 8.) 36 ficus Ficus pumila L.6. stipulata Thumb. F. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Ficus elastica Roxb. 35 ficus conum Moraceae Butaşi Marcotaj aerian Frunze Port x x x x 16-20°C Ficus lyrata Warb. F.

crt. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Fuchsia x hybrida Voss. 40 trandafir chinezesc Malvaceae Butaşi Flori x x - 16-20°C 149 . 39 ederă Araliaceae Butaşi Frunze Port x x x x 12-16°C Hibiscus rosasinensis L. (continuare) Nr. 38 cerceluşi Oenotheraceae Butaşi Flori x x x 12-18°C Hedera helix L.6.Tabelul 8.

) Amaryllidaceae Bulbi Flori x x x 12-18°C 42 Saxifragaceae - Butaşi Flori x x x - hortensie 15-17°C Impatiens sultanii Hook 43 impatiens. Lam. H. norocul casei Balsaminaceae Răsad Butaşi Flori x x - 18-20°C 150 . (continuare) Nr.6.C. 41 crin de cameră Hydrangea macrophylla D. (syn. hortensis Sim. crt. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Hippeastrum vittatum Herb.Tabelul 8.

) iacobină Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV 44 Acanthaceae - Butaşi Flori x x x - 16-18°C Monstera deliciosa Liebur. (syn. Specia Jacobinia carnea (Hook. Justicia carnea Hook.Tabelul 8.) Nichols.6. 46 Leandru Apocynaceae Răsad Butaşi Drajoni Marcotaj Flori x x - 12-18°C 151 . (continuare) Nr. crt. 45 monstera Araceae - 18-22°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze Port x x x x Nerium oleander L.

a.Tabelul 8. (continuare) Nr. crt. 47 Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV ORHIDEE Cattleya x hybrida Hort.6.b. orhidee barcă Orhidaceae Răsad Divizare Flori x x x x 13-20°C Dendrobium chrysotoxum 47.c. Orhidee Orhidaceae Răsad Butaşi Flori x x x x 13-20°C 152 . 47. catleia Orchidaceae Răsad Divizare Flori x x x x 15-20°C Cymbidium x hybridum 47.

6. 47. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Paphiopedillum leeanum Pfitz. Chamaerops humilis Palmae L. (continuare) Nr. crt.a.d. 48 floarea pasiunii 49 Passifloraceae Răsad Butaşi Marcote Flori Port x x x - 14-17°C PALMIERI 49. orhidee Orhidaceae Răsad Divizare Flori x x x x 12-18°C Passiflora coerulea L. Direct în ghivece - Frunze Port x x x x 10-16°C 153 .Tabelul 8.

Geraniaceae (syn. (continuare) Nr. crt. Direct în ghivece - Frunze Port x x x x 10-16°C 50 Pelargonium grandiflorum Wild. Phoenix canariensis Palmae Kunth. 51 druşain Geraniaceae Răsad (XII-II) Butaşi Flori Frunze x x - 10-15°C 154 . x domesticum) Răsad (XII-II) Butaşi Flori Frunze - x x - 15-20°C Pelagronium odoratissimum Ait. P.Tabelul 8.b.6. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV 49.

Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV 52 Pelargonium peltatum Ait. (syn. P. (continuare) Nr. Geraniaceae P. (syn. crt.6. x hortorum) 53 muşcată Geraniaceae Răsad (XII-II) Butaşi Flori Frunze - x x - 15-20°C Peperomia obtusifolia 54 Pepepronia Piperaceae Butaşi Frunze x x x x 12-16°C 155 . x hederaefolium) Răsad (XII-II) Butaşi 15-20°C Flori Frunze Port - x x - Pelargonium zonale Ait.Tabelul 8.

(continuare) Nr. crt.6. 57 Pilea Urticaceae Butaşi Frunze x x x x 14-18°C 156 . 56 filodendron Araceae - 16-20°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze Port x x x x Pilea cadierei A.Tabelul 8. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Philodendron elegans Krause. Guill. 55 filodendron Araceae - 16-20°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze Port x x x x Philodendron cordatum Hort.

violetă de Uzambar gesneriaceae - 20-22°C Butaşi Divizare Flori Frunze x x x x Sansevieria trifasciata Thunbg. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Saintpaulia jonantha M.6. S. 59 sansevieria Liliaceae - 12-20°C Butaşi Divizare Frunze x x x x 60 Saxifraga sarmentosa L. 58 violetă africană. (syn. (continuare) Nr. Wendl.Tabelul 8. crt. stolonifera) Saxifragaceae - 14-18°C Saxifraga Stoloni Divizare Frunze Port Flori x x x x 157 .

(syn. (syn. 63 Spatifilum Araceae Divizare Flori Frunze x x x x 16-20°C 158 . crt.) gloxinia Compositae Răsad Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV 15-18°C Butăşire (la soiuri cu flori involte) Flori x x - x 62 Gesneriaceae Răsad Butaşi Flori - x x - 18-22°C Spathiphyllum wallisii Regl.) 61 cinerarie Sinningia speciosa Benth.C.Tabelul 8. Gloxinia speciosa Lodd.6. Specia Senecio cruentus D. Cineraria hybrida Willd. (continuare) Nr.

(continuare) Nr. Y.a. 64 singonium Araceae Butaşi Frunze x x x x 18-20°C Yucca elephantipes (syn. guatemalensis) 65 Iuca 66 Liliaceae Butaşi Frunze x x x x 10-18°C SUCULENTE Aeonium arboreum (L.Tabelul 8. Eonium Crassulaceae - Butaşi 12-16°C Frunze Flori Port x x x x 159 . Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Syngonium podophyllum Schott.6. crt.) Webb. 66. et Berth.

Crasula Crassulaceae Butaşi 12-15°C Frunze Flori x x x x 160 . aloe Liliaceae 10-18°C Răsad (rar) Drajoni Butaşi Frunze Flori x x x x Crassula arborescens (Mill.c. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Agave americana L. agave Agavaceae Drajoni 8-15°C Frunze Port x x x x Aloe arborescens Mill.) Willd. 66. (continuare) Nr. 66.Tabelul 8.b.6.d. crt. 66.

(continuare) Nr.g.6. 2-15°C Frunze Flori 66. Haworthia margaritifera (L.) Asclepiadaceae R.) Duv. Gasteria verrucosa Liliaceae (Mill.) Liliaceae Haw. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Drajoni Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV x x x x 66. - 10-16°C Butaşi Drajoni Frunze Flori x x x x 66. Hoya carnosa (L.f. crt.e. Br. - 12-18°C Butaşi Marcote Frunze Flori x x x x 161 .Tabelul 8.

i. iarbă grasă Crassulaceae Răsad (rar) Butaşi Divizare Frunze Port x x x x 10-16°C 162 . Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV 66. sedum.6.Tabelul 8. (continuare) Nr. crt. Răsad Butaşi 15-20°C Flori Frunze x x x x Sedum sieboldii Sweet 66.h Kalanchoë Crassulaceae blossfeldiana Poeln.

Denumirea ştiinţifică şi populară Alstroemeria aurantiaca D. 2 pasărea flamingo Araceae Divizare XII-I (parţial) 16-25°C Chrysanthemum hortorum 3 crizantemă Compositae Butaşi - 16-20°C 163 .Tabelul 8.Don.7. 1 alstromeria Amaryllidaceae Răsad (rar) Divizare VI-VIII Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Perioada de repaus 8-20°C Anthurium andreanum Lind. Specii floricole cultivate în solul serei Nr. crt.

6 Gerbera Compositae Răsad Butaşi Divizare VII-VIII (parţial) 15-20°C 164 . Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Perioada de repaus Dianthus caryophyllus L. 4 garoafe Caryophyllaceae Butaşi - 18-20°C Freesia x hybrida Hort. (continuare) Nr. crt.7. 5 fresia Iridaceae Răsad Semănat direct Tuberobulbi - 14-18°C Gerbera x hybrida Hort.Tabelul 8.

crt. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Perioada de repaus Rosa L. 8 pasărea paradisului Musaceae Răsad (rar) Divizare Drajoni VI-VIII (parţial) 15-20°C Zantedeschia aethiopica Spreng. 9 cala Araceae Divizare VII-VIII 12-15°C 165 .7. (continuare) Nr.Tabelul 8. 7 trandafiri Rosaceae numai pentru obţinere portaltoi Altoire Butăşire 15-20°C XI-I sau VII-VIII sau cultură continuă Strelitzia reginae Banks.

43. 1995 – Lathyrus odoratus – o speicie valoroasă în cultura forţată. 13.A. Ed. Luminiţa-Nicoleta Paraschiv. Ed.. U. Draghia Lucia. Lucrări ştiinţifice vol.. 16. 12. Draghia Lucia.. 39. Draghia Lucia. CERES.V.Ş. Bucureşti. Le Nard M. 1998 – Botanică (lucrări practice). creşterii şi înfloririi hortensiilor. Grand. 8. Preda M. Şelaru Elena. Cireaşă Elena. Îndrumător lucrări practice (litografiat). 1993 – The physiology of flower bulbes. Centrul de multiplicare U. Sonea V. 5. Bucureşti..S. 42. Tipografia ARTPRINT.M. Cireaşă Elena. Heitz Halina. Ed.. Sârbu C.. Turenschi E.A. CERES.A. Iaşi. 1993 – Bolile şi dăunătorii plantelor ornamentale. Lucrări ştiinţifice vol. Cireaşă Elena. 1988 – Flora ilustrată a României. Bucureşti. 2000 – Flori pentru casa noastră. 11.. 39. U.Ş. Georgescu T. Ştiinţifică şi Enciclopedică. seria Horticultură. 1979 – Floricultură. Lucrări ştiinţifice vol. Şelaru Elena. 24. 1989 – Dicţionar dendrofloricol. Lucrări ştiinţifice vol. Iaşi. Chelariu Liliana. 25. CERES. seria Horticultură. 1997 – Floricultură (partea a IV-a din Memoratorul Horti-Viticol). Lucrări ştiinţifice vol.. 1996 – Dezvoltarea sistemului radicular la butaşii de flori în apă magnetizată.. Ciocârlan V. Zaharia D. Ed. 26.. Cireaşă Elena. 1994 – Posibilităţi de completare economică a sortimentului de flori tot timpul anului şi de utilizare a materialelor ajutătoare. Lucrări ştiinţifice vol. Chelariu Liliana. Florincescu Adriana. CERES. 166 . 17. Bucureşti. I-II.V Iaşi. Ed. Universitatea Agronomică Iaşi.. Ed. Draghia Lucia. simpozion aniversar al Universităţii de ştiinţe Agricole Cluj-napoca. Ed.. Manoliu Al.. seria Horticultură. Dyva. De Hertogh A. Amsterdam. Ed.V Iaşi. Curs litografiat. Ceres. 1993– Floricultură.M. Ed. 14.. Draghia Lucia. şi colab. Vol.M. Ed. 43. 27. 1980 – Botanică. 7. Didactică şi Pedagogică. 2000 – Modalităţi de scurtare a perioadei de vegetaţie la Cineraria hybrida prin tratamente hormonale şi chimice aplicate seminţelor. Universitatea Agronomică Iaşi. Elsevier Science Publishes. Bucureşti. U. Niţescu E.. Davidescu D.M. 21. Cluj-Napoca. Bucureşti.A. 3. Centru de multiplicare U. Bucureşti. seria Horticultură. 23. Chelariu Liliana. Draghia Lucia. 18. Universitatea Agronomică Iaşi. 15. CERES. 1991 – Balkon und Kübelpflanzen. Şelaru Elena. Bucureşti. 1999 – Arhitectura peisajului. 4. Cireaşă Elena. 10. 1998 – Flori cultivate în grădină. Cireaşă Elena. 1999 – Metode moderne aplicate la înmulţirea prin seminţe a unor specii floricole. Pascal P. Bucureşti 2. Universitatea Agronomică Iaşi. 1992 – Din secretele florilor. Gräfe und Unzer GmbH. 20. Iaşi. Ed. Cireaşă Elena. Iacob Viorica şi colab.A. 1979 – Floricultură. Ed..BIBLIOGRAFIE 1. Draghia Lucia. o specie cu valoare decorativă continuă. 1994 – Floricultură. Cireaşă Elena. Talmaciu M. seria Horticultură. Lucrări ştiinţifice. 1996 – Canna indica. Şelaru Elena. Ed. şi colab. Bucureşti. Didactică şi Pedagogică. Preda M. Bucureşti. Păun M şi colab. 22. Niţescu E. Ed. München. Draghia Lucia. 1995 – Culturi de seră pentru flori tăiate. 2000 – Fitopatologie horticolă..V Iaşi.. seria Horticultură. Bucureşti. 38. 2000 – Plante de apartament. Cireaşă Elena. 19. 9. 6. CERES. Universitatea Agronomică Iaşi. „Ion Ionescu de la Brad”. 1995 – Entomologie horticolă (lucrări practice). 2000 – Influenţa materialului vegetativ şi a metodei de multiplicare asupra regenerării.

Ed. Ed. Toma M. 1989 – Cum se înmulţesac plantele. 31. Zanoschi V. Zanoschi V. 2000/2001 – Bloemenbureau. x x x. Bucureşti. Leiden. 1990 – Botanică (curs litografiat). 167 . Holland. 1994 – Le Grand livre des bulbes. Paris.. 30. 1999/2000. Ed. Bordas.Centrul de multiplicare U. x x x.. x x x. 32. CERES. rhizomes. Paris.A Iaşi.. 29. cormes et tubercules. Bordas. 1990 – Grande encyclopédie des plantes & fleurs de jardin.28.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful