UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ IAŞI

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ

ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ

FLORICULTURĂ

Conf. dr. Lucia DRAGHIA

2005
1

CAPITOLUL 1
INTRODUCERE Floricultura este ştiinţă şi ramură a horticulturii care studiază însuşirile ornamentale, particularităţile biologice şi cerinţele faţă de factorii de mediu, metodele de înmulţire şi particularităţile producerii materialului săditor, tehnologiile de cultivare, modalităţile de utilizare şi valorificare a speciilor floricole. Din categoria plantelor decorative cu denumirea curentă de flori, fac parte, în majoritate, plante ierbacee cultivate în câmp sau în spaţii protejate. La acestea se mai adaugă unele plante lemnoase arbustive, originare din zonele calde ale globului şi care în condiţiile ţării noastre se cultivă permanent sau temporar în spaţii protejate (ficus, leandru, azalee) şi unele specii dendrologice ornamentale care se pretează la cultura forţată (trandafir, liliac etc.) Însuşirea acestei discipline necesită cunoaşterea temeinică a unor noţiuni de botanică, fiziologie vegetală, ecologie şi agrochimie, cunoştinţe ce contribuie la elucidarea problemelor legate de cultivarea plantelor în alte condiţii sau în alte zone geografice decât cele în care s-au format şi unde cresc în mod natural. De asemenea, sunt necesare cunoştinţe de protecţia plantelor, de management şi marketing. Frumuseţea şi gingăşia florilor l-a îndemnat pe om să le îndrăgească şi să le cultive din cele mai vechi timpuri. Datorită frumuseţii unanim recunoscute, florile sunt nelipsite din viaţa omului, însoţindu-l la tot pasul, la toate manifestările şi evenimentele din viaţă, fiind adevărate bunuri de larg consum.

2

CAPITOLUL 2

CLASIFICAREA SPECIILOR FLORICOLE

În practica floricolă, devine absolut necesară folosirea diferitelor criterii de clasificare pe baza cărora se poate face o grupare a plantelor floricole existente în cultură, diferite ca aspect, cerinţe ecologice, tehnologie de cultură şi efect decorativ. a). După durata ciclului de viaţă: plante anuale; plante bienale; plante perene: hemicriptofite, geofite: rustice şi semirustice. plante cultivate în câmp; plante cultivate în spaţii protejate: în solul serei; la ghivece. flori; frunze; flori şi frunze; fructe; port (târâtor, urcător, erect). plante pentru flori tăiate; plante folosite în realizarea decorurilor din spaţiile verzi, în diferite moduri: ronduri; rabate; platbande; mozaicuri şi arabescuri; pete de culoare; grupuri; vase decorative; decor pe verticală; amenajări speciale (grădini alpine,amenajări de ape); plante folosite în decorări interioare; plante folosite în decorarea balcoanelor, teraselor, jardinierelor.

b). După locul de cultură:

c). După caracterele morfologice şi însuşirile decorative, pot fi plante care decorează prin:

d). După modul de folosire şi încadrare în ansamblul decorativ:

3

În condiţii de lumină cu intensitate optimă.CERINŢELE FAŢĂ DE LUMINĂ Lumina condiţionează şi influenţează direct procesul de fotosinteză şi indirect celelate procese vitale ale plantelor. culoare verde caracteristică. Petunia. fie pentru crearea unor ambianţe corespunzătoare cerinţelor acestor plante. Nu suportă insolaţia. de anotimp. plantele au creştere viguroasă. Radiaţiile cu lungimi de undă mai mari de 700 nm sunt radiaţiile infraroşii. stări de stres exprimate prin alungirea exagerată a tulpinilor. stagnarea înfloririi sau prezenţa florilor mici şi decolorate.1. împart plantele floricole în următoarele grupe: -heliofile (heliofite). butăşit etc. orange. anotimp etc. umiditatea. b) Intensitatea fluxului luminos. Radiaţiile care induc fotosinteza sunt cunoscute sub denumirea de radiaţii active şi au lungimi de undă cuprinse între 400 şi 700nm. Zinnia. manifestat prin îngălbenirea şi căderea frunzelor. iar cele cu lungimi de undă mai mici de 400 nm sunt radiaţiile ultraviolete. Galanthus.). ca factor ecologic. -sciofile (sciofite. de vârsta plantelor. de lucrările agrotehnice aplicate etc. la apariţia bobocilor floriferi şi la înflorire. a) Compoziţia spectrală a radiaţiilor. a intensităţii fluxului luminos. Şi lumina foarte intensă poate constitui un factor nefavorabil pentru plante. Convallaria. albastre. Gladiolus etc. Datorită faptului că multe din plantele floricole cultivate la noi în ţară provin din zone geografice cu climat diferit. avortarea bobocilor floriferi. transplantat. de lucrările agrotehnice aplicate (lumină mai puţin intensă după repicat. expoziţia terenului. interesează sub aspectul compoziţiei spectrale a radiaţiilor. Din această categorie fac parte radiaţiile roşii. tipul vegetaţiei. Pentru cultura plantelor floricole lumina. Variază în funcţie latitudine. indigo şi violet (ROGVAIV). conţinutul redus în clorofilă. plante iubitoare de lumină. de aceea devine obligatorie umbrirea lor naturală sau artificială (Anthurium. Hosta. Eschscholtzia. Valorifică 25-30% din fluxul luminos şi necesită aproximativ 25000-30000 lucşi (Freesia. 3. umbrofite). Cerinţele ce apar ca urmare a procesului de adaptare la condiţiile în care s-au format. 4 . înflorire bogată.CAPITOLUL 3 CERINŢELE PLANTELOR FLORICOLE FAŢĂ DE FACTORII DE MEDIU Principalii factori ecologici care influenţează viaţa plantelor sunt. -mezoheliofile. mai ales pentru cele umbrofile. Lumina insuficientă determină. lumina.). dezvoltarea insuficientă a ţesutului mecanic şi a frunzelor. al duratei de iluminare şi duratei de strălucire a soarelui. capabile să-şi desfăşoare normal procesele vitale atât în condiţii de lumină cât şi de semiumbră. sau mai reduse în timpul repausului). verzi. aerul şi substratul de cultură.. Saintpaulia.). Pot valorifica 3-15%din fluxul luminos existent şi este suficient să aibă lumină cu intensitatea de 500015000 lucşi. Aceste plante cresc şi înfloresc la lumină mai puţin intensă. cerinţele sunt mai mari în faza de răsad. fie pentru a reuşi adaptarea plantelor la noile condiţii. Portulaca. Cerinţele plantelor faţă de intensitatea luminii sunt diferenţiate şi în funcţie de vârsta şi fenofaza plantelor (de exemplu. Dianthus. temperatura. care necesită o intensitate a fluxului luminos de 30000-50000 lucşi şi au capacitatea să folosească întreg fluxul luminos de care beneficiază (Papaver. în special la plantele heliofile. este esenţial să cunoaştem ecologia lor. Sunt plante cu adaptabilitate mare. Cerinţele plantelor faţă de aceşti factori depinde de fenofază. unele ferigi ). dar de o importanţă majoră este locul de origine al plantelor. Calendula etc. altitudine. galbene. Pelargonium.

CERINŢELE FAŢĂ DE APĂ Pe lângă faptul că apa dizolvă substanţele minerale din pământ şi face posibilă nutriţia plantelor. care reacţionează pozitiv la fotoperioadă. -în câmp: amplasarea culturilor pe terenuri însorite. Kalanchoe. apa se caracterizează prin distribuţie inegală în timp şi spaţiu. Ele trebuie să treacă printr-o perioadă de zi lungă pentru a creşte vegetativ. Inducţia florală la acestea se desfăşoară în condiţii de zi lungă (cel puţin 13-14 ore/zi). care se cultivă în bazine şi acvarii (nuferii). De exemplu. utilizarea factorului lumină.7% în luna august. şi înfloresc toamna sau iarna. plante terestre care preferă o umiditate edafică şi atmosferică ridicată (Calla. Pelargonium. folosirea jaluzelelor din diferite materiale şi a peliculei de apă colorată.2. Ca factor ecologic. Zinnia. Sunt plante originare din zonele temperate (unde zilele pot ajunge la 16-18 ore lumină) şi numai câteva din alte zone climatice. Petunia. plantele floricole se împart în următoarele grupe: -de zi scurtă (Chrysanthemum. conform cerinţelor plantelor. folosirea instalaţiilor de iluminat artificial. prin dirijarea fotoperioadei după fenofaza în care se află (suplimentarea artificială a luminii sau acoperirea plantelor cu materiale opace). la origine fiind plante de zi lungă (astfel se explică înflorirea lor mai bună în timpul verii). durata medie de strălucire a soarelui variază între 26. Ţinând seama de regimul de umiditate caracteristic locurilor de origine. instalarea de umbrare deasupra culturilor. -neutre sau indiferente (Cyclamen. Freesia). la care înflorirea este mai puţin condiţionată de fotoperioadă. Prin poziţia sa geografică. plantele decorative se împart în următoarele grupe: -hidrofile (acvatice). Astfel. Unele dintre ele (garoafele) au devenit indiferente prin adaptare. se pot cultiva în spaţii protejate tot timpul anului. confecţionarea scheletului de susţinere cu profile reduse. Poinsetia. în stabilirea tehnologiilor de cultură şi dirijarea înfloririi. Se are în vedere faptul că plantele de zi lungă. ceea ce determină adaptări ale plantelor la diversitatea condiţiilor create şi condiţionează repartiţia lor geografică. în timp ce plantele de zi scurtă au înflorire întârziată în condiţii de zi lungă. unde durata zilei este egală sau mai scurtă decât cea a nopţii. Schimbarea fotoperioadei poate fi însă valorificată pentru culturile forţate şi culturile în flux continuu. -în câmp: amplasarea culturilor pe terenuri cu expoziţie mai puţin însorită sau sub vegetaţie mai înaltă care să asigure umbrirea. 3. Rosa). acoperirea serelor cu sticlă fotoselectivă).Modalităţi de reglare a intensităţii luminii a) sporirea intensităţii luminii: -în spaţii protejate: orientarea serelor pe direcţia est-vest.5% în lunile decembrie-ianuarie şi 72. crizantemele. prin procesul transpiraţiei se reglează temperatura plantelor şi se face posibilă absorbţia. Majoritatea provin din zone tropicale şi subtropicale. Legătura dintre fotoreacţie şi înflorire este foarte importantă pentru practica floricolă. aceste plante cresc vegetativ în timpul verii. teritoriul României poate oferi condiţii naturale de lumină satisfăcătoare pentru multe plante ornamentale. Dianthus.Myosotis 5 . Viola. În cursul unui an. se poate realiza fie prin dirijarea culturii în perioadele din an convenabile. În condiţiile României. În funcţie de răspunsul la fotoperioadă. întărziată sau nu înfloresc. menţinerea curată a sticlei. -de zi lungă (Cineraria. cultivate în anotimpuri sau în zone cu zi scurtă. Hortensia. d) Durata de strălucire a soarelui Cantitatea de radiaţie luminoasă ajunsă la nivelul solului se exprimă prin durata de strălucire a soarelui. b) reducerea intensităţii luminii: -în spaţii protejate: umbrirea serelor pe timpul verii (cretizare. cu expoziţie sudică. reducerea densităţilor de cultură. distrugerea buruienilor. c) Durata de iluminare Reacţia plantelor la durata zilei şi a nopţii sau la ciclul periodic cotidian de lumină şi întuneric poartă denumirea de fotoperiodism. Callistephus). -higrofite. fie prin aplicarea diferitelor procedee care să mărească sau să micşoreze intensitatea sau durata luminii. au înflorire slabă. Sunt plante care necesită pentru inducţia florală fotoperioade scurte (6-12 ore/zi).

). aprecierea cantităţii de apă şi frecvenţa udărilor ţine şi de experienţa cultivatorului. Administrarea apei a) cantitatea de apă şi frecvenţa udărilor depind de necesităţile speciei funcţie de locul de origine. plantele de seră se udă dimineaţa. Temperatura apei este foarte importantă la udarea plantelor. la culturile din câmp. prin infiltraţie sau prin brazde). nivelul celorlalţi factori ecologici (lumină. Cea mai bună apă pentru udat este apa de ploaie. Orientativ. gradul de dezvoltare al rădăcinilor şi a aparatului foliar etc.10-30-l apă/m2 la fiecare udare. care produc o dispersare intermitentă de particule foarte fine de apă. udările se fac mai des primăvara şi pe timpul verii (astfel ca pământul să nu se usuce niciodată complet). Şi apa prea caldă este dăunătoare. De preferinţă. mai ales la plantele acidofile. se recurge şi la alte metode. pe lângă metodele tradiţionale de administrare a apei (cu stropitoarea. -mezohigrofite. De asemenea. de maturare a seminţelor sau de repaus). în special pentru plantele aflate în repaus sau atunci când temperatura mediului este scăzută. printr-un sistem de furtune. cultivate în locuri cu umiditate redusă şi adaptate deficitului de umiditate (cactuşii de deşert. -irigarea cu aspersoare de mare putere se pretează pentru udarea culturilor floricole din câmp. sulfat de aluminiu. Declanşarea sistemului este comandată de senzori. Alcătuiesc predominant vegetaţia zonei temperate şi sunt reprezentate de majoritatea plantelor floricole cultivate în câmp. plantele mezohigrofite se udă la intervale de 2-3 zile. alte suculente – Aloe. care dozează intermitent şi distribuie apa şi îngrăşămintele la fiecare plantă. cu furtunul. deoarece nu conţine săruri minerale şi este aerisită. prin brazde sau cu aspersoare 6 . se va evita stropirea plantelor. însuşirile substratului. d) modul de administrare a apei se adaptează cerinţelor speciei. Apa provenită din puţuri şi din izvoare are un conţinut mai mare de săruri. fazei de vegetaţie a plantelor şi modului de cultivare. înrădăcinarea butaşilor. De obicei. în funcţie de evaporarea peliculei de apă care acoperă frunzele.Nu există reguli stricte aşa încât. vârsta plantelor (nevoia mai mare de apă la plantele tinere). -irigarea prin picurare presupune prezenţa unor instalaţii speciale cu programare. culturile din câmp se udă cu furtunul. Metoda se foloseşte pentru udarea plantelor din spaţii protejate. Se poate recurge însă la dedurizarea apei prin scufundarea în bazinele cu apă a sacilor cu turbă roşie sau prin administrarea de substanţe chimice (sulfat de fier. acid ortofosforic). Nu se utilizează la udare apa murdară sau infectată. -xerofite. îngălbenirea şi căderea frunzelor. se impune udatul şi în timpul zilei. Udatul cu apă rece provoacă putrezirea rădăcinilor. apa se aplică rar şi numai atât cât să nu se usuce prea tare pământul. la înălţimea dorită. în timpul vegetaţiei. Agave. căderea bobocilor floriferi. Cerinţele faţă de apă sunt diferenţiate şi în funcţie de alţi factori: fenofază (germinaţia seminţelor. c) momentul udării. temperatură) etc. creşterea răsadului. anotimp. nu se recomandă folosirea apei cu conţinut mare de calciu (apa dură). -umidificatoarele de atmosferă (Cooling-System) se deosebesc de sistemul de ceaţă artficială prin aceea că apa este pulverizată mecanic (antrenată de un ventilator şi dispersată în atmosferă). Dacă din diverse motive. iar cele higrofite zilnic sau chiar de 2-3-ori/zi. care necesită existenţa instalaţiilor speciale: Instalaţii de irigare: -irigarea prin aspersiune fină se realizează cu jicloare care funcţionează la presiune mică. b) calitatea apei de udare (conţinutul în săruri şi temperatura). Aspersoarele rotative. mărimea şi vigoarea plantelor. montate pe rampe de udare mobile. în timp ce iarna. Ea trebuie să fie aceeaşi cu temperatura mediului în care se află plantele. cu aprox. au o rază de acţiune de aproximativ 20 m. starea fitosanitară (plantele bolnave se udă mai puţin). cele xerofite la 5-6 zile. complet automatizate. Instalaţii de umidificare a atmosferei (destinate numai culturilor din sere): -sistemul de ceaţă artificială (Myst-System) necesită echipamente costisitoare. creşterea şi alungirea pedunculilor floriferi necesită mai multă umiditate decât faza de deschidere a florilor. În cazul plantelor cultivate la ghivece. plante terestre cultivate în locuri cu umiditate moderată. iar apa potabilă de conductă conţine adesea mult clor şi alte substanţe dezinfectante care sunt dăunătoare plantelor. cu stropitoarea. Rampele cu jicloare se amplasează deasupra culturilor. În practica floricolă. iar plantele de câmp dimineaţa şi seara. condiţiile de lumină şi căldură.palustris). Crassula etc.

Compoziţia aerului interesează şi sub aspectul gradului de poluare. Cele mai multe specii se udă de sus. fără orificii şi cu diametrul mai mare decât al ghiveciului cu planta. a) Compoziţia aerului atmosferic sau din sol. deoarece apa pătrunde repede iar substanţele nutritive sunt mai bine repartizate.). fermentarea diferitelor materiale.03%CO2 este suficientă pentru procesul normal de asimilare. gerbera). distrugerea crustei. Surse de CO2: arderea unor hidrocarburi (metan. respectiv la mărgăritar). iar după un timp chiar pier. dar poate avea şi efecte negative 7 . umiditate. hrănirea este defectuoasă. afânarea solului sau substratului. pietriş).01%. mraniţă. trebuie să fie prezent atât în aer cât şi în sol. prin infiltraţie (gerbera). butan. prin picurare (trandafiri. De asemenea. degajarea de CO2 din butelii speciale. freesia. îmbrăcarea tutorilor cu turbă sau cu muşchi umed (de ex. În funcţie de compoziţia şi structura solului. mărimea plantelor. interesează sub aspectul conţinutului în oxigen şi dioxid de carbon. îmbunătăţirea calităţii florilor (dimensiuni mai mari ale florilor sau inflorescenţelor. Suplimentarea cu CO2 se face însă numai în corelaţie şi cu ceilalţi factori: lumină. Solurile şi substraturile de cultură destinate culturilor floricole trebuie să aibă un grad mare de afânare şi permeabilitate. precocitatea înfloririi. b) Mişcarea aerului contribuie la transportul polenului şi seminţelor. Mărirea cantităţii de oxigen din sol se realizează prin lucrări de afânare a solului. curăţirea de muşchi a vaselor de cultură etc.33%aer din volumul total al solului. Syngonium). decât. dezvoltarea rădăcinilor stagnează. spatifilum). Dioxidul de carbon este indispensabil în procesul de fotosinteză. la Cyperus). Oxigenul. Efectul favorabil al îmbogăţirii atmosferei în CO2. prin aspersie fină (garoafele până la apariţia mugurilor floriferi. Indiferent de metoda folosită. Culturile din solul serei şi din bacuri înălţate se udă cu furtunul. ca sursă de energie în desfăşurarea proceselor vitale ale plantelor. temperatură. cala până la înflorire). umezirea aerului prin stropiri şi pulverizări. 3. fie de jos (cu apa din vasul pe care este aşezat ghiveciul). fiind preferată de plantele cu frunze pubescente sau în rozete (violetele africane. combustia alcoolului pur. Plantele au nevoie de aprox. Plantele la ghivece se udă fie de sus (prin turnarea apei în ghiveci). tocmai pentru a crea spaţii mari pentru aer. La un conţinut de 21% oxigen în aerul atmosferic. aşa cum poate creşte de 2-3 ori dacă sporeşte conţinutul în CO2 până la 0. prin picurare şi aspersie fină (anturium. cala. Pentru economisirea apei se aplică mulcirea culturilor (cu frunze. prin intermediul sistemelor de umidificare a atmosferei. în timp însă. se consideră că respiraţia plantelor se desfăşoară normal. fum) care afectează creşterea şi dezvoltarea plantelor. la omogenizarea componentelor din atmosferă şi transportul căldurii prin convecţie. clor. hidrogen sulfurat. folie de polietilenă etc. combaterea buruienilor etc. ci şi a microorganismelor. Alimentarea artificială a plantelor cu CO2 (fertilizarea carbonică) se reflectă în creşterea randamentului. alstromeria). Ficus pumila. paie muşchi. umbrirea serelor şi răsadniţelor.3. cu sau fără sită (garoafe. În aer. în spaţiul dintre cele două vase păstrându-se permanent apă (de ex. Intensitatea fotosintezei este dependentă de concentraţia în CO2 atmosferic: scade sau chiar se opreşte dacă se atinge pragul critic de 0.la:Hedera. metoda provoacă depunerea sedimentelor de săruri minerale la suprafaţa substratului. crizanteme. Dacă plantele impun o umiditate permanentă la nivelul substratului sau în atmosferă. oxigenul din sol este necesar nu numai în respiraţia rădăcinilor. gloxiniile) şi de unii cactuşi. o cantitate de 0. Udarea de jos (prin infiltraţie) este mult mai lentă. în condiţiile unei proaste aerisiri a solului.15%. gaze de eşapament) sau a unor impurităţi solide (praf. cantitatea de aer din sol poate varia între 10 şi 40 %. intensificarea coloritului florilor etc. respectiv a prezenţei altor gaze (fluor.). De aceea. propan) şi combustibili lichizi (petrol).de mare putere. este important ca apa să nu rămână permanent în vasul de la baza ghiveciului. Dintre gazele cu efect pozitiv asupra unor plante floricole fac parte acetilena şi eterul (care stimulează înflorirea la bromelii. se recurge la o serie de metode specifice: aşezarea ghivecelor în vase umplute cu materiale menţinute permanent umede (turbă. tije viguroase. aerul intervine prin compoziţia sa şi prin efectul mişcării. în funcţie de rezistanţa manifestată de fiecare specie. CERINŢELE FAŢĂ DE AER În viaţa plantelor. plantele îşi încetinesc creşterea. eventual. folosirea ghivecelor “mască”. la unele plante higrofile. este folosit în practică pentru culturile din spaţii protejate.

temperatura se menţine la un nivel mai redus. precum şi de nivelul celorlalţi factori ecologici. temperatura trebuie să fie cu 2-4 0C mai coborâtă. ridicarea ramelor de la răsadniţe. 3. Astfel. Nevoia de căldură a plantelor depinde de zona lor de origine. plante decorative prin frunze policrome) se adaptează la temperaturi de 15-25 0C. alese şi pregătite în aşa fel încât să răspundă cât mai bine cerinţelor plantelor. de aceea devine obligatorie aerisirea acestor spaţii şi împrospătarea aerului prin deschiderea ferestrelor sau folosirea ventilatoarelor în sere.5. Cunoscând cerinţele plantelor faţă de temperatură se pot lua măsuri adecvate pentru amplasarea corespunzătoare a culturilor. substratul de cultură poate fi şi un mediu lichid (apă sau soluţii nutritive). 3. De asemenea.4. 8 . protejarea lor de temperaturile prea scăzute sau prea ridicate. irişii. Nivelul termic la care plantele cresc şi se dezvoltă normal reprezintă temperatura optimă. CERINŢELE FAŢĂ DE TEMPERATURĂ Principalele procese biochimice şi fiziologice din plante se desfăşoară în anumite condiţii de temperatură. noaptea şi pe timpul iernii. care se pot dezvolta şi la temperaturi sub 00C. Solurile de pe teritoriul României corespund exigenţelor majorităţii speciilor floricole originare din zonele temperate. singure sau în amestec. în timp ce. provenite din zonele temperate. pentru a menţine plantele înflorite timp cât mai îndelungat. folosirea adăposturilor naturale sau artificiale. Plantele floricole aflate în vegetaţie necesită un regim de temperatură influenţat şi de succesiunea zilelor şi nopţilor sau a anotimpurilor. Condiţiile locului de origine imprimă plantelor anumite exigenţe termice. distrugerea adăposturilor) atunci când intensitatea curenţilor de aer este mare. plante cu mare adaptabilitate la condiţiile de temperatură (0-18 0C). deschiderlie frontale şi laterale de la solarii. substratul de cultură este constituit din componente de natură organică. ferigi şi palmieri. -mezoterme (unele orhidee.(îndoirea sau ruperea tulpinilor plantelor. urmând ca în timpul înfloritului să se scadă din nou. temperatura optimă pentru germinaţia seminţelor şi înrădăcinarea butaşilor se consideră a fi cu 3-5 0C mai mare decât temperatura optimă de creştere şi dezvoltare a speciei. -microterme. CERINŢELE FAŢĂ DE SUBSTRATUL DE CULTURĂ Substratul de cultură reprezintă mediul în care se găsesc rădăcinile plantelor şi din care acestea extrag apa şi elementele nutritive. dar pe diferite tipuri de sol. Provin din zonele polare şi alpine. cultura acestora făcându-se afară (în câmp sau în spaţii verzi). Se cultivă în câmp. La plantele cultivate în câmp. dar se pretează şi la culturi forţate în sere. Protejarea plantelor de intensităţile mari de vânt se realizează prin amplasarea culturilor şi a construcţiilor pe terenuri adăpostite. Pentru unele plante (de exemplu cele acvatice) sau la anumite tipuri de culturi (culturile hidroponice). la plantele cultivate în recipiente sau în spaţii protejate. când funcţiile vitale ale plantelor sunt încetinite. în timpul creşterii plantelor. În general. în sere se ridică temperatura pentru grăbirea înfloririi. de succesiunea zilelor şi nopţilor sau a anotimpurilor. în timp ce. Lipsa curenţilor de aer din spaţiile destinate culturii florilor duce la blocarea fotosintezei odată cu consumarea CO2 din stratul de aer apropiat frunzelor. originare din zonele calde) necesită pentru optim de dezvoltare temperaturi mai mari de 20-24 0C şi suportă greu variaţiile de temperatură. Un alt factor care determină cerinţele plantelor floricole faţă de regimul termic este faza de creştere sau dezvoltare. Anthurium. orientarea rândurilor de plante pe direcţia vântului dominant. de faza de creştere şi dezvoltare în care se află. -hekistoterme. crizantemele. Fiecare specie floricolă manifestă cerinţe proprii faţă de temperatură. în funcţie de particularităţile sistemului lor radicular: -pentru soluri grele:nalba de grădină. în faza de răsad şi după înrădăcinarea butaşilor. minerală sau sintetică. substratul de cultură este reprezentat de diferite tipuri de sol. în funcţie de care pot fi: -termofile sau megaterme (unele specii de orhidee.

nealterabilă circa 1-2 ani. de regulă. grupate după modul de obţinere (provenienţă). -speciale: turbă.. moloz. pământ de frunze etc. după caz. cărămidă pisată. În ultima vreme. cele cultivate în seră şi apartament cer amestecuri uşoare (ferigile. -pentru soluri uşoare:gladiolele.-prepararea propriu-zisă. compost. pământ de răsadniţă. substraturi unitare). pietriş. Componentele se folosesc imediat sau se păstrează în locuri adăpostite. pământ de ţelină. şi îngrăşăminte chimice sau organice. 3.U. mai puţin costisitoare. Germania. În Elveţia. superfosfat. pământ de frunze şi nisip în raport de 3:1:1. pentru o utilizare ulterioară. pH-ul. pământ de pădure.5-2. pământ de grădină. vermiculit. rumeguş şi talaş. în funcţie de particularităţile sistemului lor radicular. conţinut corespunzător în elemente nutritive. leandru. -substraturi organice de sinteză: styromull. pământ de ferigi. pământ de grădină. să permită pătrunderea şi circulaţia apei şi aerului.un amestec mijlociu din pământ de răsadniţă. turbă. capacitate mare de reţinere a apei şi a aerului. salvia. -substraturi minerale tratate: perlit. se folosesc. sanseviera). Olanda.. au cerinţe diferite faţă de substrat.. tuberozele.-stabilirea componentelor şi a proporţiilor de participare a acestora. begoniile etc. Biolaston. La pregătirea substraturilor de cultură se folosesc diferite componente (pământuri) care se deosebesc între ele prin însuşirile fizico-chimice. uşor de realizat şi cu posibilitatea întrebuinţării la un număr mare de specii. respectiv amestecarea omogenă a componentelor. sulfat de potasiu. argilă expandată). cărbune vegetal. La pregătirea amestecurilor de pământ se au în vedere însuşirile care trebuie să caracterizeze un substrat de cultură: grad de afânare mare şi permeabilitate corespunzătoare. vată minerală. Elveţia.5 cm diametru). sunt prezentate tipurile de substraturi şi materiale ajutătoare cu principalele lor caracteristici. în funcţie de cerinţele speciei cultivate. pământ de frunze şi nisip în raport de 2:1:1:1.-pregătirea componentelor (îndepărtarea corpurilor străine şi a fragmentelor grosiere prin cernere pe site cu ochiuri de 1.A. hibiscus) sau grele (muşcate. Odată cu omogenizarea se pot adăuga. pământ de ericacee. în funcţie de origine şi de fenofază. pământ de frunze şi nisip în raport de 3:2:2:1. pietriş. în Anglia se folosesc amestecuri constituite din ţelină de gazon. pământ de frunze. De exemplu.1. mraniţă. Ca şi plantele de grădină. deoarece nu răspund în totalitate cerinţelor plantelor. 2. roci (perlit. De exemplu. vermiculit. Pregătirea amestecurilor de pământ Componentele prezentate în tabelul 3. Etapele pregătirii amestecurilor de pământ: 1. asparagus.1. violetele de cameră. la care se adaugă răzătură de coarne. Substraturile de cultură pot fi formate din unul sau mai multe componente. clasificate după două criterii principale: a) după provenienţă: -pământuri horticole (preparate): mraniţă. turbă fibroasă şi nisip sau din turbă fibroasă şi perlit. azaleele. Se utilizează pe scară largă în Anglia. b) după modul de utilizare în amestecuri: -de bază: mraniţă. Pentru satisfacerea acestor cerinţe se impune folosirea unor substraturi care să asigure plantelor toate substanţele necesare unei nutriţii echilibrate. pământ de ţelină. Polyuretani. Plantele floricole cultivate în spaţii protejate.-pentru soluri mijlocii:ochiul boului. pulbere de cretă (sau sulf).. un amestec greu poate fi format din ţelină. pământ de ericacee. amestecurile standard sunt alcătuite din turbă neagră. cioburi de ghivece şi ţiglă. unul uşor din turbă. mijlocii (camelii. pământ de lemn putred. În tabelul 3. nisip grosier. pământ de frunze etc. Un substrat bun pentru cultura plantelor floricole se obţine din amestecul a două sau mai multe componente. Ele au rolul principal de a asigura plantelor un suport uşor. La 9 . cu capacitate bună de tamponare şi de absorbţie a apei şi cu stabilitate chimică mult mai mare. muşchi. S. Franţa. -substraturi minerale naturale: nisip. pământ de scorbură. -ajutătoare: nisip. în funcţie de specia floricolă cultivată. hortensii. Terracottem). reţetele fiind variate.. se folosesc tot mai mult în floricultură „substraturile standard” (substraturi universale. polyuretani etc. vată minerală etc.). în amestecuri şi mai puţin singure. -substraturi organice naturale (pământuri naturale): turbă. să aibă o structură şi un anumit grad de aciditate (pH). Hygromull. materiale sintetice (Styromull. structură stabilă.

camelia).5. Când substratul se acidifică. apa încărcată cu CO2. dacă se au în vedere o serie de particularităţi ale tehnologiilor de cultivare la plantele floricole. cuprul. la suprafaţă şi pe marginea vasului apar pete albicioase. Menţinerea unui pH acid se mai poate face prin adăugarea de turbă acidă în amestecurile de pământ. la care se adaugă cantităţi suplimentare. organele decorative. Altele. reţetele de amestec includ mase plastice şi pământuri naturale. În Franţa. borul. stabilirea dozelor şi a raportului dintre elemente. vârsta plantelor şi faza de vegetaţie. De asemenea. care tolerează substraturi cu pH>7.5 şi 8. nu se fertilizează plantele aflate în 10 . amendamentele calcaroase.5 (Gipsophylla. formele reduse de Fe. răzătură de coarne şi îngrăşăminte chimice. Surse de alcalinitate şi salinitate din sol: îngrăşămintele chimice (azotatul de calciu. potasiul. care îşi găsesc condiţii optime de vegetaţie la un pH<5-5. Insuficienţa sau excesul unui element în mediul nutritiv. fosforul. La fertilizarea plantelor floricole se are în vedere:alegerea îngrăşămintelor. În cantităţi mari sunt absorbite azotul. adaosul de praf de cretă în amestecurile de pământ (1-3 kg/m3 sau 150-200 g/m2). Valorile de pH admise de plantele floricole sunt cuprinse între 3. Plantele utilizează în proporţii diferite elementele minerale din sol. udarea cu sulfat de aluminiu 5-6 g/l apă. azotatul de amoniu). Reacţia substratului Reacţia solului (substratului) reprezintă însuşirea acestuia de a se comporta ca un acid sau ca o bază. la suprafaţa lui se formează un muşchi verde. căderea bobocilor floriferi şi a florilor. clorura de amoniu.9-7. apa freatică încărcată cu săruri solubile. prin fertilizări faziale).acestea se adaugă pentru fertilizare făină de oase. Dintre însuşirile chimice ale substraturilor de cultură. bromelii. S. apariţia unor pete caracteristice şi necroze pe frunze. Majoritatea se dezvoltă normal pe substraturi neutre (pH=6. manganul. anotimp. deformarea şi decolorarea florilor sau inflorescenţelor. forma de aplicare a îngrăşămintelor. sau Polibutan-sulfon şi turbă (sau scoarţă de pin). Simptomele se manifestă prin modificări în creştere. Pământurile universale pot fi preparate pentru plante tinere (cu doza de îngrăşăminte redusă la jumătate) sau pentru plante mature (cu doza de îngrăşăminte întreagă. Când substratul se modifică spre alcalin. care exprimă conţinutul în ioni liberi de hidrogen într-o soluţie de sol. Surse de aciditate din sol:apa din sol. a componentelor substratului de cultură sau prin utilizarea unor substanţe chimice: -pentru scăderea pH-ului cu o unitate: administrarea de floare de sulf 45-60 g/m2 (sau 350 3 g/m ). plantele pot fi: -acidofile. Corectarea pH-ului în sensul pretenţiilor plantei se realizează prin alegerea corectă a îngrăşămintelor. dimpotrivă. Alternanthera). Tehnica de cultivare a florilor se poate baza şi pe folosirea aproape integrală a turbei ca substrat.9-6-8). respectiv ca un donor sau acceptor de ioni de hidrogen şi se măsoară printr-un indice numit pH. preferă o aciditate sau o alcalinitate mai accentuată.5-2 t/ha pe soluri nisipoase şi 3-4 t/ha pe solurile grele). apa de udare bogată în calciu. -pentru ridicarea valorii pH: administrarea de var nestins (1. magneziul. interesează îndeosebi reacţia şi conţinutul în substanţe nutritive. specia cultivată anterior etc. precum şi raportul necorespunzător între două sau mai multe elemente afectează dezvoltarea şi chiar viaţa plantei. sulfatul de potasiu. humusul din sol etc. calciul. ritmul de creştere. Mn. iar pe suprafaţa vasului apar pete verzi-cenuşii. zincul.5 (azalea. cu condiţia adăugării îngrăşămintelor în mod corespunzător. Digitalis. se impune respectarea câtorva reguli: se fertlizează numai plantele sănătoase. molibdenul (microelemente). iar în cantităţi mai mici fierul. Necesarul de îngrăşăminte se apreciază în funcţie de specie. cunoscute şi sub denumirea de macroelemente. sulfatul de magneziu). îngrăşămintele chimice (sulfat de amoniu. ploile acide. putrezirea rădăcinilor etc. calităţile fizico-chimice ale substratului. După preferinţele faţă de reacţia substratului. sau Fenoplast şi turbă (sau scoarţă de pin). -calcifile. Îngrăşămintele şi fertilizarea Îngrăşămintele în floricultură constituie o problemă foarte importantă. fertilizarea cu îngrăşăminte acide.2) sau uşor acide (pH=5. sulful.

În timpul vegetaţiei.modul de acţiune: radiculare. Dacă se face numai fertilizare minerală. dozele se reduc cu 2040%.5% la plantele mai rezistente). urină şi must de gunoi de grajd.3% la plantele cu rezistenţă medie la conţinutul în săruri şi 0. 1/2 primăvara şi restul în timpul vegetaţiei (în total 80-150 kg/ha).05%cu microelemente. îngrăşămintele radiculare se aplică numai pe sol umed. cu soluţii de îngrăşăminte a căror concentraţie. turbă. este de 0. Fertilizarea de bază se face la pregătirea solului. imediat după repicat. sau 5-10kg/m2 îngrăşământ organic (mraniţă. plantat sau transplantat şi după înflorire. Se recomandă fertilizarea la intervale de timp mai reduse şi cu cantităţi mai mici de îngrăşăminte. 100-150 kg sulfat de magneziu. cu îngrăşăminte organice şi minerale. 300-400 kg azotat de amoniu. îngrăşăminte verzi.1%.naturale: gunoi de grajd. gunoi de păsări şi must de gunoi de păsări. cantităţile de îngrăşăminte la 1 ha de seră pot fi: 80-100 tone mraniţă. făină de oase. Hormonutral). mraniţă.25%cu macroelemente şi 0. se calculează aproximativ 5 kg îngrăşăminte complete (NPK)/m3 pentru plantele rezistente la concentraţiile mai mari de săruri (crizanteme. iar la cele perene 60-80 kg/ha P2O5 şi 120-150 kg/ha K2O. iar pe parcursul creşterii şi înfloririi să se aplice periodic fertilizări suplimentare (mai ales în perioada martieseptembrie). suportată de majoritatea plantelor.100-150 tone gunoi semi-descompus. extraradiculare.numărul de elemente nutritive esenţiale pe care le conţin: simple şi complexe. Dacă soluţiile se aplică extraradicular. 400-600 kg superfosfat. Pentru fertilizările extraradiculare. gunoi semidescompus). Dacă sunt asociate cu cele minerale. Alte modalităţi de fertilizare minerală: încorporarea granulelor cu îngrăşăminte îmbrăcate în peliculă organică sau de plastic (de tipul Osmocote. garoafe) sau 2-3 kg/m3 pentru plantele cu rezistenţă medie sau mică (fresia. iar cantităţile orientative de 300-1500 l/ha. în diluţii corespunzătoare (1:3 . 2-3-kg/m2. lichide şi sub formă de suspensii. făină de carne. tablete.3-0.repaus. Orientativ.3% (2 l soluţie/m liniar). concentraţiile optime sunt de 0. care eliberează lent (3-9 11 . La acestea se pot adăuga şi îngrăşăminte oranice (mraniţă. este necesar ca la plantare şi transplantare să se folosească amestecuri suficient de bogate în elemente nutritive. granule. atât la înfiinţare cât şi pe parcursul vegetaţiei. Îngrăşămintele solide se administrează prin împrăştiere pe suprafaţa solului sau în rigole deschise de-a lungul rândurilor de plante.industriale (din reziduuri): făină de sânge. . pulberi. batoane). iar dacă se aplică odată cu apa de irigare. anturium) dacă periodic se administrează must de bălegar sau de gunoi de păsări.05-0.clasificate după: . Doze orientative (pentru 1m2): 10-20 g azotat de amoniu. composturi. făină de peşte.modul de condiţionare: solide (cristale. 0.2% (1-2 grame îngrăşăminte la 1 litru apă). Fertilizarea plantelor floricole cultivate în câmp Înaintea fiecărui ciclu de producţie (de obicei toamna) se face fertilizarea de bază cu 20-80 t/ha gunoi de grajd sau 20-30 t/ha mraniţă. Fertilizarea fazială se face de mai multe ori într-o perioadă de vegetaţie. care necesită cantităţi mai mari de îngrăşăminte.2-0. ţinute în condiţii de temperaturi scăzute. . se aplică îngrăşăminte în stare solidă sau sub formă de soluţii. Soluţiile nutritive folosite la fertilizări faziale se dau în concentraţii de cca. 100-200 tone turbă. Îngrăşămintele cu azot se administrează 1/4 toamna. gerbera. Fertilizarea plantelor floricole cultivate în solul serei Culturile din solul serei sunt culturi intensive. după care se face spălarea frunzelor cu apă curată. făină de coarne şi copite . -minerale . La plantele anuale se pot aplica 40-60 kg/ha P2O5 şi 100-120 kg/ha K2O. . se folsesc concentraţii foarte mici. fertilizarea se face chenzinal sau lunar. anturium). alstroemeria.1:15) Fertilizarea plantelor floricole de apartament Deoarece plantele de apartament dispun de un volum limitat de substrat.0.1-0. Basacote. Rezultate deosebite se obţin la unele specii (cala. în funcţie de specie şi fenofază. compost).20. Tipuri de îngrăşăminte folosite în floricultură: -organice . Îngrăşămintele solide se administrează în doze de 40-80-g NPK/m2. 250-300 kg sulfat de potasiu. Mult mai eficiente sunt fertilizările cu soluţii nutritive (0. La plantele de apartament. 10-15 g superfosfat.5-6 g sare potasică.

Doze orientative de îngrăşăminte solide: 20-40 g/m2 sau 3-5 kg/m3 de pământ. folosirea soluţiilor concentrate. 12 . sunt mai puţin recomandate pentru plantele cultivate în apartamente. până când soluţia pătrunde în substratul din ghivece). Fertilizările organice. În cazul folosirii soluţiilor fertilizante. datorită mirosului neplăcut pe care îl emană. cu apă rezultată de la spălarea cărnii şi peştelui. Se pot aplica însă în timpul verii. fertilizarea după sistemul “flux-reflux” (ghivecele sunt ţinute într-o vană în care se vehiculează soluţia de îngrăşăminte. existente în comerţ sub formă de flacoane. cantitatea de soluţie variază între 100-500 ml.). sau cu must de gunoi de pasăre. introducerea batoanelor fertilizante în pământul de la marginea ghiveciului. în funcţie de mărimea ghiveciului.luni) elementele minerale. când plantele sunt scoase afară (în grădini. pe terasae etc.

Pământuri horticole (preparate) Substratul (materialul) Mraniţa Mod de obţinere . Substraturi de cultură şi materiale folosite în culturile floricole Nr. platforme -pH=4.Tabelul 3. 10-15 cm. peste care se din conifere). -masă volumetrică: 0. -component al substraturilor de cultură pentru plantele la ghivece. must de bălegar. Categoria crt.1 t/m3. nuc). sau must de bălegar. lucernă. amestec de ierburi) -pH=6. -îngrăşământ organic. -capacitate de reţinere a apei foarte bună. -humus=6.5-7. Caracteristici 3 Mod de utilizare -pământ de bază în amestecuri.0-3. .1. Pământul de ţelină Pământul de frunze -masa volumetrică: 0.5kg/m3 frunze) şi -conţine resturi de nervuri. -nu se folosesc frunzele speciilor -humus=1-1.5. aşezate în grămezi. -substrat pentru semănături. -pământ de bază în amestecuri mijlocii şi grele.5%.5-7. -capacitate de reţinere a apei bună. 13 .2-0. se aşează în platformă -structură granulară (8-12 luni) şi se stropesc cu apă -culoare brun-cafenie. -pH=6. desprinse până la adâncimea de -humus=2. timp de 2-3 ani. frunze. care conţin taninuri (tei.brazdele înnierbate (trifoi. -permeabil. în platforme.fermentarea gunoiului de cal sau bovine. -aspect untos şi culoare închisă. 1. uşor. -pământ special în amestecuri. -descompunerea frunzelor -masă volumetrică: 0.4-0.5.0%. -capacitate de reţinere a apei foarte bună.5-7 (mai acid la cel provenit sau gropi (2-3 ani).0-8.5%. adaugă var (0.4 t/m3.9-1.7 t/m .

Tabelul 3.1. (continuare)
Nr. crt. Categoria Pământuri horticole (preparate) Substratul (materialul) Pământul de răsadniţă Compostul Mod de obţinere -amestec format din bălegarul folosit la încălzirea răsadniţelor, din pământul în care au crescut răsadurile şi din nisip. -descompunerea aerobă (2-3 ani) a resturilor menajere, a gunoaielor din gospodării. -zăcământ natural; -descompunerea anaerobă a vegetaţiei acvatice şi a nămolului de pe terenurile mlăştinoase; Caracteristici -masa volumetrică: 0,7-0,9 t/m ; -pH=6,5-7; -humus=5-7%; -capacitate de reţinere a apei bună. -masa volumetrică: 0,5-0,8 t/m3; -pH=5,5-7; -humus=3-5%; -capacitate de reţinere a apei bună.
3

Mod de utilizare -pământ de bază în amestecuri; -poate înlocui mraniţa. -pământ special în amestecuri fertile.

2. Substraturi organice naturale (pământuri naturale)

Turba

a) roşie (înaltă, albă, blondă)

-pământ special în amestecuri; -mulcire; -fabricarea ghivecelor nutritive; -îmbunătăţirea calităţilor fizice ale solurilor din sere. 3 -masa volumetrică: 0,12-0,15 t/m ; -componentă în -se formează la suprafaţa amestecuri de pământ; depozitului de turbă din -pH=3-5; descompunerea diferitelor specii -structură fibroasă, culoare roşietică -suport pentru hidroculturi; de Sphagnum. sau albicioasă; -în amestec cu perlit (sau -porozitate mare, -capacitate mare de reţinere a apei nisip), ca substrat pentru unele specii floricole sau (de 8-10 ori greutatea). pentru înrădăcinarea butaşilor.

14

Tabelul 3.1. (continuare) Nr. crt. Categoria Substraturi organice naturale (pământuri naturale) Substratul Mod de obţinere (materialul) b) neagră (joasă) -se formează în stratul bazal al turbărei aflat în stadiu avansat de descompunere. Caracteristici
3

Mod de utilizare -în alcătuirea substraturilor de cultură neutre sau slab acide.

Pământul de grădină Pământul de ericacee

Pământul de ferigi

Rumeguşul şi talaşul

-masa volumetrică: 0,2-0,4 t/m ; -pH=6-7,2; -structură compactă, prăfoasă (la uscare); -culoare foarte închisă; -capacitate mică de reţinere a apei, de 2-3 ori greutatea. -de la suprafaţa terenurilor -masa volumetrică: 0,8-1,2 t/m3; cultivate cu legume, flori -pH=6,5-7; (îngrăşate şi fără buruieni) -humus=2,5-4%; -capacitate de reţinere a apei bună. -masa volumetrică: 0,2-0,3 t/m3; -descompunerea naturală a speciilor de Erica, Vaccinium, -pH=3,4-4,5; Rhododendron etc; -humus=0,5-1,5%; -se recoltează stratul superficial -capacitate de reţinere a apei foarte de sub aceste plante. bună. -masa volumetrică: 0,1-0,2 t/m3; -descompunerea resturilor vegetale ale ferigilor -pH=5,5-6; (Polypodium, Aspidium, -humus=1-2,5%; Osmunda etc.) -aspect fibros; -capacitate de reţinere a apei foarte bună. -subproduse ale industriei -pH sub 6; prelucrării lemnului; -calitatea depinde de esenţa din care -se evită stejarul, carpenul. provin şi nivelul de descompunere; -capacitate bună de reţinere a apei şi porozitate mare.

-pământ de bază în amestecuri; -poate înlocui pământul de ţelină. -pământ special în amestecuri pentru specii acidofile (azalee, camelii, ferigi). -pământ special în amestecuri pentru specii acidofile (bromelii, ferigi, unele orhidee). -pământ special (numai după compostare timp de 1 an); -mulci.

15

Tabelul 3.1. (continuare) Nr. crt. Categoria Substraturi organice naturale (pământuri naturale) Substratul (materialul) Scoarţa de copaci Mod de obţinere -subprodus al industriei prelucrării lemnului. Caracteristici Mod de utilizare -pământ special (folosit numai în urma compostării); -mulci. -pământ ajutător utilizat în amestecuri (bromelii, orhidee); -suport pentru marcotajul aerian; -îmbrăcarea suporţilor pentru liane; -la plantarea vaselor cu bulbi, rizomi, rădăcini tuberizate pentru forţare. -pământ special utilizat în amestecuri -pământ special, utilizat în amestecuri (la speciile acidofile); -poate înlocui pământul de frunze. -pământ special, utilizat în amestecuri pentru plante la ghivece.

Muşchiul vegetal

-masă volumetrică: -proaspătă=0,17-0,25 t/m3; -compostată=0,20-0,35 t/m3; -pH -proaspătă=5-6,5; -compostată=6-6,9; -porozitate=85-90%. - se poate folosi proaspăt, uscat, -masa volumetrică: 0,2-0,3 t/m3; tocat, măcinat. -pH=5,5-6; -humus=1,0-2,0; -capacitate de reţinere a apei foarte bună.

Pământul de pădure Pământul de scorbură

-din stratul superior al litierei pădurilor.

-pH=6,5-7; -mai bogat în substanţe nutritive decât pământul de frunze. -se adună din scorburile -pH=2,7-3; copacilor şi se foloseşte ca atare -mai bogat în substanţe nutritive în amestecuri. decât pământul de frunze. -descompunerea rumeguşului de -pH=3,2-4,5; lemn de esenţă moale. -mai sărac în elemente nutritive decât pământul de scorbură.

Pământul de lemn putred

16

02-0. -material ajutător. după umectare.substrat de cultură pentru plantele epiphyte. -component ajutător. -pH=7. --înainte de umectare este un -substrat pentru amestec de pulberi şi granule. Categoria crt. -în amestec cu turba pentru înrădăcinarea butaşilor.amenajarea vaselor suspendate. -capacitate mare de reţinere a apei. iar semănături. de granule sau fulgi. 3.1. amestecurilor de pământ pentru orhidee şi plante epiphyte. -masă volumetrică: 0. (continuare) Nr. sub formă -masa volumetrică:0. AGROFOAM. -porozitate ridicată.Tabelul 3.12-0. -în substratul de cultură al plantelor cultivate în spaţii protejate sau în câmp (pe terenuri aride).15 t/m3. Terracottemul -polimeri hidroabsorbanţi îmbogăţiţi cu substanţe fertilizănte şi biostimulatori (aproximativ 20 substanţe). -întră în componenţa -capacitate de reţinera a apei mare. -material ajutător. -capacitate de reţinere a apei foarte mică. -denumiri comerciale: OASIS. înrădăcinare a butaşilor. Substraturi organice de sinteză Substratul (materialul) Styromullul Mod de obţinere Caracteristici 3 Mod de utilizare -polystyren expandat. 17 .04 t/m . -pH=7. capătă aspect -în substratul de gelatinos. -suport în executarea aranjamentelor florale. Polyuretanii (spumă de polyuretani) -polimeri rezultaţi dintr-un diisocyanat şi un glicol.15 t/m3. -masă volumetrică: 1.

Caracteristici -masă volumetrică: 0. -capacitate de reţinere a apei ridicată.7-2 t/m3. -masa volumetrică: 1. -suport pentru hidroculturi.realizarea drenurilor la recipientele de cultură. CO2 şi H2O. -porozitate mare.material ajutător. -material ajutător. -substrat de înrădăcinarea butaşilor. . fără materii organice şi fără calcar. -porozitae mare.3. -component în amestecuri pentru bromelii şi orhidee.substrat în culturi hidroponice. .022 t/m . Categoria Substraturi organice de sinteză Substratul Mod de obţinere (materialul) Hygromullul -amestecarea formaldehidei cu (spuma de uree) uree şi cu un produs spumant. acoperirea semănăturilor. din albia râului. -pH= aprox. -se află sub forma acelor de pin. eliberând N. -masa volumetrică: 1. . crt.Tabelul 3. -stabilitate bună. 18 . . Pietrişul -poate fi de carieră sau de râu. Biolastonul 4 Substraturi minerale naturale Nisipul -din policlorura de vinil. -cel mai indicat este cel grosier -granulometrie de 5-15 mm diametru. -material ajutător.5-8.component în amestecuri de pământ.5-2 t/m3. -suport pentru hidroculturi. spălat.1. -pH=7. (continuare) Nr. -este preferat nisipul de râu (fiind mai grosier). 3 Mod de utilizare -material ajutător. -se descompune lent. .material de stratificare a seminţelor şi a organelor subterane.

. . utilizare). cu structură . Argila .8-1.08-0. Caracteristici 3 Mod de utilizare . . alveolară. durabilitate mare.granularea argilei la 1100°C.măcinarea rocilor pe bază de .pH=6.înlocuitor al nisipului în amestecuri.material ajutător.suport în culturi hidroponice. .material ajutător.se spală înainte de utilizare.nu conţine elemente nutritive.material ajutător. .component în alcătuirea substraturilor pentru orhidee. hidroculturi.3 t/m3.1 t/m3. Vata minerală .substrat pentru hidroculturi. . Mod de obţinere Categoria (materialul) crt.16 t/m . . (continuare) Substratul Nr.porozitate foarte mare. .material ajutător. . expandată .se dezinfecteză uşor.măcinarea rocilor vulcanice minerale calcinate şi expandate tratate (t°=1200-1800°C).capacitate de reţinere a apei de 19%. 5. .ca amendament pentru solurile din sere.se dezinfectează bine. . ARGEX. calcaroase (20%) + cocs .rocă vulcanică.denumiri comerciale: GRODAN. porozitate bună.capacitate mare de reţinere a apei (3-4 ori greutatea proprie). . . roci vulcanice (60%) + roci .masa volumetrică: 0.neutru din punct de vedere chimic.porozitate foarte bună. silicaţi de aluminiu şi . semănături.produs industrial pe bază de . . . bromelii etc.substrat pentru butăşiri.1. CULTILENE. . .pH=7-9.material ajutător. .5. . 19 . .masă volumetrică: 0. (20%). Vermiculitul .capacitate de reţinere a apei de 15-16%. . . Pouzzolane .capacitate mare de reţinere a apei. .se topesc (t°C peste 1600°C) şi se scurg sub formă de fibre. .substrat de înrădăcinare a butaşilor. Substraturi Perlitul . .porozitate foarte bună. .masă volumetrică:0.pH variabil (se corectează în funcţie de magneziu.Tabelul 3.5. .1-0. calcinate la 1000°C.denumiri comerciale: ISOL. ARGILEXPAN.dimensiuni variabile (2-16 mm).capacitate mare de reţinere a apei.

realizarea drenurilor.arderea incompletă a lemnului de esenţă moale.în hidrocultură. Cărămida pisată . Substratul Categoria crt. Molozul . .din demolări şi se cerne înainte de utilizare. .în amestecurile de pământ pentru plantele policrome şi cactuşi. în amestecul de pământ pentru reglarea regimului hidric (colocasia).5-3 mm). apoi măcinat rezultând pulbere sau granule de diferite mărimi. .granulele (1.este uşor.din resturi de ghivece sau ghivece sau ţiglă din ţiglă.în amestecuri de pământ pentru plantele calcifile. .capacitate mare de reţinere a apei.particulele mari se folosesc la realizarea drenurilor . . - -reacţie alcalină 20 . (materialul) 6 Alte Cărbunele materiale vegetal utilizate Mod de obţinere . la dezinfectarea rănilor produse prin tăieri sau operaţii în verde. care se fragmentează în bucăţi de diferite mărimi.cărămidă măcinată şi cernută. .pulberea fină.particulele mari (3-5 mm). în apa folosită pentru înrădăcinarea butaşilor.Tabelul 3.proprietăţi antiseptice.1. Caracteristici . (continuare) Nr. . -reacţie alcalină Cioburi de . . Mod de utilizare .

Substratul Categoria crt.Tabelul 3.mulcirea solului.acoperirea semănăturilor şi a butaşilor.protejarea lădiţelor (ghivecelor) cu semănături.reziztenţă electrică şi mecanică bună.transparentă. . Caracteristici .protejarea culturilor timpurii şi târzii.opacă sau transparentă. . Sticla -produs industrial. . Mod de utilizare Folia transparentă: .acoperirea seminţelor care germinează la întuneric. (materialul) Alte Folia de materiale polietilenă utilizate Mod de obţinere -produs industrial de polimerizare. (continuare) Nr. . 21 .1. .umbrirea plantelor sensibile la insolaţie. Folia opacă: . .acoperirea serelor şi răsadniţelor. .

Callistephus. Astfel se elimină pierderile de seminţe la Impatiens.chiar şi peste 10-20 ani. Begonia.1.menţine riscul încrucişării prin polenizare şi denaturării caracterelor iniţiale. Momentul optim de recoltare pentru majoritatea speciilor este la maturitate deplină. când fructele sunt bine coapte. Calendula.1. Culturile semincere reprezintă sursa principală de obţinere a seminţelor de calitate. frecvent se recurge la recoltarea manuală. Delphinium. cu precădere la speciile cultivate în câmp. care fructifică şi produc seminţe viabile. Metoda generativă de multiplicare a plantelor prezintă atât avantaje cât şi dezavantaje.Înmulţirea prin seminţe Înmulţirea pe cale sexuată. Dianthus.) 22 .seminţele mici şi foarte mici. sortarea şi chiar recunoaşterea lor. în general. Avantaje: este o metodă rapidă şi relativ simplă. 4. În plus. are o largă utilizare în practica floricolă. din grupa anualelor şi bienalelor. Verbena hybrida. procurarea seminţelor se face de la exemplare viguroase. Salvia splendens.1. Înfiinţarea şi întreţinerea loturilor semincere se face conform schemelor tehnologice stabilite pentru culturile de acest tip şi cu respectarea strictă a tuturor verigilor agrotehnice tipice fiecărei specii. seminţele ocupă un spaţiu mic. Recoltarea. iar seminţele au ajuns la maturitate fiziologică (Alyssum. Metodele şi sistemele de recoltare sunt adaptate particularităţilor plantelor şi condiţiilor de cultură. Metoda este oarecum limitată pentru speciile cultivate în spaţii protejate. necesare sectorului de producţie. uneori şi perene.dă posibilitatea încrucişării plantelor şi obţinerii de soiuri noi. tipice multor specii floricole. Portulaca. pentru a-şi desăvârşi maturarea. condiţionarea. Portulaca grandiflora etc. cu valoare biologică şi decorativă superioară.limitează transmiterea bolilor criptogamice şi virozelor. nu justifică totdeauna recoltarea mecanizată a seminţelor. sortarea şi păstrarea seminţelor Sunt verigi deosebit de importante în obţinerea seminţelor de calitate. Lobelia etc. sănătoase. bazată pe utilizarea seminţelor ca material biologic.Producerea seminţelor de flori Ca regulă generală. Callistephus chinensis. recoltarea manuală este singura metodă ce poate fi aplicată în etape la speciile floricole caracterizate prin maturarea eşalonată a seminţelor de pe plantă (Nicotiana alata. un număr mare de seminţe.plantele obţinute din seminţe înfloresc mai târziu decât cele obţinute prin metode vegetative. fie datorită avantajelor de ordin economic şi ornamental pe care le oferă metodele vegetative. La speciile cu fructe dehiscente (păstăi. Antirrhinum etc. Petunia hybrida. capsule) se recurge la recoltarea fructelor în faza de pârgă (atunci când culoarea lor virează spre galben). Suprafeţele destul de reduse ocupate de culturile floricole semincere.de la o plantă se obţine. Dezavantaje: nu asigură întotdeauna transmiterea fidelă a caracterelor plantei-mamă. Petunia.CAPITOLUL 4 ÎNMULŢIREA SPECIILOR FLORICOLE 4.spre deosebire de materialul folosit la înmulţirea vegetativă. pot fi uşor depozitate şi se păstrează o perioadă mult mai îndelungată. de aceea.). îngreunează condiţionarea. seminţele fiind lăsate o perioadă de timp în fruct. fie datorită faptului că multe dintre ele nu produc seminţe sau au seminţe sterile. Viola.

condiţionarea cuprinde o serie de operaţii care se succed: • definitivarea maturării fructelor recoltate în pârgă. Ambalajele vor fi obligatoriu însoţite de etichete pe care se înregistrează specia. cu temperatura de 5-12°C şi umiditatea de 55-65%. Păstrarea seminţelor trebuie făcută în condiţii care să asigure menţinerea facultăţii lor germinative la valori optime. de 8-12%. producătorul. frecarea.. de tehnologia folosită la înfiinţarea culturilor şi de data planificată pentru înflorirea sau valorificarea plantelor obţinute. recoltarea se face într-o singură etapă. se poate recurge la scuturarea pe prelate aşezate sub plante (Alyssum. În astfel de situaţii. 4.în funcţie de particularităţile biologice şi ecologice ale plantelor. materiale sintetice. metal etc. prin vânturare manuală sau mecanică. Lathyrus odoratus) şi la plantele mai puţin pretenţioase la căldură (Calendula officinalis. folosit pentru speciile bienale (Viola x hybrida. anul recoltării. solarii. soiul. • uscarea (zvântarea) fructelor. • curăţirea seminţelor (sau a fructelor indehiscente monosperme) de resturile de plante şi alte impurităţi. Delphinium). Gypsophilla. confecţionate din sticlă. nu este exclusă nici folosirea unor cornete din hârtie sau din alt material aşezate la baza florilor sau inflorescenţelor. Nu se recoltează niciodată pe timp umed sau după ploaie. Papaver.Semănatul Locul şi epoca de semănat se stabilesc diferenţiat. Ambalajele ermetic închise. Seminţele mici impun uneori şi alte metode de recoltare. Seminţele mai mari şi suficient de grele se pot curăţa şi prin flotaţie (cufundarea în vase cu apă şi separarea lor de resturile uşoare şi seminţele seci. apoi se ambalează în saci. posibil la plantele care nu suportă transplantarea (Delphinium. Myosotis alpestris etc. De exemplu. prin tăierea plantelor în întregime sau numai a tijelor florifere. înainte de a fi depozitate sau semănate. Tagetes ssp.) care se seamănă la sfârşitul primăverii şi vara. Rudbeckia ssp. Pentru soiuri şi specii valoroase sau pentru număr mic de exemplare. din care urmează să se extragă seminţele. pungi. Portulaca. fructele sau seminţele trebuie prelucrate diferenţiat. la speciile cu seminţe care cad cu uşurinţă la maturitate. dar metoda prezintă dezavantajul mărimii conţinutului în apă al seminţelor.) şi a unor perene (Physostegia virginiana. 1) Locul de semănat pentru plante le floricole poate fi în câmp sau în spaţii protejate. Trierea se face prin trecerea succesivă a seminţelor pe site de calibru diferit (în ordine descrescătoare). Viola). preferându-se timpul uscat. când se urmăreşte limitarea pierderilor de seminţe. a) semănatul în câmp se face: • direct la loc definitiv. cernere pe site alese corespunzător mărimii seminţelor. Alyssum maritimum). Lobelia. Nigella). se recomandă păstrarea seminţelor în spaţii bine aerisite. În general. la majoritatea speciilor. Se face după caz. b) semănatul în spaţii protejate (sere. Salvia 23 . • extragerea seminţelor (când este cazul) prin dezmembrarea. considerată a fi. categoria biologică.. în funcţie de morfologia speciilor floricole cu fructe uscate. Eschscholtzia.1. răsadniţe) este folosit în scopul obţinerii de răsaduri la speciile cu perioadă lungă de vegetaţie (Begonia semperflorens. pe baza diferenţei de densitate). la plantele care au perioadă scurtă de vegetaţie (Matthiola bicornis. Lupinus. baterea uşoară a fructelor etc.. lucrarea se execută normal sau mecanizat cu ajutorul selectoarelor. către mijlocul zilei. lucrarea se poate executa şi mecanizat. Sortarea seminţelor pe categorii de mărime este necesară pentru obţinerea unei răsăriri uniforme şi a unor culturi omogene. se folosesc mai mult pentru păstrarea de lungă durată a seminţelor cu un conţinut în apă scăzut (până la 5-6%). cutii etc. cantitatea. Condiţionarea şi sortarea seminţelor După recoltare. În funcţie de cantitatea de seminţe. • pe straturi (pentru obţinerea de răsaduri). Bellis perenis.La speciile cu maturarea simultană a seminţelor (Godetia. Depozitarea şi păstrarea seminţelor Seminţele condiţionate şi sortate se aduc mai întâi la umiditatea optimă de păstrare.2. Lobelia erinus.

cutii de plastic etc.Dacă se seamănă direct. sunt prezentate în tabelul 4. b) pregătirea substratului: • prepararea amestecurilor din substraturi uşoare(ex. se completează cu lucrări de fertilizare .(la 3-4 zile de la instalarea tocurilor). ghivece. În câmp a) pregătirea terenului cuprinde aproximativ aceleaşi lucrări. se adaugă un strat de 2-3 cm de amestec cernut prin sită cu ochiuri mici (1-2 mm) şi se tasează uşor.atât pentru semănături făcute la loc definitiv. Verbena hybrida. 3) Lucrările premergătoare semănatului Pregătirea spaţiilor. soiuri valoroase. cât şi pentru cele destinate repicării răsadurilor. se impune producerea răsadului (sămânţă puţină. *Când se folosesc răsadniţe reci. b) pregătirea substratului • prepararea şi dezinfectarea amestecurilor(similare celor din sere).). • dezinfectarea chimică sau termică a amestecului. erbicidare. cu perioadele din an pe care le reprezintă.la distanţe corespunzătoare mărimii seminţelor: 1.): • curăţarea şi dezinfectarea recipientelor refolosite.(scufundarea 12-24 ore în soluţie de sulfat de cupru 2-3%).0-2. completat la suprafaţă cu 2-3 cm amestec fin şi tasat uşor. • introducerea substratului în răsadniţe. conform tehnologiei de cultură a speciei respective. turbă şi nisip 1:1:1).1. realizarea amenajărilor speciale din spaţiile verzi etc. Cineria hybrida. 2) Epocile de semănat. În solarii a) pregătirea solariilor: • instalarea scheletului şi acoperirea solariilor: b) pregătirea şi introducerea amestecului – idem răsadniţe. Calceolaria hybrida. 24 . • aşezarea tocurilor (înclinate spre sud) şi acoperirea lor.5-2 cm la seminţele mici.cu marcatoare sau cu rigle. din diferite motive.:pământ de frunze. • aşezarea amestecului în recipiente pregătite: se completează până la 2/3 din înălţimea vasului. modelare. nivelarea. Curăţirea. • marcarea rândurilor. lucrările se reduc la instalarea tocurilor.în strat de 10-12 cm.Metoda este considerată facultativă în cazul speciilor care se pot semăna direct în câmp dar. corelate cu locul de semănat şi speciile sau grupurile de specii.pietriş. la unele plante de seră care se înmulţesc prin seminţe (Asparagus. • asigurarea scurgerii apei :protejarea orificiilor de dren cu cioburi aşezate cu partea convexă în sus şi cu un strat de 1. În răsadniţe a) pregătirea răsadniţelor • pregătirea biocombustibilului (aşezarea în platforme de încălzire timp de 1-2 săptămâni). Celosia. Cyclamen persicum etc. acoperirea răsadniţelor şi pregătirea substratului.cernute în prealabil şi omogenizate după amestecare. mobilizarea şi mărunţirea solului sunt lucrări comune ambelor cazuri. respectarea unei anumite densităţi şi uniformităţi a culturilor. cu înfiinţarea propriu-zisă a culturilor.0 cm nisip grosier.). 2-3 cm la seminţele mijlocii şi 3-4 cm la seminţele mari. recipientelor şi substraturilor În sere: a) pregătirea recipientelor (lădiţe. • marcarea rândurilor (dacă este cazul) la distanţe de 5-10 cm. Zinnia elegans). • amenajarea patului cald (înălţimea de 40-60 cm). la speciile pretenţioase la căldură (Petunia x hybrida.splendens).

Plante bienale: Bellis perennis. Verbena hybrida. Tagetes sp. Rudbeckia sp. Lathyrus odoratus. Dimorphoteca aurantiaca.. Plante cultivate în solul serei: Freesia hybrida. specii) Plante anuale: Dianthus caryophyllus „Chabaud”. Statice sinuata. straturi în câmp răsadniţe. Ageratum mexicanum. Plante anuale: Calendula officinalis. Plante cultivate în solul serei: Gerbera hybrida. Rudbeckia sp. Physostegia virginiana. • instalarea suporţilor pentru umbrare.. • marcarea rândurilor (dacă este cazul). Petunia hybrida. Plante perene: Cineraria maritima. Myosotis alpestris. Plante cultivate în solul serei: Lathyrus odoratus (pentru culturi forţate) Plante anuale: Lobelia erinus. Gazania splendens. Celosia sp. Gomphrena globosa. Phlox paniculata. Matthiola incana. Impatiens balsamina. Acroclinium roseum. Zinnia elegans. Plante perene: Delphinium hybridum. Salvia splendens. Nigella damascena. Viola hybrida. • aşezarea unui strat de 3-5 cm de pământ uşor. Tagetes sp. Centaurea sp. Nicotiana alata. V-VI 3 Vară răsadniţe. Chrysanthemum leucanthemum. Calceolaria hybrida. Lunaria biennis... 25 . Plante anuale: Alyssum maritimum. Plante bienale: Campanula medium. Amaranthus sp. Plante perene: Campanula carpatica. Ammobium alatum. Nigella damascena. Eschscholtzia californica. Plante cultivate la ghivece: Cyclamen persicum. Alyssum maritimum. Plante cultivate la ghivece: Cineraria hybrida.. Dahlia variabilis. Delphinium ajacis. Cineraria hybrida. răsadniţe încălzite câmp (direct) răsadniţe reci 2 Primăvară târzie IV-V câmp (direct) sere sf. Tropaeolum majus. Plante anuale: Calendula officinalis. Plante anuale: Eschscholtzia californica. Cobaea scandens. Althaea rosea. Papaver orientale. Planta perene: Lupinus polyphylus.Tabelul 4. Begonia semperflorens. Alyssum maritimum. Phlox drumondii. 1 Epoca Perioada Locul de semănat sere Exemple (grupe de plante.. Callistephus chinensis. Plante cultivate la ghivece: Cyclamen persicum. • tasarea uşoară a stratului . Papaver orientale. fin cerut. Mirabilis jalapa. Papaver orientale. Calendula officinalis. straturi în câmp Sere câmp (direct) sere VI-VII 4 Toamnă IX-X b) amenajarea straturilor este necesară atunci când se seamănă pentru producerea răsadurilor şi include mai multe operaţii: • delimitarea straturilor cu lăţimea de 80-100 cm şi a spaţiilor pentru poteci de 40-50. Plante cultivate la ghivece: Begonia x tuberhybrida. Siningia sp. Plante perene: Delphinium hybridum. Iarnă XII-I II sere Timpurie III sere..la suprafaţă. Phlox paniculata. Dianthus barbatus. Statice sp. crt. Epoci de semănat pentru speciile floricole Nr.1. Cosmos sp.

Zineb etc. frecarea seminţelor cu nisip grosier etc). iar la sfârşit. • hormonizarea (tratarea cu hormoni) foloseşte substanţe stimulatoare sintetice (acid indolil acetic. seminţelor mici şi foarte mici li se aplică. Cineraria hybrida etc.cu izotopi radioactivi. Se execută. Majoritatea sunt tratamente care favorizează germinaţia: • stratificarea constă în aşezarea în straturi alternative cu nisip sau turbă a seminţelor cu tegument dur şi care. Peste seminţele aflate în vase se pune apă atât cât să le cuprindă şi se lasă pe durate determinate în funcţie de specie (24-48 ore). Eschischoltzia californica).. procent mic de germinaţie etc. Papaver sp. Seminţele mijlocii. numai pentru seminţele mici şi foarte mici (Begonia. se consideră tratament obligatoriu. Lobelia erinus. Se recurge la diferite procedee care să slăbească rezistenţa tegumentului:mecanice (pilirea şi incizarea tegumentului. După mărime. 4) Semănatul propriu-zis Metodele de semănat diferă în funcţie de particularităţile seminţelor şi locul unde se seamănă. • umectarea se aplică seminţelor cu tegument mai puţin permeabil (Cyclamen. Alte tratamente de stimulare a germinaţiei: tratamente cu ultrasunete. scufundându-se în soluţii de: formalină 40% (3-4 cm3/l apă) timp de 10-30 minute. Se poate semăna prin împrăştiere şi în câmp atunci. mari şi foarte mari se dezinfectează uşor pe cale umedă. rezistenţa plantelor la temperaturi scăzute.când se produce răsad pe straturi (Bellis perennis. răsărire neuniformă. În funcţie de particularităţile seminţelor şi de scopul urmărit.). de regulă. Freesia) sau deshidratate după păstrare. Apa se menţine la temperatura camerei.cu rol în stimularea germinaţiei şi dezvoltarea ulterioară a plantelor. Pentru durate mai lungi de umectare. până când seminţele se acoperă cu o peliculă de substanţă. palmieri). acid giberelic) sau naturale (urina de la bovine gestante). sau se încălzeşte uşor. cu apă tratată magnetic) etc.B. Seminţele sunt trecute progresiv în vase cu apă de la 25-300C la 50-530C. Portulaca grandiflora. sulfat de cupru 0. tratamente electromagnetice (de ex.). într-un vas cu apă rece. tratamentele pot fi obligatorii şi facultative: a) tratamente obligatorii se aplică înainte de semănat la toate seminţele: • dezinfectarea (tratamente de prevenire a transmiterii bolilor şi dăunătorilor) se realizează prin tratamente chimice şi termice. Tratamentele chimice sunt cele mai folosite. permanganat de potasiu 1-1. Germisan. Pregătirea seminţelor Cuprinde un ansamblu de măsuri menite să îmbunătăţească viteza şi uniformitatea germinaţiei. 26 . Tratamentele termice au atât rol dezinfectant cât şi de stimulare a germinaţie. Amestecul se face în raport de 1 parte seminţe la 8-10 părţi pulberi.5% timp de 10 minute. nisip) care să ajute la distribuirea uniformă a seminţelor.hidrotermice (trecerea alternativă a seminţelor din apă clocotită în apă rece şi invers). b) tratamente facultative (speciale) au caracter ocazional şi se aplică numai seminţelor caracterizate prin tegument dur. Semănatul manual poate fi făcut în mai multe moduri: • prin împrăştiere se seamănă seminţele mici şi foarte mici.chimice (bazate pe acţiunea corozivă a unor acizi concentraţi). Amaranthus sp. 25-30°C. Petunia. amestecându-le omogen cu produse sub formă de pulberi (Captan. la lădiţe. Antirrhinum majus. Viola hybrida. Nicotiana).. Asparagus. seminţele pot fi supuse dezinfecţiei pe cale umedă (în soluţii) sau pe cale uscată (prin prăfuire). în ghivece sau în răsadniţe (Begonia semperflorens. • degradarea tegumentului este operaţia necesară seminţelor cu tegumentul dur (Canna. tratamentele pe cale uscată. manual şi foarte rar mecanizat. să prevină transmiterea bolilor şi dăunătorilor etc. Pentru a evita pierderile. Lobelia. Nigella damescena. în proporţie de 2-4 g produs/1 kg seminţe. este obligatoriu ca apa să fie schimbată zilnic.5% timp de 15 minute. în condiţii obişnuite.. Callistephus chinensis) sau când se seamănă la loc definitiv pentru formare de grupuri sau masive (Alyssum martimum. Antirrhinum majus. Thiuran. răsar după 1-2 ani de la semănat (Dicentra. Gentiana). • amestecarea cu pulberi inerte (praf de cretă.

30-40 g/m2. Se ţine cont. Seminţele foarte mici şi cele care germinează la lumină (Begonia) se seamănă la suprafaţă. la culturile care ocupă suprafeţe mari. Adâncimea de semănat Se stabileşte în corelaţie directă cu mărimea şi fotosensibilitatea seminţelor.. prin distribuirea lor în şănţuleţe paralele şi echidistante. seminţele se acoperă cu pământ cernut fin (cu excepţia celor care rămân la suprafaţă). • tratamente fitosanitare cu soluţii de Topsin sau Benlate (0. soiul şi data semănatului. de mărimea seminţelor. Cineraria hybrida.Se folosesc semănători de tip SUP-21. 15-20 g/m2. Pentru reuşita prinderii. Lobelia. • îndepărtarea condensului de pe materialele acoperitoare.). a) Îngrijirea semănăturilor efectuate în sere (în recipiente): • menţinerea substratului permanent umed. în următoarele 2-3 zile răsadurile se menţin la aceeaşi temperatură. Se foloseşte atât pentru semănături din spaţii protejate cât şi din câmp (Cyclamen persicum.în rânduri se seamănă seminţele mici şi mijlocii.De asemenea. în cazul semănăturilor făcute în câmp. Zinnia elegans). Semănatul mecanizat se face numai în câmp. • rărirea răsadurilor (când este cazul). practicat cel mai mult în floricultură. înfiinţate prin semănat direct la loc definitiv şi ale căror seminţe sunt suficient de mari pentru a fi distribuite bob cu bob. După aceea. Saxonia. În câmp. care nu suportă transplantarea şi se seamănă în câmp.Primul repicat se execută când planta are 2 frunze adevărate. Matthiola) cca.aprox. se consideră că adâncimea de semănat trebuie să fie de 2-3 ori diametrul seminţelor. hârtie.la seminţele mijlocii (Callistephus. • aerisirea spaţiilor cu semănături. SUP-29. cantităţile orientative de seminţe necesare la m2 de semănături variază în funcţie de mărimea seminţelor:la seminţele mici şi foarte mici (Begonia. • repicarea (transferarea răsadurilor. Imediat după repicat.Repicarea se face o singură dată sau se repetă (de 1-2 ori). Cosmos bipinatus etc. în solarii şi răsadniţe sau în câmp). de asemenea. • acoperirea (până la începerea răsăririi) cu sticlă. bine cerut. Norme de semănat Cantitatea de sămânţă folosită de la unitatea de suprafaţă este dependentă de valoarea culturală a seminţelor. cantitatea de sămânţă se suplimentează cu 20-30%.din locul unde au fost semănate pe alt substrat. se ţine cont şi de tipul de sol şi epoca de semănat. Calendula officinalis. de locul şi metoda de semănat. se udă mai des şi se umbresc. temperatura 27 • . practicat la speciile cu seminţe mari şi foarte mari. Lathyrus odoratus).până la 1/2 sau 1/3 din înălţime). Răsadul se repică în lădiţe. care să păstreze umiditatea constantă la suprafaţa substratului. de epoca de semănat. Petunia) cca. Tagetes). Substraturile cu semănături făcute la suprafaţă se umezesc prin capilaritatea (recipientele se scufundă în vase cu apă. mici. la distanţe mai mari). reavăn. iar la cele mari (Zinnia. Dianthus caryopyllus Chabaud). pe straturi (în solul serei. Impatiens balsamina. dacă răsadurile se repică sau nu. mai rar în faza de cotiledoane. Pentru semănatul la lădiţe. Antirrhinum. prin pulverizări cu apă călduţă. Ipomaea sp. dar poate fi facultativă la răsadurile cu creştere rapidă şi densitate mică (Impatiens balsamina. în ghivece de plastic sau lut ars.1%). Substratul trebuie să fie fertil. adâncimile de semănat vor fi mai mari decât cele din spaţii protejate şi se vor majora dacă se seamănă toamna sau pe terenuri cu umiditate scăzută. cu creştere lentă (Begonia. la loc definitv sau la ghivece (câte 1-3 seminţe) atunci când se intenţionează producerea de răsad fără repicare (Tropaeolum majus. • plivirea buruienilor. folie. 3-4 g/m2. • asigurarea temperaturii optime la nivelul substratului şi în atmosferă. Zinnia elegans. • în cuiburi. Lobelia. în ghivece nutritive. După semănat. 5) Îngrijirea semănăturilor Cuprinde un ansamblu de lucrări efectuate cu scopul asigurării unei bune răsăriri şi dezvoltări a tinerelor plante. se tasează uşor pentru a asigura contactul seminţelor cu substratul şi se etichetează notându-se specia. Ca regulă generală. La semănături făcute în câmp. plantele se udă cu sită fină. Dianthus. Lucrarea este obligatorie pentru răsadurile dese. Dolichos lablab.

Ciupirea răsadurilor constă în îndepărtarea vârfurilor de creştere. iar umbrirea se face în zilele cu insolaţie prea puternică. se fac tratamente de prevenire şi combatere a bolilor şi dăunătorilor. rizomi etc. altoire. ci să posede şi primordiile necesare refacerii părţilor aeriene ale noilor indivizi.reprezintă singura posibilitate de înmulţire a unor plante care. deasupra a 2-4 noduri. menţinând pământul permanent reavăn. temperatură. amestec cu Fernos 0. c) Îngrijirea semănăturilor din câmp În cazul semănăturilor efectuate la loc definitiv: se udă cu sită fină sau prin aspersiune. tuberobulbi. se răresc plantele (dacă este cazul). tratamente fitosanitare. Numeroase specii floricole se înmulţesc frecvent vegetativ. în scopul regenerării de plante noi.1. nu produc seminţe.plantele obţinute prin metode vegetative ajung să înflorească într-un timp mai scurt.).permit obţinerea unui număr mai redus de descendenţi. ÎNMULŢIREA VEGETATIVĂ Înmulţirea pe cale vegetativă reuneşte metode care se bazează pe însuşirea plantelor de a forma organisme noi..2. datorită unor avantaje pe care le oferă acest mod de înmulţire:asigură păstrarea caracterelor plantelor mamă.poate fi coborâtă cu câteva grade. necesită condiţii speciale de mediu etc. se va asigura umbrirea semănăturilor făcute în sezonul cald (la bienale) şi se execută repicarea răsadurilor(în câmp. ridicarea pereţilor laterali şi deschiderea uşilor de la solarii). butaşul de frunză 28 .în răsadniţe sau în solarii). se plivesc buruienile şi se sparge crusta pe spaţiul dintre rânduri.păstrarea materialului vegetativ. în condiţii care să-i menţină viabilitatea. se va avea în vedere combaterea coropişniţelor şi rozătoarelor. La semănăturile făcute pe straturi pentru producere de răsad se au în vedere aproximativ aceleaşi lucrări. Butăşirea presupune utilizarea unor porţiuni de plantă (tulpini. eliminând orice cauză a variabilităţii. este posibilă doar pe perioade reduse şi este mai dificilă decât pentru seminţe (ocupă spaţii mari. b) Îngrijirea semănăturilor din răsadniţe şi solarii Cuprinde lucrări similare celor efectuate în sere: udare.) sau porţiuni ale acestora. Se udă moderat şi se fac tratamente săptămânale împotriva bolilor şi dăunătorilor (Mycodifol 0. fosfură de zinc). din diferite cauze. umbrirea. Pe lângă avantaje.15% etc. de la fragmente ale părţilor vegetative şi chiar de la ţesuturi şi celule.înlocuieşte total sau parţial înmulţirea prin seminţe. se poate executa aproape tot timpul anului.2. umiditate. Plantele se pot înmulţi vegetativ atât în mod natural (prin organe subterane specializate. ageratum etc.2%. Lindatox. muguri adventivi). În aceste spaţii. prin metode care necesită intervenţia omului (butaşi. fasonate într-un anumit mod şi puse la înrădăcinat în condiţii optime de lumină. stoloni. rărirea. În plus. Butăşirea se finalizează cu formarea unui nou individ complet atunci când porţiunea de plantă detaşată (butaşul) este capabilă nu numai să emită rădăcini adventive. drajoni. aerisirea (prin ridicarea ramelor răsadniţelor. nu impune o tehnică deosebită la confecţionarea şi înrădăcinarea butaşilor şi dă rezultate foarte bune la un număr mare de specii. petunia.materialul obţinut este omogen şi identic cu plantele-mamă din care provine. Înmulţirea prin butaşi Este metoda cu cea mai largă utilizare în înmulţirea plantelor floricole deoarece este uşor de aplicat. asigurând densitatea prevăzută de tehnologie. Decis 0. 4. atunci când se urmăreşte stimularea ramificării plantelor (salvia. culturi de celule şi ţesuturi). rădăcini). cât şi artificial. metodele clasice de înmulţire vegetativă au şi dezavantaje:facilitează transmiterea virozelor. 4. pornind de la anumite organe vegetative specializate (bulbi. cu momeli toxice (Vofatox. atunci când seminţele germinează sau au un procent ridicat de sterilitate. plivirea buruienilor. ciupirea.). divizarea plantelor.). Dithane M-45 0.permite obţinerea de plante mature într-o perioadă redusă.face posibilă combinarea între specii şi genuri (prin altoire) şi obţinerea unor plante cu rezistenţă sporită sau a unor exemplare interesante din punct de vedere ornamental.05%. lăstari. frunze.1% etc. la ficus. Aşa de exemplu.

butaşi semilignificaţi (butaşi de vară). butaşi de frunze. c) după epoca de butăşire: butaşi de primăvară (martie-mai). 1. rezultaţi din fragmentarea rădăcinilor la speciile care au proprietatea de a forma muguri pe rădăcini (Dicentra spectabilis. Reuşita butăşirii depinde de respectarea unor etape de lucru: 1) Alegerea şi pregătirea plantelor mamă Se aleg plantele mature. 2) Recoltarea şi confecţionarea butaşilor În practica floricolă se întâlnesc diferite tipuri de butaşi.1-0. Butaşii erbacei pot fi confecţionaţi tot timpul anului.). Dainthus sp. Peperonia sp. direct de la plantele din cultură sau se folosesc plante mamă pregătite după una din următoarele metode: a) se marchează plantele reprezentative în timpul perioadei de vegetaţie. La speciile floricole cultivate în câmp. 29 . butaşi de vară-toamnă (butaşii semilignificaţi şi butaşii de cactuşi).) sau fragmente de frunze (Sansevieria trifasciata. se ţin la iernat în sere temperate şi se butăşesc în februarie-martie. butaşii se vor recolta într-o anumită perioadă din an.. se trec toamna la ghivece. Ficus sp. este crescută la intensitate luminoasă corespunzătoare cerinţelor speciei şi este corect fertilizată. Crosula arborescens etc. utilizaţi mai mult la speciile arbustive (Nerium oleander. Syringa vulgaris. butaşii se recoltează în perioada de vegetaţie.). butaşi de iarnă. preferaţi în cazul plantelor cu latex (Euphorbiaceae.. confecţionaţi la cele mai mult specii floricole. Sedum sp. Butaşii de vărf se prelevează din partea terminală a tulpinii sau lăstarului. nu formează decât rădăcini adventive. prelevând anumite organe sau părţi de organe..). Capacitatea de înmulţire a plantei mamă este cu atât mai mare cu cât este mai tânără. b) în iulie-august se recoltează butaşi de la plantele din câmp. clasificaţi după mai multe criterii: a) după organul din care provin: butaşi de tulpini (de lăstari). sau chiar pe nod (fig. Ficus elastica).). butaşi lignificaţi (Clerodendron sp. viguroase.b).neînsoţit de porţiune de ramură cu mugure axilar. La anuale şi bienale butăşirea reprezintă o metodă secundară de înmulţire (Ageratum mexicanum. caracteristice fiecărei specii. constituindu-se ca viitoare plante mamă.. Paeonia orientale. În februariemartie. Confecţionarea butaşilor se face diferenţiat pe tipuri de butaşi. Butaşi din tronsoane de tulpină cuprind 1-3 noduri. b) după gradul de maturare a ţesuturilor: butaşi erbacei (la majoritatea speciilor floricole). cu condiţia ca planta mamă să fie în vegetaţie. cât şi din tronsoane de tulpină (Ficus sp. etc. sănătoase. 1. se pun la înrădăcinat. dar se consideră optimă butăşirea de primăvară. în timpul perioadei de repaus al plantelor (primăvara devreme sau toamna). Pelargonium sp. Hibiscus rosa – sinensis. Begonia x rex). iar după înrădăcinare se trec la ghivece. Colocasia esculenta. în funcţie de lungimea internodiilor (fig. De asemenea. Alternanthera sp. Philodendron sp. butaşi de rădăcină. butaşii semilignificaţi se confecţionează cel mai bine la sfârşitul verii. din lăstarii formaţi se confecţionează butaşi. fără să refacă parte aeriană.). reprezentaţi de frunze întregi (Saintpaulia jonantha. Fuchsia x hybrida).3 cm sub nod. Monstera deliciosa. tipice speciei (soiului) şi cu calităţi decorative deosebite. se tund mai sever pentru a le stimula lăstărirea şi se ţin iarna în sere temperate.. Ca şi în scopul precedent.. cei lignificaţi iarna şi primăvara devreme. În funcţie de clasificarea prezentată. Înmulţirea prin butaşi este caracteristică multor plante floricole cultivate la ghivece şi perenelor hemicriptofite cultivate în câmp.a). confecţionaţi atât din porţiunea de vârf (Chrysantemum sp.. Aralia sp. Begonia semperflorens) şi doar la câteva dintre ele este esenţială (Iresine sp. iar cei de rădăcină. tăietura bazală făcându-se la 0.

Stimularea înrădăcinării butaşilor. La speciile cu frunze mari. Butaşii de tulpină ai plantelor cu latex (ficus. ficus. filodendron. b – butaş de tulpină. atunci când speciile butăşite sunt mai puţin pretenţioase. Butaşii de rădăcini se plantează în poziţie uşor oblică. una sau mai multe zile.5-1 cm. Sunt însă şi excepţii. se realizează cu ajutorul substanţelor stimulatoare de tipul acizilor: betaindolilacetic (A. la speciile care înrădăcinează greu şi cu procent mare de pierderi. se ţin în apă caldă (35-40°C). sau a unor produse comerciale (Radistim. iar la partea superioară se taie la 0. peţiolul se reduce la 2-3 cm (fig.A.). betaindolilbutiric (A.Fig. Frunzele de Begonia rex se incizează pe partea inferioară. 30 . înainte de a fi trecuţi la înrădăcinat.c).5 cm deasupra ultimului nod. Butaşii de rădăcină se obţin prin fragmentarea rădăcinilor în porţiuni de 5-10 cm lungime. Fasonarea butaşilor de vârf şi porţiuni de tulpină mai cuprinde: îndepărtarea frunzelor de pe porţiunea bazală a butaşului (care va fi introdusă în substratul de înrădăcinare) şi reducerea suprafeţei foliare a frunzelor rămase pe butaş prin scurtarea limbului cu aproximativ 1/3. euforbia). Substratul de înrădăcinare trebuie să fie uşor. muşcate. etc. monstera. 1. Se pot folosi însă şi răsadniţele.) şi alfanaftilacetic (A. Plantarea butaşilor în substrat se face în poziţie verticală sau uşor oblică. La butaşii din frunze. respectând polaritatea fragmentelor la introducerea în substrat (fig. Calux. Rădăcinile secundare se scurtează la 0. evitând coagularea şi obturarea vaselor conducătoare. styromulul La unele specii şi pentru un număr redus de butaşi. udare. când se folosesc frunze întregi.). Indiferent de tipul de butaşi confecţionaţi.). violete africane etc. coriacee (ficus). trandafir chinezesc. la adâncimea de 12 cm şi respectând cu stricteţe polaritatea. timp de câteva minute. cum ar fi: nisipul. iar deasupra limbului se pun câteva pietricele sau cioburi care să le mărească aderenţa la substrat. la care butaşii de tulpină apar sub forma unor rondele cu cel puţin un mugure viabil.A. tradescanţia.B. să fie steril. reducerea evapotranspiraţiei se realizează prin rularea frunzelor şi nu prin tăierea limbului foliar. Se preferă serele înmulţitor prevăzute cu instalaţii speciale de încălzire.I. cu granulaţie suficient de mare pentru a evita tasarea şi a asigura o bună aeraţie. Butaşii de tulpină sub formă de rondele se plantează cu mugurele în sus. În majoritatea cazurilor. Aceste condiţii sunt îndeplinite de unele materiale. d – butaş din porţiune de frunză (Sansevieria trifasciata) Se secţionează la bază similar butaşilor de vârf. fasonarea butaşilor se face diferit. reglare a luminii etc.I.N. 1 – Tipuri de butaşi a – butaş de vârf.d). se evită secţionarea limbului la speciile cu frunze suculente (Crassulacee). după fasonare este indicată protejarea secţiunilor prin pudrare cu praf de cărbune vegetal. Frunzele de Sansevieria se fragmentează în porţiuni de 5-7 cm. să aibă capacitate bună de reţinere a apei. perlitul. la adâncimea de 2-3 cm. c – butaş de frunză (Begonia rex). turba. atât cât să-şi piardă parţial turgescenţa la partea bazală şi să nu putrezească în substratul de înrădăcinare. Rizopon. De asemenea. substraturile solide pot fi înlocuite cu apă în care se adaugă câteva granule de cărbune vegetal (leandru. 1. porţiunile de tulpină sunt însoţite şi de frunze. cum este cazul butaşilor de colocasia. Dacă se utilizează fragmente de frunze. Butaşii de Begonia rex rezultaţi din fragmente de frunze se aşează cu partea incizată pe substrat. pentru ca scurgerile de latex să fie oprite. la punctele de ramificare a nervurilor.). Butaşii proveniţi de la cactuşi se lasă după recoltare. 3) Înrădăcinarea butaşilor Plantarea butaşilor în vederea înrădăcinării se face în spaţii cu posibilităţi de dirijare a factorilor de mediu.

se denumeşte cu termenul impropriu de tubercul. Canna indica. Freesia x hybrida. astfel încât fiecare fragment detaşat să cuprindă şi muguri de pe colet. caracterizate prin rezistenţă mare. totuşi. Operaţia se face în perioada de repaus. dar se reînnoiesc cu tuberobulbii noi. Pe suprafaţa tuberculilor se găsesc muguri grupaţi în mici adâncimi. prezenţa mugurilor de la suprafaţă) şi bulbi (frunze pergamentoase la exterior. din care se formează tulpinile aeriene. Lilium regale). Înmulţirea prin organe subterane Tulpinile subterane şi rădăcinile tuberizate sunt organe vegetative metamorfozate adaptate nu numai la depozitarea substanţelor de rezervă ci şi la înmulţirea vegetativă a multor specii floricole reunite în grupa geofitelor. La înmulţire se folosesc tuberculii ca atare. separarea rădăcinilor se face longitudinal. tulpinile aeriene florifere. O grupă aparte o constituie plantele care prezintă în sol un organ subteran rezultat din îngroşarea axei hipocotile. în timp ce altele. Gladiolus hybridum etc. Convallaria majalis. sau se fragmentează în porţiuni care să aibă cel puţin un mugure. a unei temperaturi cu 3-5°C mai mare decât optimul speciei. alcătuite din noduri foarte apropiate. d) Tuberobulbii sunt microblaste cu caractere intermediare între tuberculi (partea centrală tuberizată. cu aspect de disc. rezultaţi din îngroşarea progresivă a bazei tulpinilor aeriene. necesită protecţie pe timpul iernii (geofite semirustice) sau se cultivă numai ca plante pentru interioare. nu pot fi utilizate la înmulţire decât însoţite de porţiuni de colet purtătoare de muguri. c)Tuberculii sunt microblaste care provin din îngroşarea vârfului unui stolon subteran. dând naştere la bulbi solzoşi (Lilium candidum. butaşilor li se asigură condiţii optime pentru înrădăcinare. La înmulţire. Tulipa gesneriana) sau se acoperă parţial. Pe partea inferioară a discului se dezvoltă rădăcini adventive. iar pe partea superioară tecile frunzelor şi unu sau mai mulţi muguri. de aceea.2. tuberobulbii floriferi noi (prinşi deasupra celui vechi consumat) şi tuberobulbi cu dimensiuni reduse (tuberobulbii). Narcissus sp.. lipsite de clorofilă. se vor găsi în sol resturi ale tuberobulbului mamă consumat. La nivelul nodurilor prezintă rădăcini adventive. prin menţinerea unei umidităţi ridicate şi constante. zambile etc. Nu sunt purtătoare de muguri şi. Înmulţirea se realizează prin secţionarea rizomului în fragmente de 8-12 cm lungime. Specii floricole cu rizomi: Iris germanica. Tecile frunzelor (cărnoase în interiorul bulbului şi membranoase la exterior) se pot acoperi total. la axila unor frunze reduse. Astfel. motiv pentru care. în secţiune. Tuberobulbi se consumă în fiecare an. mai rar verticală. 4. la sfârşitul sezonului de vegetaţie. unele dintre ele. frunze transformate în solzi şi muguri situaţi la axila solzilor. Tulpinile subterane sunt tulpini metamorfozate individualizate în mai multe categorii: a) Rizomii sunt microblaste (tulpini scurte.). tuberculul apare ca o masă compactă de substanţe de rezervă. atât în substrat cât şi în atmosferă. Zantedeschia aethiopica.2. care cresc în sol în poziţie orizontală. care devin floriferi după 1-3 ani. Cyclamen persicum. în parenchinul cărora se acumulează substanţe de rezervă. După modul cum îşi consumă substanţele de rezervă într-un sezon de vegetaţie. dimpotrivă. provenienţa lor din zone climatice diferite le influenţează modul de adaptare la condiţiile de climat temperat din ţara noastră. pot ierna în câmp (geofite rustice). b) Bulbii sunt tulpini aplatizate. floriferi. prevăzute cu rădăcini adventive şi cel puţin 2-3 muguri viabili. în perioada de vegetaţie. după 2-4 ani. formând bulbi tunicaţi (Hyacinthus orientalis. cu noduri apropiate). devenind cărnoase şi voluminoase. Din fiecare bulb plantat se formează unul sau mai mulţi bulbi floriferi (bulbi de înlocuire) şi numeroşi bulbili. e) Rădăcinile tuberizate sunt rădăcini metamorfozate. cu rol de protecţie). Se înmulţesc prin tuberobulbi Colchicum autumnale. aerisire şi lumină corespunzătoare. Prin tuberculi se înmulţesc unele specii de anemone. bulbii sunt anuali (la lalea) sau pereni (la narcise. 31 . cu aspectul unui tubercul.După plantare. Deşi geofitele sunt considerate plante perene. Gloxinia speciosa. aşa încât. Din mugurii de pe tuberobulbi se dezvoltă. de aceea. Se întâlneşte la Begonia x tuberhybridia. înainte de plantare. în practică.

Polyanthes Bulb tuberosa*. 32 . Alstromeria aurantiaca*. În afară de bulbii de înlocuire (cu diametrul de peste 2 cm). poate fi coborâtă la 9°C. Narcissus sp. Lilium regale Tuberobulb Fresia x hybrida. Caracterizarea organelor subterane la principalele specii floricole A. cu cel puţin două săptămâni înainte de îngheţ (septembrienoiembrie). Hyacinthus orientialis. Fig. Cyclamen persicum. Iris germanica. Tulipa gesneriana solzos Lilium candidum. Galanthus nivalis. se formează şi 3-5 bulbili. Coeficientul de înmulţire al bulbilor de lalea (numărul de bulbi noi formaţi dintr-un bulb-mamă) variază între 1 şi 15. piriform sau ovoid. Gerbera Rizomi hybrida. Bulbii de lalele este bine să fie scoşi în fiecare an sau la cel mult doi ani. crt. Iris pumila. Polyanthes tuberosa*. Geofite rustice 1) Tulipa gesneriana (lalea) Organul subteran este bulb tunicat. cu diametrul sub 2 cm şi floriferi după 2-3 ani. iar în perioada rămasă până la plantare. 2). hipocotilă îngrăşată) Gloxinia speciosa Agapanthus africanus. Temperatura din spaţiile de păstrare se va dirija în aşa fel încât să favorizeze diferenţierea florală: până la încheierea iniţierii florale (ultima decadă a lunii august) se menţine la aproximativ 20°C. Gladiolus hybridus Tuberculi (axă Begonia x tuberhybrida. Recoltarea bulbilor se face vara (iunie-iulie).. consideraţi floriferi în anul următor. în funcţie de mărimea bulbilor şi lungimea tijei florifere. în funcţie de soi şi condiţiile de cultură. cu frunzele protectoare de culori diferite (de la galben până la brun-roşcat) (fig. când 2/3 din frunze (70-80%) s-au uscat. 2 – Secţiune longitudinală prin bulbul de lalea (toamna după plantare) Este un bulb anual care se consumă complet într-un sezon de vegetaţie şi este înlocuit de bulbi noi. Convallaria majalis. Rădăcini tuberizate Dahlia x hybrida * – Specii cu organe subterane mixte. Asparagus sprengeri. Iris holandica. Canna indica. la adâncimea de 8-12 cm. 1 2 3 4 5 Tipul de organ subteran tunicat Specii Fritillaria imperialis. Se plantează în câmp toamna. Zantedeschia aethiopica Alstroemeria aurantiaca*.Tipuri de organe subterane folosite la pentru înmulţirea vegetativă a speciilor floricole Nr.

cu o mică porţiune de disc. ci şi prin butaşi confecţionaţi din solzii. piriformi. alb-cenuşiu. 5). când se plantează în câmp. iar pe durata păstrării. diferit colorate (alb-gălbui. se depozitează la 20-25°C şi plantează în câmp toamna (septembrie-octombrie). Fig. 33 . 3 – Bulbi tunicaţi de Adâncimea de plantare este de 10-15 cm. temperatura se menţine apropiată de 9°C. care ajung să înflorească după 1-3 ani (fig. Sunt bulbi multianuali. Adâncimea de plantare este de 1520 cm. Fig. din mugurii situaţi la baza solzilor (fig. bulbii narciselor se scot la intervale de 3-4 ani. Înmulţirea vegetativă este posibilă nu numai prin intermediul bulbilor separaţi în perioada de repaus. formaţi din 10-20 perechi de frunze cărnoase care se consumă parţial într-un sezon de vegetaţie. Spre deosebire de lalele însă. violacei-purpurii) (fig. se intervine asupra bulbului mamă cu diferite operaţii care să stimuleze generarea de bulbili noi (incizarea în cruce sau excavarea discului). Bulbilii zambilelor se scot vara. bulbii se recoltează vara. acoperiţi de tunici gălbui sau cenuşii. 3). Narcissus poeticus 3) Hyacinthus orientalis (zambila) Are bulbul tunicat.2) Narcissus poeticus (narcisa) Prezintă bulbi tunicaţi. dar mai viguros şi colorat în roşu-violaceu. cu durata de viaţă de 3-5 ani. deoarece diferenţierea mugurilor floriferi începe mult mai devreme şi este aproape încheiată în momentul recoltării bulbilor. Bulbii şi bulbilii se formează în jurul bulbului-mamă. 4) Lilium candidum (crinul alb) Prezintă bulbi mari. se separă şi se plantează la 15-20 cm adâncime. în maiiunie (la intervale de 3-4 ani). 4 – Bulbi tunicaţi de Hyacinthus orientalis Fig. La fel ca şi în cazul lalelor. la adâncimea de 1015 cm. acoperit cu frunze membranoase lucioase. detaşaţi din bulb. sferic sau uşor turtit. Înmulţirea se face toamna (octombrie). cu solzi cărnoşi. când bulbii se recoltează. 5 – Bulbi solzoşi de Lilium candidum 5) Lilium regale (crin imperial) Are bulb asemănător celui de L. În jurul bulbului mamă se formează aproximativ 13 bulbi. Are un coeficient de înmulţire destul de redus şi de multe ori. Ca şi bulbul de narcisă este peren (durează 3-4 ani) şi formează în jurul lui bulbi posibil floriferi după 2-3 ani. Bulbii se scot vara (august) şi se plantează imediat sau după o păstrare de 2-3 săptămâni în depozite. albgălbui. 4). după uscarea frunzelor şi se trec la păstrare până toamna. candidum.

Pentru înmulţirea vegetativă. 7). scos din depozite în februarie-martie. Înflorirea mai timpurie se obţine după o forţare prealabilă a materialului. Geofite semirustice 1) Canna indica (cana. se fragmentează în porţiuni de 8-10 cm (cu 1-3 muguri viabili şi rădăcini adventive) şi se plantează imediat. Spaţiile libere dintre tufele aşezate în depozite se completează cu nisip sau turbă. după căderea primelor brume (octombrie). dar foarte devreme. cu lungimea de 10-25 cm (fig. Fig. Fig. pentru ca rizomii dezgoliţi de pământ să nu rămână neprotejaţi. la 8-10 cm adâncime. înainte de pornirea în vegetaţie a rizomilor. Plantele forţate se trec în câmp după trecerea pericolului de îngheţ. 9 – Rădăcini tuberizate de Dahlia hybrida . tulpinile aeriene se taie la 10-15 cm de la nivelul solului. 7 – Rizomi de Convallaria majalis Capacitatea de înflorire a rizomilor este dependentă de vârsta lor. 6 – Rizomi de Iris germanica 7) Convallaria majalis (lăcrămioare) Planta formează rizomi transanţi. 6). plantat în ghivece sau lădiţe şi ţinut în condiţii care să-i asigure pornirea în vegetaţie (15-20°C şi umiditate constantă). trestie indiană) Prezintă în sol rizomi cu creştere orizontală. de culoare roşie-purpurie (fig. lipsite de muguri. se scot rizomii (fără să se cureţe de pământ) şi se depozitează în adăposturi cu temperaturi de 4-9°C. se fragmentează sau se despart şi se replantează la adâncimea de aproximativ 5 cm. de culoare alb-murdar (fig. ramificaţi. Nu se folosesc porţiunile de rizom îmbătrânite. rizomii se scot. 8). Rizomii se scot de la păstrare în aprilie şi se plantează direct în câmp. Lucrarea poate fi făcută şi primăvara. Toamna.6) Iris germanica (stânjenel) Specie cu rizomi groşi. 34 Fig. rizomii se scot vara (iulie-august) sau toamna (septembrieoctombrie). cărnoşi. cărnoşi. Lucrarea este indicat să se facă vara. Rizomii de 1-2 ani fie nu înfloresc. înflorirea abundentă obţinându-se la rizomii de cel puţin 3 ani. cu internodii mari şi muguri terminali viguroşi. La interval de 4-5 ani. ramificaţi. B. 8 – Rizomi de Canna indica Fig. în august. fie formează inflorescenţe mici.

colorate în diferite nuanţe de cafeniu sau roşu-violaceu (fig. 11). de obicei. până când mugurii de la colet încep să pornească în vegetaţie şi devin vizibili. Se plantează în câmp când temperatura solului ajunge la 10-12°C (aprilie-mai). 4) Polyanthes tuberosa (tuberoza) Se caracterizează printr-un organ subteran mixt. apoi se dezinfectează. Pentru înflorire se aleg tuberobulbii cu diametrul de cel puţin 3 cm şi cât mai puţin aplatizaţi. se fragmentează în porţiuni de 2-3 muguri.Indiferent de varianta de cultură adoptată. fără să fie înlocuit. Se recoltează în septembrie-octombrie. rădăcinile. Se curăţă de pământ şi se păstrează nestratificaţi. tuberizate se recoltează împreună cu porţiuni de 10-15 cm din tulpinile aeriene şi se stratifică în nisip sau turbă. 11 – Bulbi de Polyanthes tuberosa . eliminând astfel riscul distrugerii lor odată cu divizarea rădăcinilor. Înainte de plantare se curăţă de tunicile uscate. de culoare cenuşie (fig. 2) Dahlia x hortensis (dalia) Organul subteran este alcătuit din mai multe rădăcini tuberizate. Tuberobulbul. rizomii scoşi de la păstrare se curăţă de pământ şi de resturile uscate. după trecerea pericolului de îngheţ. în funcţie de mărimea tuberobulbilor. b – aspect exterior (vara) Recoltarea tuberobulbilor se face toamna (octombrie). iar locul lui rămâne liber. se îndepărtează rădăcinile adventive uscate şi resturile din tuberobulbul vechi. în depozite cu temperatura de 7-10°C şi umiditatea relativă de 65-70%. 9). b). mai bine dezvoltat şi posibil florifer. cu porţiuni de 5-7 cm din tulpinile aeriene. care au ca suport comun un rizom scurt (fig. aşezaţi în straturi subţiri pe stelaje sau în lădiţe. În octombrie. este înlocuit până la sfârşitul perioadei de vegetaţie de 1-4 tuberobulbi noi (rezultaţi din îngroşarea bazei tulpinilor aeriene) însoţiţi de numeroşi tuberobulbi formaţi pe stoloni scurţi. iar rănile se pudrează cu praf de cărbune vegetal. cu durata de viaţă de un an. Adâncimea de plantare variază între 6-10 cm. Plantarea materialului se face direct în câmp (aprilie) sau după o forţare prealabilă în spaţii încălzite. iar frunzele din rozetă se taie la 2-3 cm. Fig. la temperaturi de 4-9°C. Se scot de la păstrare în momentul plantării. Bulbul care înfloreşte este consumat în întregime. rădăcinile se ţin mai întâi în nisip sau pământ umed. se curăţă de pământ. 3) Gladiolus hybridus (gladiola) Organul subteran folosit în înmulţirea vegetativă este un tuberobulb sferic sau discoidal. Se plantează la loc definitiv în mai. acoperit de tunici scarioase. Bulbii mici se pot ţine şi în încăperi cu temperaturi mai coborâte (8-10°C). În vederea forţării. se toaletează şi se despart în fragmente de 1-3 rădăcini cu porţiuni de colet. după primele geruri uşoare. format dintr-o colonie de 20-40 bulbi şi bulbili piriformi. Fragmentele separate se plantează în ghivece. Înflorirea din anul următor este asigurată de păstrarea bulbilor floriferi la temperaturi de 20-22°C şi umiditate relativă ridicată (80-85%). 35 Fig. Dintre bulbii existenţi. cel cu poziţie centrală este. 10 – Tuberobulbi de Gladiolus hybridus a – secţiune longitudinală (toamna). alungite. cel puţin 2-3 luni (ianuarie martie). se udă şi se menţin la 15-20°C. 10 a.

albe-sidefii (fig. Se recomandă în spaţiile de păstrare 1820°C şi o umiditate relativă de 70-80%. Plantarea se face în şanţuri sau gropi cu adâncimea de aproximativ 15 cm. prevăzuţi cu rădăcini adventive viguroase (fig. Se consideră floriferi Fig. cu vârsta de 2-3 ani. 15 – Rizom la Zantedeschia aethiopica Pentru înmulţirea prin rizomi se foloseşte material provenit de la plante bine maturate. când temperaturile sunt ridicate. Fig.Înainte de plantare. fiind înlocuiţi de 1-5 tuberobulbi şi mai mulţi tuberobulbili. 13 – Tuberobulb de Freesia tuberobulbii cu diametrul peste 1 cm. eventual. O plantaţie se exploatează în condiţii economice 2-3 ani. Segmentele de rizom separate trebuie să aibă 1-2 frunze şi câteva rădăcini adventive bine 36 . Înmulţirea vegetativă se face prin intermediul tuberobulbilor sferici sau piriformi. porţiunea de rizom deshidratat de la baza bulbilor. cu o perioadă de repaus vara (iulie-august). din care se dezvoltă rădăcini tuberizate alungite. Condiţiile de temperatură la care sunt păstraţi tuberobulbii în perioada de repaus (de la recoltare până la plantare) au influenţă directă asupra inducţiei florale. în timpul verii. 13). cu o perioadă de repaus anuală. cultivată în solul serei ca anuală. 2) Freesia hybrida (fresia) Este plantă perenă. Se plantează în aprilie-mai. Adâncimea de plantare este de 6-10 cm. Are rizomi orizontali cărnoşi. prin divizarea rizomilor în porţiuni de 8-12 cm lungime. protejaţi de frunze pergamentoase. se elimină prin escavare uşoară. La sfârşitul perioadei de repaus (august) se poate face înmulţirea vegetativă. ţinând cont de faptul că înflorirea are loc la 3-5 luni de la plantarea tuberobulbilor. însoţite de Fig. când 2/3 din frunze sunt uscate. Tuberobulbii se refac annual. Cultura durează 3-4 ani. Are rizomi cu creştere trasantă. 3) Gerbera hybrida (gerbera) Cultură perenă în solul serei sau în containere (mai rar în ghivece). în funcţie de momentul când se doreşte înflorirea. 14 – Porţiune de rizom cu frunze la Gerbera hybrida Fig. se îndepărtează bulbii bolnavi şi. Reînfiinţarea culturilor se face în perioada august-octombrie. la adâncimea de 8-12 cm. având grijă ca rizomul să fie aşezat cât mai aproape de suprafaţa solului. 12). 12 – Fragment de rizomi cu rădăcini tuberizate. Segmentarea se face rădăcini tuberizate la Alstroemeria cu atenţie deoarece rizomii şi rădăcinile aurantica tuberizate sunt foarte fragile şi se rup cu uşurinţă. Specii cultivate în spaţii protejate 1) Alstroemeria aurantiaca (alstromeria) Specie cultivată în solul serei. hybrida Recoltarea tuberobulbilor se face după aproximativ 8 săptămâni de la încheierea înfloritului. 14). de culoare cafenie-deschisă (fig.

pe timpul verii. înmulţirea prin divizare plantelor este de preferat să se facă primăvara. Anual. pentru ca rădăcinile tuberizate să fie însoţite de lăstari aerieni sau porţiuni de colet. cultivată la ghiveci. Toţi mugurii din care pornesc tulpinile aeriene sunt plasaţi în zona superioară a tuberculului. Fragmentele. Fig. 37 . cu creştere verticală şi internodii scurte (fig. Fig. 18 – Axă hipocotilă îngroşată la Cyclamen persicum 7) Cyclamen persicum (ciclamen) Planta perenă. Perioada optimă de divizare a rizomilor este la sfârşitul perioadei de repaus (august). planta este trecută printr-o perioadă de repaus de câteva luni (octombrie-februarie). Rădăcinile puternice ale plantei prezintă numeroase ramificaţii tuberizate de formă ovoidă. 16). În februarie-martie tuberculii se plantează la ghivece şi li se asigură condiţi de pornire în vegetaţie (se udă şi se ţin la 18-20°C).dezvoltate. 4) Zantedeschia aethiopica (cala) Este cultivată în solul serei şi poate fi exploatată pe o durată de 4-6 ani (uneori chiar mai mult). jumătatea inferioară este acoperită cu numeroase rădăcini fibroase (fig. Rizomii sunt viguroşi. 17 – Axă hipocotilă îngroşată la Begonia x tuberhybrida Fig. la sfârşitul perioadei de repaus (august). ovoidă. 16 – Rădăcini tuberizate de Asparagus sprengeri Tehnica separării este aceeaşi ca la toate plantele cu rădăcini tuberizate. Înainte de plantare. Uneori. 5) Asparagus sprengeri (asparagus) Se cultivă atât ca plantă în solul serei (pentru valorificare ca accesoriu la buchete şi aranjamente). 17). cu perioade anuale de repaus (iulie-august). 6) Begonia x tuberhybrida (begonia) Se cultivă ca plantă la ghiveci dar. În sol are un tubercul fals discoidal format din îngroşarea axei hipocotile. se impune o perioadă de repaus. asemănător celui de Begonia x tuberhybrida (fig. 15). timp în care tuberculul se păstrează stratificat în nisip. 18). albe-sidefii (fig. cât şi ca plantă la ghiveci (pentru decorări interioare). ca anuală şi mai rar ca perenă. se poate recurge la tăierea tuberculilor în felii longitudinale purtătoare de muguri din calota superioară. La sfârşitul verii tuberculii se repun în vegetaţie. rezultată din îngroşarea axei hipocotile. dar denumită în vorbire curentă. timp în care plantele nu se mai udă şi partea aeriană se usucă. ca şi în cazul celorlalte specii. În sol prezintă o porţiune tuberizată (brun-negricioasă. la temperatura de 8-12°C. tubercul. uşor aplatizată la partea superioară). când se reînfiinţează cultura sau se transvazează plantele mature. De la nivelul nodurilor. materialul se fasonează prin reducerea aparatului foliar şi scurtarea rădăcinilor. După înflorire. Fiind o plantă cu vegetaţie continuă. se plantează imediat după separare. se poate planta şi în grădini. Înmulţirea vegetativă prin intermediul tuberculilor se practică numai atunci când planta se cultivă ca parenă. cu 2-3 muguri bine dezvoltaţi cu rădăcini adventive. Separarea rizomilor se face. se formează rădăcini adventive şi ramificaţii laterale ale rizomului principal. fiind necesară segmentarea tufei pe verticală. folosite ulterior la înmulţire.

din genurile Dianthus. Separarea marcotelor de planta mamă se face toamna sau primăvara. Marcotajul Numeroase plante au proprietatea de a forma rădăcini adventive pe tulpinile sau ramurile care vin în contact cu substatul de cultură. Se aplică la Hedera sp. spre deosebire de butaşi care. iar intervalul de timp la care se repetă depinde de ritmul de formare a noilor plante: anual (Aster. Aquilegia). precum şi la plantele cultivate în seră (Anthurium andreanum. (fig. de regulă. a).prin muşuroire (vertical). în contact cu solul sau cu medii umede. Cissus sp.. Este cazul unor specii floricole cu aspect arbustiv. Chrysanthemum). Scindapsus aureus. Rudbekia. la sfârşitul verii – începutul toamnei când. Se practică la plantele perene care formează tufe de lăstari din mugurii situaţi în zona coletului.2. se separă de planta mamă după înrădăcinare. . Tradescantia viridis. Înmulţirea prin divizarea tufelor Este o metodă simplă. de obicei odată cu transplantarea. Ficus pumila etc. sau cu un alt mediu favorabil. atunci când solul (substratul de cultură) serveşte ca mediu de înrădăcinare a marcotelor. respectiv acoperirea cu pământ a bazei tulpinilor pe o porţiune de 5-10 cm. cultivate ca plante la ghivece: ficus. marcotajul artificial aplicat plantelor floricole poate fi: a) terestru. la 5-6 ani (Papaver. 19. numite marcote. dracena. uşor de aplicat şi cu avantajul obţinerii de plante noi complet formate chiar din momentul detaşării de planta mamă. mai întâi se detaşează de planta mamă şi apoi se trec în mediile de înrădăcinare. asigurând în acest fel umiditatea necesară formării de lăstari noi din mugurii bazali şi emiterii rădăcinilor adventive pe porţiunea îngropată a lăstarilor (fig.). leandru. fiind bine cunoscut la speciile cu tulpini târâtoare care. Gaillardia. Philodendron scandens.2. Chrysanthemum. b) aerian se practică la speciile care nu au tulpinile şi ramurile flexibile şi nici nu emit lăstari de la bază prin simpla muşuroire. (fig.prin aplecare (simplu. Aceste tulpini sau ramuri înrădăcinate. procedee care se pot executa la speciile cu ramuri sau tulpini flexibile. la doi ani (Viola cornuta). vor putea fi separaţi ulterior. În funcţie de specificul plantei. cordiline. etc. în majoritatea cazurilor. Phlox). Philodendron scandens etc. Hedera sp. Phlox. Plantele cultivate la ghivece pot fi divizate tot timpul anului. 19 b. Constă în scoaterea plantei mamă din pământ. presupune aplecarea ramurii pe toată lungimea ei şi fixarea în substrat. la 3-4 ani (Delphinium. ca plante noi. Pholx subulata. Ficus pumila.orizontal (chinezesc) . Pandanus weitchii). plantele îşi încheie repausul din vară. se execută folosind diferite procedee: . toamna sau primăvara (în funcţie de perioada de înflorire a speciei respective). în funcţie de lungimea ramurii. cât şi celor cultivate în spaţii protejate. În funcţie de modul de executare. Divizarea tufelor la plantele cultivate în câmp se execută în perioada de repaus.4. fragmentarea ei în două sau mai multe părţi (aşa încăt fiecare parte detaşată să aibă lăstari şi rădăcini) şi plantarea lor separată. Hoya carnosa. Se poate aplica atât speciilor floricole cultivate în câmp. azalee. La plantele cultivate în solul serei. Marcotajul se poate produce şi natural. Lăstarii porniţi de la noduri şi însoţiţi de rădăcinile adventive formate. 4. 19 c). croton. Passiflora coerulea. Se aplică la Phlox subulata.. Hydrangea. 38 . arcuit) şi şerpuit (multiplu). perioada optimă de despărţire a plantelor este. O astfel de înmulţire se practică la unele perene cultivate în câmp (hemicriptofitele).3. d).4. aşa încât să fie arcuite odată (la marcotajul simplu) sau de mai multe ori (la marcotajul multiplu). . dar momentul optim este primăvara devreme. dau naştere la noi plante (Hedera helix.

se udă pe la partea superioară a manşonului protector (fără să se desfacă folia).2. 19. La Chlorophytum comosum (fig. dicentra. stolonii aerieni formează rădăcini numai când vin în contact cu substratul. 20) şi Saxifraga sarmentosa. 20 .aerian Tehnica marcotajului aerian cuprinde următoarele etape (fig. se poate separa marcota. drajonii se plantează individual.Înmulţirea prin stoloni . bromelii. apariţia rădăcinilor adventive nu este condiţionată de contactul direct al rozetelor de frunze cu substratul de cultură. obţinându-se astfel plante noi.e): în zona de pe tulpină sau de pe ramură unde se urmăreşte formarea rădăcinilor adventive. Înmulţirea prin drajoni Se practică la plantele care formează lăstari aerieni din muguri adventivi de pe rădăcini. care va constitui mediul de înrădăcinare. agavă. se execută o fantă laterală sau se incizează scoarţa circular. la Nephrolepis exaltata. Înmulţirea prin stoloni Stolonii sunt tulpini târâtoare care formează pe traiectul lor rozete de frunze capabile să genereze rădăcini adventive. sub un mugure. se acoperă totul cu folie de polietilenă. Prin drajoni se înmulţesc plante floricole perene cultivate în câmp (liliac. strâns legată la ambele capete. după 1-3 luni. 19 – Tipuri de marcotaj a – prin muşuroire b – arcuit c – orizontal d – şerpuit e . 4. 4.Fig. se înfăşoară zona incizată cu un manşon de turbă fibroasă sau muşchi vegetal. Drajonii prezintă rădăcini proprii şi se separă de planta-mamă în perioada de repaus (toamna sau primăvara devreme). 39 Fig. aşa încât mediul de înrădăcinare să fie menţinut permanent umed.6. După separare.5. când rădăcinile adventive sunt bine formate. în schimb. iucca) sau la ghivece (aloe. în condiţii favorabile.2. sansevieria). hortensii.

îngrijirea plantelor după altoire). La un anumit grad de dezvoltare. este operaţia de unire a doi indivizi (altoi şi portaltoi) care cresc ulterior ca o singură plantă. Metodele şi tehnicile de altoire frecvent utilizate la speciile floricole sunt: . . .2.altoirea în despicătură (Chrysanthemum. cactuşi). aceşti muguri se desprind. camelii. fiind posibilă numai la câteva specii capabile să formeze mici plantule de-a lungul nervurii mediane (la frunzele de Asplenium viviparum).altoirea în copulaţie (azalee. cameliile). altoirea poate fi considerată nu numai o metodă propriu-zisă de multiplicare a plantelor care se reproduc mai greu pe altă cale (azaleele. limitează utilizarea ei în floricultură şi se justifică numai atunci când alte procedee nu dau rezultate.8.altoirea în oculaţie (Rosa). îndemânarea altoitorului. Paeonia). Clematis. . 4. pe pedunculul inflorescenţei (la Bryophyllum proliferum) sau pe marginea limbului (la Bryophyllum daigremontianum).altoirea prin alipire (cactuşi). 40 .2. . Fuchsia. Condiţiile mai riguroase pe care le impune altoirea (tehnica de lucru. aceluiaşi gen botanic sau fac parte din genuri înrudite. Altoirea Altoirea. iar în contact cu un substrat de cultură favorabil. La speciile floricole. spre deosebire de celelalte metode.altoirea în triangulaţie (Dahlia. ca metodă de înmulţire vegetativă. Altoirea dă rezultate atunci când cei doi parteneri folosiţi aparţin aceleiaşi specii.7. ci şi o metodă de obţinere a unor exemplare mai decorative (la cactuşi) sau de obţinere a unor plante cu rezistenţă sporită (soiurile de trandafiri). Înmulţirea prin muguri adventivi Este mai puţin răspândită.4. generează plante noi. Pelargonium).

-primăvara târziu (aprilie-sfârşit mai) -sfârşit aprilie: -se plantează răsadul de la anuale mai rezistente la temperaturi scăzute (Dianthus. -plantarea materialului vegetativ de diferite tipuri: răsad. -fertilizarea de bază cu îngrăşăminte organice bine descompuse (mraniţă 3-4 kg/mp) şi îngrăşăminte minerale cu fosfor şi potasiu(50-60 g/mp) completate cu jumătate din doza celor pe bază de azot . rizomi) la geofite. celelalte însuşiri fiind mai uşor de influenţat pentru a le adapta cerinţelor plantelor. anuale care se seamănă direct în câmp). bienale şi perene destinate obţinerii de flori tăiate. Epoci de înfiinţare a culturilor floricole în câmp: -primăvara timpuriu(martie-început aprilie): -se seamănă direct în câmp specii anuale(Calendula. la culturi de anuale. cu expoziţie însorită. pe care urmează să-l ocupe culturile decorative din spaţiile verzi. b)Pregătirea terenului Constituie activitatea premergătoare înfiinţării culturilor şi cuprinde următoarele lucrări specifice: -desfiinţarea culturilor precedente. Alyssum). în cazul culturilor înfiinţate primăvara mai târziu.1.1. fragmente rezultate din despărţire la plante perene hemicriptofite. în funcţie de cerinţele faţă de textura solului. plante altoite. hortensii). -mărunţirea solului se execută imediat după arătura de bază în cazul culturilor care se înfiinţează toamna (bienale. -arătura de bază la adâncimea de 25-30 cm. Lathyrus.CAPITOLUL 5 ÎNFIINŢAREA ŞI ÎNTREŢINEREA CULTURILOR FLORICOLE 5. tuberobulbi. fie de desenul rondului. primăvara foarte devreme şi în ferestrele iernii (bienale neplantate din toamnă. Centaurea. rădăcini tuberizate. Matthiola. în cazul plantelor de mozaic şi a unor perene (crizanteme. c)Înfiinţarea propriu-zisă a culturilor Modalităţile de înfiinţare a culturilor în câmp şi materialul biologic folosit: -semănatul direct la loc definitiv se foloseşte în cazul unor specii anuale şi perene şi se execută toamna sau primăvara (vezi semănatul). mărunţirea urmând să se facă înainte de înfiinţare. rabatului etc. -modelarea terenului se aplică numai anumitor culturi şi se face ţinând cont fie de sistema de maşini de întreţinere la culturile semincere sau la cele din colecţii şi pentru flori tăiate. terenul rămâne în “brazdă crudă”pe timpul iernii. La înfiinţarea culturilor în câmp. -se plantează răsadurile de bienale rămase neplantate din toamnă. 41 . -se plantează hemicriptofitele rezultate din despărţire (cu înflorire de vară-toamnă). ÎNFIINŢAREA CULTURILOR FLORICOLE 5. butaşi înrădăcinaţi. structurate. Calendula). geofite rustice.1. permeabile pentru apă şi aer. adăpostite de curenţi reci şi vânturi dominante. cu capacitate bună pentru reţinerea apei. cu soluri bine drenate. se alege solul corespunzător fiecărei specii. marcote. organe subterane specializate (bulbi. curăţirea şi nivelarea terenului. decorării în spaţii verzi sau pentru seminţe. anuale care se seamănă direct). Înfiinţarea culturilor în câmp a)Amplasarea culturilor Majoritatea plantelor floricole cultivate în câmp preferă terenuri plane sau uşor înclinate.

2. rizomi (cala). Viola). Rudbeckia). -se plantează rizomii de Canna şi rădăcinile tuberizate de Dahlia. -definitivarea fertilizării. -dezinfecţia solului. Zantedeschia. cu scopul obţinerii de flori în extrasezon.obligatorie la începutul fiecărui ciclu de cultură (8-12 kg/mp gunoi de grajd bine descompus sau 6-10 kg/mp mraniţă) şi completată cu îngrăşăminte minerale după dezinfecţie. Calendula. Freesia (semănată direct). -se plantează bujorii şi crinii albi (sfârşit august). epocile optime de înfiinţare a culturilor sunt următoarele: -ianuarie-început februarie: trandafiri. Chrysanthemum. scheletului serei. Tropaeolum. -iulie: Chrysanthemum (pentru înflorire de toamnă). Dazomet. Begonia. -se plantează geofitele rustice (Tulipa.Înfiinţarea culturilor în solul serei a)Pregătirea terenului -desfiinţarea culturilor precedente şi curăţirea terenului. tuberoze. Gerbera(din butaşi). Gerbera). cu turbă(10-12 kg/mp) şi cu îngrăşăminte chimice (aprox. -se plantează butaşii înrădăcinaţi de crizanteme şi de la plantele de mozaic. Eschscholtzia).1. Di-Trapex) sau prin ambele metode. -se plantează hemicriptofitele cu înflorire de primăvară. în funcţie de posibiltatea valorificării eficiente şi de cerinţele plantelor faţă de factorii de mediu (mai ales lumina).uneltelor. Hyacinthus). -fertilizarea de bază. Alstroemeria. narcise. Narcissus. -septembrie: Zantedeschia. rădăcini tuberizate (asparagus). Solul se dezinfectează termic (cu vapori de apă la 900 C). Asparagus). -mobilizarea solului la 25-30 cm adâncime (la 3-4 ani. -martie-aprilie: Dianthus. Salvia). tuberobulbi (Freesia). 42 . ţinându-se cont însă de momentul când se doreşte înflorirea. Nigella. Semănatu direct se foloseşte rar (la frezii).-se plantează tuberobulbii de gladiole. culturile forţate de lalele. 5. -mărunţirea solului. Strelitzia. liliac) pentru culturi forţate. Chrysanthemum (pentru înflorire de toamnă). Freesia (tuberobulbi). Strelitzia . 500700kg/ha azotat de amoniu. Anthurium. Scheletul serei şi uneltele se dezinfectează cu soluţie de formalină 2-3%. b)Înfiinţarea propriu-zisă Materialul săditor folosit la înfiinţarea culturilor este diferit. 500-1200 kg/ha superfosfat şi 300-800 kg/ha sulfat de potasiu). Gerbera. rizomi şi rădăcini tuberizate (Alstroemeria). narcise. Zinnia). -modelarea solului în straturi cu lăţimea de 90cm sau 110-120 cm. -se scot în câmp unele plante de seră (muşcate. subsolaj la adâncimea de 45-50 cm). -se seamănă direct anualele cu seminţe rezistente la temperaturi scăzute (Alyssum. butaşi (Dianthus. uneori trandafiri. -mai: -se plantează răsadurile anualelor mai pretenţioase la temperatură (imortele. Strelitzia. Gerbera (din butaşi). Gerbera (din butaşi şi răsad). chimic( cu Basamid. Gerbera). Pentru principalele specii cultivate în solul serei. Antirrhinum). fragmente de plante rezultate din despărţire (Anthurium. lalele. -se seamănă direct unele anuale (Callistephus. -mai-iunie: Dianthus. hortensii). plante altoite (trandafiri). -se plantează răsad de perene hemicriptofite (Delphinium.Freesia (tuberobulbi şi răsad). -vara (iunie-august): -se continuă plantarea gladiolelor şi crizantemelor pentru înflorire eşalonată. bienale (Bellis. perene geofite (gladiole. anuale (Calendula. Epoci de înfiinţare a culturilor floricole Succesiunea înfiinţării culturilor în solul serei se eşalonează pe aproape întreaga perioadă a anului. -sfârşit mai. Pe parcursul sezonului rece. trandafiri. zambile.dar mai mult reprezentat de răsad (Freesia. zambile) şi arbuşti ornamentali (forsiţia. în solul serei se mai cultivă şi unele plante de câmp. -toamna (septembrie-noiembrie): -se plantează răsadul de bienale. -august: Gerbera (fragmente de plante divizate).

sulfat de cupru). tuberculi (Begonia tuberhybrida. De exemplu. lucrările de întreţinere au fost împărţite.. respectiv pentru culturile floricole din câmp.3. muşcate. în funcţie de specificul lor.1. sunt indicate speciile (grupul de specii) la care acestea sunt necesare. Înfiinţarea culturilor floricole la ghivece a)Pregătirea substraturilor: -preparea amestecurilor.). La unele specii decorative prin flori. bromelii. având în vedere locul de cultură al plantelor. Cyclamen. liliac şi trandafiri. fragmente rezultate din despărţire (ferigi. culturi forţate de gladiole. ficuşi. Primula. prin scufundare în apă 24 ore înainte de folosire. bulbi (Hippeastrum). azalee. Alstroemeria. Acest capitol este completat cu prezentarea celor mai răspândite boli şi celor mai frecvenţi dăunători la o serie de plante ornamentale. în lucrări comune (necesare tuturor culturilor) şi lucrări speciale (aplicate ocazional sau numai anumitor specii din grupa respectivă). cu respectarea reţetelor în funcţie de cerinţele speciilor. -noiembrie-decembrie: crizanteme (pentru înflorire de primăvară). răsaduri (Cineraria hybrida.3. -dezinfecţia termică sau chimică a substraturilor. Principalele lucrări de îngrijire care vizează culturile floricole sunt prezentate separat. culturi forţate de anuale şi bienale. -dezinfectarea vaselor refolosite (cu formalină.5.-octombrie: Freesia (tuberobulbi). 43 . tuberculii de Begonia tuberhybrida. Epocile de înfiinţare a culturilor la ghivece se pot suprapune pe orice perioadă din an. În plus. Asparagus. dar epoca optimă pentru plantarea şi transplantarea majorităţii plantelor la ghivece este primăvara. -umectarea vaselor de ceramică noi. Sansevieria).4. 5. pentru culturile floricole din solul serei şi pentru plantele cultivate la ghivece.2.2. Gloxinia). Cyperus. prin aplicarea unui complex de lucrări de întreţinere care diferă în funcţie de specie şi sistemul de cultură practicat. ÎNTREŢINEREA CULTURILOR FLORICOLE După înfiinţarea culturilor floricole în câmp şi în spaţii protejate. Pentru facilitarea însuşirii noţiunilor legate de întreţinerea culturilor floricole. este necesară asigurarea condiţiilor optime de creştere şi dezvoltare. se recomandă însă anumite epoci de înfiinţare cu scopul valorificării la maxim a valorii lor decorative. 5. folosind una din metodele de înmulţire prezentate în capitolul anterior.şi 5. şi 5. rădăcini tuberizate (asparagus).5. trandafir chinezesc). La fiecare dintre aceste grupe de plante. evidenţiindu-se manifestarea atacului şi măsurile de prevenire şi combatere ce se recomandă a fi aplicate (tabelele 5. -adaosul substanţelor fertilizante (dacă este cazul). iar răsadul de Cineraria hybrida în august septembrie. c)Plantarea propriu-zisă: Materialul biologic folosit pentru înfiinţarea culturilor la ghivece poate fi reprezentat de seminţe (palmieri). Gloxinia şi răsadul de Cyclamen se plantează în martie. -verificarea şi refacerea orificiilor de dren. plante altoite (cactuşi). prezentarea lucrărilor s-a făcut sub formă de tabele (tabelele 5. cât şi unele particularităţi de efectuare a acestora.1.) care cuprind atât denumirea şi scopul lucrării. Calceolaria. begonii. la lucrările cu caracter special. Begonia tuberhybrida) material vegetativ rezultat din butaşi (cactuşi. b)Pregătirea vaselor: -alegerea vaselor cu mărime corespunzătoare mărimii plantelor.

de 1-2 ori/săptămână 44 . . aplicat2 cu 10-14 zile înainte de în vegetaţie. gradul de îmburuienare. solului.îmbunătăţirea regimului de . . erbicidelor. Adâncimea variază de la 3-5 cm la începutul vegetaţiei plantelor. pe brazde. Prăşitul .se recomandă să se ude dimineaţa.mobilizarea solului. Lucrarea Scopul lucrării Caracteristici de .menţinerea umidităţii solului şi . Se udă apă din sol şi atmosferă.la culturile înfiinţate prin răsad se înlocuiesc golurile cu material din acelaşi soi. .distrugerea buruienilor. . cu furtunul. înfiinţarea culturilor. gunoi de grajd) sau sintetice (folie din mase plastice).în practica floricolă se utilizează mai mult efectul preemergent al buruienilor buruieni. mraniţă. . Plivitul -îndepărtarea buruienilor. . prin aspersiune.se foloseşte frecvent Triflurom 48 EC. 1 2 3 4 5 6 . de aceeaşi vârstă şi calitate. Lucrări comune Nr. de textura solului etc.protejarea plantelor de temperaturi scăzute.se execută când în sol şi în atmosferă există deficit de umiditate.pământul trebuie să fie reavăn şi buruienile mici.asigurarea densităţii cultură corespunzătoare. Completarea golurilor .este indicat să se execute înaintea praşilelor. Lucrări de întreţinere aplicate culturilor floricole din câmp A. Irigarea (udarea) . prin picurare.se execută manual sau mecanizat. până la 8-10 cm mai tîrziu. frunze. frecvenţa udărilor.combaterea buruienilor.se execută de 3-6 ori într-un sezon de vegetaţie (funcţie de structura . pentru a fi smulse cu rădăcină.la culturile înfiinţate prin semănat direct. sau a precipitaţiilor). de fenofază. a gradului de afânare.distrugerea seminţelor de . de specie. Mulcirea solului .spargerea crustei. în doze de 2 l/ha (2 ml/10 m ). Se administrează aproximativ 10-30 l apă/m2.distrugerea buruienilor aflate . . Combaterea chimică a .Tabelul 5. seara sau noaptea (în zilele călduroase). Norma de udare şi modul de administrare se stabilesc în funcţie de destinaţia culturii. toamna şi primăvara. .1. . .presupune acoperirea solului cu materiale organice (paie. crt.vara se udă zilnic sau la 2-3 zile. se fac reînsămâţări pe suprafeţele unde nu au răsărit seminţele (este indicat să se folosească seminţe umectate sau pregerminate).

45 . pergole. din diferite se aleg în funcţie de specificul plantei şi efectul decorativ motive. 1 Lucrarea Răritul Scopul lucrării Caracteristici Speciile (grupul de specii) la care se aplică .plante volubile şi agăţătoare. . Lucrări speciale Nr.Tabelul 5.plante cu talie înaltă folosite în spaţii verzi (în grupuri sau individual). din sol Îngrăşămintele organice se administrează sub formă de must de bălegar diluat cu apă (1:5 sau 1:7) sau de macerat gunoi de păsări diluat 1:20 sau 1:25 (câte 10-15 l/m2).sistemele de susţinere sau suporţii sunt de diferite tipuri şi care. .la plantele cultivate pentru flori tăiate se folosesc tutori verticală. . simpli.1.se execută la culturile înfiinţate prin semănat direct. plantele eliminate se pot folosi la completarea golurilor.înlăturarea surplusului .asigurarea echilibrului nutritiv . la care de plante şi asigurarea nu s-a putut respecta la semănat distanţa dintre plante. speciile care suportă transplantarea.plante cultivate pentru flori tăiate (Dahlia. tutori sub formă de trepied (la Paeonia) sau spalieri cu sârme orizontale. 18. 7 Lucrarea Fertilizarea fazială Scopul lucrării Caracteristici 8 . perene 2 Tutoratul palisatul .susţinerea plantelor . nu-şi pot urmărit: menţine poziţia . Îngrăşămintele chimice se administrează prin împrăştierea pe sol şi apoi sunt încorporate odată cu lucrările solului. şi . colonade sau pe ziduri şi construcţii. sau se folosesc sub forma soluţiilor nutritive.plantele volubile sau agăţătoare se dirijează pe treiaje. Combaterea bolilor şi . Paeonia). dăunătorilor plantelor B. Gladiolus.vezi tab.A (continuare) Nr. La densităţii optime. crt. crt. .anuale şi semănate direct. arcade.se utilizează îngrăşăminte organice şi minerale uşor asimilabile.menţinerea de sănătate a .

. Dianthus). Dicentra. Lucrarea se execută flori tăiate (crizanteme. bujori). Campanula.plante cultivate pentru tăiate (inclusiv inflorescenţelor pentru a le asigura o prelungire a perioadei de flori imortele).6) 4 5 6 7 .determinarea înfloririi mai timpurii.prelungirea perioadei de înflorire toamna.unele plante anuale (Callistephus. garoafe.plante bienale (Digitalis. brumelor Protejarea .constă în îndepărtarea vârfului de creştere (aproximativ 1 cm). culturi înfiinţate .menţinerea plantelor cu o anumită formă şi înălţime.uniformizarea înălţimii plantelor. împachetare cu materiale izolante. Se poate repeta de 2-3 ori într-o perioadă . limitată la temperaturi scăzute sau la variaţii mari de temperatură. pământ sau prin . . 3 Ciupitul Scopul lucrării . Begonia).crizanteme. bujori).plante din mozaicuri. garoafe. . Antirrhinum.B (continuare) Nr.Tabelul 5. la 2-3 cm deasupra borduri.dirijarea unei singure tije florifere.1.plante cu înflorire înfloresc sau decorează până toamna târziu (crizanteme).plante de mozaic.se îndepărtează lăstarii secundari (copili) care se dezvoltă pe . Protejarea se face prin acoperire cu frunze. imediat după plantare. punctului de inserţie.plante pentru flori tăiate Lucrarea se execută cu grijă pentru a nu fi rupţi bobocii valoroşi. .protejarea se face prin acoperirea plantelor cu materiale primăvara devreme.Plante cultivate pentru tulpina principală. . Yucca). decor şi un efect decorativ maxim (vezi cap. care . cât şi toamna (crizanteme).plante perene (Paeonia.obţinerea tijelor cu o singură floare. la axila frunzelor. Speciile (grupul de specii) la care se aplică . de vegetaţie.stimularea ramificării. culturilor înfiinţate primăvara devreme. . prin producerea perdelelor de fum sau prin irigare. obligatoriu când lăstarii sunt în fază erbacee şi se desprind uşor. Copilitul Protejarea . plantele decorative prin flori.valorificarea florilor florilor tăiate (proaspete sau uscate). Lăstarii . Tunsul lăstarilor .înflorire uniformă. .lucrarea se execută în anumite faze de deschidere a florilor sau . (crizanteme. când au câţiva mm. Caracteristici . .se execută de mai multe ori într-un sezon de vegetaţie. 8 9 46 . Bobocitul . Lucrarea crt. plastice (polietilenă) sau textile.obţinerea de culturi împotriva timpurii. plantelor .se impune la plantele care iernează în câmp şi au rezistenţă . împotriva îngheţului Recoltarea . . . dar nu mai târziu de sfârşitul lunii iunie pentru .se aplică atât plantelor cu perioadă lungă de vegetaţie.se elimină de obicei bobocii laterali. se taie cu ajutorul unui foarfece special.asigurarea protecţiei pe timpul iernii plantelor care plantelor iernează în câmp. dalii. paie.

temperatură. în corelaţie directă cu cerinţele speciilor cultivate. rezerva de buruieni din sol. organe subterane. . 18) bolilor şi plantelor.menţinerea curată a culturilor. la intervale de 2-3 săptămâni.crearea condiţiilor optime de . la 20-25 cm adâncime.se fac tratamente preventive şi curative (vezi tab. de tehnologia de cultură. şi potecile. .respectarea densităţilor prevăzute . prin lucrări de afânare a solului sau prin plivirea buruienilor.asigurarea stării de sănătate a . nutriţie. fragmente rezultate din despărţirea plantelor.spargerea crustei. 1 Completarea golurilor Scopul lucrării Caracteristici 2 3 4 5 .materialul folosit (butaşi. Periodic se sapă . Reglarea . factorilor de cultură a plantelor. buruienile care apar sunt deschise. Afânarea solului .Tabelul 5. Combaterea . dăunătorilor 47 . .se execută după 1-2 săptămâni de la înfiinţarea culturilor.se va urmări asigurarea condiţiilor de lumină. Lucrări comune Nr. Lucrarea crt.refacerea structurii solului. apă.2. răsad) trebuie să aibă aceeaşi vârstă şi calitate şi să aparţină aceluiaşi soi (este de preferat să se păstreze materialul de rezervă la înfiinţare). aer.dezinfecţia solului făcută înainte de înfiinţarea culturilor poate buruienilor diminua substanţial.se execută manual. Lucrările de întreţinere aplicate culturilor din solul serei A. . În timpul vegetaţiei.asigurarea regimului optim de apă şi aer în sol. vegetaţie Combaterea .

crizanteme.Gerbera hybrida.eliminarea lăstarilor . formarea bobocilor.se îndepărtează lăstarii formaţi pe tulpina floriferă principală. se instalează 4-6 etape distanţate la 15-20 cm.valorificarea florilor vezi cap. ale . . crizanteme. fie prin simpla apropiere a florilor sau inflorescenţelor.se îndepărtează bobocii slab dezvoltaţi. 2 3 Ciupitul Copilitul Bobocitul 4 Polenizarea artificială 5 6 7 Defolierea Recoltarea florilor .se execută fie prin tamponarea stigmatului cu polen.se efectuează la plantele tinere. .condiţii: organe de reproducere mature. producerea de . cu diametrul de 15-20 cm. Lucrarea se execută când lăstarii sunt încă erbacei şi se rup cu uşurinţă. . astromeria. La Lathyrus). ţesută cu fire textile sau sintetice pe .dirijarea şi menţinerea .Cineraria hybrida seminţe. pensule moi.constă în eliminarea surplusului de frunze şi a frunzelor Anthurium.garoafe.garoafe. . crt.devine lucrare obligatorie pentru unele culturi din solul serei. Se realizează ochiuri de formă anuale (Antirrhinum. . umiditate atmosferică 60-70%. Se execută imediat după (inflorescenţă). Sistemul de crizanteme.obţinerea tijelor cu o .garoafe. temperatura de 1825°C. Lucrări speciale Nr. fresia.culturi forţate de tulpinilor florifere. susţinere este sub formă de plasă.evită ruperea tijei florifere sau a bobocului rămas. 6 -toate plantele cultivate tăiate pentru flori tăiate. Lucrarea Instalarea sistemelor susţinere 1 Speciile la care se aplică . crizanteme. . înălţime se îndepărtează vârful de creştere. când acestea au 12-15 cm . .stimularea ramificării. . Se repetă după 1-2 zile. cadru de sârmă zincată. În funcţie de înălţimea plantelor. îmbătrânite la speciile care vegetează Zantedeschia.B. 48 . . Scopul lucrării Caracteristici unele plante cu talie înaltă (culturi forţate de Lathyrus). folosind . de în poziţie verticală a căror tulpini florifere nu-şi menţin poziţia verticală. cu poziţie incorectă . se face palisarea individuală pe fire textile sau sintetice. singură floare (de obicei bobocii secundari). dreptunghiulară sau păstrată. laterali.garoafe.

fără să fie deranjate rădăcinile de şi aer din substrat. Dirijarea factorilor creşterea şi dezvoltarea . Toaletarea . plantelor. .asigurarea regimului optim de apă .asigurarea spaţiului necesar .vor fi respectate cerinţele plantelor în ceea ce priveşte regimul de de mediu armonioasă a plantelor. îndepărtează numai o parte din substrat. . . .constă în schimbarea periodică a ghivecelor.Tabelul 5. dăunătorilor 3 4 5 49 .spargerea crustei. ramuri.3 Lucrările de întreţinere aplicate plantelor cultivate la ghivece A. Lucrări comune Nr. se îndepărtează buruienile şi se curăţă ghivecele de muşchi şi licheni. Se păstrează aproape intact sistemul radicular şi se sistemului radicular.lucrarea se execută anual sau la intervale mai mari (4-6 ani).se îndepărtează permanent părţile uscate sau ofilite ale plantelor plantelor plantelor. aer şi substratul de cultură. flori. temperatură. în funcţie de ritmul de creştere al plantelor.păstrarea aspectului îngrijit al . pe măsura creşterii nutriţiei plantelor şi dezvoltării plantelor. Transvazarea . 1 2 Lucrarea Afânarea substratului cultură Scopul lucrării Caracteristici .ghiveciul utilizat va avea diametrul cu 2 cm mai mare decât cel precedent. inflorescenţe etc.menţinerea plantelor în perfectă .). crt. lăstari.odată cu lucrarea de afânare.se execută cu ajutorul unui plantator. lumină. (frunze.18 bolilor şi stare de sănătate.vezi tab. Combaterea .

hortensis. . modul de dirijare a tulpinilor . decorative a plantelor.se instalează diferiţi suporţi. Menţinerea curată .menţinerea efectului . formare . cu efecte estetice .B.). Ficus.corectarea formei şi îndepărtează de la punctul de inserţie ramurile şi Hydrangea densităţii coroanei.Este necesară la plantele decorative prin frunze.susţinerea plantelor. Se Hibiscus rosa-sinensis. cu Monstera. .lucrare necesară numai în cazul existenţei unui Cineraria hybrida. plastic etc. treiaje (grilaje) metalice sau din lemn etc. Tutoratul şi .tutorarea poate fi dublată de palisare. număr mare de plante cultivate la ghivece. iar celor care rămân li se Azalea indica. scăriţe. Philodendron. Passiflora.se folosesc tutori simpli verticali (baghete din lemn. Hedera. a frunzelor decorativ al plantelor. Philodendron. 1 Lucrarea Scopul lucrării Caracteristici Speciile la care se aplică 2 3 4 Răritul ghivecelor . corespunzători palisatul . . 50 . Colocasia. Cissus. . Hoya. Croton. Tutorii nu vor depăşi niciodată înălţimea plantelor. limbul mare.amplificarea valorii Gynura. Dracaena.se aplică mai ales speciilor arbustive. de lumină corespunzător. Scindapsus. lăstarii necorespunzători. spaţiu limitat. Tăierile de . mărimii ghiveciului. sârmă sau vergele metalice îndoite în cerc sau semicerc. crt. lungimii tulpinilor.dirijarea înfloririi limitează creşterile eliminarea ramurilor îmbătrânite şi regenerarea plantelor.realizarea amenajărilor etc. Lucrări speciale Nr.dirijarea creşterilor. Dieffenbanchia. coriaceu. Sinningia hybrida. modului de creştere a plantei. .speciale metal.asigurarea unui regim . într-un Cyclamen persicum.

Azaleea. substratului de cultură Plantarea se face în ghivece de aceeaşi mărime sau .B (continuare) Lucrarea Scopul lucrării Caracteristici Speciile la care se aplică Tratarea cu . orhidee).limitarea creşterilor.3. Nerium oleander.Nr.plante aflate în vase cu necorespunzător sau care mai mici. . radicular sensibil la transplantare (palmieri. crt.se îndepărtează pământul de pe rădăcini (inclusiv . Ficus.obţinerea de seminţe. Bonzi) administrate prin pulverizare pe plantă Pelargonium. Fuchsia. Polenizarea . retardanţi stimularea ramificării şi Alar. Înlocuirea Monstera. pământului de la substratului. au sistemul radicular plantelor. Anual. . substratului epuizat. 5 6 7 8 Tabelul 5. este îndepărtat pământul de la suprafaţă pe o Philodendron.plante cu rădăcini suferă din cauza prin spălare) şi se elimină rădăcinile bolnave. bolnave. Transplantarea . Cineraria hybrida. palmieri. 51 . obţinerea unor exemplare cu efect decorativ deosebit. .se execută ca în cazul plantelor cultivate în solul Cyclamen persicum.se aplică plantelor care se transplantează rar. fiind înlocuit cu altul proaspăt. în substrat preparat după cerinţele substrat impropriu. artificială serei.îmbunătăţirea fertilităţii .refacerea plantelor care . înfloririi. Nu dă rezultate la speciile care au sistemul bolnav. suprafaţă îndepărtarea adâncime de 4-6 cm (fără să fie rănite rădăcinile). sau direct în substrat.se folosesc soluţii de substanţe retardante (Cycocel.

0.frunzele se îngălbenesc.când sunt atacate tijele florifere.3 %.tulpinile şi pedunculii florali atacaţi se frâng Dithane M 45 .0.25 %.0. Derosal 50 SC .2 %.2 %. crt. . .tratamente curative cu:Topsin M 70 usucă.prevenire prin folosirea de material Pătarea brună ce pe acestea apar organele de înmulţire.tratamente curative cu : Polyram gălbui. WP . 52 . aplicarea unui superioare. Tilt 250 . iar în final zona .Tabelul 5.pe toate organele aeriene apar pete mici. în dreptul cărora epiderma crapă iar (Uromyces dianthi) combi . folosirea fungicidelor: }esuturile din dreptul petelor sunt mai întâi Mancozeb 800-0. planta se EC . Principalele boli întâlnite la unele specii floricole Nr.4. în condiţii favorabile agentului patogen.02 %.3 %.în soluţii se adaugă aracet 0.02 %. %. atacul săditor sănătos.bobocii atacaţi nu se mai deschid sau se deschid asimetric. se răsucesc şi se .0. Topsin M 70 WP . culturală.. . Baycor 25 WP . petele se brunifică .sunt atacate mai întâi frunzele bazale şi după .07 %.tratamente curative: Benomyl 500 WP-0. Captadin 50 PU decolorate apoi se brunifică.0. usucă de deasupra zonei atacate. flori (sepale şi chiar petale).0. înnegrite.0.2 ţesuturile se necrozează. brun. respectarea măsurilor (Septoria dianthi) se extinde pe tulpini. Rugina garoafelor . Înnegrirea garoafelor (Mycosphaerella dianthi) înconjurate de o zonă violacee. frunzele din etajele de igienă culturală. negre.06 %. asolament.1 %.iniţial pete de decolorare circulare sau eliptice.0. foarte uşor în dreptul ţesuturilor necrozate şi .prevenire prin măsuri de igienă şi se extinde zona atacată. centrală este albicioasă şi prezintă puncte mici . Specia floricolă atacată 1 Garoafe Boala şi agentul patogen Simptomatologie Prevenire şi combatere .0. Bumper 250 EC . .2 %.

igienă culturală. .1% sau Benlate 50 WP .05usucă.sunt recomandate tratamente preventive cu: Ronilan 50 DF-0.1formează un mucegai (miceliu ciupercii) 0. iar frunzele bolnave se usucă. ţesuturile se de umiditate.bobocii florali şi florile atacate se desprind în exces.tratamente lunare cu: Bavistin 0. Rovral 50 WP-0.1%. în sere şi solarii se va înmoaie şi se acoperă cu un mucegai gri.2%. Benlate 50 WP 0.0. asigura o bună aerisire. alb-roz.pentru prevenire se va evita excesul (Botrytis cinerea) Organele atacate se brunifică. floricolă crt. albicioasă groasă. În secţiune se observă brunificarea 0.sp.pe frunze şi pe caliciu apare o pâslă . În condiţii de . dianthi) boala avansează. Sumilex 50 PU0.1%.2%.1%.pentru prevenire este obligatorie garoafelor (Fusarium plantei şi se veştejesc uşor.boala apare în condiţii de umiditate mare. Tratamentele se repetă la interval de 7 zile. înrădăcinat.0. 1:50.05-0. se vor respecta măsurile de de plantă. alternând produsele. atacată Garoafe Boala şi agentul patogen Simptomatologie Prevenire şi combatere Fuzarioza (veştejirea) . Făinarea (Oidium dianthi) .15%. iar plantele se veştejesc şi apoi se .boala se manifestă şi la butaşii puşi la săditor sănătos.1%.iniţial se clorozează frunzele din vârful . (continuare) Specia Nr. se va evita fin. Bobocii atacaţi nu mai zeamă sulfocalcică în concentraţie de cresc.folosirea de butaşi sănătoşi. . . vaselor conducătoare.Tabelul 5. 53 . administrarea de îngrăşăminte cu azot. umiditate ridicată pe ţesuturile atacate se . Putregaiul cenuşiu . Pe măsură ce dezinfectarea solului (substratului) pe oxysporum f.se fac stropiri cu Karathane 0.4. frunzele se îngălbenesc în cale termică sau chimică (Syllit 65 WP totalitate. folosirea de material .

3 %. Zineb 75-0. plantele horiana) cafenii sau castanii. ce devin apoi necrotice.3 %.05 %. Rugina albă a . Kumulus S-0. chrysanthemella) roşcate. iar în dreptul folosit la înmulţire se dezinfectează. Frunzele atacate se WP 0.săditor sănătos. lor se formează o mică excrescenţă pe faţa . Dithane M 45-0. Karathane LC-0. Tiuram 70-0.125 %. superioară şi cavităţi pe partea inferioară.3 %.pentru prevenire se elimină plantele (Chrysanthemum virus B) galben-verzui.1 %. Vandozeb-0. iar planta formează flori mici şi agentului patogen. Topsin 70 PU-0.tratamente curative cu Sulfomat P-20 chrysanthemi) zone acoperite cu un strat alb prăfos.2 %. alb-verzui iniţial. sub care kg/ha. 54 . are nervuri în vederea prevenirii răspândirii translucide.07 %. Orthocit 500. 0.5-2 cm . iar inflorescenţele nu mai înfloresc şi se %. Petele apar uniform atacate sunt adunate şi arse. EC-0. (continuare) Nr. Septorioza crizantemelor . materialul distribuite pe limb şi pe nervuri. În dreptul petelor apar picnidiile .tratamente curative cu: Dithane M 45ciupercii. . Topsin M 70-0.2 %.pentru prevenire trebuie să se respecte crizantemelor (Puccinia circulare.25 %. Limbul virotice şi se fac stropiri cu insecticide frunzelor atacat este deformat. Saprol 190 necrozează. Făinarea (Oidium .pe frunzele tinere apar zone clorotice inelare . apoi albe şi în final măsurile de igienă culturală.iniţial apar pe frunze pete brune de 0.07 usucă.4. Benlate 50 ţesuturile se îngălbenesc. Shavit 25 EC l l/ha.2 %.pentru prevenire se foloseşte material (Septoria diametru.Tabelul 5. crt. brun. apoi acestea devin cenuşii.apare pe frunze sub formă de pete mici.05-0. decolorate.pe ambele feţe ale frunzei şi pe tulpini apar . Specia floricolă atacată Crizanteme Boala şi agentul patogen Simptomatologie Prevenire şi combatere Mozaicul crizantemelor .tratamente cu Polyram combi-0.3 %.

.se recomandă sortarea şi plantarea numai Mozaicul freesiei . sau nu ating dimensiunile normale. Specia floricolă atacată Freesia Boala şi agentul patogen Simptomatologie Prevenire şi combatere Mozaicul galben al .tratamente curative se fac cu produse pe bază de oxiclorură de cupru. strânsă. Benlate-0. bacteria nu trece. (continuare) Nr. 1-2 ore. deformări pentru combaterea afidelor. iar pistilul depăşeşte petalele în înălţime. moderate. }esuturile din corespunzătoare şi menţinerea umidităţii dreptul petelor se înmoaie şi putrezesc.plantele bolnave prezintă pe frunze pete (Freesia mosaic virus) mici de decolorare ce ulterior evoluează în de tuberobulbi sănătoşi. crt.06%.pe flori apar pete de decolorare. eliminarea plantelor virotice. de sămânţă. .pentru prevenirea bolii trebuie să se (Pseudomonas sub forma unor pete de putregai umed.pe tuberobulbi apar pete ruginii în dreptul cărora apar adâncituri în ţesuturi. . jumătatea sănătoşi sau cultivarea freesiei din yellow mosaic virus in inferioară a florii este cutată.pe frunzele plantelor virotice apar pete şi . .plantele bolnave prezintă pe frunze .4.se recomandă plantarea de tuberobulbi fasolei la freesia (Bean dungi verzi-deschis sau galbene.02% (10 l/m2). respecte măsurile de igienă culturală şi se marginata) }esuturile tuberobulbilor atacaţi se distrug face dezinfecţia tuberobulbilor la plantare până la o adâncime oarecare unde se cu sublimat coroziv 1%.06% şi dezinfecţia solului cu Criptanol-0.Tabelul 5. taie florile cu fosfat trisodic 10%.tratamente curative cu: Captan-0. Bacterioza . rămân închise stropirea cu insecticide şi dezinfectarea freesia) mâinilor muncitorilor şi cuţitelor cu care se sau se deschid asimetric. . cultivarea de soiuri rezistente şi stropiri cu insecticide pete necrotice şi apare uscarea frunzelor. Derosal-0.pentru prevenire se recomandă aerisiri (Botrytis cinerea) mucegai cenuşiu pulverulent.boala se manifestă pe frunze şi tuberobulbi. Putregaiul cenuşiu . aceea florile sunt deformate. formează o zonă de suber dincolo de care . 55 .2%.

25%. Systhane 12 E-0. se respectă măsurile de rosae) Pe frunze zonele parazitate se necrozează iar igienă culturală. Karathane LC-0. pe frunze apare o . albe sau galbene.pentru prevenire trebuie respectate pannosa var. .1%. Făinarea (Sphaerotheca .5CE-0.pentru prevenire trebuie ca altoii să fie (Cherry de decolorare verzui. În final. 56 . florile nu 0. (continuare) Specia Nr.Tabelul 5. necrozează. frunzele se usucă şi cad. rezistente. Captan 50 PU-0. La recoltaţi de la plante-mamă sănătoase. Sub această pâslă norme moderate.4.1%. miceliul are o coloraţie alb. irigări cu superioară a limbului. . rosae) pâslă albicioasă.pe organele verzi apar pete brun-negricioase. atacată Trandafirul Mozaicul galben al .tratamente curative: Polyram combi0. floricolă Boala şi agentul patogen Simptomatologie Prevenire şi combatere crt.sunt atacate organele verzi. Miraj 45 EC-0.tratamente curative: sulf muiabilcenuşie. Miraje 45 EC-0.05%.1%. bobocii sunt mici şi florile decolorate.4%. pătate. Pătarea neagră a frunzelor . Lăstarii 70 WP-0.plantele virotice prezintă pe frunze pete şi inele .1%. însoţite de o bună ţesuturile parazitate se îngălbenesc şi se aerisire. parazitaţi sunt debili şi în cursul iernilor geroase Systhane 12 EC-0. Petele confluează şi apar puncte negre. mai ales pe partea măsurile de igienă culturală. .05%. 12.pentru prevenire se cultivă soiuri de trandafir (Diplocarpon circulare. (cultură în trandafirului seră) necrotic ringspot virus) atacuri masive apar benzi clorotice în lungul nervurilor.05%. făinoasă. iar foliolele se deformează.. Systhane vor pieri. Dithane M 45-0. Topsin M se deschid sau au petale mici.2%.2%. La atac puternic frunzele cad.

Tilt 250 CE RV-0. .p.tratamente cu sulf muiabil 0.3%. . iar 0.trebuie respectate măsurile de igienă (Oidium erysiphoides) groasă. Hortensia Pătarea brună a frunzelor . iar lăstarii se usucă. Saprol 190 EC-0.se fac tratamente cu: Polyram combiPlantele atacate au un număr redus de flori.2%. pe faţa .1% în doză de 5 l/m. de sol sau 1-2 l soluţie/plantă. Shavit 25 EC.5%. .4.08%.05-0. şi care este distrus parţial.respectarea măsurilor de igienă (Phytophthora moale.75(Ascochyta hydrangeas) suprafaţa zonată concentric. Dithane M-45-0. plantelor (Fusarium sp. Benomil 50fructele formate cad de timpuriu. cu . .se folosesc soiuri rezistente. Simptomatologie Prevenire şi combatere floricolă patogen crt. În dreptul acestor pete. atacată Trandafirul Rugina trandafirului .02%.boala apare pe toate organele aeriene ale .boala se manifestă prin brunificarea coletului.pentru prevenire trebuie să fie . brun-cenuşii.3-0. Mancozeb 80-0. Plantele se ofilesc brusc şi mor. frunzele se răsucesc şi culturală. cryptogea) întreaga plantă.se taie lăstarii puternic atacaţi care se (cultură în (Phragmidium plantei.frunzele atacate prezintă o pulbere făinoasă. radicular.în zona bazală a peţiolului frunzei apare o zonă . La atac . Verticilium sp.pe frunze apar pete mari. 57 .se recomandă udarea prin brazde. Frunzele atacate 1. superioară apar mici puncte brune. mai întâi se veştejesc frunzele.tratamente cu Ridomil 25-0. Făinarea frunzelor . Gerbera Veştejirea şi uscarea . apoi culturală.1%. Pe frunze apar pete gălbui. puternic frunzele cad.Tabelul 5. colţuroase. cad.2%. Putregaiul gerberei . (continuare) Specia Boala şi agentul Nr. seră) mucronatum) izolate. de culoare albă.0%. întrerupând circulaţia respectate măsurile de igienă culturală. 0. .tratamente cu zeamă bordoleză 0.1%.1 l/ha.) substanţelor. apoi se usucă. Topsin M 70-0. strâng şi se ard.

Frunzele se . Morestan0.atacul se manifestă mai ales pe frunze. 58 . în . atacată Hortensia Boala şi agentul patogen Simptomatologie Prevenire şi combatere Pătarea cenuşie .(continuare) Specia Nr.08% Gladiole Râia tuberobulbilor de . Karathane-0.2% sau umiditatea este mare. Dacă trataţi cu Dithane M 45-0.boala se manifestă prin apariţia pe frunze a . Au culoarea albicioasă .tratamente foliare cu sulf muiabil îngălbenesc şi se usucă. . gladioli) temperaturi ridicate.4.75(Cercospora hydrangea) unor pete mici. Făinarea (Microsphaera . 0. circulare.tratament cu zeamă bordoleză 0.porţiunile atacate sunt acoperite cu un mucegai pulverulent. La solului. mm diametru. izolate sau confluente.3%. Mancozeb 800-0.preventiv se recomandă diminuarea polonica) neregulate. limb. bine delimitate de 2-4 1. sunt afectate toate frunzele şi plantele se frâng de la bază. Pelargonium Bacterioza . Karathane-0.4%.pe partea superioară a frunzelor apar pete . floricolă crt. pulverulentă. se fac (Pseudomonas apar zone putrezite brun-cenuşii.atacă toate organele verzi ale plantei. culturală.folosirea tuberobulbilor sănătoşi sau zone necrotice cu o margine roşiatică. după care cuprinde întregul .08%. cu marginile brun-roşcate.tratamentele cu sulf muiabil 0.tratamente cu Polyram combi-0.dezinfecţia termică sau chimică a gladiole (Pseudomonas dreptul cărora apar pete necrotice.4%. gladioli pv. iar mai târziu brun-roşcată.preventiv se reduce umiditatea. albicioase-cenuşii.la baza frunzelor apar pustule galben-brunii. acoperite cu o pulbere fină. albă.0%.25%.trebuie respectate măsurile de igienă cinerarie) acestea apar pete neregulate de diferite mărimi.Tabelul 5.05%. Organele atacate se usucă şi cad. zonele atacate putrezesc. marginata) marginea frunzei. cenuşie. unde . mai întâi pe aerisiri repetate.umidităţii. petele se extind şi apar . Cineraria Făinarea (Oidium . Pe .

Ronilan . (Botrytis gladiolum) Pe frunze apar pete mici. mici.tratament foliar cu Orthocid 50 sau brune. pe petale pete Mycodifol .05%. bulbul putrezeşte în profunzime.15%. Putregaiul moale al . sticloase sau apoase.simptomele apar la înflorire. la început izolate. Pe tuberobulbi apar Rovral .0. plantele bolnave se formează din bulbii bolnavi au tulpină sunt eliminate şi arse. tepalele cu pete. florile au şi se ard. Benlate-0.0. La umiditate ridicată.1%.se fac tratamente cu Orthocid 50. Pe măsură ce boala .pe bulbii atacaţi apar pete brun-deschis în .uneltele de tăiat se dezinfectează cu tepală este decolorată.boala se manifestă pe toate organele plantei. usucă şi cad.în timpul vegetaţiei. încetinită.0. . care apoi Merpan-0. 59 .pe frunze şi tuberobulbi apar pete mici. (continuare) crt. iar înflorirea întârziată.nu prezintă simptome foliare. scurtă şi nu înfloresc. pe zonele atacate apare un putregai de culoare cenuşie.se folosesc bulbi sănătoşi. pulverulent. iar frunzele rămân perforate. Plantele ce . chimic.plantele virotice se elimină din cultură (Tulip breaking virus) . }esuturile atacate se înmoaie. bine sortaţi.4. . }esuturile din dreptul petelor se 0. Specia floricolă atacată Gladiole Boala şi agentul patogen Septorioza gladioli) Simptomatologie Prevenire şi combatere Lalele (Septoria . .Tabelul 5. porţiuni brune putrezite care se extind adânc în interior sub formă de raze. circulare. Topsin Mconfluează. Putregaiul cenuşiu .2%.2%. bulbilor de lalea zona discului central. Pătarea lalelelor .solul se dezinfectează termic sau (Pseudomonas syringae) evoluează. brune. Atacul pe tuberobulbi duce la uscarea acestora.1%. .se fac stropiri cu uleiuri minerale pentru a împiedica aşezarea vectorilor sau cu insecticide pentru combaterea afidelor. apărând un mucilagiu alb-cenuşiu. benzi decolorate sau întreaga . Creşterea plantelor este fosfat trisodic 10%.

Mancozeb 800plantele pier. un miceliu albicios. folosirea de bulbi sănătoşi sau (Xanthomonas hyacinthi) din bulbi se transformă într-o masă dezinfectaţi cu apă caldă la 48°C timp mucilaginoasă.se recomandă arderea plantelor bulbilor de zambilă brune. petele . se veştejesc şi Dithane M 45-0.se recomandă folosirea de bulbi mari ridicate simptomele dispar.se fac periodic tratamente cu (Hyacinth mosaic virus) galben-verzui. Bulbii sunt foarte mici.15%. În condiţii de umiditate ridicată.se recomandă folosirea bulbilor (Botrytis tulipae) rotunde sau ovoidale.tratamente cu Merpan 0.în interiorul bulbilor apar puncte mici galben.Tabelul 5. cu marginea de sănătoşi. mai mari din bulb. Putregaiul galben al . Specia floricolă atacată Lalele Boala şi agentul patogen Simptomatologie Prevenire şi combatere Zambilele Putregaiul uscat . . 0. cenuşii.075%. Ronilan confluează.25%. Putregaiul cenuşiu . La temperaturi . Pe suprafeţele atacate apare Orthophaltan 0. la baza bulbilor . Bulbii se tratează şi atacul se instalează mai târziu. cu 2-3 săptămâni mai devreme.pe toate organele plantei apar pete mici. iar ţesuturile se necrozează. 60 . crt. 0.2%.4. florale apar flori puţine şi mici. urât mirositoare.2%. apar pete brune şi scleroţi de 1-2 mm. (continuare) Nr. Pe 0.pe frunze apar pete de decolorare sau benzi . iar plantele se usucă şi sănătoşi.2%.boala determină pierderea prematură a plantelor.2%. porţiune atacate. iar pe tijele vectorilor. galbenă. Mycodifol 0. frunzele şi tijele cu fungicide 30 minute în soluţie de florifere au dungi galbene.3% sau hidroxid de cupru 10-15%..frunzele se colorează în violet.05-0. în dreptul cărora ţesuturile sunt insecticide pentru distrugerea adâncite. . culoare mai închisă.dezinfectarea bulbilor cu Captan (Fusarium oxysporum) apar pete adânci care confluează şi cuprind zone 0. Dacă de 20-25 minute. Rovral bulbi. sublimat corosiv 1%. Mozaicul zambilei . La umiditate ridicată.

2 Plantele îşi încetează creşterea.boala se manifestă prin apariţia pe frunze a .4.25%. Dithane M 45-0. 1 Specia floricolă atacată Iris Boala şi agentul patogen Simptomatologie Prevenire şi combatere Rugina stânjenelului . izolate sau confluente. .2%. Captan 0. se îngroaşă şi .tratament cu zeamă bordoleză 0. Pătarea frunzelor . devin brune. brune.combaterea vectorilor Doralis sp. rt.frunzele atacate se deformează.3%.boala se manifestă prin apariţia pe frunze a . M 45-0. (continuare) Nr.Tabelul 5.tratamente cu Merpan 0.75%. Zineb 0.tratamente cu Orthocid 50 sau Merpan (Heterosporium pruneti) unor pete alungite. de culoare gălbui. Maneb 0. se desprind şi cad. 61 . La atac . iar mugurii floriferi se reduc ca număr. antirrhini) cenuşie-albicioasă. bine conturate. cu fructificaţiile ciupercii de 0.pe frunzele atacate apar pustule ovoidale sau .2%. Dithane M 45 sau Vandozeb gălbui.2% + sulf muiabil 0. fiind mărginite de o zonă galbenă.2%.25%.2%. Mozaic (Marmor . de culoare Zineb 0. Dithane (Entyloma dahliae) diametru. prăfoase. Dahlia dahliae) prezintă pete neregulate.folosirea de material săditor sănătos. înconjurate de o zonă 0.2%.2%.2%. Vandozeb 0.pe partea inferioară a frunzelor apar pustule .2%.udarea şi îngrăşarea echilibrată.2%. 3 frunzelor (Septoria unor pete mici. pulverulente. este înconjurată de o zonă galbenă. iar în final se . galbenă.eliminarea şi arderea plantelor antirrhini) brune sau negre.se fac tratamente cu Polyram combi(Puccinia iridis) circulare. culoare neagră. iniţial 0. }esuturile atacate se necrozează. puternic frunzele se veştejesc. poate ajunge la uscarea plantelor. Rugina (Puccinia . cu bordură violacee.pe frunze apar pete rotunde de 2-10 mm în . de culoare galbenă. pulverulentă. Fiecare pustulă bolnave. Antirrhynum Pătarea cenuşie a .tratamente cu Poliram combi 0. apoi brune.2%. Dithane M 45-0. care confluează. Pătarea frunzelor .

cenuşii.4%. Dithane (Septoria calistephi) caliciu.03%. caledula) dungi galbene.tratament cu sulf muiabil 0.boala se manifestă pe frunze.nervurile frunzelor tinere se îngălbenesc. Inflorescenţele rămân mici. zeamă frunzelor (Cercospora circulare.2% confluează.4. Specia Simptomatologie Prevenire şi combatere floricolă Boala şi agentul patogen atacată Callistephus Îngălbenirea . Plantele puternic atacate dispar complet.tratament cu Merpan 0. înconjurate de bordoleză 0.25%. cenuşii.tratament cu sulf muiabil 0.Morestan 0. Captan 0. (continuare) Nr. Pătarea cenuşie a . 62 . . Calendula Făinarea (Sphaerotheca . 5 fuliginea) mărimi. Plantele atacate mor prematur.pe frunze şi tulpini apar pete de diferite .2%. În dreptul petelor apar picnidiile sub formă de puncte mici. pedunculi. sub forma unei pâsle fine. iar la vârful lăstarilor apar zone necrozate.pe ambele feţe ale frunzelor apar pete aproape . albicioase.prevenirea şi combaterea vectorilor 4 (Chlorogenus calistephi) frunzele se deformează şi capătă o poziţie (cicadelor) erectă. care M 45 . negre.4%. înverzesc. rt.06%.Tabelul 5. Karathane 0. flori şi . bine delimitate. unde apar pete colţuroase brune. Pătarea brună a frunzelor .0.75%.

Dazomet 450 kg/ha. petunia etc. primula. atacă rădăcinile plantelor. 600 kg/ha. iar plantele se usucă. Dăunătorul Atacul şi efectele Combatere I. Atacă cyclamenul. Pe săptămâni:Nemagon 700 l/ha.dăunător polifag. garoafele. fără cochilie stau ascunşi în locuri răcoroase. ce trăieşte în solurile uşoare. periculos. . gura .) leului. melcii Helocid 5 %-20 kg/ha. .Tabelul 5. hortensia. 63 . de apă la temperatura de 90100°C timp de 2-3 ore.tratarea solului înainte de (Hederodera sp. Vydate 120 kg/ha Limaxul cenuşiu . (Meloidogyne arenaria) pot determina deformarea rădăcinilor (Zantedeschia aethiopica). de forma unor şiraguri de mărgele sau pentru înmulţire sănătos. (Deroceros ogresti) organelor subterane şi aeriene ale plantelor. Vydate 120 kg/ha. crt. pe care apar gale mici. În decursul vegetaţiei Tenik 80 kg/ha. . dislocă seminţele. Coropişniţa . Basamid 600 kg/ha. fresia. hrănindu-se cu ţesuturile Escartox 5 %-20 kg/ha.) atacate au culoarea verde palid.atacă foarte multe specii floricole. rădăcinile plantelor putrezeac. begonia. Dazomed 450 kg/ha. Nematodul galicol al .tratamente chimice cu: Nemogon 80-100 l/ha. Adulţii şi folosirea momelilor (Gryllotalpa larvele rod părţile subterane ale plantei. Dăunătorii polifa ai părţilor subterane Viermele rădăcinilor .5. sub frunze. În timpul zilei. umede. .dăunător polifag. de asemenea săpând galerii otrăvitoare. Plantele plantare cu 4 (Meloidogyne sp.dezinfectarea solului cu vapori atacuri puternice. La .folosirea de material biologic plantelor floricole mai ales pe rădăcinile laterale. .vierme de sol foarte periculos. Principalii dăunători întâlniţi la speciile floricole Nr. gryllotalpa) dezrădăcinează plantele. iar frunzele se îngălbenesc. Basamid rădăcini apar umflături ce pot depăşi 6 cm în diametru.

care se brunifică.atacă plantele de dalii. muşcate etc. subţiri. iar adulţii atacă frunzele pe care le distrug 0. Turingin PU-0. (Phyllotreta sp.) seră.tratament la apariţia dăunătorului cu unul din produsele: Carbetox 37(Heliothrips trei perechi de picioare şi două perechi de aripi.15%. atacă plantele de ficus. gladiole. perforându-se (ciuruirea frunzelor) II.dăunători foarte mici.5% creştere.3%.25%. ficus. . palmieri etc. Dăunătorul Atacul şi efectele Combatere Puricii negri de pământ . garoafe. gladiole. Păduchii ţestoşi şi lânoşi Păduchele ţestos al . tradescanţia. Atacă în Tratament cu: Sinoratox 35-0.2%.atacă în anii secetoşi specii floricole ca: dalia.) stadiu de larvă şi de adult.15%. .biopreparate: Dipel PU-0.tratamente chimice: Carbetox 37 brassicae) Larvele la început rod epiderma inferioară şi parenchimul frunzelor. fiecare individ fiind protejat de un scut. trandafiri. rămânând pitice.04%. crizanteme. iar florile cad. Larvele pătrund sub epiderma rădăcinilor tinere Carbetox 37-0. Tripsul garoafelor -atacă frunzele şi florile. dracena. Plantele încetează din 0.4%.dăunător polifag. cana. cultivate în (Parthenocinoe sp. mixandre etc. trandafirului (Aulocaspis . azalee. Dipterex 80 PS-0. prin înţeparea şi consumarea sevei. Dăunătorii părţilor aeriene Buha verzei (Mamestra .atacă ramurile de 2-5 ani care se usucă de la vârf spre bază. Sinoratox 35 EC-0. rosae) 64 . cu . Tripsul dracenei .2 %. apoi CE-0.dăunător polifag care atacă plantele de garoafe.4%.Tabelul 5. Bactospeine PU0. perforează limbul foliar sub formă de orificii neregulate. Frunzele atacate devin lucioase Diptevur 55-3 l/ha.15%. de culoare galbenă sau brun-negricioasă.se găsesc în colonii. haemorhoidalis) . Petalele florilor (Taeniothreps dianthi) cad. (continuare) Nr. crizanteme. 0. crt. lămâi. Tripşi Tripsul plantelor de seră .5. Sinoratox 35-0. Dimevur 42cu aspect mozaicat. nalba. Diazinon 60consumând conţinutul acestora.15%.

Atacul este de regulă puternic Polybar 0. Larvele se localizează de-a lungul nervurilor de pe (Coccus hesperidum) frunze şi mai puţin pe lăstari. atacă camelia.dăunător polifag. bobocii florali.se aplică un tratament în lămâiului (Lecanium Atacul se observă pe ambele feţe ale limbului frunzei. lămâiul. Actelic 50-0. pe lăstarii şi bobocii florali. cyclamenul etc. palmierii. Frunzele se îngălbenesc şi cad.15%. leandrul. Dăunătorul Atacul şi efectele Combatere 0 Păduchele ţestos al . ficusul. orhideele. ficusul. frunzele şi lăstarii se deformează şi se decolorează.dăunător polifag. adomidum) Păduchii de frunze (afide) Păduchii plantelor de .specie polifagă. fiind acoperite cu "roua de miere"pe care se dezvoltă ciuperca Capnodium salicinum. cât şi vârfurile de creştere ale plantelor. leandrul. Formează colonii pe faţa inferioară a frunzelor. atacă garoafele. dafinul.Tabelul 5. lămâii. producând momentul când larvele hesperidum) decolorarea ţesuturilor.8%.tratament cu: Fernos 0.) asparagusul. . Frunzele se usucă şi cad. echinocacti) se zbârceşte şi putrezeşte. Plantele se opresc din creştere iar frunzele rămân mici. seră (Neomyzus sp. muşcatele. migrează de sub carapace: Păduchele ţestos al . atacă ferigile.5. Diazol 60-0. 65 .05 %. Macrosiphum sp. Păduchele ţestos al . Păduchele lânos al .formează colonii compacte atacând frunzele şi lăstarii tineri. cyclamenul etc. atacă lămâiul. ramuri şi fructe.dăunător polifag. crt. Planta acoperită complet de dăunători 0. ficusul. lămâiului asparagusul etc.. ferigile.1 % Myzus sp. Organele atacate sunt acoperite cu "roua de miere". (continuare) Nr. Plantele atacate rămân debilitate. . Se instalează pe tulpini şi pe faţa inferioară a (Pseudococcus frunzelor.atacă exclus numai cactaceele. plantelor citrice cyclamenul etc. Sinoratox 35cactaceelor (Diaspis formând o crustă de carapace.15%. .

gerbera.2 %.5 E-0. crt. Adulţii nearipaţi 37-0. 1 Dăunătorul Atacul şi efectele Combatere 2 4 5 6 Păduchele galben al . acaricide: Omite 57 -0. Păianjenii (Acarienii) Acarianul roşu comun .0. Organele subterane atacate de acarian prezintă Acarol 500 EC-0. narcise. Sumicidin vaporariorum) sugând sucul celular.2 Acarianul bulbilor . apoi se usucă şi cad. Adulţii şi larvele se găsesc semnalarea dăunătorului.0. producţia. Carbetox leandrului (Aphys Plantele atacate nu mai cresc şi nu mai înfloresc. dalii etc. plantele pot fi distruse în masă periclitând parţial sau total Sinoratox 35 CE-0. La invazii 20-0. atacă toate speciile de plante ornamentale. ramurile tinere şi vârful lăstarilor. Adulţii şi larvele colonizează frunzele. se usucă şi cad. Ripcond 40-0. (Rhizoglyphus gladiole.2 %. Tratamente la apariţia focarelor: (Trialeurodes garoafele etc. Sintox 25 limbului frunzei. Plantele atacate prezintă malformaţii şi sunt improprii pentru comercializare. puternice.folosirea materialului săditor (Steneotarsonemus sunt slab dezvoltate. Tedion V-16 CE -0. Zolone 30 . %. În urma atacului. atacă: freesia. verbena. apoi pe frunze.1%.dăunător polifag.).2 %. au frunzele deformate şi flori decolorate. 0. formând în interior pete brune. Aceste frunze se răsucesc. Torque 50 PU sunt ridicate iar umiditatea atmosferică scăzută. osclepiadis) sunt de culoare galbenă. echinopus) numeroase galerii. Acarianul bulboaselor .05 %. în care apoi se pot dezvolta ciuperci sau bacterii.02 %. Se întâlneşte frecvent pe faţa inferioară a Dicofol 20 .1 %. Primul tratament se face la (Tetranychus urticae) înţepându-le şi sugându-le sucul celular.atacă toate organele plantelor floricole bulboase.03 %. Acricid 25 -0.4 %.atacă frunzele pe faţa inferioară.1 %. Plantele atacate .dăunător polifag.2 %.0. acaricide: Kelthane 18. pe frunze apar pete caracteristice de după 10 zile alternând produsele culoare cenuşiu-lucitoare sau roşiatică. Mitigan 18. (continuare) Nr. 66 .Tabelul 5.0.5. Pagube mari se înregistrează când temperaturile CE .05 %. muşcatele.5 . iar cei aripaţi au toracele şi picioarele negre. Aleuroidae Musculiţa albă de seră .15 %. Frunzele se ofilesc.atacă plantele ce prezintă organe subterane (zambile. înţepând şi Isathrine 100-0. Bulbii sănătos sau se dezinfectează cu laticeps) atacaţi se înmoaie.1 %.

2 %. 7 Dăunătorul Atacul şi efectele Combatere 8 Acarianul cyclamenului . Adulţii şi larvele colonizează lăstarii.5. (continuare) Nr.2 %.dăunător polifag.5 E-0. begonia. Omite 57 CE-0. Acarol 500 EC-0. florali. iar petalele se încreţesc. brunificări şi suberificări ale 20 CE-0. acaricide: Kelthane 18.Tabelul 5.2 %.2 %. Sintox 25 CE-0. Plantele stagnează în creştere. crizantemele.atacă cyclamenul. .1 %. . marginile se răsucesc şi se înconvoaie. petuniile. atacă gerbera. CE-0.06 %.2 %.1%. fructele şi mai ales frunzele localizându-se pe faaţ inferioară. Acarianul lat .1 %.5 ţesuturilor.2 % 67 . localizându-se pe partea inferioară a frunzelor . crt. lalelele etc.tratamente chimice: Dicofol Organele tacate prezintă depigmentări. Kelthane 18.măsuri de igienă culturală în (Tarsonemus latus) zinia. rămân pitice şi se usucă. bobocii seră. Acricid 25 PU-0. Bobocii sănătos sau se dezinfectează cu atacaţi se deformează.folosirea materialului săditor (Tarsonemus pallidus) care se deformează. Tedion V-16 CE -0. Torque 50 PU-0. Acrex 30 CE-0.

CULTURA TIMPURIE Este o modalitate simplă de a determina înflorirea. ceea ce asigură temperatura necesară intrării în vegetaţie a acestor plante. cu expoziţie însorită. simple. cele tardive se realizează cu specii care înfloresc în mod obişnuit toamna şi care. 6.CAPITOLUL 6 TEHNICI DE DIRIJARE A PERIOADEI DE ÎNFLORIRE Determinarea înfloririi plantelor într-o altă epocă decât cea normală.CULTURA TÂRZIE Spre deosebire de culturile timpurii. tocuri de răsadniţă. Timpurietatea înfloririi se realizează fără surse suplimentare de căldură. respectiv cele care au înflorire precoce şi în condiţii naturale. în alte epoci sau chiar în tot cursul anului: -cultura timpurie -cultura târzie -cultura forţată -cultura continuă. Matthiola) la care răsadul se produce şi se plantează mai devreme. ghiocei). 2. aplicarea unor lucrări speciale culturilor (ciupirile târzii şi eliminarea bobocului principal). care se zvântă şi se încălzesc uşor primăvara. Sunt cunoscute 4 metode care permit eşalonarea producţiei de flori de la diferite specii. sau la gladiole. reprezintă o modalitate de a completa cât mai eficient sortimentul de flori în diferite sezoane. protejate de temperaturile negative.1. Suplimentarea căldurii se realizează şi prin amplasarea culturilor pe terenuri adăpostite în mod natural sau prin perdele de protecţie. prin plantarea timpurie a tuberobulbilor. cu soluri permeabile. tuneluri etc. cu scopul de a răspunde cerinţelor tot mai mari pentru flori proaspete în orice anotimp. zambile. Ele completează astfel golul de flori existent pe piaţă în această perioadă. îşi pot prelungi înflorirea până toamna târziu. narcise. cu cel puţin 2-3 săptămâni mai devreme. a unor plante care înfloresc de obicei primăvara (lalele. Apariţia lor mai timpurie asigură. lăcrămioare. Lathyrus. fără soare sau chiar la 8-90C în zilele însorite. 68 . pe lângă efectul estetic deosebit şi o valorificare mult mai eficientă. Diferenţa de temperatură din interiorul adăposturilor şi terenul neprotejat poate să ajungă la 3-40C în zilele mai reci. Cultura timpurie se practică şi în cazul unor plante floricole anuale (Antirrhinum. Pentru înfiinţarea culturilor timpurii sunt indicate soiurile cu perioadă scurtă de vegetaţie. Protejarea culturilor se face tot cu adăposturi temporare.). Înflorirea tardivă se asigură însă şi prin alte mijloace: folosirea soiurilor cu perioadă lungă de vegetaţie. folosindu-se numai adăposturi simple. care să valorifice la maxim căldura solară (prelate sau folii de polietilenă aşezate direct deasupra culturilor.

administrarea unor produse chimice care întârzie înflorirea (acid naftilacetic, Cycocel), eşalonarea plantării la înfiinţarea culturilor. Culturile târzii dau rezultate bune la crizanteme, gladiole, dalia etc. 3.CULTURA FORŢATĂ
Are ca scop principal obţinerea de flori în perioada cuprinsă de la sfârşitul culturilor târzii până la începutul celor timpurii (decembrie-februarie). Cultura forţată poate fi realizată printr-un ansamblu de măsuri agrotehnice care să determine ieşirea plantelor din repaus şi înflorirea lor într-o epocă total diferită decât cea normală. În sortimentul de plante floricole destinate culturilor forţate sunt incluse plantele care în mod obişnuit se cultivă în câmp dar, cultivate în spaţii protejate şi supuse unor tratamente şi tehnologii adecvate, au capacitatea să înflorească în sezonul rece. Răspund favorabil la cultura forţată unele plante anuale (Lathyrus, Antirrhinum, Callistephus), plante bienale (Bellis perennis, Viola hybrida), perene: hemicriptofite (Chrysanthemum, Dicentra, Viola odorata), geofite rustice (Tulipa, Narcissus, Hyacinthus, Iris, Lilium, Convallaria) sau geofite semirustice (Gladiolus, Polyanthes, Canna), precum şi arbuşti ornamentali (Syringa,Forsythia,Rosa). Speciile floricole care se cultivă numai în sere (Freesia, Zantedeschia, Anthurium, Strelitzia) fac obiectul culturilor protejate, deşi adesea sunt considerate tot culturi forţate. Dirijarea epocii de înflorire se realizează prin diferite tratamente: deshidratarea parţială a plantelor (disecaţia), îndepărtarea mecanică a frunzelor, tratarea cu frig, baia caldă, folosirea unor substanţe chimice (eter, cloroform). După pregătirea şi tratarea materialului, acesta se plantează în spaţii protejate (la lădiţe, ghivece sau în solul serei) pentru forţatul propriu-zis, asigurându-se condiţii specifice de temperatură, umiditate, lumină, aer, în funcţie de cerinţele fiecărei specii.

4.CULTURA CONTINUĂ
Se referă la posibilitatea dirijării unor specii să înflorească în orice perioadă din an, prin asigurarea corespunzătoare a factorilor de mediu, specifici fiecărei fenofaze. Un exemplu foarte bun îl constituie crizantemele, cunoscute ca plante de zi scurtă, cu înflorire normală toamna sau la începutul iernii, dar care pot fi determinate să înflorească în orice anotimp dacă este aplicat fotoperiodismul corespunzător unei inducţii florale, funcţie de anotimp şi soiul cultivat.

69

CAPITOLUL 7
MODALITĂŢI DE VALORIFICARE ŞI ÎNCADRARE ÎN ANSAMBLUL DECORATIV A PLANTELOR FLORICOLE

Importanţa deosebită a culturii florilor este determinată, în mare măsură, de multiplele posibilităţi de folosire şi încadrare în ansamblul decorativ a acestor plante: ca flori tăiate, pentru decor în spaţii verzi, pentru decorarea balcoanelor, teraselor, jardinierelor etc. În cele ce urmează, vom face referiri la câteva aspecte ce vizează principalele direcţii de utilizare a speciilor floricole.

7.1. UTILIZAREA CA FLORI TĂIATE
Florile tăiate, valorificate în stare proaspătă sau uscate (ca imortele), constituie una din modalităţile importante de folosire a plantelor decorative. Culturile floricole înfiinţate în câmp sau în spaţii protejate asigură obţinerea de flori tăiate tot timpul anului. Florile tăiate reprezintă materia primă pentru arta buchetieră, dar şi pentru diferitele construcţii florale (coroane, ghirlande, jerbe, coşuri) şi aranjamente. Pentru ca florile tăiate să-şi păstreze frumuseţea o perioadă cât mai lungă, este foarte important de ştiut momentul şi modul de recoltare, condiţiile de păstrare şi posibilităţile de prelungire a duratei de păstrare. A. Recoltarea şi păstrarea florilor tăiate valorificate în stare proaspătă Momentul optim şi tehnica recoltării florilor valorificate în stare proaspătă diferă de la o specie la alta şi sunt prezentate în tabelul 7.1. După recoltare, florile vor fi ţinute cât mai puţin în condiţii nefavorabile, care le-ar putea afecta valoarea decorativă şi durata de viaţă. Ele vor fi imediat condiţionate şi trecute la păstrare, până în momentul valorificării. Condiţiile de păstrare sunt în funcţie de specie, de durata păstrării şi de posibilităţi existente. Păstrarea de scurtă durată (cel mult o săptămână), se realizează prin menţinerea plantelor în vase cu apă. Porţiunea de tijă introdusă în apă se curăţă de frunze, iar tăietura bazală se împrospătează zilnic. Păstrarea de lungă durată nu este posibilă decât în depozite frigorifice, cu sisteme de menţinere la parametri optimi a factorilor de mediu (temperatură, umiditate, lumină, compoziţia şi circulaţia aerului). Păstrarea în condiţii frigorifice normale este metoda cu cea mai largă aplicabilitate practică şi constă în menţinerea florilor în apă sau soluţii conservante (păstrarea umedă) sau prin păstrarea uscată (fără apă). În depozitele frigorifice, temperatura se menţine la aproximativ 4°C pentru majoritatea speciilor, dar poate urca până la 7-15°C în cazul plantelor de origine tropicală sau poate coborî până aproape de 0°C pentru plantele din zonele temperate. Umiditatea atmosferică nu trebuie să coboare sub 90-95% şi se are în vedere eliminarea permanentă a etilenei din spaţiile de păstrare. Mai sunt şi alte metode de păstrare a florilor tăiate, dar au aplicabilitate redusă, deoarece implică cheltuieli mari, nejustificate (păstrarea în atmosferă de CO2 şi păstrarea la presiune scăzută). Păstrarea de lungă durată se foloseşte numai pentru florile de seră şi nu pentru cele de câmp. De asemenea, trebuie specificat faptul că înainte de a fi trecute la păstrare, florile sunt supuse unei etape intermediare de prerăcire, respectiv de scădere rapidă a temperaturii florilor, cu scopul încetinirii proceselor metabolice.

70

Tabelul 7.1. Momentul optim şi tehnica recoltării florilor
Nr. crt. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 Specia Alstroemeria aurantiaca Antirrhinum majus Anthurium anderanum Calendula officinalis Callistephus chiensis Chrysanthemum hortorum Convallaria majalis Dahlia variabilis Delphinium hybridum Freesia hybrida Garoafele de seră Gerbera hybrida Gladiolus hybridus Hyacinthus orientalis Lilium candidum Lupinus polyphyllus Narcissus poeticus Paeonia officinalis Polyanthes tuberosa Papaver orientale Spathyphyllum wallisii Strelelitzia reginae Tulipa gesneriana Zantedeschia aethiopica Momentul optim de recoltare Tehnica recoltării

Primele flori din inflorescenţe sunt Smulgerea tijelor de la bază parţial deschise Primele 3-5 flori din inflorescenţă Tăierea tijelor de la bază sunt deschise Hipsofila are forma, culoarea şi luciul caracteristic, iar pe spadix au apărut Tăierea tijelor de la bază staminele (ca mici proeminenţe) Inflorescenţele bine deschise şi Tăierea tijelor de la locul de culoare caracteristică inserţie Inflorescenţele bine deschise şi Tăierea de la locul de inserţie culoare caracteristică Inflorescenţele simple când apar Tăierea tijelor de la locul de staminele, inflorescenţele involte inserţie sau de la un nod când ligulele au culoare caracteristică Primele 3-4 flori din inflorescenţă Tăierea tijelor de la bază sunt bine deschise Inflorescenţele simple când apar Tăierea sau ruperea tijelor de la staminele, inflorescenţele involte locul de inserţie când ligulele au culoare caracteristică Cel puţin 1/3 din florile inflorescenţe Tăierea tijelor de la bază sunt deschise Prima floare din inflorescenţă s-a Tăierea tijelor de la locul de deschis inserţie sau de la bază Ruperea tijelor la 2-3 noduri Floarea are 1/3 din diametrul maxim deasupra inserţiei La apariţia a 2-3 rânduri de stamine Smulgerea tijelor prin răsucire Prima floare din inflorescenţă s-a Tăierea tijelor deasupra a două deschis perechi de frunze de la bază Cel puţin 1/3 din inflorescenţă s-a Tăierea tijelor de la bază deschis Primele două flori de pe tijă au Tăierea tijelor la 10-15 cm culoare caracteristică deasupra solului Cel puţin 1/3 din florile inflorescenţei s-au deschis şi au culoarea Tăierea tijelor de la bază caracteristică Florile sunt deschise şi au culoare Tăierea tijelor de la bază caracteristică Tăiera tijelor de la locul de Caliciul este crăpat şi se văd petalele inserţie sau de la bază Cel puţin 1/2 din florile inflorescenţei Tăierea tijelor de la bază sunt deschise Caliciul este crăpat şi se văd petalele Tăierea tijelor de la bază Spata complet deschisă şi apariţia Tăierea tijelor de la bază staminelor pe spadix Primele două flori sunt complet ieşite Tăierea tijelor de la bază din carenă Bobocii sunt gata să se deschidă şi au Tăierea tijelor de la bază culoare caracteristică (deasupra frunzelor) Spata are formă de cornet Smulgerea tijei din teaca semideschis frunzelor.

71

Imortelele sunt deosebit de apreciate în timpul iernii. uşor de aplicat: schimbarea zilnică a apei din vase. Valorificarea şi pregătirea pentru păstrare a imortelelor nu se face decât după uscarea lor completă (aproximativ 20-30 zile de la recoltare). despicarea longitudinală a tijelor. dar cu efect decorativ după uscare. În caz contrar. sau cu alte destinaţii (jerbe. precum şi momentul optim de recoltare sunt prezentate în tabelul 7.).). Recoltarea prea timpurie sau prea tardivă are influenţe negative asupra calităţii materialului şi poate duce la pierderea totală a valorii decorative. se poate recurge la o serie de metode simple.2. ghirlande). Se folosesc cu succes în aranjamente şi buchete . în realizarea construcţiilor florale tipice sărbătorilor de iarnă (coroane. cu mijloace autofrigorifice. Pentru prelungirea duratei de menţinere a calităţii florilor tăiate.. dispuse la baza florilor sau inflorescenţelor. lipsite de bractee. caracterizate prin capacitatea de păstrare a valorii decorative după ce au fost recoltate şi uscate în anumite condiţii. pierzând din calitate. În cazul speciilor la care nu se produce deformarea tulpinii prin pierderea turgescenţei (gramineele. ci de bractee membranoase. Acestea sunt denumite imortele prin adopţiune. Recoltarea şi păstrarea imortelelor Imortelele (nemuritoarele. Imortelele recoltate se leagă în buchete mici (pentru a nu se deforma prin presare) şi se suspendă cu vârful în jos. divers colorate. florile de „pai“) se constituie într-o grupă aparte de specii floricole. iar pe distanţe mari. la amiază şi niciodată după ploaie sau dimineaţa (înainte de a se ridica roua). este deosebit de important momentul recoltării. care pătează florile (la Lilium). se ambalează în hârtie. căptuşite cu hârtie. De asemenea. Partea lor de decor nu este asigurată de flori. bracteele sau celelalte părţi decorative se decolorează. Principalele specii de imortele tipice şi prin adopţiune. Florile scoase de la păstrare. pe 2-3 mm de la bază. poliester sau aluminiu. aşa încât tijele florifere să-şi păstreze poziţia verticală. Atât pentru imortelele tipice. inflorescenţe. când sortimentul de flori tăiate este redus. B. frunze etc. uscarea se poate face şi cu vârful în sus. aşezarea lejeră a florilor în vase. Pe distanţe mici. prin intermediul altor părţi din plantă (fructe. Sub denumirea de imortele sunt întâlnite şi alte specii. apoi se introduc în lăzi din carton. se recomandă recoltarea pe timp uscat. Ambalarea florilor în cutii de carton sau în hârtie poroasă contribuie la prelungirea duratei de menţinere a calităţii imortelelor. Condiţiile de păstrare sunt aproximativ similare celor de uscare. bine aerisite. reducerea frunzelor de pe tijele florifere. rehidratarea prin introducerea tijei în apă până la nivelul inflorescenţei (la gerbera) sau prin scufundare totală (la trandafir). flori. aflate în buchete sau individual. de aceea se pot folosi aceleaşi spaţii. introducerea în apă caldă şi flambarea bazei tijelor la speciile cu latex şi cu ţesut oxidabil. Este foarte important ca imortelele să nu fie expuse la lumină pe durata uscării. coroane mortuare etc. Uscarea imortelelor recoltate se face în încăperi întunecoase. uscate şi răcoroase. folosirea soluţiilor conservante. cât şi pentru imortelele prin adopţiune. îndepărtarea anterelor cu polen. 72 .Ambalarea şi transportul sunt alte două etape importante ce se desfăşoară înainte de ajungerea florilor la beneficiar. Gypsophila). protejate astfel de lumină şi praf. persistente. transportul se face cu autoizoterme.

Cortaderia argentea anuale Penisetum perene longestilum Stipa sp. VIII-X veziculos inflorescenţa VII-VIII inflorescenţa VII-VIII Solidago canadensis perenă Graminee* Briza sp. 73 .Tabelul 7. inflorescenţa V-IX *-majoritatea speciilor din familia Gramineae pot fi utilizate ca imortele prin adopţiune. Specii floricole utilizate ca imortele Durata Partea ciclului decorativă de viaţă IMORTELE TIPICE Specia Acroclinium roseum anuală Ammobium alatum anuală Celosia argentea var. anuală cristata Celosia pyramidalis anuală Gomphrena globosa anuală Helichrysum bracteatum Statice arborescens Statice gmeline Statice sinuata anuală perenă perenă anuală Momentul înfloririi Momentul recoltării bractee scarioase VI-X bractee scarioase VI-X bractee scarioase VII-IX bractee scarioase VII-IX bractee scarioase VII-IX bractee scarioase VII-IX bractee scarioase VII-IX bractee scarioase VII-X bractee scarioase VII-X bractee scarioase VI-IX VI-IX VI-IX VII-X VI-X VI-VIII flori bine deschise şi bractee bine colorate fază de boboc înflorire completă şi bractee bine colorate înflorire completă şi bractee bine colorate înflorire completă şi bractee bine colorate fază de boboc înflorire completă şi bractee bine colorate înflorire completă şi bractee bine colorate înflorire completă şi bractee bine colorate înflorire completă şi bractee bine colorate înflorirea completă înflorirea completă la începerea colorării în albastru a inflorescenţei după deschiderea completă a inflorscenţelor înflorirea completă după formarea fructelor (V-VI) după formarea fructelor (VII-X) după colorarea caliciului în roşuportocaliu (IX-X) înainte de maturare în faza de boboci floriferi după formarea completă a inflorescenţelor Xeranthemum annum anuală IMORTELE PRIN ADOPŢIUNE Achillea filipendulina perenă inflorescenţa Amaranthus caudatus anuală inflorescenţa Echinops ritro Heliopsis scabra Gypsophila paniculata Lunaria biennis Nigella damascena Physalis alkekengi Typha angustifolia perenă perenă perenă bienală anuală perenă perenă inflorescenţa inflorescenţa inflorescenţa membrana scarioasă din interiorul fructului fructul fructul învelit în calicul persistent.2. în funcţie de valoarea decorativă a inflorescenţelor.

Ca exemplare izolate sunt indicate speciile cu talie înaltă. borduri. rombice. talia şi portul plantelor etc. bazate pe utilizarea plantelor cu talie scundă (sau care să suporte tunsul) şi cu putere mare de ramificare. dar nu mai mare de 15-20 ori lăţimea). Platbandele au aspectul unor rabate înguste (sub 1 m lăţime). Rabatele însoţesc traseul căilor de circulaţie şi conturează diferite construcţii (clădiri. amenajări de ape. viu colorate. principiul proporţionalităţii. Sunt amenajări costisitoare. La realizarea grupurilor se utilizează plante cu talie mijlocie şi înaltă. aparţinând aceleiaşi specii (sau aceluiaşi soi). în faţa arborilor şi arbuştilor etc. iar la realizarea lor se folosesc plante cu talie mică sau mijlocie. la intersecţia căilor de acces sau în apropierea acestora. Se realizează din vegetaţie pitică sau tunsă. durata ciclului de viaţă. pe peluze etc. valorifică particularităţile morfologice şi ornamentale ale plantelor cu tulpini urcătoare şi pendule. Mozaicurile şi arabescurile sunt amenajări floricole mai complicate. au folosire limitată. rabate. Pe lungimi mari. plantele floricole le regăsim încadrate în ansamblul decorativ şi sub alte forme: amenajări pe verticală. dreptunghiulare etc. în apropierea căilor de acces. Dacă au înălţimi diferite. principiul armoniei. Rondurile sunt suprafeţe amenajate în forme geometrice regulate (circulare. se folosesc plante decorative prin frunze (plante tipice de mozaic). terase). Althaea rosea. asocierea şi modul de dispunere a speciilor floricole trebuie să aibă la bază o serie de criterii referitoare la capacitatea de adaptare a plantelor la diferite condiţii de mediu. Vasele decorative se plantează cu specii floricole cu talie mică sau mijlocie. Se pot utiliza în acest mod Amaranthus paniculatus. Petele de culoare completează paleta cromatică din spaţiile verzi amenajate în stil natural şi mixt. Au aspectul unor fâşii dreptunghiulare. mozaicuri. în prim-plan se amplasează totdeauna cele cu talie mică. Vasele decorative se amplasează pe suprafeţele laterale sau pavate (în pieţe publice. În afara acestor modalităţi de distribuire. în ordine crescătoare. care conturează diferite trasee. pătrate. mozaicuri şi arabescuri. speciile floricole pot fi dispuse: izolat (individual). culoarea şi parfumul florilor. pe terase şi balcoane etc. Ricinus communis etc. vase decorative etc. pete de culoare şi vase decorative. perioada de înflorire. ca să poată fi remarcate de la distanţă. de la centru către marginea rondului.2.). Pentru amenajarea rondurilor se folosesc specii floricole anuale. perene. suprafeţe gazonate. cu lăţimea de 1-2. care se pot adapta la spaţiul de nutriţie limitat. Alegerea. Preponderent. Bordurile nu sunt considerate amenajări de sine-stătătoare deoarece însoţesc şi completează alte amenajări floricole (ronduri. Grupurile sunt constituite dintr-un număr mic de exemplare. grădini alpine. care necesită cheltuieli mari la înfiinţare şi întreţinere. platbande. Ocupă suprafeţe de teren cu contur neregulat. principiul unităţii. de aceea. cu frunziş bogat. Se plantează de obicei cu vegetaţie pitică sau tunsă. ci ţinând cont de unele principii generale de compoziţie aplicate în proiectarea spaţiilor verzi: principiul funcţionalităţii.5 m şi lungimea variabilă (corespunzătoare traseului urmărit. principiul originalităţii. Efectele estetice deosebite se obţin cu ajutorul „petelor“ aflate pe peluze. dispuse în centrele compoziţionale. În cadrul spaţiilor verzi. Decorul pe verticală.7. rabatele se întrerup la distanţe egale cu arbuşti. se pot folosi una sau mai multe specii anuale. sortimentul se completează şi cu plante decorative prin flori (plante de mozaic prin adopţiune). Distribuirea plantelor după talie se face în ordine descrescătoare. MODALITĂŢI DE ÎNCADRAREA ÎN ANSAMBLUL DECORATIV DIN SPAŢIILE VERZI Compoziţiile floricole din spaţiile verzi nu se realizează la întâmplare. 74 . Ca şi în cazul rondurilor. eliptice. dar pentru diversitate. Plantarea se face pe 2-5 rânduri (în chin-conz) sau sub formă de desene. decorative prin flori sau prin frunze. ovale. bienale sau perene. apoi celelalte. arabescuri). Aster novi-belgii. principiul compatibilităţii. bienale. pe trotuare). în grupuri şi asociate în ronduri. sinuos. cu flori (inflorescenţe) mari sau numeroase. rabate.

pe ziduri etc. roşu.3 Specii floricole utilizate în amenajarea grădinilor alpine Specia Alyssum maritimum Alyssum saxatile Aquilegia vulgaris Aster alpinus Bergenia crassifolia Campanula carpatica Cerastium tomentosum Dianthus deltoides Echeveria secunda Eschscholtzia californica Galanthus nivalis Gentiana angustifolia Gnaphallium lanatum Iberis sempervirens Leontopodium alpinum Muscari armeniacum Phalaris arundinacea Phlox drumondii Phlox setacea Portulaca grandiflora Santolina viridis Scilla bifolia Sedum spectabilis Sedum spurium Sempervivum tectorum Stachys lanata Talia (cm) 10-40 15-50 60-75 10-30 30-50 15-20 10-20 10-15 10-15 30-60 15 20 20 10-30 10-20 15 10-20 15-50 10-15 15-20 30-50 15-30 30-45 10-20 15 20-50 Partea decorativă flori flori flori flori frunze şi flori flori flori flori frunze frunze flori flori frunze flori frunze şi flori flori frunze flori flori flori frunze flori frunze şi flori frunze şi flori frunze frunze Culoarea florilor alb-violet galben albastru. roz albastru roz. pretenţii modeste la factorii de mediu şi adaptabilitate sporită la condiţiile nou create (de preferat să fie plante care provin din zona montană). b) plante acvatice. lila albastru alb alb. coloanelor). Efectul estetic al stâncăriilor este asigurat atunci când sunt respectate principiile de proiectare caracteristice şi când este ales judicios sortimentul de plante pentru ca decorul să fie asigurat tot timpul anului. în acoperirea faţadelor unor construcţii sau în mascarea locurilor inestetice. în jardiniere. Alături de plantele urcătoare. care au nevoie de sol umed dar nu suportă să stea în apă permanent. 75 . contribuie esenţial la realizarea design-ului vegetal pe verticală. Tabelul 7.Plantele floricole cu tulpini urcătoare (volubile sau agăţătoare sunt folosite pentru îmbrăcarea chioşcurilor. plutitoare şi subacvatice (submerse). De asemenea. cele cu portpendul. În tabelul 7. treiajelor. sunt foarte apreciate în amenajarea balcoanelor şi teraselor. fiind folosite în vase suspendate. sau verde –glauc. lila diferit albastru roz. Exigenţele diferite ale plantelor de apă necesită gruparea lor în următoarele categorii: a) plante de mal. purpuriu Perioada de decor VI-X IV-V IV-V VIII-X III-IV VI-VIII V-VI VI-IX continuu VI-X II-III VII-VIII continuu IV-VI VII-VIII III continuu VII-X continuu VI-X continuu II-III continuu continuu continuu continuu Amenajarea apelor din spaţiile verzi este totdeauna completată de prezenţa vegetaţiei specifice. lila roşu. Plantele floricole utilizate în popularea stâncăriilor trebuie să aibă o serie de particularităţi care să le asigure naturaleţea într-un astfel de mediu: talie pitică sau port târâtor. arcadelor. pergolelor. Grădinile alpine (stâncăriile) sunt amenajări speciale deosebit de interesante. care redau peisajul montan în miniatură. capacitate de decor pe o perioadă cât mai mare. alb.3. care suportă să stea direct în apă şi la rândul lor pot fi: de mlaştini. roz galben. frunzişul colorat în alb-argintiu. aleasă şi amplasată în funcţie de particularităţile plantelor şi criteriile impuse de stilul abordat. sunt prezentate câteva specii recomandate pentru grădinile alpine. alb alb violet alb alb albastru diferit alb.

interval de timp în care plantele au un ritm rapid de creştere şi dezvoltare. se disting două tipuri de plante floricole considerate anuale: . Majoritatea speciilor floricole anuale sunt decorative prin flori. – umbră. Speciile floricole anuale Sunt plante care îşi termină tot ciclul vital în cursul unei singure perioade de vegetaţie (4-10 luni). sunt plante iubitoare de lumină şi necesită udări moderate.CAPITOLUL 8 RECUNOAŞTEREA SPECIILOR FLORICOLE GRUPATE DUPĂ LOCUL DE CULTURĂ ŞI DURATA CICLULUI DE VIAŢĂ Pentru facilitarea cunoaşterii principalelor specii floricole întâlnite în cultură. Petunia hybrida. grupate după ciclul de viaţă. iar în partea a doua. deoarece ajută la stabilirea tehnologiilor de cultură adecvate şi la elaborarea unor metode şi procedee de modificare a perioadei de vegetaţie. 76 . . Clarkia elegans. păstrându-şi caracterul de plante perene pe care îl au în zona de origine (Ageratum mexicanum. Godetia grandiflora etc. La unele plante se poate recurge şi la metode vegetative de înmulţire (prin butaşi).1. cât şi în diferite amenajări din parcuri şi grădini.). dar acestea au rol secundar.1. au înflorire abundentă şi prelungită pe tot parcursul verii (la unele până la venirea îngheţului de toamnă) şi se pot folosi atât ca flori tăiate. Cu foarte mici excepţii. Atâta timp cât nu sunt expuse la temperaturi negative. este important de ştiut că parcurgerea etapelor ciclului ontogenetic. Alyssum maritimum. Înfiinţarea culturilor se realizează prin semănat direct la loc definitiv sau prin plantare de răsad obţinut în spaţii protejate. înfloresc abundent. În funcţie de zona din care provin. sunt prezentate speciile cultivate în câmp. în prima parte.). care se comportă ca anuale datorită factorilor de mediu. fiind mai mult sau mai puţin rustice.lumina: – lumina abundentă. În condiţiile climatice temperate. înflorire şi fructificare. respectiv trecerea de la perioada vegetativă la cea de reproducere. A. Verbena hybrida. în scopul valorificării eficiente a calităţilor decorative ale acestor plante. – semiumbră. se realizează în anumite condiţii de mediu. Begonia semperflorens etc. Delphinium ajacis. Recunoaşterea speciilor floricole cultivate în câmp Clasificarea speciilor floricole după durata ciclului de viaţă prezintă importanţă practică deosebită. În tabelul 8. în primul rând pentru culturile din câmp.tipice. prezentarea lor în tabelele următoare s-a făcut folosind două criterii de clasificare: locul de cultură şi durata ciclului de viaţă. Astfel. iar atunci când acestea nu sunt îndeplinite. De asemenea. care indiferent de condiţiile de mediu îşi încheie ciclul de viaţă după fructificare (Papaver somniferum. Simbolurile folosite în tabel au umătoarele semnificaţii (valabile pentru toate speciile cultivate în câmp): a) cerinţele ecologice . înflorirea şi fructificarea întârzie sau nu au loc. ele îşi continuă vegetaţia. sunt prezentate principalele specii floricole anuale întâlnite în cultură. 8. unde apare influenţa sezonului rece.nespecific anuale (anuale netipice). manifestând rezistenţă mijlocie la secetă. la rândul lor subîmpărţite în: specii cultivate în solul serei şi specii cultivate la ghivece. plantele anuale sunt adaptate la diferite condiţii de cultură. speciile cultivate în spaţii protejate. iar la sfârşitul perioadei îmbătrânesc şi mor. în puţine situaţii devenind exclusive (la Alternanthera şi Iresine).

– cerinţe mai mari. după primul val de înflorire (cel mai valoros). Pb – platbande. . cele din anii următori diminuându-se considerabil. *** – mare (plantele iernează în câmp. suficient de rezistente la temperaturi scăzute prin însăşi tehnologia lor de cultură. rezistente). se înrădăcinează în sere şi se scot în câmp în luna mai.Înmulţire vegetativă: butaşii se confecţionează în februarie. care după înflorire şi fructificare. În anul următor. După ce iernează sub formă de rozetă de frunze. Lăsate să vegeteze în continuare. La unele dintre ele însă (Digitalis purpurea. . Speciile floricole bienale se înmulţesc prin seminţe. se recurge la înlocuirea lor cu specii din alte grupe (anuale). ** – medie (plantele iernează în câmp. în anul următor parcurg etapa germinativă. G – grupuri. St – stâncării. cu dimensiuni mici. ele pot înflori şi pe parcursul verii. Pc – pete de culoare. Bellis perennis. majoritatea îşi încep 77 . în spaţii protejate şi se plantează în câmp în luna mai. Este cazul la Viola x hybrida. Sunt puţin reprezentate în rândul speciilor floricole (Campanula medium. paie). plantele bienale înfloresc o singură dată. dar suportă şi semiumbra. când înfloresc şi fructifică. – udări moderate. Specii floricole bienale Ca şi anualele. B. Althaea rosea). Necesită udări moderate şi au rezistenţă medie la secetă.Luna (lunile) din paranteză indică efectuarea lucrării în spaţii protejate. Exemplu: Ageratum mexicanum .apa: – cerinţe modeste. Astfel. dar se cultivă după tehnologia bienalelor mai ales din motive estetice. este indicată o uşoară protejare peste iarnă (cu frunze. Se seamănă vara (iunie-august) în răsadniţe reci sau pe straturi în câmp. În alte situaţii (Dianthus barbatus). c) modul de utilizare: Ft – flori tăiate. rezistenţă redusă la secetă.. dar îşi desfăşoară ciclul de viaţă pe parcursul a doi ani consecutivi. Inducţia florală la aceste plante este favorizată de temperaturile scăzute. I – individual.netipice (bienale prin cultură). care la origine sunt anuale sau perene. Bo – borduri. iar la Myosotis alpestris şi Silene pendula de faptul că sunt iubitoare de apă (sunt recomandate şi pentru amenajări în jurul apelor). Sunt plante iubitoare de lumină. nu rezistă iarna în câmp). tije florifere alungite) şi nu se justifică menţinerea lor. Dv – decor pe verticală.tipice (propriu-zise). la începutul verii. La Althaea rosea se va ţine cont de sensibilitatea mai mare a plantelor la excesul de umiditate. cu producere de răsad. b) Înmulţirea: . Bienalele sunt plante rustice. fiind mai sensibile la temperaturile scăzute şi la variaţiile mari de temperatură. Im – imortele. Mz – mozaicuri. Vd – vase decorative. Lunaria biennis). rezistenţă medie la secetă.Înmulţire prin seminţe: se produce răsad în februarie-martie. Ro – ronduri. . dar suferă în iernile geroase).temperatura (rezistenţa la temperaturi scăzute): * – mică (plantele sunt distruse de temperaturi negative. Ra – rabate. s-a constatat că înflorirea din primul an este mai abundentă şi cu flori de calitate. se repică tot în câmp sau răsadniţe şi se plantează la loc definitiv toamna (septembrie-octombrie). în cel de-al doilea an de viaţă se usucă şi mor. Pentru practica floricolă prezintă interes două categorii de plante bienale: . rezistenţă mai mare la perioade prelungite de secetă.Luna (lunile) trecute după săgeată reprezintă perioada pantării materialului în câmp. Myosotis alpestris. Campanula medium. . dar florile sunt cu valoare decorativă scăzută (în număr redus.

. Se pretează şi la culturi forţate. Echeveria secunda).hemicriptofite. dimpotrivă cresc şi se dezvoltă bine în condiţii de semiumbră sau suportă semiumbra (Dicentra spectabilis. Pentru o parte din aceste plante. trebuie amintit şi faptul că plantele floricole hemicriptofite prezintă tije florifere lungi şi au perioadă lungă de păstrare în apă. metoda generativă reprezintă singurul mod de înmulţire cu rezultate bune. tuberobulbi. Lupinus.geofite. altele. grupuri. fie prin intermediul mugurilor situaţi la baza tulpinilor sau pe rădăcini. Sunt plante care se adaptează destul de bine la condiţiile climatice variate şi iernează în câmp fără protecţie deosebită. Dianthus barbatus.) include numeroase specii floricole deosebit de apreciate atât pentru valoarea lor decorativă. Principalele specii floricole cultivate după tehnologia bienalelor sunt prezentate în tabelul 8. Viola odorata. să se asigure o protecţie a mugurilor bazali prin muşuroire sau acoperire cu paie şi frunze uscate. unde alternează perioadele favorabile cu cele mai puţin favorabile. Delphinium x hybridum. axă hipocotilă îngroşată). aflaţi în stare de repaus pe parcursul iernii. Rudbeckia sp. Iberis sempervirens etc. majoritatea hemicriptofite sunt adaptate condiţiilor cu umiditate variabilă. cele cu talie mică. nu este exclusă nici înmulţirea vegetativă (prin divizarea tufelor). cât şi pe cale vegetativă. mai ales atunci când plantele sunt mature. rabatelor.). . Campanula carpatica. De asemenea. ronduri etc.Specii floricole perene (vivace) Sunt plante care au durata vieţii de mai mulţi ani.). Spre deosebire însă de anuale şi bienale. dar creşterea lor vegetativă este reluată anual. datorită sensibilităţii sistemului radicular care nu suportă transplantarea. Dianthus sp. unele dintre ele rezistând la perioade prelungite de secetă (Sedum.3. În funcţie de organul de rezistenţă şi de modalitatea de refacere a părţii aeriene. pete de culoare. La speciile care la origine sunt perene. Rusticitatea şi marea diversitate a plantelor floricole hemicriptofite determină utilizarea lor în cele mai variate moduri. ci şi în depozitarea substanţelor de rezervă. divizarea plantelor. rădăcini tuberizate. rabate.2.8. Organele subterane. oferind posibilitatea de a fi utilizate ca flori tăiate. ca în zonele cu ierni geroase. Cerastium). rizomi. etc. care rezistă iarna datorită mugurilor de la baza tulpinilor şi de pe rădăcini. Sempervivum. Gypsophila paniculata. cât şi pentru rusticitatea recunoscută. Este recomandat însă. anotimpul rece determină distrugerea părţilor aeriene. atunci când se intenţionează cultivarea lor ca perene sau când nu formează seminţe (soiurile involte de Bellis perennis). Papaver. Specii perene hemicriptofite Grupa hemicriptofitelor (tab. Înmulţirea plantelor floricole hemicriptofite se poate realiza atât prin seminţe. fiind caracterizate prin prezenţa organelor subterane capabile să le asigure perenitatea. Le întâlnim în spaţiile verzi atât în amenajări de tipul rondurilor. Utilizarea bienalelor este multiplă: cele cu talie înaltă pentru flori tăiate. la hemicriptofite predomină înmulţirea vegetativă (prin butaşi. Este cazul speciilor aparţinând genurilor: Gypsophila. Unele preferă locuri însorite (Achillea filipendulina. pentru valorificare în timpul iernii.înflorirea primăvara foarte devreme (din martie) şi doar câteva înfloresc mai târziu (Campanula medium. care îşi asigură continuitatea prin organe subterane (bulbi.. La majoritatea speciilor perene. În privinţa cerinţelor faţă de apă. bordurilor. perenele se împart în: . au un rol deosebit de important nu numai în înmulţirea vegetativă. vase decorative şi chiar mozaicuri. până toamna târziu. pe ziduri înflorite sau în preajma apelor. tuberculi. fie prin intermediul unor organe subterane cu rol de înmagazinare a substanţelor de rezervă şi de înmulţire vegetativă. Althaea rosea). timp în care înfloresc şi fructifică repetat. drajoni etc. la unele hemicriptofite mai sensibile (Dicentra spectabilis. Multe dintre ele au perioadă lungă de înflorire şi asigură decorul în parcuri şi grădini de primăvara. 78 . Specii perene geofite Speciile floricole geofite se constituie ca o grupă aparte în rândul plantelor perene. pentru ronduri.). cât şi în grădini alpine. C. formate din tulpini sau rădăcini metamorfozate.

considerate semirustice (tabelul 8. Altfel. Unele sunt chiar iubitoare de umbră şi semiumbră (Convallaria majalis. rezistă pe timpul iernii în câmp. Pentru decor exterior. Practic. organele lor subterane se recoltează în fiecare toamnă şi se depozitează până primăvara în adăposturi corespunzătoare. Hosta plantaginea. originare din zonele calde ale globului. iar capacitatea lor de adaptare la condiţiile de climat temperat le imprimă un anumit comportament în ceea ce priveşte rezistenţa la temperaturile scăzute. singura aplicată în practică la cele mai multe dintre ele. În plus. Astfel. plantele vor suferi. Sunt plante cu cerinţe ecologice diferite. în funcţie de grupa din care fac parte. cât şi în locuri semiumbrite.) sau pe terenuri mai uscate (Colchicum autumnale. dimpotrivă. tuberobulbii. aspectul lor decorativ va fi mult diminuat şi. nu rezistă la temperaturi negative şi de aceea. Ele aparţin unui număr mare de familii şi genuri botanice şi sunt. fără să fie afectată viabilitatea organelor lor subterane. Majoritatea geofitelor semirustice sunt deosibit de apreciate ca flori tăiate. frunze. se adaptează mult mai greu şi impun un mediu de viaţă asemănător celui din care provin. Tabelul 8. uneori numai în lucrări de ameliorare. plantele cu putere mare de adaptabilitate le întâlnim mult mai des cultivate ca plantele de interior.Bulbii. habitus etc. 8. cu umiditate constantă.4. le putem întâlni cultivate atât la soare. trebuie să ştim cum să le punem cât mai bine în valoare efectul decorativ. foarte de rentabile. Pentru cele pretenţioase. Geofitele provin din cele mai diverse zone geografice. să avem certitudinea că le putem asigura condiţiile cerute. unele dintre ele. Pentru floricultori.). bulbii apar şi ca formaţiuni aeriene (pe tulpinile florifere. cuprinde câteva din cele mai cunoscute specii floricole cultivate ca plante la ghivece pentru decorarea interioarelor în locuinţe sau instituţii.6. vor muri. Scilla bifolia). dar sunt şi specii care le putem întâlni pe terenurile umede (Galanthus nivalis. Trebuie menţionat faptul că la unele specii (Lilium tigrinum). este absolut obligatoriu ca în momentul în care ne hotărâm să le cultivăm..5. cu condiţia însă ca apa să nu băltească. Capacitatea de adaptare a acestor plante la condiţiile de microclimat este destul de diferită. Geofitele semirustice sunt plante care cer locuri însorite. în majoritate. Stachys lanata). le întâlnim mai mult în grădini individuale şi mai puţin în spaţiile verzi de interes public (cu excepţia speciei Canna indica). Un sortiment bogat de geofite rustice înfloresc primăvara devreme şi asigură decorul într-o perioadă din an în care alte plante nu pot fi folosite. Au o largă utilizare în amenajarea parcurilor şi grădinilor. este deosebit de importantă posibilitatea utilizării acestor plante în culturi forţate şi timpurii.2. rizomii. ţinând cont de o serie de reguli: armonizarea dimensiunilor şi culorilor cu cele ale spaţiului în care se 79 . Prezenţa organelor subternane facilitează înmulţirea vegetativă a geofitelor. datorită pretenţiilor mari la condiţiile de mediu. fiind cultivate în câmp sau în spaţii protejate (în culturi forţate). Specii cultivate la ghivece Sortimentul de plante floricole cultivate la ghivece sau în alte tipuri de recipiente este extrem de variat şi cuprinde un număr foarte mare de specii decorative prin flori. Recunoaşterea speciilor floricole cultivate în spaţii protejate A. Înmulţirea prin seminţe se foloseşte rar. Altele.). Vegetează bine pe terenurile cu umiditate moderată şi constantă. adaptate mai bine condiţiilor de climat din ţara noastră. Geofitele rustice. Tuberozele preferă umiditate mai mare în sol. în final. ale căror particularităţi sunt prezentate mai detaliat în capitolul IV. rădăcinile tuberizate sunt tipuri de organe subterane întâlnite la geofite. Tuberozele. altele. În general. terenuri bine drenate. adăpostite. Galanthus nivalis. se cultivă exclusiv pentru valorificare ca flori tăiate. Hosta sp. Hemerocalis sp. la axila frunzelor). considerate rustice (tabelul 8. este foarte important să facem o alegere judicioasă a plantelor şi să le întreţinem corespunzător. de aceea necesită protejare faţă de temperaturile scăzute. Unele rezistă în condiţii deosebite de cele din locul de origine.

În funcţie de specificul unităţilor producătoarte şi de cerinţele locale ale pieţii. Strelitzia). ajungând şi până la 10-12 ani (Strelitzia reginae). Spre deosebire de plantele cultivate în câmp. în ceea ce priveşte suprafaţa şi producţia mondială de flori tăiate. De asemenea. cultura reluându-se în fiecare an prin intermediul tuberobulbilor sau răsadului la fresia şi prin butaşi la crizanteme.. În plus.) ne vom referi numai la speciile care constituie sortimentul de bază al culturilor din solul serei. material etc. cât şi vegetativ. Cele cu durata culturii de mai mulţi ani. locul lor a fost luat şi de alte culturi (crizanteme. să înflorească tot timpul anului. Fresiile şi crizantemele. cuprinde atât sporirea numărului de specii floricole cultivate. când creşterile vegetative sunt limitate sau chiar întrerupte. în ceea ce priveşte condiţiile ecologice. B. Tabelul de prezentare cuprinde câteva date referitoare la cerinţele ecologice ale speciilor. s-a renunţat la prezentarea modului de utilizare. ci şi plante care în mod obişnuit. Înmulţirea lor se realizează atât prin seminţe. Garoafele cultivate în sere se situează pe unul din primele două locuri.7. cât şi a numărului de soiuri în cadrul speciei. Diversificarea sortimentului de plante cultivate în solul serei. Garoafele se pot exploata în condiţii economice în culturi de un an. În cele ce urmează (tabelul 8. bienale. trec anual printr-o perioadă de repaus de 1-2 luni. asocierea speciilor în funcţie de cerinţele ecologice şi elementul de decor. La înmulţirea prin seminţe se recurge de obicei atunci când alte metode nu dau rezultate sau când se intenţionează obţinera un număr mare de plante. cu durată mai mare de 2-3 ani. la concurenţă cu trandafirul. metodele de înmulţire aplicate. mai ales prin butăşire. ţinând cont că direcţia principală de folosire a plantelor cultivate în solul serei este pentru flori tăiate. mărime. alstromeria etc. deşi sunt plante perene. s-a renunţat la simbolizarea rezistenţei la temperaturi scăzute. fresii. metodele de înmulţire şi perioada de repaus (dacă este cazul). se cultivă ca anuale. se cultivă în teren deschis (anuale. Plantle decorative prin flori pot fi dirijate. Semnul convenţional ( ) sugerează necesitatea asigurării unei umidităţi atmosferice mai ridicate la unele dintre aceste specii. În această categorie sunt incluse nu numai plantele care provin din regiunile calde ale globului şi nu se pot adapta în condiţiile de climat temperat la culturi neprotejate (Anthurium. cel mult doi ani. amplasarea corespunzătoare în spaţiu. plantele cultivate la ghivece pot asigura decorul tot timpul anului (cele decorative prin frunze) sau numai o anumită perioadă din an (cele care decorează prin flori şi au perioadă limitată de înflorire). gerbera. Specii cultivate în solul serei Culturile floricole din solul serei au ca scop principal obţinerea de flori tăiate ce se pot valorifica în orice perioadă din an. elementul decorativ reprezentativ şi perioadele din an (pe trimestre) când plantele au valoare decorativă maximă. În funcţie de particularităţile morfologice şi de organul (organele) care reprezintă partea de decor. perene). în scopul completării sortimentului de flori şi valorificării la maxim a spaţiului din sere. Majoritatea sunt culturi perene. Semnele convenţionale care indică cerinţele faţă de lumină şi umiditate sunt identice cu cele folosite la plantele din câmp.află. 80 . culoare. Majoritatea se pot multiplica uşor pe căi vegetative. notându-se nivelul temperaturilor optime cerute de fiecare specie. sau atunci când solicitarea este mai mare. folosirea recipintelor potrivite ca formă. prin tehnologiile aplicate. dar pot fi aduse în sere în sezonul rece pentru culturi forţate. La fiecare specie sunt prezentate cerinţele ecologice. la plantele cultivate în spaţii protejate a fost necesară şi prezentarea cerinţelor faţă de umiditatea atmosferică.).

A. Roccardia rosea Voss.) Voss. Specii floricole anuale Nr.1. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de Vegetativ utilizare 1 Acroclinium roseum Hook.) Compositae floare de pai 30-60 15 * Răsad (III)→V - Im Ageratum mexicanum Sims. (syn. Helipterium roseum Beuth. houstonianum Mill. 3 alternanteră Amaranthaceae 10-15 15-20 * - Mz Butaşi Bo (III)→V Vd 81 . crt.) 2 pufuleţi Compositae 15-50 15-30 * Răsad (II-III)→V Ro Ra Butaşi Bo (III)→V Mz Vd Alternanthera amoena (Lem. (syn.Tabelul 8.

6 moţul curcanului Amaranthaceae 50-100 45 * Direct III-IV Răsad (III)→ V - G I Ft Im 82 . Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de utilizare vegetativ Alternanthera versicolor Voss. (continuare) Nr.Tabelul 8. 5 ciucuşoară.1. crt. 4 alternanteră Amaranthaceae 10-15 15-20 * - Mz Butaşi Bo (III)→V Vd Alyssum maritimum Lam. albiţă Cruciferae 10-40 20-30 * Răsad (II-III)→IV Direct XI. III-IV - Ro Bo Mz St Vd Pc Amaranthus caudatus L.

7 trompa elefantului Amaranthaceae 70-200 40-60 Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Direct III-IV Răsad (III)→V Mod de utilizare vegetativ - * G I Ft Ammobium alatum R. crt. (continuare) Nr.1. Răsad (II-III)→V Direct III-IV Ft Ro Bo Pb 9 gura leului Scrophulariaceae 15-90 30-45 - * 83 . Denumirea ştiinţifică şi populară Amaranthus paniculatus L. Browr 8 imortelă albă Compositae 40-60 15-30 * Răsad (III)→V - Im Antirrhinum majus L.Tabelul 8.

filimică Compositae 30-60 30-60 * Răsad (III)→V Direct X-XI. gheaţă Begoniaceae 15-50 15-30 * Răsad (I)→V Ro Ra Bo Butaşi Pb (III)→V Mz Vd Pc Calendula officinalis L. 10 arctotis Compositae 40-60 20-30 Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de utilizare vegetativ Ro Pt St Vd Ft → * Răsad (III)→V - Begonia semperflorens Link et. crt. Otto.1 (continuare) Nr. Denumirea ştiinţifică şi populară Arctotis grandis Thunb. 11 begonie.Tabelul 8. III-IV - Ft Ro Ra 84 . 12 gălbenele.

15 vineţică parfumată Compositae 40-70 20 * Direct IV - Ft Ro Pb Ra G 85 . 13 ochiul boului Compositae 20-80 30-45 * Răsad (III)→V Direct IV - Centaurea cyanus L. 14 albăstrele Compositae 40-90 30 * Direct IV - Ft Ro Pb Ra G Centaurea moschata L.1. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de utilizare vegetativ Ft Ro Ra Pb Bo Vd Callistephus chinensis L. crt.Tabelul 8. (continuare) Nr.

(syn. 17 celosia Amaranthaceae 30-60 20-30 Răsad (III)→V - * Ft Im Ro Ra Chrysanthemum carinatum L.) 18 crizantemă de vară Compositae 40-60 30 * Răsad (III)→V Direct IV - Ft G Ro Ra 86 . Denumirea ştiinţifică şi populară Celosia argentea var. Ch. 16 creasta cocoşului Amaranthaceae 20-60 30 Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare * Răsad (III)→V - Ft Im Ro Ra Celosia pyramidalis Hort.tricolor Andr.Tabelul 8.1. crt. cristata L. (continuare) Nr.

Tabelul 8. (continuare) Nr. crt. 20 cleome Capparidaceae 80-120 45-60 * Răsad (III-IV)→V - G Ra Cobaea scandens Cav. 21 cobea Polemoniaceae 700-800 Răsad Butaşi Dv (II-III)→V (II-III)→V * 87 . Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Clarkia elegans Dougl. 19 clarchia Onagraceae 30-70 30 Direct IV - * Ft Ro Ra Pb Cleome spinosa Jacq.1.

) 23 lipscănoaie Compositae 45-90 20-45 * Răsad (III-IV)→V Direct X-XI. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Coleus blumei Benth. (syn. 22 urzicuţă. (continuare) Nr. Calliopsis tinctoria DC.Tabelul 8. crt. mărariţă Compositae 80-120 60 * Direct X. IV Răsad (III)→V - Ft G Ra 88 . mireasă Labiatae 10-40 30 Răsad (II)→V * Mz Vd Butaşi Ro (III)→V Ra Pb Coreopsis tinctoria Nutt.1. IV-V - Ft G Ro Ra Cosmos bipinnatus Cav. 24 cosmos.

26 dălioare Compositae 40-70 45-60 * Răsad (III)→V Direct IV-V - Ft Ro Ra Pb Delphinium ajacis L. crt. IV-V - Ft Ro Ra 89 . 27 nemţişor. (continuare) Nr. floare domnească Ranunculaceae 50-120 30-50 * Direct X-XI. 25 cosmos. fluturaşi Compositae 80-100 40-50 * Direct X. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Cosmos sulfureus Cav.1.Tabelul 8. IV Răsad (III)→V - Ft G Ro Ra Dahlia variabilis Hort.

30 dimorfotecă Compositae 20-35 15-20 * Direct IV - Ft Ro Ra Pb Pc 90 . crt. „Chabaud“.1. Denumirea ştiinţifică şi populară Dianthus caryophyllus L. (continuare) Nr.Tabelul 8. 29 garoafă chinezească Caryophyllaceae 15-30 15-30 Răsad (III-IV)→V - ** Ro Ra Pb St Bo Dimorphoteca aurantiaca Hort. 28 garoafă de vară Caryophyllaceae 50-70 20-30 Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare ** Răsad (I-II)→V butaşi Ft (I-II)→V Dianthus chinensis L.

IV-V - Ro Ra Pb St Pc Gaillardia picta Hort. (continuare) Nr. 31 fasole japoneză Leguminosae 80-400 - * Direct IV-V - Dv Eschscholtzia californica Cham.Tabelul 8. crt.1. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Dolichos lablab L. 33 fluturei Compositae 30-60 30 ** Răsad (III-IV)→V Direct IV-V - Ro Ra Pb G Ft 91 . 32 mac californian Papaveraceae 30-60 15 * Direct X-XI.

(continuare) Nr. bumbuşcuţe Amaranthaceae 30-50 20 * Răsad (III)→V - Im 92 .1. 35 azalee de grădină Onagraceae 25-40 30 Direct IV-V - * Ro Ra Pb St Vd Gomphrena globosa L. 34 gazania Compositae 15-30 15-20 * Răsad (III)→V - Ro Ra Pb Vd St Godetia grandiflora Lindl.Tabelul 8. crt. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Gazania splendens Hort. 36 gomfrena.

38 floare de pai Compositae 30-90 30 * Răsad (III)→V - Im Iberis amara L. (continuare) Nr. 37 floarea miresei Caryophyllaceae 40-60 20-30 Direct IV-V G Ft * Helichrysum bracteatm Willd.B.Tabelul 8. 39 lilicele Cruciferae 20-30 15-20 Direct III-IV - * Ro Ra Pb Vd 93 . Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Gypsophilla elegans M.1. crt.

copăcei. balsamina Balsaminaceae 35-75 45 * Răsad (III-IV)→V Direct IV-V - G Ro Ra Ft Ipomaea purpurea Lam.Tabelul 8. 42 zorele Convolvulaceae 150-300 - * Direct IV-V - Dv 94 . crt. 40 sălcioară. 41 zorele Convolvulaceae 250-400 Direct IV-V Dv * Ipomaea rubrocoerulea Hook.1. (continuare) Nr. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Impatiens balsamina L.

Achyranthes lindenii) 44 irezină Amaranthaceae 30-70 30 - * Mz Butaşi Bo (II-III)→V Vd Lathyrus odoratus L. (syn.Tabelul 8. crt. Achyranthes verschafeltii Lem. Denumirea ştiinţifică şi populară Iresine herbstii Hook.) 43 irezină Amaranthaceae 25-40 30 Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare * Mz Butaşi Bo (II-III)→V Vd Iresine lindenii L. 45 mazăre mirositoare Leguminosae 90-200 50 Direct IV Dv Ft * 95 . (continuare) Nr. (syn.1.

crt. 47 micşunele Cruciferae 40-50 20 * Răsad (III)→IV-V Direct IV-V - Ro Ra St Vd Matthiola incana (L.1. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Lobelia erinus L. (continuare) Nr. 46 lobelie Campanulaceae 10-20 10-15 * Răsad (II)→V Ro butaşi Ra (II-III)→V Mz Vd Matthiola bicornis DC.Tabelul 8.) 48 micşunele. mixandre Cruciferae 20-80 30 Răsad (III)→IV-V Direct IV-V - * Ft G Ro Ra Vd 96 .

chica voinicului Ranunculaceae 35-60 20 Direct X-XI. frumoasa nopţii Nyctaginaceae 60-90 40-60 Direct IV-V G Ro Ra * Nicotiana alata Link.Tabelul 8. 49 barba împăratului. crt. 50 regina nopţii Solanaceae 80-150 40-50 răsad (III)→V G Ra Ro * Nigella damascena L.1. (continuare) Nr. 51 negrilică. III-IV - * Ft Ro Ra St Im 97 . Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Mirabilis jalapa L.

(continuare) Nr.1. 54 brumărele. 52 busuioc Labiatae 25-50 20 * Răsad (III)→IV-V Direct IV-V - Ro Ra Vd Pb Petunia × hybrida Hort. scânteuiţe Polemoniaceae 15-50 10-30 * Răsad (II-III)→V Direct IV-V - Ro Ra Bo Pb Mz Vd St 98 .Tabelul 8. 53 petunie Solanaceae 15-80 30 * Ro Ra Răsad Butaşi Pb (II-III)→V (II-III)→V Mz Vd Phlox drumondii Hook. crt. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Ocimum basilicum L.

1. 55 floare de piatră Portulacaceae 15-20 15 Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de utilizare vegetativ * Ro Ra Răsad Pb (II-III)→IV. crt. (continuare) Nr. 57 sanvitalia Compositae 15 30 * Răsad (III)→V Direct IV-V - 99 . jaleş Labiatae 30-90 20-30 Răsad (I)→V Butaşi (II-III) →V * Ro Ra Mz Pb Bo Vd Ro Ra Pb Bo St Vd Pc Mz Sanvitalia procumbens Dam. Denumirea ştiinţifică şi populară Portulaca grandiflora Hook.Butaşi Pc (f. rar) V St (III)→V Direct Bo V Mz Vd Salvia splendens Ker. 56 salvie.Tabelul 8.

Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de utilizare vegetativ Scabiosa atropurpurea L. limba peştelui Plumbaginaceae 30-60 30 * Răsad (II-III)→V - Im Tagetes erecta L.) 59 statice. 60 crăiţe. (continuare) Nr. vâzdoage Compositae 20-90 30-45 * Răsad (III)→V Direct X-XI. muşcata dracului Dipsacaceae 60-100 30 * Răsad (III-IV)→V Direct IV-V - Ft G Ro Ra Statice sinuata L. Limonium sinuatum Mill. crt. III-IV - Ft Ro Ra Pb G 100 . (syn.Tabelul 8.1. 58 scabioza.

62 crăiţe Compositae 15-60 20-30 * Răsad (III)→V Direct X-XI. III-IV - Tagetes signata Bartl. IV * Butaşi (rar) (II-III) →IV-V Ro Ra St Vd 101 . (continuare) Nr. vâzdoage Compositae 15-60 30 * Răsad (III)→V Direct X-XI. crt.1. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de utilizare vegetativ Ro Ra Pb Mz Bo Vd Tagetes patula L. 63 conduraşi Tropaeolaceae 30-250 30 Direct X-XI. III-IV - Ro Ra Bo Pb Mz Vd Tropaeolum majus L. 61 crăiţe.Tabelul 8.

angustifolia H. 66 Compositae (syn. (continuare) Nr. crt.) 25-40 20-30 * Răsad (III)→V Direct V - Ft Ro Ra Pb 102 .1.B. Z. urzicuţă Verbenaceae 20-40 30 – * Ro Răsad Ra Butaşi Pb (II-III)→V (rar) Mz Direct (II-III)→V Vd V St Zinnia elegans Jacq. 65 cârciumărese Compositae 20-100 30 * Răsad (III)→V Direct V - Ft G Ro Ra Zinnia haageana Reg. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de utilizare vegetativ Verbena × hybrida Hort. 64 verbină.Z.Tabelul 8.

67 imortelă. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de utilizare vegetativ Xeranthemum annum L. (continuare) Nr.1. cununiţă Compositae 30-60 45 Răsad (III)→V Direct X.Tabelul 8. crt. IV Im * 103 . pleviţă.

Specii floricole bienale Nr. bănuţei Compositae 5-15 10-15 *** Răsad VI-VII → IX-X Ro Ra Pb Despărţire Mz VII-VIII Vd Pc Ft Campanula medium L. 2 părăluţe. 3 clopoţei de grădină Campanulaceae 50-80 30 Răsad V-VII→IXX - *** Ft G Ro Ra Pb 104 .2. crt. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime (cm) Diametrul Cerinţe tufei ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare G I Ra Ro Ft *Althaea rosea Cav.Tabelul 8. 1 nalbă de grădină Malvaceae 80-250 60 ** Răsad VIIVIII→IX-X - *Bellis perennis L.

5 garoafă turcească Caryophyllaceae 15-50 20-30 Răsad VI-VII→ IX-X *** Ft Ro Despărţire Ra VIII Pb G Digitalis purpurea L.Tabelul 8. 4 micşunele ruginii Cruciferae 30-80 30-40 Răsad VIIVIII→IX-X - *** Ft G Ro Ra Pb Vd *Dianthus barbatus L.2. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Diametrul Înălţime Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Cheiranthus cheiri L. (continuare) Nr. 6 degeţel Scrophulariaceae 50-150 30-45 Răsad VI-VII→IXX Ft G Ra ** 105 . crt.

(continuare) Nr.2. ciuboţica cucului Primulaceae 10-15 20 *** Răsad VIIVIII→IX-X - Ro Ra Pb Pc Vd 106 . crt. L. Denumirea ştiinţifică şi populară Lunaria biennis Moench.Tabelul 8. 9 primula. annua L).) Hill. (syn. 7 pana zburătorului. banul Iudei Cruciferae 30-100 30 Familia botanică Aspectul plantei Diametrul Înălţime Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** Răsad VIIVIII→IX-X - Ft G Ra Im *Myosotis alpestris L. 8 nu mă uita Boraginaceae 15-35 15 *** Ro Ra Răsad Pb Despărţire Mz VI-VII→IXVII-VIII Vd X Ft Pc *Primula acaulis (L.

2. (syn. Răsad VIIVIII→IX-X 10 Caryophyolaceae 20-45 15 - *** guşa porumbelului Ro Ra Pb Mz Pc Vd *Viola wittrockiana Gams. Viola × tricolor maxima) 11 panseluţe Violaceae 15-25 20 *** Butaşi Răsad (soiurile cu VI-VII→IXflori duble) X Despărţire Ro Ra Pb Mz Pc Vd * specii perene cultivate ca bienale 107 . Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Diametrul Înălţime Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Silene pendula L. (continuare) Nr. crt.Tabelul 8.

crt. ciucuşoară Cruciferae 15-50 20 *** Direct IV-V St Despărţire Ro IX-X Ra Butaşi Bo Aquilegia vulgaris L. IX St Im Alyssum saxatile L. Specii floricole hemicriptofite Nr.3. 3 căldăruşe Ranunculaceae 60-75 20 *** Ft Răsad G Despărţire (III-IV) Ro IX-X Ra →VII-VIII Pb 108 . 1 coada şoricelului Compositae 60-120 50-60 *** Ft G Răsad Despărţire Ra (III-IV) →V III. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Achillea filipendulina Lam. 2 alisum.Tabelul 8.

Tabelul 8. Denumirea ştiinţifică şi populară Aster alpinus L. 5 aster. 4 scânteiuţe Compositae 10-30 20-30 Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** Bo Ro Despărţire Ra Răsad (rar) III Pb Butaşi (IV)→IX St IV-V Pc Vd Aster novi – belgii L. 6 clopoţei de munte Campanulaceae 15-20 15 ** St Răsad Despărţire Pc IX-X Ra IV-V→IX Pb 109 . vineţele Compositae 70-150 45 Răsad (rar) (IV)→IX Despărţire Ft III G Butaşi Ra IV-V *** Campanula carpatica Jacq.3. crt. (continuare) Nr.

8 tufănele Compositae 20-80 30-50 Despărţire III-IV Butaşi (II-III) *** Ft G Ro Ra Pb Vd Chrysanthemum leucanthemum L.Tabelul 8. (continuare) Nr. 7 lâna caprelor Caryophyllaceae 10-20 10-15 Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** - Despărţire St IX-X Pc Butaşi Vd (rar) Chrysanthemum indicum L. Denumirea ştiinţifică şi populară Cerastium tomentosum L. 9 margarete Compositae 40-80 30-40 *** Răsad Ft Despărţire G IV-V→IXIII-IV R X 110 . crt.3.

11 nemţişor Ranunculaceae 80-150 50-80 ** Răsad III-IV. spălăcioasă Compositae 30-70 30-40 *** Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Răsad (IIIII)→V Butaşi (II-III) Bo Mz Ro Rb Pb Delphinium x hybridum Staph et Wild. 12 garofiţă Caryophyllaceae 10-15 10 *** Bo Răsad Despărţire Pc X St IV-V → Butaşi Vd IX-X VIII-IX Ra Pb 111 . Senecio cineraria DC) 10 cinerarie.Tabelul 8. Denumirea ştiinţifică şi populară Cineraria maritima L. (syn.3. IX. crt. (continuare) Nr.G X I (IIIIV)→IX Butaşi Ro V-VI Ra Despărţire Ft Dianthus deltoides L.

13 garofiţe Caryophyllaceae 25-40 20 Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** Bo Despărţire Pc Răsad St X IV-V→IXButaşi Vd X VIII-IX Ra Pb Ft Dicentra spectabilis Lem. Denumirea ştiinţifică şi populară Dianthus plumarius L. 14 cerceii doamnei Papaveraceae 60-80 50 Răsad (rar) (III-IV)→IX Despărţire Ft IX-X G Butaşi Ra (IX-X) ** Echinops ritro L.Tabelul 8.3. 15 măciuca ciobanului Compositae 120 60-75 *** G Răsad Despărţire Ra V-VI→IX.III-IV. crt. IXPb X X Im 112 . (continuare) Nr.

G X Im *** 113 . 18 floarea miresei Caryophyllaceae 60-100 100 Răsad (III)→V Despărţire Ft III-IV. 17 fluturaşi Compositae 20-70 20-30 *** Răsad V-VI→V Butaşi (II-III) Ft G Ro Ra Gypsophila paniculata L. (continuare) Nr.3. 16 eşverie Crassulaceae 10-15 15 ** Bo Ro Ra Răsad Butaşi Mz (II-III)→V (II-III)→V Pb Vd St Gaillardia hybrida Hort.Tabelul 8. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Echeveria secunda Booth. crt. IX.

Tabelul 8. IXPb X 114 . (continuare) Nr. X Heliopsis scabra Dunal. 20 gălbenele de toamnă Compositae 80-120 60 Răsad (II-III)→V *** Despărţire III-IV Butaşi (III)→V Ft G Ra Im Iberis sempervirens L. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Bo Mz Ro Ra Pb Vd St Gnaphallium lanatum Hort. 19 siminoc Compositaae 20 10-20 - *** Butaşi (III-IV)→ V Despărţire IV. 21 limbuşoară Cruciferae 10-30 15-20 *** Butaşi Bo (II-III)→ Răsad St V (IXVd Despărţire Ra XI)→IV-V III-IV.3. crt.

(Lavandula officinalis Mais. crt.) 22 levănţică Labiatae 30-60 20-30 Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** Răsad (III)→IX G Bo Butaşi Vd Despărţire Ra III-IV. 23 lupin. cafeluţă Leguminosae 80-120 60 *** Direct IV-VI - Ft G Ro Ra Papaver orientale L. syn. Denumirea ştiinţifică şi populară Lavandula angustifolia Moench.Tabelul 8.3. 24 mac de grădină Papaveraceae 60-150 45 *** Direct Ft IV-V Despărţire G Răsad(rar) IX-X Ro V-VI → IXRa X 115 . IXPb X St Ft Lupinus polyphyllus Lindl. (continuare) Nr.

crt. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Penstemon barbatus Nutt. IXRo Direct X Ra IV. brumărele Polemoniaceae 80-100 60 Răsad Ft Despărţire G (II-III)→V III-IV. IXSt X Pb Phlox paniculata L. iarbă decorativă Gramineae 10-20 20 *** - Ft Despărţire G III-IV. IV Ro VII → IX-X Butaşi Ra VI-VIII Pb Phalaris arundinaceae L.Tabelul 8. 26 falaris.3. (continuare) Nr. 25 penstemon Scrophulariaceae 40-80 20-40 ** Ft Despărţire G Răsad IX-X. X *** 116 . 27 flox.

subulata L.) 30 moşnegei. (continuare) Nr. Chrysanthemum partenium Pers. Matricaria parthenium L. iarbă amară Compositae 40-80 20-30 *** Ft G Mz Răsad Despărţire Bo III-IV. (syn P.Tabelul 8. (syn. IX(III-IV) → Ro X V Ra Pb Vd 117 .) 28 flox Polemoniaceae 10-15 10-15 Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Despărţire IV. crt. IX Butaşi V-VI. IX Ro Ra Pyrehrum parthenifolium Sin. Denumirea ştiinţifică şi populară Phlox setacea L. IXX Mod de utilizare Bo Pc St Ra Pb Vd *** Răsad (III)→V Direct IV Physostegia virginiana Benth. 29 fisostegia Labiatae 100-120 60 *** Răsad (III) → V Ft Despărţire G IV..3.

31 primula Primulaceae 60-80 10-15 Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** Ft G Răsad Despărţire Ro (III-IV) → IX-X Ra IX Pb Vd Primula denticulata Smith.3. 32 primula Primulaceae 20-40 10-15 *** Ro Ra Răsad Despărţire Pb IX-X VI → IX. rugi galbeni Compositae 75-80 30-40 *** Ft Răsad Despărţire G (III)-VI → III.Tabelul 8. Denumirea ştiinţifică şi populară Primula auricula L. X Ro IX. (continuare) Nr. crt. III Ra 118 . III Pc Vd Rudbeckia fulgida 33 rudbechie.

Tabelul 8.3. crt. (syn. 36 santolina Compositae 30-50 20-30 - *** Butaşi VII-VIII → IX. IV Despărţire III. (continuare) Nr. Moech. III Ra Santolina chamaecyparissus L. III Ra Rudbeckia purpurea L. Denumirea ştiinţifică şi populară Rudbeckia nitida Nutt. X Ro IX. X Ro IX. Echinacea purpurea L. IX Bo Mz Vd G St 119 . 34 rudbechie Compositae 100-150 30-50 Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** Ft Răsad Despărţire G (III)-VI → III.) 35 echinacea Compositae 100-120 50 *** Ft Răsad Despărţire G (III)-VI → III.

38 iarbă grasă.Tabelul 8.B. sedum Crassulaceae 30-45 30 *** Butaşi VII-VIII Răsad(rar) →IX IV-VII → Despărţire IX. sedum Crassulaceae 10-20 20 *** Butaşi VII-VIII Răsad(rar) → IX IV-VII → Despărţire IX. crt.3. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Santolina viridis Wild. III III-IV. IXX G Ro Ra Pb St Ft Vd Sedum spurium M. IX Ft G Ro Ra Pb Sedum spectabilis Boreau. (continuare) Nr. III III-IV. 39 iarbă grasă. IXX Bo St Ra Pb St Vd 120 . 37 santolina Compositae 30-50 20-30 - *** Butaşi VII-VIII →IX-X Despărţire III.

Tabelul 8.3. (continuare)
Nr. crt. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică

Aspectul plantei

H (cm)

D (cm)

Cerinţe ecologice

Înmulţirea seminţe vegetativ

Mod de utilizare

Sempervivum tectorum L. 40 urechelniţă Crassulaceae 15 20 -

***

Bo Mz Despărţire St III-IV, IX; Ro Stoloni Ra III-IV, IX Pb Vd

Solidago canadensis L. 41 splinuţă, sânzâiană de grădină Compositae 70-120 45-60

***

Ft Răsad G Despărţire I (III)-VII → III-IV Ra X, IV Im

Statice arborescens Hort. 42 statice, sică Plumbaginaceae 30-50 30-40

***

Răsad (III) → V

Despărţire Im III-IV

121

Tabelul 8.3. (continuare)
Nr. crt. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică

Aspectul plantei

H (cm)

D (cm)

Cerinţe ecologice

Înmulţirea seminţe vegetativ

Mod de utilizare

Statice gmeline L. 43 statice, garofiţă de mare Plumbaginaceae 60-80 20-30

***

Răsad (III) → V

Despărţire Im III-IV

Viola odorata L. 44 toporaşi Violaceae 15-20 10

***

Bo Pc Răsad Despărţire Vd IX-X Ra (IX-X)→ IV Ra Pb

122

Tabelul 8.4.

Specii floricole geofite semirustice
Nr. Denumirea ştiinţifică crt. şi populară Canna indica L. 1 cana, trestie indiană Dahlia x hortensis Guillam. 2 dalie, gherghină Gladiolus hybridus Hort. gladiole, săbiuţe Compositae 30-150 60 Cannaceae 50-150 60 Familia botanică

Aspectul plantei

Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm)

Înmulţirea seminţe Răsad (II-III)→VVI Vegetativ Rizomi IV-V

Mod de utilizare Ft G Ro Ra Ft G Ro Ra Ft Ro Ra G

*

*

Rădăcini tuberizate IV-V Butaşi (III) → V

3

Iridaceae

40-120

20-30

-

*

Tuberobulbi IV-V

Polyanthes tuberosa L. 4 tuberoze, chiparoase Amaryllidaceae 40-80 20-25

*

-

Bulbi IV

Ft

123

Ft Ro Ra Pb Pc 2 mărgăritar. (syn.) 1 bergenie. crăciuniţă Saxifragaceae 30-50 30-50 Răsad(rar) (III-IV) → V Rizomi IX-X Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** Bo Ro Pb Ra Vd St Convallaria majalis L.Tabelul 8. B. Denumirea ştiinţifică şi populară Bergenia crassifolia Fritsch.5. lăcrămioare Liliaceae 15-20 10-15 *** - Rizomi VIII 124 . Specii floricole geofite rustice Nr. bifolia Moench. crt.

B. officinalis. şofran Liliaceae 10-15 10 *** - Tuberobulbi IX-X Bo Ro Ra Pb Pc 4 Iridaceae 10 8-10 - *** Tuberobulbi IX-X Ro Ra Pb Pc Bo Eremurus spectabilis M.5.) Wuff. var. 5 lumânare vegetală Liliaceae 60-80 30-40 Răsad (X-XI) →IV (după doi ani) Rizomi IX-X Ft G I Rb *** 125 .) crocus. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Diametrul Înălţime Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Colchicum autumnale L. (syn. (continuare) Nr.Tabelul 8. 3 brânduşă de toamnă Crocus vernus (L. C. vernus L. crt.

crt.5.Tabelul 8. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Fritillaria imperialis L. 8 crin galben Liliaceae 60-100 60-80 *** - Rizomi IX-X. 6 lalea pestriţă Liliaceae 60-100 30-50 ** Răsad (rar) V-VIII → V (după doi ani) Bulbi VIII Ft G I Ra Galanthus nivalis L. IV G Ra Ft 126 . (continuare) Nr. 7 ghiocel Amanyllidaceae 15 5-10 *** - Bulbi IX-X Pc Ra Pb Ft St Hemerocallis flava L.

5. Funkia grandiflora Sieb. X → IV-V Rizomi IV-VI G I Bo Ro Ra Pb Ft Vd St Ft Vd G Ro Ra Pb Bo Hyacinthus orientalis L. IV G Ra Ft Hosta plantaginea (Lam.Tabelul 8.) 10 funchie. (continuare) Nr. 9 crin galben Liliaceae 100-120 60-80 Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** - Rizomi IX-X. et Zucc. 11 zambilă. crt. Denumirea ştiinţifică şi populară Hemerocallis fulva L. crin de toamnă Liliaceae 30-60 30-50 ** Răsad (rar) (III). perla orientului Liliaceae 20 10-15 Bulbi IX-X *** 127 .) (syn.

12 Rizomi IX-X Ft G Ra Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare stânjenel de grădină Iridaceae 50-90 30-50 *** Iris pumila Z. 14 cnifofia. tritoma Liliaceae 70-100 40-50 Rizomi IX-X ** Ft G I Ra 128 .Tabelul 8. (continuare) Nr.5. Denumirea ştiinţifică şi populară Iris germanica L. 13 stânjenel pitic Iridaceae 10-15 10-15 - *** Rizomi IX-X Bo Ro Ra Pb Vd Kniphofia hybrida Hort. crt.

(continuare) Nr. 16 crin regal Liliaceae 70-90 20-30 - ** Bulbi IX-X Butaşi (solzi) Ft G Ra Muscari armeniacum Back.5. X *** Pc Bo Ra Pb Vd St 129 . crt.Cerinţe trul tufei ecologice (cm) (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Lilium candidum L. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diame. 15 crin alb Liliaceae 80-120 20-30 - *** Bulbi VIII Butaşi (solzi) Ft G Ra Lilium regale Wilson. 17 ceapa ciorii Liliaceae 20 10 Bulbi IX.Tabelul 8.

20 narcisă. 19 narcisă Amaryllidaceae 30-40 10-20 - *** Bulbi IX-X Ft Ro Ra Pb Vd Narcissus pseudonarcissus L.5. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diame. 18 narcisă Amaryllidaceae 30-40 10-15 Bulbi IX-X *** Ft Ro Ra Pb Vd Narcissus incomparabilis Mill.Cerinţe trul tufei ecologice (cm) (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Narcissus poeticus L.Tabelul 8. (continuare) Nr. trompetă Amaryllidaceae 30-40 10-20- *** Bulbi IX-X Ft Ro Ra Pb Vd 130 . crt.

Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diame.5. 22 bujor Paeoriaceae 40-50 30-40 - *** Despărţire VIII G Ra Ft Scilla bifolia L. (continuare) Nr. crt.Cerinţe trul tufei ecologice (cm) (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Paeonia officinalis L. 23 viorea Liliaceae 15-30 10 *** - Bulbi X Pc Ra Pb Ft St Vd 131 . 21 bujor Paeoriaceae 60-100 80-100 Despărţire VIII Ft G Ra *** Paeonia tenuifolia L.Tabelul 8.

angustifolia Hort.5.Cerinţe trul tufei ecologice (cm) (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare G Pc Ra Pb St Vd Ft Ro Ra Pb Bo Pc Vd ** - Despărţire X. (syn. (continuare) Nr.. IV *** Bulbi IX-X Yucca filamentosa L. smalliana Fern. crt.Tabelul 8. Y. 25 lalea Liliaceae 20-60 15-30 Labitae 20-50 20-30 Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diame. 24 stahis. Denumirea ştiinţifică şi populară Stachys lanata Jacq. urechea iepurelui Tulipa gesneriana L. Y.) 26 Liliaceae 90-150 60-100 - ** iuca Rizomi IX-X Drajoni IV G I Ft 132 . jaleş.

Specia Agapanthus africanus L. (syn. floarea flamingo Araceae - Divizare Butaşi Flori Frunze x x x x 15-20°C 3 Asparagus densiflorus Meyeri. Specii floricole cultivate la ghivece Nr. crt. Merit. A.Tabelul 8.) crin albastru Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV 1 Liliaceae Răsad Divizare Flori - - x x 16-20°C 2 Anthurium scherzerianum Schott.6. umbelatus L. anturium. Asparagus Liliaceae Răsad Divizare Port Cladodii x x x x 12-18°C 133 .

Tabelul 8.6. (continuare) Nr. 5 asparagus Liliaceae Răsad Divizare port cladodii x x x x 10-18°C Aspidistra elatior Blume. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Asparagus plumosus Bak. 6 Aspidistra Liliaceae Divizare Frunze x x x x 12-16°C 134 . 4 asparagus Liliaceae Răsad Divizare Port cladodii x x x x 12-18°C Asparagus sprengeri Regel. crt.

Tabelul 8.6. (continuare)
Nr. crt. Specia Familia botanică

Aspectul plantei

Cerinţe

Înmulţire seminţe vegetativ

Element decorativ

Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV

Aucuba japonica Thumb. 7 aspidistra Cornaceae -

Butaşi Marcotaj

Frunze

x

x

x

x

10-18°C

8

Azaleea indica L. (syn. Rhododendron Ericaceae simsii Planch.)

-

Butaşi Altoire

Flori

x

-

-

x

15-22°C
azalee

Begonia x rex Putz. Meisterstük 9 Begonie Begoniaceae Butaşi

Frunze Flori

x

x

x

x

20-25°C

135

Tabelul 8.6. (continuare)
Nr. crt. Specia Familia botanică

Aspectul plantei

Cerinţe

Înmulţire seminţe vegetativ

Element decorativ

Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV

Begonia x tuberhyrida Voss. 10 begonie Begoniaceae Răsad

Tuberculi Butaşi

Flori

-

x

x

-

16-20°C

Beloperone guttata Brandeg. 11 beloperone Acanthaceae Butaşi Flori x x -

15-20°C

Bougainvillea glabra Chois. 12 bughenvillee, floare de hârtie Nyctaginaceae Butaşi Flori x x x

15-20°C

136

Tabelul 8.6. (continuare)
Nr. crt. 13 Specia Familia botanică

Aspectul plantei

Cerinţe

Înmulţire seminţe vegetativ

Element decorativ

Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV

BROMELII
Aechmea fasciata (syn. Billbergia fasciata)

13.a. aechmea

Bromeliaceae

12-18°C

Răsad (rar) (II-III)

Drajoni

Frunze Flori

x

x

x

x

13.b.

Billbergia nutans Rgl. bilbergia

Bromeliaceae

12-18°C

Răsad (rar) (II-III)

Drajoni

Frunze Flor

x

-

-

x

Neoregelia carolinae (syn. Nidularium 13.c. meyendorfii) Neoregelia

Bromeliaceae

-

Drajoni

Frunze Flori

x

x

x

x

12-20°C

137

crt. (continuare) Nr.Tabelul 8. 13. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Vriesea splendens Lem. Cactaceae Răsad Butaşi Tulpini Flori x x x x 14. Echinocereus baileyi Cactaceae Răsad Butaşi Tulpini Flori x x x x 138 .d.a. Cereus peruvianus Mill.b. Vriesia 14 CACTU{I Bromeliaceae Răsad (rar) (II-III) Drajoni Frunze Flori x x x x 14.6.

Tabelul 8. 14. (continuare) Nr.d.c. cactus butoi Cactaceae Răsad Butaşi Tulpini Flori x x x x Mammillaria hybrida 14. 14. limba soacrei Cactaceae Răsad Butaşi Tulpini Flori x x x x 139 . crt.6.e. mamilaria Cactaceae Răsad Butaşi Tulpini Flori x x x x Opunţia maxima Mill. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Echinocactus grusonii Hildm.

Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Rhipsalis cassuta 14. Zygocactus truncatus (Haw. Schum crăciuniţa Răsad Butaşi Tulpini Flori x x - x Caladium bicolor Hort.Tabelul 8. ripsalis Cactaceae Răsad Butaşi Tulpini x x x x 14.6.) K.f. crt. 15 Caladium Araceae Divizare Frunze x x x x 10-20°C 140 .g. (continuare) Nr.

trandafir japonez Theaceae Butaşi Flori x x x 16-18°C Chlorophytum comosum Back. 16 camelie. 18 Clivia Amarylliadaceae Răsad Divizare Flori Fructe x x 18-20°C 141 .6. planta păianjen Liliaceae Divizare Stoloni Frunze Port x x x x 18-20°C Clivia miniata Rgl. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Camellia japonica L. 17 clorofitum. (continuare) Nr.Tabelul 8. crt.

crt.6. 19 croton Euphorbiaceae - 18-25°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze x x x x Codiaeum angustifolium L.Tabelul 8. (continuare) Nr. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Codiaeum variegatum L. 20 croton Euphorbiaceae - 18-25°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze x x x x Columnea gloriosa Sprague 21 Columnea Gesneriaceae Butaşi 18-20°C Flori Port Frunze x x x x 142 .

crt.6. terminalis Kzh. (continuare) Nr. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Butaşi Marcotaj aerian Lăstari bazali Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Cordyline australis Hook.Tabelul 8. 22 cordiline Liliaceae - Frunze x x x x 10-18°C Codyline fruticosa (syn. 24 Ciclamen Primulaceae Răsad Fragmente tubercul Flori Frunze x x x x 18-22°C 143 . C.) 23 cordiline Liliaceae - 14-20°C Butaşi Marcotaj aerian Lăstari bazali Frunze x x x x Cyclamen persicum Mill.

(continuare) Nr.6.Tabelul 8. 25 ciperus. plantă umbrelă Dieffenbachia picta Schot. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Cyperus alternifolius L. papirus. (syn D. crt. maculata) 26 difenbachia Araceae Cyperaceae Butaşi Frunze Port x x x x 10-20°C 20-22°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze x x x x Dracaena fragrans 27 dracenă Agavaceae Tuberculi Butaşi Flori Frunze x x - 10-20°C 144 .

28 dracenă Epipremnum aureum (syn.Tabelul 8. iedera diavolului Euphorbia pulcherrima Willd. Scindapsus aureus. Potos aureus) potos. Poinsetia pulcherrima) poinsetia. (continuare) Nr. (syn. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Dracaena marginata Lam.6. crt. steaua Crăciunului Agavaceae - 10-20°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze x x x x 29 Araceae - 12-16°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze Port x x x x 30 Euphorbiaceae - Butaşi Bractee x - - x 18-20°C 145 .

Asplenium Polypodiaceae - Divizare Frunze x x x x 18-20°C 146 . crt.a.6. coroana cu spini Euphorbiaceae Butaşi Flori x x x x 10-16°C Euphorbia trigona 32 Euforbia 33 Euphorbiaceae Butaşi Tulpini Frunze x x x x 10-16°C FERIGI Asplenium nidus L. (continuare) Nr. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Euphorbia splendens Bojer. 31 euforbia. 33.Tabelul 8.

33. syn.6. 34 ficus plângător Moraceae Butaşi Marcotaj aerian Frunze Port x x x x 18-20°C 147 . bifurcatum) 33. crt.b. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Nephrolepis exaltata Schoot. corn de cerb Polypodiceae Divizare Frunze x x x x 18-20°C Ficus benjamina L. (P.c.Tabelul 8. (continuare) Nr. nefrolepis Polypodiceae Divizare Stoloni Frunze x x x x 15-18°C Platycerium alcicorne Willemet.

6. (syn.Tabelul 8.) Moraceae - 18-20°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze Port x x x x 37 Moraceae - Butaşi Frunze Port x x x x ficus pitic 18-20°C 148 . F. stipulata Thumb. (continuare) Nr. F. pandurata Hort. repens L. 35 ficus conum Moraceae Butaşi Marcotaj aerian Frunze Port x x x x 16-20°C Ficus lyrata Warb. crt. F.. (syn.) 36 ficus Ficus pumila L. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Ficus elastica Roxb.

Tabelul 8. 40 trandafir chinezesc Malvaceae Butaşi Flori x x - 16-20°C 149 .6. 39 ederă Araliaceae Butaşi Frunze Port x x x x 12-16°C Hibiscus rosasinensis L. 38 cerceluşi Oenotheraceae Butaşi Flori x x x 12-18°C Hedera helix L. (continuare) Nr. crt. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Fuchsia x hybrida Voss.

(continuare) Nr.6. norocul casei Balsaminaceae Răsad Butaşi Flori x x - 18-20°C 150 . Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Hippeastrum vittatum Herb. 41 crin de cameră Hydrangea macrophylla D. (syn. crt. H. hortensis Sim.) Amaryllidaceae Bulbi Flori x x x 12-18°C 42 Saxifragaceae - Butaşi Flori x x x - hortensie 15-17°C Impatiens sultanii Hook 43 impatiens.C.Tabelul 8. Lam.

45 monstera Araceae - 18-22°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze Port x x x x Nerium oleander L. 46 Leandru Apocynaceae Răsad Butaşi Drajoni Marcotaj Flori x x - 12-18°C 151 .6.) iacobină Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV 44 Acanthaceae - Butaşi Flori x x x - 16-18°C Monstera deliciosa Liebur. Specia Jacobinia carnea (Hook. Justicia carnea Hook.Tabelul 8. (continuare) Nr. (syn.) Nichols. crt.

Tabelul 8. (continuare) Nr. 47 Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV ORHIDEE Cattleya x hybrida Hort.a.c. 47.6. orhidee barcă Orhidaceae Răsad Divizare Flori x x x x 13-20°C Dendrobium chrysotoxum 47. catleia Orchidaceae Răsad Divizare Flori x x x x 15-20°C Cymbidium x hybridum 47. Orhidee Orhidaceae Răsad Butaşi Flori x x x x 13-20°C 152 .b. crt.

orhidee Orhidaceae Răsad Divizare Flori x x x x 12-18°C Passiflora coerulea L.Tabelul 8.d. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Paphiopedillum leeanum Pfitz. (continuare) Nr. Direct în ghivece - Frunze Port x x x x 10-16°C 153 .a. 47. crt. Chamaerops humilis Palmae L.6. 48 floarea pasiunii 49 Passifloraceae Răsad Butaşi Marcote Flori Port x x x - 14-17°C PALMIERI 49.

x domesticum) Răsad (XII-II) Butaşi Flori Frunze - x x - 15-20°C Pelagronium odoratissimum Ait. Geraniaceae (syn. (continuare) Nr.6.b. crt.Tabelul 8. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV 49. Phoenix canariensis Palmae Kunth. 51 druşain Geraniaceae Răsad (XII-II) Butaşi Flori Frunze x x - 10-15°C 154 . Direct în ghivece - Frunze Port x x x x 10-16°C 50 Pelargonium grandiflorum Wild. P.

Geraniaceae P. crt. (syn. P. x hederaefolium) Răsad (XII-II) Butaşi 15-20°C Flori Frunze Port - x x - Pelargonium zonale Ait. x hortorum) 53 muşcată Geraniaceae Răsad (XII-II) Butaşi Flori Frunze - x x - 15-20°C Peperomia obtusifolia 54 Pepepronia Piperaceae Butaşi Frunze x x x x 12-16°C 155 . Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV 52 Pelargonium peltatum Ait. (continuare) Nr.Tabelul 8. (syn.6.

6. (continuare) Nr. 56 filodendron Araceae - 16-20°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze Port x x x x Pilea cadierei A.Tabelul 8. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Philodendron elegans Krause. 55 filodendron Araceae - 16-20°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze Port x x x x Philodendron cordatum Hort. Guill. crt. 57 Pilea Urticaceae Butaşi Frunze x x x x 14-18°C 156 .

Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Saintpaulia jonantha M. crt.6. S. stolonifera) Saxifragaceae - 14-18°C Saxifraga Stoloni Divizare Frunze Port Flori x x x x 157 . violetă de Uzambar gesneriaceae - 20-22°C Butaşi Divizare Flori Frunze x x x x Sansevieria trifasciata Thunbg. 59 sansevieria Liliaceae - 12-20°C Butaşi Divizare Frunze x x x x 60 Saxifraga sarmentosa L. 58 violetă africană. Wendl. (syn. (continuare) Nr.Tabelul 8.

Specia Senecio cruentus D. (continuare) Nr. Gloxinia speciosa Lodd. (syn.C.6.) gloxinia Compositae Răsad Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV 15-18°C Butăşire (la soiuri cu flori involte) Flori x x - x 62 Gesneriaceae Răsad Butaşi Flori - x x - 18-22°C Spathiphyllum wallisii Regl. Cineraria hybrida Willd. crt.Tabelul 8. 63 Spatifilum Araceae Divizare Flori Frunze x x x x 16-20°C 158 . (syn.) 61 cinerarie Sinningia speciosa Benth.

Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Syngonium podophyllum Schott. Y.a.) Webb.6. 64 singonium Araceae Butaşi Frunze x x x x 18-20°C Yucca elephantipes (syn.Tabelul 8. guatemalensis) 65 Iuca 66 Liliaceae Butaşi Frunze x x x x 10-18°C SUCULENTE Aeonium arboreum (L. crt. Eonium Crassulaceae - Butaşi 12-16°C Frunze Flori Port x x x x 159 . et Berth. 66. (continuare) Nr.

Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Agave americana L.d. 66. 66. agave Agavaceae Drajoni 8-15°C Frunze Port x x x x Aloe arborescens Mill. Crasula Crassulaceae Butaşi 12-15°C Frunze Flori x x x x 160 .c. crt. aloe Liliaceae 10-18°C Răsad (rar) Drajoni Butaşi Frunze Flori x x x x Crassula arborescens (Mill. (continuare) Nr. 66.Tabelul 8.) Willd.6.b.

) Liliaceae Haw. (continuare) Nr.e. 2-15°C Frunze Flori 66. - 10-16°C Butaşi Drajoni Frunze Flori x x x x 66.) Duv. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Drajoni Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV x x x x 66. crt. Br.g. Hoya carnosa (L. - 12-18°C Butaşi Marcote Frunze Flori x x x x 161 . Gasteria verrucosa Liliaceae (Mill.f.6. Haworthia margaritifera (L.Tabelul 8.) Asclepiadaceae R.

(continuare) Nr.6.Tabelul 8.i. iarbă grasă Crassulaceae Răsad (rar) Butaşi Divizare Frunze Port x x x x 10-16°C 162 .h Kalanchoë Crassulaceae blossfeldiana Poeln. Răsad Butaşi 15-20°C Flori Frunze x x x x Sedum sieboldii Sweet 66. crt. sedum. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV 66.

Don. crt. 1 alstromeria Amaryllidaceae Răsad (rar) Divizare VI-VIII Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Perioada de repaus 8-20°C Anthurium andreanum Lind.7. Denumirea ştiinţifică şi populară Alstroemeria aurantiaca D.Tabelul 8. 2 pasărea flamingo Araceae Divizare XII-I (parţial) 16-25°C Chrysanthemum hortorum 3 crizantemă Compositae Butaşi - 16-20°C 163 . Specii floricole cultivate în solul serei Nr.

7. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Perioada de repaus Dianthus caryophyllus L. 5 fresia Iridaceae Răsad Semănat direct Tuberobulbi - 14-18°C Gerbera x hybrida Hort. (continuare) Nr. 6 Gerbera Compositae Răsad Butaşi Divizare VII-VIII (parţial) 15-20°C 164 . 4 garoafe Caryophyllaceae Butaşi - 18-20°C Freesia x hybrida Hort. crt.Tabelul 8.

crt.Tabelul 8.7. 9 cala Araceae Divizare VII-VIII 12-15°C 165 . Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Perioada de repaus Rosa L. 8 pasărea paradisului Musaceae Răsad (rar) Divizare Drajoni VI-VIII (parţial) 15-20°C Zantedeschia aethiopica Spreng. 7 trandafiri Rosaceae numai pentru obţinere portaltoi Altoire Butăşire 15-20°C XI-I sau VII-VIII sau cultură continuă Strelitzia reginae Banks. (continuare) Nr.

CERES. Amsterdam. Şelaru Elena. Universitatea Agronomică Iaşi. Cireaşă Elena. Tipografia ARTPRINT. 38.. Davidescu D. Pascal P. 1980 – Botanică.. CERES. Chelariu Liliana. Ed. Sonea V. Chelariu Liliana. 1979 – Floricultură. 1992 – Din secretele florilor.A. 1989 – Dicţionar dendrofloricol. Universitatea Agronomică Iaşi. Manoliu Al. creşterii şi înfloririi hortensiilor. simpozion aniversar al Universităţii de ştiinţe Agricole Cluj-napoca. Grand. 23. Florincescu Adriana. Chelariu Liliana. Ed. Iacob Viorica şi colab.M.. 4. 22. Lucrări ştiinţifice vol. Universitatea Agronomică Iaşi. Ed. Cluj-Napoca. 19. Draghia Lucia. 10.V Iaşi.. Cireaşă Elena.M.. 16. „Ion Ionescu de la Brad”. seria Horticultură. Ed. Bucureşti. Turenschi E. Bucureşti. 166 . 9. Draghia Lucia. Ed. 39. CERES. Ed. Bucureşti. 7. şi colab. 25..A. 43. 13... 8. 2000 – Fitopatologie horticolă. şi colab. Gräfe und Unzer GmbH. 17. De Hertogh A. Lucrări ştiinţifice vol. Şelaru Elena.Ş. Ed. 1993 – Bolile şi dăunătorii plantelor ornamentale.M.A. Ed. Georgescu T. 12. Vol. 20. Preda M. seria Horticultură.A. Draghia Lucia. Universitatea Agronomică Iaşi. Luminiţa-Nicoleta Paraschiv. Ed. Draghia Lucia. Cireaşă Elena. Didactică şi Pedagogică. 2000 – Influenţa materialului vegetativ şi a metodei de multiplicare asupra regenerării. Cireaşă Elena. o specie cu valoare decorativă continuă. I-II. Bucureşti.. 1995 – Entomologie horticolă (lucrări practice). Bucureşti. 27. 1998 – Botanică (lucrări practice). 1997 – Floricultură (partea a IV-a din Memoratorul Horti-Viticol).. Ed.V. 6. Cireaşă Elena. Draghia Lucia.A. 1993– Floricultură. 1994 – Floricultură.V Iaşi. 1995 – Lathyrus odoratus – o speicie valoroasă în cultura forţată. 3. CERES. 1994 – Posibilităţi de completare economică a sortimentului de flori tot timpul anului şi de utilizare a materialelor ajutătoare. Ceres. Cireaşă Elena. 39. Bucureşti. Sârbu C. seria Horticultură. 21. Centrul de multiplicare U. Talmaciu M... 1988 – Flora ilustrată a României. 2000 – Flori pentru casa noastră. Lucrări ştiinţifice. Le Nard M. Iaşi. Lucrări ştiinţifice vol. Elsevier Science Publishes. Ed. Lucrări ştiinţifice vol. Cireaşă Elena. 18.M. 2000 – Plante de apartament. 1998 – Flori cultivate în grădină. Dyva. 1979 – Floricultură. Ştiinţifică şi Enciclopedică.Ş. Cireaşă Elena. Iaşi. Zaharia D. 15. Cireaşă Elena. Bucureşti 2. Curs litografiat. CERES. U. 11... Ed. 26. Preda M.S. Ciocârlan V. Draghia Lucia. Şelaru Elena. CERES. 5. Bucureşti. 1996 – Dezvoltarea sistemului radicular la butaşii de flori în apă magnetizată. Didactică şi Pedagogică. 1991 – Balkon und Kübelpflanzen. Bucureşti.V Iaşi. 1999 – Metode moderne aplicate la înmulţirea prin seminţe a unor specii floricole. Şelaru Elena. U.BIBLIOGRAFIE 1. 14. Bucureşti. Ed. 24. 1993 – The physiology of flower bulbes. Niţescu E. 43. München. seria Horticultură. Bucureşti. U.. Draghia Lucia. Ed.. Heitz Halina. 2000 – Modalităţi de scurtare a perioadei de vegetaţie la Cineraria hybrida prin tratamente hormonale şi chimice aplicate seminţelor. Lucrări ştiinţifice vol. Îndrumător lucrări practice (litografiat). seria Horticultură. Niţescu E.. Universitatea Agronomică Iaşi. 42. 1996 – Canna indica. Bucureşti. Lucrări ştiinţifice vol. Păun M şi colab. 1999 – Arhitectura peisajului. Centru de multiplicare U. seria Horticultură.. Iaşi. Draghia Lucia. 1995 – Culturi de seră pentru flori tăiate.

A Iaşi. 1994 – Le Grand livre des bulbes.. 1989 – Cum se înmulţesac plantele. Ed. x x x. rhizomes.28. Ed. 1999/2000.Centrul de multiplicare U. Holland. x x x. 29. 31. Bucureşti. Bordas. Bordas. Toma M. 30. Leiden. 1990 – Grande encyclopédie des plantes & fleurs de jardin... Zanoschi V. 1990 – Botanică (curs litografiat). cormes et tubercules. 32. Zanoschi V. Paris. CERES. 167 . 2000/2001 – Bloemenbureau. Ed. x x x. Paris.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful