UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ IAŞI

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ

ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ

FLORICULTURĂ

Conf. dr. Lucia DRAGHIA

2005
1

CAPITOLUL 1
INTRODUCERE Floricultura este ştiinţă şi ramură a horticulturii care studiază însuşirile ornamentale, particularităţile biologice şi cerinţele faţă de factorii de mediu, metodele de înmulţire şi particularităţile producerii materialului săditor, tehnologiile de cultivare, modalităţile de utilizare şi valorificare a speciilor floricole. Din categoria plantelor decorative cu denumirea curentă de flori, fac parte, în majoritate, plante ierbacee cultivate în câmp sau în spaţii protejate. La acestea se mai adaugă unele plante lemnoase arbustive, originare din zonele calde ale globului şi care în condiţiile ţării noastre se cultivă permanent sau temporar în spaţii protejate (ficus, leandru, azalee) şi unele specii dendrologice ornamentale care se pretează la cultura forţată (trandafir, liliac etc.) Însuşirea acestei discipline necesită cunoaşterea temeinică a unor noţiuni de botanică, fiziologie vegetală, ecologie şi agrochimie, cunoştinţe ce contribuie la elucidarea problemelor legate de cultivarea plantelor în alte condiţii sau în alte zone geografice decât cele în care s-au format şi unde cresc în mod natural. De asemenea, sunt necesare cunoştinţe de protecţia plantelor, de management şi marketing. Frumuseţea şi gingăşia florilor l-a îndemnat pe om să le îndrăgească şi să le cultive din cele mai vechi timpuri. Datorită frumuseţii unanim recunoscute, florile sunt nelipsite din viaţa omului, însoţindu-l la tot pasul, la toate manifestările şi evenimentele din viaţă, fiind adevărate bunuri de larg consum.

2

CAPITOLUL 2

CLASIFICAREA SPECIILOR FLORICOLE

În practica floricolă, devine absolut necesară folosirea diferitelor criterii de clasificare pe baza cărora se poate face o grupare a plantelor floricole existente în cultură, diferite ca aspect, cerinţe ecologice, tehnologie de cultură şi efect decorativ. a). După durata ciclului de viaţă: plante anuale; plante bienale; plante perene: hemicriptofite, geofite: rustice şi semirustice. plante cultivate în câmp; plante cultivate în spaţii protejate: în solul serei; la ghivece. flori; frunze; flori şi frunze; fructe; port (târâtor, urcător, erect). plante pentru flori tăiate; plante folosite în realizarea decorurilor din spaţiile verzi, în diferite moduri: ronduri; rabate; platbande; mozaicuri şi arabescuri; pete de culoare; grupuri; vase decorative; decor pe verticală; amenajări speciale (grădini alpine,amenajări de ape); plante folosite în decorări interioare; plante folosite în decorarea balcoanelor, teraselor, jardinierelor.

b). După locul de cultură:

c). După caracterele morfologice şi însuşirile decorative, pot fi plante care decorează prin:

d). După modul de folosire şi încadrare în ansamblul decorativ:

3

Dianthus. capabile să-şi desfăşoare normal procesele vitale atât în condiţii de lumină cât şi de semiumbră. unele ferigi ). la apariţia bobocilor floriferi şi la înflorire.. Cerinţele plantelor faţă de intensitatea luminii sunt diferenţiate şi în funcţie de vârsta şi fenofaza plantelor (de exemplu. Sunt plante cu adaptabilitate mare. transplantat.). indigo şi violet (ROGVAIV). de lucrările agrotehnice aplicate (lumină mai puţin intensă după repicat. Eschscholtzia. butăşit etc. dar de o importanţă majoră este locul de origine al plantelor. umbrofite). a intensităţii fluxului luminos. Cerinţele plantelor faţă de aceşti factori depinde de fenofază. Radiaţiile care induc fotosinteza sunt cunoscute sub denumirea de radiaţii active şi au lungimi de undă cuprinse între 400 şi 700nm. Valorifică 25-30% din fluxul luminos şi necesită aproximativ 25000-30000 lucşi (Freesia. este esenţial să cunoaştem ecologia lor. -sciofile (sciofite. 4 . Calendula etc. Din această categorie fac parte radiaţiile roşii. Datorită faptului că multe din plantele floricole cultivate la noi în ţară provin din zone geografice cu climat diferit. 3. stări de stres exprimate prin alungirea exagerată a tulpinilor. a) Compoziţia spectrală a radiaţiilor. anotimp etc. cerinţele sunt mai mari în faza de răsad. de anotimp. de aceea devine obligatorie umbrirea lor naturală sau artificială (Anthurium. galbene.CERINŢELE FAŢĂ DE LUMINĂ Lumina condiţionează şi influenţează direct procesul de fotosinteză şi indirect celelate procese vitale ale plantelor. Zinnia. Lumina insuficientă determină. al duratei de iluminare şi duratei de strălucire a soarelui. de vârsta plantelor. Convallaria. stagnarea înfloririi sau prezenţa florilor mici şi decolorate. conţinutul redus în clorofilă. verzi. plante iubitoare de lumină. Pelargonium. Gladiolus etc. Şi lumina foarte intensă poate constitui un factor nefavorabil pentru plante. plantele au creştere viguroasă. Radiaţiile cu lungimi de undă mai mari de 700 nm sunt radiaţiile infraroşii. iar cele cu lungimi de undă mai mici de 400 nm sunt radiaţiile ultraviolete.). albastre. În condiţii de lumină cu intensitate optimă. de lucrările agrotehnice aplicate etc. interesează sub aspectul compoziţiei spectrale a radiaţiilor. culoare verde caracteristică. tipul vegetaţiei. ca factor ecologic. Pot valorifica 3-15%din fluxul luminos existent şi este suficient să aibă lumină cu intensitatea de 500015000 lucşi. sau mai reduse în timpul repausului). expoziţia terenului. Saintpaulia. b) Intensitatea fluxului luminos. umiditatea. mai ales pentru cele umbrofile. împart plantele floricole în următoarele grupe: -heliofile (heliofite). Portulaca. Galanthus. care necesită o intensitate a fluxului luminos de 30000-50000 lucşi şi au capacitatea să folosească întreg fluxul luminos de care beneficiază (Papaver. avortarea bobocilor floriferi. în special la plantele heliofile. aerul şi substratul de cultură. Variază în funcţie latitudine. Nu suportă insolaţia.). manifestat prin îngălbenirea şi căderea frunzelor. Petunia. înflorire bogată.CAPITOLUL 3 CERINŢELE PLANTELOR FLORICOLE FAŢĂ DE FACTORII DE MEDIU Principalii factori ecologici care influenţează viaţa plantelor sunt. altitudine. lumina. fie pentru a reuşi adaptarea plantelor la noile condiţii. orange. Aceste plante cresc şi înfloresc la lumină mai puţin intensă. Hosta. fie pentru crearea unor ambianţe corespunzătoare cerinţelor acestor plante. dezvoltarea insuficientă a ţesutului mecanic şi a frunzelor. Cerinţele ce apar ca urmare a procesului de adaptare la condiţiile în care s-au format. temperatura. Pentru cultura plantelor floricole lumina.1. -mezoheliofile.

utilizarea factorului lumină. Ca factor ecologic. Prin poziţia sa geografică. b) reducerea intensităţii luminii: -în spaţii protejate: umbrirea serelor pe timpul verii (cretizare. Sunt plante care necesită pentru inducţia florală fotoperioade scurte (6-12 ore/zi).7% în luna august. -în câmp: amplasarea culturilor pe terenuri cu expoziţie mai puţin însorită sau sub vegetaţie mai înaltă care să asigure umbrirea. instalarea de umbrare deasupra culturilor. Petunia. Inducţia florală la acestea se desfăşoară în condiţii de zi lungă (cel puţin 13-14 ore/zi). Zinnia. apa se caracterizează prin distribuţie inegală în timp şi spaţiu. Majoritatea provin din zone tropicale şi subtropicale. Hortensia. Legătura dintre fotoreacţie şi înflorire este foarte importantă pentru practica floricolă. Unele dintre ele (garoafele) au devenit indiferente prin adaptare. -de zi lungă (Cineraria. De exemplu. Ţinând seama de regimul de umiditate caracteristic locurilor de origine. În funcţie de răspunsul la fotoperioadă. În condiţiile României. cu expoziţie sudică. confecţionarea scheletului de susţinere cu profile reduse. c) Durata de iluminare Reacţia plantelor la durata zilei şi a nopţii sau la ciclul periodic cotidian de lumină şi întuneric poartă denumirea de fotoperiodism. care reacţionează pozitiv la fotoperioadă. acoperirea serelor cu sticlă fotoselectivă). Dianthus. Astfel. fie prin aplicarea diferitelor procedee care să mărească sau să micşoreze intensitatea sau durata luminii. folosirea jaluzelelor din diferite materiale şi a peliculei de apă colorată. şi înfloresc toamna sau iarna. Sunt plante originare din zonele temperate (unde zilele pot ajunge la 16-18 ore lumină) şi numai câteva din alte zone climatice. la care înflorirea este mai puţin condiţionată de fotoperioadă.2. durata medie de strălucire a soarelui variază între 26. aceste plante cresc vegetativ în timpul verii. plante terestre care preferă o umiditate edafică şi atmosferică ridicată (Calla. CERINŢELE FAŢĂ DE APĂ Pe lângă faptul că apa dizolvă substanţele minerale din pământ şi face posibilă nutriţia plantelor. d) Durata de strălucire a soarelui Cantitatea de radiaţie luminoasă ajunsă la nivelul solului se exprimă prin durata de strălucire a soarelui. Schimbarea fotoperioadei poate fi însă valorificată pentru culturile forţate şi culturile în flux continuu. plantele decorative se împart în următoarele grupe: -hidrofile (acvatice). ceea ce determină adaptări ale plantelor la diversitatea condiţiilor create şi condiţionează repartiţia lor geografică. teritoriul României poate oferi condiţii naturale de lumină satisfăcătoare pentru multe plante ornamentale. în timp ce plantele de zi scurtă au înflorire întârziată în condiţii de zi lungă. În cursul unui an. Se are în vedere faptul că plantele de zi lungă. Ele trebuie să treacă printr-o perioadă de zi lungă pentru a creşte vegetativ.Modalităţi de reglare a intensităţii luminii a) sporirea intensităţii luminii: -în spaţii protejate: orientarea serelor pe direcţia est-vest. Viola. reducerea densităţilor de cultură. cultivate în anotimpuri sau în zone cu zi scurtă. care se cultivă în bazine şi acvarii (nuferii). -higrofite. plantele floricole se împart în următoarele grupe: -de zi scurtă (Chrysanthemum. folosirea instalaţiilor de iluminat artificial. distrugerea buruienilor. în stabilirea tehnologiilor de cultură şi dirijarea înfloririi.Myosotis 5 . întărziată sau nu înfloresc. Freesia). la origine fiind plante de zi lungă (astfel se explică înflorirea lor mai bună în timpul verii). Poinsetia. prin dirijarea fotoperioadei după fenofaza în care se află (suplimentarea artificială a luminii sau acoperirea plantelor cu materiale opace). crizantemele. Pelargonium. -neutre sau indiferente (Cyclamen. Kalanchoe. menţinerea curată a sticlei. prin procesul transpiraţiei se reglează temperatura plantelor şi se face posibilă absorbţia. conform cerinţelor plantelor. 3. au înflorire slabă. se pot cultiva în spaţii protejate tot timpul anului.5% în lunile decembrie-ianuarie şi 72. -în câmp: amplasarea culturilor pe terenuri însorite. Callistephus). unde durata zilei este egală sau mai scurtă decât cea a nopţii. Rosa). se poate realiza fie prin dirijarea culturii în perioadele din an convenabile.

-umidificatoarele de atmosferă (Cooling-System) se deosebesc de sistemul de ceaţă artficială prin aceea că apa este pulverizată mecanic (antrenată de un ventilator şi dispersată în atmosferă). în timp ce iarna. condiţiile de lumină şi căldură. plantele mezohigrofite se udă la intervale de 2-3 zile. plante terestre cultivate în locuri cu umiditate moderată. care produc o dispersare intermitentă de particule foarte fine de apă. Cerinţele faţă de apă sunt diferenţiate şi în funcţie de alţi factori: fenofază (germinaţia seminţelor. însuşirile substratului. temperatură) etc. se impune udatul şi în timpul zilei. pe lângă metodele tradiţionale de administrare a apei (cu stropitoarea. Ea trebuie să fie aceeaşi cu temperatura mediului în care se află plantele. nu se recomandă folosirea apei cu conţinut mare de calciu (apa dură). Cea mai bună apă pentru udat este apa de ploaie. sulfat de aluminiu. apa se aplică rar şi numai atât cât să nu se usuce prea tare pământul. anotimp. cele xerofite la 5-6 zile. starea fitosanitară (plantele bolnave se udă mai puţin). plantele de seră se udă dimineaţa. udările se fac mai des primăvara şi pe timpul verii (astfel ca pământul să nu se usuce niciodată complet). căderea bobocilor floriferi. se recurge şi la alte metode. Rampele cu jicloare se amplasează deasupra culturilor.palustris). cu aprox. la culturile din câmp. deoarece nu conţine săruri minerale şi este aerisită. care necesită existenţa instalaţiilor speciale: Instalaţii de irigare: -irigarea prin aspersiune fină se realizează cu jicloare care funcţionează la presiune mică. gradul de dezvoltare al rădăcinilor şi a aparatului foliar etc. De asemenea. Nu se utilizează la udare apa murdară sau infectată. în timpul vegetaţiei. Şi apa prea caldă este dăunătoare. -mezohigrofite. de maturare a seminţelor sau de repaus).10-30-l apă/m2 la fiecare udare. În practica floricolă. cu furtunul. c) momentul udării. În cazul plantelor cultivate la ghivece. vârsta plantelor (nevoia mai mare de apă la plantele tinere). în special pentru plantele aflate în repaus sau atunci când temperatura mediului este scăzută. îngălbenirea şi căderea frunzelor. Se poate recurge însă la dedurizarea apei prin scufundarea în bazinele cu apă a sacilor cu turbă roşie sau prin administrarea de substanţe chimice (sulfat de fier. Orientativ. -irigarea prin picurare presupune prezenţa unor instalaţii speciale cu programare. mai ales la plantele acidofile. la înălţimea dorită. prin brazde sau cu aspersoare 6 . iar cele higrofite zilnic sau chiar de 2-3-ori/zi. Administrarea apei a) cantitatea de apă şi frecvenţa udărilor depind de necesităţile speciei funcţie de locul de origine. au o rază de acţiune de aproximativ 20 m.Nu există reguli stricte aşa încât. Metoda se foloseşte pentru udarea plantelor din spaţii protejate. creşterea şi alungirea pedunculilor floriferi necesită mai multă umiditate decât faza de deschidere a florilor. -xerofite. acid ortofosforic). se va evita stropirea plantelor. nivelul celorlalţi factori ecologici (lumină. Declanşarea sistemului este comandată de senzori. Agave. Instalaţii de umidificare a atmosferei (destinate numai culturilor din sere): -sistemul de ceaţă artificială (Myst-System) necesită echipamente costisitoare. care dozează intermitent şi distribuie apa şi îngrăşămintele la fiecare plantă. complet automatizate. De obicei. în funcţie de evaporarea peliculei de apă care acoperă frunzele. Crassula etc.). iar plantele de câmp dimineaţa şi seara. fazei de vegetaţie a plantelor şi modului de cultivare. b) calitatea apei de udare (conţinutul în săruri şi temperatura). Alcătuiesc predominant vegetaţia zonei temperate şi sunt reprezentate de majoritatea plantelor floricole cultivate în câmp. creşterea răsadului. aprecierea cantităţii de apă şi frecvenţa udărilor ţine şi de experienţa cultivatorului. printr-un sistem de furtune. înrădăcinarea butaşilor. cu stropitoarea. prin infiltraţie sau prin brazde). d) modul de administrare a apei se adaptează cerinţelor speciei. Apa provenită din puţuri şi din izvoare are un conţinut mai mare de săruri. Temperatura apei este foarte importantă la udarea plantelor. cultivate în locuri cu umiditate redusă şi adaptate deficitului de umiditate (cactuşii de deşert. mărimea şi vigoarea plantelor. -irigarea cu aspersoare de mare putere se pretează pentru udarea culturilor floricole din câmp. Dacă din diverse motive. alte suculente – Aloe. Aspersoarele rotative. Udatul cu apă rece provoacă putrezirea rădăcinilor. De preferinţă. culturile din câmp se udă cu furtunul. iar apa potabilă de conductă conţine adesea mult clor şi alte substanţe dezinfectante care sunt dăunătoare plantelor. montate pe rampe de udare mobile.

Dioxidul de carbon este indispensabil în procesul de fotosinteză. intensificarea coloritului florilor etc. umiditate. Oxigenul. Suplimentarea cu CO2 se face însă numai în corelaţie şi cu ceilalţi factori: lumină. Plantele au nevoie de aprox. fără orificii şi cu diametrul mai mare decât al ghiveciului cu planta. afânarea solului sau substratului. distrugerea crustei. aerul intervine prin compoziţia sa şi prin efectul mişcării. la Cyperus). Alimentarea artificială a plantelor cu CO2 (fertilizarea carbonică) se reflectă în creşterea randamentului. fum) care afectează creşterea şi dezvoltarea plantelor. în condiţiile unei proaste aerisiri a solului. Culturile din solul serei şi din bacuri înălţate se udă cu furtunul. îmbunătăţirea calităţii florilor (dimensiuni mai mari ale florilor sau inflorescenţelor. alstromeria). La un conţinut de 21% oxigen în aerul atmosferic. fiind preferată de plantele cu frunze pubescente sau în rozete (violetele africane. aşa cum poate creşte de 2-3 ori dacă sporeşte conţinutul în CO2 până la 0. Intensitatea fotosintezei este dependentă de concentraţia în CO2 atmosferic: scade sau chiar se opreşte dacă se atinge pragul critic de 0. Compoziţia aerului interesează şi sub aspectul gradului de poluare. freesia. folosirea ghivecelor “mască”. se recurge la o serie de metode specifice: aşezarea ghivecelor în vase umplute cu materiale menţinute permanent umede (turbă.33%aer din volumul total al solului. Dintre gazele cu efect pozitiv asupra unor plante floricole fac parte acetilena şi eterul (care stimulează înflorirea la bromelii. Mărirea cantităţii de oxigen din sol se realizează prin lucrări de afânare a solului. hidrogen sulfurat. îmbrăcarea tutorilor cu turbă sau cu muşchi umed (de ex. eventual. interesează sub aspectul conţinutului în oxigen şi dioxid de carbon. Surse de CO2: arderea unor hidrocarburi (metan. Indiferent de metoda folosită. combustia alcoolului pur. respectiv a prezenţei altor gaze (fluor. Efectul favorabil al îmbogăţirii atmosferei în CO2. în spaţiul dintre cele două vase păstrându-se permanent apă (de ex. este important ca apa să nu rămână permanent în vasul de la baza ghiveciului. cantitatea de aer din sol poate varia între 10 şi 40 %. în timp însă. b) Mişcarea aerului contribuie la transportul polenului şi seminţelor. fie de jos (cu apa din vasul pe care este aşezat ghiveciul). De asemenea. prin aspersie fină (garoafele până la apariţia mugurilor floriferi.de mare putere.). deoarece apa pătrunde repede iar substanţele nutritive sunt mai bine repartizate. respectiv la mărgăritar). folie de polietilenă etc. prin intermediul sistemelor de umidificare a atmosferei. propan) şi combustibili lichizi (petrol). la unele plante higrofile. trebuie să fie prezent atât în aer cât şi în sol. se consideră că respiraţia plantelor se desfăşoară normal. mraniţă. Dacă plantele impun o umiditate permanentă la nivelul substratului sau în atmosferă. o cantitate de 0. Pentru economisirea apei se aplică mulcirea culturilor (cu frunze. În funcţie de compoziţia şi structura solului. este folosit în practică pentru culturile din spaţii protejate. prin picurare (trandafiri. iar după un timp chiar pier. ci şi a microorganismelor. clor. spatifilum). Syngonium). curăţirea de muşchi a vaselor de cultură etc. tocmai pentru a crea spaţii mari pentru aer. oxigenul din sol este necesar nu numai în respiraţia rădăcinilor. plantele îşi încetinesc creşterea. gaze de eşapament) sau a unor impurităţi solide (praf. gloxiniile) şi de unii cactuşi. tije viguroase. Plantele la ghivece se udă fie de sus (prin turnarea apei în ghiveci).).15%. Solurile şi substraturile de cultură destinate culturilor floricole trebuie să aibă un grad mare de afânare şi permeabilitate. mărimea plantelor. ca sursă de energie în desfăşurarea proceselor vitale ale plantelor. dar poate avea şi efecte negative 7 . În aer. degajarea de CO2 din butelii speciale. a) Compoziţia aerului atmosferic sau din sol. cu sau fără sită (garoafe. crizanteme. dezvoltarea rădăcinilor stagnează. CERINŢELE FAŢĂ DE AER În viaţa plantelor. combaterea buruienilor etc. 3. Udarea de jos (prin infiltraţie) este mult mai lentă. umbrirea serelor şi răsadniţelor. cala până la înflorire). la omogenizarea componentelor din atmosferă şi transportul căldurii prin convecţie.01%. prin picurare şi aspersie fină (anturium. De aceea. fermentarea diferitelor materiale. hrănirea este defectuoasă. Ficus pumila. umezirea aerului prin stropiri şi pulverizări. precocitatea înfloririi. Cele mai multe specii se udă de sus. paie muşchi. gerbera). decât. cala. temperatură.la:Hedera. metoda provoacă depunerea sedimentelor de săruri minerale la suprafaţa substratului. în funcţie de rezistanţa manifestată de fiecare specie.03%CO2 este suficientă pentru procesul normal de asimilare. prin infiltraţie (gerbera). pietriş). butan.3.

deschiderlie frontale şi laterale de la solarii. singure sau în amestec. Fiecare specie floricolă manifestă cerinţe proprii faţă de temperatură. De asemenea. precum şi de nivelul celorlalţi factori ecologici. La plantele cultivate în câmp. plante cu mare adaptabilitate la condiţiile de temperatură (0-18 0C). alese şi pregătite în aşa fel încât să răspundă cât mai bine cerinţelor plantelor. Nevoia de căldură a plantelor depinde de zona lor de origine. dar pe diferite tipuri de sol.(îndoirea sau ruperea tulpinilor plantelor. -mezoterme (unele orhidee. de aceea devine obligatorie aerisirea acestor spaţii şi împrospătarea aerului prin deschiderea ferestrelor sau folosirea ventilatoarelor în sere. pentru a menţine plantele înflorite timp cât mai îndelungat. substratul de cultură este reprezentat de diferite tipuri de sol. distrugerea adăposturilor) atunci când intensitatea curenţilor de aer este mare. în funcţie de particularităţile sistemului lor radicular: -pentru soluri grele:nalba de grădină. în timp ce. Provin din zonele polare şi alpine. Protejarea plantelor de intensităţile mari de vânt se realizează prin amplasarea culturilor şi a construcţiilor pe terenuri adăpostite. când funcţiile vitale ale plantelor sunt încetinite.5. Nivelul termic la care plantele cresc şi se dezvoltă normal reprezintă temperatura optimă. ridicarea ramelor de la răsadniţe. dar se pretează şi la culturi forţate în sere. Solurile de pe teritoriul României corespund exigenţelor majorităţii speciilor floricole originare din zonele temperate. Anthurium. Astfel. la plantele cultivate în recipiente sau în spaţii protejate. Un alt factor care determină cerinţele plantelor floricole faţă de regimul termic este faza de creştere sau dezvoltare. în funcţie de care pot fi: -termofile sau megaterme (unele specii de orhidee. Plantele floricole aflate în vegetaţie necesită un regim de temperatură influenţat şi de succesiunea zilelor şi nopţilor sau a anotimpurilor. protejarea lor de temperaturile prea scăzute sau prea ridicate. folosirea adăposturilor naturale sau artificiale. care se pot dezvolta şi la temperaturi sub 00C.4. în sere se ridică temperatura pentru grăbirea înfloririi. Condiţiile locului de origine imprimă plantelor anumite exigenţe termice. de succesiunea zilelor şi nopţilor sau a anotimpurilor. în faza de răsad şi după înrădăcinarea butaşilor. orientarea rândurilor de plante pe direcţia vântului dominant. substratul de cultură este constituit din componente de natură organică. -microterme. urmând ca în timpul înfloritului să se scadă din nou. originare din zonele calde) necesită pentru optim de dezvoltare temperaturi mai mari de 20-24 0C şi suportă greu variaţiile de temperatură. Pentru unele plante (de exemplu cele acvatice) sau la anumite tipuri de culturi (culturile hidroponice). 3. de faza de creştere şi dezvoltare în care se află. plante decorative prin frunze policrome) se adaptează la temperaturi de 15-25 0C. crizantemele. CERINŢELE FAŢĂ DE TEMPERATURĂ Principalele procese biochimice şi fiziologice din plante se desfăşoară în anumite condiţii de temperatură. CERINŢELE FAŢĂ DE SUBSTRATUL DE CULTURĂ Substratul de cultură reprezintă mediul în care se găsesc rădăcinile plantelor şi din care acestea extrag apa şi elementele nutritive. temperatura optimă pentru germinaţia seminţelor şi înrădăcinarea butaşilor se consideră a fi cu 3-5 0C mai mare decât temperatura optimă de creştere şi dezvoltare a speciei. -hekistoterme. substratul de cultură poate fi şi un mediu lichid (apă sau soluţii nutritive). provenite din zonele temperate. în timp ce. temperatura se menţine la un nivel mai redus. Cunoscând cerinţele plantelor faţă de temperatură se pot lua măsuri adecvate pentru amplasarea corespunzătoare a culturilor. În general. Se cultivă în câmp. minerală sau sintetică. temperatura trebuie să fie cu 2-4 0C mai coborâtă. 3. noaptea şi pe timpul iernii. 8 . în timpul creşterii plantelor. ferigi şi palmieri. Lipsa curenţilor de aer din spaţiile destinate culturii florilor duce la blocarea fotosintezei odată cu consumarea CO2 din stratul de aer apropiat frunzelor. cultura acestora făcându-se afară (în câmp sau în spaţii verzi). irişii.

sulfat de potasiu. superfosfat.. cu capacitate bună de tamponare şi de absorbţie a apei şi cu stabilitate chimică mult mai mare. vată minerală etc. moloz. În Elveţia. cărbune vegetal.5-2.1. conţinut corespunzător în elemente nutritive. turbă. în funcţie de particularităţile sistemului lor radicular. după caz. pământ de frunze etc.U. asparagus. polyuretani etc. roci (perlit. pietriş. să permită pătrunderea şi circulaţia apei şi aerului. În ultima vreme. turbă fibroasă şi nisip sau din turbă fibroasă şi perlit.A. în funcţie de cerinţele speciei cultivate. pământ de scorbură. La pregătirea amestecurilor de pământ se au în vedere însuşirile care trebuie să caracterizeze un substrat de cultură: grad de afânare mare şi permeabilitate corespunzătoare.-stabilirea componentelor şi a proporţiilor de participare a acestora. begoniile etc. nisip grosier. materiale sintetice (Styromull. -substraturi minerale naturale: nisip. cioburi de ghivece şi ţiglă. substraturi unitare). Hygromull. De exemplu. sanseviera). reţetele fiind variate. pământ de ericacee. mijlocii (camelii. unul uşor din turbă. se folosesc tot mai mult în floricultură „substraturile standard” (substraturi universale. pentru o utilizare ulterioară. De exemplu. la care se adaugă răzătură de coarne. pământ de grădină. de regulă. cărămidă pisată. S. uşor de realizat şi cu posibilitatea întrebuinţării la un număr mare de specii. hortensii. pământ de lemn putred. Polyuretani. au cerinţe diferite faţă de substrat. pământ de frunze. în funcţie de origine şi de fenofază.-pregătirea componentelor (îndepărtarea corpurilor străine şi a fragmentelor grosiere prin cernere pe site cu ochiuri de 1. Substraturile de cultură pot fi formate din unul sau mai multe componente. Germania. -pentru soluri uşoare:gladiolele. pământ de ferigi.. deoarece nu răspund în totalitate cerinţelor plantelor. Odată cu omogenizarea se pot adăuga. în Anglia se folosesc amestecuri constituite din ţelină de gazon. -substraturi organice de sinteză: styromull. şi îngrăşăminte chimice sau organice. Pentru satisfacerea acestor cerinţe se impune folosirea unor substraturi care să asigure plantelor toate substanţele necesare unei nutriţii echilibrate. -substraturi minerale tratate: perlit. salvia. argilă expandată). mraniţă. vermiculit. Se utilizează pe scară largă în Anglia. leandru. 2. pulbere de cretă (sau sulf).-pentru soluri mijlocii:ochiul boului. pământ de ţelină. Elveţia. clasificate după două criterii principale: a) după provenienţă: -pământuri horticole (preparate): mraniţă. Biolaston. în amestecuri şi mai puţin singure.5 cm diametru). La 9 . pământ de răsadniţă.1.). Ele au rolul principal de a asigura plantelor un suport uşor. vermiculit.. Terracottem). Ca şi plantele de grădină. pământ de frunze etc. -speciale: turbă. respectiv amestecarea omogenă a componentelor. pământ de pădure. rumeguş şi talaş. nealterabilă circa 1-2 ani. sunt prezentate tipurile de substraturi şi materiale ajutătoare cu principalele lor caracteristici. Etapele pregătirii amestecurilor de pământ: 1. -ajutătoare: nisip.. -substraturi organice naturale (pământuri naturale): turbă. structură stabilă. compost. Plantele floricole cultivate în spaţii protejate. pământ de ţelină. să aibă o structură şi un anumit grad de aciditate (pH). La pregătirea substraturilor de cultură se folosesc diferite componente (pământuri) care se deosebesc între ele prin însuşirile fizico-chimice. pământ de frunze şi nisip în raport de 3:1:1. muşchi.-prepararea propriu-zisă. un amestec greu poate fi format din ţelină. violetele de cameră.. b) după modul de utilizare în amestecuri: -de bază: mraniţă. În tabelul 3. Pregătirea amestecurilor de pământ Componentele prezentate în tabelul 3. tuberozele. Olanda. pământ de frunze şi nisip în raport de 2:1:1:1. pământ de grădină. se folosesc. grupate după modul de obţinere (provenienţă). pietriş. pământ de ericacee. vată minerală. mai puţin costisitoare. pH-ul. pământ de frunze şi nisip în raport de 3:2:2:1. Franţa. capacitate mare de reţinere a apei şi a aerului. în funcţie de specia floricolă cultivată. azaleele.un amestec mijlociu din pământ de răsadniţă. hibiscus) sau grele (muşcate. 3. amestecurile standard sunt alcătuite din turbă neagră. Un substrat bun pentru cultura plantelor floricole se obţine din amestecul a două sau mai multe componente. Componentele se folosesc imediat sau se păstrează în locuri adăpostite. cele cultivate în seră şi apartament cer amestecuri uşoare (ferigile.

iar în cantităţi mai mici fierul.9-6-8). răzătură de coarne şi îngrăşăminte chimice. calciul. sulfatul de magneziu). Pământurile universale pot fi preparate pentru plante tinere (cu doza de îngrăşăminte redusă la jumătate) sau pentru plante mature (cu doza de îngrăşăminte întreagă. fosforul. cunoscute şi sub denumirea de macroelemente. S. potasiul. Îngrăşămintele şi fertilizarea Îngrăşămintele în floricultură constituie o problemă foarte importantă. Simptomele se manifestă prin modificări în creştere. clorura de amoniu. Reacţia substratului Reacţia solului (substratului) reprezintă însuşirea acestuia de a se comporta ca un acid sau ca o bază. În cantităţi mari sunt absorbite azotul. sulful. udarea cu sulfat de aluminiu 5-6 g/l apă. De asemenea. putrezirea rădăcinilor etc. nu se fertilizează plantele aflate în 10 . Plantele utilizează în proporţii diferite elementele minerale din sol. prin fertilizări faziale). căderea bobocilor floriferi şi a florilor. dacă se au în vedere o serie de particularităţi ale tehnologiilor de cultivare la plantele floricole.5 (Gipsophylla. plantele pot fi: -acidofile. Altele. zincul. apa încărcată cu CO2. humusul din sol etc. precum şi raportul necorespunzător între două sau mai multe elemente afectează dezvoltarea şi chiar viaţa plantei. amendamentele calcaroase. Când substratul se acidifică.5. deformarea şi decolorarea florilor sau inflorescenţelor.5 (azalea. -calcifile. molibdenul (microelemente). a componentelor substratului de cultură sau prin utilizarea unor substanţe chimice: -pentru scăderea pH-ului cu o unitate: administrarea de floare de sulf 45-60 g/m2 (sau 350 3 g/m ). reţetele de amestec includ mase plastice şi pământuri naturale. forma de aplicare a îngrăşămintelor. La fertilizarea plantelor floricole se are în vedere:alegerea îngrăşămintelor. camelia). sulfatul de potasiu. După preferinţele faţă de reacţia substratului. stabilirea dozelor şi a raportului dintre elemente. Alternanthera). dimpotrivă. îngrăşămintele chimice (sulfat de amoniu. se impune respectarea câtorva reguli: se fertlizează numai plantele sănătoase. respectiv ca un donor sau acceptor de ioni de hidrogen şi se măsoară printr-un indice numit pH. cuprul. Insuficienţa sau excesul unui element în mediul nutritiv. la suprafaţa lui se formează un muşchi verde. Surse de aciditate din sol:apa din sol. ritmul de creştere. cu condiţia adăugării îngrăşămintelor în mod corespunzător. Când substratul se modifică spre alcalin. Mn.acestea se adaugă pentru fertilizare făină de oase. magneziul. ploile acide. manganul.9-7. Dintre însuşirile chimice ale substraturilor de cultură. anotimp. adaosul de praf de cretă în amestecurile de pământ (1-3 kg/m3 sau 150-200 g/m2). Digitalis. apa de udare bogată în calciu. sau Polibutan-sulfon şi turbă (sau scoarţă de pin). care exprimă conţinutul în ioni liberi de hidrogen într-o soluţie de sol. Menţinerea unui pH acid se mai poate face prin adăugarea de turbă acidă în amestecurile de pământ. sau Fenoplast şi turbă (sau scoarţă de pin). Necesarul de îngrăşăminte se apreciază în funcţie de specie. calităţile fizico-chimice ale substratului. la care se adaugă cantităţi suplimentare. Tehnica de cultivare a florilor se poate baza şi pe folosirea aproape integrală a turbei ca substrat. În Franţa. fertilizarea cu îngrăşăminte acide. preferă o aciditate sau o alcalinitate mai accentuată. borul. apariţia unor pete caracteristice şi necroze pe frunze. Majoritatea se dezvoltă normal pe substraturi neutre (pH=6.5 şi 8. Corectarea pH-ului în sensul pretenţiilor plantei se realizează prin alegerea corectă a îngrăşămintelor. iar pe suprafaţa vasului apar pete verzi-cenuşii. interesează îndeosebi reacţia şi conţinutul în substanţe nutritive. Surse de alcalinitate şi salinitate din sol: îngrăşămintele chimice (azotatul de calciu. specia cultivată anterior etc. formele reduse de Fe. care tolerează substraturi cu pH>7. bromelii. organele decorative.5-2 t/ha pe soluri nisipoase şi 3-4 t/ha pe solurile grele). apa freatică încărcată cu săruri solubile. -pentru ridicarea valorii pH: administrarea de var nestins (1. Valorile de pH admise de plantele floricole sunt cuprinse între 3. azotatul de amoniu).2) sau uşor acide (pH=5. care îşi găsesc condiţii optime de vegetaţie la un pH<5-5. vârsta plantelor şi faza de vegetaţie. la suprafaţă şi pe marginea vasului apar pete albicioase.

. La plantele anuale se pot aplica 40-60 kg/ha P2O5 şi 100-120 kg/ha K2O. care eliberează lent (3-9 11 . în funcţie de specie şi fenofază. pulberi. Fertilizarea fazială se face de mai multe ori într-o perioadă de vegetaţie. este de 0. Basacote. Tipuri de îngrăşăminte folosite în floricultură: -organice . cu îngrăşăminte organice şi minerale.industriale (din reziduuri): făină de sânge. La plantele de apartament. cantităţile de îngrăşăminte la 1 ha de seră pot fi: 80-100 tone mraniţă. Alte modalităţi de fertilizare minerală: încorporarea granulelor cu îngrăşăminte îmbrăcate în peliculă organică sau de plastic (de tipul Osmocote.3% la plantele cu rezistenţă medie la conţinutul în săruri şi 0. Fertilizarea de bază se face la pregătirea solului.modul de condiţionare: solide (cristale. compost). Fertilizarea plantelor floricole cultivate în solul serei Culturile din solul serei sunt culturi intensive. gunoi semidescompus). 2-3-kg/m2.5-6 g sare potasică. este necesar ca la plantare şi transplantare să se folosească amestecuri suficient de bogate în elemente nutritive.20. Îngrăşămintele cu azot se administrează 1/4 toamna.100-150 tone gunoi semi-descompus.2-0. alstroemeria. care necesită cantităţi mai mari de îngrăşăminte. se folsesc concentraţii foarte mici.1:15) Fertilizarea plantelor floricole de apartament Deoarece plantele de apartament dispun de un volum limitat de substrat. .0. Dacă sunt asociate cu cele minerale. 250-300 kg sulfat de potasiu. Soluţiile nutritive folosite la fertilizări faziale se dau în concentraţii de cca. se calculează aproximativ 5 kg îngrăşăminte complete (NPK)/m3 pentru plantele rezistente la concentraţiile mai mari de săruri (crizanteme.1-0.1%. gerbera. Dacă se face numai fertilizare minerală. după care se face spălarea frunzelor cu apă curată.5% la plantele mai rezistente).3-0. 400-600 kg superfosfat. se aplică îngrăşăminte în stare solidă sau sub formă de soluţii. concentraţiile optime sunt de 0. iar cantităţile orientative de 300-1500 l/ha. Îngrăşămintele solide se administrează în doze de 40-80-g NPK/m2. lichide şi sub formă de suspensii. suportată de majoritatea plantelor.25%cu macroelemente şi 0. Fertilizarea plantelor floricole cultivate în câmp Înaintea fiecărui ciclu de producţie (de obicei toamna) se face fertilizarea de bază cu 20-80 t/ha gunoi de grajd sau 20-30 t/ha mraniţă. urină şi must de gunoi de grajd. Dacă soluţiile se aplică extraradicular. 300-400 kg azotat de amoniu. anturium) dacă periodic se administrează must de bălegar sau de gunoi de păsări. gunoi de păsări şi must de gunoi de păsări. Orientativ. fertilizarea se face chenzinal sau lunar. 10-15 g superfosfat. sau 5-10kg/m2 îngrăşământ organic (mraniţă. făină de carne. 1/2 primăvara şi restul în timpul vegetaţiei (în total 80-150 kg/ha). Se recomandă fertilizarea la intervale de timp mai reduse şi cu cantităţi mai mici de îngrăşăminte. . îngrăşămintele radiculare se aplică numai pe sol umed. făină de peşte. în diluţii corespunzătoare (1:3 . ţinute în condiţii de temperaturi scăzute.modul de acţiune: radiculare. Rezultate deosebite se obţin la unele specii (cala. 100-200 tone turbă. făină de oase. cu soluţii de îngrăşăminte a căror concentraţie. imediat după repicat.numărul de elemente nutritive esenţiale pe care le conţin: simple şi complexe.05%cu microelemente. Doze orientative (pentru 1m2): 10-20 g azotat de amoniu.05-0. Mult mai eficiente sunt fertilizările cu soluţii nutritive (0. 100-150 kg sulfat de magneziu. iar la cele perene 60-80 kg/ha P2O5 şi 120-150 kg/ha K2O. La acestea se pot adăuga şi îngrăşăminte oranice (mraniţă. granule. garoafe) sau 2-3 kg/m3 pentru plantele cu rezistenţă medie sau mică (fresia. mraniţă. plantat sau transplantat şi după înflorire. 0. batoane).naturale: gunoi de grajd. iar pe parcursul creşterii şi înfloririi să se aplice periodic fertilizări suplimentare (mai ales în perioada martieseptembrie). extraradiculare. composturi.2% (1-2 grame îngrăşăminte la 1 litru apă). făină de coarne şi copite . îngrăşăminte verzi. turbă.repaus. anturium).3% (2 l soluţie/m liniar). tablete. atât la înfiinţare cât şi pe parcursul vegetaţiei.clasificate după: . iar dacă se aplică odată cu apa de irigare. În timpul vegetaţiei. Îngrăşămintele solide se administrează prin împrăştiere pe suprafaţa solului sau în rigole deschise de-a lungul rândurilor de plante. Hormonutral). Pentru fertilizările extraradiculare. -minerale . dozele se reduc cu 2040%.

sunt mai puţin recomandate pentru plantele cultivate în apartamente.luni) elementele minerale. sau cu must de gunoi de pasăre. existente în comerţ sub formă de flacoane. datorită mirosului neplăcut pe care îl emană. Fertilizările organice. În cazul folosirii soluţiilor fertilizante. pe terasae etc. Doze orientative de îngrăşăminte solide: 20-40 g/m2 sau 3-5 kg/m3 de pământ. 12 . cu apă rezultată de la spălarea cărnii şi peştelui. introducerea batoanelor fertilizante în pământul de la marginea ghiveciului. fertilizarea după sistemul “flux-reflux” (ghivecele sunt ţinute într-o vană în care se vehiculează soluţia de îngrăşăminte. Se pot aplica însă în timpul verii.). cantitatea de soluţie variază între 100-500 ml. până când soluţia pătrunde în substratul din ghivece). folosirea soluţiilor concentrate. în funcţie de mărimea ghiveciului. când plantele sunt scoase afară (în grădini.

-descompunerea frunzelor -masă volumetrică: 0. Pământuri horticole (preparate) Substratul (materialul) Mraniţa Mod de obţinere .5-7. lucernă. nuc). -humus=6. -nu se folosesc frunzele speciilor -humus=1-1. timp de 2-3 ani.2-0. -îngrăşământ organic.5kg/m3 frunze) şi -conţine resturi de nervuri. Substraturi de cultură şi materiale folosite în culturile floricole Nr. Pământul de ţelină Pământul de frunze -masa volumetrică: 0.Tabelul 3.9-1. sau must de bălegar. -substrat pentru semănături. -masă volumetrică: 0. -pH=6.0-3. -pământ de bază în amestecuri mijlocii şi grele. -capacitate de reţinere a apei bună.0%.4 t/m3. Categoria crt.7 t/m . -pământ special în amestecuri.1 t/m3. se aşează în platformă -structură granulară (8-12 luni) şi se stropesc cu apă -culoare brun-cafenie. Caracteristici 3 Mod de utilizare -pământ de bază în amestecuri. care conţin taninuri (tei. -capacitate de reţinere a apei foarte bună.5%.0-8.4-0.fermentarea gunoiului de cal sau bovine. peste care se din conifere). -capacitate de reţinere a apei foarte bună.5%.1. adaugă var (0. -permeabil. -aspect untos şi culoare închisă.5-7 (mai acid la cel provenit sau gropi (2-3 ani).5.brazdele înnierbate (trifoi. uşor. 10-15 cm. 1.5-7. aşezate în grămezi. în platforme. 13 . -component al substraturilor de cultură pentru plantele la ghivece.5. . frunze. must de bălegar. desprinse până la adâncimea de -humus=2. amestec de ierburi) -pH=6. platforme -pH=4.

Tabelul 3.1. (continuare)
Nr. crt. Categoria Pământuri horticole (preparate) Substratul (materialul) Pământul de răsadniţă Compostul Mod de obţinere -amestec format din bălegarul folosit la încălzirea răsadniţelor, din pământul în care au crescut răsadurile şi din nisip. -descompunerea aerobă (2-3 ani) a resturilor menajere, a gunoaielor din gospodării. -zăcământ natural; -descompunerea anaerobă a vegetaţiei acvatice şi a nămolului de pe terenurile mlăştinoase; Caracteristici -masa volumetrică: 0,7-0,9 t/m ; -pH=6,5-7; -humus=5-7%; -capacitate de reţinere a apei bună. -masa volumetrică: 0,5-0,8 t/m3; -pH=5,5-7; -humus=3-5%; -capacitate de reţinere a apei bună.
3

Mod de utilizare -pământ de bază în amestecuri; -poate înlocui mraniţa. -pământ special în amestecuri fertile.

2. Substraturi organice naturale (pământuri naturale)

Turba

a) roşie (înaltă, albă, blondă)

-pământ special în amestecuri; -mulcire; -fabricarea ghivecelor nutritive; -îmbunătăţirea calităţilor fizice ale solurilor din sere. 3 -masa volumetrică: 0,12-0,15 t/m ; -componentă în -se formează la suprafaţa amestecuri de pământ; depozitului de turbă din -pH=3-5; descompunerea diferitelor specii -structură fibroasă, culoare roşietică -suport pentru hidroculturi; de Sphagnum. sau albicioasă; -în amestec cu perlit (sau -porozitate mare, -capacitate mare de reţinere a apei nisip), ca substrat pentru unele specii floricole sau (de 8-10 ori greutatea). pentru înrădăcinarea butaşilor.

14

Tabelul 3.1. (continuare) Nr. crt. Categoria Substraturi organice naturale (pământuri naturale) Substratul Mod de obţinere (materialul) b) neagră (joasă) -se formează în stratul bazal al turbărei aflat în stadiu avansat de descompunere. Caracteristici
3

Mod de utilizare -în alcătuirea substraturilor de cultură neutre sau slab acide.

Pământul de grădină Pământul de ericacee

Pământul de ferigi

Rumeguşul şi talaşul

-masa volumetrică: 0,2-0,4 t/m ; -pH=6-7,2; -structură compactă, prăfoasă (la uscare); -culoare foarte închisă; -capacitate mică de reţinere a apei, de 2-3 ori greutatea. -de la suprafaţa terenurilor -masa volumetrică: 0,8-1,2 t/m3; cultivate cu legume, flori -pH=6,5-7; (îngrăşate şi fără buruieni) -humus=2,5-4%; -capacitate de reţinere a apei bună. -masa volumetrică: 0,2-0,3 t/m3; -descompunerea naturală a speciilor de Erica, Vaccinium, -pH=3,4-4,5; Rhododendron etc; -humus=0,5-1,5%; -se recoltează stratul superficial -capacitate de reţinere a apei foarte de sub aceste plante. bună. -masa volumetrică: 0,1-0,2 t/m3; -descompunerea resturilor vegetale ale ferigilor -pH=5,5-6; (Polypodium, Aspidium, -humus=1-2,5%; Osmunda etc.) -aspect fibros; -capacitate de reţinere a apei foarte bună. -subproduse ale industriei -pH sub 6; prelucrării lemnului; -calitatea depinde de esenţa din care -se evită stejarul, carpenul. provin şi nivelul de descompunere; -capacitate bună de reţinere a apei şi porozitate mare.

-pământ de bază în amestecuri; -poate înlocui pământul de ţelină. -pământ special în amestecuri pentru specii acidofile (azalee, camelii, ferigi). -pământ special în amestecuri pentru specii acidofile (bromelii, ferigi, unele orhidee). -pământ special (numai după compostare timp de 1 an); -mulci.

15

Tabelul 3.1. (continuare) Nr. crt. Categoria Substraturi organice naturale (pământuri naturale) Substratul (materialul) Scoarţa de copaci Mod de obţinere -subprodus al industriei prelucrării lemnului. Caracteristici Mod de utilizare -pământ special (folosit numai în urma compostării); -mulci. -pământ ajutător utilizat în amestecuri (bromelii, orhidee); -suport pentru marcotajul aerian; -îmbrăcarea suporţilor pentru liane; -la plantarea vaselor cu bulbi, rizomi, rădăcini tuberizate pentru forţare. -pământ special utilizat în amestecuri -pământ special, utilizat în amestecuri (la speciile acidofile); -poate înlocui pământul de frunze. -pământ special, utilizat în amestecuri pentru plante la ghivece.

Muşchiul vegetal

-masă volumetrică: -proaspătă=0,17-0,25 t/m3; -compostată=0,20-0,35 t/m3; -pH -proaspătă=5-6,5; -compostată=6-6,9; -porozitate=85-90%. - se poate folosi proaspăt, uscat, -masa volumetrică: 0,2-0,3 t/m3; tocat, măcinat. -pH=5,5-6; -humus=1,0-2,0; -capacitate de reţinere a apei foarte bună.

Pământul de pădure Pământul de scorbură

-din stratul superior al litierei pădurilor.

-pH=6,5-7; -mai bogat în substanţe nutritive decât pământul de frunze. -se adună din scorburile -pH=2,7-3; copacilor şi se foloseşte ca atare -mai bogat în substanţe nutritive în amestecuri. decât pământul de frunze. -descompunerea rumeguşului de -pH=3,2-4,5; lemn de esenţă moale. -mai sărac în elemente nutritive decât pământul de scorbură.

Pământul de lemn putred

16

-capacitate de reţinere a apei foarte mică. -capacitate mare de reţinere a apei. amestecurilor de pământ pentru orhidee şi plante epiphyte. -în substratul de cultură al plantelor cultivate în spaţii protejate sau în câmp (pe terenuri aride). -porozitate ridicată. Terracottemul -polimeri hidroabsorbanţi îmbogăţiţi cu substanţe fertilizănte şi biostimulatori (aproximativ 20 substanţe).substrat de cultură pentru plantele epiphyte. -component ajutător. Polyuretanii (spumă de polyuretani) -polimeri rezultaţi dintr-un diisocyanat şi un glicol. -pH=7.02-0. (continuare) Nr. 17 . -material ajutător. iar semănături. -pH=7. după umectare. -denumiri comerciale: OASIS.12-0. --înainte de umectare este un -substrat pentru amestec de pulberi şi granule.Tabelul 3. sub formă -masa volumetrică:0. AGROFOAM. înrădăcinare a butaşilor.1. -material ajutător. -întră în componenţa -capacitate de reţinera a apei mare. capătă aspect -în substratul de gelatinos. 3. -suport în executarea aranjamentelor florale.amenajarea vaselor suspendate.15 t/m3. Substraturi organice de sinteză Substratul (materialul) Styromullul Mod de obţinere Caracteristici 3 Mod de utilizare -polystyren expandat.04 t/m . -masă volumetrică: 0. de granule sau fulgi.15 t/m3. Categoria crt. -masă volumetrică: 1. -în amestec cu turba pentru înrădăcinarea butaşilor.

(continuare) Nr. -substrat de înrădăcinarea butaşilor. . Categoria Substraturi organice de sinteză Substratul Mod de obţinere (materialul) Hygromullul -amestecarea formaldehidei cu (spuma de uree) uree şi cu un produs spumant. Caracteristici -masă volumetrică: 0. . . acoperirea semănăturilor. -masa volumetrică: 1. -pH= aprox.1.5-8. -porozitae mare.5-2 t/m3. CO2 şi H2O. fără materii organice şi fără calcar.component în amestecuri de pământ. . -masa volumetrică: 1. 18 . -stabilitate bună.Tabelul 3.3. Biolastonul 4 Substraturi minerale naturale Nisipul -din policlorura de vinil. -material ajutător. crt. -este preferat nisipul de râu (fiind mai grosier). 3 Mod de utilizare -material ajutător. -porozitate mare. -suport pentru hidroculturi. -component în amestecuri pentru bromelii şi orhidee. eliberând N. . -material ajutător.realizarea drenurilor la recipientele de cultură. -se descompune lent. din albia râului. -cel mai indicat este cel grosier -granulometrie de 5-15 mm diametru. -se află sub forma acelor de pin. Pietrişul -poate fi de carieră sau de râu. spălat.substrat în culturi hidroponice.material de stratificare a seminţelor şi a organelor subterane. -capacitate de reţinere a apei ridicată. -pH=7. -suport pentru hidroculturi.7-2 t/m3.022 t/m .material ajutător.

.capacitate mare de reţinere a apei.substrat de înrădăcinare a butaşilor. utilizare). . (continuare) Substratul Nr. . . .1 t/m3.denumiri comerciale: ISOL. roci vulcanice (60%) + roci .capacitate de reţinere a apei de 15-16%. semănături.denumiri comerciale: GRODAN.substrat pentru butăşiri.8-1. hidroculturi.dimensiuni variabile (2-16 mm).neutru din punct de vedere chimic. bromelii etc.material ajutător. Argila . alveolară.component în alcătuirea substraturilor pentru orhidee.1-0. Vata minerală . Substraturi Perlitul .capacitate de reţinere a apei de 19%. silicaţi de aluminiu şi .pH=7-9. calcaroase (20%) + cocs .substrat pentru hidroculturi.înlocuitor al nisipului în amestecuri.porozitate foarte bună.ca amendament pentru solurile din sere. .3 t/m3.16 t/m .5.material ajutător. calcinate la 1000°C. . ARGEX.se topesc (t°C peste 1600°C) şi se scurg sub formă de fibre. Pouzzolane .suport în culturi hidroponice. 19 . CULTILENE. . (20%).material ajutător. . .5. Vermiculitul .masă volumetrică:0.se dezinfectează bine.masa volumetrică: 0. ARGILEXPAN.capacitate mare de reţinere a apei. . expandată .1. . . .material ajutător. cu structură . 5. . .masă volumetrică: 0. .porozitate foarte mare.măcinarea rocilor pe bază de .08-0. . Mod de obţinere Categoria (materialul) crt. .Tabelul 3. .capacitate mare de reţinere a apei (3-4 ori greutatea proprie).rocă vulcanică. . porozitate bună.măcinarea rocilor vulcanice minerale calcinate şi expandate tratate (t°=1200-1800°C). . .material ajutător. . .pH=6.produs industrial pe bază de .porozitate foarte bună. Caracteristici 3 Mod de utilizare . .granularea argilei la 1100°C.se spală înainte de utilizare.pH variabil (se corectează în funcţie de magneziu. .se dezinfecteză uşor.nu conţine elemente nutritive. durabilitate mare.

Tabelul 3. .arderea incompletă a lemnului de esenţă moale.este uşor.capacitate mare de reţinere a apei. Substratul Categoria crt. (continuare) Nr. . (materialul) 6 Alte Cărbunele materiale vegetal utilizate Mod de obţinere . - -reacţie alcalină 20 .particulele mari se folosesc la realizarea drenurilor .în amestecuri de pământ pentru plantele calcifile.pulberea fină. . în amestecul de pământ pentru reglarea regimului hidric (colocasia).realizarea drenurilor. Mod de utilizare . . -reacţie alcalină Cioburi de . Caracteristici . în apa folosită pentru înrădăcinarea butaşilor.proprietăţi antiseptice.din resturi de ghivece sau ghivece sau ţiglă din ţiglă. Cărămida pisată . .din demolări şi se cerne înainte de utilizare. Molozul .granulele (1. .cărămidă măcinată şi cernută. apoi măcinat rezultând pulbere sau granule de diferite mărimi. la dezinfectarea rănilor produse prin tăieri sau operaţii în verde. . . care se fragmentează în bucăţi de diferite mărimi.particulele mari (3-5 mm).1.în hidrocultură.5-3 mm).în amestecurile de pământ pentru plantele policrome şi cactuşi.

. .1. (materialul) Alte Folia de materiale polietilenă utilizate Mod de obţinere -produs industrial de polimerizare.protejarea lădiţelor (ghivecelor) cu semănături.acoperirea seminţelor care germinează la întuneric. Sticla -produs industrial. .umbrirea plantelor sensibile la insolaţie.protejarea culturilor timpurii şi târzii. Folia opacă: .transparentă.opacă sau transparentă. .acoperirea semănăturilor şi a butaşilor. (continuare) Nr. . Substratul Categoria crt. Caracteristici .acoperirea serelor şi răsadniţelor.mulcirea solului. . . Mod de utilizare Folia transparentă: .Tabelul 3. 21 .reziztenţă electrică şi mecanică bună.

Delphinium. necesare sectorului de producţie. În plus. recoltarea manuală este singura metodă ce poate fi aplicată în etape la speciile floricole caracterizate prin maturarea eşalonată a seminţelor de pe plantă (Nicotiana alata. Suprafeţele destul de reduse ocupate de culturile floricole semincere. Lobelia etc. când fructele sunt bine coapte. sănătoase. pentru a-şi desăvârşi maturarea. sortarea şi păstrarea seminţelor Sunt verigi deosebit de importante în obţinerea seminţelor de calitate. în general. Recoltarea.1.Înmulţirea prin seminţe Înmulţirea pe cale sexuată. cu precădere la speciile cultivate în câmp. care fructifică şi produc seminţe viabile. Viola.) 22 .chiar şi peste 10-20 ani. Portulaca. Petunia hybrida. fie datorită faptului că multe dintre ele nu produc seminţe sau au seminţe sterile.seminţele mici şi foarte mici. nu justifică totdeauna recoltarea mecanizată a seminţelor. Culturile semincere reprezintă sursa principală de obţinere a seminţelor de calitate. iar seminţele au ajuns la maturitate fiziologică (Alyssum.1. Salvia splendens. cu valoare biologică şi decorativă superioară. Dezavantaje: nu asigură întotdeauna transmiterea fidelă a caracterelor plantei-mamă. bazată pe utilizarea seminţelor ca material biologic. 4. Metodele şi sistemele de recoltare sunt adaptate particularităţilor plantelor şi condiţiilor de cultură. Astfel se elimină pierderile de seminţe la Impatiens.1. seminţele fiind lăsate o perioadă de timp în fruct. are o largă utilizare în practica floricolă.spre deosebire de materialul folosit la înmulţirea vegetativă.menţine riscul încrucişării prin polenizare şi denaturării caracterelor iniţiale. Begonia. Dianthus.limitează transmiterea bolilor criptogamice şi virozelor.plantele obţinute din seminţe înfloresc mai târziu decât cele obţinute prin metode vegetative. Callistephus chinensis.de la o plantă se obţine. La speciile cu fructe dehiscente (păstăi. tipice multor specii floricole.). de aceea. din grupa anualelor şi bienalelor.CAPITOLUL 4 ÎNMULŢIREA SPECIILOR FLORICOLE 4. Momentul optim de recoltare pentru majoritatea speciilor este la maturitate deplină. Calendula. Petunia. Callistephus. pot fi uşor depozitate şi se păstrează o perioadă mult mai îndelungată. condiţionarea. Înfiinţarea şi întreţinerea loturilor semincere se face conform schemelor tehnologice stabilite pentru culturile de acest tip şi cu respectarea strictă a tuturor verigilor agrotehnice tipice fiecărei specii. un număr mare de seminţe. Verbena hybrida. Portulaca grandiflora etc. Metoda este oarecum limitată pentru speciile cultivate în spaţii protejate. fie datorită avantajelor de ordin economic şi ornamental pe care le oferă metodele vegetative. seminţele ocupă un spaţiu mic. uneori şi perene. Avantaje: este o metodă rapidă şi relativ simplă.Producerea seminţelor de flori Ca regulă generală. îngreunează condiţionarea. sortarea şi chiar recunoaşterea lor. Metoda generativă de multiplicare a plantelor prezintă atât avantaje cât şi dezavantaje. procurarea seminţelor se face de la exemplare viguroase. capsule) se recurge la recoltarea fructelor în faza de pârgă (atunci când culoarea lor virează spre galben).dă posibilitatea încrucişării plantelor şi obţinerii de soiuri noi. Antirrhinum etc. frecvent se recurge la recoltarea manuală.

1. în funcţie de morfologia speciilor floricole cu fructe uscate. Bellis perenis.. apoi se ambalează în saci.. cernere pe site alese corespunzător mărimii seminţelor. la speciile cu seminţe care cad cu uşurinţă la maturitate. cantitatea. confecţionate din sticlă. categoria biologică. De exemplu. anul recoltării. Eschscholtzia. 1) Locul de semănat pentru plante le floricole poate fi în câmp sau în spaţii protejate. Myosotis alpestris etc.) şi a unor perene (Physostegia virginiana. cutii etc. Alyssum maritimum). • curăţirea seminţelor (sau a fructelor indehiscente monosperme) de resturile de plante şi alte impurităţi.. dar metoda prezintă dezavantajul mărimii conţinutului în apă al seminţelor. Depozitarea şi păstrarea seminţelor Seminţele condiţionate şi sortate se aduc mai întâi la umiditatea optimă de păstrare. la majoritatea speciilor. • extragerea seminţelor (când este cazul) prin dezmembrarea. În astfel de situaţii. Lobelia. metal etc. din care urmează să se extragă seminţele. Rudbeckia ssp. către mijlocul zilei.Semănatul Locul şi epoca de semănat se stabilesc diferenţiat. solarii. soiul. b) semănatul în spaţii protejate (sere. • pe straturi (pentru obţinerea de răsaduri). Ambalajele vor fi obligatoriu însoţite de etichete pe care se înregistrează specia. Lupinus. nu este exclusă nici folosirea unor cornete din hârtie sau din alt material aşezate la baza florilor sau inflorescenţelor. la plantele care au perioadă scurtă de vegetaţie (Matthiola bicornis. Pentru soiuri şi specii valoroase sau pentru număr mic de exemplare. recoltarea se face într-o singură etapă. Condiţionarea şi sortarea seminţelor După recoltare. de 8-12%. fructele sau seminţele trebuie prelucrate diferenţiat. răsadniţe) este folosit în scopul obţinerii de răsaduri la speciile cu perioadă lungă de vegetaţie (Begonia semperflorens. prin vânturare manuală sau mecanică. lucrarea se poate executa şi mecanizat. posibil la plantele care nu suportă transplantarea (Delphinium. 4. Lobelia erinus. pungi.în funcţie de particularităţile biologice şi ecologice ale plantelor. Gypsophilla. Lathyrus odoratus) şi la plantele mai puţin pretenţioase la căldură (Calendula officinalis. prin tăierea plantelor în întregime sau numai a tijelor florifere. Trierea se face prin trecerea succesivă a seminţelor pe site de calibru diferit (în ordine descrescătoare). lucrarea se execută normal sau mecanizat cu ajutorul selectoarelor. Seminţele mai mari şi suficient de grele se pot curăţa şi prin flotaţie (cufundarea în vase cu apă şi separarea lor de resturile uşoare şi seminţele seci. Seminţele mici impun uneori şi alte metode de recoltare. se folosesc mai mult pentru păstrarea de lungă durată a seminţelor cu un conţinut în apă scăzut (până la 5-6%). când se urmăreşte limitarea pierderilor de seminţe. de tehnologia folosită la înfiinţarea culturilor şi de data planificată pentru înflorirea sau valorificarea plantelor obţinute. se poate recurge la scuturarea pe prelate aşezate sub plante (Alyssum. Păstrarea seminţelor trebuie făcută în condiţii care să asigure menţinerea facultăţii lor germinative la valori optime. Salvia 23 . folosit pentru speciile bienale (Viola x hybrida.) care se seamănă la sfârşitul primăverii şi vara. a) semănatul în câmp se face: • direct la loc definitiv.2. se recomandă păstrarea seminţelor în spaţii bine aerisite. frecarea.La speciile cu maturarea simultană a seminţelor (Godetia. preferându-se timpul uscat. materiale sintetice. Sortarea seminţelor pe categorii de mărime este necesară pentru obţinerea unei răsăriri uniforme şi a unor culturi omogene. baterea uşoară a fructelor etc. Papaver. considerată a fi. Viola). pe baza diferenţei de densitate). condiţionarea cuprinde o serie de operaţii care se succed: • definitivarea maturării fructelor recoltate în pârgă. cu temperatura de 5-12°C şi umiditatea de 55-65%. Nigella). Tagetes ssp. Nu se recoltează niciodată pe timp umed sau după ploaie. Se face după caz. În general. În funcţie de cantitatea de seminţe. înainte de a fi depozitate sau semănate. Portulaca. producătorul. • uscarea (zvântarea) fructelor. Ambalajele ermetic închise. Delphinium).

• aşezarea amestecului în recipiente pregătite: se completează până la 2/3 din înălţimea vasului. se impune producerea răsadului (sămânţă puţină. În câmp a) pregătirea terenului cuprinde aproximativ aceleaşi lucrări.). se completează cu lucrări de fertilizare . Celosia. cât şi pentru cele destinate repicării răsadurilor. cutii de plastic etc. ghivece. • introducerea substratului în răsadniţe. • dezinfectarea chimică sau termică a amestecului.0-2. se adaugă un strat de 2-3 cm de amestec cernut prin sită cu ochiuri mici (1-2 mm) şi se tasează uşor.): • curăţarea şi dezinfectarea recipientelor refolosite.Metoda este considerată facultativă în cazul speciilor care se pot semăna direct în câmp dar. lucrările se reduc la instalarea tocurilor. la speciile pretenţioase la căldură (Petunia x hybrida.1. 24 .Dacă se seamănă direct. În răsadniţe a) pregătirea răsadniţelor • pregătirea biocombustibilului (aşezarea în platforme de încălzire timp de 1-2 săptămâni). Verbena hybrida.). 2) Epocile de semănat.cernute în prealabil şi omogenizate după amestecare. • amenajarea patului cald (înălţimea de 40-60 cm). la unele plante de seră care se înmulţesc prin seminţe (Asparagus. În solarii a) pregătirea solariilor: • instalarea scheletului şi acoperirea solariilor: b) pregătirea şi introducerea amestecului – idem răsadniţe. Cineria hybrida. corelate cu locul de semănat şi speciile sau grupurile de specii. conform tehnologiei de cultură a speciei respective.:pământ de frunze.pietriş.în strat de 10-12 cm. • marcarea rândurilor (dacă este cazul) la distanţe de 5-10 cm. acoperirea răsadniţelor şi pregătirea substratului. • asigurarea scurgerii apei :protejarea orificiilor de dren cu cioburi aşezate cu partea convexă în sus şi cu un strat de 1. respectarea unei anumite densităţi şi uniformităţi a culturilor.(la 3-4 zile de la instalarea tocurilor). *Când se folosesc răsadniţe reci. recipientelor şi substraturilor În sere: a) pregătirea recipientelor (lădiţe. mobilizarea şi mărunţirea solului sunt lucrări comune ambelor cazuri.atât pentru semănături făcute la loc definitiv. Cyclamen persicum etc. Calceolaria hybrida.5-2 cm la seminţele mici. 2-3 cm la seminţele mijlocii şi 3-4 cm la seminţele mari. completat la suprafaţă cu 2-3 cm amestec fin şi tasat uşor. sunt prezentate în tabelul 4. nivelarea.cu marcatoare sau cu rigle. soiuri valoroase. b) pregătirea substratului: • prepararea amestecurilor din substraturi uşoare(ex. cu perioadele din an pe care le reprezintă.(scufundarea 12-24 ore în soluţie de sulfat de cupru 2-3%). • marcarea rândurilor. Curăţirea. modelare.0 cm nisip grosier. 3) Lucrările premergătoare semănatului Pregătirea spaţiilor. b) pregătirea substratului • prepararea şi dezinfectarea amestecurilor(similare celor din sere). din diferite motive. erbicidare. Zinnia elegans). turbă şi nisip 1:1:1).splendens). realizarea amenajărilor speciale din spaţiile verzi etc. cu înfiinţarea propriu-zisă a culturilor.la distanţe corespunzătoare mărimii seminţelor: 1. • aşezarea tocurilor (înclinate spre sud) şi acoperirea lor.

• instalarea suporţilor pentru umbrare. Plante perene: Delphinium hybridum. Statice sinuata. Dahlia variabilis. Plante cultivate la ghivece: Begonia x tuberhybrida. Celosia sp.. V-VI 3 Vară răsadniţe. Dimorphoteca aurantiaca. Calendula officinalis. Papaver orientale. Plante anuale: Calendula officinalis.. Plante anuale: Calendula officinalis. Gomphrena globosa. Zinnia elegans. Rudbeckia sp. Verbena hybrida. Rudbeckia sp. crt. fin cerut.. Acroclinium roseum. Cosmos sp. Nigella damascena. Plante bienale: Campanula medium. Epoci de semănat pentru speciile floricole Nr. Tropaeolum majus. Phlox drumondii. Alyssum maritimum. specii) Plante anuale: Dianthus caryophyllus „Chabaud”. Eschscholtzia californica. • marcarea rândurilor (dacă este cazul). Cineraria hybrida.Tabelul 4. Chrysanthemum leucanthemum. Gazania splendens. Lunaria biennis.la suprafaţă.1. Plante bienale: Bellis perennis. Cobaea scandens. Dianthus barbatus. Matthiola incana. Plante cultivate la ghivece: Cineraria hybrida. Centaurea sp. • aşezarea unui strat de 3-5 cm de pământ uşor. Plante cultivate la ghivece: Cyclamen persicum. Petunia hybrida.. Salvia splendens.. Begonia semperflorens. Tagetes sp. straturi în câmp Sere câmp (direct) sere VI-VII 4 Toamnă IX-X b) amenajarea straturilor este necesară atunci când se seamănă pentru producerea răsadurilor şi include mai multe operaţii: • delimitarea straturilor cu lăţimea de 80-100 cm şi a spaţiilor pentru poteci de 40-50. Plante cultivate în solul serei: Gerbera hybrida. Nicotiana alata. Plante cultivate la ghivece: Cyclamen persicum. Viola hybrida. Callistephus chinensis. Iarnă XII-I II sere Timpurie III sere. Papaver orientale. Tagetes sp. Phlox paniculata. • tasarea uşoară a stratului . 1 Epoca Perioada Locul de semănat sere Exemple (grupe de plante. Physostegia virginiana. Alyssum maritimum.. Ammobium alatum. Plante anuale: Eschscholtzia californica. Phlox paniculata. Mirabilis jalapa. Plante anuale: Alyssum maritimum. Papaver orientale. Delphinium ajacis. Amaranthus sp. Nigella damascena. răsadniţe încălzite câmp (direct) răsadniţe reci 2 Primăvară târzie IV-V câmp (direct) sere sf. Plante cultivate în solul serei: Freesia hybrida. Statice sp. Ageratum mexicanum. Plante perene: Campanula carpatica. Calceolaria hybrida. straturi în câmp răsadniţe.. Impatiens balsamina. Lathyrus odoratus. Althaea rosea. Plante cultivate în solul serei: Lathyrus odoratus (pentru culturi forţate) Plante anuale: Lobelia erinus. Myosotis alpestris. Siningia sp. 25 . Plante perene: Cineraria maritima. Planta perene: Lupinus polyphylus. Plante perene: Delphinium hybridum.

în proporţie de 2-4 g produs/1 kg seminţe. răsărire neuniformă. Alte tratamente de stimulare a germinaţiei: tratamente cu ultrasunete. procent mic de germinaţie etc.hidrotermice (trecerea alternativă a seminţelor din apă clocotită în apă rece şi invers). seminţelor mici şi foarte mici li se aplică. Asparagus. Pregătirea seminţelor Cuprinde un ansamblu de măsuri menite să îmbunătăţească viteza şi uniformitatea germinaţiei. Pentru a evita pierderile. palmieri). rezistenţa plantelor la temperaturi scăzute. b) tratamente facultative (speciale) au caracter ocazional şi se aplică numai seminţelor caracterizate prin tegument dur. • hormonizarea (tratarea cu hormoni) foloseşte substanţe stimulatoare sintetice (acid indolil acetic. mari şi foarte mari se dezinfectează uşor pe cale umedă.. scufundându-se în soluţii de: formalină 40% (3-4 cm3/l apă) timp de 10-30 minute. Thiuran.B. Semănatul manual poate fi făcut în mai multe moduri: • prin împrăştiere se seamănă seminţele mici şi foarte mici. Papaver sp. să prevină transmiterea bolilor şi dăunătorilor etc. frecarea seminţelor cu nisip grosier etc).cu izotopi radioactivi. sau se încălzeşte uşor. tratamentele pe cale uscată. Gentiana). tratamentele pot fi obligatorii şi facultative: a) tratamente obligatorii se aplică înainte de semănat la toate seminţele: • dezinfectarea (tratamente de prevenire a transmiterii bolilor şi dăunătorilor) se realizează prin tratamente chimice şi termice. Zineb etc. amestecându-le omogen cu produse sub formă de pulberi (Captan. manual şi foarte rar mecanizat..5% timp de 10 minute. Antirrhinum majus. seminţele pot fi supuse dezinfecţiei pe cale umedă (în soluţii) sau pe cale uscată (prin prăfuire). Freesia) sau deshidratate după păstrare. se consideră tratament obligatoriu.5% timp de 15 minute. 4) Semănatul propriu-zis Metodele de semănat diferă în funcţie de particularităţile seminţelor şi locul unde se seamănă. Lobelia erinus. Nigella damescena. în ghivece sau în răsadniţe (Begonia semperflorens. Se recurge la diferite procedee care să slăbească rezistenţa tegumentului:mecanice (pilirea şi incizarea tegumentului. Nicotiana).). numai pentru seminţele mici şi foarte mici (Begonia. într-un vas cu apă rece. Petunia. Se execută. Germisan. 26 . Tratamentele termice au atât rol dezinfectant cât şi de stimulare a germinaţie. în condiţii obişnuite. Lobelia.chimice (bazate pe acţiunea corozivă a unor acizi concentraţi). permanganat de potasiu 1-1. • amestecarea cu pulberi inerte (praf de cretă. Tratamentele chimice sunt cele mai folosite. de regulă.). Callistephus chinensis) sau când se seamănă la loc definitiv pentru formare de grupuri sau masive (Alyssum martimum. În funcţie de particularităţile seminţelor şi de scopul urmărit. După mărime. Eschischoltzia californica). până când seminţele se acoperă cu o peliculă de substanţă. Seminţele mijlocii. Viola hybrida. sulfat de cupru 0. Antirrhinum majus. Peste seminţele aflate în vase se pune apă atât cât să le cuprindă şi se lasă pe durate determinate în funcţie de specie (24-48 ore). • degradarea tegumentului este operaţia necesară seminţelor cu tegumentul dur (Canna. acid giberelic) sau naturale (urina de la bovine gestante). Portulaca grandiflora. este obligatoriu ca apa să fie schimbată zilnic. Amestecul se face în raport de 1 parte seminţe la 8-10 părţi pulberi. tratamente electromagnetice (de ex. Amaranthus sp. la lădiţe.cu rol în stimularea germinaţiei şi dezvoltarea ulterioară a plantelor.când se produce răsad pe straturi (Bellis perennis. cu apă tratată magnetic) etc. Apa se menţine la temperatura camerei. Se poate semăna prin împrăştiere şi în câmp atunci. 25-30°C. răsar după 1-2 ani de la semănat (Dicentra. Cineraria hybrida etc. Majoritatea sunt tratamente care favorizează germinaţia: • stratificarea constă în aşezarea în straturi alternative cu nisip sau turbă a seminţelor cu tegument dur şi care. • umectarea se aplică seminţelor cu tegument mai puţin permeabil (Cyclamen. iar la sfârşit. nisip) care să ajute la distribuirea uniformă a seminţelor. Seminţele sunt trecute progresiv în vase cu apă de la 25-300C la 50-530C.. Pentru durate mai lungi de umectare.

Substraturile cu semănături făcute la suprafaţă se umezesc prin capilaritatea (recipientele se scufundă în vase cu apă.aprox. de asemenea. • îndepărtarea condensului de pe materialele acoperitoare. mai rar în faza de cotiledoane. Pentru semănatul la lădiţe.în rânduri se seamănă seminţele mici şi mijlocii. pe straturi (în solul serei. Norme de semănat Cantitatea de sămânţă folosită de la unitatea de suprafaţă este dependentă de valoarea culturală a seminţelor. hârtie. dar poate fi facultativă la răsadurile cu creştere rapidă şi densitate mică (Impatiens balsamina.din locul unde au fost semănate pe alt substrat. Ipomaea sp. plantele se udă cu sită fină. Impatiens balsamina. în solarii şi răsadniţe sau în câmp). Lobelia. După semănat. temperatura 27 • . care nu suportă transplantarea şi se seamănă în câmp. practicat la speciile cu seminţe mari şi foarte mari. Tagetes).1%). care să păstreze umiditatea constantă la suprafaţa substratului. • asigurarea temperaturii optime la nivelul substratului şi în atmosferă.până la 1/2 sau 1/3 din înălţime). • tratamente fitosanitare cu soluţii de Topsin sau Benlate (0. Cineraria hybrida. Răsadul se repică în lădiţe.Primul repicat se execută când planta are 2 frunze adevărate. • în cuiburi. 3-4 g/m2. Pentru reuşita prinderii. mici. Saxonia. Se foloseşte atât pentru semănături din spaţii protejate cât şi din câmp (Cyclamen persicum.Se folosesc semănători de tip SUP-21. Se ţine cont. Zinnia elegans. în ghivece nutritive. • plivirea buruienilor. Lucrarea este obligatorie pentru răsadurile dese. practicat cel mai mult în floricultură. Cosmos bipinatus etc. cu creştere lentă (Begonia. 15-20 g/m2.30-40 g/m2. Lathyrus odoratus). Imediat după repicat. reavăn.). Adâncimea de semănat Se stabileşte în corelaţie directă cu mărimea şi fotosensibilitatea seminţelor. în următoarele 2-3 zile răsadurile se menţin la aceeaşi temperatură.. 5) Îngrijirea semănăturilor Cuprinde un ansamblu de lucrări efectuate cu scopul asigurării unei bune răsăriri şi dezvoltări a tinerelor plante. cantităţile orientative de seminţe necesare la m2 de semănături variază în funcţie de mărimea seminţelor:la seminţele mici şi foarte mici (Begonia. înfiinţate prin semănat direct la loc definitiv şi ale căror seminţe sunt suficient de mari pentru a fi distribuite bob cu bob. Lobelia. soiul şi data semănatului. se tasează uşor pentru a asigura contactul seminţelor cu substratul şi se etichetează notându-se specia. cantitatea de sămânţă se suplimentează cu 20-30%. iar la cele mari (Zinnia. • rărirea răsadurilor (când este cazul). se consideră că adâncimea de semănat trebuie să fie de 2-3 ori diametrul seminţelor. Zinnia elegans). la loc definitv sau la ghivece (câte 1-3 seminţe) atunci când se intenţionează producerea de răsad fără repicare (Tropaeolum majus. în ghivece de plastic sau lut ars. SUP-29. adâncimile de semănat vor fi mai mari decât cele din spaţii protejate şi se vor majora dacă se seamănă toamna sau pe terenuri cu umiditate scăzută. • repicarea (transferarea răsadurilor. • acoperirea (până la începerea răsăririi) cu sticlă. Antirrhinum.De asemenea. seminţele se acoperă cu pământ cernut fin (cu excepţia celor care rămân la suprafaţă). Petunia) cca. Dianthus. Semănatul mecanizat se face numai în câmp. de epoca de semănat. dacă răsadurile se repică sau nu. Dolichos lablab. de mărimea seminţelor. La semănături făcute în câmp. În câmp. se udă mai des şi se umbresc. • aerisirea spaţiilor cu semănături. Matthiola) cca. prin pulverizări cu apă călduţă. Substratul trebuie să fie fertil.la seminţele mijlocii (Callistephus. de locul şi metoda de semănat. bine cerut. Calendula officinalis. Ca regulă generală. a) Îngrijirea semănăturilor efectuate în sere (în recipiente): • menţinerea substratului permanent umed. folie. la distanţe mai mari). După aceea. se ţine cont şi de tipul de sol şi epoca de semănat. Dianthus caryopyllus Chabaud). în cazul semănăturilor făcute în câmp.Repicarea se face o singură dată sau se repetă (de 1-2 ori). Seminţele foarte mici şi cele care germinează la lumină (Begonia) se seamănă la suprafaţă. la culturile care ocupă suprafeţe mari. prin distribuirea lor în şănţuleţe paralele şi echidistante.

prin metode care necesită intervenţia omului (butaşi. pornind de la anumite organe vegetative specializate (bulbi. datorită unor avantaje pe care le oferă acest mod de înmulţire:asigură păstrarea caracterelor plantelor mamă. ageratum etc. în scopul regenerării de plante noi. în condiţii care să-i menţină viabilitatea. temperatură.materialul obţinut este omogen şi identic cu plantele-mamă din care provine. Se udă moderat şi se fac tratamente săptămânale împotriva bolilor şi dăunătorilor (Mycodifol 0. aerisirea (prin ridicarea ramelor răsadniţelor. atunci când se urmăreşte stimularea ramificării plantelor (salvia. se fac tratamente de prevenire şi combatere a bolilor şi dăunătorilor. atunci când seminţele germinează sau au un procent ridicat de sterilitate. culturi de celule şi ţesuturi). umbrirea.reprezintă singura posibilitate de înmulţire a unor plante care. Butăşirea se finalizează cu formarea unui nou individ complet atunci când porţiunea de plantă detaşată (butaşul) este capabilă nu numai să emită rădăcini adventive.).). La semănăturile făcute pe straturi pentru producere de răsad se au în vedere aproximativ aceleaşi lucrări. butaşul de frunză 28 . necesită condiţii speciale de mediu etc. Numeroase specii floricole se înmulţesc frecvent vegetativ. petunia. menţinând pământul permanent reavăn. este posibilă doar pe perioade reduse şi este mai dificilă decât pentru seminţe (ocupă spaţii mari. cât şi artificial. 4. Plantele se pot înmulţi vegetativ atât în mod natural (prin organe subterane specializate. Butăşirea presupune utilizarea unor porţiuni de plantă (tulpini.plantele obţinute prin metode vegetative ajung să înflorească într-un timp mai scurt. drajoni.15% etc. cu momeli toxice (Vofatox. se va avea în vedere combaterea coropişniţelor şi rozătoarelor.).2%. nu produc seminţe. Dithane M-45 0. se va asigura umbrirea semănăturilor făcute în sezonul cald (la bienale) şi se execută repicarea răsadurilor(în câmp. plivirea buruienilor. la ficus. amestec cu Fernos 0.1. iar umbrirea se face în zilele cu insolaţie prea puternică.2. nu impune o tehnică deosebită la confecţionarea şi înrădăcinarea butaşilor şi dă rezultate foarte bune la un număr mare de specii. eliminând orice cauză a variabilităţii. stoloni.05%. rizomi etc. În plus. muguri adventivi). Ciupirea răsadurilor constă în îndepărtarea vârfurilor de creştere.2. asigurând densitatea prevăzută de tehnologie. altoire. metodele clasice de înmulţire vegetativă au şi dezavantaje:facilitează transmiterea virozelor. Lindatox. divizarea plantelor.în răsadniţe sau în solarii). fasonate într-un anumit mod şi puse la înrădăcinat în condiţii optime de lumină. tratamente fitosanitare. se poate executa aproape tot timpul anului. tuberobulbi. de la fragmente ale părţilor vegetative şi chiar de la ţesuturi şi celule. se plivesc buruienile şi se sparge crusta pe spaţiul dintre rânduri. ÎNMULŢIREA VEGETATIVĂ Înmulţirea pe cale vegetativă reuneşte metode care se bazează pe însuşirea plantelor de a forma organisme noi. fosfură de zinc). umiditate. Înmulţirea prin butaşi Este metoda cu cea mai largă utilizare în înmulţirea plantelor floricole deoarece este uşor de aplicat.face posibilă combinarea între specii şi genuri (prin altoire) şi obţinerea unor plante cu rezistenţă sporită sau a unor exemplare interesante din punct de vedere ornamental. ci să posede şi primordiile necesare refacerii părţilor aeriene ale noilor indivizi. c) Îngrijirea semănăturilor din câmp În cazul semănăturilor efectuate la loc definitiv: se udă cu sită fină sau prin aspersiune.păstrarea materialului vegetativ. rărirea.. ridicarea pereţilor laterali şi deschiderea uşilor de la solarii).1% etc. Aşa de exemplu. lăstari.permit obţinerea unui număr mai redus de descendenţi. ciupirea. deasupra a 2-4 noduri.permite obţinerea de plante mature într-o perioadă redusă.) sau porţiuni ale acestora. Pe lângă avantaje.poate fi coborâtă cu câteva grade. 4. Decis 0. b) Îngrijirea semănăturilor din răsadniţe şi solarii Cuprinde lucrări similare celor efectuate în sere: udare. frunze. rădăcini). În aceste spaţii.înlocuieşte total sau parţial înmulţirea prin seminţe. din diferite cauze. se răresc plantele (dacă este cazul).

din lăstarii formaţi se confecţionează butaşi. utilizaţi mai mult la speciile arbustive (Nerium oleander. etc. în funcţie de lungimea internodiilor (fig.1-0. cei lignificaţi iarna şi primăvara devreme. butaşi de vară-toamnă (butaşii semilignificaţi şi butaşii de cactuşi). 2) Recoltarea şi confecţionarea butaşilor În practica floricolă se întâlnesc diferite tipuri de butaşi. De asemenea. Ficus sp. tipice speciei (soiului) şi cu calităţi decorative deosebite. se tund mai sever pentru a le stimula lăstărirea şi se ţin iarna în sere temperate. Ca şi în scopul precedent. Philodendron sp. este crescută la intensitate luminoasă corespunzătoare cerinţelor speciei şi este corect fertilizată. Înmulţirea prin butaşi este caracteristică multor plante floricole cultivate la ghivece şi perenelor hemicriptofite cultivate în câmp. În funcţie de clasificarea prezentată. Fuchsia x hybrida). La speciile floricole cultivate în câmp. 29 . clasificaţi după mai multe criterii: a) după organul din care provin: butaşi de tulpini (de lăstari). Capacitatea de înmulţire a plantei mamă este cu atât mai mare cu cât este mai tânără. butaşii se vor recolta într-o anumită perioadă din an.). Begonia x rex).). preferaţi în cazul plantelor cu latex (Euphorbiaceae. Hibiscus rosa – sinensis. Aralia sp. sănătoase.. Begonia semperflorens) şi doar la câteva dintre ele este esenţială (Iresine sp. caracteristice fiecărei specii. Confecţionarea butaşilor se face diferenţiat pe tipuri de butaşi.3 cm sub nod. tăietura bazală făcându-se la 0. Reuşita butăşirii depinde de respectarea unor etape de lucru: 1) Alegerea şi pregătirea plantelor mamă Se aleg plantele mature.). butaşi de iarnă. rezultaţi din fragmentarea rădăcinilor la speciile care au proprietatea de a forma muguri pe rădăcini (Dicentra spectabilis. c) după epoca de butăşire: butaşi de primăvară (martie-mai). constituindu-se ca viitoare plante mamă. Colocasia esculenta. fără să refacă parte aeriană.a). cât şi din tronsoane de tulpină (Ficus sp. b) după gradul de maturare a ţesuturilor: butaşi erbacei (la majoritatea speciilor floricole). Ficus elastica). se pun la înrădăcinat. confecţionaţi la cele mai mult specii floricole. butaşii se recoltează în perioada de vegetaţie.. 1. sau chiar pe nod (fig..). iar după înrădăcinare se trec la ghivece. butaşi de rădăcină. Peperonia sp. butaşi semilignificaţi (butaşi de vară). dar se consideră optimă butăşirea de primăvară. Syringa vulgaris. direct de la plantele din cultură sau se folosesc plante mamă pregătite după una din următoarele metode: a) se marchează plantele reprezentative în timpul perioadei de vegetaţie. butaşi de frunze. reprezentaţi de frunze întregi (Saintpaulia jonantha..). iar cei de rădăcină. Pelargonium sp. 1. Monstera deliciosa.. butaşii semilignificaţi se confecţionează cel mai bine la sfârşitul verii. în timpul perioadei de repaus al plantelor (primăvara devreme sau toamna). butaşi lignificaţi (Clerodendron sp. La anuale şi bienale butăşirea reprezintă o metodă secundară de înmulţire (Ageratum mexicanum.) sau fragmente de frunze (Sansevieria trifasciata. viguroase. nu formează decât rădăcini adventive..neînsoţit de porţiune de ramură cu mugure axilar. se trec toamna la ghivece. Butaşii erbacei pot fi confecţionaţi tot timpul anului. Alternanthera sp. Dainthus sp. Sedum sp. Butaşii de vărf se prelevează din partea terminală a tulpinii sau lăstarului. se ţin la iernat în sere temperate şi se butăşesc în februarie-martie. În februariemartie.b). b) în iulie-august se recoltează butaşi de la plantele din câmp. Butaşi din tronsoane de tulpină cuprind 1-3 noduri. confecţionaţi atât din porţiunea de vârf (Chrysantemum sp. cu condiţia ca planta mamă să fie în vegetaţie. prelevând anumite organe sau părţi de organe.. Paeonia orientale. Crosula arborescens etc.

3) Înrădăcinarea butaşilor Plantarea butaşilor în vederea înrădăcinării se face în spaţii cu posibilităţi de dirijare a factorilor de mediu. turba. 30 .d). euforbia). Frunzele de Begonia rex se incizează pe partea inferioară. fasonarea butaşilor se face diferit. respectând polaritatea fragmentelor la introducerea în substrat (fig. cu granulaţie suficient de mare pentru a evita tasarea şi a asigura o bună aeraţie.B. La butaşii din frunze.Fig. după fasonare este indicată protejarea secţiunilor prin pudrare cu praf de cărbune vegetal. evitând coagularea şi obturarea vaselor conducătoare. Se preferă serele înmulţitor prevăzute cu instalaţii speciale de încălzire. să aibă capacitate bună de reţinere a apei. Stimularea înrădăcinării butaşilor. styromulul La unele specii şi pentru un număr redus de butaşi. 1. cum ar fi: nisipul.). atât cât să-şi piardă parţial turgescenţa la partea bazală şi să nu putrezească în substratul de înrădăcinare. sau a unor produse comerciale (Radistim. să fie steril.) şi alfanaftilacetic (A. la care butaşii de tulpină apar sub forma unor rondele cu cel puţin un mugure viabil. reducerea evapotranspiraţiei se realizează prin rularea frunzelor şi nu prin tăierea limbului foliar. Butaşii de rădăcini se plantează în poziţie uşor oblică. perlitul. se evită secţionarea limbului la speciile cu frunze suculente (Crassulacee). iar deasupra limbului se pun câteva pietricele sau cioburi care să le mărească aderenţa la substrat. trandafir chinezesc. De asemenea.). filodendron. udare. etc. Butaşii de tulpină sub formă de rondele se plantează cu mugurele în sus. coriacee (ficus).). 1. pentru ca scurgerile de latex să fie oprite.).N. cum este cazul butaşilor de colocasia. Frunzele de Sansevieria se fragmentează în porţiuni de 5-7 cm. Indiferent de tipul de butaşi confecţionaţi. Butaşii de rădăcină se obţin prin fragmentarea rădăcinilor în porţiuni de 5-10 cm lungime. Butaşii de tulpină ai plantelor cu latex (ficus.A. la adâncimea de 12 cm şi respectând cu stricteţe polaritatea. c – butaş de frunză (Begonia rex). betaindolilbutiric (A. Se pot folosi însă şi răsadniţele. la adâncimea de 2-3 cm. 1 – Tipuri de butaşi a – butaş de vârf. reglare a luminii etc. una sau mai multe zile. la punctele de ramificare a nervurilor. înainte de a fi trecuţi la înrădăcinat.I. Dacă se utilizează fragmente de frunze.5-1 cm. Calux. ficus. Sunt însă şi excepţii. la speciile care înrădăcinează greu şi cu procent mare de pierderi. Fasonarea butaşilor de vârf şi porţiuni de tulpină mai cuprinde: îndepărtarea frunzelor de pe porţiunea bazală a butaşului (care va fi introdusă în substratul de înrădăcinare) şi reducerea suprafeţei foliare a frunzelor rămase pe butaş prin scurtarea limbului cu aproximativ 1/3. se realizează cu ajutorul substanţelor stimulatoare de tipul acizilor: betaindolilacetic (A.5 cm deasupra ultimului nod. muşcate. substraturile solide pot fi înlocuite cu apă în care se adaugă câteva granule de cărbune vegetal (leandru. se ţin în apă caldă (35-40°C). La speciile cu frunze mari. Substratul de înrădăcinare trebuie să fie uşor. Plantarea butaşilor în substrat se face în poziţie verticală sau uşor oblică. peţiolul se reduce la 2-3 cm (fig. Butaşii proveniţi de la cactuşi se lasă după recoltare.c). d – butaş din porţiune de frunză (Sansevieria trifasciata) Se secţionează la bază similar butaşilor de vârf. atunci când speciile butăşite sunt mai puţin pretenţioase. Rădăcinile secundare se scurtează la 0. b – butaş de tulpină. tradescanţia. când se folosesc frunze întregi. Butaşii de Begonia rex rezultaţi din fragmente de frunze se aşează cu partea incizată pe substrat. În majoritatea cazurilor.A. Rizopon.I. iar la partea superioară se taie la 0. monstera. timp de câteva minute. Aceste condiţii sunt îndeplinite de unele materiale. porţiunile de tulpină sunt însoţite şi de frunze. violete africane etc.

de aceea. de aceea. totuşi. aşa încât. astfel încât fiecare fragment detaşat să cuprindă şi muguri de pe colet. c)Tuberculii sunt microblaste care provin din îngroşarea vârfului unui stolon subteran. Tulpinile subterane sunt tulpini metamorfozate individualizate în mai multe categorii: a) Rizomii sunt microblaste (tulpini scurte. Se înmulţesc prin tuberobulbi Colchicum autumnale. devenind cărnoase şi voluminoase. b) Bulbii sunt tulpini aplatizate. formând bulbi tunicaţi (Hyacinthus orientalis. rezultaţi din îngroşarea progresivă a bazei tulpinilor aeriene. a unei temperaturi cu 3-5°C mai mare decât optimul speciei. dând naştere la bulbi solzoşi (Lilium candidum. Zantedeschia aethiopica. 4. dar se reînnoiesc cu tuberobulbii noi. la sfârşitul sezonului de vegetaţie. mai rar verticală. Lilium regale). se vor găsi în sol resturi ale tuberobulbului mamă consumat. cu noduri apropiate). în parenchinul cărora se acumulează substanţe de rezervă. nu pot fi utilizate la înmulţire decât însoţite de porţiuni de colet purtătoare de muguri. Astfel. caracterizate prin rezistenţă mare. Specii floricole cu rizomi: Iris germanica. alcătuite din noduri foarte apropiate. se denumeşte cu termenul impropriu de tubercul. Canna indica. separarea rădăcinilor se face longitudinal. O grupă aparte o constituie plantele care prezintă în sol un organ subteran rezultat din îngroşarea axei hipocotile. în secţiune. La înmulţire se folosesc tuberculii ca atare. prevăzute cu rădăcini adventive şi cel puţin 2-3 muguri viabili. La înmulţire. aerisire şi lumină corespunzătoare. La nivelul nodurilor prezintă rădăcini adventive. Tuberobulbi se consumă în fiecare an. pot ierna în câmp (geofite rustice). Înmulţirea prin organe subterane Tulpinile subterane şi rădăcinile tuberizate sunt organe vegetative metamorfozate adaptate nu numai la depozitarea substanţelor de rezervă ci şi la înmulţirea vegetativă a multor specii floricole reunite în grupa geofitelor. în practică. tulpinile aeriene florifere. Pe suprafaţa tuberculilor se găsesc muguri grupaţi în mici adâncimi. Se întâlneşte la Begonia x tuberhybridia. d) Tuberobulbii sunt microblaste cu caractere intermediare între tuberculi (partea centrală tuberizată. Freesia x hybrida. prin menţinerea unei umidităţi ridicate şi constante. floriferi.). din care se formează tulpinile aeriene. sau se fragmentează în porţiuni care să aibă cel puţin un mugure. înainte de plantare. dimpotrivă. tuberculul apare ca o masă compactă de substanţe de rezervă. e) Rădăcinile tuberizate sunt rădăcini metamorfozate. Operaţia se face în perioada de repaus. în perioada de vegetaţie. cu aspect de disc. butaşilor li se asigură condiţii optime pentru înrădăcinare. lipsite de clorofilă.. prezenţa mugurilor de la suprafaţă) şi bulbi (frunze pergamentoase la exterior. Prin tuberculi se înmulţesc unele specii de anemone. frunze transformate în solzi şi muguri situaţi la axila solzilor. provenienţa lor din zone climatice diferite le influenţează modul de adaptare la condiţiile de climat temperat din ţara noastră. După modul cum îşi consumă substanţele de rezervă într-un sezon de vegetaţie. unele dintre ele. după 2-4 ani. Deşi geofitele sunt considerate plante perene. Cyclamen persicum. Tecile frunzelor (cărnoase în interiorul bulbului şi membranoase la exterior) se pot acoperi total. Gloxinia speciosa. tuberobulbii floriferi noi (prinşi deasupra celui vechi consumat) şi tuberobulbi cu dimensiuni reduse (tuberobulbii). Narcissus sp.2. Înmulţirea se realizează prin secţionarea rizomului în fragmente de 8-12 cm lungime. motiv pentru care. care cresc în sol în poziţie orizontală. Convallaria majalis. atât în substrat cât şi în atmosferă. Pe partea inferioară a discului se dezvoltă rădăcini adventive. Tulipa gesneriana) sau se acoperă parţial.2. cu rol de protecţie). la axila unor frunze reduse. 31 . Gladiolus hybridum etc. Din mugurii de pe tuberobulbi se dezvoltă. care devin floriferi după 1-3 ani. în timp ce altele. cu aspectul unui tubercul. Din fiecare bulb plantat se formează unul sau mai mulţi bulbi floriferi (bulbi de înlocuire) şi numeroşi bulbili.După plantare. bulbii sunt anuali (la lalea) sau pereni (la narcise. zambile etc. necesită protecţie pe timpul iernii (geofite semirustice) sau se cultivă numai ca plante pentru interioare. iar pe partea superioară tecile frunzelor şi unu sau mai mulţi muguri. Nu sunt purtătoare de muguri şi.

Tipuri de organe subterane folosite la pentru înmulţirea vegetativă a speciilor floricole Nr.. 32 . Alstromeria aurantiaca*. Galanthus nivalis. Convallaria majalis. Polyanthes Bulb tuberosa*. cu frunzele protectoare de culori diferite (de la galben până la brun-roşcat) (fig. Tulipa gesneriana solzos Lilium candidum. Coeficientul de înmulţire al bulbilor de lalea (numărul de bulbi noi formaţi dintr-un bulb-mamă) variază între 1 şi 15. Gladiolus hybridus Tuberculi (axă Begonia x tuberhybrida. Zantedeschia aethiopica Alstroemeria aurantiaca*. Hyacinthus orientialis. Iris pumila. 1 2 3 4 5 Tipul de organ subteran tunicat Specii Fritillaria imperialis. iar în perioada rămasă până la plantare. în funcţie de mărimea bulbilor şi lungimea tijei florifere. Iris holandica. cu diametrul sub 2 cm şi floriferi după 2-3 ani. 2). Narcissus sp. cu cel puţin două săptămâni înainte de îngheţ (septembrienoiembrie). la adâncimea de 8-12 cm. În afară de bulbii de înlocuire (cu diametrul de peste 2 cm). Cyclamen persicum. Canna indica. poate fi coborâtă la 9°C. Se plantează în câmp toamna. 2 – Secţiune longitudinală prin bulbul de lalea (toamna după plantare) Este un bulb anual care se consumă complet într-un sezon de vegetaţie şi este înlocuit de bulbi noi. în funcţie de soi şi condiţiile de cultură. crt. Rădăcini tuberizate Dahlia x hybrida * – Specii cu organe subterane mixte. se formează şi 3-5 bulbili. consideraţi floriferi în anul următor. Gerbera Rizomi hybrida. Temperatura din spaţiile de păstrare se va dirija în aşa fel încât să favorizeze diferenţierea florală: până la încheierea iniţierii florale (ultima decadă a lunii august) se menţine la aproximativ 20°C. Fig. hipocotilă îngrăşată) Gloxinia speciosa Agapanthus africanus. Iris germanica. Bulbii de lalele este bine să fie scoşi în fiecare an sau la cel mult doi ani. Polyanthes tuberosa*. Recoltarea bulbilor se face vara (iunie-iulie). Caracterizarea organelor subterane la principalele specii floricole A. când 2/3 din frunze (70-80%) s-au uscat. piriform sau ovoid. Asparagus sprengeri. Lilium regale Tuberobulb Fresia x hybrida. Geofite rustice 1) Tulipa gesneriana (lalea) Organul subteran este bulb tunicat.

se depozitează la 20-25°C şi plantează în câmp toamna (septembrie-octombrie). ci şi prin butaşi confecţionaţi din solzii. diferit colorate (alb-gălbui. după uscarea frunzelor şi se trec la păstrare până toamna. temperatura se menţine apropiată de 9°C. La fel ca şi în cazul lalelor. 4) Lilium candidum (crinul alb) Prezintă bulbi mari. Fig. în maiiunie (la intervale de 3-4 ani). Ca şi bulbul de narcisă este peren (durează 3-4 ani) şi formează în jurul lui bulbi posibil floriferi după 2-3 ani. 4). deoarece diferenţierea mugurilor floriferi începe mult mai devreme şi este aproape încheiată în momentul recoltării bulbilor. Spre deosebire de lalele însă. acoperiţi de tunici gălbui sau cenuşii. Fig. când bulbii se recoltează. Narcissus poeticus 3) Hyacinthus orientalis (zambila) Are bulbul tunicat. albgălbui. 5 – Bulbi solzoşi de Lilium candidum 5) Lilium regale (crin imperial) Are bulb asemănător celui de L. Înmulţirea vegetativă este posibilă nu numai prin intermediul bulbilor separaţi în perioada de repaus. violacei-purpurii) (fig. 3 – Bulbi tunicaţi de Adâncimea de plantare este de 10-15 cm. din mugurii situaţi la baza solzilor (fig. detaşaţi din bulb. Are un coeficient de înmulţire destul de redus şi de multe ori. se separă şi se plantează la 15-20 cm adâncime. bulbii se recoltează vara. Bulbilii zambilelor se scot vara. se intervine asupra bulbului mamă cu diferite operaţii care să stimuleze generarea de bulbili noi (incizarea în cruce sau excavarea discului).2) Narcissus poeticus (narcisa) Prezintă bulbi tunicaţi. formaţi din 10-20 perechi de frunze cărnoase care se consumă parţial într-un sezon de vegetaţie. Bulbii se scot vara (august) şi se plantează imediat sau după o păstrare de 2-3 săptămâni în depozite. piriformi. 4 – Bulbi tunicaţi de Hyacinthus orientalis Fig. cu durata de viaţă de 3-5 ani. În jurul bulbului mamă se formează aproximativ 13 bulbi. bulbii narciselor se scot la intervale de 3-4 ani. cu solzi cărnoşi. care ajung să înflorească după 1-3 ani (fig. 33 . candidum. Bulbii şi bulbilii se formează în jurul bulbului-mamă. Înmulţirea se face toamna (octombrie). 3). 5). sferic sau uşor turtit. Adâncimea de plantare este de 1520 cm. alb-cenuşiu. cu o mică porţiune de disc. Sunt bulbi multianuali. la adâncimea de 1015 cm. când se plantează în câmp. iar pe durata păstrării. acoperit cu frunze membranoase lucioase. dar mai viguros şi colorat în roşu-violaceu.

se fragmentează în porţiuni de 8-10 cm (cu 1-3 muguri viabili şi rădăcini adventive) şi se plantează imediat. Pentru înmulţirea vegetativă. înflorirea abundentă obţinându-se la rizomii de cel puţin 3 ani. 9 – Rădăcini tuberizate de Dahlia hybrida . 34 Fig. La interval de 4-5 ani. 7 – Rizomi de Convallaria majalis Capacitatea de înflorire a rizomilor este dependentă de vârsta lor. Lucrarea este indicat să se facă vara. 7). de culoare alb-murdar (fig. 8). B. trestie indiană) Prezintă în sol rizomi cu creştere orizontală. plantat în ghivece sau lădiţe şi ţinut în condiţii care să-i asigure pornirea în vegetaţie (15-20°C şi umiditate constantă). cărnoşi.6) Iris germanica (stânjenel) Specie cu rizomi groşi. Nu se folosesc porţiunile de rizom îmbătrânite. Înflorirea mai timpurie se obţine după o forţare prealabilă a materialului. tulpinile aeriene se taie la 10-15 cm de la nivelul solului. fie formează inflorescenţe mici. Fig. Geofite semirustice 1) Canna indica (cana. dar foarte devreme. ramificaţi. Toamna. în august. cărnoşi. Plantele forţate se trec în câmp după trecerea pericolului de îngheţ. pentru ca rizomii dezgoliţi de pământ să nu rămână neprotejaţi. de culoare roşie-purpurie (fig. cu lungimea de 10-25 cm (fig. se fragmentează sau se despart şi se replantează la adâncimea de aproximativ 5 cm. lipsite de muguri. Rizomii de 1-2 ani fie nu înfloresc. scos din depozite în februarie-martie. Lucrarea poate fi făcută şi primăvara. 6 – Rizomi de Iris germanica 7) Convallaria majalis (lăcrămioare) Planta formează rizomi transanţi. 8 – Rizomi de Canna indica Fig. se scot rizomii (fără să se cureţe de pământ) şi se depozitează în adăposturi cu temperaturi de 4-9°C. rizomii se scot. cu internodii mari şi muguri terminali viguroşi. rizomii se scot vara (iulie-august) sau toamna (septembrieoctombrie). Fig. Rizomii se scot de la păstrare în aprilie şi se plantează direct în câmp. Spaţiile libere dintre tufele aşezate în depozite se completează cu nisip sau turbă. ramificaţi. 6). înainte de pornirea în vegetaţie a rizomilor. la 8-10 cm adâncime. după căderea primelor brume (octombrie).

Bulbul care înfloreşte este consumat în întregime. după primele geruri uşoare. 11). cu durata de viaţă de un an. rădăcinile. În octombrie. 2) Dahlia x hortensis (dalia) Organul subteran este alcătuit din mai multe rădăcini tuberizate. fără să fie înlocuit. Fragmentele separate se plantează în ghivece. alungite. cu porţiuni de 5-7 cm din tulpinile aeriene. Plantarea materialului se face direct în câmp (aprilie) sau după o forţare prealabilă în spaţii încălzite. după trecerea pericolului de îngheţ. cel puţin 2-3 luni (ianuarie martie). 4) Polyanthes tuberosa (tuberoza) Se caracterizează printr-un organ subteran mixt. care au ca suport comun un rizom scurt (fig. de culoare cenuşie (fig. se îndepărtează rădăcinile adventive uscate şi resturile din tuberobulbul vechi. Fig. Se curăţă de pământ şi se păstrează nestratificaţi.Indiferent de varianta de cultură adoptată. Se recoltează în septembrie-octombrie. se udă şi se menţin la 15-20°C. aşezaţi în straturi subţiri pe stelaje sau în lădiţe. b). 9). se curăţă de pământ. cel cu poziţie centrală este. până când mugurii de la colet încep să pornească în vegetaţie şi devin vizibili. 10 a. în funcţie de mărimea tuberobulbilor. acoperit de tunici scarioase. se toaletează şi se despart în fragmente de 1-3 rădăcini cu porţiuni de colet. Se plantează la loc definitiv în mai. rădăcinile se ţin mai întâi în nisip sau pământ umed. Înainte de plantare se curăţă de tunicile uscate. Dintre bulbii existenţi. colorate în diferite nuanţe de cafeniu sau roşu-violaceu (fig. tuberizate se recoltează împreună cu porţiuni de 10-15 cm din tulpinile aeriene şi se stratifică în nisip sau turbă. iar locul lui rămâne liber. Tuberobulbul. Se plantează în câmp când temperatura solului ajunge la 10-12°C (aprilie-mai). În vederea forţării. Înflorirea din anul următor este asigurată de păstrarea bulbilor floriferi la temperaturi de 20-22°C şi umiditate relativă ridicată (80-85%). 35 Fig. Se scot de la păstrare în momentul plantării. este înlocuit până la sfârşitul perioadei de vegetaţie de 1-4 tuberobulbi noi (rezultaţi din îngroşarea bazei tulpinilor aeriene) însoţiţi de numeroşi tuberobulbi formaţi pe stoloni scurţi. eliminând astfel riscul distrugerii lor odată cu divizarea rădăcinilor. iar frunzele din rozetă se taie la 2-3 cm. mai bine dezvoltat şi posibil florifer. Bulbii mici se pot ţine şi în încăperi cu temperaturi mai coborâte (8-10°C). se fragmentează în porţiuni de 2-3 muguri. la temperaturi de 4-9°C. apoi se dezinfectează. 11 – Bulbi de Polyanthes tuberosa . 3) Gladiolus hybridus (gladiola) Organul subteran folosit în înmulţirea vegetativă este un tuberobulb sferic sau discoidal. Pentru înflorire se aleg tuberobulbii cu diametrul de cel puţin 3 cm şi cât mai puţin aplatizaţi. iar rănile se pudrează cu praf de cărbune vegetal. de obicei. Adâncimea de plantare variază între 6-10 cm. format dintr-o colonie de 20-40 bulbi şi bulbili piriformi. b – aspect exterior (vara) Recoltarea tuberobulbilor se face toamna (octombrie). în depozite cu temperatura de 7-10°C şi umiditatea relativă de 65-70%. rizomii scoşi de la păstrare se curăţă de pământ şi de resturile uscate. 10 – Tuberobulbi de Gladiolus hybridus a – secţiune longitudinală (toamna).

se elimină prin escavare uşoară. Plantarea se face în şanţuri sau gropi cu adâncimea de aproximativ 15 cm. Segmentarea se face rădăcini tuberizate la Alstroemeria cu atenţie deoarece rizomii şi rădăcinile aurantica tuberizate sunt foarte fragile şi se rup cu uşurinţă. Segmentele de rizom separate trebuie să aibă 1-2 frunze şi câteva rădăcini adventive bine 36 . având grijă ca rizomul să fie aşezat cât mai aproape de suprafaţa solului. însoţite de Fig. când temperaturile sunt ridicate. Adâncimea de plantare este de 6-10 cm. Se plantează în aprilie-mai. Specii cultivate în spaţii protejate 1) Alstroemeria aurantiaca (alstromeria) Specie cultivată în solul serei. prin divizarea rizomilor în porţiuni de 8-12 cm lungime. cu o perioadă de repaus anuală. cu o perioadă de repaus vara (iulie-august). în funcţie de momentul când se doreşte înflorirea. se îndepărtează bulbii bolnavi şi. ţinând cont de faptul că înflorirea are loc la 3-5 luni de la plantarea tuberobulbilor. eventual. Se consideră floriferi Fig. albe-sidefii (fig. Se recomandă în spaţiile de păstrare 1820°C şi o umiditate relativă de 70-80%. Condiţiile de temperatură la care sunt păstraţi tuberobulbii în perioada de repaus (de la recoltare până la plantare) au influenţă directă asupra inducţiei florale. 14). O plantaţie se exploatează în condiţii economice 2-3 ani. porţiunea de rizom deshidratat de la baza bulbilor. prevăzuţi cu rădăcini adventive viguroase (fig. 15 – Rizom la Zantedeschia aethiopica Pentru înmulţirea prin rizomi se foloseşte material provenit de la plante bine maturate. când 2/3 din frunze sunt uscate. La sfârşitul perioadei de repaus (august) se poate face înmulţirea vegetativă. hybrida Recoltarea tuberobulbilor se face după aproximativ 8 săptămâni de la încheierea înfloritului. 13 – Tuberobulb de Freesia tuberobulbii cu diametrul peste 1 cm. în timpul verii. 14 – Porţiune de rizom cu frunze la Gerbera hybrida Fig. Cultura durează 3-4 ani. Fig.Înainte de plantare. Tuberobulbii se refac annual. Înmulţirea vegetativă se face prin intermediul tuberobulbilor sferici sau piriformi. 12 – Fragment de rizomi cu rădăcini tuberizate. 3) Gerbera hybrida (gerbera) Cultură perenă în solul serei sau în containere (mai rar în ghivece). protejaţi de frunze pergamentoase. cultivată în solul serei ca anuală. de culoare cafenie-deschisă (fig. Are rizomi orizontali cărnoşi. 12). la adâncimea de 8-12 cm. fiind înlocuiţi de 1-5 tuberobulbi şi mai mulţi tuberobulbili. din care se dezvoltă rădăcini tuberizate alungite. 2) Freesia hybrida (fresia) Este plantă perenă. 13). Are rizomi cu creştere trasantă. cu vârsta de 2-3 ani. Reînfiinţarea culturilor se face în perioada august-octombrie.

tubercul. asemănător celui de Begonia x tuberhybrida (fig. ovoidă. pe timpul verii. 18). folosite ulterior la înmulţire. 4) Zantedeschia aethiopica (cala) Este cultivată în solul serei şi poate fi exploatată pe o durată de 4-6 ani (uneori chiar mai mult). Înmulţirea vegetativă prin intermediul tuberculilor se practică numai atunci când planta se cultivă ca parenă. înmulţirea prin divizare plantelor este de preferat să se facă primăvara. Perioada optimă de divizare a rizomilor este la sfârşitul perioadei de repaus (august). se poate planta şi în grădini. uşor aplatizată la partea superioară). La sfârşitul verii tuberculii se repun în vegetaţie. 18 – Axă hipocotilă îngroşată la Cyclamen persicum 7) Cyclamen persicum (ciclamen) Planta perenă. Uneori. timp în care plantele nu se mai udă şi partea aeriană se usucă. cultivată la ghiveci. cu perioade anuale de repaus (iulie-august). 15). ca anuală şi mai rar ca perenă. cu 2-3 muguri bine dezvoltaţi cu rădăcini adventive. rezultată din îngroşarea axei hipocotile. 16 – Rădăcini tuberizate de Asparagus sprengeri Tehnica separării este aceeaşi ca la toate plantele cu rădăcini tuberizate. Rădăcinile puternice ale plantei prezintă numeroase ramificaţii tuberizate de formă ovoidă. pentru ca rădăcinile tuberizate să fie însoţite de lăstari aerieni sau porţiuni de colet. cât şi ca plantă la ghiveci (pentru decorări interioare). În sol prezintă o porţiune tuberizată (brun-negricioasă. Anual. fiind necesară segmentarea tufei pe verticală. când se reînfiinţează cultura sau se transvazează plantele mature. 6) Begonia x tuberhybrida (begonia) Se cultivă ca plantă la ghiveci dar. albe-sidefii (fig. Separarea rizomilor se face. planta este trecută printr-o perioadă de repaus de câteva luni (octombrie-februarie). la sfârşitul perioadei de repaus (august).dezvoltate. dar denumită în vorbire curentă. Rizomii sunt viguroşi. se plantează imediat după separare. ca şi în cazul celorlalte specii. se poate recurge la tăierea tuberculilor în felii longitudinale purtătoare de muguri din calota superioară. timp în care tuberculul se păstrează stratificat în nisip. materialul se fasonează prin reducerea aparatului foliar şi scurtarea rădăcinilor. Înainte de plantare. la temperatura de 8-12°C. În sol are un tubercul fals discoidal format din îngroşarea axei hipocotile. 17 – Axă hipocotilă îngroşată la Begonia x tuberhybrida Fig. se formează rădăcini adventive şi ramificaţii laterale ale rizomului principal. Fragmentele. cu creştere verticală şi internodii scurte (fig. Fiind o plantă cu vegetaţie continuă. Fig. 17). În februarie-martie tuberculii se plantează la ghivece şi li se asigură condiţi de pornire în vegetaţie (se udă şi se ţin la 18-20°C). 16). După înflorire. Fig. se impune o perioadă de repaus. jumătatea inferioară este acoperită cu numeroase rădăcini fibroase (fig. Toţi mugurii din care pornesc tulpinile aeriene sunt plasaţi în zona superioară a tuberculului. De la nivelul nodurilor. 5) Asparagus sprengeri (asparagus) Se cultivă atât ca plantă în solul serei (pentru valorificare ca accesoriu la buchete şi aranjamente). 37 .

Scindapsus aureus.3. dar momentul optim este primăvara devreme. din genurile Dianthus. perioada optimă de despărţire a plantelor este. (fig.4. Rudbekia. Cissus sp. în funcţie de lungimea ramurii. Hydrangea. dracena. Este cazul unor specii floricole cu aspect arbustiv. . respectiv acoperirea cu pământ a bazei tulpinilor pe o porţiune de 5-10 cm. Phlox). ca plante noi. a). Passiflora coerulea.. Pholx subulata. Se practică la plantele perene care formează tufe de lăstari din mugurii situaţi în zona coletului. de regulă.2. Divizarea tufelor la plantele cultivate în câmp se execută în perioada de repaus. se separă de planta mamă după înrădăcinare. în majoritatea cazurilor. spre deosebire de butaşi care. asigurând în acest fel umiditatea necesară formării de lăstari noi din mugurii bazali şi emiterii rădăcinilor adventive pe porţiunea îngropată a lăstarilor (fig. Se aplică la Hedera sp. Hoya carnosa. Marcotajul Numeroase plante au proprietatea de a forma rădăcini adventive pe tulpinile sau ramurile care vin în contact cu substatul de cultură. Gaillardia. Chrysanthemum). se execută folosind diferite procedee: . Plantele cultivate la ghivece pot fi divizate tot timpul anului. cultivate ca plante la ghivece: ficus. Lăstarii porniţi de la noduri şi însoţiţi de rădăcinile adventive formate.prin aplecare (simplu.). Ficus pumila etc. plantele îşi încheie repausul din vară. în contact cu solul sau cu medii umede. uşor de aplicat şi cu avantajul obţinerii de plante noi complet formate chiar din momentul detaşării de planta mamă. numite marcote. Tradescantia viridis. Marcotajul se poate produce şi natural. 19 b. Se aplică la Phlox subulata. (fig. În funcţie de specificul plantei. Aceste tulpini sau ramuri înrădăcinate. O astfel de înmulţire se practică la unele perene cultivate în câmp (hemicriptofitele). Pandanus weitchii). presupune aplecarea ramurii pe toată lungimea ei şi fixarea în substrat. d). 4. b) aerian se practică la speciile care nu au tulpinile şi ramurile flexibile şi nici nu emit lăstari de la bază prin simpla muşuroire.orizontal (chinezesc) . la doi ani (Viola cornuta). arcuit) şi şerpuit (multiplu). marcotajul artificial aplicat plantelor floricole poate fi: a) terestru. fragmentarea ei în două sau mai multe părţi (aşa încăt fiecare parte detaşată să aibă lăstari şi rădăcini) şi plantarea lor separată. toamna sau primăvara (în funcţie de perioada de înflorire a speciei respective). sau cu un alt mediu favorabil. Înmulţirea prin divizarea tufelor Este o metodă simplă. aşa încât să fie arcuite odată (la marcotajul simplu) sau de mai multe ori (la marcotajul multiplu). La plantele cultivate în solul serei. leandru. cât şi celor cultivate în spaţii protejate. la sfârşitul verii – începutul toamnei când. cordiline. precum şi la plantele cultivate în seră (Anthurium andreanum. vor putea fi separaţi ulterior. fiind bine cunoscut la speciile cu tulpini târâtoare care. . dau naştere la noi plante (Hedera helix. Philodendron scandens.4. procedee care se pot executa la speciile cu ramuri sau tulpini flexibile. etc. croton. Hedera sp. la 5-6 ani (Papaver. Phlox. Ficus pumila. Se poate aplica atât speciilor floricole cultivate în câmp. atunci când solul (substratul de cultură) serveşte ca mediu de înrădăcinare a marcotelor. 19 c).2. la 3-4 ani (Delphinium. azalee. Constă în scoaterea plantei mamă din pământ. Aquilegia).. Chrysanthemum. de obicei odată cu transplantarea. 19. Separarea marcotelor de planta mamă se face toamna sau primăvara. iar intervalul de timp la care se repetă depinde de ritmul de formare a noilor plante: anual (Aster. În funcţie de modul de executare. Philodendron scandens etc. 38 . mai întâi se detaşează de planta mamă şi apoi se trec în mediile de înrădăcinare.prin muşuroire (vertical).

când rădăcinile adventive sunt bine formate. stolonii aerieni formează rădăcini numai când vin în contact cu substratul. La Chlorophytum comosum (fig. se udă pe la partea superioară a manşonului protector (fără să se desfacă folia). în condiţii favorabile. se înfăşoară zona incizată cu un manşon de turbă fibroasă sau muşchi vegetal. 19. 20) şi Saxifraga sarmentosa. strâns legată la ambele capete.2. Prin drajoni se înmulţesc plante floricole perene cultivate în câmp (liliac. Drajonii prezintă rădăcini proprii şi se separă de planta-mamă în perioada de repaus (toamna sau primăvara devreme). se acoperă totul cu folie de polietilenă. aşa încât mediul de înrădăcinare să fie menţinut permanent umed. agavă. se poate separa marcota.Înmulţirea prin stoloni .Fig. După separare. în schimb. după 1-3 luni. drajonii se plantează individual. 19 – Tipuri de marcotaj a – prin muşuroire b – arcuit c – orizontal d – şerpuit e .aerian Tehnica marcotajului aerian cuprinde următoarele etape (fig. 4. dicentra. obţinându-se astfel plante noi. hortensii.e): în zona de pe tulpină sau de pe ramură unde se urmăreşte formarea rădăcinilor adventive. apariţia rădăcinilor adventive nu este condiţionată de contactul direct al rozetelor de frunze cu substratul de cultură. bromelii.2. Înmulţirea prin stoloni Stolonii sunt tulpini târâtoare care formează pe traiectul lor rozete de frunze capabile să genereze rădăcini adventive.6. se execută o fantă laterală sau se incizează scoarţa circular. iucca) sau la ghivece (aloe. la Nephrolepis exaltata. Înmulţirea prin drajoni Se practică la plantele care formează lăstari aerieni din muguri adventivi de pe rădăcini. 20 .5. sub un mugure. 4. 39 Fig. sansevieria). care va constitui mediul de înrădăcinare.

spre deosebire de celelalte metode. .7. aceşti muguri se desprind. limitează utilizarea ei în floricultură şi se justifică numai atunci când alte procedee nu dau rezultate.2.4. Metodele şi tehnicile de altoire frecvent utilizate la speciile floricole sunt: .altoirea în copulaţie (azalee. pe pedunculul inflorescenţei (la Bryophyllum proliferum) sau pe marginea limbului (la Bryophyllum daigremontianum). Clematis. altoirea poate fi considerată nu numai o metodă propriu-zisă de multiplicare a plantelor care se reproduc mai greu pe altă cale (azaleele. Condiţiile mai riguroase pe care le impune altoirea (tehnica de lucru. La un anumit grad de dezvoltare. cactuşi). . Altoirea dă rezultate atunci când cei doi parteneri folosiţi aparţin aceleiaşi specii.8. generează plante noi. .altoirea în despicătură (Chrysanthemum.altoirea prin alipire (cactuşi). iar în contact cu un substrat de cultură favorabil. Înmulţirea prin muguri adventivi Este mai puţin răspândită. 40 .2. îndemânarea altoitorului. . ci şi o metodă de obţinere a unor exemplare mai decorative (la cactuşi) sau de obţinere a unor plante cu rezistenţă sporită (soiurile de trandafiri). 4. îngrijirea plantelor după altoire).altoirea în triangulaţie (Dahlia. fiind posibilă numai la câteva specii capabile să formeze mici plantule de-a lungul nervurii mediane (la frunzele de Asplenium viviparum). Fuchsia. Pelargonium).altoirea în oculaţie (Rosa). cameliile). Paeonia). este operaţia de unire a doi indivizi (altoi şi portaltoi) care cresc ulterior ca o singură plantă. La speciile floricole. Altoirea Altoirea. ca metodă de înmulţire vegetativă. aceluiaşi gen botanic sau fac parte din genuri înrudite. camelii.

pe care urmează să-l ocupe culturile decorative din spaţiile verzi. Matthiola. anuale care se seamănă direct).1. cu expoziţie însorită. anuale care se seamănă direct în câmp). la culturi de anuale. rizomi) la geofite. plante altoite. marcote. terenul rămâne în “brazdă crudă”pe timpul iernii. în funcţie de cerinţele faţă de textura solului. fragmente rezultate din despărţire la plante perene hemicriptofite. b)Pregătirea terenului Constituie activitatea premergătoare înfiinţării culturilor şi cuprinde următoarele lucrări specifice: -desfiinţarea culturilor precedente. -mărunţirea solului se execută imediat după arătura de bază în cazul culturilor care se înfiinţează toamna (bienale. -se plantează hemicriptofitele rezultate din despărţire (cu înflorire de vară-toamnă). Centaurea. butaşi înrădăcinaţi. rădăcini tuberizate. -arătura de bază la adâncimea de 25-30 cm. Calendula). primăvara foarte devreme şi în ferestrele iernii (bienale neplantate din toamnă. 41 . decorării în spaţii verzi sau pentru seminţe. cu soluri bine drenate. bienale şi perene destinate obţinerii de flori tăiate. mărunţirea urmând să se facă înainte de înfiinţare. tuberobulbi.1. La înfiinţarea culturilor în câmp. celelalte însuşiri fiind mai uşor de influenţat pentru a le adapta cerinţelor plantelor. hortensii). în cazul culturilor înfiinţate primăvara mai târziu. -modelarea terenului se aplică numai anumitor culturi şi se face ţinând cont fie de sistema de maşini de întreţinere la culturile semincere sau la cele din colecţii şi pentru flori tăiate. ÎNFIINŢAREA CULTURILOR FLORICOLE 5. permeabile pentru apă şi aer. rabatului etc. -primăvara târziu (aprilie-sfârşit mai) -sfârşit aprilie: -se plantează răsadul de la anuale mai rezistente la temperaturi scăzute (Dianthus. geofite rustice. se alege solul corespunzător fiecărei specii. fie de desenul rondului. în cazul plantelor de mozaic şi a unor perene (crizanteme.1. structurate. Lathyrus. cu capacitate bună pentru reţinerea apei. adăpostite de curenţi reci şi vânturi dominante. Epoci de înfiinţare a culturilor floricole în câmp: -primăvara timpuriu(martie-început aprilie): -se seamănă direct în câmp specii anuale(Calendula. -se plantează răsadurile de bienale rămase neplantate din toamnă. curăţirea şi nivelarea terenului. Înfiinţarea culturilor în câmp a)Amplasarea culturilor Majoritatea plantelor floricole cultivate în câmp preferă terenuri plane sau uşor înclinate. -plantarea materialului vegetativ de diferite tipuri: răsad. c)Înfiinţarea propriu-zisă a culturilor Modalităţile de înfiinţare a culturilor în câmp şi materialul biologic folosit: -semănatul direct la loc definitiv se foloseşte în cazul unor specii anuale şi perene şi se execută toamna sau primăvara (vezi semănatul).CAPITOLUL 5 ÎNFIINŢAREA ŞI ÎNTREŢINEREA CULTURILOR FLORICOLE 5. organe subterane specializate (bulbi. Alyssum). -fertilizarea de bază cu îngrăşăminte organice bine descompuse (mraniţă 3-4 kg/mp) şi îngrăşăminte minerale cu fosfor şi potasiu(50-60 g/mp) completate cu jumătate din doza celor pe bază de azot .

rizomi (cala). Tropaeolum. uneori trandafiri. Strelitzia. -se seamănă direct unele anuale (Callistephus. -sfârşit mai. anuale (Calendula. b)Înfiinţarea propriu-zisă Materialul săditor folosit la înfiinţarea culturilor este diferit. -se plantează butaşii înrădăcinaţi de crizanteme şi de la plantele de mozaic. -se plantează rizomii de Canna şi rădăcinile tuberizate de Dahlia. -mobilizarea solului la 25-30 cm adâncime (la 3-4 ani. bienale (Bellis. Pe parcursul sezonului rece. -iulie: Chrysanthemum (pentru înflorire de toamnă).-se plantează tuberobulbii de gladiole.2.obligatorie la începutul fiecărui ciclu de cultură (8-12 kg/mp gunoi de grajd bine descompus sau 6-10 kg/mp mraniţă) şi completată cu îngrăşăminte minerale după dezinfecţie. -se seamănă direct anualele cu seminţe rezistente la temperaturi scăzute (Alyssum. Hyacinthus). -se scot în câmp unele plante de seră (muşcate. Dazomet. scheletului serei. Nigella. 500-1200 kg/ha superfosfat şi 300-800 kg/ha sulfat de potasiu). cu turbă(10-12 kg/mp) şi cu îngrăşăminte chimice (aprox. Calendula.uneltelor. Gerbera (din butaşi). 500700kg/ha azotat de amoniu. -vara (iunie-august): -se continuă plantarea gladiolelor şi crizantemelor pentru înflorire eşalonată. -mai: -se plantează răsadurile anualelor mai pretenţioase la temperatură (imortele. rădăcini tuberizate (asparagus). Antirrhinum). -mai-iunie: Dianthus. -se plantează geofitele rustice (Tulipa. Gerbera). Gerbera). Chrysanthemum. culturile forţate de lalele. -august: Gerbera (fragmente de plante divizate). rizomi şi rădăcini tuberizate (Alstroemeria). Epoci de înfiinţare a culturilor floricole Succesiunea înfiinţării culturilor în solul serei se eşalonează pe aproape întreaga perioadă a anului. -se plantează răsad de perene hemicriptofite (Delphinium. narcise. -martie-aprilie: Dianthus. Zantedeschia. Alstroemeria.1. Scheletul serei şi uneltele se dezinfectează cu soluţie de formalină 2-3%. tuberoze. Salvia). Narcissus. 5. Viola). zambile) şi arbuşti ornamentali (forsiţia. Gerbera (din butaşi şi răsad). Begonia. epocile optime de înfiinţare a culturilor sunt următoarele: -ianuarie-început februarie: trandafiri. subsolaj la adâncimea de 45-50 cm).dar mai mult reprezentat de răsad (Freesia. Pentru principalele specii cultivate în solul serei. lalele. Strelitzia. Gerbera. Solul se dezinfectează termic (cu vapori de apă la 900 C). -dezinfecţia solului. butaşi (Dianthus. în funcţie de posibiltatea valorificării eficiente şi de cerinţele plantelor faţă de factorii de mediu (mai ales lumina). -se plantează bujorii şi crinii albi (sfârşit august). Anthurium. ţinându-se cont însă de momentul când se doreşte înflorirea. Semănatu direct se foloseşte rar (la frezii). cu scopul obţinerii de flori în extrasezon. perene geofite (gladiole. -mărunţirea solului. 42 . Di-Trapex) sau prin ambele metode.Freesia (tuberobulbi şi răsad). în solul serei se mai cultivă şi unele plante de câmp. -modelarea solului în straturi cu lăţimea de 90cm sau 110-120 cm. -definitivarea fertilizării. narcise. Zinnia). liliac) pentru culturi forţate. Freesia (tuberobulbi). Gerbera(din butaşi). Chrysanthemum (pentru înflorire de toamnă). Eschscholtzia). -septembrie: Zantedeschia. Strelitzia . trandafiri. -fertilizarea de bază. chimic( cu Basamid. Asparagus). zambile. -se plantează hemicriptofitele cu înflorire de primăvară. tuberobulbi (Freesia). Freesia (semănată direct). hortensii).Înfiinţarea culturilor în solul serei a)Pregătirea terenului -desfiinţarea culturilor precedente şi curăţirea terenului. fragmente de plante rezultate din despărţire (Anthurium. -toamna (septembrie-noiembrie): -se plantează răsadul de bienale. Rudbeckia). plante altoite (trandafiri).

lucrările de întreţinere au fost împărţite. răsaduri (Cineraria hybrida.şi 5.). bromelii.3. în funcţie de specificul lor. Gloxinia). prin aplicarea unui complex de lucrări de întreţinere care diferă în funcţie de specie şi sistemul de cultură practicat.2. De exemplu. Alstroemeria. tuberculi (Begonia tuberhybrida. pentru culturile floricole din solul serei şi pentru plantele cultivate la ghivece. este necesară asigurarea condiţiilor optime de creştere şi dezvoltare. liliac şi trandafiri. culturi forţate de anuale şi bienale. -dezinfecţia termică sau chimică a substraturilor. fragmente rezultate din despărţire (ferigi. şi 5. rădăcini tuberizate (asparagus). Begonia tuberhybrida) material vegetativ rezultat din butaşi (cactuşi. la lucrările cu caracter special. plante altoite (cactuşi). trandafir chinezesc). Pentru facilitarea însuşirii noţiunilor legate de întreţinerea culturilor floricole. sulfat de cupru). begonii. 5. în lucrări comune (necesare tuturor culturilor) şi lucrări speciale (aplicate ocazional sau numai anumitor specii din grupa respectivă). având în vedere locul de cultură al plantelor. ÎNTREŢINEREA CULTURILOR FLORICOLE După înfiinţarea culturilor floricole în câmp şi în spaţii protejate. Cyperus. sunt indicate speciile (grupul de specii) la care acestea sunt necesare. c)Plantarea propriu-zisă: Materialul biologic folosit pentru înfiinţarea culturilor la ghivece poate fi reprezentat de seminţe (palmieri). ficuşi.) care cuprind atât denumirea şi scopul lucrării.2. Asparagus. În plus. culturi forţate de gladiole. Cyclamen. evidenţiindu-se manifestarea atacului şi măsurile de prevenire şi combatere ce se recomandă a fi aplicate (tabelele 5. -verificarea şi refacerea orificiilor de dren. Primula.. tuberculii de Begonia tuberhybrida. -adaosul substanţelor fertilizante (dacă este cazul).3. iar răsadul de Cineraria hybrida în august septembrie. cât şi unele particularităţi de efectuare a acestora.-octombrie: Freesia (tuberobulbi). Acest capitol este completat cu prezentarea celor mai răspândite boli şi celor mai frecvenţi dăunători la o serie de plante ornamentale. -dezinfectarea vaselor refolosite (cu formalină. -umectarea vaselor de ceramică noi.1. Înfiinţarea culturilor floricole la ghivece a)Pregătirea substraturilor: -preparea amestecurilor. prin scufundare în apă 24 ore înainte de folosire. azalee. folosind una din metodele de înmulţire prezentate în capitolul anterior. 5. prezentarea lucrărilor s-a făcut sub formă de tabele (tabelele 5. 43 . -noiembrie-decembrie: crizanteme (pentru înflorire de primăvară). cu respectarea reţetelor în funcţie de cerinţele speciilor. La fiecare dintre aceste grupe de plante.5. Gloxinia şi răsadul de Cyclamen se plantează în martie. se recomandă însă anumite epoci de înfiinţare cu scopul valorificării la maxim a valorii lor decorative.5. La unele specii decorative prin flori. b)Pregătirea vaselor: -alegerea vaselor cu mărime corespunzătoare mărimii plantelor. Epocile de înfiinţare a culturilor la ghivece se pot suprapune pe orice perioadă din an.1.4. Principalele lucrări de îngrijire care vizează culturile floricole sunt prezentate separat. muşcate. dar epoca optimă pentru plantarea şi transplantarea majorităţii plantelor la ghivece este primăvara. Calceolaria. Sansevieria). respectiv pentru culturile floricole din câmp. bulbi (Hippeastrum).

. Plivitul -îndepărtarea buruienilor. . Irigarea (udarea) . de aceeaşi vârstă şi calitate. prin picurare.se execută când în sol şi în atmosferă există deficit de umiditate. . prin aspersiune.distrugerea seminţelor de . se fac reînsămâţări pe suprafeţele unde nu au răsărit seminţele (este indicat să se folosească seminţe umectate sau pregerminate).îmbunătăţirea regimului de .se execută de 3-6 ori într-un sezon de vegetaţie (funcţie de structura . solului.se foloseşte frecvent Triflurom 48 EC. . Combaterea chimică a .asigurarea densităţii cultură corespunzătoare.presupune acoperirea solului cu materiale organice (paie. cu furtunul. Mulcirea solului . toamna şi primăvara.distrugerea buruienilor. Norma de udare şi modul de administrare se stabilesc în funcţie de destinaţia culturii. aplicat2 cu 10-14 zile înainte de în vegetaţie. a gradului de afânare.la culturile înfiinţate prin semănat direct.protejarea plantelor de temperaturi scăzute. pe brazde.pământul trebuie să fie reavăn şi buruienile mici. Se administrează aproximativ 10-30 l apă/m2. Lucrări de întreţinere aplicate culturilor floricole din câmp A. de 1-2 ori/săptămână 44 .menţinerea umidităţii solului şi . .se execută manual sau mecanizat. .la culturile înfiinţate prin răsad se înlocuiesc golurile cu material din acelaşi soi. Se udă apă din sol şi atmosferă.este indicat să se execute înaintea praşilelor. mraniţă. Completarea golurilor . în doze de 2 l/ha (2 ml/10 m ).mobilizarea solului. de textura solului etc. Prăşitul . de fenofază. gradul de îmburuienare. frecvenţa udărilor.vara se udă zilnic sau la 2-3 zile. înfiinţarea culturilor. Lucrarea Scopul lucrării Caracteristici de .se recomandă să se ude dimineaţa. seara sau noaptea (în zilele călduroase). până la 8-10 cm mai tîrziu. crt. . sau a precipitaţiilor). de specie. erbicidelor.combaterea buruienilor.spargerea crustei. frunze. Lucrări comune Nr. 1 2 3 4 5 6 . .1. gunoi de grajd) sau sintetice (folie din mase plastice).Tabelul 5.distrugerea buruienilor aflate . pentru a fi smulse cu rădăcină. Adâncimea variază de la 3-5 cm la începutul vegetaţiei plantelor. .în practica floricolă se utilizează mai mult efectul preemergent al buruienilor buruieni. .

la plantele cultivate pentru flori tăiate se folosesc tutori verticală. pergole. sau se folosesc sub forma soluţiilor nutritive. . Combaterea bolilor şi .vezi tab.se execută la culturile înfiinţate prin semănat direct.plante cu talie înaltă folosite în spaţii verzi (în grupuri sau individual). crt. şi . Lucrări speciale Nr. 45 . 1 Lucrarea Răritul Scopul lucrării Caracteristici Speciile (grupul de specii) la care se aplică . Gladiolus.1. dăunătorilor plantelor B. nu-şi pot urmărit: menţine poziţia .asigurarea echilibrului nutritiv .plantele volubile sau agăţătoare se dirijează pe treiaje. perene 2 Tutoratul palisatul . colonade sau pe ziduri şi construcţii.susţinerea plantelor .anuale şi semănate direct.înlăturarea surplusului . plantele eliminate se pot folosi la completarea golurilor. speciile care suportă transplantarea.plante volubile şi agăţătoare. La densităţii optime. arcade.sistemele de susţinere sau suporţii sunt de diferite tipuri şi care. 7 Lucrarea Fertilizarea fazială Scopul lucrării Caracteristici 8 .Tabelul 5.menţinerea de sănătate a .plante cultivate pentru flori tăiate (Dahlia. tutori sub formă de trepied (la Paeonia) sau spalieri cu sârme orizontale. . 18.A (continuare) Nr. crt. . . din sol Îngrăşămintele organice se administrează sub formă de must de bălegar diluat cu apă (1:5 sau 1:7) sau de macerat gunoi de păsări diluat 1:20 sau 1:25 (câte 10-15 l/m2). simpli.se utilizează îngrăşăminte organice şi minerale uşor asimilabile. din diferite se aleg în funcţie de specificul plantei şi efectul decorativ motive. Paeonia). la care de plante şi asigurarea nu s-a putut respecta la semănat distanţa dintre plante. Îngrăşămintele chimice se administrează prin împrăştierea pe sol şi apoi sunt încorporate odată cu lucrările solului.

limitată la temperaturi scăzute sau la variaţii mari de temperatură.obţinerea de culturi împotriva timpurii. imediat după plantare.obţinerea tijelor cu o singură floare. 3 Ciupitul Scopul lucrării . Caracteristici . plastice (polietilenă) sau textile.plante pentru flori tăiate Lucrarea se execută cu grijă pentru a nu fi rupţi bobocii valoroşi.1. obligatoriu când lăstarii sunt în fază erbacee şi se desprind uşor. Campanula. culturilor înfiinţate primăvara devreme. împachetare cu materiale izolante. de vegetaţie.stimularea ramificării.dirijarea unei singure tije florifere.6) 4 5 6 7 . decor şi un efect decorativ maxim (vezi cap. cât şi toamna (crizanteme). . bujori).plante cultivate pentru tăiate (inclusiv inflorescenţelor pentru a le asigura o prelungire a perioadei de flori imortele). . Dicentra.prelungirea perioadei de înflorire toamna.plante de mozaic.asigurarea protecţiei pe timpul iernii plantelor care plantelor iernează în câmp. culturi înfiinţate . garoafe. Tunsul lăstarilor . bujori). Lucrarea se execută flori tăiate (crizanteme. . 8 9 46 .plante bienale (Digitalis. . împotriva îngheţului Recoltarea . Antirrhinum.se impune la plantele care iernează în câmp şi au rezistenţă .lucrarea se execută în anumite faze de deschidere a florilor sau . paie.Plante cultivate pentru tulpina principală.constă în îndepărtarea vârfului de creştere (aproximativ 1 cm). Lucrarea crt. dar nu mai târziu de sfârşitul lunii iunie pentru . (crizanteme. .plante perene (Paeonia.valorificarea florilor florilor tăiate (proaspete sau uscate).Tabelul 5. . brumelor Protejarea .menţinerea plantelor cu o anumită formă şi înălţime. care . Lăstarii . se taie cu ajutorul unui foarfece special. Begonia).determinarea înfloririi mai timpurii. Yucca).se îndepărtează lăstarii secundari (copili) care se dezvoltă pe .se elimină de obicei bobocii laterali. . . pământ sau prin . la axila frunzelor. plantelor .plante cu înflorire înfloresc sau decorează până toamna târziu (crizanteme). Bobocitul .unele plante anuale (Callistephus. prin producerea perdelelor de fum sau prin irigare. . plantele decorative prin flori. .protejarea se face prin acoperirea plantelor cu materiale primăvara devreme.se aplică atât plantelor cu perioadă lungă de vegetaţie. Speciile (grupul de specii) la care se aplică . garoafe. dalii. Protejarea se face prin acoperire cu frunze.plante din mozaicuri.se execută de mai multe ori într-un sezon de vegetaţie. la 2-3 cm deasupra borduri.înflorire uniformă. Se poate repeta de 2-3 ori într-o perioadă .uniformizarea înălţimii plantelor.B (continuare) Nr. Copilitul Protejarea . Dianthus). punctului de inserţie.crizanteme. când au câţiva mm.

asigurarea stării de sănătate a .menţinerea curată a culturilor. 18) bolilor şi plantelor.spargerea crustei. apă. vegetaţie Combaterea . şi potecile. Periodic se sapă . la 20-25 cm adâncime. organe subterane. .2. Reglarea .se execută manual. factorilor de cultură a plantelor. Lucrările de întreţinere aplicate culturilor din solul serei A.materialul folosit (butaşi. Afânarea solului . Lucrări comune Nr.crearea condiţiilor optime de . rezerva de buruieni din sol. .respectarea densităţilor prevăzute .se execută după 1-2 săptămâni de la înfiinţarea culturilor.asigurarea regimului optim de apă şi aer în sol. răsad) trebuie să aibă aceeaşi vârstă şi calitate şi să aparţină aceluiaşi soi (este de preferat să se păstreze materialul de rezervă la înfiinţare). la intervale de 2-3 săptămâni. prin lucrări de afânare a solului sau prin plivirea buruienilor. buruienile care apar sunt deschise.dezinfecţia solului făcută înainte de înfiinţarea culturilor poate buruienilor diminua substanţial. Combaterea .refacerea structurii solului. . aer. nutriţie. .Tabelul 5. dăunătorilor 47 . fragmente rezultate din despărţirea plantelor.se va urmări asigurarea condiţiilor de lumină.se fac tratamente preventive şi curative (vezi tab. temperatură. Lucrarea crt. în corelaţie directă cu cerinţele speciilor cultivate. 1 Completarea golurilor Scopul lucrării Caracteristici 2 3 4 5 . În timpul vegetaţiei. de tehnologia de cultură.

Se realizează ochiuri de formă anuale (Antirrhinum. Se execută imediat după (inflorescenţă). când acestea au 12-15 cm .obţinerea tijelor cu o . crizanteme. ţesută cu fire textile sau sintetice pe . crt. pensule moi. . se face palisarea individuală pe fire textile sau sintetice. Scopul lucrării Caracteristici unele plante cu talie înaltă (culturi forţate de Lathyrus).stimularea ramificării. Lucrări speciale Nr. temperatura de 1825°C. fie prin simpla apropiere a florilor sau inflorescenţelor. În funcţie de înălţimea plantelor.garoafe.se execută fie prin tamponarea stigmatului cu polen. se instalează 4-6 etape distanţate la 15-20 cm. astromeria. cu diametrul de 15-20 cm. . susţinere este sub formă de plasă.garoafe.eliminarea lăstarilor .culturi forţate de tulpinilor florifere. laterali. .Gerbera hybrida. . Lucrarea Instalarea sistemelor susţinere 1 Speciile la care se aplică . umiditate atmosferică 60-70%. 2 3 Ciupitul Copilitul Bobocitul 4 Polenizarea artificială 5 6 7 Defolierea Recoltarea florilor . .evită ruperea tijei florifere sau a bobocului rămas. cu poziţie incorectă .garoafe. crizanteme. .Cineraria hybrida seminţe.se efectuează la plantele tinere.se îndepărtează lăstarii formaţi pe tulpina floriferă principală. crizanteme. 48 . . îmbătrânite la speciile care vegetează Zantedeschia. folosind .dirijarea şi menţinerea . .se îndepărtează bobocii slab dezvoltaţi.condiţii: organe de reproducere mature. cadru de sârmă zincată. înălţime se îndepărtează vârful de creştere. ale .devine lucrare obligatorie pentru unele culturi din solul serei. producerea de . . 6 -toate plantele cultivate tăiate pentru flori tăiate. La Lathyrus). Se repetă după 1-2 zile.B.valorificarea florilor vezi cap. singură floare (de obicei bobocii secundari). Sistemul de crizanteme.garoafe.constă în eliminarea surplusului de frunze şi a frunzelor Anthurium. de în poziţie verticală a căror tulpini florifere nu-şi menţin poziţia verticală. Lucrarea se execută când lăstarii sunt încă erbacei şi se rup cu uşurinţă. fresia. formarea bobocilor. dreptunghiulară sau păstrată.

se execută cu ajutorul unui plantator. Toaletarea .vezi tab.asigurarea spaţiului necesar . lăstari.lucrarea se execută anual sau la intervale mai mari (4-6 ani). Combaterea . flori. în funcţie de ritmul de creştere al plantelor. fără să fie deranjate rădăcinile de şi aer din substrat.spargerea crustei. (frunze. lumină. Lucrări comune Nr. dăunătorilor 3 4 5 49 .3 Lucrările de întreţinere aplicate plantelor cultivate la ghivece A. . Se păstrează aproape intact sistemul radicular şi se sistemului radicular.18 bolilor şi stare de sănătate. plantelor. pe măsura creşterii nutriţiei plantelor şi dezvoltării plantelor. ramuri.ghiveciul utilizat va avea diametrul cu 2 cm mai mare decât cel precedent. 1 2 Lucrarea Afânarea substratului cultură Scopul lucrării Caracteristici .).Tabelul 5. crt. Dirijarea factorilor creşterea şi dezvoltarea .odată cu lucrarea de afânare.menţinerea plantelor în perfectă . .constă în schimbarea periodică a ghivecelor. . inflorescenţe etc. Transvazarea . .păstrarea aspectului îngrijit al .se îndepărtează permanent părţile uscate sau ofilite ale plantelor plantelor plantelor. aer şi substratul de cultură.vor fi respectate cerinţele plantelor în ceea ce priveşte regimul de de mediu armonioasă a plantelor. se îndepărtează buruienile şi se curăţă ghivecele de muşchi şi licheni. temperatură.asigurarea regimului optim de apă . îndepărtează numai o parte din substrat.

cu Monstera. modul de dirijare a tulpinilor . iar celor care rămân li se Azalea indica.B. 50 . crt. Cissus. mărimii ghiveciului. lăstarii necorespunzători.dirijarea creşterilor. cu efecte estetice .asigurarea unui regim . Tutorii nu vor depăşi niciodată înălţimea plantelor.dirijarea înfloririi limitează creşterile eliminarea ramurilor îmbătrânite şi regenerarea plantelor.tutorarea poate fi dublată de palisare. Sinningia hybrida. Hedera. . Dracaena. limbul mare. Philodendron. coriaceu. .Este necesară la plantele decorative prin frunze.realizarea amenajărilor etc.se aplică mai ales speciilor arbustive. Hoya. Philodendron. a frunzelor decorativ al plantelor.se folosesc tutori simpli verticali (baghete din lemn.se instalează diferiţi suporţi. plastic etc. Colocasia.corectarea formei şi îndepărtează de la punctul de inserţie ramurile şi Hydrangea densităţii coroanei. Croton. Menţinerea curată . de lumină corespunzător. 1 Lucrarea Scopul lucrării Caracteristici Speciile la care se aplică 2 3 4 Răritul ghivecelor .lucrare necesară numai în cazul existenţei unui Cineraria hybrida. sârmă sau vergele metalice îndoite în cerc sau semicerc. hortensis. Lucrări speciale Nr.amplificarea valorii Gynura. decorative a plantelor. lungimii tulpinilor. Scindapsus. număr mare de plante cultivate la ghivece. Tăierile de . într-un Cyclamen persicum.susţinerea plantelor. treiaje (grilaje) metalice sau din lemn etc. Tutoratul şi .speciale metal. spaţiu limitat. Passiflora.). formare . . Se Hibiscus rosa-sinensis. Ficus. . .menţinerea efectului . corespunzători palisatul . modului de creştere a plantei. Dieffenbanchia. scăriţe.

Azaleea. retardanţi stimularea ramificării şi Alar. . Bonzi) administrate prin pulverizare pe plantă Pelargonium.refacerea plantelor care . Fuchsia.îmbunătăţirea fertilităţii .3. Ficus. Nerium oleander. substratului de cultură Plantarea se face în ghivece de aceeaşi mărime sau . sau direct în substrat.plante aflate în vase cu necorespunzător sau care mai mici. pământului de la substratului.obţinerea de seminţe.limitarea creşterilor. 51 . . fiind înlocuit cu altul proaspăt. Înlocuirea Monstera. palmieri. Nu dă rezultate la speciile care au sistemul bolnav. . înfloririi. Anual. suprafaţă îndepărtarea adâncime de 4-6 cm (fără să fie rănite rădăcinile). 5 6 7 8 Tabelul 5. este îndepărtat pământul de la suprafaţă pe o Philodendron. radicular sensibil la transplantare (palmieri. Transplantarea .plante cu rădăcini suferă din cauza prin spălare) şi se elimină rădăcinile bolnave. au sistemul radicular plantelor. Polenizarea . în substrat preparat după cerinţele substrat impropriu.se aplică plantelor care se transplantează rar.se folosesc soluţii de substanţe retardante (Cycocel. orhidee). crt. artificială serei.B (continuare) Lucrarea Scopul lucrării Caracteristici Speciile la care se aplică Tratarea cu . substratului epuizat. bolnave.se îndepărtează pământul de pe rădăcini (inclusiv . Cineraria hybrida.se execută ca în cazul plantelor cultivate în solul Cyclamen persicum. obţinerea unor exemplare cu efect decorativ deosebit.Nr.

frunzele din etajele de igienă culturală.0.3 %. . culturală. usucă de deasupra zonei atacate.4. înnegrite.07 %. iar în final zona .06 %. atacul săditor sănătos.02 %.0.în soluţii se adaugă aracet 0.2 %. .când sunt atacate tijele florifere.0. crt.2 %..tratamente curative cu:Topsin M 70 usucă. planta se EC . respectarea măsurilor (Septoria dianthi) se extinde pe tulpini. flori (sepale şi chiar petale). Baycor 25 WP .frunzele se îngălbenesc. Specia floricolă atacată 1 Garoafe Boala şi agentul patogen Simptomatologie Prevenire şi combatere .prevenire prin folosirea de material Pătarea brună ce pe acestea apar organele de înmulţire.pe toate organele aeriene apar pete mici.prevenire prin măsuri de igienă şi se extinde zona atacată. . Înnegrirea garoafelor (Mycosphaerella dianthi) înconjurate de o zonă violacee. în dreptul cărora epiderma crapă iar (Uromyces dianthi) combi . .1 %.02 %. Derosal 50 SC .tulpinile şi pedunculii florali atacaţi se frâng Dithane M 45 . în condiţii favorabile agentului patogen.iniţial pete de decolorare circulare sau eliptice. se răsucesc şi se .2 %.tratamente curative cu : Polyram gălbui.Tabelul 5. WP .3 %.tratamente curative: Benomyl 500 WP-0. folosirea fungicidelor: }esuturile din dreptul petelor sunt mai întâi Mancozeb 800-0. %. Tilt 250 . aplicarea unui superioare. Bumper 250 EC . asolament.25 %.0.sunt atacate mai întâi frunzele bazale şi după . foarte uşor în dreptul ţesuturilor necrozate şi . 52 .0. negre.0. Captadin 50 PU decolorate apoi se brunifică. petele se brunifică .0. Principalele boli întâlnite la unele specii floricole Nr. Topsin M 70 WP .2 ţesuturile se necrozează. brun. centrală este albicioasă şi prezintă puncte mici .bobocii atacaţi nu se mai deschid sau se deschid asimetric.0. Rugina garoafelor .0.

4.2%. Pe măsură ce dezinfectarea solului (substratului) pe oxysporum f. Bobocii atacaţi nu mai zeamă sulfocalcică în concentraţie de cresc.sunt recomandate tratamente preventive cu: Ronilan 50 DF-0.se fac stropiri cu Karathane 0.1%.pe frunze şi pe caliciu apare o pâslă .1%.0.15%. Sumilex 50 PU0. . albicioasă groasă. dianthi) boala avansează. . alb-roz. În secţiune se observă brunificarea 0. igienă culturală.1%. 1:50.tratamente lunare cu: Bavistin 0. în sere şi solarii se va înmoaie şi se acoperă cu un mucegai gri. ţesuturile se de umiditate. Putregaiul cenuşiu . 53 . administrarea de îngrăşăminte cu azot. (continuare) Specia Nr.1%. Tratamentele se repetă la interval de 7 zile. înrădăcinat. se va evita fin. asigura o bună aerisire. alternând produsele. iar plantele se veştejesc şi apoi se .boala apare în condiţii de umiditate mare. floricolă crt.Tabelul 5.0.iniţial se clorozează frunzele din vârful . atacată Garoafe Boala şi agentul patogen Simptomatologie Prevenire şi combatere Fuzarioza (veştejirea) . vaselor conducătoare. Rovral 50 WP-0.boala se manifestă şi la butaşii puşi la săditor sănătos.1% sau Benlate 50 WP .bobocii florali şi florile atacate se desprind în exces. În condiţii de . .folosirea de butaşi sănătoşi.05-0. frunzele se îngălbenesc în cale termică sau chimică (Syllit 65 WP totalitate.pentru prevenire se va evita excesul (Botrytis cinerea) Organele atacate se brunifică. Făinarea (Oidium dianthi) . se vor respecta măsurile de de plantă.pentru prevenire este obligatorie garoafelor (Fusarium plantei şi se veştejesc uşor.2%. iar frunzele bolnave se usucă.sp. folosirea de material .1formează un mucegai (miceliu ciupercii) 0.05usucă. Benlate 50 WP 0. umiditate ridicată pe ţesuturile atacate se .

Rugina albă a . chrysanthemella) roşcate. 0. iar inflorescenţele nu mai înfloresc şi se %.iniţial apar pe frunze pete brune de 0. Vandozeb-0.apare pe frunze sub formă de pete mici.05-0. În dreptul petelor apar picnidiile . Specia floricolă atacată Crizanteme Boala şi agentul patogen Simptomatologie Prevenire şi combatere Mozaicul crizantemelor .125 %. lor se formează o mică excrescenţă pe faţa . 54 . Topsin 70 PU-0. Făinarea (Oidium .5-2 cm . Septorioza crizantemelor . Topsin M 70-0.3 %.2 %. Saprol 190 necrozează.tratamente cu Polyram combi-0. Petele apar uniform atacate sunt adunate şi arse.07 %. sub care kg/ha. materialul distribuite pe limb şi pe nervuri. alb-verzui iniţial.tratamente curative cu: Dithane M 45ciupercii.pentru prevenire trebuie să se respecte crizantemelor (Puccinia circulare.Tabelul 5. iar în dreptul folosit la înmulţire se dezinfectează. Orthocit 500.3 %. Limbul virotice şi se fac stropiri cu insecticide frunzelor atacat este deformat.3 %.pe ambele feţe ale frunzei şi pe tulpini apar .05 %.2 %. Karathane LC-0. Benlate 50 ţesuturile se îngălbenesc.pentru prevenire se elimină plantele (Chrysanthemum virus B) galben-verzui. apoi albe şi în final măsurile de igienă culturală. Tiuram 70-0.2 %.pe frunzele tinere apar zone clorotice inelare .07 usucă. EC-0. plantele horiana) cafenii sau castanii. Dithane M 45-0. iar planta formează flori mici şi agentului patogen. brun.4.3 %. decolorate. (continuare) Nr. Shavit 25 EC l l/ha.25 %. superioară şi cavităţi pe partea inferioară. Kumulus S-0.săditor sănătos. Frunzele atacate se WP 0. Zineb 75-0.1 %.tratamente curative cu Sulfomat P-20 chrysanthemi) zone acoperite cu un strat alb prăfos. crt. are nervuri în vederea prevenirii răspândirii translucide.pentru prevenire se foloseşte material (Septoria diametru. . ce devin apoi necrotice. apoi acestea devin cenuşii.

06% şi dezinfecţia solului cu Criptanol-0. (continuare) Nr. de sămânţă.02% (10 l/m2). Benlate-0. cultivarea de soiuri rezistente şi stropiri cu insecticide pete necrotice şi apare uscarea frunzelor.se recomandă sortarea şi plantarea numai Mozaicul freesiei . taie florile cu fosfat trisodic 10%. moderate. Bacterioza .pe frunzele plantelor virotice apar pete şi .pentru prevenire se recomandă aerisiri (Botrytis cinerea) mucegai cenuşiu pulverulent.pe tuberobulbi apar pete ruginii în dreptul cărora apar adâncituri în ţesuturi. }esuturile din corespunzătoare şi menţinerea umidităţii dreptul petelor se înmoaie şi putrezesc. sau nu ating dimensiunile normale. . eliminarea plantelor virotice.tratamente curative se fac cu produse pe bază de oxiclorură de cupru. Derosal-0.pentru prevenirea bolii trebuie să se (Pseudomonas sub forma unor pete de putregai umed. respecte măsurile de igienă culturală şi se marginata) }esuturile tuberobulbilor atacaţi se distrug face dezinfecţia tuberobulbilor la plantare până la o adâncime oarecare unde se cu sublimat coroziv 1%. crt. strânsă. . Specia floricolă atacată Freesia Boala şi agentul patogen Simptomatologie Prevenire şi combatere Mozaicul galben al .pe flori apar pete de decolorare.Tabelul 5. jumătatea sănătoşi sau cultivarea freesiei din yellow mosaic virus in inferioară a florii este cutată.plantele bolnave prezintă pe frunze .se recomandă plantarea de tuberobulbi fasolei la freesia (Bean dungi verzi-deschis sau galbene. Putregaiul cenuşiu . formează o zonă de suber dincolo de care . bacteria nu trece. .06%. . 1-2 ore. iar pistilul depăşeşte petalele în înălţime. deformări pentru combaterea afidelor.tratamente curative cu: Captan-0.boala se manifestă pe frunze şi tuberobulbi.2%. aceea florile sunt deformate. .4. rămân închise stropirea cu insecticide şi dezinfectarea freesia) mâinilor muncitorilor şi cuţitelor cu care se sau se deschid asimetric. 55 .plantele bolnave prezintă pe frunze pete (Freesia mosaic virus) mici de decolorare ce ulterior evoluează în de tuberobulbi sănătoşi.

sunt atacate organele verzi. Captan 50 PU-0.pentru prevenire se cultivă soiuri de trandafir (Diplocarpon circulare. 56 . Lăstarii 70 WP-0. frunzele se usucă şi cad. albe sau galbene.4. Topsin M se deschid sau au petale mici.05%.1%.05%. Miraj 45 EC-0. necrozează. făinoasă.tratamente curative: sulf muiabilcenuşie. bobocii sunt mici şi florile decolorate. (cultură în trandafirului seră) necrotic ringspot virus) atacuri masive apar benzi clorotice în lungul nervurilor. (continuare) Specia Nr. pe frunze apare o . . Miraje 45 EC-0.pe organele verzi apar pete brun-negricioase.4%. La recoltaţi de la plante-mamă sănătoase. pătate. .tratamente curative: Polyram combi0. miceliul are o coloraţie alb. însoţite de o bună ţesuturile parazitate se îngălbenesc şi se aerisire. Systhane 12 E-0. mai ales pe partea măsurile de igienă culturală. se respectă măsurile de rosae) Pe frunze zonele parazitate se necrozează iar igienă culturală. 12.5CE-0.1%.25%. irigări cu superioară a limbului. parazitaţi sunt debili şi în cursul iernilor geroase Systhane 12 EC-0.05%. Dithane M 45-0. Systhane vor pieri.2%.1%. În final.plantele virotice prezintă pe frunze pete şi inele . Făinarea (Sphaerotheca . floricolă Boala şi agentul patogen Simptomatologie Prevenire şi combatere crt. La atac puternic frunzele cad. iar foliolele se deformează..2%. rezistente. rosae) pâslă albicioasă. Sub această pâslă norme moderate.Tabelul 5. Karathane LC-0. .pentru prevenire trebuie ca altoii să fie (Cherry de decolorare verzui. florile nu 0. atacată Trandafirul Mozaicul galben al . Petele confluează şi apar puncte negre.1%. Pătarea neagră a frunzelor .pentru prevenire trebuie respectate pannosa var.

Făinarea frunzelor . 0. frunzele se răsucesc şi culturală.2%.trebuie respectate măsurile de igienă (Oidium erysiphoides) groasă. Pe frunze apar pete gălbui.tratamente cu Ridomil 25-0. iar 0.tratamente cu zeamă bordoleză 0.75(Ascochyta hydrangeas) suprafaţa zonată concentric. Frunzele atacate 1. de culoare albă. Simptomatologie Prevenire şi combatere floricolă patogen crt. pe faţa . brun-cenuşii.tratamente cu sulf muiabil 0. şi care este distrus parţial. cad. În dreptul acestor pete.2%. Gerbera Veştejirea şi uscarea . .3%. Plantele se ofilesc brusc şi mor.în zona bazală a peţiolului frunzei apare o zonă . cu . Saprol 190 EC-0. iar lăstarii se usucă.p. radicular.boala apare pe toate organele aeriene ale . Tilt 250 CE RV-0.3-0.5%. seră) mucronatum) izolate. . .se taie lăstarii puternic atacaţi care se (cultură în (Phragmidium plantei. atacată Trandafirul Rugina trandafirului .pentru prevenire trebuie să fie .se folosesc soiuri rezistente. .05-0. strâng şi se ard. mai întâi se veştejesc frunzele.1 l/ha. .) substanţelor.frunzele atacate prezintă o pulbere făinoasă.respectarea măsurilor de igienă (Phytophthora moale.pe frunze apar pete mari. de sol sau 1-2 l soluţie/plantă.0%.se fac tratamente cu: Polyram combiPlantele atacate au un număr redus de flori.Tabelul 5. cryptogea) întreaga plantă. Verticilium sp.02%. Dithane M-45-0.boala se manifestă prin brunificarea coletului. întrerupând circulaţia respectate măsurile de igienă culturală. superioară apar mici puncte brune. La atac . colţuroase.1%. 57 . (continuare) Specia Boala şi agentul Nr.se recomandă udarea prin brazde. Mancozeb 80-0. Hortensia Pătarea brună a frunzelor .1% în doză de 5 l/m. Topsin M 70-0. apoi se usucă. apoi culturală. Benomil 50fructele formate cad de timpuriu. plantelor (Fusarium sp.1%.4. puternic frunzele cad. Shavit 25 EC.08%. Putregaiul gerberei .

tratament cu zeamă bordoleză 0.folosirea tuberobulbilor sănătoşi sau zone necrotice cu o margine roşiatică. albicioase-cenuşii. Pe .2% sau umiditatea este mare. gladioli) temperaturi ridicate.dezinfecţia termică sau chimică a gladiole (Pseudomonas dreptul cărora apar pete necrotice. mai întâi pe aerisiri repetate.trebuie respectate măsurile de igienă cinerarie) acestea apar pete neregulate de diferite mărimi. cenuşie.0%.4.75(Cercospora hydrangea) unor pete mici. 58 . Frunzele se .08% Gladiole Râia tuberobulbilor de .25%. sunt afectate toate frunzele şi plantele se frâng de la bază. Au culoarea albicioasă . 0. iar mai târziu brun-roşcată. acoperite cu o pulbere fină.pe partea superioară a frunzelor apar pete .preventiv se reduce umiditatea. Karathane-0.3%. după care cuprinde întregul .boala se manifestă prin apariţia pe frunze a .tratamente cu Polyram combi-0.Tabelul 5.08%.(continuare) Specia Nr. se fac (Pseudomonas apar zone putrezite brun-cenuşii.porţiunile atacate sunt acoperite cu un mucegai pulverulent. în . Mancozeb 800-0. Cineraria Făinarea (Oidium .4%. Karathane-0. izolate sau confluente. gladioli pv.umidităţii.tratamentele cu sulf muiabil 0. albă. La solului. culturală. Pelargonium Bacterioza .05%. petele se extind şi apar . pulverulentă.preventiv se recomandă diminuarea polonica) neregulate.atacă toate organele verzi ale plantei. floricolă crt. zonele atacate putrezesc.la baza frunzelor apar pustule galben-brunii.4%. cu marginile brun-roşcate. circulare. atacată Hortensia Boala şi agentul patogen Simptomatologie Prevenire şi combatere Pătarea cenuşie . bine delimitate de 2-4 1. limb. unde . Morestan0. Făinarea (Microsphaera . Organele atacate se usucă şi cad. .atacul se manifestă mai ales pe frunze.tratamente foliare cu sulf muiabil îngălbenesc şi se usucă. marginata) marginea frunzei. Dacă trataţi cu Dithane M 45-0. mm diametru.

pe zonele atacate apare un putregai de culoare cenuşie.15%. circulare. chimic.în timpul vegetaţiei. plantele bolnave se formează din bulbii bolnavi au tulpină sunt eliminate şi arse. Atacul pe tuberobulbi duce la uscarea acestora.simptomele apar la înflorire.nu prezintă simptome foliare. sticloase sau apoase. porţiuni brune putrezite care se extind adânc în interior sub formă de raze. }esuturile atacate se înmoaie. Topsin Mconfluează.2%.0.se fac stropiri cu uleiuri minerale pentru a împiedica aşezarea vectorilor sau cu insecticide pentru combaterea afidelor. . care apoi Merpan-0. Creşterea plantelor este fosfat trisodic 10%.2%. . apărând un mucilagiu alb-cenuşiu.tratament foliar cu Orthocid 50 sau brune.se folosesc bulbi sănătoşi. 59 .1%. la început izolate. usucă şi cad.boala se manifestă pe toate organele plantei.uneltele de tăiat se dezinfectează cu tepală este decolorată.1%. mici. bulbul putrezeşte în profunzime.plantele virotice se elimină din cultură (Tulip breaking virus) . Benlate-0. florile au şi se ard.0. . iar frunzele rămân perforate. brune. bine sortaţi. încetinită.05%.Tabelul 5.se fac tratamente cu Orthocid 50. Plantele ce . benzi decolorate sau întreaga . tepalele cu pete. (Botrytis gladiolum) Pe frunze apar pete mici. pulverulent. Pe măsură ce boala . pe petale pete Mycodifol . (continuare) crt. . Pătarea lalelelor . iar înflorirea întârziată. Putregaiul moale al .solul se dezinfectează termic sau (Pseudomonas syringae) evoluează.4.pe bulbii atacaţi apar pete brun-deschis în . }esuturile din dreptul petelor se 0. bulbilor de lalea zona discului central. Ronilan . scurtă şi nu înfloresc. Specia floricolă atacată Gladiole Boala şi agentul patogen Septorioza gladioli) Simptomatologie Prevenire şi combatere Lalele (Septoria . Putregaiul cenuşiu .0. Pe tuberobulbi apar Rovral . La umiditate ridicată.pe frunze şi tuberobulbi apar pete mici.

porţiune atacate. 60 . mai mari din bulb.pe toate organele plantei apar pete mici.se recomandă folosirea bulbilor (Botrytis tulipae) rotunde sau ovoidale. Putregaiul galben al . galbenă. se veştejesc şi Dithane M 45-0.2%. cu marginea de sănătoşi. crt..dezinfectarea bulbilor cu Captan (Fusarium oxysporum) apar pete adânci care confluează şi cuprind zone 0.05-0.075%.frunzele se colorează în violet. iar plantele se usucă şi sănătoşi. petele . În condiţii de umiditate ridicată. apar pete brune şi scleroţi de 1-2 mm. Bulbii se tratează şi atacul se instalează mai târziu.pe frunze apar pete de decolorare sau benzi . urât mirositoare.tratamente cu Merpan 0.2%. Specia floricolă atacată Lalele Boala şi agentul patogen Simptomatologie Prevenire şi combatere Zambilele Putregaiul uscat . Putregaiul cenuşiu . 0.se recomandă arderea plantelor bulbilor de zambilă brune. Pe suprafeţele atacate apare Orthophaltan 0. florale apar flori puţine şi mici. .Tabelul 5. iar pe tijele vectorilor.se fac periodic tratamente cu (Hyacinth mosaic virus) galben-verzui.15%. frunzele şi tijele cu fungicide 30 minute în soluţie de florifere au dungi galbene. . iar ţesuturile se necrozează.4. sublimat corosiv 1%. Mancozeb 800plantele pier. cenuşii. (continuare) Nr.se recomandă folosirea de bulbi mari ridicate simptomele dispar. în dreptul cărora ţesuturile sunt insecticide pentru distrugerea adâncite.2%. Dacă de 20-25 minute. un miceliu albicios.2%. La temperaturi . Bulbii sunt foarte mici. Mycodifol 0. cu 2-3 săptămâni mai devreme. La umiditate ridicată. 0.în interiorul bulbilor apar puncte mici galben.25%. folosirea de bulbi sănătoşi sau (Xanthomonas hyacinthi) din bulbi se transformă într-o masă dezinfectaţi cu apă caldă la 48°C timp mucilaginoasă. culoare mai închisă. Pe 0.3% sau hidroxid de cupru 10-15%. Ronilan confluează. la baza bulbilor . Rovral bulbi.boala determină pierderea prematură a plantelor. Mozaicul zambilei .

boala se manifestă prin apariţia pe frunze a .25%. puternic frunzele se veştejesc. }esuturile atacate se necrozează.frunzele atacate se deformează.pe partea inferioară a frunzelor apar pustule .tratamente cu Merpan 0.Tabelul 5. pulverulente. Rugina (Puccinia .2%. Dithane M 45-0.udarea şi îngrăşarea echilibrată.2%. este înconjurată de o zonă galbenă.25%. prăfoase. Vandozeb 0. La atac .2%. iar mugurii floriferi se reduc ca număr. bine conturate. izolate sau confluente. iniţial 0.2% + sulf muiabil 0. M 45-0. Dithane M 45-0. rt. brune.2%. cu fructificaţiile ciupercii de 0. iar în final se . culoare neagră. devin brune. Dahlia dahliae) prezintă pete neregulate.tratamente cu Orthocid 50 sau Merpan (Heterosporium pruneti) unor pete alungite. Zineb 0. Mozaic (Marmor . de culoare Zineb 0. Pătarea frunzelor . apoi brune.pe frunzele atacate apar pustule ovoidale sau . se desprind şi cad.tratamente cu Poliram combi 0. înconjurate de o zonă 0.3%. Dithane (Entyloma dahliae) diametru. antirrhini) cenuşie-albicioasă. de culoare galbenă. pulverulentă.eliminarea şi arderea plantelor antirrhini) brune sau negre. Antirrhynum Pătarea cenuşie a .2%.2%.se fac tratamente cu Polyram combi(Puccinia iridis) circulare. Pătarea frunzelor . de culoare gălbui.boala se manifestă prin apariţia pe frunze a .2%. cu bordură violacee. care confluează. fiind mărginite de o zonă galbenă. Maneb 0.2%.tratament cu zeamă bordoleză 0.combaterea vectorilor Doralis sp. 1 Specia floricolă atacată Iris Boala şi agentul patogen Simptomatologie Prevenire şi combatere Rugina stânjenelului .75%. galbenă.pe frunze apar pete rotunde de 2-10 mm în .2%. 3 frunzelor (Septoria unor pete mici. Captan 0.folosirea de material săditor sănătos.2%. Fiecare pustulă bolnave. poate ajunge la uscarea plantelor. se îngroaşă şi .4. Dithane M 45 sau Vandozeb gălbui. 2 Plantele îşi încetează creşterea. . 61 . (continuare) Nr.

Pătarea cenuşie a . caledula) dungi galbene. flori şi . Dithane (Septoria calistephi) caliciu. înconjurate de bordoleză 0. Inflorescenţele rămân mici. pedunculi.2% confluează.4.4%. unde apar pete colţuroase brune.tratament cu Merpan 0. care M 45 .06%. Pătarea brună a frunzelor .Morestan 0. înverzesc.boala se manifestă pe frunze. negre. cenuşii.2%.4%. bine delimitate. Karathane 0.03%.pe ambele feţe ale frunzelor apar pete aproape . rt.tratament cu sulf muiabil 0. . albicioase. Calendula Făinarea (Sphaerotheca . iar la vârful lăstarilor apar zone necrozate. Captan 0.25%.0. zeamă frunzelor (Cercospora circulare. Plantele puternic atacate dispar complet. sub forma unei pâsle fine.prevenirea şi combaterea vectorilor 4 (Chlorogenus calistephi) frunzele se deformează şi capătă o poziţie (cicadelor) erectă.Tabelul 5. 62 . Plantele atacate mor prematur.75%. Specia Simptomatologie Prevenire şi combatere floricolă Boala şi agentul patogen atacată Callistephus Îngălbenirea .pe frunze şi tulpini apar pete de diferite . În dreptul petelor apar picnidiile sub formă de puncte mici. (continuare) Nr. cenuşii. 5 fuliginea) mărimi.nervurile frunzelor tinere se îngălbenesc.tratament cu sulf muiabil 0.

. gura . .) leului. primula. (Deroceros ogresti) organelor subterane şi aeriene ale plantelor.tratamente chimice cu: Nemogon 80-100 l/ha. iar frunzele se îngălbenesc. hortensia.dezinfectarea solului cu vapori atacuri puternice. de apă la temperatura de 90100°C timp de 2-3 ore. dislocă seminţele. Basamid rădăcini apar umflături ce pot depăşi 6 cm în diametru. petunia etc. atacă rădăcinile plantelor.dăunător polifag. melcii Helocid 5 %-20 kg/ha. . periculos. umede.folosirea de material biologic plantelor floricole mai ales pe rădăcinile laterale.atacă foarte multe specii floricole. Adulţii şi folosirea momelilor (Gryllotalpa larvele rod părţile subterane ale plantei. garoafele. 600 kg/ha. fresia. de asemenea săpând galerii otrăvitoare. iar plantele se usucă. begonia.tratarea solului înainte de (Hederodera sp. ce trăieşte în solurile uşoare. rădăcinile plantelor putrezeac. 63 .Tabelul 5. de forma unor şiraguri de mărgele sau pentru înmulţire sănătos. (Meloidogyne arenaria) pot determina deformarea rădăcinilor (Zantedeschia aethiopica). Dazomed 450 kg/ha.dăunător polifag. pe care apar gale mici. Principalii dăunători întâlniţi la speciile floricole Nr.) atacate au culoarea verde palid. La . .vierme de sol foarte periculos. În decursul vegetaţiei Tenik 80 kg/ha. hrănindu-se cu ţesuturile Escartox 5 %-20 kg/ha. gryllotalpa) dezrădăcinează plantele. Plantele plantare cu 4 (Meloidogyne sp.5. Dăunătorul Atacul şi efectele Combatere I. . În timpul zilei. Atacă cyclamenul. Basamid 600 kg/ha. Coropişniţa . fără cochilie stau ascunşi în locuri răcoroase. Vydate 120 kg/ha. crt. Dăunătorii polifa ai părţilor subterane Viermele rădăcinilor . Pe săptămâni:Nemagon 700 l/ha. Vydate 120 kg/ha Limaxul cenuşiu . sub frunze. Dazomet 450 kg/ha. Nematodul galicol al .

dăunător polifag care atacă plantele de garoafe. fiecare individ fiind protejat de un scut. Dimevur 42cu aspect mozaicat. Tripsul dracenei .4%. Atacă în Tratament cu: Sinoratox 35-0.15%.atacă în anii secetoşi specii floricole ca: dalia. muşcate etc. lămâi. care se brunifică. mixandre etc.dăunători foarte mici. atacă plantele de ficus.2 %. Petalele florilor (Taeniothreps dianthi) cad. Păduchii ţestoşi şi lânoşi Păduchele ţestos al . garoafe. Turingin PU-0. (Phyllotreta sp. . rămânând pitice. Sinoratox 35-0. Dăunătorii părţilor aeriene Buha verzei (Mamestra .25%. de culoare galbenă sau brun-negricioasă. rosae) 64 . palmieri etc.tratament la apariţia dăunătorului cu unul din produsele: Carbetox 37(Heliothrips trei perechi de picioare şi două perechi de aripi. Sinoratox 35 EC-0. azalee.2%. cu .3%. subţiri. gladiole. cana.5% creştere. haemorhoidalis) . Plantele încetează din 0. iar florile cad. Dăunătorul Atacul şi efectele Combatere Puricii negri de pământ . nalba. 0. ficus. perforându-se (ciuruirea frunzelor) II. tradescanţia. perforează limbul foliar sub formă de orificii neregulate. apoi CE-0. gladiole.tratamente chimice: Carbetox 37 brassicae) Larvele la început rod epiderma inferioară şi parenchimul frunzelor.biopreparate: Dipel PU-0.) stadiu de larvă şi de adult. Diazinon 60consumând conţinutul acestora. Larvele pătrund sub epiderma rădăcinilor tinere Carbetox 37-0.Tabelul 5.4%. Bactospeine PU0.15%. crizanteme. Tripsul garoafelor -atacă frunzele şi florile.atacă plantele de dalii.atacă ramurile de 2-5 ani care se usucă de la vârf spre bază. crizanteme.15%. dracena. crt.5. cultivate în (Parthenocinoe sp. . trandafirului (Aulocaspis . Dipterex 80 PS-0. Tripşi Tripsul plantelor de seră .) seră. trandafiri.04%. prin înţeparea şi consumarea sevei.15%. iar adulţii atacă frunzele pe care le distrug 0. (continuare) Nr.dăunător polifag. Frunzele atacate devin lucioase Diptevur 55-3 l/ha.se găsesc în colonii.

adomidum) Păduchii de frunze (afide) Păduchii plantelor de . atacă lămâiul. cyclamenul etc. atacă garoafele. Larvele se localizează de-a lungul nervurilor de pe (Coccus hesperidum) frunze şi mai puţin pe lăstari. Atacul este de regulă puternic Polybar 0.tratament cu: Fernos 0. atacă camelia. Actelic 50-0. Păduchele lânos al . fiind acoperite cu "roua de miere"pe care se dezvoltă ciuperca Capnodium salicinum. palmierii.se aplică un tratament în lămâiului (Lecanium Atacul se observă pe ambele feţe ale limbului frunzei. Formează colonii pe faţa inferioară a frunzelor. orhideele. plantelor citrice cyclamenul etc. echinocacti) se zbârceşte şi putrezeşte.specie polifagă. ficusul. Se instalează pe tulpini şi pe faţa inferioară a (Pseudococcus frunzelor. atacă ferigile. Plantele se opresc din creştere iar frunzele rămân mici. lămâii. ferigile.dăunător polifag. lămâiului asparagusul etc. 65 .15%. frunzele şi lăstarii se deformează şi se decolorează..5. Frunzele se îngălbenesc şi cad. . .1 % Myzus sp.8%. cât şi vârfurile de creştere ale plantelor. leandrul. bobocii florali. crt. Diazol 60-0. ficusul.formează colonii compacte atacând frunzele şi lăstarii tineri. lămâiul. Macrosiphum sp.Tabelul 5.15%. ficusul. pe lăstarii şi bobocii florali. producând momentul când larvele hesperidum) decolorarea ţesuturilor. Planta acoperită complet de dăunători 0. muşcatele.05 %.dăunător polifag. Sinoratox 35cactaceelor (Diaspis formând o crustă de carapace. migrează de sub carapace: Păduchele ţestos al . ramuri şi fructe. leandrul. . dafinul.) asparagusul. (continuare) Nr. Plantele atacate rămân debilitate.dăunător polifag. cyclamenul etc.atacă exclus numai cactaceele. Dăunătorul Atacul şi efectele Combatere 0 Păduchele ţestos al . seră (Neomyzus sp. Frunzele se usucă şi cad. Organele atacate sunt acoperite cu "roua de miere". Păduchele ţestos al .

atacă toate organele plantelor floricole bulboase.atacă frunzele pe faţa inferioară. echinopus) numeroase galerii. Zolone 30 .1 %.folosirea materialului săditor (Steneotarsonemus sunt slab dezvoltate. (continuare) Nr.15 %. acaricide: Kelthane 18.0.2 %. %. Plantele atacate prezintă malformaţii şi sunt improprii pentru comercializare.1 %. Plantele atacate .dăunător polifag. gerbera. ramurile tinere şi vârful lăstarilor. Adulţii nearipaţi 37-0. acaricide: Omite 57 -0.0. formând în interior pete brune.2 %. 0.2 Acarianul bulbilor . Păianjenii (Acarienii) Acarianul roşu comun . În urma atacului. se usucă şi cad. apoi se usucă şi cad. verbena.5.2 %. dalii etc.Tabelul 5. Adulţii şi larvele colonizează frunzele.05 %. Acricid 25 -0. 66 .05 %.0. puternice. La invazii 20-0. pe frunze apar pete caracteristice de după 10 zile alternând produsele culoare cenuşiu-lucitoare sau roşiatică. plantele pot fi distruse în masă periclitând parţial sau total Sinoratox 35 CE-0. Aleuroidae Musculiţa albă de seră . iar cei aripaţi au toracele şi picioarele negre. crt. Aceste frunze se răsucesc.0. Carbetox leandrului (Aphys Plantele atacate nu mai cresc şi nu mai înfloresc.4 %.dăunător polifag. Sumicidin vaporariorum) sugând sucul celular. Sintox 25 limbului frunzei. Se întâlneşte frecvent pe faţa inferioară a Dicofol 20 . (Rhizoglyphus gladiole. muşcatele.1 %. Frunzele se ofilesc.1%. în care apoi se pot dezvolta ciuperci sau bacterii. Primul tratament se face la (Tetranychus urticae) înţepându-le şi sugându-le sucul celular. Torque 50 PU sunt ridicate iar umiditatea atmosferică scăzută.). apoi pe frunze. producţia.atacă plantele ce prezintă organe subterane (zambile. Mitigan 18. atacă toate speciile de plante ornamentale. Organele subterane atacate de acarian prezintă Acarol 500 EC-0. 1 Dăunătorul Atacul şi efectele Combatere 2 4 5 6 Păduchele galben al .5 . Tedion V-16 CE -0. atacă: freesia.02 %. înţepând şi Isathrine 100-0. au frunzele deformate şi flori decolorate. osclepiadis) sunt de culoare galbenă. Ripcond 40-0. Acarianul bulboaselor . Adulţii şi larvele se găsesc semnalarea dăunătorului. Bulbii sănătos sau se dezinfectează cu laticeps) atacaţi se înmoaie.5 E-0.2 %. Tratamente la apariţia focarelor: (Trialeurodes garoafele etc. Pagube mari se înregistrează când temperaturile CE . narcise.03 %.

dăunător polifag. Acrex 30 CE-0.2 %. florali. marginile se răsucesc şi se înconvoaie. Acarol 500 EC-0.1 %. Acarianul lat . crt. Acricid 25 PU-0. (continuare) Nr.1 %. petuniile. Omite 57 CE-0. Plantele stagnează în creştere. .tratamente chimice: Dicofol Organele tacate prezintă depigmentări.Tabelul 5. 7 Dăunătorul Atacul şi efectele Combatere 8 Acarianul cyclamenului . . Kelthane 18.06 %. Sintox 25 CE-0. bobocii seră. atacă gerbera.atacă cyclamenul.2 % 67 . begonia.folosirea materialului săditor (Tarsonemus pallidus) care se deformează.5 ţesuturilor. Adulţii şi larvele colonizează lăstarii.2 %. brunificări şi suberificări ale 20 CE-0. localizându-se pe partea inferioară a frunzelor . fructele şi mai ales frunzele localizându-se pe faaţ inferioară.5. crizantemele.5 E-0. rămân pitice şi se usucă. lalelele etc. acaricide: Kelthane 18. Torque 50 PU-0. Bobocii sănătos sau se dezinfectează cu atacaţi se deformează. iar petalele se încreţesc.2 %.1%.măsuri de igienă culturală în (Tarsonemus latus) zinia. Tedion V-16 CE -0.2 %. CE-0.2 %.

tocuri de răsadniţă. Ele completează astfel golul de flori existent pe piaţă în această perioadă. în alte epoci sau chiar în tot cursul anului: -cultura timpurie -cultura târzie -cultura forţată -cultura continuă. simple. narcise. cu soluri permeabile. 6. cu expoziţie însorită.). prin plantarea timpurie a tuberobulbilor. îşi pot prelungi înflorirea până toamna târziu. cele tardive se realizează cu specii care înfloresc în mod obişnuit toamna şi care. fără soare sau chiar la 8-90C în zilele însorite. Pentru înfiinţarea culturilor timpurii sunt indicate soiurile cu perioadă scurtă de vegetaţie. sau la gladiole. 2. pe lângă efectul estetic deosebit şi o valorificare mult mai eficientă. care se zvântă şi se încălzesc uşor primăvara. ceea ce asigură temperatura necesară intrării în vegetaţie a acestor plante.CAPITOLUL 6 TEHNICI DE DIRIJARE A PERIOADEI DE ÎNFLORIRE Determinarea înfloririi plantelor într-o altă epocă decât cea normală. protejate de temperaturile negative. aplicarea unor lucrări speciale culturilor (ciupirile târzii şi eliminarea bobocului principal).CULTURA TÂRZIE Spre deosebire de culturile timpurii. Matthiola) la care răsadul se produce şi se plantează mai devreme. a unor plante care înfloresc de obicei primăvara (lalele. zambile. lăcrămioare. 68 .CULTURA TIMPURIE Este o modalitate simplă de a determina înflorirea. care să valorifice la maxim căldura solară (prelate sau folii de polietilenă aşezate direct deasupra culturilor. cu cel puţin 2-3 săptămâni mai devreme. Apariţia lor mai timpurie asigură.1. Suplimentarea căldurii se realizează şi prin amplasarea culturilor pe terenuri adăpostite în mod natural sau prin perdele de protecţie. tuneluri etc. respectiv cele care au înflorire precoce şi în condiţii naturale. Înflorirea tardivă se asigură însă şi prin alte mijloace: folosirea soiurilor cu perioadă lungă de vegetaţie. Lathyrus. Cultura timpurie se practică şi în cazul unor plante floricole anuale (Antirrhinum. Timpurietatea înfloririi se realizează fără surse suplimentare de căldură. Sunt cunoscute 4 metode care permit eşalonarea producţiei de flori de la diferite specii. reprezintă o modalitate de a completa cât mai eficient sortimentul de flori în diferite sezoane. folosindu-se numai adăposturi simple. cu scopul de a răspunde cerinţelor tot mai mari pentru flori proaspete în orice anotimp. ghiocei). Diferenţa de temperatură din interiorul adăposturilor şi terenul neprotejat poate să ajungă la 3-40C în zilele mai reci. Protejarea culturilor se face tot cu adăposturi temporare.

administrarea unor produse chimice care întârzie înflorirea (acid naftilacetic, Cycocel), eşalonarea plantării la înfiinţarea culturilor. Culturile târzii dau rezultate bune la crizanteme, gladiole, dalia etc. 3.CULTURA FORŢATĂ
Are ca scop principal obţinerea de flori în perioada cuprinsă de la sfârşitul culturilor târzii până la începutul celor timpurii (decembrie-februarie). Cultura forţată poate fi realizată printr-un ansamblu de măsuri agrotehnice care să determine ieşirea plantelor din repaus şi înflorirea lor într-o epocă total diferită decât cea normală. În sortimentul de plante floricole destinate culturilor forţate sunt incluse plantele care în mod obişnuit se cultivă în câmp dar, cultivate în spaţii protejate şi supuse unor tratamente şi tehnologii adecvate, au capacitatea să înflorească în sezonul rece. Răspund favorabil la cultura forţată unele plante anuale (Lathyrus, Antirrhinum, Callistephus), plante bienale (Bellis perennis, Viola hybrida), perene: hemicriptofite (Chrysanthemum, Dicentra, Viola odorata), geofite rustice (Tulipa, Narcissus, Hyacinthus, Iris, Lilium, Convallaria) sau geofite semirustice (Gladiolus, Polyanthes, Canna), precum şi arbuşti ornamentali (Syringa,Forsythia,Rosa). Speciile floricole care se cultivă numai în sere (Freesia, Zantedeschia, Anthurium, Strelitzia) fac obiectul culturilor protejate, deşi adesea sunt considerate tot culturi forţate. Dirijarea epocii de înflorire se realizează prin diferite tratamente: deshidratarea parţială a plantelor (disecaţia), îndepărtarea mecanică a frunzelor, tratarea cu frig, baia caldă, folosirea unor substanţe chimice (eter, cloroform). După pregătirea şi tratarea materialului, acesta se plantează în spaţii protejate (la lădiţe, ghivece sau în solul serei) pentru forţatul propriu-zis, asigurându-se condiţii specifice de temperatură, umiditate, lumină, aer, în funcţie de cerinţele fiecărei specii.

4.CULTURA CONTINUĂ
Se referă la posibilitatea dirijării unor specii să înflorească în orice perioadă din an, prin asigurarea corespunzătoare a factorilor de mediu, specifici fiecărei fenofaze. Un exemplu foarte bun îl constituie crizantemele, cunoscute ca plante de zi scurtă, cu înflorire normală toamna sau la începutul iernii, dar care pot fi determinate să înflorească în orice anotimp dacă este aplicat fotoperiodismul corespunzător unei inducţii florale, funcţie de anotimp şi soiul cultivat.

69

CAPITOLUL 7
MODALITĂŢI DE VALORIFICARE ŞI ÎNCADRARE ÎN ANSAMBLUL DECORATIV A PLANTELOR FLORICOLE

Importanţa deosebită a culturii florilor este determinată, în mare măsură, de multiplele posibilităţi de folosire şi încadrare în ansamblul decorativ a acestor plante: ca flori tăiate, pentru decor în spaţii verzi, pentru decorarea balcoanelor, teraselor, jardinierelor etc. În cele ce urmează, vom face referiri la câteva aspecte ce vizează principalele direcţii de utilizare a speciilor floricole.

7.1. UTILIZAREA CA FLORI TĂIATE
Florile tăiate, valorificate în stare proaspătă sau uscate (ca imortele), constituie una din modalităţile importante de folosire a plantelor decorative. Culturile floricole înfiinţate în câmp sau în spaţii protejate asigură obţinerea de flori tăiate tot timpul anului. Florile tăiate reprezintă materia primă pentru arta buchetieră, dar şi pentru diferitele construcţii florale (coroane, ghirlande, jerbe, coşuri) şi aranjamente. Pentru ca florile tăiate să-şi păstreze frumuseţea o perioadă cât mai lungă, este foarte important de ştiut momentul şi modul de recoltare, condiţiile de păstrare şi posibilităţile de prelungire a duratei de păstrare. A. Recoltarea şi păstrarea florilor tăiate valorificate în stare proaspătă Momentul optim şi tehnica recoltării florilor valorificate în stare proaspătă diferă de la o specie la alta şi sunt prezentate în tabelul 7.1. După recoltare, florile vor fi ţinute cât mai puţin în condiţii nefavorabile, care le-ar putea afecta valoarea decorativă şi durata de viaţă. Ele vor fi imediat condiţionate şi trecute la păstrare, până în momentul valorificării. Condiţiile de păstrare sunt în funcţie de specie, de durata păstrării şi de posibilităţi existente. Păstrarea de scurtă durată (cel mult o săptămână), se realizează prin menţinerea plantelor în vase cu apă. Porţiunea de tijă introdusă în apă se curăţă de frunze, iar tăietura bazală se împrospătează zilnic. Păstrarea de lungă durată nu este posibilă decât în depozite frigorifice, cu sisteme de menţinere la parametri optimi a factorilor de mediu (temperatură, umiditate, lumină, compoziţia şi circulaţia aerului). Păstrarea în condiţii frigorifice normale este metoda cu cea mai largă aplicabilitate practică şi constă în menţinerea florilor în apă sau soluţii conservante (păstrarea umedă) sau prin păstrarea uscată (fără apă). În depozitele frigorifice, temperatura se menţine la aproximativ 4°C pentru majoritatea speciilor, dar poate urca până la 7-15°C în cazul plantelor de origine tropicală sau poate coborî până aproape de 0°C pentru plantele din zonele temperate. Umiditatea atmosferică nu trebuie să coboare sub 90-95% şi se are în vedere eliminarea permanentă a etilenei din spaţiile de păstrare. Mai sunt şi alte metode de păstrare a florilor tăiate, dar au aplicabilitate redusă, deoarece implică cheltuieli mari, nejustificate (păstrarea în atmosferă de CO2 şi păstrarea la presiune scăzută). Păstrarea de lungă durată se foloseşte numai pentru florile de seră şi nu pentru cele de câmp. De asemenea, trebuie specificat faptul că înainte de a fi trecute la păstrare, florile sunt supuse unei etape intermediare de prerăcire, respectiv de scădere rapidă a temperaturii florilor, cu scopul încetinirii proceselor metabolice.

70

Tabelul 7.1. Momentul optim şi tehnica recoltării florilor
Nr. crt. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 Specia Alstroemeria aurantiaca Antirrhinum majus Anthurium anderanum Calendula officinalis Callistephus chiensis Chrysanthemum hortorum Convallaria majalis Dahlia variabilis Delphinium hybridum Freesia hybrida Garoafele de seră Gerbera hybrida Gladiolus hybridus Hyacinthus orientalis Lilium candidum Lupinus polyphyllus Narcissus poeticus Paeonia officinalis Polyanthes tuberosa Papaver orientale Spathyphyllum wallisii Strelelitzia reginae Tulipa gesneriana Zantedeschia aethiopica Momentul optim de recoltare Tehnica recoltării

Primele flori din inflorescenţe sunt Smulgerea tijelor de la bază parţial deschise Primele 3-5 flori din inflorescenţă Tăierea tijelor de la bază sunt deschise Hipsofila are forma, culoarea şi luciul caracteristic, iar pe spadix au apărut Tăierea tijelor de la bază staminele (ca mici proeminenţe) Inflorescenţele bine deschise şi Tăierea tijelor de la locul de culoare caracteristică inserţie Inflorescenţele bine deschise şi Tăierea de la locul de inserţie culoare caracteristică Inflorescenţele simple când apar Tăierea tijelor de la locul de staminele, inflorescenţele involte inserţie sau de la un nod când ligulele au culoare caracteristică Primele 3-4 flori din inflorescenţă Tăierea tijelor de la bază sunt bine deschise Inflorescenţele simple când apar Tăierea sau ruperea tijelor de la staminele, inflorescenţele involte locul de inserţie când ligulele au culoare caracteristică Cel puţin 1/3 din florile inflorescenţe Tăierea tijelor de la bază sunt deschise Prima floare din inflorescenţă s-a Tăierea tijelor de la locul de deschis inserţie sau de la bază Ruperea tijelor la 2-3 noduri Floarea are 1/3 din diametrul maxim deasupra inserţiei La apariţia a 2-3 rânduri de stamine Smulgerea tijelor prin răsucire Prima floare din inflorescenţă s-a Tăierea tijelor deasupra a două deschis perechi de frunze de la bază Cel puţin 1/3 din inflorescenţă s-a Tăierea tijelor de la bază deschis Primele două flori de pe tijă au Tăierea tijelor la 10-15 cm culoare caracteristică deasupra solului Cel puţin 1/3 din florile inflorescenţei s-au deschis şi au culoarea Tăierea tijelor de la bază caracteristică Florile sunt deschise şi au culoare Tăierea tijelor de la bază caracteristică Tăiera tijelor de la locul de Caliciul este crăpat şi se văd petalele inserţie sau de la bază Cel puţin 1/2 din florile inflorescenţei Tăierea tijelor de la bază sunt deschise Caliciul este crăpat şi se văd petalele Tăierea tijelor de la bază Spata complet deschisă şi apariţia Tăierea tijelor de la bază staminelor pe spadix Primele două flori sunt complet ieşite Tăierea tijelor de la bază din carenă Bobocii sunt gata să se deschidă şi au Tăierea tijelor de la bază culoare caracteristică (deasupra frunzelor) Spata are formă de cornet Smulgerea tijei din teaca semideschis frunzelor.

71

Principalele specii de imortele tipice şi prin adopţiune.). poliester sau aluminiu. Este foarte important ca imortelele să nu fie expuse la lumină pe durata uscării. uscate şi răcoroase. Gypsophila). precum şi momentul optim de recoltare sunt prezentate în tabelul 7. Recoltarea şi păstrarea imortelelor Imortelele (nemuritoarele. Florile scoase de la păstrare. bine aerisite. Se folosesc cu succes în aranjamente şi buchete . îndepărtarea anterelor cu polen. folosirea soluţiilor conservante. dispuse la baza florilor sau inflorescenţelor. Acestea sunt denumite imortele prin adopţiune. ghirlande). Sub denumirea de imortele sunt întâlnite şi alte specii. iar pe distanţe mari. pierzând din calitate. frunze etc. lipsite de bractee.).2. ci de bractee membranoase.. Ambalarea florilor în cutii de carton sau în hârtie poroasă contribuie la prelungirea duratei de menţinere a calităţii imortelelor. florile de „pai“) se constituie într-o grupă aparte de specii floricole. uscarea se poate face şi cu vârful în sus. care pătează florile (la Lilium). pe 2-3 mm de la bază. aşa încât tijele florifere să-şi păstreze poziţia verticală. se recomandă recoltarea pe timp uscat. sau cu alte destinaţii (jerbe. în realizarea construcţiilor florale tipice sărbătorilor de iarnă (coroane. În caz contrar. În cazul speciilor la care nu se produce deformarea tulpinii prin pierderea turgescenţei (gramineele. căptuşite cu hârtie. este deosebit de important momentul recoltării. Atât pentru imortelele tipice. se ambalează în hârtie. inflorescenţe. Pe distanţe mici. B. Pentru prelungirea duratei de menţinere a calităţii florilor tăiate. divers colorate. Recoltarea prea timpurie sau prea tardivă are influenţe negative asupra calităţii materialului şi poate duce la pierderea totală a valorii decorative. Condiţiile de păstrare sunt aproximativ similare celor de uscare. introducerea în apă caldă şi flambarea bazei tijelor la speciile cu latex şi cu ţesut oxidabil. coroane mortuare etc. despicarea longitudinală a tijelor. se poate recurge la o serie de metode simple. transportul se face cu autoizoterme. protejate astfel de lumină şi praf. la amiază şi niciodată după ploaie sau dimineaţa (înainte de a se ridica roua). persistente. aşezarea lejeră a florilor în vase. reducerea frunzelor de pe tijele florifere. aflate în buchete sau individual. de aceea se pot folosi aceleaşi spaţii. cât şi pentru imortelele prin adopţiune. uşor de aplicat: schimbarea zilnică a apei din vase. Uscarea imortelelor recoltate se face în încăperi întunecoase. Valorificarea şi pregătirea pentru păstrare a imortelelor nu se face decât după uscarea lor completă (aproximativ 20-30 zile de la recoltare). De asemenea. flori. prin intermediul altor părţi din plantă (fructe. caracterizate prin capacitatea de păstrare a valorii decorative după ce au fost recoltate şi uscate în anumite condiţii. cu mijloace autofrigorifice. Imortelele sunt deosebit de apreciate în timpul iernii. când sortimentul de flori tăiate este redus. Imortelele recoltate se leagă în buchete mici (pentru a nu se deforma prin presare) şi se suspendă cu vârful în jos. bracteele sau celelalte părţi decorative se decolorează. apoi se introduc în lăzi din carton. Partea lor de decor nu este asigurată de flori. dar cu efect decorativ după uscare. 72 . rehidratarea prin introducerea tijei în apă până la nivelul inflorescenţei (la gerbera) sau prin scufundare totală (la trandafir).Ambalarea şi transportul sunt alte două etape importante ce se desfăşoară înainte de ajungerea florilor la beneficiar.

Tabelul 7. VIII-X veziculos inflorescenţa VII-VIII inflorescenţa VII-VIII Solidago canadensis perenă Graminee* Briza sp.2. 73 . în funcţie de valoarea decorativă a inflorescenţelor. Cortaderia argentea anuale Penisetum perene longestilum Stipa sp. inflorescenţa V-IX *-majoritatea speciilor din familia Gramineae pot fi utilizate ca imortele prin adopţiune. anuală cristata Celosia pyramidalis anuală Gomphrena globosa anuală Helichrysum bracteatum Statice arborescens Statice gmeline Statice sinuata anuală perenă perenă anuală Momentul înfloririi Momentul recoltării bractee scarioase VI-X bractee scarioase VI-X bractee scarioase VII-IX bractee scarioase VII-IX bractee scarioase VII-IX bractee scarioase VII-IX bractee scarioase VII-IX bractee scarioase VII-X bractee scarioase VII-X bractee scarioase VI-IX VI-IX VI-IX VII-X VI-X VI-VIII flori bine deschise şi bractee bine colorate fază de boboc înflorire completă şi bractee bine colorate înflorire completă şi bractee bine colorate înflorire completă şi bractee bine colorate fază de boboc înflorire completă şi bractee bine colorate înflorire completă şi bractee bine colorate înflorire completă şi bractee bine colorate înflorire completă şi bractee bine colorate înflorirea completă înflorirea completă la începerea colorării în albastru a inflorescenţei după deschiderea completă a inflorscenţelor înflorirea completă după formarea fructelor (V-VI) după formarea fructelor (VII-X) după colorarea caliciului în roşuportocaliu (IX-X) înainte de maturare în faza de boboci floriferi după formarea completă a inflorescenţelor Xeranthemum annum anuală IMORTELE PRIN ADOPŢIUNE Achillea filipendulina perenă inflorescenţa Amaranthus caudatus anuală inflorescenţa Echinops ritro Heliopsis scabra Gypsophila paniculata Lunaria biennis Nigella damascena Physalis alkekengi Typha angustifolia perenă perenă perenă bienală anuală perenă perenă inflorescenţa inflorescenţa inflorescenţa membrana scarioasă din interiorul fructului fructul fructul învelit în calicul persistent. Specii floricole utilizate ca imortele Durata Partea ciclului decorativă de viaţă IMORTELE TIPICE Specia Acroclinium roseum anuală Ammobium alatum anuală Celosia argentea var.

în ordine crescătoare. Ca exemplare izolate sunt indicate speciile cu talie înaltă. cu lăţimea de 1-2. de aceea. principiul originalităţii. perene. ci ţinând cont de unele principii generale de compoziţie aplicate în proiectarea spaţiilor verzi: principiul funcţionalităţii.7. Preponderent. Petele de culoare completează paleta cromatică din spaţiile verzi amenajate în stil natural şi mixt. perioada de înflorire. pe peluze etc. care necesită cheltuieli mari la înfiinţare şi întreţinere. în faţa arborilor şi arbuştilor etc. principiul unităţii. Ricinus communis etc. Sunt amenajări costisitoare. rombice. sinuos. mozaicuri. la intersecţia căilor de acces sau în apropierea acestora. eliptice. cu flori (inflorescenţe) mari sau numeroase. rabatele se întrerup la distanţe egale cu arbuşti. principiul armoniei. cu frunziş bogat. ca să poată fi remarcate de la distanţă. care conturează diferite trasee. pete de culoare şi vase decorative. Au aspectul unor fâşii dreptunghiulare. La realizarea grupurilor se utilizează plante cu talie mijlocie şi înaltă. grădini alpine. bienale. rabate. Ocupă suprafeţe de teren cu contur neregulat. amenajări de ape. Vasele decorative se plantează cu specii floricole cu talie mică sau mijlocie. dispuse în centrele compoziţionale. Althaea rosea. iar la realizarea lor se folosesc plante cu talie mică sau mijlocie. Rondurile sunt suprafeţe amenajate în forme geometrice regulate (circulare. durata ciclului de viaţă. asocierea şi modul de dispunere a speciilor floricole trebuie să aibă la bază o serie de criterii referitoare la capacitatea de adaptare a plantelor la diferite condiţii de mediu. dreptunghiulare etc. de la centru către marginea rondului. decorative prin flori sau prin frunze. talia şi portul plantelor etc.5 m şi lungimea variabilă (corespunzătoare traseului urmărit. dar pentru diversitate. în prim-plan se amplasează totdeauna cele cu talie mică. se pot folosi una sau mai multe specii anuale. Vasele decorative se amplasează pe suprafeţele laterale sau pavate (în pieţe publice. Pe lungimi mari. Dacă au înălţimi diferite. 74 . Bordurile nu sunt considerate amenajări de sine-stătătoare deoarece însoţesc şi completează alte amenajări floricole (ronduri. Aster novi-belgii. arabescuri). Platbandele au aspectul unor rabate înguste (sub 1 m lăţime). viu colorate. mozaicuri şi arabescuri. Grupurile sunt constituite dintr-un număr mic de exemplare. pe trotuare). borduri. Mozaicurile şi arabescurile sunt amenajări floricole mai complicate. Pentru amenajarea rondurilor se folosesc specii floricole anuale. aparţinând aceleiaşi specii (sau aceluiaşi soi). MODALITĂŢI DE ÎNCADRAREA ÎN ANSAMBLUL DECORATIV DIN SPAŢIILE VERZI Compoziţiile floricole din spaţiile verzi nu se realizează la întâmplare. terase). rabate. În cadrul spaţiilor verzi.). ovale. în apropierea căilor de acces. sortimentul se completează şi cu plante decorative prin flori (plante de mozaic prin adopţiune). Rabatele însoţesc traseul căilor de circulaţie şi conturează diferite construcţii (clădiri. pe terase şi balcoane etc. au folosire limitată. principiul proporţionalităţii. Ca şi în cazul rondurilor. Alegerea.2. principiul compatibilităţii. Se pot utiliza în acest mod Amaranthus paniculatus. apoi celelalte. dar nu mai mare de 15-20 ori lăţimea). Efectele estetice deosebite se obţin cu ajutorul „petelor“ aflate pe peluze. care se pot adapta la spaţiul de nutriţie limitat. Se realizează din vegetaţie pitică sau tunsă. pătrate. culoarea şi parfumul florilor. speciile floricole pot fi dispuse: izolat (individual). suprafeţe gazonate. platbande. vase decorative etc. Decorul pe verticală. bienale sau perene. se folosesc plante decorative prin frunze (plante tipice de mozaic). În afara acestor modalităţi de distribuire. plantele floricole le regăsim încadrate în ansamblul decorativ şi sub alte forme: amenajări pe verticală. Se plantează de obicei cu vegetaţie pitică sau tunsă. valorifică particularităţile morfologice şi ornamentale ale plantelor cu tulpini urcătoare şi pendule. Plantarea se face pe 2-5 rânduri (în chin-conz) sau sub formă de desene. Distribuirea plantelor după talie se face în ordine descrescătoare. în grupuri şi asociate în ronduri. bazate pe utilizarea plantelor cu talie scundă (sau care să suporte tunsul) şi cu putere mare de ramificare.

pergolelor.3 Specii floricole utilizate în amenajarea grădinilor alpine Specia Alyssum maritimum Alyssum saxatile Aquilegia vulgaris Aster alpinus Bergenia crassifolia Campanula carpatica Cerastium tomentosum Dianthus deltoides Echeveria secunda Eschscholtzia californica Galanthus nivalis Gentiana angustifolia Gnaphallium lanatum Iberis sempervirens Leontopodium alpinum Muscari armeniacum Phalaris arundinacea Phlox drumondii Phlox setacea Portulaca grandiflora Santolina viridis Scilla bifolia Sedum spectabilis Sedum spurium Sempervivum tectorum Stachys lanata Talia (cm) 10-40 15-50 60-75 10-30 30-50 15-20 10-20 10-15 10-15 30-60 15 20 20 10-30 10-20 15 10-20 15-50 10-15 15-20 30-50 15-30 30-45 10-20 15 20-50 Partea decorativă flori flori flori flori frunze şi flori flori flori flori frunze frunze flori flori frunze flori frunze şi flori flori frunze flori flori flori frunze flori frunze şi flori frunze şi flori frunze frunze Culoarea florilor alb-violet galben albastru. lila roşu. În tabelul 7. care suportă să stea direct în apă şi la rândul lor pot fi: de mlaştini. pretenţii modeste la factorii de mediu şi adaptabilitate sporită la condiţiile nou create (de preferat să fie plante care provin din zona montană). capacitate de decor pe o perioadă cât mai mare. De asemenea. Plantele floricole utilizate în popularea stâncăriilor trebuie să aibă o serie de particularităţi care să le asigure naturaleţea într-un astfel de mediu: talie pitică sau port târâtor. frunzişul colorat în alb-argintiu. alb. plutitoare şi subacvatice (submerse). purpuriu Perioada de decor VI-X IV-V IV-V VIII-X III-IV VI-VIII V-VI VI-IX continuu VI-X II-III VII-VIII continuu IV-VI VII-VIII III continuu VII-X continuu VI-X continuu II-III continuu continuu continuu continuu Amenajarea apelor din spaţiile verzi este totdeauna completată de prezenţa vegetaţiei specifice. roz albastru roz. arcadelor. sau verde –glauc. contribuie esenţial la realizarea design-ului vegetal pe verticală. Alături de plantele urcătoare. cele cu portpendul. treiajelor. care au nevoie de sol umed dar nu suportă să stea în apă permanent. în jardiniere. în acoperirea faţadelor unor construcţii sau în mascarea locurilor inestetice. care redau peisajul montan în miniatură. Tabelul 7.3. sunt foarte apreciate în amenajarea balcoanelor şi teraselor. roz galben. Efectul estetic al stâncăriilor este asigurat atunci când sunt respectate principiile de proiectare caracteristice şi când este ales judicios sortimentul de plante pentru ca decorul să fie asigurat tot timpul anului. pe ziduri etc. Exigenţele diferite ale plantelor de apă necesită gruparea lor în următoarele categorii: a) plante de mal. b) plante acvatice. lila albastru alb alb. 75 . Grădinile alpine (stâncăriile) sunt amenajări speciale deosebit de interesante. coloanelor). sunt prezentate câteva specii recomandate pentru grădinile alpine.Plantele floricole cu tulpini urcătoare (volubile sau agăţătoare sunt folosite pentru îmbrăcarea chioşcurilor. alb alb violet alb alb albastru diferit alb. lila diferit albastru roz. roşu. fiind folosite în vase suspendate. aleasă şi amplasată în funcţie de particularităţile plantelor şi criteriile impuse de stilul abordat.

este important de ştiut că parcurgerea etapelor ciclului ontogenetic. interval de timp în care plantele au un ritm rapid de creştere şi dezvoltare. În condiţiile climatice temperate. Majoritatea speciilor floricole anuale sunt decorative prin flori. Înfiinţarea culturilor se realizează prin semănat direct la loc definitiv sau prin plantare de răsad obţinut în spaţii protejate. au înflorire abundentă şi prelungită pe tot parcursul verii (la unele până la venirea îngheţului de toamnă) şi se pot folosi atât ca flori tăiate. De asemenea. care se comportă ca anuale datorită factorilor de mediu. unde apare influenţa sezonului rece. fiind mai mult sau mai puţin rustice. – semiumbră. iar atunci când acestea nu sunt îndeplinite. în primul rând pentru culturile din câmp. La unele plante se poate recurge şi la metode vegetative de înmulţire (prin butaşi). plantele anuale sunt adaptate la diferite condiţii de cultură. în puţine situaţii devenind exclusive (la Alternanthera şi Iresine). Cu foarte mici excepţii. sunt plante iubitoare de lumină şi necesită udări moderate. Alyssum maritimum. grupate după ciclul de viaţă. Astfel.CAPITOLUL 8 RECUNOAŞTEREA SPECIILOR FLORICOLE GRUPATE DUPĂ LOCUL DE CULTURĂ ŞI DURATA CICLULUI DE VIAŢĂ Pentru facilitarea cunoaşterii principalelor specii floricole întâlnite în cultură. care indiferent de condiţiile de mediu îşi încheie ciclul de viaţă după fructificare (Papaver somniferum. se realizează în anumite condiţii de mediu. speciile cultivate în spaţii protejate. înfloresc abundent. în prima parte. sunt prezentate principalele specii floricole anuale întâlnite în cultură. În tabelul 8.). Begonia semperflorens etc. Atâta timp cât nu sunt expuse la temperaturi negative. la rândul lor subîmpărţite în: specii cultivate în solul serei şi specii cultivate la ghivece. Simbolurile folosite în tabel au umătoarele semnificaţii (valabile pentru toate speciile cultivate în câmp): a) cerinţele ecologice . prezentarea lor în tabelele următoare s-a făcut folosind două criterii de clasificare: locul de cultură şi durata ciclului de viaţă. iar în partea a doua. înflorire şi fructificare. înflorirea şi fructificarea întârzie sau nu au loc. sunt prezentate speciile cultivate în câmp. Clarkia elegans. În funcţie de zona din care provin. manifestând rezistenţă mijlocie la secetă. dar acestea au rol secundar. 8. Recunoaşterea speciilor floricole cultivate în câmp Clasificarea speciilor floricole după durata ciclului de viaţă prezintă importanţă practică deosebită. iar la sfârşitul perioadei îmbătrânesc şi mor.). se disting două tipuri de plante floricole considerate anuale: .nespecific anuale (anuale netipice). Delphinium ajacis. Godetia grandiflora etc. Speciile floricole anuale Sunt plante care îşi termină tot ciclul vital în cursul unei singure perioade de vegetaţie (4-10 luni).tipice. – umbră.lumina: – lumina abundentă.1. ele îşi continuă vegetaţia.1. păstrându-şi caracterul de plante perene pe care îl au în zona de origine (Ageratum mexicanum. A. Verbena hybrida. în scopul valorificării eficiente a calităţilor decorative ale acestor plante. 76 . respectiv trecerea de la perioada vegetativă la cea de reproducere. . cât şi în diferite amenajări din parcuri şi grădini. Petunia hybrida. deoarece ajută la stabilirea tehnologiilor de cultură adecvate şi la elaborarea unor metode şi procedee de modificare a perioadei de vegetaţie.

Astfel. Sunt plante iubitoare de lumină. – cerinţe mai mari. – udări moderate. paie). Sunt puţin reprezentate în rândul speciilor floricole (Campanula medium. Pentru practica floricolă prezintă interes două categorii de plante bienale: . ele pot înflori şi pe parcursul verii. În anul următor. Specii floricole bienale Ca şi anualele. Mz – mozaicuri. s-a constatat că înflorirea din primul an este mai abundentă şi cu flori de calitate. ** – medie (plantele iernează în câmp. Se seamănă vara (iunie-august) în răsadniţe reci sau pe straturi în câmp. dar suferă în iernile geroase). Exemplu: Ageratum mexicanum . se repică tot în câmp sau răsadniţe şi se plantează la loc definitiv toamna (septembrie-octombrie).Înmulţire prin seminţe: se produce răsad în februarie-martie. Pc – pete de culoare. majoritatea îşi încep 77 . suficient de rezistente la temperaturi scăzute prin însăşi tehnologia lor de cultură. nu rezistă iarna în câmp). se recurge la înlocuirea lor cu specii din alte grupe (anuale). *** – mare (plantele iernează în câmp.tipice (propriu-zise). Necesită udări moderate şi au rezistenţă medie la secetă.. în anul următor parcurg etapa germinativă. cu dimensiuni mici.netipice (bienale prin cultură). La Althaea rosea se va ţine cont de sensibilitatea mai mare a plantelor la excesul de umiditate. dar se cultivă după tehnologia bienalelor mai ales din motive estetice. Inducţia florală la aceste plante este favorizată de temperaturile scăzute. Pb – platbande.Luna (lunile) trecute după săgeată reprezintă perioada pantării materialului în câmp. este indicată o uşoară protejare peste iarnă (cu frunze. fiind mai sensibile la temperaturile scăzute şi la variaţiile mari de temperatură. Ro – ronduri.Înmulţire vegetativă: butaşii se confecţionează în februarie. . Ra – rabate. Campanula medium. rezistenţă redusă la secetă. plantele bienale înfloresc o singură dată. Lunaria biennis). dar florile sunt cu valoare decorativă scăzută (în număr redus. în cel de-al doilea an de viaţă se usucă şi mor. când înfloresc şi fructifică. tije florifere alungite) şi nu se justifică menţinerea lor. Bienalele sunt plante rustice.apa: – cerinţe modeste. Bo – borduri.temperatura (rezistenţa la temperaturi scăzute): * – mică (plantele sunt distruse de temperaturi negative. rezistenţă medie la secetă. După ce iernează sub formă de rozetă de frunze.Luna (lunile) din paranteză indică efectuarea lucrării în spaţii protejate. . . iar la Myosotis alpestris şi Silene pendula de faptul că sunt iubitoare de apă (sunt recomandate şi pentru amenajări în jurul apelor). La unele dintre ele însă (Digitalis purpurea. rezistente). St – stâncării. care după înflorire şi fructificare. Myosotis alpestris. Im – imortele. cu producere de răsad. dar îşi desfăşoară ciclul de viaţă pe parcursul a doi ani consecutivi. la începutul verii. . Vd – vase decorative. G – grupuri. Althaea rosea). Bellis perennis. Este cazul la Viola x hybrida. în spaţii protejate şi se plantează în câmp în luna mai. c) modul de utilizare: Ft – flori tăiate. care la origine sunt anuale sau perene. dar suportă şi semiumbra. Speciile floricole bienale se înmulţesc prin seminţe. rezistenţă mai mare la perioade prelungite de secetă. Lăsate să vegeteze în continuare. se înrădăcinează în sere şi se scot în câmp în luna mai. I – individual. Dv – decor pe verticală. b) Înmulţirea: . În alte situaţii (Dianthus barbatus). B. după primul val de înflorire (cel mai valoros). cele din anii următori diminuându-se considerabil.

). drajoni etc. pete de culoare. mai ales atunci când plantele sunt mature. bordurilor. Spre deosebire însă de anuale şi bienale. tuberobulbi.) include numeroase specii floricole deosebit de apreciate atât pentru valoarea lor decorativă. . Le întâlnim în spaţiile verzi atât în amenajări de tipul rondurilor. Multe dintre ele au perioadă lungă de înflorire şi asigură decorul în parcuri şi grădini de primăvara. Este recomandat însă. tuberculi. ci şi în depozitarea substanţelor de rezervă. Iberis sempervirens etc. Utilizarea bienalelor este multiplă: cele cu talie înaltă pentru flori tăiate. divizarea plantelor. să se asigure o protecţie a mugurilor bazali prin muşuroire sau acoperire cu paie şi frunze uscate. Este cazul speciilor aparţinând genurilor: Gypsophila. Campanula carpatica. Principalele specii floricole cultivate după tehnologia bienalelor sunt prezentate în tabelul 8. nu este exclusă nici înmulţirea vegetativă (prin divizarea tufelor). rabatelor.înflorirea primăvara foarte devreme (din martie) şi doar câteva înfloresc mai târziu (Campanula medium. dimpotrivă cresc şi se dezvoltă bine în condiţii de semiumbră sau suportă semiumbra (Dicentra spectabilis. Viola odorata. pentru valorificare în timpul iernii.8. Rusticitatea şi marea diversitate a plantelor floricole hemicriptofite determină utilizarea lor în cele mai variate moduri. Lupinus. Sempervivum. Echeveria secunda). atunci când se intenţionează cultivarea lor ca perene sau când nu formează seminţe (soiurile involte de Bellis perennis). În funcţie de organul de rezistenţă şi de modalitatea de refacere a părţii aeriene. Althaea rosea). unele dintre ele rezistând la perioade prelungite de secetă (Sedum. Dianthus sp.geofite. ca în zonele cu ierni geroase. la hemicriptofite predomină înmulţirea vegetativă (prin butaşi. unde alternează perioadele favorabile cu cele mai puţin favorabile. până toamna târziu. perenele se împart în: . altele. timp în care înfloresc şi fructifică repetat. datorită sensibilităţii sistemului radicular care nu suportă transplantarea. cât şi pentru rusticitatea recunoscută. majoritatea hemicriptofite sunt adaptate condiţiilor cu umiditate variabilă.Specii floricole perene (vivace) Sunt plante care au durata vieţii de mai mulţi ani. care rezistă iarna datorită mugurilor de la baza tulpinilor şi de pe rădăcini. fiind caracterizate prin prezenţa organelor subterane capabile să le asigure perenitatea. vase decorative şi chiar mozaicuri. În privinţa cerinţelor faţă de apă. Dianthus barbatus. Papaver. La majoritatea speciilor perene. Rudbeckia sp. Sunt plante care se adaptează destul de bine la condiţiile climatice variate şi iernează în câmp fără protecţie deosebită. Delphinium x hybridum. 78 . rizomi. De asemenea. Organele subterane.hemicriptofite. Unele preferă locuri însorite (Achillea filipendulina. C. oferind posibilitatea de a fi utilizate ca flori tăiate. axă hipocotilă îngroşată).). rădăcini tuberizate.. dar creşterea lor vegetativă este reluată anual. formate din tulpini sau rădăcini metamorfozate. Specii perene geofite Speciile floricole geofite se constituie ca o grupă aparte în rândul plantelor perene.2. cât şi în grădini alpine. cât şi pe cale vegetativă. metoda generativă reprezintă singurul mod de înmulţire cu rezultate bune. rabate. cele cu talie mică. fie prin intermediul unor organe subterane cu rol de înmagazinare a substanţelor de rezervă şi de înmulţire vegetativă. Specii perene hemicriptofite Grupa hemicriptofitelor (tab. Se pretează şi la culturi forţate. etc. Înmulţirea plantelor floricole hemicriptofite se poate realiza atât prin seminţe. au un rol deosebit de important nu numai în înmulţirea vegetativă.. aflaţi în stare de repaus pe parcursul iernii. grupuri. pe ziduri înflorite sau în preajma apelor. fie prin intermediul mugurilor situaţi la baza tulpinilor sau pe rădăcini. trebuie amintit şi faptul că plantele floricole hemicriptofite prezintă tije florifere lungi şi au perioadă lungă de păstrare în apă. Pentru o parte din aceste plante.3. pentru ronduri. ronduri etc. Gypsophila paniculata. anotimpul rece determină distrugerea părţilor aeriene. La speciile care la origine sunt perene. Cerastium).). la unele hemicriptofite mai sensibile (Dicentra spectabilis. care îşi asigură continuitatea prin organe subterane (bulbi.

altele. la axila frunzelor). se cultivă exclusiv pentru valorificare ca flori tăiate.Bulbii. Pentru floricultori. fără să fie afectată viabilitatea organelor lor subterane. ţinând cont de o serie de reguli: armonizarea dimensiunilor şi culorilor cu cele ale spaţiului în care se 79 . nu rezistă la temperaturi negative şi de aceea. Unele sunt chiar iubitoare de umbră şi semiumbră (Convallaria majalis.). vor muri. Altfel. Vegetează bine pe terenurile cu umiditate moderată şi constantă. singura aplicată în practică la cele mai multe dintre ele. unele dintre ele. Prezenţa organelor subternane facilitează înmulţirea vegetativă a geofitelor. bulbii apar şi ca formaţiuni aeriene (pe tulpinile florifere. Pentru decor exterior. Altele. rezistă pe timpul iernii în câmp. Tuberozele preferă umiditate mai mare în sol. originare din zonele calde ale globului. 8.2. Astfel. organele lor subterane se recoltează în fiecare toamnă şi se depozitează până primăvara în adăposturi corespunzătoare. iar capacitatea lor de adaptare la condiţiile de climat temperat le imprimă un anumit comportament în ceea ce priveşte rezistenţa la temperaturile scăzute.). în majoritate. rădăcinile tuberizate sunt tipuri de organe subterane întâlnite la geofite.. adaptate mai bine condiţiilor de climat din ţara noastră. rizomii. cuprinde câteva din cele mai cunoscute specii floricole cultivate ca plante la ghivece pentru decorarea interioarelor în locuinţe sau instituţii. În general. este foarte important să facem o alegere judicioasă a plantelor şi să le întreţinem corespunzător. Tuberozele. Recunoaşterea speciilor floricole cultivate în spaţii protejate A. foarte de rentabile. Sunt plante cu cerinţe ecologice diferite. Hosta plantaginea. le putem întâlni cultivate atât la soare. Capacitatea de adaptare a acestor plante la condiţiile de microclimat este destul de diferită. Specii cultivate la ghivece Sortimentul de plante floricole cultivate la ghivece sau în alte tipuri de recipiente este extrem de variat şi cuprinde un număr foarte mare de specii decorative prin flori. Stachys lanata). Scilla bifolia). Ele aparţin unui număr mare de familii şi genuri botanice şi sunt. tuberobulbii. adăpostite. trebuie să ştim cum să le punem cât mai bine în valoare efectul decorativ. uneori numai în lucrări de ameliorare. frunze. aspectul lor decorativ va fi mult diminuat şi. se adaptează mult mai greu şi impun un mediu de viaţă asemănător celui din care provin. Majoritatea geofitelor semirustice sunt deosibit de apreciate ca flori tăiate. Hosta sp.6. Practic. Pentru cele pretenţioase. este deosebit de importantă posibilitatea utilizării acestor plante în culturi forţate şi timpurii. plantele vor suferi. le întâlnim mai mult în grădini individuale şi mai puţin în spaţiile verzi de interes public (cu excepţia speciei Canna indica).4. plantele cu putere mare de adaptabilitate le întâlnim mult mai des cultivate ca plantele de interior. Hemerocalis sp. Tabelul 8. Unele rezistă în condiţii deosebite de cele din locul de origine. ale căror particularităţi sunt prezentate mai detaliat în capitolul IV. în funcţie de grupa din care fac parte. datorită pretenţiilor mari la condiţiile de mediu. să avem certitudinea că le putem asigura condiţiile cerute. dar sunt şi specii care le putem întâlni pe terenurile umede (Galanthus nivalis. considerate rustice (tabelul 8. cu condiţia însă ca apa să nu băltească. Geofitele provin din cele mai diverse zone geografice. terenuri bine drenate. Trebuie menţionat faptul că la unele specii (Lilium tigrinum).) sau pe terenuri mai uscate (Colchicum autumnale. este absolut obligatoriu ca în momentul în care ne hotărâm să le cultivăm.5. considerate semirustice (tabelul 8. Înmulţirea prin seminţe se foloseşte rar. dimpotrivă. fiind cultivate în câmp sau în spaţii protejate (în culturi forţate). În plus. în final. Geofitele semirustice sunt plante care cer locuri însorite. Geofitele rustice. cu umiditate constantă. habitus etc. Galanthus nivalis. Un sortiment bogat de geofite rustice înfloresc primăvara devreme şi asigură decorul într-o perioadă din an în care alte plante nu pot fi folosite. de aceea necesită protejare faţă de temperaturile scăzute. Au o largă utilizare în amenajarea parcurilor şi grădinilor. cât şi în locuri semiumbrite.

Semnele convenţionale care indică cerinţele faţă de lumină şi umiditate sunt identice cu cele folosite la plantele din câmp. mai ales prin butăşire. deşi sunt plante perene. Cele cu durata culturii de mai mulţi ani. culoare. fresii. în scopul completării sortimentului de flori şi valorificării la maxim a spaţiului din sere. cât şi a numărului de soiuri în cadrul speciei. Plantle decorative prin flori pot fi dirijate.7. Garoafele cultivate în sere se situează pe unul din primele două locuri. asocierea speciilor în funcţie de cerinţele ecologice şi elementul de decor. gerbera. s-a renunţat la simbolizarea rezistenţei la temperaturi scăzute. plantele cultivate la ghivece pot asigura decorul tot timpul anului (cele decorative prin frunze) sau numai o anumită perioadă din an (cele care decorează prin flori şi au perioadă limitată de înflorire). Fresiile şi crizantemele. ajungând şi până la 10-12 ani (Strelitzia reginae). La fiecare specie sunt prezentate cerinţele ecologice. Înmulţirea lor se realizează atât prin seminţe. în ceea ce priveşte condiţiile ecologice. amplasarea corespunzătoare în spaţiu. Garoafele se pot exploata în condiţii economice în culturi de un an. Semnul convenţional ( ) sugerează necesitatea asigurării unei umidităţi atmosferice mai ridicate la unele dintre aceste specii. sau atunci când solicitarea este mai mare. cu durată mai mare de 2-3 ani. se cultivă în teren deschis (anuale. în ceea ce priveşte suprafaţa şi producţia mondială de flori tăiate. cât şi vegetativ. metodele de înmulţire aplicate. prin tehnologiile aplicate. Majoritatea se pot multiplica uşor pe căi vegetative. 80 . perene). Majoritatea sunt culturi perene.) ne vom referi numai la speciile care constituie sortimentul de bază al culturilor din solul serei. mărime.). bienale. alstromeria etc. B. Strelitzia). Spre deosebire de plantele cultivate în câmp. Tabelul de prezentare cuprinde câteva date referitoare la cerinţele ecologice ale speciilor. În cele ce urmează (tabelul 8. În funcţie de particularităţile morfologice şi de organul (organele) care reprezintă partea de decor. trec anual printr-o perioadă de repaus de 1-2 luni. locul lor a fost luat şi de alte culturi (crizanteme. când creşterile vegetative sunt limitate sau chiar întrerupte. să înflorească tot timpul anului. cel mult doi ani. cultura reluându-se în fiecare an prin intermediul tuberobulbilor sau răsadului la fresia şi prin butaşi la crizanteme. se cultivă ca anuale. În funcţie de specificul unităţilor producătoarte şi de cerinţele locale ale pieţii. Specii cultivate în solul serei Culturile floricole din solul serei au ca scop principal obţinerea de flori tăiate ce se pot valorifica în orice perioadă din an. La înmulţirea prin seminţe se recurge de obicei atunci când alte metode nu dau rezultate sau când se intenţionează obţinera un număr mare de plante.află. cuprinde atât sporirea numărului de specii floricole cultivate. Diversificarea sortimentului de plante cultivate în solul serei. la concurenţă cu trandafirul. notându-se nivelul temperaturilor optime cerute de fiecare specie. material etc. la plantele cultivate în spaţii protejate a fost necesară şi prezentarea cerinţelor faţă de umiditatea atmosferică.. dar pot fi aduse în sere în sezonul rece pentru culturi forţate. În această categorie sunt incluse nu numai plantele care provin din regiunile calde ale globului şi nu se pot adapta în condiţiile de climat temperat la culturi neprotejate (Anthurium. elementul decorativ reprezentativ şi perioadele din an (pe trimestre) când plantele au valoare decorativă maximă. De asemenea. ţinând cont că direcţia principală de folosire a plantelor cultivate în solul serei este pentru flori tăiate. ci şi plante care în mod obişnuit. metodele de înmulţire şi perioada de repaus (dacă este cazul). s-a renunţat la prezentarea modului de utilizare. folosirea recipintelor potrivite ca formă. În plus.

Specii floricole anuale Nr. (syn. houstonianum Mill. Helipterium roseum Beuth.A.) Compositae floare de pai 30-60 15 * Răsad (III)→V - Im Ageratum mexicanum Sims. 3 alternanteră Amaranthaceae 10-15 15-20 * - Mz Butaşi Bo (III)→V Vd 81 . Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de Vegetativ utilizare 1 Acroclinium roseum Hook. (syn.Tabelul 8. Roccardia rosea Voss.) 2 pufuleţi Compositae 15-50 15-30 * Răsad (II-III)→V Ro Ra Butaşi Bo (III)→V Mz Vd Alternanthera amoena (Lem. crt.) Voss.1.

crt.1. albiţă Cruciferae 10-40 20-30 * Răsad (II-III)→IV Direct XI. (continuare) Nr. 5 ciucuşoară.Tabelul 8. 4 alternanteră Amaranthaceae 10-15 15-20 * - Mz Butaşi Bo (III)→V Vd Alyssum maritimum Lam. 6 moţul curcanului Amaranthaceae 50-100 45 * Direct III-IV Răsad (III)→ V - G I Ft Im 82 . III-IV - Ro Bo Mz St Vd Pc Amaranthus caudatus L. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de utilizare vegetativ Alternanthera versicolor Voss.

Tabelul 8.1. Denumirea ştiinţifică şi populară Amaranthus paniculatus L. (continuare) Nr. 7 trompa elefantului Amaranthaceae 70-200 40-60 Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Direct III-IV Răsad (III)→V Mod de utilizare vegetativ - * G I Ft Ammobium alatum R. crt. Răsad (II-III)→V Direct III-IV Ft Ro Bo Pb 9 gura leului Scrophulariaceae 15-90 30-45 - * 83 . Browr 8 imortelă albă Compositae 40-60 15-30 * Răsad (III)→V - Im Antirrhinum majus L.

crt. 12 gălbenele.Tabelul 8. Denumirea ştiinţifică şi populară Arctotis grandis Thunb. filimică Compositae 30-60 30-60 * Răsad (III)→V Direct X-XI. gheaţă Begoniaceae 15-50 15-30 * Răsad (I)→V Ro Ra Bo Butaşi Pb (III)→V Mz Vd Pc Calendula officinalis L. 10 arctotis Compositae 40-60 20-30 Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de utilizare vegetativ Ro Pt St Vd Ft → * Răsad (III)→V - Begonia semperflorens Link et. 11 begonie.1 (continuare) Nr. Otto. III-IV - Ft Ro Ra 84 .

14 albăstrele Compositae 40-90 30 * Direct IV - Ft Ro Pb Ra G Centaurea moschata L. (continuare) Nr. 13 ochiul boului Compositae 20-80 30-45 * Răsad (III)→V Direct IV - Centaurea cyanus L. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de utilizare vegetativ Ft Ro Ra Pb Bo Vd Callistephus chinensis L.1. crt. 15 vineţică parfumată Compositae 40-70 20 * Direct IV - Ft Ro Pb Ra G 85 .Tabelul 8.

16 creasta cocoşului Amaranthaceae 20-60 30 Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare * Răsad (III)→V - Ft Im Ro Ra Celosia pyramidalis Hort. (continuare) Nr. 17 celosia Amaranthaceae 30-60 20-30 Răsad (III)→V - * Ft Im Ro Ra Chrysanthemum carinatum L. Ch. (syn.tricolor Andr.) 18 crizantemă de vară Compositae 40-60 30 * Răsad (III)→V Direct IV - Ft G Ro Ra 86 .1. crt. Denumirea ştiinţifică şi populară Celosia argentea var.Tabelul 8. cristata L.

21 cobea Polemoniaceae 700-800 Răsad Butaşi Dv (II-III)→V (II-III)→V * 87 . crt. 19 clarchia Onagraceae 30-70 30 Direct IV - * Ft Ro Ra Pb Cleome spinosa Jacq. 20 cleome Capparidaceae 80-120 45-60 * Răsad (III-IV)→V - G Ra Cobaea scandens Cav. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Clarkia elegans Dougl.1. (continuare) Nr.Tabelul 8.

mărariţă Compositae 80-120 60 * Direct X. mireasă Labiatae 10-40 30 Răsad (II)→V * Mz Vd Butaşi Ro (III)→V Ra Pb Coreopsis tinctoria Nutt. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Coleus blumei Benth.) 23 lipscănoaie Compositae 45-90 20-45 * Răsad (III-IV)→V Direct X-XI. 24 cosmos. (continuare) Nr. IV Răsad (III)→V - Ft G Ra 88 . (syn. 22 urzicuţă. Calliopsis tinctoria DC.Tabelul 8. crt.1. IV-V - Ft G Ro Ra Cosmos bipinnatus Cav.

IV-V - Ft Ro Ra 89 . 26 dălioare Compositae 40-70 45-60 * Răsad (III)→V Direct IV-V - Ft Ro Ra Pb Delphinium ajacis L. IV Răsad (III)→V - Ft G Ro Ra Dahlia variabilis Hort. (continuare) Nr. floare domnească Ranunculaceae 50-120 30-50 * Direct X-XI. 27 nemţişor.1. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Cosmos sulfureus Cav. crt.Tabelul 8. fluturaşi Compositae 80-100 40-50 * Direct X. 25 cosmos.

„Chabaud“. (continuare) Nr.1. 30 dimorfotecă Compositae 20-35 15-20 * Direct IV - Ft Ro Ra Pb Pc 90 .Tabelul 8. 29 garoafă chinezească Caryophyllaceae 15-30 15-30 Răsad (III-IV)→V - ** Ro Ra Pb St Bo Dimorphoteca aurantiaca Hort. crt. Denumirea ştiinţifică şi populară Dianthus caryophyllus L. 28 garoafă de vară Caryophyllaceae 50-70 20-30 Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare ** Răsad (I-II)→V butaşi Ft (I-II)→V Dianthus chinensis L.

Tabelul 8. crt. IV-V - Ro Ra Pb St Pc Gaillardia picta Hort. 31 fasole japoneză Leguminosae 80-400 - * Direct IV-V - Dv Eschscholtzia californica Cham. 32 mac californian Papaveraceae 30-60 15 * Direct X-XI. (continuare) Nr. 33 fluturei Compositae 30-60 30 ** Răsad (III-IV)→V Direct IV-V - Ro Ra Pb G Ft 91 .1. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Dolichos lablab L.

bumbuşcuţe Amaranthaceae 30-50 20 * Răsad (III)→V - Im 92 . 35 azalee de grădină Onagraceae 25-40 30 Direct IV-V - * Ro Ra Pb St Vd Gomphrena globosa L.1. crt. 36 gomfrena.Tabelul 8. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Gazania splendens Hort. 34 gazania Compositae 15-30 15-20 * Răsad (III)→V - Ro Ra Pb Vd St Godetia grandiflora Lindl. (continuare) Nr.

37 floarea miresei Caryophyllaceae 40-60 20-30 Direct IV-V G Ft * Helichrysum bracteatm Willd. crt. 39 lilicele Cruciferae 20-30 15-20 Direct III-IV - * Ro Ra Pb Vd 93 .B. 38 floare de pai Compositae 30-90 30 * Răsad (III)→V - Im Iberis amara L. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Gypsophilla elegans M. (continuare) Nr.1.Tabelul 8.

Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Impatiens balsamina L. crt. 42 zorele Convolvulaceae 150-300 - * Direct IV-V - Dv 94 . 40 sălcioară. copăcei.1.Tabelul 8. 41 zorele Convolvulaceae 250-400 Direct IV-V Dv * Ipomaea rubrocoerulea Hook. (continuare) Nr. balsamina Balsaminaceae 35-75 45 * Răsad (III-IV)→V Direct IV-V - G Ro Ra Ft Ipomaea purpurea Lam.

Denumirea ştiinţifică şi populară Iresine herbstii Hook. (syn.) 43 irezină Amaranthaceae 25-40 30 Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare * Mz Butaşi Bo (II-III)→V Vd Iresine lindenii L. Achyranthes lindenii) 44 irezină Amaranthaceae 30-70 30 - * Mz Butaşi Bo (II-III)→V Vd Lathyrus odoratus L.Tabelul 8.1. (continuare) Nr. 45 mazăre mirositoare Leguminosae 90-200 50 Direct IV Dv Ft * 95 . (syn. Achyranthes verschafeltii Lem. crt.

1. 47 micşunele Cruciferae 40-50 20 * Răsad (III)→IV-V Direct IV-V - Ro Ra St Vd Matthiola incana (L. mixandre Cruciferae 20-80 30 Răsad (III)→IV-V Direct IV-V - * Ft G Ro Ra Vd 96 . crt.) 48 micşunele. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Lobelia erinus L.Tabelul 8. (continuare) Nr. 46 lobelie Campanulaceae 10-20 10-15 * Răsad (II)→V Ro butaşi Ra (II-III)→V Mz Vd Matthiola bicornis DC.

Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Mirabilis jalapa L. (continuare) Nr. chica voinicului Ranunculaceae 35-60 20 Direct X-XI. 50 regina nopţii Solanaceae 80-150 40-50 răsad (III)→V G Ra Ro * Nigella damascena L.Tabelul 8. 49 barba împăratului. 51 negrilică. frumoasa nopţii Nyctaginaceae 60-90 40-60 Direct IV-V G Ro Ra * Nicotiana alata Link.1. III-IV - * Ft Ro Ra St Im 97 . crt.

1. 54 brumărele. 52 busuioc Labiatae 25-50 20 * Răsad (III)→IV-V Direct IV-V - Ro Ra Vd Pb Petunia × hybrida Hort. (continuare) Nr. 53 petunie Solanaceae 15-80 30 * Ro Ra Răsad Butaşi Pb (II-III)→V (II-III)→V Mz Vd Phlox drumondii Hook.Tabelul 8. scânteuiţe Polemoniaceae 15-50 10-30 * Răsad (II-III)→V Direct IV-V - Ro Ra Bo Pb Mz Vd St 98 . crt. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Ocimum basilicum L.

Butaşi Pc (f.1. jaleş Labiatae 30-90 20-30 Răsad (I)→V Butaşi (II-III) →V * Ro Ra Mz Pb Bo Vd Ro Ra Pb Bo St Vd Pc Mz Sanvitalia procumbens Dam. rar) V St (III)→V Direct Bo V Mz Vd Salvia splendens Ker. crt. (continuare) Nr.Tabelul 8. 56 salvie. 55 floare de piatră Portulacaceae 15-20 15 Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de utilizare vegetativ * Ro Ra Răsad Pb (II-III)→IV. 57 sanvitalia Compositae 15 30 * Răsad (III)→V Direct IV-V - 99 . Denumirea ştiinţifică şi populară Portulaca grandiflora Hook.

1. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de utilizare vegetativ Scabiosa atropurpurea L. (syn. Limonium sinuatum Mill. 58 scabioza.) 59 statice. vâzdoage Compositae 20-90 30-45 * Răsad (III)→V Direct X-XI. muşcata dracului Dipsacaceae 60-100 30 * Răsad (III-IV)→V Direct IV-V - Ft G Ro Ra Statice sinuata L. 60 crăiţe.Tabelul 8. crt. (continuare) Nr. limba peştelui Plumbaginaceae 30-60 30 * Răsad (II-III)→V - Im Tagetes erecta L. III-IV - Ft Ro Ra Pb G 100 .

vâzdoage Compositae 15-60 30 * Răsad (III)→V Direct X-XI.Tabelul 8. III-IV - Tagetes signata Bartl. crt. IV * Butaşi (rar) (II-III) →IV-V Ro Ra St Vd 101 . III-IV - Ro Ra Bo Pb Mz Vd Tropaeolum majus L. 63 conduraşi Tropaeolaceae 30-250 30 Direct X-XI. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de utilizare vegetativ Ro Ra Pb Mz Bo Vd Tagetes patula L. 62 crăiţe Compositae 15-60 20-30 * Răsad (III)→V Direct X-XI.1. 61 crăiţe. (continuare) Nr.

Z. urzicuţă Verbenaceae 20-40 30 – * Ro Răsad Ra Butaşi Pb (II-III)→V (rar) Mz Direct (II-III)→V Vd V St Zinnia elegans Jacq. angustifolia H. crt. Z.Tabelul 8.1. 66 Compositae (syn. 64 verbină.B.) 25-40 20-30 * Răsad (III)→V Direct V - Ft Ro Ra Pb 102 . Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de utilizare vegetativ Verbena × hybrida Hort. (continuare) Nr. 65 cârciumărese Compositae 20-100 30 * Răsad (III)→V Direct V - Ft G Ro Ra Zinnia haageana Reg.

Tabelul 8. (continuare) Nr.1. IV Im * 103 . Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de utilizare vegetativ Xeranthemum annum L. crt. 67 imortelă. cununiţă Compositae 30-60 45 Răsad (III)→V Direct X. pleviţă.

1 nalbă de grădină Malvaceae 80-250 60 ** Răsad VIIVIII→IX-X - *Bellis perennis L. bănuţei Compositae 5-15 10-15 *** Răsad VI-VII → IX-X Ro Ra Pb Despărţire Mz VII-VIII Vd Pc Ft Campanula medium L. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime (cm) Diametrul Cerinţe tufei ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare G I Ra Ro Ft *Althaea rosea Cav. crt.Tabelul 8. 2 părăluţe.2. 3 clopoţei de grădină Campanulaceae 50-80 30 Răsad V-VII→IXX - *** Ft G Ro Ra Pb 104 . Specii floricole bienale Nr.

2. (continuare) Nr. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Diametrul Înălţime Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Cheiranthus cheiri L. 6 degeţel Scrophulariaceae 50-150 30-45 Răsad VI-VII→IXX Ft G Ra ** 105 .Tabelul 8. 5 garoafă turcească Caryophyllaceae 15-50 20-30 Răsad VI-VII→ IX-X *** Ft Ro Despărţire Ra VIII Pb G Digitalis purpurea L. 4 micşunele ruginii Cruciferae 30-80 30-40 Răsad VIIVIII→IX-X - *** Ft G Ro Ra Pb Vd *Dianthus barbatus L. crt.

7 pana zburătorului. (syn.) Hill. (continuare) Nr. Denumirea ştiinţifică şi populară Lunaria biennis Moench. crt. 8 nu mă uita Boraginaceae 15-35 15 *** Ro Ra Răsad Pb Despărţire Mz VI-VII→IXVII-VIII Vd X Ft Pc *Primula acaulis (L. 9 primula. L.2. banul Iudei Cruciferae 30-100 30 Familia botanică Aspectul plantei Diametrul Înălţime Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** Răsad VIIVIII→IX-X - Ft G Ra Im *Myosotis alpestris L. ciuboţica cucului Primulaceae 10-15 20 *** Răsad VIIVIII→IX-X - Ro Ra Pb Pc Vd 106 .Tabelul 8. annua L).

Tabelul 8. Răsad VIIVIII→IX-X 10 Caryophyolaceae 20-45 15 - *** guşa porumbelului Ro Ra Pb Mz Pc Vd *Viola wittrockiana Gams. (continuare) Nr. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Diametrul Înălţime Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Silene pendula L. crt. Viola × tricolor maxima) 11 panseluţe Violaceae 15-25 20 *** Butaşi Răsad (soiurile cu VI-VII→IXflori duble) X Despărţire Ro Ra Pb Mz Pc Vd * specii perene cultivate ca bienale 107 .2. (syn.

Specii floricole hemicriptofite Nr. crt. 1 coada şoricelului Compositae 60-120 50-60 *** Ft G Răsad Despărţire Ra (III-IV) →V III.Tabelul 8.3. ciucuşoară Cruciferae 15-50 20 *** Direct IV-V St Despărţire Ro IX-X Ra Butaşi Bo Aquilegia vulgaris L. IX St Im Alyssum saxatile L. 2 alisum. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Achillea filipendulina Lam. 3 căldăruşe Ranunculaceae 60-75 20 *** Ft Răsad G Despărţire (III-IV) Ro IX-X Ra →VII-VIII Pb 108 .

6 clopoţei de munte Campanulaceae 15-20 15 ** St Răsad Despărţire Pc IX-X Ra IV-V→IX Pb 109 . 5 aster. 4 scânteiuţe Compositae 10-30 20-30 Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** Bo Ro Despărţire Ra Răsad (rar) III Pb Butaşi (IV)→IX St IV-V Pc Vd Aster novi – belgii L. crt.3. Denumirea ştiinţifică şi populară Aster alpinus L. (continuare) Nr.Tabelul 8. vineţele Compositae 70-150 45 Răsad (rar) (IV)→IX Despărţire Ft III G Butaşi Ra IV-V *** Campanula carpatica Jacq.

Tabelul 8. 7 lâna caprelor Caryophyllaceae 10-20 10-15 Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** - Despărţire St IX-X Pc Butaşi Vd (rar) Chrysanthemum indicum L. 8 tufănele Compositae 20-80 30-50 Despărţire III-IV Butaşi (II-III) *** Ft G Ro Ra Pb Vd Chrysanthemum leucanthemum L. 9 margarete Compositae 40-80 30-40 *** Răsad Ft Despărţire G IV-V→IXIII-IV R X 110 . Denumirea ştiinţifică şi populară Cerastium tomentosum L.3. crt. (continuare) Nr.

11 nemţişor Ranunculaceae 80-150 50-80 ** Răsad III-IV. Senecio cineraria DC) 10 cinerarie. Denumirea ştiinţifică şi populară Cineraria maritima L.G X I (IIIIV)→IX Butaşi Ro V-VI Ra Despărţire Ft Dianthus deltoides L. (continuare) Nr.3.Tabelul 8. (syn. crt. 12 garofiţă Caryophyllaceae 10-15 10 *** Bo Răsad Despărţire Pc X St IV-V → Butaşi Vd IX-X VIII-IX Ra Pb 111 . spălăcioasă Compositae 30-70 30-40 *** Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Răsad (IIIII)→V Butaşi (II-III) Bo Mz Ro Rb Pb Delphinium x hybridum Staph et Wild. IX.

crt.3. (continuare) Nr. Denumirea ştiinţifică şi populară Dianthus plumarius L.Tabelul 8.III-IV. 14 cerceii doamnei Papaveraceae 60-80 50 Răsad (rar) (III-IV)→IX Despărţire Ft IX-X G Butaşi Ra (IX-X) ** Echinops ritro L. 15 măciuca ciobanului Compositae 120 60-75 *** G Răsad Despărţire Ra V-VI→IX. 13 garofiţe Caryophyllaceae 25-40 20 Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** Bo Despărţire Pc Răsad St X IV-V→IXButaşi Vd X VIII-IX Ra Pb Ft Dicentra spectabilis Lem. IXPb X X Im 112 .

IX. 18 floarea miresei Caryophyllaceae 60-100 100 Răsad (III)→V Despărţire Ft III-IV. 16 eşverie Crassulaceae 10-15 15 ** Bo Ro Ra Răsad Butaşi Mz (II-III)→V (II-III)→V Pb Vd St Gaillardia hybrida Hort. crt.G X Im *** 113 .Tabelul 8.3. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Echeveria secunda Booth. 17 fluturaşi Compositae 20-70 20-30 *** Răsad V-VI→V Butaşi (II-III) Ft G Ro Ra Gypsophila paniculata L. (continuare) Nr.

20 gălbenele de toamnă Compositae 80-120 60 Răsad (II-III)→V *** Despărţire III-IV Butaşi (III)→V Ft G Ra Im Iberis sempervirens L. (continuare) Nr. 19 siminoc Compositaae 20 10-20 - *** Butaşi (III-IV)→ V Despărţire IV. 21 limbuşoară Cruciferae 10-30 15-20 *** Butaşi Bo (II-III)→ Răsad St V (IXVd Despărţire Ra XI)→IV-V III-IV. IXPb X 114 . X Heliopsis scabra Dunal.Tabelul 8. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Bo Mz Ro Ra Pb Vd St Gnaphallium lanatum Hort. crt.3.

23 lupin. 24 mac de grădină Papaveraceae 60-150 45 *** Direct Ft IV-V Despărţire G Răsad(rar) IX-X Ro V-VI → IXRa X 115 . crt.Tabelul 8. IXPb X St Ft Lupinus polyphyllus Lindl.) 22 levănţică Labiatae 30-60 20-30 Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** Răsad (III)→IX G Bo Butaşi Vd Despărţire Ra III-IV. syn. cafeluţă Leguminosae 80-120 60 *** Direct IV-VI - Ft G Ro Ra Papaver orientale L. (Lavandula officinalis Mais. Denumirea ştiinţifică şi populară Lavandula angustifolia Moench.3. (continuare) Nr.

crt.Tabelul 8. 26 falaris. X *** 116 . (continuare) Nr. 25 penstemon Scrophulariaceae 40-80 20-40 ** Ft Despărţire G Răsad IX-X. IV Ro VII → IX-X Butaşi Ra VI-VIII Pb Phalaris arundinaceae L. iarbă decorativă Gramineae 10-20 20 *** - Ft Despărţire G III-IV. brumărele Polemoniaceae 80-100 60 Răsad Ft Despărţire G (II-III)→V III-IV. IXRo Direct X Ra IV. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Penstemon barbatus Nutt. 27 flox.3. IXSt X Pb Phlox paniculata L.

Denumirea ştiinţifică şi populară Phlox setacea L. (syn P. (continuare) Nr. IX(III-IV) → Ro X V Ra Pb Vd 117 .3.. subulata L. IXX Mod de utilizare Bo Pc St Ra Pb Vd *** Răsad (III)→V Direct IV Physostegia virginiana Benth. crt. 29 fisostegia Labiatae 100-120 60 *** Răsad (III) → V Ft Despărţire G IV. iarbă amară Compositae 40-80 20-30 *** Ft G Mz Răsad Despărţire Bo III-IV.) 30 moşnegei.) 28 flox Polemoniaceae 10-15 10-15 Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Despărţire IV. Chrysanthemum partenium Pers. IX Ro Ra Pyrehrum parthenifolium Sin. IX Butaşi V-VI.Tabelul 8. (syn. Matricaria parthenium L.

31 primula Primulaceae 60-80 10-15 Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** Ft G Răsad Despărţire Ro (III-IV) → IX-X Ra IX Pb Vd Primula denticulata Smith. III Pc Vd Rudbeckia fulgida 33 rudbechie. crt. Denumirea ştiinţifică şi populară Primula auricula L.Tabelul 8.3. 32 primula Primulaceae 20-40 10-15 *** Ro Ra Răsad Despărţire Pb IX-X VI → IX. (continuare) Nr. rugi galbeni Compositae 75-80 30-40 *** Ft Răsad Despărţire G (III)-VI → III. III Ra 118 . X Ro IX.

(continuare) Nr. Denumirea ştiinţifică şi populară Rudbeckia nitida Nutt. 34 rudbechie Compositae 100-150 30-50 Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** Ft Răsad Despărţire G (III)-VI → III. Echinacea purpurea L.Tabelul 8. IV Despărţire III.) 35 echinacea Compositae 100-120 50 *** Ft Răsad Despărţire G (III)-VI → III.3. 36 santolina Compositae 30-50 20-30 - *** Butaşi VII-VIII → IX. X Ro IX. IX Bo Mz Vd G St 119 . III Ra Santolina chamaecyparissus L. III Ra Rudbeckia purpurea L. X Ro IX. crt. Moech. (syn.

III III-IV. sedum Crassulaceae 30-45 30 *** Butaşi VII-VIII Răsad(rar) →IX IV-VII → Despărţire IX. sedum Crassulaceae 10-20 20 *** Butaşi VII-VIII Răsad(rar) → IX IV-VII → Despărţire IX.B. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Santolina viridis Wild. 37 santolina Compositae 30-50 20-30 - *** Butaşi VII-VIII →IX-X Despărţire III. 39 iarbă grasă. III III-IV.3. IXX G Ro Ra Pb St Ft Vd Sedum spurium M. IX Ft G Ro Ra Pb Sedum spectabilis Boreau. IXX Bo St Ra Pb St Vd 120 . (continuare) Nr.Tabelul 8. 38 iarbă grasă. crt.

Tabelul 8.3. (continuare)
Nr. crt. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică

Aspectul plantei

H (cm)

D (cm)

Cerinţe ecologice

Înmulţirea seminţe vegetativ

Mod de utilizare

Sempervivum tectorum L. 40 urechelniţă Crassulaceae 15 20 -

***

Bo Mz Despărţire St III-IV, IX; Ro Stoloni Ra III-IV, IX Pb Vd

Solidago canadensis L. 41 splinuţă, sânzâiană de grădină Compositae 70-120 45-60

***

Ft Răsad G Despărţire I (III)-VII → III-IV Ra X, IV Im

Statice arborescens Hort. 42 statice, sică Plumbaginaceae 30-50 30-40

***

Răsad (III) → V

Despărţire Im III-IV

121

Tabelul 8.3. (continuare)
Nr. crt. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică

Aspectul plantei

H (cm)

D (cm)

Cerinţe ecologice

Înmulţirea seminţe vegetativ

Mod de utilizare

Statice gmeline L. 43 statice, garofiţă de mare Plumbaginaceae 60-80 20-30

***

Răsad (III) → V

Despărţire Im III-IV

Viola odorata L. 44 toporaşi Violaceae 15-20 10

***

Bo Pc Răsad Despărţire Vd IX-X Ra (IX-X)→ IV Ra Pb

122

Tabelul 8.4.

Specii floricole geofite semirustice
Nr. Denumirea ştiinţifică crt. şi populară Canna indica L. 1 cana, trestie indiană Dahlia x hortensis Guillam. 2 dalie, gherghină Gladiolus hybridus Hort. gladiole, săbiuţe Compositae 30-150 60 Cannaceae 50-150 60 Familia botanică

Aspectul plantei

Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm)

Înmulţirea seminţe Răsad (II-III)→VVI Vegetativ Rizomi IV-V

Mod de utilizare Ft G Ro Ra Ft G Ro Ra Ft Ro Ra G

*

*

Rădăcini tuberizate IV-V Butaşi (III) → V

3

Iridaceae

40-120

20-30

-

*

Tuberobulbi IV-V

Polyanthes tuberosa L. 4 tuberoze, chiparoase Amaryllidaceae 40-80 20-25

*

-

Bulbi IV

Ft

123

Specii floricole geofite rustice Nr.) 1 bergenie.5. Ft Ro Ra Pb Pc 2 mărgăritar. B.Tabelul 8. crăciuniţă Saxifragaceae 30-50 30-50 Răsad(rar) (III-IV) → V Rizomi IX-X Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** Bo Ro Pb Ra Vd St Convallaria majalis L. Denumirea ştiinţifică şi populară Bergenia crassifolia Fritsch. bifolia Moench. (syn. crt. lăcrămioare Liliaceae 15-20 10-15 *** - Rizomi VIII 124 .

(syn. officinalis. vernus L. var. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Diametrul Înălţime Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Colchicum autumnale L.B.) crocus.5. 5 lumânare vegetală Liliaceae 60-80 30-40 Răsad (X-XI) →IV (după doi ani) Rizomi IX-X Ft G I Rb *** 125 . 3 brânduşă de toamnă Crocus vernus (L.) Wuff. C. şofran Liliaceae 10-15 10 *** - Tuberobulbi IX-X Bo Ro Ra Pb Pc 4 Iridaceae 10 8-10 - *** Tuberobulbi IX-X Ro Ra Pb Pc Bo Eremurus spectabilis M.Tabelul 8. (continuare) Nr. crt.

IV G Ra Ft 126 . 7 ghiocel Amanyllidaceae 15 5-10 *** - Bulbi IX-X Pc Ra Pb Ft St Hemerocallis flava L. (continuare) Nr.5. crt.Tabelul 8. 6 lalea pestriţă Liliaceae 60-100 30-50 ** Răsad (rar) V-VIII → V (după doi ani) Bulbi VIII Ft G I Ra Galanthus nivalis L. 8 crin galben Liliaceae 60-100 60-80 *** - Rizomi IX-X. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Fritillaria imperialis L.

perla orientului Liliaceae 20 10-15 Bulbi IX-X *** 127 .) 10 funchie. crt. Denumirea ştiinţifică şi populară Hemerocallis fulva L. IV G Ra Ft Hosta plantaginea (Lam. 11 zambilă. (continuare) Nr. 9 crin galben Liliaceae 100-120 60-80 Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** - Rizomi IX-X.5. et Zucc.Tabelul 8. Funkia grandiflora Sieb. crin de toamnă Liliaceae 30-60 30-50 ** Răsad (rar) (III).) (syn. X → IV-V Rizomi IV-VI G I Bo Ro Ra Pb Ft Vd St Ft Vd G Ro Ra Pb Bo Hyacinthus orientalis L.

Denumirea ştiinţifică şi populară Iris germanica L.Tabelul 8. tritoma Liliaceae 70-100 40-50 Rizomi IX-X ** Ft G I Ra 128 . (continuare) Nr. 14 cnifofia.5. 13 stânjenel pitic Iridaceae 10-15 10-15 - *** Rizomi IX-X Bo Ro Ra Pb Vd Kniphofia hybrida Hort. crt. 12 Rizomi IX-X Ft G Ra Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare stânjenel de grădină Iridaceae 50-90 30-50 *** Iris pumila Z.

5.Tabelul 8. crt. X *** Pc Bo Ra Pb Vd St 129 . Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diame. (continuare) Nr. 15 crin alb Liliaceae 80-120 20-30 - *** Bulbi VIII Butaşi (solzi) Ft G Ra Lilium regale Wilson. 16 crin regal Liliaceae 70-90 20-30 - ** Bulbi IX-X Butaşi (solzi) Ft G Ra Muscari armeniacum Back. 17 ceapa ciorii Liliaceae 20 10 Bulbi IX.Cerinţe trul tufei ecologice (cm) (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Lilium candidum L.

crt. 20 narcisă. trompetă Amaryllidaceae 30-40 10-20- *** Bulbi IX-X Ft Ro Ra Pb Vd 130 . Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diame. 18 narcisă Amaryllidaceae 30-40 10-15 Bulbi IX-X *** Ft Ro Ra Pb Vd Narcissus incomparabilis Mill. (continuare) Nr.Cerinţe trul tufei ecologice (cm) (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Narcissus poeticus L. 19 narcisă Amaryllidaceae 30-40 10-20 - *** Bulbi IX-X Ft Ro Ra Pb Vd Narcissus pseudonarcissus L.5.Tabelul 8.

22 bujor Paeoriaceae 40-50 30-40 - *** Despărţire VIII G Ra Ft Scilla bifolia L.Cerinţe trul tufei ecologice (cm) (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Paeonia officinalis L.5. crt. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diame. 23 viorea Liliaceae 15-30 10 *** - Bulbi X Pc Ra Pb Ft St Vd 131 . 21 bujor Paeoriaceae 60-100 80-100 Despărţire VIII Ft G Ra *** Paeonia tenuifolia L. (continuare) Nr.Tabelul 8.

(continuare) Nr.) 26 Liliaceae 90-150 60-100 - ** iuca Rizomi IX-X Drajoni IV G I Ft 132 . urechea iepurelui Tulipa gesneriana L. 25 lalea Liliaceae 20-60 15-30 Labitae 20-50 20-30 Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diame. Y. Y.Cerinţe trul tufei ecologice (cm) (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare G Pc Ra Pb St Vd Ft Ro Ra Pb Bo Pc Vd ** - Despărţire X. angustifolia Hort.. jaleş.Tabelul 8. smalliana Fern. crt. 24 stahis. (syn.5. Denumirea ştiinţifică şi populară Stachys lanata Jacq. IV *** Bulbi IX-X Yucca filamentosa L.

(syn. Asparagus Liliaceae Răsad Divizare Port Cladodii x x x x 12-18°C 133 . crt. floarea flamingo Araceae - Divizare Butaşi Flori Frunze x x x x 15-20°C 3 Asparagus densiflorus Meyeri.Tabelul 8. umbelatus L. A. Merit. Specia Agapanthus africanus L. Specii floricole cultivate la ghivece Nr. anturium.6.) crin albastru Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV 1 Liliaceae Răsad Divizare Flori - - x x 16-20°C 2 Anthurium scherzerianum Schott.

6. (continuare) Nr. crt.Tabelul 8. 5 asparagus Liliaceae Răsad Divizare port cladodii x x x x 10-18°C Aspidistra elatior Blume. 6 Aspidistra Liliaceae Divizare Frunze x x x x 12-16°C 134 . Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Asparagus plumosus Bak. 4 asparagus Liliaceae Răsad Divizare Port cladodii x x x x 12-18°C Asparagus sprengeri Regel.

Tabelul 8.6. (continuare)
Nr. crt. Specia Familia botanică

Aspectul plantei

Cerinţe

Înmulţire seminţe vegetativ

Element decorativ

Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV

Aucuba japonica Thumb. 7 aspidistra Cornaceae -

Butaşi Marcotaj

Frunze

x

x

x

x

10-18°C

8

Azaleea indica L. (syn. Rhododendron Ericaceae simsii Planch.)

-

Butaşi Altoire

Flori

x

-

-

x

15-22°C
azalee

Begonia x rex Putz. Meisterstük 9 Begonie Begoniaceae Butaşi

Frunze Flori

x

x

x

x

20-25°C

135

Tabelul 8.6. (continuare)
Nr. crt. Specia Familia botanică

Aspectul plantei

Cerinţe

Înmulţire seminţe vegetativ

Element decorativ

Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV

Begonia x tuberhyrida Voss. 10 begonie Begoniaceae Răsad

Tuberculi Butaşi

Flori

-

x

x

-

16-20°C

Beloperone guttata Brandeg. 11 beloperone Acanthaceae Butaşi Flori x x -

15-20°C

Bougainvillea glabra Chois. 12 bughenvillee, floare de hârtie Nyctaginaceae Butaşi Flori x x x

15-20°C

136

Tabelul 8.6. (continuare)
Nr. crt. 13 Specia Familia botanică

Aspectul plantei

Cerinţe

Înmulţire seminţe vegetativ

Element decorativ

Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV

BROMELII
Aechmea fasciata (syn. Billbergia fasciata)

13.a. aechmea

Bromeliaceae

12-18°C

Răsad (rar) (II-III)

Drajoni

Frunze Flori

x

x

x

x

13.b.

Billbergia nutans Rgl. bilbergia

Bromeliaceae

12-18°C

Răsad (rar) (II-III)

Drajoni

Frunze Flor

x

-

-

x

Neoregelia carolinae (syn. Nidularium 13.c. meyendorfii) Neoregelia

Bromeliaceae

-

Drajoni

Frunze Flori

x

x

x

x

12-20°C

137

Cereus peruvianus Mill.a.b. (continuare) Nr. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Vriesea splendens Lem.6. Echinocereus baileyi Cactaceae Răsad Butaşi Tulpini Flori x x x x 138 . Cactaceae Răsad Butaşi Tulpini Flori x x x x 14. 13. crt.d. Vriesia 14 CACTU{I Bromeliaceae Răsad (rar) (II-III) Drajoni Frunze Flori x x x x 14.Tabelul 8.

cactus butoi Cactaceae Răsad Butaşi Tulpini Flori x x x x Mammillaria hybrida 14. 14.c. (continuare) Nr. limba soacrei Cactaceae Răsad Butaşi Tulpini Flori x x x x 139 . mamilaria Cactaceae Răsad Butaşi Tulpini Flori x x x x Opunţia maxima Mill.d.e. crt.Tabelul 8. 14.6. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Echinocactus grusonii Hildm.

Zygocactus truncatus (Haw. ripsalis Cactaceae Răsad Butaşi Tulpini x x x x 14.f. crt.6. 15 Caladium Araceae Divizare Frunze x x x x 10-20°C 140 . Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Rhipsalis cassuta 14.g.Tabelul 8. Schum crăciuniţa Răsad Butaşi Tulpini Flori x x - x Caladium bicolor Hort.) K. (continuare) Nr.

crt. (continuare) Nr.Tabelul 8. 18 Clivia Amarylliadaceae Răsad Divizare Flori Fructe x x 18-20°C 141 . planta păianjen Liliaceae Divizare Stoloni Frunze Port x x x x 18-20°C Clivia miniata Rgl. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Camellia japonica L. 17 clorofitum.6. 16 camelie. trandafir japonez Theaceae Butaşi Flori x x x 16-18°C Chlorophytum comosum Back.

Tabelul 8. 19 croton Euphorbiaceae - 18-25°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze x x x x Codiaeum angustifolium L. 20 croton Euphorbiaceae - 18-25°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze x x x x Columnea gloriosa Sprague 21 Columnea Gesneriaceae Butaşi 18-20°C Flori Port Frunze x x x x 142 . Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Codiaeum variegatum L.6. (continuare) Nr. crt.

(continuare) Nr. crt. 22 cordiline Liliaceae - Frunze x x x x 10-18°C Codyline fruticosa (syn. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Butaşi Marcotaj aerian Lăstari bazali Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Cordyline australis Hook.) 23 cordiline Liliaceae - 14-20°C Butaşi Marcotaj aerian Lăstari bazali Frunze x x x x Cyclamen persicum Mill. C.Tabelul 8.6. 24 Ciclamen Primulaceae Răsad Fragmente tubercul Flori Frunze x x x x 18-22°C 143 . terminalis Kzh.

25 ciperus.6.Tabelul 8. (continuare) Nr. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Cyperus alternifolius L. (syn D. maculata) 26 difenbachia Araceae Cyperaceae Butaşi Frunze Port x x x x 10-20°C 20-22°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze x x x x Dracaena fragrans 27 dracenă Agavaceae Tuberculi Butaşi Flori Frunze x x - 10-20°C 144 . plantă umbrelă Dieffenbachia picta Schot. papirus. crt.

iedera diavolului Euphorbia pulcherrima Willd. (continuare) Nr.6.Tabelul 8. crt. 28 dracenă Epipremnum aureum (syn. steaua Crăciunului Agavaceae - 10-20°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze x x x x 29 Araceae - 12-16°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze Port x x x x 30 Euphorbiaceae - Butaşi Bractee x - - x 18-20°C 145 . Poinsetia pulcherrima) poinsetia. Potos aureus) potos. (syn. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Dracaena marginata Lam. Scindapsus aureus.

6.a. coroana cu spini Euphorbiaceae Butaşi Flori x x x x 10-16°C Euphorbia trigona 32 Euforbia 33 Euphorbiaceae Butaşi Tulpini Frunze x x x x 10-16°C FERIGI Asplenium nidus L.Tabelul 8. crt. (continuare) Nr. 31 euforbia. Asplenium Polypodiaceae - Divizare Frunze x x x x 18-20°C 146 . Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Euphorbia splendens Bojer. 33.

34 ficus plângător Moraceae Butaşi Marcotaj aerian Frunze Port x x x x 18-20°C 147 .c. nefrolepis Polypodiceae Divizare Stoloni Frunze x x x x 15-18°C Platycerium alcicorne Willemet. (P.b. (continuare) Nr. crt.Tabelul 8. bifurcatum) 33. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Nephrolepis exaltata Schoot. corn de cerb Polypodiceae Divizare Frunze x x x x 18-20°C Ficus benjamina L. syn. 33.6.

Tabelul 8. 35 ficus conum Moraceae Butaşi Marcotaj aerian Frunze Port x x x x 16-20°C Ficus lyrata Warb.6. F. (continuare) Nr. pandurata Hort. repens L. F.. (syn.) 36 ficus Ficus pumila L.) Moraceae - 18-20°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze Port x x x x 37 Moraceae - Butaşi Frunze Port x x x x ficus pitic 18-20°C 148 . Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Ficus elastica Roxb. F. stipulata Thumb. (syn. crt.

39 ederă Araliaceae Butaşi Frunze Port x x x x 12-16°C Hibiscus rosasinensis L. (continuare) Nr. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Fuchsia x hybrida Voss.Tabelul 8. 40 trandafir chinezesc Malvaceae Butaşi Flori x x - 16-20°C 149 .6. crt. 38 cerceluşi Oenotheraceae Butaşi Flori x x x 12-18°C Hedera helix L.

Tabelul 8. H. Lam.C. hortensis Sim.) Amaryllidaceae Bulbi Flori x x x 12-18°C 42 Saxifragaceae - Butaşi Flori x x x - hortensie 15-17°C Impatiens sultanii Hook 43 impatiens. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Hippeastrum vittatum Herb. (continuare) Nr. norocul casei Balsaminaceae Răsad Butaşi Flori x x - 18-20°C 150 . (syn. crt. 41 crin de cameră Hydrangea macrophylla D.6.

46 Leandru Apocynaceae Răsad Butaşi Drajoni Marcotaj Flori x x - 12-18°C 151 . crt. Specia Jacobinia carnea (Hook.) iacobină Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV 44 Acanthaceae - Butaşi Flori x x x - 16-18°C Monstera deliciosa Liebur. (continuare) Nr.6.Tabelul 8. 45 monstera Araceae - 18-22°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze Port x x x x Nerium oleander L. (syn. Justicia carnea Hook.) Nichols.

6.a. crt. 47. catleia Orchidaceae Răsad Divizare Flori x x x x 15-20°C Cymbidium x hybridum 47.b. 47 Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV ORHIDEE Cattleya x hybrida Hort.Tabelul 8. orhidee barcă Orhidaceae Răsad Divizare Flori x x x x 13-20°C Dendrobium chrysotoxum 47.c. Orhidee Orhidaceae Răsad Butaşi Flori x x x x 13-20°C 152 . (continuare) Nr.

Chamaerops humilis Palmae L.d.6. orhidee Orhidaceae Răsad Divizare Flori x x x x 12-18°C Passiflora coerulea L. Direct în ghivece - Frunze Port x x x x 10-16°C 153 . 48 floarea pasiunii 49 Passifloraceae Răsad Butaşi Marcote Flori Port x x x - 14-17°C PALMIERI 49.Tabelul 8. crt. 47. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Paphiopedillum leeanum Pfitz. (continuare) Nr.a.

Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV 49.b. 51 druşain Geraniaceae Răsad (XII-II) Butaşi Flori Frunze x x - 10-15°C 154 . crt.Tabelul 8.6. Geraniaceae (syn. (continuare) Nr. P. x domesticum) Răsad (XII-II) Butaşi Flori Frunze - x x - 15-20°C Pelagronium odoratissimum Ait. Direct în ghivece - Frunze Port x x x x 10-16°C 50 Pelargonium grandiflorum Wild. Phoenix canariensis Palmae Kunth.

P. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV 52 Pelargonium peltatum Ait.6. Geraniaceae P. (syn. crt. x hortorum) 53 muşcată Geraniaceae Răsad (XII-II) Butaşi Flori Frunze - x x - 15-20°C Peperomia obtusifolia 54 Pepepronia Piperaceae Butaşi Frunze x x x x 12-16°C 155 .Tabelul 8. x hederaefolium) Răsad (XII-II) Butaşi 15-20°C Flori Frunze Port - x x - Pelargonium zonale Ait. (continuare) Nr. (syn.

55 filodendron Araceae - 16-20°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze Port x x x x Philodendron cordatum Hort. 56 filodendron Araceae - 16-20°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze Port x x x x Pilea cadierei A.6.Tabelul 8. Guill. crt. (continuare) Nr. 57 Pilea Urticaceae Butaşi Frunze x x x x 14-18°C 156 . Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Philodendron elegans Krause.

6. violetă de Uzambar gesneriaceae - 20-22°C Butaşi Divizare Flori Frunze x x x x Sansevieria trifasciata Thunbg. 59 sansevieria Liliaceae - 12-20°C Butaşi Divizare Frunze x x x x 60 Saxifraga sarmentosa L. (continuare) Nr. stolonifera) Saxifragaceae - 14-18°C Saxifraga Stoloni Divizare Frunze Port Flori x x x x 157 . 58 violetă africană. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Saintpaulia jonantha M.Tabelul 8. S. crt. (syn. Wendl.

) gloxinia Compositae Răsad Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV 15-18°C Butăşire (la soiuri cu flori involte) Flori x x - x 62 Gesneriaceae Răsad Butaşi Flori - x x - 18-22°C Spathiphyllum wallisii Regl. (syn. Specia Senecio cruentus D. (continuare) Nr. crt. Gloxinia speciosa Lodd.C.6.Tabelul 8. Cineraria hybrida Willd.) 61 cinerarie Sinningia speciosa Benth. 63 Spatifilum Araceae Divizare Flori Frunze x x x x 16-20°C 158 . (syn.

Eonium Crassulaceae - Butaşi 12-16°C Frunze Flori Port x x x x 159 . 64 singonium Araceae Butaşi Frunze x x x x 18-20°C Yucca elephantipes (syn. Y.) Webb. 66. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Syngonium podophyllum Schott. crt.6.Tabelul 8. (continuare) Nr.a. et Berth. guatemalensis) 65 Iuca 66 Liliaceae Butaşi Frunze x x x x 10-18°C SUCULENTE Aeonium arboreum (L.

Tabelul 8. 66. Crasula Crassulaceae Butaşi 12-15°C Frunze Flori x x x x 160 . aloe Liliaceae 10-18°C Răsad (rar) Drajoni Butaşi Frunze Flori x x x x Crassula arborescens (Mill. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Agave americana L. agave Agavaceae Drajoni 8-15°C Frunze Port x x x x Aloe arborescens Mill.b. 66. (continuare) Nr.d. crt.c.6. 66.) Willd.

Haworthia margaritifera (L.Tabelul 8. 2-15°C Frunze Flori 66.) Liliaceae Haw.f. - 10-16°C Butaşi Drajoni Frunze Flori x x x x 66. Br. crt. (continuare) Nr.) Asclepiadaceae R. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Drajoni Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV x x x x 66. Hoya carnosa (L.e.g. - 12-18°C Butaşi Marcote Frunze Flori x x x x 161 .6. Gasteria verrucosa Liliaceae (Mill.) Duv.

Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV 66. crt. (continuare) Nr. sedum.i.h Kalanchoë Crassulaceae blossfeldiana Poeln. Răsad Butaşi 15-20°C Flori Frunze x x x x Sedum sieboldii Sweet 66.6.Tabelul 8. iarbă grasă Crassulaceae Răsad (rar) Butaşi Divizare Frunze Port x x x x 10-16°C 162 .

Denumirea ştiinţifică şi populară Alstroemeria aurantiaca D. crt. 1 alstromeria Amaryllidaceae Răsad (rar) Divizare VI-VIII Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Perioada de repaus 8-20°C Anthurium andreanum Lind. 2 pasărea flamingo Araceae Divizare XII-I (parţial) 16-25°C Chrysanthemum hortorum 3 crizantemă Compositae Butaşi - 16-20°C 163 .Tabelul 8.7. Specii floricole cultivate în solul serei Nr.Don.

(continuare) Nr. 4 garoafe Caryophyllaceae Butaşi - 18-20°C Freesia x hybrida Hort. 6 Gerbera Compositae Răsad Butaşi Divizare VII-VIII (parţial) 15-20°C 164 .7.Tabelul 8. crt. 5 fresia Iridaceae Răsad Semănat direct Tuberobulbi - 14-18°C Gerbera x hybrida Hort. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Perioada de repaus Dianthus caryophyllus L.

Tabelul 8. crt. 9 cala Araceae Divizare VII-VIII 12-15°C 165 . (continuare) Nr.7. 8 pasărea paradisului Musaceae Răsad (rar) Divizare Drajoni VI-VIII (parţial) 15-20°C Zantedeschia aethiopica Spreng. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Perioada de repaus Rosa L. 7 trandafiri Rosaceae numai pentru obţinere portaltoi Altoire Butăşire 15-20°C XI-I sau VII-VIII sau cultură continuă Strelitzia reginae Banks.

creşterii şi înfloririi hortensiilor. Niţescu E. Ed. 39. 25. Iaşi. „Ion Ionescu de la Brad”. seria Horticultură. 23. 1988 – Flora ilustrată a României. 3. 5. Ed.M. Tipografia ARTPRINT. 1979 – Floricultură. Preda M. şi colab. simpozion aniversar al Universităţii de ştiinţe Agricole Cluj-napoca. Şelaru Elena. Lucrări ştiinţifice vol. Ed. Sârbu C. Draghia Lucia. Bucureşti. Ed. Draghia Lucia.Ş. 1991 – Balkon und Kübelpflanzen. Georgescu T. Draghia Lucia. Ed. Cireaşă Elena. 15. Bucureşti.. CERES. Universitatea Agronomică Iaşi.M. Ed. I-II. 1998 – Botanică (lucrări practice). Sonea V. 1994 – Posibilităţi de completare economică a sortimentului de flori tot timpul anului şi de utilizare a materialelor ajutătoare. Niţescu E. Iaşi. Ed. Bucureşti.A.M. Talmaciu M. 1995 – Culturi de seră pentru flori tăiate.M. Bucureşti.V Iaşi. 166 . 4. 22. Îndrumător lucrări practice (litografiat). 1979 – Floricultură. Păun M şi colab. Cluj-Napoca. 19. 1993– Floricultură. 10. Şelaru Elena. Luminiţa-Nicoleta Paraschiv.. Le Nard M.. 1999 – Arhitectura peisajului. Universitatea Agronomică Iaşi. Şelaru Elena. Centru de multiplicare U. Draghia Lucia. 21. Lucrări ştiinţifice. Cireaşă Elena. Universitatea Agronomică Iaşi. 2000 – Plante de apartament. 1980 – Botanică. seria Horticultură. 2000 – Flori pentru casa noastră. 1997 – Floricultură (partea a IV-a din Memoratorul Horti-Viticol).. 42. 1993 – Bolile şi dăunătorii plantelor ornamentale.. Ed. 24. Cireaşă Elena. 17.A. Preda M. Universitatea Agronomică Iaşi.A. München.A.. Manoliu Al. 1998 – Flori cultivate în grădină.. CERES. 13. 9. Bucureşti... Centrul de multiplicare U. Bucureşti 2. Pascal P. Ciocârlan V. 38. Draghia Lucia. 2000 – Influenţa materialului vegetativ şi a metodei de multiplicare asupra regenerării. Lucrări ştiinţifice vol. 26.. Cireaşă Elena. 43. Cireaşă Elena... 12. Şelaru Elena. Bucureşti. Iacob Viorica şi colab. 16. şi colab. 1994 – Floricultură.. Turenschi E. Ed. Cireaşă Elena. Didactică şi Pedagogică. Vol. 6. De Hertogh A. Ed. 27. Lucrări ştiinţifice vol. Cireaşă Elena. Iaşi.. 1993 – The physiology of flower bulbes. U. Ed. 1999 – Metode moderne aplicate la înmulţirea prin seminţe a unor specii floricole. Bucureşti. Ştiinţifică şi Enciclopedică. Cireaşă Elena. Lucrări ştiinţifice vol. 2000 – Fitopatologie horticolă. 18. 2000 – Modalităţi de scurtare a perioadei de vegetaţie la Cineraria hybrida prin tratamente hormonale şi chimice aplicate seminţelor. U. Florincescu Adriana. o specie cu valoare decorativă continuă. Ed.A. CERES. 1992 – Din secretele florilor.BIBLIOGRAFIE 1. 7. 1996 – Canna indica. Bucureşti.V Iaşi. Ed.Ş. Bucureşti. U. Draghia Lucia. CERES. Draghia Lucia. Curs litografiat. Bucureşti. Heitz Halina. 1989 – Dicţionar dendrofloricol. 8.S. Amsterdam. 14. Cireaşă Elena.. Chelariu Liliana. 43. 39. 1996 – Dezvoltarea sistemului radicular la butaşii de flori în apă magnetizată. Lucrări ştiinţifice vol. Chelariu Liliana. Grand. 20. seria Horticultură. CERES.. 11. seria Horticultură. Dyva.V.. CERES.V Iaşi. Chelariu Liliana. Zaharia D. Didactică şi Pedagogică. Lucrări ştiinţifice vol. 1995 – Entomologie horticolă (lucrări practice). 1995 – Lathyrus odoratus – o speicie valoroasă în cultura forţată. seria Horticultură. Gräfe und Unzer GmbH. Universitatea Agronomică Iaşi. Draghia Lucia.. seria Horticultură. Bucureşti. Ed. Davidescu D. Elsevier Science Publishes. Ceres.

cormes et tubercules. 1990 – Botanică (curs litografiat). Paris. x x x.28. 167 . 2000/2001 – Bloemenbureau.A Iaşi. 1989 – Cum se înmulţesac plantele. 31. Paris. 32. Bordas. 29. Zanoschi V. Bucureşti. Ed. Ed. x x x.. 1990 – Grande encyclopédie des plantes & fleurs de jardin.Centrul de multiplicare U. Bordas. x x x.. 30. rhizomes. CERES. 1999/2000. Zanoschi V. Leiden. Toma M. Ed. 1994 – Le Grand livre des bulbes. Holland..

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful